CAPITOLUL I INTRODUCERE1.1 AsezareJudetul Dambovita, care insumeaza o suprafata de 3738 km, ocupa, ca intindere, penultimul loc intre judetele tarii. Asemanator, ca forma, unui triunghi dreptunghic, situate pe directia Nord-Sud (115 km) intre 4527 latitudine nordica ( varful Omu) si 4425 latitudine nordica (comuna Selaru), iar pe directia Est-Vest (63 km) intre 2554 longitudine estica (comuna Cornesti) si 2510 longitudine vestica (comuna Gandesti). Se invecineaza la nord cu judetul Brasov, pe o distanta de 15 km, la vest cu judetul Arges pe o distanta de 139 km, la est cu judetul Prahova (120 km), iar la sud cu judetele Ilfov (56 km) si Teleorman (30 km). Strabatut de paralela de 45 chiar pe la mijloc (prin localitatile Tatareni, Doicesti, Ocnita), relieful sau este armonios reprezentat, se etajeaza de la 2505 m in varful Omul pana la 100 m in campia joasa de subsidenta din zona Titu. Aceasta atrage dupa sine si o mare diversitate a conditiilor naturale, a resurselor de sol si de subsol, care au construit premisele dezvoltarii unei economi cu profil industrial-agrar. Din acest punct de vedere se deosebesc trei zone suprapuse marilor unitati de relief. Astfel, in zona de campie sunt predominante agricultura si zootehnia, in cea subcarpatica, industria extractiva, metalurgica, a constructilor de masini, pomicultura etc., iar in zona de munte predomina cresterea animalelor si exploatarile forestiere. In economia R.S. Romania, judetul Dambovita are coordinate, bine precizate de diversitatea si bogatia resurselor de sol si de subsol, de economia actuala si de perspectiva, si de tezaurul istoric si cultural al acestui spatiu geografic.

1.2. Relieful.Turistul care strabate succesiv treptele de relief ale judetului Dambovita, de la campia joasa de subsidenta (100 m) pana la cele mai semete piscuri si culmi ale Muntilor Bucegi (2500 m), nu se poate sa nu fie fermecat de marea diversitate a peisajelor existente.

Munti din judetul Dambovita, desi ocupa o suprafata destul de mica (9%), zona de munte, reprezentata de muntii Bucegi si Leaota, prin varietatea si diversitatea peisajului ofera turistului privelisti de o nepretuita frumusete. In muntii Bucegi, pe orice traseu am patrunde in inima muntilor care se bucura de cel mai mare flux turistic, particularitatile acestui masiv se impun cu precadere. In primul rand, el are o delimitare neta fata de regiunile inconjuratoare, prin abrupturi de circa 500 m, fapt pentru care a fost asemuit cu o cetate. Din punct de vedere geologic Muntii Bucegi sunt formati din calcare jurasice si strate de gresii si conglomerate dispuse sub forma unui vas synclinal, de unde si aspectul general de cavota al acestui masiv. Aceasta structura atrage dupa sine o alteranta a suprafetelor netede pe platou si a abrupturilor in capetele stratelor taiate de principalele cursuri de apa. Cele doua elemente majore ale reliefului din Bucegi. Inaltimea culmilor descreste de la nord spre sud si de la exterior spre axa longitudinala a masivului data de valea Ialomitei. Astfel, din varful Omu (2505 m), care este cel mai inalt punct si nod orografic, inaltimile scad la 2292 m in varful Babele, la 2169 m in varful Cocora, la 1932 m in varful Pietrosu din muntele Laptici. In continoare scad la 1875 m in varful Blana, 1713 m in varful Dichiu, pana la circa 1100 m in saua de la Paduchiosu. Aceeasi scadere a inaltimiilor se observa evident si de la marginile masivului spre Valea Ialomitei. Astfel, daca la Babele inaltimea maxima este de 2292 m, la Piciorul Babelor scade la 1900 m, pentru ca la confluenta paraului Obirsia cu Ialomita sa atinga 1729 m. Desi nu sunt impunatori ca inaltime Subcarpatii ocupa 23% din suprafata judetului si pot oferi turistului multiple posibilitati de desfasurare si privelisti de o rara frumusete. Strabatand aceasta zona, ne dam seama ca multitudinea de peisaje poarta amprenta rocilor din care sunt formate culmile si a zbuciumatei lor vieti geologice. Intradevar, aproape toata gama formatilunilor din care sunt alcatuiti Subcarpatii este cutata intr-o succesiune latitudinala de sinclinare si anticlinare puternic feliate. Campia, fiind totusi cea mai tanara treapta de relief, aeasta se prezinta ca un ansamblu de interfluvii plane si largi, cu o panta longitudinala care variaza intre 1-1,5 m/km. Vaile, putin adancite in suprafata initiala, sunt flancate de nivele de terase si de lunci bine dezvoltate, in care sunt inmagazinate importante reserve de ape subterane.

1.3. Resursele naturaleCele mai importante resurse din judetul Dambovita sunt: sarea, petrolul si gazelle naturale. Acestea sunt sub forma structurilor petrolifere, diapire, dispuse de la nord la sud pe trei linii structurale principale, diferentiate atat spatial, cat si dupa adancimea la care se gaseste formatiunea miocena cu sare. Zacamintele din prima linie structurala se afla in depozitele meotiene la Colibasi-Ocnita, Valea Resca, Sontanga, sau in cele Oligocene, la Aninoasa si Ochiuri. In structura de la Ochiuri, situate intre prima si cea de-a doua linie, masivul de sare a iesit la suprafata pe lungimea de 1 km si o latime de 0,3 km. In cea de-a doua linie apar aproape in toate cazurile cute diapire. Cele mai importante structuri petrolifere sunt cele de la Teis Viforata si Razvad Gura Ocnitei, apoi Gura Ocnitei Est Moreni Bana, unde se gasea petrol si in formatiunile Levantine, si unde masivul de sare apare la suprafata pe o lungime de 6 km. Importante zacaminte de carbuni de pamant (lignit) se gasesc in bazinul Sontanga Gheboieni Margineanca, unde se exploateaza inca din anul 1878. Gipsul din formatiunile Miocene se exploateaza la Pucioasa si Lacutele. Izvoarele minerale sunt rezultatul mineralizarii apelor de infiltratie sau a celor de zacaminte ajunse la suprafata prin exploatarea zacamintelor de petrol. Cele mai importante izvoare apar in raza statiunii balneoclimatice Pucioasa si sunt sulfuroase, clorusodice, sulfate si bicarbonate. Originea lor este legata de formatiuni miocene alcatuite din marne, argile, gresii cu intercalatii de gipsuri si tufuri dacitice si marno-calcare bituminoase cu continut de sulf.

1.3. ClimaVarietatea conditiilor si a elementelor climatice din judetul Dambovita este in foarte mare masura determinate de etajarea reliefului. Astfel, daca temperature medie anuala la varful Omu atinge -2,6C, la Dobresti ia creste la +4C, la Fieni +8C, la Targoviste +9,9C, pentru ca in zona de campie, la Gaesti, sa fie de +10,1C. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -10C pe cele mai inalte culmi si de -3 la -4C in zona campiei de divagare. In luna iulie temperature medie pe culmile

montane este de +10C, in timp ce in partea de sud a judetului ea atinge +22C. Cea mai scazuta temperature in zona montana s-a inregistrat la varful Omu (-38,7C), in timp ce in sud, la Gaesti, minima absoluta inregistrata a fost de -31C. Pentru anotimpul de iarna un fenomen interesant si pentru turism sunt inversiunile de temperature, cand la munte este mult mai cald ca in zona sucarpatica sau de campie.

CAPITOLUL II ORASELE JUDETULUI2.1. ORASUL FIENIEste situata in partera de nord a judetului Dambovita, intre coordonatele geografice de 25-27 longitudine estica si 45-48, longitudine nordica. Este in partea central-sudica a tarii, in regiune subcarpatica, la interfluviu dintre Ialonita si afluientului sau Ialomicioara si la altitudinea de 440 metri, deasupra nivelului marii. Ca intindere detine o pondere mijlocie, ca suprafata totala de 1513, hectare, din care 89 hectare teren arabil, 447 hectare teren pasunii, 419 hectare teren faneata, 52 hectare teren livezi cu pomi, 544 hectare paduri, 279 hectare alte terenuri. Vecinii sai de la N-NV sunt comuna Runcu si comuna Buciumeni, iar la S-SE comuna Motaiebi si comuna Runcu. Zona fizico-geografica in care este situata localitatea Fieni, este cea a Subcarpatilor dintre Dambovita si Prahova si amume in regiunea Bezdead-Dealul-Fieni. Aceasta regiune se intinde de la limita dintre munte si dealuri la nord, pana spre Motaieni-Pucioasa, unde o culme de inaltimi impadurite sta ca hotar; catre vest inainteaza pana la cumpana de ape, intre raul Alb si valea Vulcanei, iar spre est se margineste cu Bazinul Cricovului. Regiunea naturala in cadrul careaia este amplasata localitatea Fieni, o constituie valea mijlocie a Ialomitei pe de-o parte iar pe de alta parte regiunea Subcarpatilor a carei caracteristica este structura create si constituie din sinclinale si anticlinale, adica o succesiune de culmi si depresiuni cu caracter structural. Regiunea prezinta o zona interna a fisului peste care sta prelungirea vestica a cuvetei de slanic. Formatiuniile care alcatuiesc regiunea apartin cretaciclului mediu si superior, paleogenului si neogenului. Stratele de Comarnic de tipul celui de la Fieni, sunt constituite dintr-o succesiune de marne in care se gasesc si intercalatii de gresii calcaroase cu orbitoline In structura regiunii se gasesc de asemenea: calcare brecioase, gresii si sipuri, marno-calcare cenusii, dure, argile sistoase, marnoase, negricioase, gresii glauconitice,

marne calcaroase rosii cu intercalatii de marne verzi, marne calcaros albicioase si depozite de lunca sit erase. Valea Ialomitei este una din arterele hidrografice care dreneaza regiunea constituind, in acelas timp si actul asezarii Fieni. Ialomita iese din Bucegi la o altitudine de 1595m si coboara la Fieni (pe care in strabate pe 4,5 km) la 440 m, determinand diferite modificari ale reliefului. Principalul aflluent este Ialomicioara (20 km din care 5 km pe teritoriul orasului Fieni) care izvoreste din masivul Leaota. Localitatea Fieni, este situata in depresiunea sinclinala Bazdead Fieni in care nu numai structura ei si rociler mai noi dau un relief mai scund cu pante mai line si foarte frecvent despadurite. Asezat in zona dealului subcarpatic, caracterul climei este intermediar intre munte si campie; iarna este indulcita, verile sunt racoroase, iar toamna este mai lunga, oferind conditii pentru dezvoltarea pomiculturii, temperature medie anuala fiind cuprinsa intre 8-9 grade C. Incadrat in zonele climei temperat continentale, in depresiunea subcarpatica, in Fieni, predomina zilele de calm, viscolul neresimntindu-se iarna. Tipul predominant de sol este cel brun cu soluri cenusii de padure sau podzoluri. Solul brun de padure s-a format din calcare, marne, conglomerate, sub actiunea continua a vegetatiei forestiere. In aceste conditii s-a acumulat o mare cantitate de humus si s-a format argila prin descompunerea silicatilor. Acolo unde padurile au fost defrisate apare solul brun intelenit care poarta fanete si pasuni productive. Natura solulilor amintite imprima regiunii caracterul predominant padure (in special de foioase) alaturi de pasuni si fanete. Fauna este bogata si diversa. Se intalnesc rozatoarele (iepuri, veverite), reptile, pasari (cotofana, ulii), pesti. Actul de atestare a localitatii noastre este un hrisov domnesc, datat la 14 iulie 1532 si provine din cancelaria domnitorului Vlad Inecatul (1530-1532). Cu siguranta insa ca pe aceste meleaguri, istoria a inceput sa curga inca din comuna primitive. Ne-o atesta urmele arheologice (ciocanele din piatra slefuita din epoca bronzului timpuriu si o rasnita), afirmatile lui Cezar Bolliac, privitoare la existenta

cetatii dacice la Cumpana Ciocarlaulu, la Pietrosita si a zidurilor unei asezari, la Fieni, in punctual Valea Caselor din evul mediu timpuriu. Numele localitatii are origine latina, derivand din substantivul arhaic fiiu si datand din perioada convietuirii dacilor cu romanii. Se poate observa similitudinea cu numele orasului Italian Fiume, format in aceeasi maniera. Din hrisoave rezulta o adevarata metamorfoza a numelui localiatii: Fiiani, Fiani, Fiieni, Fieni. Referitor la numele localitatii, localnici vorbesc despre Fiii Ianei, flacaii unei anume Iana sau despre un anume Fiianu. Pentru satele apartinatoare: Berevoiesti si Costesti, exista identitate documentara si cartografica si o continuitate de nume. Toponimia si oronomia locurilor si a oamenilor, reiesite din documentele veacurilor XVI-XX, sunt bogate. Unele reprezinta aspecte oronimice (care arata forme de relief): Capul Piscului, Plai, Podisor. Altele ne infatiseaza aspecte hidronice Crevedia, Ialomiciora, Valea Humii. Altele ne dau informatii despre viata economica Pripor, Malul Rosu, Podisor. Orasul Fieni reprezinta pentru judetul Dambovita prin industria sa mare producatoare de ciment, becuri speciale si normale. Activitatea se desfasoara in cadrul celor 4 agenti economici cu capital integral sau majoritar de stat din care toate sunt constituite in partea centrala a orasului. Tot aici isi desfasoara activitatea comertul si sectoarele care deservesc buna functionare a utilitatilor. Dintre unitatiile economice recunoscute atat pe plan intern cat si pe cel extern amintim S.C.ROMCIF producator de ciment si S.C.SELUM producator de becuri speciale (auto, orga, instalatii speciale) si normale. In domeniul constructiilor exista o brigade cu capital majoritar de stat. La agentii economici de mai sus se adauga si cei 63 agenti cu capital privat, ponderea acestora fiind in domeniul comertului. Mentionam faptul ca majoritatea agentilor economici in industrie, constructii, agricultura transporturi sunt cu capital integral sau majoritat de stat iar in comert ponderea o detin cei cu capital privat.

Orasul Fieni se gaseste in partea de nord a judetului si are o suprafata mica in comparative cu alte orase. Din totalul de 1831 hectare, 1162 hectare este teren agricol iar din acesta 75 hectare neagricol. Diferenta de 769 hectare constituie suprafete ce se gasesc in intravilan. In orasul Fieni nu sunt unitatii de transport, aceasta fiind deservit de coloana de transport din orasul Pucioasa care se afla la 5 km de acesta . Caile de comunicatii converg la drumul national ce leaga municipiul Targoviste de Sinaia. Tot prin Fieni trece si calea ferata care leaga Bucurestiul de comuna Pietrosita. Retelele de transport insumeaza 72 km din care 42 km reprezinta strazi si cai de comunicatie modernizate. In orasul Fieni turismul este mai putin dezvoltat, aceasta din cauza ca se afla in aproape de orasul Pucioasa, oras balneoclimatic iar la aproximativ 28 km spre nord exista punctele turistice din muntii Bucegi. Orasul Fieni este un oras in care industria cimentului si lampilor electrice ocupa un loc important. Urmare a acestora poluare aerului depaseste normele de noxe motiv pentru care multe din bolile contactate au la baza aceste noxe emanente la fabricile de ciment si becuri. Pentru diminuarea cat mai mare a cazurilor de inbolnavire aici exista la nivelul orasului un dispecer iar la cele doua unitati au luat fiinta dispensare la S.C. Steaua Electrica si S.C. Romcif.

2.2. ORASUL GAESTIOrasul Gaesti este situate in partea de S-V a judetului Dambovita. Localitate de campie, este situate la confluenta mai multor ape (Potopul, Rastoaca cu afluenti Cobinta, Brotita si Foita), spre N-E incepe regiunea dealulilor, astfel incat asezarea geografica a fost favorabila dezvoltarii viitorului targ. Satul este foarte vechi, fiind amintit prima oara in anul 1498. Orasul se gaseste la 30 de km de Targoviste. El este un important nod de circulatie rutiera, fiind amplasat la intersectia a trei drumuri nationale si un drum judetean DN 7, care este si drum european E 15, DN 72, DN 61. La aproximativ 8 km in partea de sud trece autostrada Bucuresti-Pitesti. In trecut orasul Gaesti a fost capitala judetului Vlasca. Numele localitatii vine de la un stramos Gal, descalecatorul satului. Actualul oras a cunoscit o foarte lunga rurala, devenind targ mai tarziu, in sec. XVIII-XIX dupa ocuparea Giurgiului de catre turci, la Gaesti s-a stability capitala fostului judet Vlasca, de care a apartinut in XVII-lea incep sa apara la Gaesti diversi boieri, ceea ce arata ca exista deja a semnificatie sociala. In anul 1646 apar primele hotare care delimitau in mare masura intinderea orasului. In anul 1807 Gaestiul devenise targ, dar un mare incendiu a mistuit mult gospodarii, acest eveniment avand urmari negative asupra dezvoltarii localitatii. Dupa 1830, Gaestiul devine capitala plasei Cobia. In aeasta perioada Gaestiul a cunoscut o dezvoltare, ajungand al doilea targ (dupa Targoviste) al judetului, precum si o importanta statie de post ape drumul Bucuresti-Caineni. Localitatea si-a pastrat multa vreme caracterul agrar, unde cultura tutunului este considerate cea mai dezvoltata din Romania. Localitatea Gaesti a fost unul din centrele rascoalei de la 1888. Incepand cu anul 1912 incep sa apara ateliere si fabrici, unde lucrau mestesugari, astfel ca in anul 1931 apar: Banca Populara, Plugarul si societatea Adriatica. Industria orasului incepe sa se dezvolte incepand cu anul 1945, dar mai ales dupa 1968, astfel ca apar unitatile de productie a frigiderelor, utilaj chimic si de reparatii de utilaj petrolier.

Orasul Gaesti, este caracterizat de o industrie in domeniul ramurilor electrotehnice si utilaj chimic, Activitatea se desfasoara in cadrul celor 8 agenti economici cu capital integral sau majoritar de stat din care toate sunt societatii pe actiuni. Platforma principala este situate in partea de est a orasului. In centrul orasului activitatea o constituie comertul, transportul si sectoare care deservesc buna functionare a utilajelor. Dintre unitatile comerciale recunoscute atat pe plan intern cat si extern amintim S.C.ARCTIC producatoare de frigidere si congelatoare fiind unica in tara si S.C. UTECHIM producatoare de utilaje chimice. Orasul Gaesti gasindu-se in zona de sud-vest a judetului are o suprafata mare in comparative cu numarul de locuitori. Din totalul de 2297 hectare, 1778 hectare este suprafata agricola din aceastea 1617 hectare reprezinta suprafata arabila. Suprafata din intravilan reprezinta 1519 hectare. In orasul Gaesti isi despasoara activitatea unitati de transport. Caile de comunicare converg toate la axa drumului national ce leaga Bucurestiul de Pitesti. De mentionat este si fatpul ca din Gaesti se poate ajunge la autostrada Bucuresti-Pitesti aceasta situandu-se la aproximativ 10 km. Tot prin orasul Gaesti trece magistrala feroviara Bucuresti-Pitesti. Retelele de transport insumeaza 37 km din care 36 km reprezinta strazi si cai de comunicatii modernizate. In ultimii ani si in orasul Gaesti comertul a cunoscut o dezvoltare mai mare decat in celelante ramuri prin aparitia unor noi societati comerciale cu precadere particulare. In orasul Gaesti turismul este mai putin dezvoltat aceasta din cauza ca nu dispune de monumente deosebite si nici de un relief care sa ofere posibilitati de turism.

2.3. ORASUL MORENIOrasul Moreni este situate de-a lungul raului Cricovul Dulce, intre dealurile: Plesa, Tuicani, Bana si Singheresi, se afla in apropierea paralelei de 45 si a meridianului 25. Este asezat in estul judetului Dambovita avand a suprafata totala de 35 km. Altitudinea fata de nivelul marii este de 239,5 m la sud si 472,3 m la nord-est. Orasul Moreni este atestat documentar in anul 1584. Anterior a purtat alte denumiri ca Moarile, pana I anii 1931-1947 localitatea a fost despartita in 2 comune distincte: Moreni si Stravreopoleos. A fost declarat oras la 15 saptamani 1917. Este alcatuit din cartierele Moreni, Stravreopoleos, Bana, Teis, Tisa, Pleasa, Piscov, Steaua, Schela-Mare si Tuicani. Numarul agentilor economici cu capital integral sau majoritar de stat este de 28, din care regii autonome 9 si societati comerciale 19. Numarul agentilor economici cu capital privat este de 110. Suprafata totala in intravilan a localitatii este de 509,16 hectare, iar suprafata totala in extravilan a localitatii este de 3005 hectare. In oras nu exista linii de tranvai, trolebuze. Lungimea celor 97 de strazi ale orasului este de 60,922 km. In orasul Moreni turismul este mai putin reprezentativ, dat fiind faptul ca aici s-a dezvoltat mai mult industria extractiei de petrol sic ea a constructiilor de masini, iar relieful nu ofera un punct de atractie, suprafetele fiind ocupate in mare parte de sonde de petrol. Urmarea acestora, hotelurile ca dealtfel hanurile si popasurile sunt in numar mic sau unele chiar lipsesc, cum ar fi casele de odihna si taberele de elevi. In orasul Moreni exista un hotel cu o capacitate de 78 locuri. In orasul Moreni, exista un spital pentru adulti, maternitate, un spital pentru copii, doua circi medicale, de asemenea 5 dispensare umane, o policlinica pentru adulti si copii si un numar de 4 farmacii. Orasul Moreni aflandu-se in zona culturala si arta a cunoscut o dezvoltare mai mare in domenii specifice mai ales I cel al abiectelor de lemn, tesaturi si cusaturi,

motivele decorative marturisind varietatea si bogatia folclorului. Muzica reprezinta un relevant tezaur de balade, doine si cantece pastoresti. Dansul popular se impune prin varietatea locurilor, literature si mai ales poezia au reprezentanti de seam ape aceste meleaguri.

2.4. ORASUL PUCIOASAOrasul Pucioasa, este situate in judetul Dambovita, in treimea sa de nord, intr-o vale supralargita a Raului Ialomita, intre dealurile subcarpatice, la o atitudine cuprinsa intre 400-550 m. Din punct de vedere al asezarii, localitatea Pucioasa se compune din orasul propriu-zis, insirat pe axa centrala format din Valea Ialomitei DN 71 Targoviste Sinaia si Calea ferata Bucuresti Pietrosita, si 6 cartiere satelit situate la distante cuprinse intre 2-6 km fata de centrul civic, cartierul Bela, cartierele Miculesti si Diaconesti, cartierele Glodeni Vale si Malurile cartierul Pucioasa-sat. Pucioasa are o suprafata totala de 4.259 hectare, are ca vecini urmatoarele localitati; la nord comunele Motaieni Bezdead si orasul Fieni, la sud comunele Glodeni si Branesti, la est comunele Bezdead, Varfuri si Valea Lunga la vest comuna Vulcana Bai. Prima atestare documentare dateaza din 1619 cand este reprezentata in harta stolnicului Constantin Cantacuzino din 1700, apoi in harta austriaca la 1791 si in harta ruseasca la 1835. Documentele din anii 1641 si 1674, atesta intrebuintarea toponimelor: mosia Podurile de Jod si de Sus la hotarul cu Motaieni. La inceputul sec. al. XIX-lea rusii interesati realizeaza primele prospectiuni geologice in tarile ramane si constata in Munti Munteniei existenta aramei, a plumbului, a huilei si a sulfului. Denumirea Pucioasa este folosita dupa izvoarele de pucioasa din aceasta zona folosite la vindecarea unor boli. Localitatea a capatat statutul de oras in anul 1930. Impreuna cu statiunea Vulcan Bai a alcatuit un tandem de statiuni vestite in epoca interbelica, utilizat de bucuresteni din doua motive majore; calitatea exceptionala a apelor sulfuroase (in cazul statiunii Pucioasa) ioduroase (in cazul statiunii Vulcan Bai) si apropierea de Bucuresti, la numai 100 km cu acces lesnicios, ata auto cat sip e calea ferata.

Datorita apelor sulfuroase, recunoscute atat in tara cat si in strainatate, orasul Pucioasa a devenit o statiune unde se trateaza multe afectiuni. In acest domeniu al sanatatii dar si in industria traditionala preponderant textile lucreaza in majoritatea femei, forta de munca masculine fiind atrasa mai mult in zona industriala a localitatiilor vecine: Fieni, Doicesti, Targoviste, acestea fiind si majoritara ca populatie. De asemenea, fiind asezata in centrul Munteniei, romanii formeaza majoritatea populatiei. Structura economica a orasului Pucioasa scoate in evidenta o zona insustriala situate in partea de sud si vest, iar pomicultura si silvicultura in est, vest si in nordul acesteia. Dintre cele mai importante ramuri amintim pe cea a industriei textile care reprezinta 55% din totalul productiei. Industria prelucrarii lemnului 30%, iar alte ramuri printer care cea alimentara si nealimentara 15%. Datorita asezarii orasului Pucioasa cu cartierele componente in special de-a lungul vaii Ialomitei, suprafetele intravilanului se intinde pe aproximativ 8 km de la nord la sud sip e aproximativ 6km de la est la vest. Din cele 4.259 hectare, intravilanul ocupa 714,4 hectare, diferenta de 3.546,5 hectare fiind in extravilan. Toata intinderea orasului este brazdata de strazi si drumuri, unele modernizate (pavate, asfaltate sau betonate), altele numai pietruite. Din lungimea totala de 60,2 strazi sunt: pavate cu piatra fasonata 0,6 km asfaltate si betonate 221,30 km pavate cu bolovani de rau 3,7 km impietrituri simple 34,30 km. Orasul, in special satele componente cuprind si o retea de drumuri de pamant in lungimea de aproximativ 20 km. Orasul Pucioasa dispune si de o suprafata de 22,0 hectare spatii verzi, amenajate si dispuse pe tot cuprinsul orasului propriu zis. Majoritatea strazilor principale sunt prevazute cu peluze cu flori sau arbusti ornamentali. De asemenea spatiile verzi sunt extinse I zonele cartierelor de locuinte, dar si in zonele de agreement ( motel, debarcader, parcul N.Grigorescu). Dupa cum am aratat, otasul Pucioasa fiind renumit pentru calitatea apelor sulfuroase, pentru diversitatea procedeelor de tratare diferitelor afectiuni pe de o parte si a

climatului de curatire si peisajului cu valente deosebite pe de alta nu si-a dezvoltat din pacate baza material ape masura valorii sale. Cu toate ca unitatea specializata in acest scop, societate de turism nu a investit nimic pentru dezvoltarea bazei materiale, in afara de complexul Debarcader, construit pe malul stang al Lacului de Acumulare, totusii orasul dispune de 950 locuri de cazare in 2 hoteluri, 2 hanuri, 16 case de odihna (vile) si o tabara pentru copii. Actuala orientare definite si de pozitia Consiliului local este aceea de primordialitate a caracterului de statiune turistica a localitatii, cu toate ca in mod exceptional in cazul orasului Pucioasa industria este foarte dezvoltata compartativ cu restul statiunilor balneare, caz unic in Romania. Localnicii, dar si turistii pot vizita muzeul local care are o colectie bogata de obiecte populare din nordul judetului, clubul copiilor minimuzeul aviatic (unic in Europa). Ca locuri de odihna si recreere mai pot folosi zona de la Lacul de Acumulare, Matel Zarafoaia, Parcul N.Grigorescusi bazele sportive, ca si intreaga zona adiacenta intravilanului.

2.5. ORASUL TITUOrasul Titu este asezat in sudul judetului Dambovita la intersectia meridianelor c ear uni intr-un triunghi imaginar localitatile Bucuresti Targoviste si Pitesti. Amplasat in nordul campiei romane si brazdat de numeroase ape al caror izvor se gaseste in orizontul local (Sutam, Spalatura, Negrisoara, Baiul), orasul Titu se gaseste pe harta tarii la intersectia paralelei de 4440 altitudine nordica cu meridianul de 3535. Vecinii apropiatii ai orasului Titu sunt: la nord comuna Braniste, nord-est comuna Contesti, la nord-vest comuna Produlesti, la sud comuna Potlogi si comuna Odobesti, la est comuna Lunguletu, la vest comuna Costesti Vale, iar D.N. 7 si D.J. 701 leaga acest important nod de cale ferata de restul tarii. Palcul de padurii de foioase (domnind stejarul si speciile de esenta moale) campurile ocupate de culture cerealiere, altitudinea joasa intregresc alaturi de peisajul industrial asezat in partea de nord a orasului Titu Gara, mai ales prin agentii economici, Aparataj Electric si Electrozi Siderurgici, tabloul de sinteza geografica pentru aceasta localitate cu o populatie stabile cifrata la 11.504 locuitori. Orasul Titu se compune din satele: Fusea, Plop, Hagioaica, Salcuta si cartierele Titu Gara si Titu Tg. Numele orasului Titu vine de la numele de persoana Titus au Titui si el este consemnat pentru prima oara in anul 1634 cand este pomenit Stoica logofat din Titu. Un document din 1832 arata ca dupa decaderea targului Potlogi a luat fiinta targul de Titu. La sfarsitul sec. XIX, Titu devine resedinta plasei Bolentin, avand una din cele mai importante gari. Odata cu dare in functie a caii ferate Bucuresti Titu Targoviste in 1883, orasul a cunoscut o dezvoltare a comertului si industriei baza ramanand in continuare agricultura. Dupa anul 1921, cand au fost expropriate 228 hectare ce apartineau unor mosieri s-a inceput cultivarea cerealelor (porumb si grau), rapitei, sfeclei de zahar si floarea soarelui si s-a trecut la cresterea animalelor si pasarilor. Industria a fost slabdezvoltata ea fiind reprezentata de ceres, fabrica de tamplarie Astra D. solomonescu si atelierelor CFR.

In anul 1902 a luat fiinta banca Populara Titu care isi desfasoara activitatea pana in anul 1941. Avand in vedere ca orasul Titu se gaseste in zona de campie, inregistram o suprafata totala de teren de 1986,43 hectare, din care suprafata in extravilan este 1757,02 hectare, iar in intravilan inregistram 232,41 hectare. Din aceasta suprafata avem arabil 1826,43 hectare si pasui 163 hectare. Culturile specifice zonei sunt: porumb, grau, orz, legume, tutun, floarea soarelui, sfecla de zahar si furaje. Privind fondul forestier, orasul Titu inregistreaza o suprafata de 265 hectare formata in majoritate de stejar, salcie si pluta. In domeniul transporturilor, orasul Titu dispune de o retea de strazi in lungime de 40 km si de spatii verzi in suprafata de 9 hectare. Pe raza orasulului Titu exista un singur obiectiv turistic si anume Hotelul Modern din cartierul Titu Gara patronat de CONSUM COOP cu o capacitate de 80 locuri.

2.6. MUNICIPIUL TARGOVISTEMunicipiul Targoviste este asezat in zona centrala a judetului, in interfluviul Ialomita-Dambovita, reprezentand un important nod rutier DN 71, DN 72, DN 72A si ferovier Bucuresti Targoviste Pietrosita si Targoviste Ploesti. Municipiul Targoviste este de 64,8 km, acesta se invecineaza la nord cu comunele Aninoasa si Sotanga; la est cu comuna Razvan; al sud cu comunele Ulmi si Dragomiresti si la vest cu comuna Manesti. Targoviste este atestata documentar din anul 1396 din timpul domniei lui Mircea cel Batran. Pozitia sa pe drumul Dambovitei, care in trecut asigura legatura dintre regiuniile de o parte si de alta a Carpatilor, a determinat dezvoltarea sa in perioada evului mediu si alegerea ca cetate de scaun in perioada cea mai glorioasa a luptei pentru independenta Tarii Romanesti in secolul XV XVII. La sfarsitul secolului XIV procesul de inchegare a structurii urbane a orasului Targoviste era incheiat. Ea cuprinde: schema, sistemului de exe, forma, structura stradala si zonificarea. Acest este faza I in evolutia urbanistica a orasului. Intreaga alcatuire a fost determinate de elementul principal: drumul Vaii Ialomitei si de influentele exercitate asupra acestui de catre drumul commercial continental Europa Centrala Orientul Apropiat. Faza I culmineaza cu infintarea Curtii Domnesti catre anul 1400, ceea ce conduce, in cursul veacului al XIX-lea, la o memorabila inflorire arhitecturala, culturala, artistica si economica. Faza II 1400 1570, sub raport urbanistic este faza consolidarii structurii urbane, definitive in veacul XIV. Sub raport architectural, este cea a elaborarii unui repertoriu relative bogat de tipuri de arhitectura civila si religioasa. In aceasta perioada procesul de inflorire economica, culturala si artistica din procesul anterior se amplifica. In anul 1520 se inaugureaza ansamblul Mitropoliei Vechi a Tarii Romanesti, iar in perioada 1570-1580 Manastirea Stela, ambii factori peturbatoriai structurii urbane existente, declansand faza a III-a ce se termina in 1714, cand, dupa uciderea lui Constantin Brancoveanu, capitala Tarii Romanestii se muta definitive la Bucuresti.

Dupa 1714 Targovistea sufera un process de deteriorare a continutului architectural urbanistic. Parasirea definitive a Curtii Domnesti de la Targoviste a atras dupa sine si mutarea noilor boieri a negustorilor si mestesugarilor la Bucuresti. Multe constructii vechi, lipsite de ingrijire se ruineaza. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea numeroase cladiri vechi sunt imbricate intr-o haina stilistica contemporana iar unele se extend. Este efectul modernizarii intregii tari. In prima jumatate a secolului al XX-lea Targoviste se dezvolta avand ca motor explorarile de petrol din teritoriul periurban cat si prestarile Arsenalului Armatei. Prin finalizare in 1934 a caii ferate Targoviste Ploesti, oragul devine nod de cale ferata. Reforma administrativa ce a desfiintat judetele diminueaza rolul Targovistei in anii 50-60. Intrucat municipiul Targoviste are o suprafata locuibila si fondul funciar este redus. Din totalul de 4681 hectare, 2142 reprezinta suprafata agricola din care 1.842 hectare arabila si restul de 2.539 hectare teren intravilan. Municipiul Targoviste dispune de o retea de transport in continua dezvoltare si transformare, urmare a acordarii de surse financiare. Exista cai de comunicatii in interior care conduc spre exterior in centura ce face inconjurul municipiului si de aici legatura cu judetele Arges, Brasov, Bucuresti, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Sectorul Agricol Ilfov. Retelele de transport insumeaza 108 km din care 93 km reprezinta strazi si cai de comunicatii modernizate care fac legatura intre centrul si platformele industriale. Municipiul Targoviste se gaseste intr-o zona turistica deosebita avand monumente din secolul XV-XVII precum si Curtea Domneasca cu vestitul Turn al Chindiei, Manastirea Dealu si Vaforita, ruinele Targovistei si foarte multe biserici vechi, Capacitatea turistica o reprezinta cele 503 locuri de cazare in cele trei hoteluri si un han. In cadrul orasului se gaseste o casa de cultura a sindicatului. In jurul orasului Targoviste s-a intalnit de timpuriu un numar mare de locuitori grupati in numeroase asezari omenesti, intemeiate statornic si care se pot urmarii cu usurinta.

Asezat la interpatunderea dealului cu campia, Targoviste a reprezentat un important loc de schimb, angrenand si satele din jur la o activitate intense. Decaderea orasului din punct de vedere economic si politic a exercitat o anumita influenta si asupra imprejurimilor, caci multe din vechile sate si-au pierdut importanta, locuitorii deplasandu-se in alte parti. Astfel, au disparut ca asezari Severinti, Popsa, Calugareni, Solomonul, in timp ce altele au cunoscut o noua grupare, cum ar fi cazul Barbatestilor, Corbilor, etc. In jurul orasului se intindeau domenii feudale intinse. Bine reprezentat era cel al mitropoliei si cel al manastirilor, cel mai intins si mai cuprinzator aflat in continua cresterea si dezvoltatrea, mai ales cand Targovistea nu mai era resedinta domneasca. Manastirile din jur: Dealu, Gorgota, Bunea, Laculete, mai putin Fusea, Viforata si manastirea catolica, precum si altele ca : Marcuta, Glavacioc, Sfantul Gheorghe Nou, stapaneau mari propietati. Marii feudali au cuprins sate si parti de sate la Doicesti, Sacuieni, Vacaresti, Sateni, Razvad, unele au realizat constructii massive, cu biserici mari, avand numeroase anexe, monumente ce reprezinta monumente importante in istoria arhitecturii. Mai putine au fost satele mosnenesti, aflate intr-o lupta premanenta pentru a-si putea pastra ocinile stramosesti. Dintre acestea, numai mosierii din Branesti si partial cei din Sotanga au reusit sa-su pastreze independenta pana in secolul al XIX-lea. Spre sfarsitul secolului al VIII-lea, cand a sporit interesul pentru productia agricola, in juruloraselor apar noi asezari, de cele mai multe ori mici si instabile ca: Piersinari, Gura Valcanii, Dolani, incluse apoi in alte state mai vechi. Pe domeniile din jurul orasului se cultiva in primul rand porumb, mai putin grau, erau fanete intinse si roditoare, livezi de pomi fructiferi. Din catagrafia din 1838 aflam ca numarul prunilor era impresionant, iar vitele destul de numeroase. De la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator, cele mai multe din mosii erau arendate, exploatarea stapanilor clacasi devenind tot mai apasatoare, facand sa izbucneasca numeroase conflicte. Din pacate nu sau pastrat prea multe catagrafii, care ar fi permis sa studiem mai in amanunt domeniul feudal si amplele transformari in care au fost cuprins spre sfarsitul perioadei de care ne ocupam. In perioada moderna, in multe sate din inprejurimile

orasului au loc schimbari inseminate; satele se stramuta la linie, vechile asezari situate in locurii ascunse si departate Sticlaria, Solomonul, etc., revin la drumurile principale, sunt parasite luncile, amenintate in permanenta cu inundatia (Vacarestii, Din Vale, Satenii) etc. In multe sate, din initiative satenilor se reinoiesc vechile biserici din lemn (Aninoasa, Sateni, Razvad, Valcana); apare un nou gen de constructii, de zid, considerate mai solide si mai spatioase, ce trebuiau sa raspunda unui numar sporit de locuitori. In randurile ce urmeaza vom numi principalele localitati rurale din jurul Targoviste: Aninoasa, Branesti, Doicesti, Razvad, Sacueni, Sateni, Sotanga, Vacaresti, Vulcana, Dumbrava, Dolani, Gura Valcanii, Lacutele, Persinari.

2.6.1. UliteAnalizand planurile orasului, constatam ca majoritatea monumentelor sunt dispuse in asa fel, incat ne indeamna sa credem ca strazile mentionate pana astazi isi au inceputurile in orasul medieval. Ulita Mare, una dintre primele mentionate de documente, ce strabate ca un ax vertical intre nord si sud, trecand prin fata resedintei domnesti, este unoscuta si astazi. Vechea cale a Campulungului, se continua pe actuala strada Parvan Popescu, se termina la portile Curti Domnesti. Ulita Targului, numita astazi Ion Heliade Radulescu, mergea de la resedinta voievodala spre Mitropolie. Extinderea Curtii Domnesti si aparitia unei porti in partea de sud a reimpus aparitia unei noi ulite catre Mitropolie, actuala strada Vasile Carlova. Strazile ca Rodnei si Narciselor sunt vechi fracmente din vechile uliti ce strabateau orasul. Intre ele, a aparut de timpuriu o retea relative deasa de strazi paralele, care in mare parte isi mentin importanta. Dispunerea vechilor monumente subliniaza ineea aceasta, demonstrand ca, inca din secolul al XVII-lea, in oras au avut o desfasurare foarte asemaatoare cu cele din zilele noastre. Analizand primul plan cunoscut al orasului, inclus in harta austriaca de la 1791, suntem frapati de felul cum Targovistea a reusit sa-si pastreze reteaua de strazi, intalnindu-se putine modificari. In decursul perioadei de care ne ocupam, documentele amintesc putine ulite, multe dintre ele indentificandu-se cu usurinta. Prima mentiune se refera la Ulita Mare, una din principalele artere de circulatie ale orasului medieval. Rand pe rand, spre sfarsitul secolului al XVII-lea este amintita Ulita Buzestilor, apoi ulita care vine dinspre popa Simion sau ulita bisericii. In cursul secolului al XVII-lea, arterele mai putin cunoscute au fost denumite ulicioare; ulicioara mare merge la apa pe langa gardul jupanului Procai, nefiind singura. Din oras pleaca drumul mocanilor pe sub deal sau drumul vii lui voivod In secolul urmator, se cunosc putine ulite in afara de cele vechi, documentele amintesc si unele ce nu pot fi localizate. In 1801 se aminteadrumul Baratiei sau ulita Baratii (actuala Narciselor), cunoscuta cu siguranta cu mult inainte. Tot acum se mentioneaza drumul ce merge la sfanta Mitropolie sau ulita ce este pa dinainte

biserici Sfantul Nicolae. Alta ulita era numita ulita despre sfanta Mitropolie. Exista si drumul ce merge la vadul morii lui negoita logofat sau ulita ce pogoara la apa in josul uliti pe langa Drumul cel Mare. De la 19 iunie 1797 era amintita ulita Targului, ce strabatea Targul din Launtru. Documentele mentioneaza Drumul Buldunestilor, sau ulita ce sa zice a macelarilor, numita si drumul macelarilor, precum si ulita din spatele biserici. Stre sfarsitul secolului al XVIII-lea, documentele surprind unele modificari in traseul ulitelor. Constatand ca neavand pa unde esi la ulita, se hotaraste ca jaluitoarea sa se invoiasca cu Sfanta Mitropolie sa iasa pa locul pivnitei sau cu judet, sa-i deschiza drum prin gradina lui Alexie srea apus stre Sfantul Nicolae. Din 1808 razbate pana la noi stirea interesanta despre ulita celui mai vechi a Targovistei ce cera acum astupata, pe aceea ulita fiind situate vechile case boieresti pe malul apei Ialomitei. Schimbari mai importante in ceea ce priveste dispunerea strazilor s-au petrecut in Targovistea perioadei regulamentare. Prin mutarea Targului din Afara in interiorul orasului, in vecinatatea Targului din Launtru, au aparut noi strazi care au format o retea densa, cu o functionalitate bine precizata. Ulita Targului, actuala 30 Decembrie, este dublata de o strada paralela (fosta C.A.Rosetti, azi disparuta), ele fiind intretaiata de mai multe strazi perpendiculare ce mergeau la oborul de saptamana. Noile strazi sunt in majoritate inguste, dand parfum si iz deosebit vechiului centru. Astazi cunoastem cu siguranta ca doua din strazile inguste de aici existau la mijlocul secolului al XIX-lea. La 16 februarie 1848 mai mult mahalagii impartind loc de pravalie la cojocarie cumparat de la slugerul Iamandi Carpenisanu, si pentru ca locul cade intre casele lui Calin Dobrescu din ulicioara care da alaturea au lasat largimea ulicioare de un stanjen si merge lungimea pana in paretele caselor lui chir Calin bez doua palme ce s-au lasat. Stirea ca in 1846 slugerul Carpenisanu avea 6 pravali cu doua ulicioare in acest oras Targoviste pa ulita Targului ce merge catre sfanta Mitropolie ne ajuta sa intelegem ca aceste ulicioare inguste etau folosite pentru aprovizionarea cu marfuri a pravaliilor, apravizionare ce se face prin spate pentru a nu intrerupe fluxul vanzarii sa a nu se pierde teren la amenajarea pravaliilor. Intr-un alt zapis, emis de cancelaria orasului la

30 martie 1842, se precizeaza ca in urma unei taxe un locuitor primea dereptul de a ingloba in gradina sa ulicioara dosnica si netrebnica dupa ce s-a constatat ca nu este de nici un folos mahalagiilor.

2.6.2. Biblioteci targovistenea. Biblioteca gimnaziului A fost infintata in primul an de functionare a acestuia. s-a completat in fiecare an prin donatiile facute de profesori, diferite personae, minister sau alti donatori. La 15 decembrie 1892, Stefan D.Popescu, directorul gimnaziului solicita Ministerul Cultelor si Instructiunii sa fie trimisa pentru biblioteca gimnaziului colectia completa a documentelor Hurmuzachi, publicate pe spezele ministerului, cum si din Magnum Etimologicum Ramaniae, ceea ce a aparut dupa primul volum. In 1894 directorul gimnaziului preciza ca biblioteca dispunea de carti voloroase, precizand ca primele carti aflate in posesia scolii erau si cele dintai patru volume ale Istoriei romanilor de Al. Xenopol si primul volum din Magnum Etimologicum Ramaniae. Se solicitau ultimele doua volume ale Istoriei romanilor si inca un volum din Magnum Etimologicum. Anuarul Gimnaziului arata ca in 1897-1898, in urma organizari unor serbari si a cotizatiilor profesorilor, biblioteca s-a inbogatit, asa cum s-a intamplat si in anul scolar urmator. Distinctia culturala si educative a mai oferit gimnaziul si in 21 decembrie cu scopul de a mari fondul bibliotecii gimnaziului, fond creat inca din anul trecut prin organizarea unei serbari si prin cotizatiunile benevole ale profesorilor. Anuarul gimnazial din anul 19900 preciza ca biblioteca gimnaziului e singura care s-a sporit mai simntitor anul acestaprin donatii si cumparaturi. Au donat: Maiestatea Sa regale 51 de volume, Smara, o parte din professor si elevi: 150 de volume. S-au cumparat din fondul nibliotecii 126 de volume iar din cotizatile profesorilor La Grande Encyclopedie volumele 20-30. Din septembrie 1903, in functie de bibliotecar numit profesorul Paul Svintiu, care a intocmit inventarul biblioteci, inaintat Ministerului Cultelor si Institutiei Publice. Inventarul cuprindea 967 de opera in 1385 de volume si era semnat de directorul gimnaziului Christache Georgescu si Paul Svinitiu in calitate de bibliotecar. Gratie donmului professor P.Svinitiu, numit bibliotecar, s-a pus in ordine biblioteca gimnaziului, care, multumita celor ce s-au dat obolul lor, s-a inbogatit cu multe

opera ale autorilor romani si cu reviste. Ordinea, linistea si curatenia au domnit peste tot, bunul sfant si dreptatea au fost date la timp fiecaruia. b. Biblioteca scolii normale A fost infintata in 1840, din initiative Departamentului din Launtru, constient fiind de necesitatea acesteia pentru luminarea invataturii tinerimii. Prin adresa din 1 iulie 1840, inaintata magistratului orasului Targoviste se solicita ca neaparat, in incaperile scolii nationale sa functioneze o biblioteca cu orice carti s-ar publica in limba romaneasca ori talmacite. Se considera ca erau articole de inpodobire si de neaparata trebuinta pentru scoala, elevii si profesorii trebuind sa cunoasca orice lucrare literala s-ar izvodi sau tipari. Magistratul era obligat sa infinteze un dulap in forma de biblioteca cu dimensiuni bine precizate. In bugetul orasului urma sa se prevada 200 de lei annual in acest scop. Eforia scolilor trimetea cartile tiparite in tipografia sa, dar recomanda mult alte carti, printer care Lord Byron, Ghiaurul, Victor Hugo, Lamartine, poeziile lui Vacarescu, fabulele lui Tichindeal, Hornicul romanilor a lui Cantemir, Istoria lui Petru Maior, Curierul romanesc, Curierul de ambele sexe. In biblioteca scolii din Targoviste s-au gasit dupa revolutia din 1848, 127 de titluri de carti in 26 volume, lista titlurilor fiind cunoscuta. Se intideau numeroase carti pedagogice, in randul carora se inscriau algebra, geometrii, elemente de desen, geografii, caligrafii, abecedare, Foaia sateasca, Prietenul tinerimii etc. Evidentiem grija lui Mihail Draghicianu pentru intocmirea catalogului bibliotecii. Nu avem date asupra modului cum s-au imprumutat cartile, despre existenta vreunui regulament de functionare. Este evident faptul ca noua institutie reprezenta o noutate si o deschidere in viata culturala a orasului.. c. Bibliotecile bisericilor si manastirilor Bisericile si manastirile din Targoviste si di inprejurimi au depus in aceasta perioada de un interesant si divers fond de carte, care, din pacate, s-a risipit. Desi nu dispunem de o evidenta a cartilor existente la fiecare biserica, prin actiunile de culegere a

insemnarilor am putut constata ca existau numeroase carti tipizate, necesare cultului dar si invatamantului. Remarcam numarul mare al cartilor care tindeu sa formeze adevaratele biblioteci, existente la mai toate bisericile, distingandu-se in aceasta privinta bisericile Sfintii Voievozi, Alba, Curtea Domneasca si Sfanta Vineri, Stela, Dealu, Vaforata, Targului, etc. Insemnarile de pe carti evidentiaza efortul permanent pentru pastrarea si completarea cartilor disparate in momentele de cumpana.

CAPITOLUL III ARHITECTURA RELIGIOASAIn perioada studiata, edificarea bisericilor a cunoscut putine realizari in oras, eforturile orasenilor concentrandu-se spre intretinerea monumentelor istorice construite anterior. Din aceasta cauza nu putem sa vorbim despre conturarea unui stil reprezentativ cu caracteristici constructive specifice epocii. De cele mai multe ori, constructiile au raspuns unor cerinte demografice, noilor biserici fiind edidicate in mahalalele mai noi, unde datorita unor explozii demografice, raspundeau necesitatii de oficializare a cultului. Prima biserica s-a constituit in 1833, cu hramul Izvorul Tamaduirii, dar intra in toponomia orasului cu numele de Oborul Vechi. Constructia ei s-a datorat ascensiunii economice a Targului din Afara, care a devenit important loc de schimb pentru orasenii si locuitorii din jur. Castigurile optinute de negustorii grupati aici le-a permis sa initieze edificare unui nou lacas de cult. Printer initiatori se aflau Carstea Carabulea, Ion Bizdideanu, Dumitru Bizdideanu, Marin Cojocariu, Calin Cizmariu, Alecu Plapumariu, Ion Dascalul, Nicolae Povarnagiu, Teodor Viforeanu si cu alti frati dimpreuna Andrei Brutariu, Andrei Sin popa, Trica Parvan popa, Ion Botesti si Andrei postelnicul. Noua ctitorie are un plan sub forma de nava, cu pronaos, naos si altar, boltile sub un semicilindru dispus longitudional, in timp ce altarul e acoperit cu o semicalota. Pritvorul este sustinut de mai mult stalpi ce sprijina arcadele pe latura de vest, cat sip e lateral. Stalpii sunt executati din caramida. Raspunzand cerintelor epocii, la anul 1842 iunie 30 ti-a facut din temelie de ziduri precum se vede, cu ajutorul domnilor Polizache Panaitu, Dumitru Gheorghiu, Bajescu Victor, Sima Danciu, Mihaiu Statescul, Ionita Tudorechescul, si altii biserica Lemnului ce avea ca Hram Adormire Maici Domnului a Sfantului Spiridon, ai Sfintilor 40 de Mucenici, ai Sfantului Haralambie. Desi realizata din zid, biserica a ramas in toponemia orasului sub vechiul nume de biserica Lemnului.

Zona de sud-est a orasului a fost edificata biserica Sfantului NIfon, care raspundea necesitatii practicarii, cultului de catre famiile de bulgari veniti de la Baleni in 1851. Conturarea unui nou cartier, numit Sarbi, dar diferit de mahalaua cu aceelas nume din perioada anterioara si dezvoltat in jurul bisericii Sfantul Nicolae Simuleasa, a determinat constructia. Pisania amintea ca pa acel loc au fost cladite in zilele Radului Voievod un sfant lacas zidit cu hramul cu sfantul Nifon surghiunit de Radu Voievod adresa intrebarea: Ce ta miri si ma privesti, nu ma cunosti. In raspuns sublinia ca noul edificiu a fost cladit de hristeani oraseni targovisteni si alatura si streini ajutori. Se preciza ca dintr-nceputul au fost si struitori dumnealor d(omnul) Sandu Dudea, Gheorghe z.Lazar, Ion Berindei, Tudorache Brat, Tanase Racovicianu, Avram Zugravu, Nita Parvu, Iordache Dude, Florea Parvu, zugravi d-lui Dumitrache Bucuresteanu, popa Necolae, domnului Nicolae Fusea, domnului Raducanu Dudau, Petre Badulescu, Ilie Hagi, Grigore Anton, Tache Ilie Barbier, domnului Costache Cavaf, Gh, Brat, Toma Croitoru, Hristea Cojocaru, Pavel Piciu si cu ajutorul a mai multor frati. Se remarca faptul ca noile cititorii erau edificate prin efortul colectiv al multora dintre membrii comunitatii urbane, conceptia cititorului unic fiind depasita. Noile citorii sunt efificii modeste, fara elemente decorative din piatra. Conturarea unei comunitati de italieni, cei mai multi constructori, a determinat edificarea in 1898, a unei noi biserici catolice (in Targoviste erau mentionati la 1899 un numar de 413 catolici si 69 de protestanti). Comunitatea evreiasca a cumparat in 1905, prin Comitetul de initiativa sinagova, a ingradit locul, iar in 1915 recladea templul , presedinte al comitetului fiind Emanuel Sdhrager. In efortul comunitatii s-au remarcat Isak Haiman, Herman Crumblat, Lazar Haimovici, Filip Marcus, Bernhard Hazmah, Leon Miixes, M.Frieman, I.L.Braunstein, Ismail Solobroh, M.Morix, S.Hencovici, Carol Rauch, Wargel, Pascu Recu. In jurul orasului s-a edificat mai multe biserici din zid fiind o epoca constructive, de inlocuire a bisericilor de lemn cu cele de zid. La 21 octombrie 1921, Serban Zahanagiu si Marghioara Rosetti terminau zidirea din temelie a bisericii din satul Nisipuri. In 1827 erau efificata biserica din satul Vaforata, apoi in 1836 manastirea Gorgota. In satele Sotanga si Aninoasa se inoiau bisericile, pentru ca in satul Colanul sa se ridice o noua biserica (1850), in anul 1860, la razvadul de jos noua biserica, ca si cele

edificate la Ulmi (1862) si valea Voievozilor (1863), raspundeau noilor cerinte, pentru oficierea cultului. Noile monumente cladite, din caramida inlocuiau in cea mai mare parte vechile constructii din lemn si reaspundeau cresterii demografice in satele din jur. In general, noile biserici nu aduc conceptii arhitecturale noi, incadrandu-se in conceptia devenita traditionala, constructorii epocii realizand biserici cu pronaos, naos si pritvor, fara elemente decorative de piatra la usi si ferestre.

3.1. Arhitectura civilaTransformariile vietii social-politicesi economice au determinat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea schimbari importante in conceptia despre locuinta. Arhitectura orasului a inbractat forme noi de exprimare, regasindu-se tot mai des influente straine. Astfel arhitectura specifica, derivate direct din cea populara, nu a mai putut satisface gustul protipendadei, caci noile inrauriri sunt mai evidente cu cat dezvoltarea orasului a fost mai ampla si mai rapida. Era evident ca functiile administrative caracteristice unei resedinte de judet a influentat casele din zona centrala a orasului, sub influenta arhitecturii, noiler edificii: primarie, prefectura, palatul diviziei, etc., este firesc ca influentele barocului sau ale neoclasicului sa fie prezente in marea masa a caselor mai vechi ce se mai pastreaza si dau o nota aparte arhitecturii orasului. Este momentul cand conform legilor evolutive o noua forma urma sa inbrace un nou continut. Se contureaza noi programe, realizate prin tehnici si materiale noi, evaluate si se determina viziuni spatiale, cu caracteristici noi, diferite de cele anterioare. Analizand cu atentie activitatea constructiva realizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, Gabriela Radu si Monica Sanjordan, au demonstrate ca si la Targoviste, sub influenta edificilor publice s-a conturat un nou stil care avea ca specific elemente de arhitectura si declaratii neoclasice, de influenta italieneasca, uneori intersectate de motive decorative autohtone. Potrivit noilor caracteristici, noile constructii aveau intrarea casei flancata de coloane ce sustin flontonul, decorat de cele mai multe ori cu monograma propietarului si anul constructiei. Scarile sunt dispuse de o parte si de alta a intrarii centrale. Register derptunghiulare impart suprafata exterioara, ajutand trecerea de la plinul arhitecturii la

ferestre cu ornament bogat ornate, marcat central de pe un cap de ingeras; in partea superioara sub acoperis, un esir de cornise incheie paginatia exterioara a cladirii. Tot cele doua specialiste au analizat planul noilor cladiri si au evidentiat ca se contura un nou vestibule spatios, cu incaperi dispuse pe ambele parti. De cele mai multe ori vestibulul era pictat in intregime inclusiv plafonul, cu motive vegetale, compartimentate in panouri dreptunghiulare. Usile reprezentau elemente decorative importante in ambianta locuintei, pictate la rindul lor cu motive vegetale si fronton bogat decorat. Elementele unei noi arhitecturi sunt prezente si la Targoviste, realizate sub influenta mesterilor italieni. Printre ei cei mai active si mai remarcati in epoca au fost Francesco Venchiarutti, Virgilio Peternelli, Giuseppe Piussei, Ermengildo Zaccareli. Ei au construit casele Lazar Petrescu (strada Nicu Filipescu), casa Petrescu de pe strada Grigore Alexandrescu, casa Petrescu de pe calea Campulung, etc. In acelas timp, pe langa acsele edificate acum, multe din constructiile realizate architectural traditional s-au inbogatit cu elemente specifice arhitecturii neoclasice, cu intentia vadita de a capata prestigiu si semnificati noi. Este meritul constructorilor, care au stiut sa armonizeze arhitectura neoclasica cu cea traditionala sis a pastreze unitatea volumetrica a arhitecturii autohtone, fara sa faramiteze volumul, fara sa caute efecte din jocul acoperisurilor, gama specific neoclassic. Balcoanele cu console si balustri se armonizeaza cu vechea constructie; este cazul Muraret din strada Grigore Alexandrescu, casa Iancu Grigorescu din aceas strada, casa N.Bratescu (Parchetul de azi,) casa Hiotu (Muzeu Politiei).