circumstantialul instrumental

2
Circumstanţialul instrumental Definiţie: Funcţia de circumstanţial instrumental arată mijlocul – în sens larg (lucru, fiinţă, acţiune) – prin intermediul căruia se săvârşeşte o acţiune sau se manifestă o însuşire: Şi-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice, Ce cu basmul povesteşte – veselul AlecsandriSe întreţinea din poleitul lentilelor. Regenţi: un verb sau o locuţiune verbală: Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani . Scriu cu stiloul şi cu pixul . Ne-a trimis pachetul prin sora lui. o interjecţie predicativă: Şi atunci el zvrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări după mine. Hai cu maşina! un adjectiv: Negru, mic, muiat în tuş / Şi pe-aripi pudrat cu brumă . Fericirea sa nu se poate exprima în cuvinte . Clasa de substituţie prin substantiv sau substitute în Ac. cu prepoziţie: Hai să fugim cu pluta aceea. Din pensia sa trăiau bine mersi amândoi. Dintre autobuzele care circulă pe strada mea călătoresc doar cu două . prin substantiv sau substitute în D. cu prepoziţie: Şi-a atins scopul graţie părinţilor / lo r / amândurora . Mulţumită colegilor / acestora / celor trei a luat premiul I. prin substantiv sau substitut în G. cu locuţiunile prepoziţionale cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea: A obţinut ce-şi dorea prin intermediul unor amici / lor / celor doi . Cu ajutorul credinţei se pot face multe.

Upload: andreescu-mihai

Post on 17-Jan-2016

5 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

.doc

TRANSCRIPT

Page 1: Circumstantialul Instrumental

Circumstanţialul instrumental

Definiţie:

Funcţia de circumstanţial instrumental arată mijlocul – în sens larg (lucru, fiinţă, acţiune) – prin intermediul căruia se săvârşeşte o acţiune sau se manifestă o însuşire:

Şi-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice

Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,

Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri…

Se întreţinea din poleitul lentilelor.

Regenţi:

un verb sau o locuţiune verbală: Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. Scriu cu stiloul şi cu pixul. Ne-a trimis pachetul prin sora lui.

o interjecţie predicativă: Şi atunci el zvrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări după mine. Hai cu maşina!

un adjectiv: Negru, mic, muiat în tuş / Şi pe-aripi pudrat cu brumă. Fericirea sa nu se poate exprima în cuvinte.

Clasa de substituţie

prin substantiv sau substitute în Ac. cu prepoziţie: Hai să fugim cu pluta aceea. Din pensia sa trăiau bine mersi amândoi. Dintre autobuzele care circulă pe strada mea călătoresc doar cu două.

prin substantiv sau substitute în D. cu prepoziţie: Şi-a atins scopul graţie părinţilor/ lor / amândurora. Mulţumită colegilor / acestora / celor trei a luat premiul I.

prin substantiv sau substitut în G. cu locuţiunile prepoziţionale cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea: A obţinut ce-şi dorea prin intermediul unor amici / lor / celor doi. Cu ajutorul credinţei se pot face multe.

prin adjectiv pronominal posesiv în Ac. însoţit de locuţiunile prepoziţionale amintite, care nu-şi mai impun regimul cazual: A ajuns ceea ce este cu ajutorul meu.

prin verbe la moduri nepersonale:

-gerunziu: A intrat în casă spărgând geamul.

-infinitiv cu prepoziţie: Începem prin a vă ura bun venit.

-infinitiv fără prepoziţie: Banii nu se fac aşa a sta-n cârciumă şi-a bea.

-supin: L-am recunoscut după mers. Câştiga ceva din vândut bilete.

Page 2: Circumstantialul Instrumental

frastic, sub forma unei subordonate circumstanţiale instrumentale (C. Instr.), corespondentul c. instr. în planul frazei. Se introduce prin pronume sau adjective pronominale relative ori nehotărâte însoţite de prepoziţiile cu, fără, din, după, în, la, prin, datorită, graţie, mulţumită şi prin locuţiunea conjuncţională fără (ca) să. Rar, în vorbirea populară şi cu valoare mai puţin clară, C. Instr. poate fi introdusă şi prin conjuncţiile dacă, de sau că: M-a lovit cu ce i-a venit la mână. Trăieşte din ce vinde. Poţi să cânţi la ce instrument vrei. Trimit banii prin cine se oferă.

Subordonata C. Instr. poate fi redusă, prin contragere, la echivalentul ei sintactic din planul propoziţiei, c. instr. şi invers, acesta din urmă poate fi dezvoltat, prin expansiune, în subordonata corespunzătoare: Trăieşte din ce vinde. > Trăieşte din vânzări. Cu ce are la bancă poate trăi liniştit toată viaţa. > Cu averea de la bancă poate trăi liniştit toată viaţa.

Topica şi punctuaţia

Topica c. instr. este, în general, liberă, acesta putând sta atât înainte, cât şi după termenul regent, de care nu se desparte prin virgulă. Atunci când se exprimă prin pronume relativ-interogative, c. instr. stă numai înaintea elementelor regente. Şi subordonata C. Instr. are o topică liberă în raport cu regenta atunci când este introdusă prin pronume şi adjective pronominale sau nehotărâte precedate de prepoziţii. În schimb, instrumentalele conjuncţionale sunt doar postpuse.