cine conduce cu adevărat australia? o poveste tragică a poporului

Cine conduce cu adev rat Australia? O poveste tragic a poporului australian

Murray Hunter O întrebare incomod

La întrebarea "cine conduce Australia?" s-a r spuns întotdeau-na cu idei i teorii preconcepute. Putem vedea simboluri ale puterii peste tot în jurul nostru, dar exercitarea influen ei i a puterii reale es-te rareori un eveniment public. A defini i a identifica persoanele care conduc cu adev rat Australia este ca i cum ai încerca s localizezi teritoriul con tiin ei în interiorul creierului nostru. Acest lucru este complex i iluzoriu. Am putea avea o idee despre diferitele entit i ca-re î i exercit poten ial puterea, dar nu se poate pune nici o entitate unic sub lup . Pe lâng mijloacele oficiale ale puterii exercitate prin intermediul autorit ii, propriet ii i controlul asupra reglement rilor etc., foarte mult din ceea ce înseamn putere este rezultatul folosirii compromisului, promisiunilor, flat rii, constrângerii, amenin rilor, fa-vorurilor i chiar a unei atitudini binevoitoare. Pentru ca situa ia s

devin mai complex , anumite grupuri exercit puterea i influen a asupra diferitelor niveluri ale societ ii. În final, regula în Australia este ca puterea s se afle în mâinile unei "oligarhii" care dicteaz , sau mai exact, grupurile care conduc Australia ac ioneaz ca un arbitru de fot-bal care influen eaz desf urarea jocului, cu autoritatea de a introduce noi reguli la sfâr itul etapei, reguli care s fie valabile i pentru etapele urm toare. În mod surprinz tor, lucr rile academice oficiale în leg tur cu "cine conduce Australia" sunt aproape inexistente. O multitudine de articole pe internet, articole publicate în reviste, opi-nii i chiar prelegeri i documentare exista on-line despre cine conduce lumea. Cu toate aces-tea, în Australia nu mul i oameni de tiin s-au ostenit s scrie despre acest lucru, cu excep ia cunoscutului intelectual i scriitor australian de marca Donald Horne, la mijlocul anilor 1980, care a abordat aceast chestiune într-un obscur eseu intitulat "Cine conduce Australia?” Horne a examinat cu meticulozitate exercitarea puterii din perspectiva istoriei noastre, semnifica ia coroanei, formarea sistemului nostru politic, a parlamentului, a partidelor politice, a federalismului, a rolului mass-media, a sindicatelor i a sistemului bancar, sugerând c aus-tralienii tr iesc într-un mit despre cine îi conduce cu adev rat. De i situa ia de ast zi este foar-te diferit de perioada la care s-a referit Horne în aceste articole, o mare parte dintre aspectele descrise de el pe tema "cine conduce Australia" sunt valabile i ast zi. Ceea ce ar putea fi chiar mai relevant este concluzia la care a ajuns Horne, pe care nici australienii de atunci i nici cei de ast zi nu au b gat-o prea mult în seam . Inten ia mea este de a prelua câte ceva din comentariul lui Donald Horne, de a-l actualiza i de a emite anumite ipoteze pe tema aces-tei chestiuni care este în continuare incomod ast zi în Australia. Multe persoane sunt la cu-rent cu anumite p r i ale puzzle-ului, dar prin al turarea lor autorul sper s aduc mai mult lumin cu privire la complexitatea întreb rii “Cine conduce, de fapt, Australia”. Aceast lucrare va face acest demers analizând pe rând fiecare aspect al influen ei poten iale în societatea australian , începând cu un rezumat concis al istoriei suveranit ii Australiei. De la Coroana la Commonwealth- va fi vreodat Australia cu adev rat independen-

? Cererea oficial a Australiei de acordare a suveranit ii a fost f cut în numele regelui Ge-orge III i a avut ca urmare înfiin area coloniei New South Wales. Puterea legitim era exerci-tat în totalitate în numele Coroanei. Pe întregul continent au fost proclamate i înfiin ate alte

la Nr. 138, 5 Februarie 2013

2

colonii, conduse de guvernatori afla i sub autoritatea Coroanei, dar cu avizul secretarului de stat pentru colonii. Totu i, în realitate, datorit distan ei i a timpului necesar pentru ca mesaje-le s ajung la Londra i înapoi, guvernatorii de ineau de facto un control autocratic în confor-mitate cu reglement rile juridice britanice. În final, în colonii s-au înfiin at Consilii Legislative care s -i consilieze pe guvernatori i care, la rândul lor, promulgau acte normative. Ini ial, aces-te consilii erau alc tuite din persoane numite de c tre respectivii guvernatori, dar mai târziu au fost extinse prin includerea unor membri ale i pân în momentul în care dreptul de vot a aco-perit o arie mult mai larg , începând cu 1850 (în New South Wales). Mai târziu, în coloniile aus-traliene au fost înfiin ate camerele inferioare integral pe baza votului complet, iar acestea au preluat cele mai multe responsabilit i ale guvernului de la guvernatori. Un act parlamentar britanic, the Commonwealth of Australia Constitution Act, a dus, cu consim mântul regal al Reginei Victoria, la unirea într-o Federa ie a celor ase colonii, în 1901. Cu toate acestea, to i guvernatorii statelor i federa iilor au fost numi i în continuare de câtre monarhul britanic, cu avizul Cabinetului britanic, iar Australia a fost recunoscut ca Do-minion al Imperiului Britanic. În plus, Colonial Laws Validity Act din 1865 era înc în vigoare în cazul în care legile australiene sau ale statului, considerate c ar contraveni celor din Anglia, vor fi considerate nule. Toate actele normative trecute prin parlamente trebuiau s primeasc aviz din partea Coroanei prin guvernatorii reprezentativi pentru a deveni lege. Diviziunea puterii între Londra i Australia de la începutul secolului trecut a marcat istoria, iar persoanele influente nu au ac ionat în mod necesar în interesul Australiei, aceasta fiind o tema recurent in istoria Australiei, dup cum vom vedea. Un astfel de exemplu de la începutul secolului XX a fost numirea ca guvernator general, în 1914, a lui Ronald Munro Ferguson, un liberal-imperialist britanic. Munro-Ferguson a optat pentru o revenire la rela ia tradi ional între Londra i Colonie, în leg tur cu care politicienii australieni începeau sa aib propriile lor preocup ri legate de securitatea regional . Înainte de Primul R zboi Mondial, Marea Britanie începuse s - i retrag navele spre porturile proprii l -sând Australia vulnerabil . Cu toate acestea, când a izbucnit r zboiul pe continentul european, guvernul australian a trimis trupe în semn de loialitate, care au fost puse în mod inutil în pericol de generalii britanici, Gallipoli fiind un bun exemplu în acest sens. Munro-Ferguson se conside-ra în primul rând agent britanic care sus inea efortul de r zboi, mai degrab decât reprezentant al Coroanei. El l-a sus inut personal pe primul ministru australian din acea vreme, Billy Hughes, în tentativa acestuia de a introduce serviciul militar obligatoriu. Atunci când referendumul a e uat i Hughes a fost exclus din partidul Laburist, Munro-Ferguson a v zut acest lucru ca un dezastru pentru efortul de r zboi britanic i i-a permis lui Hughes s r mân în continuare prim-ministru sus inut de o minoritate i s formeze un nou partid având ca platform câ tigarea r z-boiului. Câteva din Dominioanele britanice au decis s - i modifice statutul dup sacrificiile f cute în timpul primului r zboi mondial i la Londra au avut loc o serie de reuniuni de reconciliere la nivel imperial în urma c rora a fost convenit Declara ia Balfour din 1926. Prin Declara ie s-a convenit ca Regatul Unit i dominioanele s fie considerate comunit i autonome cu statut egal în cadrul Imperiului Britanic. Nu erau în nicio privin subordonate unul celuilalt în afacerile in-terne sau externe, cu toate c urmau s r mân unite i s fie loiale Coroanei. Doar dup ce s-a dat Royal and Parliamentary Titles Act din 1927 de c tre Parlamentul Britanic, cabinetul aus-tralian a putut s se adreseze direct Suveranului în privin a alegerii Guvernatorului General, asigurându- i astfel independen a sa institu ional fa de interesele britanice. Cu toate acestea, evenimentele politice din Queensland din 1975 au demonstrat c gu-vernul britanic a continuat s exercite influen asupra chestiunilor de stat din Australia. Sir Co-lin Hannah, guvernator al Queensland în acea vreme, a criticat Guvernul Federal Whitlam. Gu-vernul britanic a luat în considerare demiterea lui din func ie dar, datorit demiterii Guvernului Whitlam de c tre Sir John Kerr, acest lucru nu mai era oportun. Sir Joh Bjelke-Petersen, care atunci era prim-ministru al Queensland-ului, a încercat prelungirea cu înc un mandat de gu-vernator a lui Sir Collin. Cu toate acestea, guvernul britanic i-a sugerat reginei s nu i se mai

Supliment la Pulsul Geostrategic, Nr.138, Mar i, 5 Februarie 2013 INGEPO Consulting

3

acorde acestuia înc un mandat. Aceast situa ie le-a dat de în eles foarte clar premierilor din Australia c nu ei erau cei care o consiliau pe Regin prin intermediul guvernului britanic, a a cum credeau, ci c guvernul britanic era de fapt acela care o consilia pe Regin . Criza constitu ional a condus la decizia premierului Neville Wran al statului New South Wales s ia

suri unilaterale prin legiferare pentru a stopa posibilitatea p r ilor de a se adresa c tre Privy Council (corpul de consilieri personali ai Reginei în chestiuni de stat, ale i de premierul brita-nic). Wran dorea, de asemenea, ca Reginei s i se cear s ac ioneze pe baza consilierii mini trilor de stat atunci când numea un guvernator al statului, dar ministrul britanic de externe din acea vreme, la dispozi ia Palatului, a afirmat c o va sf tui pe Regin s refuze s - i dea consim mântul regal în leg tur cu aceste acte normative. Palatul s-a opus ca statele s i se adreseze Reginei direct ca urmare a îngrijor rii c acest lucru ar putea s o pun pe Regin în situa ia ingrat de a primi sfaturi contradictorii din partea mini trilor de stat ai Commonwealth-ului. Au fost avansate multe alte idei diferite, dar ele au fost respinse fie de state, de Commonwealth, de guvernul britanic i de Palat. Chestiunea a atins dimensiunea unei proble-me legate de drepturile statelor, în care statele nu doreau s cedeze mai mult putere Commonwealth-ului. Problema a fost rezolvat la nivelul Ministerului britanic de Externe doar dup ce Mary Gaudron, procurorul general al statului New South Wales, a participat la un Privy Council solici-tând reglementarea spe ei. Gaudron i-a convins pe britanici s deschid canale directe de co-municare cu statele. Aceste argumente au dus în cele din urm la recunoa terea Australiei ca ar independent . Un astfel de precedent a fost creat în cazul Nigeriei cu câ iva ani inainte,

pân când aceasta a fost proclamat republic , la propunerea Palatului. În cele din urm , Sir Geoffrey Howe, secretarul britanic de externe la acel moment, a acceptat dreptul premierilor statului australian s - i adreseze direct p rerile Reginei ca o urmare a “constituirii Australiei ca o federa ie cu o fragmentare a puterilor suverane". Palatul Buckingham a continuat cu toate acestea s se opun propunerii ca secretarul particular al reginei s poarte negocieri directe cu guvernul Commonwealth-ului în Australia, în calitatea sa de secretar personal al reginei pentru Australia. Senatorul Gareth Evans, ministrul de Externe al Australiei de atunci, l-a anun at pe Înaltul Comisar britanic pentru Australia c

bdarea ajunsese la limit i a sugerat, pentru prima dat , ca regina s fie consiliat în mod oficial s ia atitudine chiar în situa iile în care aceasta ar avea obiec ii personale. În cele din urm , secretarul primului ministru i al Cabinetului Australiei, Sir Geoffrey Yeend, s-a deplasat la Londra i a sugerat c , în cazul în care va fi declarat Republic , regina s-ar putea s do-reasc s - i consolideze pozi ia în statele australiene. În cele din urm , Regina a fost de acord cu Australia Acts, cu un amendament care s -i asigure libertatea de a citi orice discurs dore te la orice ceremonie de stat. Australia Acts a pus cap t, în cele din urm , responsabilit ii mini trilor britanici de a o consilia pe Regin în privin a problemelor australiene de stat. Aceas-

lege a stabilit conceptul c regina reprezint Coroana în fiecare stat în parte. Pe cale de consecin , suverana este considerat ca personalitate juridic a statului aus-tralian. Teritoriul statului poart numele de domeniu al Coroanei dar este, de fapt, proprietatea statului. Coroana devine astfel un simbol înc prezent pe stemele anumitor instan e de drept ale statului, for e de poli ie i însemnele militare australiene. Portretul reginei figureaz înc pe toate monedele australiene, pe bancnotele de cinci dolari, iar simbolurile Coroanei pot fi v zute pe bancnota de o sut de dolari. De i se poate remarca o îndep rtare treptat de leg turile tradi ionale cu monarhia, Horne a lansat ideea c , de i Coroana este simbolul de legitimitate a func iei, în mod simbolic centrul puterii este în afara rii, fapt care a contribuit la sentimentul de "dependen " al Australiei. Totu i, Coroana nu înseamn c exist o putere deasupra sau din-colo de guvernul ales. Conceptul de Coroana creeaz un spirit al guvern rii care confer un sentiment al permanen ei acolo unde guvernul ales are doar un caracter tranzitoriu. De aici s-a creat "mistica" unui stat în stat despre care se spun o mul ime de glume pe seama activit ii Guvernului în Australia ast zi. Putem doar presupune în ce direc ie se îndreapt monarhia în Australia. Au existat nu-


4

meroase tentative de a ini ia dezbateri pe tema unei republici australiene, chiar a unui referen-dum în 1999. Cu toate acestea, una dintre problemele existente nu se refer atât la faptul c Australia ar deveni republic , ci la ce form ar trebui s îmbrace o republic australian . Orice progres în direc ia transform rii Australiei într-o republic se opre te în acest punct. Totu i, sondajele de opinie din ultimii câ iva ani indic o slab sus inere din partea australienilor pentru o republic . Exist presupuneri c dezbaterea cu privire la republic poate reveni în for o da-

cu decesul actualului monarh.

Problema urm toare se refer la puterile reale ale Guvernatorului General al Australiei Guvernatorul General al Australiei - Are puteri înc nedefinite i este mai mult decât un simplu reprezentant al Reginei. Dup cum s-a v zut, Guvernatorul General al Australiei este reprezentantul monarhului în Australia, astfel încât simbolismul Coroanei rezid în autoritatea lui. Func iile i rolurile Guvernatorului General sunt specificate în Constitu ia australian i in-clud numirea primului-ministru, a mini trilor, a ambasadorilor, a judec torilor, d aviz de confor-mitate regal legilor adoptate de Parlament, dizolvarea Parlamentului i emiterea de ordonan e prinvind organizarea alegerilor. Guvernatorul General este, de asemenea, pre edintele Consili-ului Federal Executiv în care sunt operate numiri, cu excep ia primului ministru, a mini trilor precum i a Comandantului Suprem al for elor de ap rare a Australiei. În conformitate cu conven iile, Guvernatorul General ac ioneaz de obicei numai cu avizul primului ministru aus-tralian i alege, de obicei, persoana care se bucur de încrederea Camerei Reprezentan ilor, ca prim-ministru. Potrivit Constitu iei, Guvernatorul General este numit de regin care ac ioneaz la recomandarea primului-ministru australian. De regul , rolul Guvernatorului Gene-ral este unul ceremonial, atât pe plan intern cât i în str in tate. Cu toate acestea, Guvernatorul General are atribu ii suplimentare, prev zute în mod ex-plicit în Constitu ie dar care fac obiectul conven iei. Printre aceste atribu ii se afl i acelea de a dizolva Parlamentul, de a nu- i da consim mântul cu privire la legi i de a numi sau demite mini tri. În temeiul conven iei, Guvernatorul General ar putea fi consiliat de Primul Ministru, dar Guvernatorul General are împuternicirea de a ac iona independent. Sfera de acoperire a atribu iilor suplimentare nu este cunoscut în întregime. Doar anumite situa ii care decurg din constitu ie precum i ac iunile corespunz toare întreprinse pot defini sfera de acoperire a aces-tor atribu ii. În plus, un fost secretar particular al Guvernatorului General Sir John Kerr, Sir Da-vid Smith a declarat în 1988 c "Guvernatorul General nu este în nici un caz un delegat al regi-nei. Independen a func iei este eviden iat de modific rile operate în ultimii ani în cazul meca-nismelor aflate la dispozi ia Coroanei referitoare la aceasta ....... în conformitate cu sec iunea 2 din Constitu ie, Guvernatorul General este reprezentantul reginei i exercit anumite puteri pre-rogative i atribu iuni regale; în conformitate cu sec iunea 61 din Constitu ie, Guvernatorul Ge-neral este titularul unei func ii absolute separate i independente atribuit nu de c tre Coroan , ci prin Constitu ie, i împuternicit s exercite în calitatea sa de guvernator general i nu ca un reprezentant sau delegat al reginei, toate puterile i func iile de ef de stat în Australia". Acest lucru pare s fi fost confirmat de un r spuns din partea Secretarului Particular al Reginei, Sir Martin Charteris, datat 17 noiembrie 1975, ca o replic la o scrisoare adresat Re-ginei din partea pre edintelui de atunci al Camerei Reprezentan ilor pe tema demiterii, la 11 noiembrie 1975, a primului ministru de catre Sir John Kerr, Guvernatorul General al Australiei; "Dup cum se în elege din acestea, Constitu ia australian plaseaz ferm competen ele i pre-rogativele Coroanei în mâinile Guvernatorului General, în calitate de reprezentant al Reginei în Australia. Singura persoan competent s numeasc un prim-ministrul australian este Guver-natorul General, iar Regina nu are niciun rol în decizia pe care Guvernatorul General trebuie s o ia, în conformitate cu Constitu ia. Majestatea Sa, în calitate de Regin a Australiei, urm re te evenimentele din Canberra cu deosebit interes i aten ie, dar nu s-ar cuveni ca ea s intervin personal în probleme care sunt atât de clar definite a fi de competenta Guvernatorului General prin Actul Constitu ional". Guvernatorul General Sir John Kerr i-a folosit atribu iile sale suplimentare pentru a rezol-


5

va criza constitu ional din 1975. Aceasta a provocat multe controverse întrucât a fost i o criz politic i, de atunci, s-au ridicat multe semne de întrebare în leg tur cu influen a i motiva iile lui Sir John Kerr. F a redeschide dezbaterea care a fost stârnit de demitere, de i exist suspiciuni în leg tur cu o interven ie str in , dovezi bazate pe relat rile din partea celor care au participat la respectivele evenimente, ele tind s sugereze c Kerr a ac ionat în acel fel sub impulsul destinului. El era avocat de profesie, judec tor de carier i a avut un profund sim al legilor. Nu exist nicio alt dovad conving toare care s ne fac s tragem alt concluzie, de i toate guvernele laburiste, începând de la acea demitere, au ac ionat intens în direc ia dez-volt rii unei rela ii strânse cu SUA i to i premierii laburi ti s-au bucurat de rela ii personale cu pre edin ii Statelor Unite. În plus, niciun guvern nu a încercat vreodat s împrumute fonduri în afara mijloacelor tradi ionale prin care un guvern atrage fonduri.

Puterea i politica australian – via a într-o lume efemer Aparent, Australia are o democra ie reprezentativ intens . Sistemul politic australian se bazeaz pe parlamentele rii i pe acel partid care controleaz majoritatea locurilor în fiecare legislatur i care formeaz guvernul. Dac guvernul nu are performan e care s satisfac pu-blicul, la urm toarele alegeri electorii au posibilitatea s voteze împotriva guvernului i s insta-leze un altul în locul precedentului. De-a lungul ultimelor decenii, ambele partide importante au fost atât la guvernare cât i în opozi ie. Democra ia pare s func ioneze bine în Australia. Camera Reprezentan ilor din Australia este în primul rând o circumscrip ie electoral în care se hot te cine are dreptul s guverneze. Chiar i în cazul actualului Parlament, în care cabinetul laburist al lui Gillard este în minoritate, elul principal al Camerei este s sus in exe-cutivul. Dezbaterile din Parlamentul Australian au o tendin antagonist în esen , lipsindu-le de obicei ideile noi sau caracterul constructiv cu excep ia cazului în care se refer la sus inerea unei legi. Majoritatea dezbaterilor pe teme politice, în leg tur cu acordurile, angajamentele de sus inere i colaborare se discut i se decid în afara Parlamentului. Sistemul comisiilor din Australia nu are intensitatea i for a celor din Congresul SUA. Executivul condus de primul mi-nistru pare s fie investit cu puterea politic în Australia. Cu toate acestea, calitatea de membru al executivului în Australia pare s fie limitat la cei care- i fac din politic o carier . Cu câteva excep ii, regula s-a aplicat în toate cazurile. O persoan care ader la unul din cele dou partide importante poate urca pe scara ierarhic a partidului alc tuind alian e, unificând fac iuni, colaborând cu al i membri pentru a ob ine sprijin i influen câ tigând, în cele din urm , preselec ia pentru a candida într-o circumscrip ie elec-

toral i a o reprezenta în parlament. În interiorul partidului parlamentar, ace ti politicieni de carier continu s construiasc alian e i câ iva dintre ei devin lideri, fapt care-i calific s de-vin fie prim-mini tri, fie lideri ai opozi iei. Pe cale de consecin , o persoan poate deveni prim-ministru al Australiei pe baza voturilor a numai circa 100 de colegi parlamentari. Apoi, prim-ministrul trece la formarea ministerelor i cabinetului (sau, în cazul Partidului Laburist din Australia, pentru posturile ministeriale, pentru care primul ministru aloc portofolii, se voteaz din nou). Ceea ce este important s se în eleag de aici este c primul ministru i mini trii Australiei provin dintr-un grup foarte select de oameni de carier în marea lor majoritate. Ceea ce este foarte interesant este c majoritatea liderilor partidelor parlamentare au fost fie prim-mini tri, fie lideri ai opozi iei ale i pe baza unei agende pe care au prezentat-o mai de-grab decât strict pe baza platformei partidului. Dac devine prim-ministru, fie c e b rbat sau femeie, acesta conduce pe baza agendei mai degrab decât pe baza politicii partidului. Prim-mini trii i guvernele conduc pe baza agendei i mai pu in pe baza liniei politice recente în Australia. (a se vedea tabelul 1). Nu exist prea mare interes din partea ONG-urilor, lobby- tilor i a grupurilor de interese de a comunica cu structurile partidelor politice. Majoritatea celor care fac lobby se adreseaz direct guvernului australian. Partidul este de fapt doar un factor de campanie i de selec ie pen-tru cel care va deveni membru în parlament din partea partidului.

Tabelul 1: Agenda urm rit de guvernele australiene din ultima perioad


6

Exist temeri c în timp ce politica australian este supus unei democra ii cosmetizate,


Guvernul Perioada Agenda Fraser (coali ie lib-eral-na ional )

1975-1983 Gestionare strict a fiscalit ii Unele drepturi acordate aborigenilor Multiculturalism – relaxare a imigr rii Atitudine anti-apartheid fa de Africa de Sud i Rhodesia Drepturi pentru statele componente Sus inerea alian ei cu SUA

Hawke (Partidul La-burist Australian) – Cabinetul a fost aspru criticat de membrii partidului pentru c s-a îndep rtat de politi-cile partidului i preferin a de a coop-era cu marii afaceri ti

1983-1991 Liberalizarea sistemului financiar, dezarmarea tarifar i flo-tarea dolarului australian Privatizarea Commonwealth Bank of Australia Plata de bonusuri i prime i impozitarea veniturilor realizate din capitaluri Incheierea unui acord cu mi carea sindical care a dus la cre terea salariului social Cre terea substan ial a salariilor inferioare i eradicarea

ciei Revenirea la sistemul de asigur ri de s tate desfiin at de Fraser Majorarea fondurilor alocate educa iei Încerc ri de abordare a problemelor de mediu

Keating (Partidul La-burist Australian)

1991-1996 Introducerea sistemului de pensii pentru limita de vârst i de invaliditate Introducerea titlurilor de proprietate pentru indigeni Instaurarea republicii în Australia

Howard (Coali ie Lib-eral-Na ional )

1996-2007 Politici sociale conservatoare Reducerea datoriei Sus ine Commonwealth-ul i monarhia Sus ine alian a cu SUA Liberalizarea rela iilor industriale A continuat îmbun irea m surilor de asisten social Îndreptarea aten iei c tre Asia i îmbun irea rela iilor bi-laterale precum i asumarea unui rol activ în înfiin area APEC

Rudd (Partidul La-burist Australian )

2007-2010 Îndreptarea aten iei în direc ia construirii infrastructurii Continuarea rela iilor strânse cu SUA Concentrare puternic asupra mediului- semnarea Protocolu-lui de la Kyoto Eforturi pentru cre terea influen ei Australiei pe plan interna ional Relaxarea sistemelor de recompensare din noile contracte de munc introduse de Guvernul Howard Cerere de scuze adresate popula iilor indigene pentru "genera iile furate" Propunere de m suri pentru cre terea substan ial a popula iei Australiei Propunerea supratax rii profiturilor din domeniul resurselor naturale

Gillard (Partidul La-burist Australian)

2010-prezent

Urm re te constituirea unui consens na ional cu privire la cer-tificatele verzi Propunere vizând controlul internetului Introducerea ambalajului neutru la igarete Introducerea site-ului web My School Reintroducerea procedurilor de verificare a solicitan ilor de azil în afara teritoriului australian Continuarea sprijinului sus inut pentru o alian cu SUA, acce-sul trupelor americane pe teritoriul Australiei Carta Alb privind Noul "Secol Asiatic"

7

acest lucru mascheaz o oligarhie în care puterea politic se afl doar în mâinile câtorva cet eni boga i i puternici i a corpora iilor. În realitate, puterea politic în Australia este ceva efemer. Indivizi, prin intermediul unei re ele de sus in tori, care au capacitatea de a negocia, de a acumula sus inere, de a face compromisuri i alian e în interiorul unui partid cu o majorita-te de membri (sau sus in tori) în camera inferioar a parlamentului, pot deveni prim-mini tri i

gestioneze o agend asupra c reia s-a convenit prin în elegeri i tratative atât cu membrii marcan i ai partidului cât i cu cei care sunt actualmente în parlament. Aceast alian construi-

pe circumstan e întâmpl toare nu va dura decât maximum dou legislaturi sau pân când un alt grup dintr-un partid parlamentar va acumula suficient sprijin pentru a-l înlocui pe liderul în func ie. Prin urmare, puterea este limitat la agenda politic i grupurile de influen , atât cele din interior cât i cele din exterior vor permite primului ministru s men in func ia atâta vreme cât agenda politic le este favorabil . În cazul în care un prim-ministru nu mai convine unuia din aceste grupuri, apar noi alian e, acorduri, colabor ri i anse neprev zute care, în cele din urm , vor transfera puterea în mâinile altcuiva. Astfel, puterea politic i executiv este doar ceva temporar, iar schimbarea duce de asemenea la înlocuirea tuturor eminen elor cenu ii. Po-sesia puterii este ceva de natur ciclic i în foarte rare cazuri agenda este transmis de la un prim-ministru la altul. Orice modificare atrage dup sine o schimbare a agendei. În acest fel, chestiunile în dezbatere i agenda se constituie în linia politic în timp ce celelalte probleme devin factori exteriori. Deci, dac în elegi cine controleaz lucrurile, în elegi i linia politic i cine are un cuvânt de spus în aceast privin .

Este serviciul public înc liderul suprem al guvernului? Aproape toate contactele dintre popula ie i guvern i distribuirea serviciilor sunt condu-se, gestionate i livrate de c tre serviciile publice australiene centrale sau ale statelor respecti-ve. Aceasta include s tatea, educa ia, poli ia, transportul public, imigra ia i serviciile vamale precum i for ele armate. În spatele acestor interfe e se afl func ionarii publici care adminis-treaz i conceptualizeaz , dezvolt i pun în aplicare politicile i programele guvernamentale. În mod tradi ional, serviciul public este principalul agent de stabilire a agendei guvernului i ce-ea ce ar trebui s -l preocupe pe acesta. Guvernul australian are peste 300.000 de angaja i din care mai mult de jum tate sunt în cadrul Serviciului Public Australian. Restul sunt angaja i în For ele de Ap rare australiane, în cadrul agen iilor cum ar fi Po ta Australian i Medibank Pri-vate, etc. Din 1990 a existat o schimbare gradual c tre un serviciu public mai performant cu o propor ie tot mai mare de angaja i în executiv sau în Senior Executive Service (SES). Cores-punz tor, s-a constatat o sc dere a ponderii angaja ilor în posturi de nivel inferior. Aproa-pe toate posturile (94%) în serviciul public de conducere sunt înc dominate de albi anglo-


8

saxoni sau de alte origini europene. Conform afirma iilor lui Donald Horne, care sunt înc apli-cabile în prezent, ace ti birocra i "au anumite caracteristici comune, elitele puterii sunt deosebit de inteligente, capabile din punct de vedere intelectual, st pânesc perfect arta comunic rii, sunt extrem de insisten i, agili, pasiona i i duri ca o stânc . Foarte pu ini dintre ei au o perso-nalitate sub medie. Mul i dintre ei posed un libidou peste medie". De-a lungul deceniilor a existat un num r supradimensionat de func ionari apar inând masoneriei comparativ cu num -rul de masoni raportat la popula ia total a Australiei. Se crede de asemenea c masoneria a fost deosebit de puternic în sectoare cum ar fi afacerile, comunit ile sindicale precum i în serviciile de poli ie i de pompieri, în for ele de ap rare i în profesiile juridice. Chiar dac datele demografice sunt în schimbare rapid în Australia, caracteristicile ser-viciului public nu sunt în concordan cu aceste schimb ri. For a de munc din cadrul serviciu-lui public australian este mai pu in diversificat decât comunitatea australian în general, cu-prinde mai pu ine persoane cu dizabilit i, mai pu ini aborigeni sau angaja i care se ocup de problemele indigenilor din Insulele Torres Strait i o permanent subreprezentare a femeilor în posturile de conducere. De asemenea, exist dovezi c serviciul public a ilustrat din punct de vedere istoric practica "ermetismului social", în care selec ia personalului se f cea cu prec de-re dintre cei care aveau poten ial economic, constituind o "ideologie de recrutare i promovare" care s serveasc intereselor de grup în interiorul serviciului public. În plus, au existat acuza ii de agresiune în cadrul serviciului public pentru a se asigura conformitatea cu agenda precum i utilizarea abuziv a evalu rilor de s tate mintal pentru a-i neutraliza pe reclaman i. Pân în 1970, serviciul public a fost aproape singurul consilier al guvernului în privin a politicii, agendei i punerea în aplicare a acesteia i, de regul , activitatea acestuia nu era supus controlului.

Dup ce- i îndepline te obliga iile fa de electorat, responsabilit ile politice i îndatoririle par-lamentare, un ministru are foarte pu in timp la dispozi ie pentru a controla activitatea complex a unui minister, fiind mai tot timpul la mâna efilor de departamente atunci când este vorba de consiliere i de aplicarea politicilor. Cu toate acestea, guvernul Whitlam recent ales s-a ar tat foarte curând nemul umit de faptul c serviciul public nu era supus controlului i nici condus, astfel încât guvernele au început s foloseasc consilieri proprii în materie de politici. Aceast tendin a continuat din 1970 i pân în prezent, când guvernul Rudd a cheltuit aproape 800 de milioane de dolari australieni pentru plata a 6534 contracte de consultan în timpul primelor 18 luni de guvernare. Func ionarii publici au fost dubla i de cei de la birourile ministeriale i au început s fie implica i în activit i care de multe ori le compromiteau statutul lor apolitic. De exemplu, în momentele critice de ini iere a politicilor publice i punerea lor în aplicare, cum ar fi criza refugia ilor din Tampa i "aruncarea peste bord a copiilor", s-a conside-rat c func ionarii publici s-au implicat din punct de vedere politic i nu au fost nici pe departe independen i, devenind chiar victime colaterale ale evenimentelor politice. Guvernul Gillard are în vedere reduceri suplimentare în cadrul serviciul public australian i plafonarea nivelului exe-cutiv de conducere. Acum, mini trii preiau conducerea la nivel politic ale portofoliilor lor, având la dispozi ie consultan i i angaja i proprii. Cu toate acestea, în contextul unui ciclu media de 24 de ore din 24 i a unor permanente sondaje de opinii, exist riscul c politicile formulate în ca-drul birourilor ministeriale s ac ioneze pe termen scurt.

Monstrul dreptului administrativ Serviciul public australian, serviciile publice de stat precum i autorit ile guvernamentale locale sunt responsabile de adoptarea, punerea în aplicare i consolidarea legislatiei adminis-trative. Volumul legisla iei a înregistrat o cre tere exponen ial în ultimii aproximativ 50 de ani. În 1955, Parlamentul Commonwealth-ului a adoptat un singur volum de legi de 580 de pagini, în 2005 a adoptat apte volume ale legisla iei cu un num r de 4000 de pagini în plus. Dreptul fiscal, Legea privind migra ia, Legea venitului minim garantat i Legea Corpora iilor sunt exem-ple gr itoare în acest sens. Cu toate acestea, în fiecare nou lege exist prevederi pentru ca ministrul s poat emite instruc iuni de aplicare a legii. De-a lungul ultimilor ani s-au introdus mai mult de 20.000 de noi reglement ri sau amendamente, fiind abrogate numai 104, ceea ce


9

a f cut ca IMM-urile s fie sufocate de birocra ie i de reglement ri împov toare. Aceste legi administrative sunt stabilite de c tre func ionari neprofesioni ti în birouri obscure din toat ara, în func ie de problemele cotidiene. Tema comun a diferitelor mecanisme de drept administra-tiv din întreaga ar este accentul pe controlul asupra sferei de acoperire a fiec rei Legi. Func ionarii care aplic reglement rile nu ar trebui s - i dep easc atribu iile. Totu i, acest lucru nu este u or s se stabileasc , iar contestarea care se poate face prin Tribunalul Admi-nistrativ de Apel este costisitoare. Din punct de vedere tehnic, mai ales când este interconec-tat, transferul intern de personal devine un instrument major al puterii în armonizarea agen iilor

o prea mare implicare vizibil i f asumarea responsabilit ii. Astfel, legea administrati- a devenit un mijloc de blocare în cazul în care departamentele, cum ar fi Oficiul Australian

de Impozitare, i-au stabilit ca obiective oficiale respectarea obiec iilor contribuabilului fa de deciziile auditului (c rora li s-a dat curs în mai pu in de 20% din cazuri), dând în felul acesta o lovitur puternic doctrinei transparen ei, corectitudinii i obiectivit ii în ceea ce prive te servi-ciul public. Bineîn eles c , la nivelul administra iei publice locale, în Australia exist numeroase cazuri de corup ie în care sunt implica i func ionari locali guvernamentali angaja i în sistemul administrativ de drept. Volumul mare de regulamente, lipsa de resurse care s permit autorit ilor s de in controlul precum i lipsa de timp i de resurse ale cet enilor pentru a le în elege au creat posibilitatea ca anumi i indivizi i oameni de afaceri s beneficieze de aceste lucruri. În plus, o actualizare a legisla iei privind libertatea informa iei, demarat de c tre Dr. Allan Hawke, poate duce la restric ionarea acesteia pe baza justific rii costurilor ridicate, ceea ce va reduce i mai mult transparen a. În consecin , tehnica dreptului administrativ a parcurs un drum lung în direc ia cre rii unei "societ i f reac ie" în Australia, care se exprim în toate jurisdic iile exercitate de orga-nele de stat i de drept doar prin agen ii. Astfel, acest cadru asigur guvernarea prin intermedi-ul agen iilor de aplicare a legii care au o mare putere asupra cet enilor în cele mai multe as-pecte ale vie ii de zi cu zi. Autoritatea provine din regulamente produse de neprofesioni ti, de unde i marea dificultate a cet eanului de a le contesta. Una dintre posibilit ile de "reorganizare" a "societ ii f reac ie" este o cre tere a costului vie ii. În plus, costurile de start-up i opera ionale ale întreprinderilor fac s creasc pre urile produselor i serviciilor. În-trebarea este cine este beneficiarul acestui "regim f reac ie"? Ale cui interese ap ra Reserve Bank (Banca Central ) of Australia? Reserve Bank of Australia (RBA) a fost înfiin at în 1960 pentru a prelua de la Commonwealth Bank rolul de autoritate emitent de bancnote. RBA supravegheaz de aseme-nea b ncile i reglementeaz politica monetar în Australia. Apoi, de la 1 iulie 1998, func ia de supraveghere bancar a fost transferat de la RBA la nou creata autoritate de reglementare pruden ial australian (Australian Prudential Regulation Authority). Legea privind Banca de Rezerv a fost amendat , de asemenea, pentru a crea un nou Consiliul al Sistemului de Pl i, având ca mandat promovarea siguran ei i eficientizarea sistemului de pl i australian. Noua legisla ie, Legea Reglement rii Sistemelor de Pl i din 1998 precum i Legea privind sistemele i re elele de pl i din 1998 au fost introduce pentru a acorda b ncii puteri semnificative în

acest domeniu. Obliga iile Consiliului de Administra ie al RBA cu privire la formularea i pune-rea în aplicare a politicii monetare sunt prev zute în Legea Reserve Bank. Sec iunea 10 (2) din Lege prevede: "Este de datoria Consiliului de Administra ie al RBA, în limitele competen elor sale, de a garanta c politica monetar i bancar a B ncii are drept scop ob inerea celor mai mari avantaje de c tre popula ia Australiei i c autoritatea B ncii ... este exercitat în a a fel încât, în opinia Consiliului de Administra ie al RBA, va contribui în mod optim la:

(a) stabilitatea monedei din Australia; (b) men inerea unei angaj ri depline a for ei de munc din Australia i (c) prosperitatea economic i bun starea poporului australian".

În 1993, RBA a avut drept obiectiv prioritar stabilitatea pre urilor, urmând ca infla ia s fie men inut la o medie de 2-3 la sut de-a lungul mai multor ani. În decembrie 2007, în urma


10

schimb rii guvernului, a fost emis prin efortul conjugat al noului Trezorier, Wayne Swan, i al Guvernatorului RBA, Glenn Stevens, o nou Declara ie privind conduita de politic monetar . Aceast Declara ie includea amendamente individuale de consolidare a independen ei RBA i cuprindea practici referitoare la transparen i comunicare. O declara ie revizuit privind coor-donarea politicii monetare a fost emis în urma alegerilor din 2010 prin care se specifica expli-cit mandatul RBA privind stabilitatea financiar . RBA a devenit efectiv pe deplin autonom . Consiliul de Administratie al RBA este format din nou membri care includ cei trei membri din oficiu ai Consiliului, forma i din Guvernatorul RBA, care este i pre edintele Consiliului de Administra ie, din vice-guvernatorul RBA, care este i vicepre edinte al Consiliului de Administra ie i din secretarul Trezoreriei. În plus, exist ase membri din afar care sunt numi i de c tre trezorier pentru o perioad de cinci ani. Consiliul se întrune te, în mod normal, de unsprezece ori în fiecare an, iar una din responsabilit i este aceea de a stabili rata dobânzii oficiale (the overnight bank cash rate). RBA ar trebui s aib independen fa de guvern pen-tru a fi impar ial în adoptarea deciziilor economice. Ea controleaz efectiv politica monetar a

rii. Declara iile publice ale guvernatorului b ncii pot produce turbulen e pe pie ele bursiere i cele financiare. Aceste decizii sunt luate de un consiliu independent, consiliat de surse atât for-male cât i informale, care sunt confiden iale. Aceast lips de transparen în procesul decizi-onal poate da na tere unui conflict poten ial. Fostul prim-ministru John Howard a învinov it RBA pentru faptul c a pierdut alegerile din 2007, acuzând banca de ingerin e în politica in-tern , prin anun area cre terii ratei dobânzii. La o c utare rapid pe internet a componentei actualului Consiliu de Administra ie al RBA ve i descoperi c directorii acestuia au leg turi cu companiile multina ionale, cu mass-media, cu forumuri de reflective (think tanks) de dreapta precum i cu alte interese str ine. Guvernato-rul RBA, Glenn Stevens, catalogat de Australian Financial Review drept cel mai puternic om din Australia este un cititor fervent al noii Biblii Standard Americane. Cei care nu sunt prezen i în mod reprezentativ în Consiliul RBA sunt micile întreprinderi i australienii care î i câ tig existen a din salarii. RBA a permis dolarului australian s se ridice la un nivel record în raport cu dolarul SUA i alte valute. De i acest aspect reflect unele sl biciuni ale dolarului SUA, do-larul australian s-a apreciat prin for ele sale proprii i acum atrage fluxuri de capital de la inves-titori care doresc s beneficieze de ratele relativ ridicate ale dobânzii în Australia. Un dolar aus-tralian puternic, de i ieftine te importurile, ceea ce face s se in sub control infla ia în ar , plaseaz exporturile australiene pe o pozi ie precar , conducând la devastarea sectoarelor industriale i la pierderea a mii de locuri de munc . Industriile rurale din Australia fac fa cu greu importurilor ieftine de produse de baz , ceea ce pe termen lung ar putea duce la desfiin area complet a multor întreprinderi rurale. Un dolar australian puternic face din ce în ce mai costisitoare prezen a studen ilor str ini în universit ile australiene, în care se observ o sc de-re a înmatricul rilor, i duce la un declin al num rului turi tilor str ini care viziteaz Australia. Exist o preocupare foarte redus din partea parla-mentului guvernului în func ie în privin a unor chesti-uni serioase cum ar fi dispari ia industriilor i amplifi-carea omajului. i, din nou, se ridic întrebarea în interesele cui ac ioneaz Consiliul RBA?

ncile comerciale - prea mari pentru a e ua, prea pu ine pentru a fi competitive

Australia and New Zealand Bank a fost înfiin at în Londra în 1835 pentru a acoperi


11

opera iuni comerciale în Australia i Asia. Navigatorii britanici, comercian ii de m rfuri, negusto-rii, cresc torii de animale, minerii, bancherii i bancherii societ ilor pe ac iuni s-au unit într-un grup de oameni de afaceri britanici eminen i în care împ r irea responsabilit ilor între directori era un lucru obi nuit i care a dezvoltat o rela ie puternic cu dinastia din City. Prima banc înfiin at în Australia, în 1851, a fost Bank of New South Wales, care s-a extins rapid în toate coloniile. Statutul ini ial al b ncilor anglo-australiene din City of London depindea foarte mult de cine anume erau directorii. Banca Na ional a Australiei a fost înfiin at la Melbourne în 1858 i s-a extins rapid în toate coloniile, deschizând sucursale i la Londra, esen iale pentru finan area exporturilor i importurilor de lân , aur, i a altor m rfuri pentru Australia. Commonwealth Bank s-a înfiin at prin fuzionarea unui num r de b nci mai mici, pe baza Commonwealth Bank Act din 1911, sub titulatura de banc comercial i de economii, în acela i mod în care au fost înfiin ate b ncile din celelalte state australiene. Pân în 1961, Commonwealth Bank a ac ionat ca banc central pentru guvernul austra-lian. Toate statele de ineau o banc de economii dar i un num r de b nci private care operau dup un regulament foarte strict, conform c ruia guvernul aplica o politic monetar controlat îndeaproape pentru a reglementa economia. Ratele dobânzilor bancare i ponderea lichidit ii erau îndeaproape controlate, limitând astfel profitabilitatea b ncilor din Australia. Au fost permi-se dou tipuri de b nci. B ncile de economii atr geau depozite, pl teau randamente reduse pentru acestea, împrumutau bani pe baza de ipoteci, în timp ce b ncile comerciale operau mai mult pe baze mercantile, având de a face doar cu clien i angaja i în opera iuni comerciale. Cre terea migra iei dup cel de Al Doilea R zboi Mondial a dus la cre terea economiilor i a oportunit ilor de împrumut ipotecar, reducând foarte mult riscurile de neplat a împrumuturilor. Economia în plin expansiune din anii 1960 a dus la dezvoltarea altor institu ii financiare cum ar fi societ i de construc ii, cooperative de credit, asigur ri de via i, mai târziu, a dus la finan area unor companii care puteau percepe i pl ti rate ale dobânzii mai mari care erau su-puse, de asemenea, unor reglement ri mai pu in stricte. Diversitatea acestor institu ii a limitat foarte mult dezvoltarea b ncilor în economia australian . Guvernul Hawke din anii 1980 a început liberalizarea sectorului bancar. Nu mai era nici o diferen între b ncile de economii i cele comerciale, permi ându-li-se b ncilor s opereze pe pie ele monetare. O flotare par ial a dolarului australian i permiterea b ncilor str ine s vin i s concureze direct pe pie ele de retail pe fondul turbulen elor economice ale acelui deceniu

au dus la numeroase fuziuni i la achizi ii de b nci. Commonwealth Bank a fost privatizat în 1990 printr-o ofert public . A devenit foarte dificil pentru b ncile str ine s - i ia o nou licen i s concureze al turi de b ncile existente déjà pe pia a local . Cu toate acestea, odat cu

liberalizarea general a economiei australiene, b ncile str ine au început s investeasc în ncile australiene existente începând cu sfâr itul anilor 1990. Acest lucru a fost încurajat de tre guvernul australian prin adoptarea politicii celor "patru piloni" care interzicea orice gen de

fuziune între cele patru b nci din Australia, ANZ, Westpac, National i Commonwealth, sl bind astfel Legea practicilor comerciale, dar permi ând, în acela i timp, b ncilor str ine s preia ori-ce banc . Criza global din 2008 a pulverizat diversitatea b ncilor i sistemul bancar extrem de competitiv din Australia. Cele patru b nci majore au preluat în mod agresiv b nci mai mici cum ar fi George, BankWest, Bendigo, Aussie, Adelaide, RAMS, Wizard i banca Challenge, în cele din urm cump rându-le pe cele mai multe dintre ele i i-au consolidat în acest fel pozi ia, prin controlul a 80-90% din tranzac iile financiare efectuate în întreaga ar . În plus, introducerea de garan ii guvernamentale, pentru prima dat în timpul crizei din 2008, a oferit celor patru b nci mari un avantaj competitiv unic. Cele men ionate mai sus au permis celor patru mari b nci s beneficieze de ratinguri de credit extrem de ridicate, având în vedere c dispuneau de "sprijin guvernamental extraordinar" în cazul oric rei crize financiare viitoare. Aceast conjunctur asi-gur în mod efectiv acestor b nci capacitatea de a atrage împrumuturi la dobânzi mai sc zute decât ale celorlalte b nci, dezavantajând în felul acesta foarte mult b ncile mai mici din Australia.


12

Pe lâng faptul c cele patru mari b nci puteau lua cu împrumut fonduri mai ieftin decât concuren ii lor, factorii de decizie politic au favorizat i exonerarea lor de la necesitatea de a dispune de un tampon de capital suplimentar, condi ie asupra c reia insist FMI. Existen a tamponului ar reduce foarte mult riscul la care ar fi supus contribuabilul vis-à-vis de obliga iile de garant ale Guvernului. Un tampon de capital suplimentar ar contribui, de asemenea, la împi-edicarea b ncilor s urmeze strategii cu risc ridicat i la inerea lor sub control. În condi iile în care cele patru mari b nci au ratinguri de credit mai mari, ele pot s se împrumute de la RBA, în timp ce b ncile mai mici nu se pot alinia la ratingurile impuse. B ncile mari au fost în m sur

emit obliga iuni care sunt garantate cu active, în timp ce b ncile mai mici nu pot face acest lucru. În ultimele câteva luni, marile b nci au reu it s atrag fonduri noi de mai mult de 20 mili-arde de dolari prin emiterea de ac iuni acoperite de calificativul AAA, garantat pentru ac iunile guvernului i marilor investitori interna ionali, ele beneficiind i de mediul lucrativ al unui dolar australian apreciat i a unor dobânzi bancare ridicate. În opinia lui Mark Bouris, ac iunea guvernului de a acorda garan ii b ncilor private a creat un "risc moral", conform c ruia b ncile asigurate în acest fel ar fi prea mari pentru a e ua. Practica a confirmat c acest tip de ac iune reprezint un comportament iresponsabil. Politica guvernului a creat, de asemenea, în Australia, un scenariu în care compromisul între risc i rentabilitate s fie eliminat. În Australia, b ncile cu risc sc zut i cu ratinguri de credit mai mari sunt în m sur s ofere randamente mai mari decât cele oferite de b ncile mai mici, cu ratinguri de credit mai mici, o inversare complet a rela iei dintre risc i randament pe care con-tribuabilul australian o garanta.1997 a dat posibilitatea capitalului str in de a circula liber în sectorul bancar i ast zi peisajul dreptului de proprietate asupra b ncilor din Australia este foarte diferit comparativ cu ideea tradi ional conform c reia b ncile australiene erau proprie-tatea "australianului din clasa de mijloc" prin fondurile de pensii i de investi ii. De i ac ionarii majoritari sunt, de fapt, fondurile mutuale i fondurile de investi ii, ele sunt acum gestionate de

tre interese str ine, dup cum arat tabelul 2. Tabelul 2. Ac ionarii majoritari în cele "patru mari" b nci din Australia

În afar de primii patru ac ionari principali prezenta i mai sus, o trecere în revist a date-lor din respectivele rapoarte anuale arat c cei mai mul i dintre ac ionarii celorlalte 20 de b nci care urmeaz în ordine sunt companii cu o participa ie în cel pu in unul din capitalurile primilor 4 ac ionari. Mai mult, cifrele care reflect proprietatea pentru b ncile din cel de al doilea nivel, Bendigo, Adelaide Bank Limited, Suncorp-Metway Limited i Bank of Queensland Limited arat

acestea sunt, de asemenea, de inute de acelea i organiza ii care le de in i pe primele patru mari. La o privire atent asupra proprietarilor primelor patru mari b nci, devine clar c proprie-tatea lor este de inut în comun, sugerând c aceste b nci nu pot fi, de fapt, entit i indepen-dente i concurente. Datorit naturii complexe a structurilor legale ale ac ionarilor i ale modurilor în care diver i ac ionari interac ioneaz , este teoretic imposibil sa- i dai seama cine controleaz cu adev rat b ncile. Mul i dintre ceilal i ac ionari minoritari ai b ncilor au, de asemenea, drept ac ionari majoritari pe HSBC, JP Morgan i Citibank, al turi de alte multe b nci din Europa i SUA. Acest argument este adesea contracarat de faptul ca HSBS, JP Morgan i Citibank doar fac opera iuni în numele investitorilor mici. Problema în acest caz este controlul i este prero-gativ fondurilor de a numi un director al consiliului conform op iunii lor i nu a op iunii investito-rilor. Aceste cifre sunt, de asemenea, în concordan cu un studiu la nivel mondial care arat

cea mai mare parte a capitalurilor companiilor la nivel mondial este controlat de nu mai mult de 25 de companii, dintre care multe au capital propriu în b ncile din Australia. Unul dintre


Compania HSBC JP Morgan Citicorp 1 Commonwealth Bank 14.10% 11.13% 4.18% 2 National Australia Bank 16.94% 14.47% 3.33% 3 Westpac Bank 15.10% 12.27% 4.60% 4 ANZ Bank 18.88% 15.65% 5.41%

13

cele mai interesante aspecte care completeaz proprietatea intersectat în cele patru mari nci din Australia este num rul extrem de mare de directori comuni în alte b nci i institu iile

financiare str ine. Studiile au ar tat c chiar i structurile intersectate la nivel na ional pot afec-ta concuren a de pia în sectoare cum ar fi companiile aeriene, industria auto i a o elului pre-cum i sectorul financiar. Îndatorarea este un instrument cheie al sectorului financiar pentru a extrage bog ia de la guverne, companii i familii. Tactica este aceea de a îndatora din greu economiile (guverne, companii i familii), de a le sifona veniturile în serviciul datoriei i de a re-curge apoi la executare silit când debitorii nu dispun de mijloacele de a pl ti. Îndatorarea guvernelor d creditorilor posibilitatea de a dispune de o pârghie poten ial prin care pot executa fortat propriet ile funciare i bunurile. În prezent se remarc o masiv redis-tribuire a activelor. Îndatorarea este o metod deosebit de puternic de a domina i de a con-trola societatea. Cei care pierd din aceast proprietate intersectat sunt consumatorii. Ratele dobânzilor i spezele bancare sunt deja printre cele mai ridicate din lume, iar guvernul nu pare s manifeste vreo preocupare în acest sens. Chiar i companiile de planificare financiar sunt de inute de

nci, acestea din urm oferind consiliere cu privire la produsele de inute de societ ile-mam , anihilând astfel orice urm de pruden din partea clien ilor. Când se constat c b ncile comit erori, ele recunosc foarte rar acest lucru sau î i cer scuze. Multe m suri, cum ar fi cre terea, de

tre cele patru b nci, a ratelor dobânzilor f ca RBA s fac acest lucru par a fi rezultatul unei complicit i. Sectorul bancar este acum o zon în care consumatorii trebuie s fie vigilen i,

- i apere drepturile, întrucât se pare c ast zi guvernul a l sat poporul australian la mila ce-lor patru mari b nci. Cele patru mari b nci se extind din ce în ce mai mult în economia australi-an , în m sura în care 2,3 cen i din fiecare dolar cheltuit în Australia devine profitul lor brut, comparativ cu 0,7 cen i în 1986.

Big Business-ul i mineritul - bine venite în Australia, ara oligarhiei La o examinare a dreptului de proprietate asupra societ ilor publice din Australia vei descoperi c acesta este foarte similar cu cel asupra b ncilor. Atât dreptul de proprietate asu-pra societ ilor comerciale cât i cel asupra companiilor miniere este dominat de reprezentan ii nominaliza i de HSBC, JP Morgan i Citibank, cei trei principali de in tori de ac iuni în cele mai multe companii (a se vedea tabelul 3). Dac ne uit m cu aten ie la staful de directori ai compa-niei, exist o strâns intrep trundere a comer ului, sistemului bancar i a activit ii miniere în Australia de ast zi. Comer ul, serviciile bancare i mineritul sunt acum parte dintr-un oligopol. Realitatea este c multe dintre companiile australiene sunt de inute de oameni f chip care se ascund în spatele marilor firme cu ac ionariat, care sunt practic imposibil de identificat. Ca s nu mai men ion m b ncile de investi ii globale, companiile de asigur ri i fondurile de


14

pensii din Commonwealth aferente fostilor func ionari publici. Multe companii au directori implica i în mass-media, în sistemul bancar i în politic , iar mul i dintre politicieni devin membri ai consiliilor de administra ie când p sesc parlamentul. Am observat rela iile strânse dintre mediul de afaceri i politicieni de-a lungul multor guvern ri. Chiar i Partidul Laburist s-a men inut mult timp la guvernare datorit coabit rii cu interesele de afaceri, din momentul în ca-re Bob Hawke a încheiat o în elegere cu un important grup din cadrul corpora iilor care domin Australia. E posibil ca marile corpora ii s aib o influen mai mare la nivelul statului în cazul în care guvernul poate facilita accesul direct la terenurile i activele de prim categorie care se afl pe teritoriul fiec rui stat.

Tabelul 3. Principalul ac ionariat din cele mai mari companii publice ale Australiei

În prezent, marile corpora ii ar putea practica ceea ce ar putea fi numit "capitalism de inti-midare", prin care acestea dicteaz condi ii injuste micilor întreprinderi. De exemplu, le impun chirii exagerat de mari chiria ilor în marile mall-uri, chirii pe care le calculeaz ca un procent din cifra de afaceri, folosindu-se de sisteme care permit proprietarilor s auditeze vânz rile chiria ilor, iar profitul este practic reglementat. În supermarketurile din Australia acum c exist un duopol care controleaz peste 90% din vânz rile cu am nuntul, ceea ce a dat posibilitatea cre terii marjelor de profit de la 20% în 1970 la peste 50% în prezent. Cu o astfel de concentra-re a marilor afaceri i a industriei australiene printr-un control abil al fondurilor i a legilor pri-vind societ ile comerciale precum i prin managementul intersectat, foarte pu ini oameni pot exercita o mare influen asupra economiei australiene. Multe consilii de administra ie ale com-paniilor i directorii acestora pot func iona f a fi prea mult tra i la r spundere. A a cum s-a ilustrat în recentul caz Jonathon Moyla, orice referin în legatur cu o companie poate mani-pula cu u urin pre urile ac iunilor i s genereze instantaneu profituri sau pierderi de sute de milioane de dolari. Poten ialul de a manipula cu u urin pre urile ac iunilor exist pe o scar uria . Ac ionariatul HSBC, JP Morgan i Citicorp se situeaz pe primul, al doilea i al patrulea loc ca listare pe Bursa de Valori australian . Acest lucru are consecin e poten iale în privin a inov rii pe plan local, asupra exploat rii durabile a resurselor, decide care industrii supravie uiesc i care dispar, influen eaz costul vie ii australienilor precum i echitatea i transparen a în pia .


Compania Actionariat HSBC

Actionariat JP Morgan

Actionariat Citicorp

1 AMP 19.23% 13.88% 4.6% 2 BHP Billiton 17.36% 13.29 10.75 3 Brambles 25,85% 21.73% 8,77% 4 CSL 24.39% 17.43% 6.1% 5 Fosters Group 23.29% 21.23% 6.31% 6 Macquarie Bank 19.06% 19.96% 6.08% 7 Newcrest Mining 37.83% 16.57% 4.94% 8 Origin Energy 15.83% 14.10% 5.17% 9 Rio Tinto 19.59% 16.68% 4.89% 10 Sun Corp 20.23% 17.09% 7.1% 11 Telstra 18.49% 12.5% 1.36% 12 Westfield 31.44% 25.0% 7.03% 12 Westfarmers 16.31% 13.77% 6.43% 13 Woolworths 16.50% 11.34% 4.025 14 Woodside 16.19% 11.97% 2.25%

15

Sindicatele au fost marii perdan i Sindicatele au jucat un rol major pe pia a muncii din Australia în ultimul secol. Pân la începutul anilor 1990, aproximativ 50% din for a de munc f cea parte dintr-un sindicat. Apartenen a sindical de ast zi este doar o frac iune din ceea ce a fost o dat . Acest declin s-a datorat restrângerii bazei de produc ie a rii precum i legisla iei federale i de stat care in-terzicea aderarea obligatorie la un sindicat i trecerea la contracte individuale în timpul cabine-tului Howard în 1996. Scopul final este schimbarea structurii pie ei for ei de munc . În întreaga lume dezvoltat , sindicatele au avut în mod tradi ional bastioanele lor în sectorul de produc ie, în sectorul public, printre lucr torii angaja i cu norm întreag , în timp ce în firmele mari influen a acestora a sl bit considerabil datorit decim rii industriei. Cre terea sectorului servici-ilor, reducerea personalului guvernamental, lipsa planific rii legate de for a de munc i dezvol-tarea firmelor mici sunt schimb rile care au diminuat for a sindical . Sub guvernele Rudd i, mai târziu, Gillard, a fost promulgat Fair Work Act (legea echit ii muncii) care a avut drept scop revenirea la negocieri pentru contractul colectiv de munc , modernizarea stimulentelor i stabilirea salariului minim, solu ionarea litigiilor de munc , la aprobarea acordurilor din cadrul întreprinderilor precum i gestionarea reclama iilor legate de cererile de concediere ilegal , printr-un organism numit Comisia pentru Echitatea Muncii menit s înlocuiasc Comitetul Aus-tralian pentru Rela ii Industriale. În ciuda acestor schimb ri în structura rela iilor industriale, nu-

rul membrilor de sindicat nu a crescut semnificativ. Ceea ce este interesant în sfera muncii este planul guvernului Gillard s aduc muncitori str ini în industria minier conform Acorduri-lor privind Migra ia For ei de Munc în scopuri industriale (EMA). Acesta este un subiect foarte controversat atât în rândul sindicatelor cât i în rândul anumitor australienii care v d ca rezultat al acestei mi ri pierderea de locuri de munc pentru australieni, prin urmare o m sur peri-culoas din punct de vedere politic.

Mass-media - un "sector închis" Probabil c mass-media au preluat de la religie rolul de principal creator al realit ii socia-le. Ceea ce devine important pentru societatea australian depinde în foarte mare m sura de aspectele pe care le relateaz i asupra a ce se concentreaz mass-media. Realitate devine ceea ce transmit în fiecare sear posturile de televiziune, ceea ce relateaz ziarele, ceea ce apare pe site-urile de tiri on-line, i pe ce anume se concentreaz mass-media sociale. i, în consecin , mass-media decide ceea ce este important în politic , ceea ce este important în dezbaterile parlamentare i cum se reflect aceste realit i la nivelul publicului larg precum i ce teme devin importante în alegeri. Un proiect de cercetare realizat în mass-media australiene sub conducerea Centrului Australian pentru Jurnalism Independent (ACIJ) a verificat 2203 rela-

ri mass-media diferite pentru a stabili dac exist vreo lips de obiectivitate în subiectele abordate. A rezultat c 555 de subiecte erau tratate în a a fel încât s aib succes la public.


16

Prin verificarea întreprins asupra site-urilor de tiri, autorul a descoperit c majoritatea organiza iilor mass-media sunt orientate spre grupul lor de contribuabili i c mass-media aus-tralian on-line este de fapt un "sector închis" pentru opiniile din exterior, de unde i o foarte redus diversitate de opinii. Consecin ele acestui lucru sunt c , de i în Australia pot s existe mass-media libere, acest lucru nu înseamn i dreptul la libertatea de exprimare. Exist , în realitate o palet foarte restrâns de p reri exprimate prin intermediul mass-media australiene, surprinz tor mai restrâns decât în alte ri “occidentale". John Nicholls, un influent blogger pe teme politice de pe site-ul american The Nation, a declarat în Australia, în 2010, c , în ciuda noilor "juc tori", a "con inuturilor" i a "platformelor", oamenii nu au primit nicicând informa ii mai pu ine i în num r mai redus din surse alternative. Exact ca în cazul b ncilor i corpora iilor, mass-media australiene func ioneaz ca un oligopol cu patru mari corpora ii. Australia se claseaz pe locul 41 în lume în ceea ce prive te diversitatea mass-media. În pre-zent, dou grupuri de pres , News Limited i Fairfax John Holdings acoper peste 90 la sut din circula ia cotidienelor, iar Australia de ine doar trei re ele comerciale de televiziune. Chiar i cu cele mai stricte legi pentru proprietatea intersectat în Australia, chiar i dup apari ia media pe internet, nu a crescut foarte mult diversificarea mass-media iar formatele au devenit foarte depersonalizate deoarece o singur relatare din partea unui jurnalist poate ap rea acum într-o serie de formate cum ar fi la radio, la televiziune, print i internet. În octombrie 2006, guvernul australian a introdus noi legi referitoare la mass-media. Aceste amendamente au reformat Legea Serviciilor de Radiodifuziune din 1992, care regle-menteaz normele de proprietate i de control pentru televiziunea comercial i de radiodifuzi-une, abonamentele de televiziune, difuzarea interna ional , emi toarele de date i ziarele. Scopul legii originale a fost acela de a încuraja diversitatea i calitatea serviciilor mass-media, de a controla accesului pe pia i serviciile oferite. Noua regul "dou din trei", permite com-paniilor s de in pân la dou canale mass-media, de televiziune, de radio sau de pres scri-

într-o singur zon . Cu toate acestea, deoarece dreptul de proprietate al str inilor i de pro-prietate intersectat a fost extins, sunt premise fuziunile în cazul în care achizi ia propus trece testul de diversitate mass-media care asigur existenta a cinci grupuri mass-media indepen-dente pe pie ele metropolitane i a patru grupuri pe pie ele regionale. Conform legilor modifica-te, fuziunile mass-media sunt supuse aprob rii Comisiei Australiene a Concuren ei i a Consu-matorilor (ACCC). Au existat multe critici la adresa puterii politice a companiilor mass- media, ca în cazul grupului Murdoch care i-a aplicat propria agend în favorizarea unei p r i din sfera politic sau spre def imarea alteia, cu rezultate foarte eficiente. Un exemplu al m surii în care mass-media s-au amestecat în politic s-a putut vedea în scandalul News Corporation din 2011, când s-au lansat acuza ii de intercept ri telefonice i de strânse leg turi cu politicienii. Investiga iile au descoperit ca News Corporation a mers atat de departe încât s ob in informa ii bancare private, rapoarte medicale i fi iere ale persoanelor juridice. Constat rile an-chetei Leveson în Marea Britanie subliniaz cât de strânse au fost leg turile dintre politicieni i mass-media de-a lungul ultimelor decenii. Aceste aspecte au fost foarte pu in cercetate în Australia.

Eposul na ional este sursa de putere Temele despre care se discut în societate i modul în care societatea se refer la aces-tea constituie ceea ce ar putea fi numit eposul na ional. Eposul na ional încorporeaz credin ele, convingerile i valorile comune societ ilor, probleme, evenimente i situa ii. Prin urmare, exist un num r de eposuri na ionale care sunt în continu mi care, cum ar fi ideile i realit ile din societatea în care tr im. Eposul na ional creeaz o hart mental a realit ii noastre. El ne spune cum sunt lucrurile i cum ar trebui s fie, cum arat ele, ceea ce ar trebui

apreciem i despre ceea ce ar trebui s discut m. Eposul na ional incorporeaz existen a noastr , ceea ce este posibil i ceea ce este imposibil. Ne spune cum s interpret m lucrurile i ce-i aduce pe oamenii laolalt în societate. Stabile te credin ele i valorile noastre i are o

puternic influen asupra faptelor noastre.


17

Politica este un set de eposuri histrionice. Este o scen în care oamenii devin interpre i ai unei realit i care devine plauzibil . O pies de teatru bine construit ilustreaz faptul c lumea exterioar este bun i, la fel, tot ceea ce ine de ea. De exemplu, povestea generalului Westmoreland despre num rarea cadavrelor în timpul r zboiului din Vietnam d dea impresia

SUA câ tiga r zboiul i excludea cu des vâr ire elementul uman al r zboiului. Societatea crede într-o poveste despre libertate, economie de pia , dreptate social , despre un mediu durabil, despre faptul c este interzis s te urci la volan sub influen a alcoolului, despre faptul

fumatul este d un tor, iar lista poate continua la infinit. Modelarea eposului na ional este instrumentul folosit pentru aplicarea agendei politice în eposurile societ ii de c tre cei care conduc ara. Pentru a identifica puterea trebuie s cite ti cu aten ie eposurile unei societ i. Ajung la tine prin mass-media, prin declara ii politice, prin campanii publicitare, prin filme i sitcom-uri, evenimente, povestiri i artefacte cum ar fi sloganurile comunit ii i lozincile comer-ciale, prin liderii de opinie i prin educa ie. Puterea i liderii pot fi identifica i i în conflictele care exist în societate i cine anume declan eaz aceste conflicte. Cine este pentru i cine este împotriva? Exist oare coali ii? Consisten a puterii celor care conduc se poate observa din reac iile lor la proteste. De exemplu, guvernele nu au fost influen ate de demonstra iile de mas împotriva r zboiului din Vietnam în anii 1960 iar reforma sistemului financiar ca r spuns la mi carea de tip “occupy” a fost nesemnificativ sau aproape inexistent . Acest lucru indic o putere instalat pe pozi ii solide, pe când în cazul protestelor de la Franklin Dam din cursul ani-lor 1980 în Tasmania, înainte de alegerile din 1983, acestea au avut o reac ie pozitiv de la cei care erau în campania electoral -viitorul guvern Hawke- pe când se preg teau de alegeri. Eposurile arat despre ce este vorba în politica actual i cine este implicat în aceasta. Astfel, întregul proces politic i cei care îl pot influen a pot fi v zu i ca personaje care intr în arena public i care ies de pe aceasta. Cel care creaz eposul na ional este acela i care stabile te i agenda politic .


18

Eposul na ional domin Australia. Deci, urm toarea întrebare ar trebui s fie "cum evolu-eaz eposul na ional?" Este evident c guvernul i mass-media au o mare influen în stabili-rea acestuia. Este el manipulat? Bineîn eles c da. Prim-ministrul Howard s-a folosit de el pen-tru a spori controlul asupra armelor de foc dup masacrul de la Port Arthur din 1996, - a se ve-dea dezbaterea Sandy Hook asupra controlului armelor în Statele Unite de ast zi -. i din nou Howard s-a folosit de afacerea Tampa pentru a gr bi trecerea prin parlament a legisla iei în domeniul protec iei frontierelor în 2001 i a câ tigat alegerile sus inând c solicitan ii de azil au aruncat peste bord copii într-o încercare de a asigura intrarea în Australia. S-ar putea argu-menta c Australia este o societate conservatoare i nu la fel de progresiv ca multe societ i post-industriale. Nu au existat atitudini de pionierat fa de c toriile între persoane de acela i sex, fa de prezen a femeilor în for ele armate, fa de migran i sau droguri. Agenda australia-

progresist a avut întotdeauna tendin a de a fi cu doi pa i în urma agendei guvernului. Une-le dintre valorile care pot fi selectate prin observarea societ ii australiene ar putea include: 1. Credin a într-un status quo a fost benefic pentru na iune i nu ar trebui s fie falsificat prin idei legate de o republic de exemplu, 2. O încredere plin de optimism în viitor, care explic de ce australienii sunt mari consumatori de credite, 3. Teama c ceva anormal ar putea aduce o schimbare în societate, ceea ce a dus la sus inerea "r zboiului împotriva terorismului", 4. Încrederea în rolul marilor corpora ii ca motor al cre terii economice i în guvern în calitate de controlor fiscal, respectiv toleran a oamenilor fa de spezele bancare mari, 5. Încrederea în cre tere economic i dezvoltare, de unde i lipsa aten iei oameni-lor fa de politicile miniere precum i reac ia public redus atunci când nu a fost introdus “suprataxarea profiturilor din minerit”, 6. Încrederea în alian a cu SUA, ara sprijinind sus inut prezen a bazelor i trupelor americane pe teritoriul na ional precum i participarea Australiei în r zboaiele din Irak i Afganistan, 7. Încrederea în contractarea de datorii pentru a realiza visul australian i pentru a tr i în capitalism, i de aici marea înclina ie a australienilor fa de consumul de credite. Aceste eposuri, credin e i valori, care merg mân în mân , ascund de multe ori adev rul despre australianul mediu. De exemplu, prin încrederea lor în capitalism, australienii au impre-sia c acest lucru înseamn înflorirea, prin laissez-faire, a întreprinderilor mici i a antreprenoriatului, ascunzând faptul c economia australian este de fapt oligoplistic i aflat sub protec ia guvernului. Dar mitul creat ca urmare a eposului ascunde realit ile i elimina controlul. Încrederea în dezvoltarea i cre terea economic a eliminat semnul de întrebare în privin a epuiz rii resurselor miniere i a faptului c aceste resurse nu sunt regenerabile. Dac


19

ar ap rea aceast întrebare, sprijinul public pentru "suprataxare în minerit" ar fi fost mult prea puternic pentru ca guvernul s -l ignore. Eposul na ional poate inhiba, de asemenea, excelen a Australiei în proiecte noi cum ar fi "pivotul pentru Asia", introdus de prim-ministrul Julia Gillard în raportul "Australia în secolul asiatic". Atitudini preconcepute în Australia pot împiedica anga-jarea rii pe plan regional datorit a ceea ce autoarea a numit ideologia "australo-centrismului". Eposul na ional poate fi i o barier fa de schimbarea de atitudine. Eposul na ional controleaz ceea ce este "corect din punct de vedere politic" i stabile te nivelurile de toleran fa de opiniile alternative în societatea australian . Este foarte greu s pui sub semnul întreb rii alian a cu SUA i orice sugestie ca Australia s adopte stilul suedez de neutralitate ar fi luat în derâdere. Chiar i propunerea de a desfiin a prezen a obligatorie la vot în alegeri a fost atacat violent i au existat acuza ii c libertatea de a vota sau nu ar "încuraja extremi tii". Conduc torii Australiei î i exercit controlul creând, men inând, manipu-lând, detaliind i schimbând eposul na ional.

Încotro se îndreapt Australia? Când Partidul Laburist s-a aflat în opozi ie înainte de 1972, acesta a ac ionat ca o umbre-

pentru sintetizarea mai multor puncte de vedere diferite prin intermediul unor foarte puternice comisii de politic . Dar multe dintre aceste politici nu se adresau unui electorat australian con-servator i erau ignorate de c tre liderii parlamentari care adoptau o atitudine conservatoare i "populist ". În 1992, eposul Partidul Laburist (ALP) nu a mai men inut circumscrip ia sa tradi ional (pierderea vechiului mandat al lui Hawke în Wills, concentrat în jurul circumscrip iilor Coburg i Melbourne, de c tre ALP în favoarea unui independent, dup ce acesta a p sit Parlamentul), în timp ce Partidul Laburist s-a mutat în zona de mijloc a politicii conservatoare australiene cu o agend economic ra ionalist i o puternic realiniere fa de alian a cu SUA. Acest lucru contrasta puternic cu politica fostul prim-ministru David Lange, în Noua Zeeland , care a interzis prezen a navelor de r zboi americane în porturile Noii Zeelande în 1985. ALP a înv at din experimentul Whitlam din anii 1970 c va putea guverna doar de la centru, în conformitate cu regulile eposului na ional. Chiar i mi carea Eureka din Ballarat din 1850 nu a fost o mi care radical , a a cum o descrie mitologia de ast zi. Radicalismul era în întregime un mit. Când liderii rebeliunii au de-venit membri ai Adun rii Legislative Victoriene, modul lor de a vota arat o atitudine foarte con-servatoare. Unul dintre lideri, Peter Lalor, a sus inut c el nu a fost niciodat un democrat, în sensul comunist sau republican, dar lupta împotriva unui guvern tiranic. Australienii nu sunt inovatori liberali în filosofia politic . Ac iunea, inclusiv debarcarea la Gallipoli, îi arat pe australieni ca pe ni te conservatori acceptând establishmentul, mai degra-

decât inovatori cum au fost prezenta i. Acest conservatorism s-a dovedit foarte costisitor pentru interesele reale ale Australiei. Valorile culturale mo tenite au defavorizat australienii i au împiedicat adaptarea lor la mediul ostil al continentului atunci când s-au stabilit acolo. Australienii au acceptat s se supu-

rivalit ilor din Europa în 1914, pie ei comune în anii '70 i geopoliticii globale în cadrul alian ei ANZUS. Australianul a introdus oaia ca aliment de baz , mai degrab decât s îmbun easc cangurul ca specie, a introdus specii europene în mediul natural cu consecin e catastrofale i a adoptat principiul "level playing field" ( anse egale pentru to i) ca o filosofie economic , f s se gândeasc de fapt dac Australia va avea un profit de pe urma acestuia. De-a lungul istori-ei, ideile importate au dat na tere numai la probleme, cum ar fi gardul de protec ie împotriva iepurelui. Deducerile fiscale pentru defri area terenurilor i pentru exploatarea fosfa ilor au aju-tat doar la degradarea mediului natural australian. Toate acestea au fost mari tragedii pentru Australia. Retorica conduc torilor nu corespunde realit ii. Faptul c Australia este o economie competitiv este o mare mistificare. Majoritatea marilor companii din Australia sunt fie monopo-luri fie exercit o anumit form de oligopol. De exemplu:

• BHP Billiton, Rio Tinto, Woodside Petroleum, Newcrest Minerals, Fortescue Mining i


20

Origin Energy au toate monopol asupra resurselor pe care le exploateaz , • Cele patru b nci majore exercit un control de aproape 90% asupra tuturor

tranzac iilor din economie iar b ncile mai mici au acela i ac ionariat ca i cele patru "mari", • News Corporation controleaz peste 80% din toate ziarele metropolitane din Australia, • Westfarmers controleaz companiile Coles, Bunnings, Target, Kmart, Officeworks pe

pie e sub form de duopol, • Telstra este aproape un monopol, • Woolworths opereaz într-un duopol cu Coles. • Grupul Westfield ac ioneaz ca grup unic în centrele comerciale f concuren , • CSL are un monopol aproape complet la toate produsele din sânge.

Afacerile de top din Australia nu se deruleaz în medii competitive i pot ob ine profituri peste medie. Realitatea din Australia s-a transformat într-o minciun ocultat . Un astfel de me-diu nu ar fi putut fi creat f complicitate, corup ie i ocultare în cazul în care nu ar fi rezultatul unei stupidit i. Proprietatea britanic în Australia a fost întotdeauna ampl i considerat prie-tenoas . Australienii au avut întotdeauna tendin a de a crede c b ncile i marile firme au fost în primul rând de inute de fondurile de pensii care investeau în numele australianului mediu. Aceast încredere a dus la credibilizarea b ncilor în sensul c marile profituri ar fi acceptabile pentru publicul australian. Dar acest lucru este o mistificare. Datele privind ac ionariatul arat

participa iile de capital de in pozi ii de mare influen în sectorul bancar, în afaceri, în minerit precum i în mass-media. Participa iile de capital sunt sectoare unde sunt administrate de c -tre HSBC sau de ac ionarii JP Morgan, în cazul în care prin coparticip ri, fuziuni i achizi ii, fir-mele devin o parte a celor "25" care de in proprietatea unui procent mare din sectoarele bancar i financiar pe plan mondial. Procedurile i regulile de selectare a directorilor, cu accent pe coo-

perare i colaborare, le-ar putea conferi acestora o influen puternic , dac nu chiar controlul asupra acestor firme care ac ioneaz în aproape fiecare aspect al vie ii australiene. Am v zut ca o mare parte dintre directoratele intersectate sunt persoane selectate dintr-un grup foarte restrâns de profesionisti, ale c ror cariere sunt legate de mari nume din lumea financiar . Exis-

de asemenea o matrice extins a propriet ii intersectate din care nu am v zut decât extrem de pu in din m sura în care aceasta este utilizat pentru a eluda normele na ionale i impozita-re în mass-media. Cu toate acestea, nu putem ti cu siguran cine anume de ine cu adev rat proprietatea acestor corpora ii pentru c acest lucru este practic imposibil. Aceea i este situa ia i în politica extern , Australia a devenit aproape în totalitate aservi-

intereselor SUA, chiar în detrimental propriilor sale interese în regiunea Asiei. China este partenerul nostru comercial major i nu reprezint o amenin are militar dup cum o descrie politica SUA. A considera cel mai mare partener comercial al Australiei ca o poten ial amenin are dep e te orice limit a bunului sim . Guvernul australian a manifestat o mare lips de maturitate din acest punct de vedere, ceea ce a dus în mare m sur la schimbarea opiniilor vecinilor no tri fa de Australia ca ar independent , st pân pe propriul ei destin. Australienii conservatori nu cred foarte mult în teoriile conspira iei. Whitlam i-a dat sea-


21

ma de acest lucru în 1975, când australienii nu au fost foarte scandaliza i la aflarea ve tii demi-terii guvernului s u, fiind mai mult preocupa i de problemele economice. Australienii sunt genul credul, fapt care l-a ajutat pe Howard s câ tige alegerile din 2001 folosindu-se de povestea unor emigran i veni i în b rci din care i-ar fi aruncat copiii peste bord. De asemenea, australie-nii au acceptat invadarea Vietnamului ca pe o necesitate pentru a st vili pericolul ro u, a Afganistanului pentru eliminarea lui Osama Bin Laden i a Irakului pentru a-l opri pe Saddam Hussein s utilizeze ADM împotriva lumii libere. Chiar i ast zi opinia public î i pune foarte pu ine semne de întrebare în leg tur cu aceste probleme, spre deosebire de Marea Britanie unde s-a declan at o anchet în privin a rolului Marii Britanii în Irak. La fel ca atunci când Gu-vernatorul General Ronald Munro-Ferguson s-a folosit de pozi ia sa pentru a-i trimite pe austra-lieni la cel lalt cap t al lumii s lupte al turi de Marea Britanie în al doilea r zboi mondial, aus-tralienii i-au pierdut vie ile în mod inutil în Vietnam, Afganistan i Irak luptând pentru intelesele altei ri. Dup cum a afirmat Donald Horne în eseul s u "Cine conduce Australia", "se pare c exist foarte pu ine dubii asupra faptului c interesele de afaceri prevaleaz în Australia". Afa-cerile stabilesc agenda, nu guvernul. Chiar mai r u înc , guvernul a devenit dependent de afa-ceri pentru a men ine economia în mi care. Statul doar ajut la gestionarea economiei, pentru ca marile companii s fac profituri i s continue s administreze societatea în a a fel încât profiturile s devin cât mai mari. De asemenea, este evident faptul c firmele sunt acum gru-pul care ia decizii cu privire la impozite i condi iile de munc . Companiile controleaz eposul na ional iar soarta mediului este dat pe mâna acestora, guvernul putând doar s reac ioneze sau s elaboreze concepte cum ar fi "cupoanele verzi", doar ca s dea impresia c manifest o oarecare preocupare. Sindicatele au fost controlate iar democra ia industrial în Australia nu mai este nici m car o iluzie, de i aceste concepte sunt aplicate pe scar larg în multe alte societ i post-industriale. Politicienii sunt personaje episodice pe o scen i care urm resc doar o agend care le este permis . Atât greii din serviciul public cât i liderii din sectorul de afaceri asist la investirea sau plecarea primilor mini tri. Probabil c cea mai mare "conspira ie" împo-triva poporului este legea administra iei care ac ioneaz la toate nivelurile guvernului, inându-se cont în foarte mic m sur dac toate regulamentele sunt compatibile cu Constitu ia. Agen iile care func ioneaz sub conducerea unor mini tri efemeri adopt o atitudine autoritar , ac ionând în afara controlului unui parlament lipsit de resurse. Nu mai e mult timp pân când Australia va vedea UAV-uri (vehicule aeriene f pilot) sau drone zburând peste suburbiile ora elor Melbourne i Sydney vânându-i pe pensionarii care i-au însu it un c rucior pentru a-i transporta acas cump turile f cute în magazinele Coles sau Woolworths, pentru a-i de-

feri justi iei. Toate guvernele australiene au legalizat cazinourile i au permis extinderea masi-, chiar la costuri sociale majore pentru comunitate, a jocurilor de noroc care produc

dependen , au legalizat Legea falimentului, au îng duit abandonarea copiilor i sinuciderile.


22

Guvernele locale irosesc foarte mult timp i foarte mul i bani finan ând ac iuni de depistare a bordelurilor ilegale (o crim f victime) sub pretextul c întreprind mari opera iuni legale. Atât guvernul cât i opozi ia sunt adesea duplicitare în mult mai multe domenii decât a-i crede. Ma-joritatea diferen elor sunt la nivel retoric. Acest lucru a dus la ocult ri la cel mai înalt nivel al aparatului guvernamental, cum a fost cazul RBA, care a acordat sprijin transpartinic. Mass-media nu a f cut altceva decât s contemple aceste probleme. Guvernarea în Australia nu se face spre binele ei, ci mai degrab spre acela al unor grupuri transpartinice care î i exercit influen a asupra rii conform propriilor lor agende. Ac ionariatul secret este o interfa anonim pentru investitorii str ini, care sunt preg ti i s distrug patrimoniul cultural i de mediu al statu-lui Broome i a Peninsulei Dampier pentru a ob ine profit. Multina ionalele n-au nevoie s de in propriet i, ele controleaz i utilizeaz fondurile micilor investitori pentru a ob ine con-trolul. În acest fel, micul investitor este captivul intereselor managerilor de fonduri. Sistemul po-litic cu dou partide politice în opozi ie este un avantaj pentru alte grupuri de influen în Australia. Când guvernul la putere sau primul ministru nu sus in o anume agend , atunci gru-purile de influen pot sprijini i încuraja cel lalt partid sau fac iuni interne din partidul primului ministrului de a ac iona i de a schimba politica. Aceast situa ie a fost evident atunci când au fost înlocui i atât primul ministru Rudd cât i liderul opozi iei liberale Turnbull Malcolm în urma lans rii programului privind reducerea emisiilor de carbon. Urbanizarea, p unatul excesiv, sec tuirea resurselor naturale, salinitatea excesiv , lipsa apei, incendii de vegetatie i perioadele prelungite de secet nu se bucur de aten ia necesar . Problemele legate de fertilitatea redus a solului i epuizarea resurselor minerale se v d la ori-zont în viitorul Australiei. Din Australia a disp rut eucaliptul ca produs autohton, iar cresc toriile de pe te sunt acum neproductive. Acum Australia seam mai mult cu Haiti decât cu o institu ie politic i economic de prim mân în lume cu o popula ie bine educat . La fel ca în cazul primilor coloni ti care t iau copacii din Australia crezând c pamântul va deveni din nou fertile, terenul este l sat din nou f vegeta ie f a se planta nimic în loc. Nimeni nu se gân-dea la consecin e atunci i se pare c acela i lucru se întâmpl din nou ast zi. Mass-media nu a reu it s ofere o platform pentru a promova o gândire vizionar . Mass-media are o interpre-tare îngust a ceea ce ar trebui s constituie o dezbatere pe plan na ional. Ceea ce am remar-cat în recenta criz a HSBC din SUA este faptul c etica nu mai reprezint nicio preocupare pentru tranzac iile în care se angajeaz . Prin urmare, a acorda încredere acestor firme pentru a ac iona în interesul na ional ar fi ca i cum ai l sa capra s p zeasc peticul de p mânt cultivat cu varz . Este aproape imposibil s impui reguli multina ionalelor i într-adev r nu exist nici urm de voin politic pentru a face acest lucru în Australia. Expresia "prea mare pentru a e ua" este acum laitmotivul care se repet atunci când apare vreun scandal. Australia nu este imun la expresia de mai sus i dezbaterea public de pân acum nu a abordat problemele reale de care depinde supravie uirea rii. Imigran ii veni i în b rci i solicitan ii de azil par a fi o tem convenabil pe care s se iroseasc energia emo ional a na iunii în timp ce avu ia aus-tralian este pr dat sub ochii cet enilor. De aceea, parlamentul i guvernul sunt oare colabo-ratori indulgen i în acest climat unde d inuie lipsa de informa ie i del sarea? Acestea sunt în-treb ri pe care nimeni nu i le pune. Lipsa de viziune pentru Australia, care caracterizeaz popula ia i care este preluat i


23

de c tre guverne, provine din faptul c se tolereaz ca alte interese s vin i s - i impun propriile viziuni în ar . La aceasta s-a referit Donald Horne când a afirmat c "Australia este o ar norocoas , condus de indivizi de mâna a doua care profit de pe urma norocului ei". Aus-

tralienii au o atitudine prea tolerant în leg tur cu ara lor i au permis unor grupuri cu agende contrare intereselor australiene s prevaleze. Într-o mare m sur propria noastr mitologie na ional ne-a f cut s închidem ochii la felul în care func ioneaz ara în realitate. Ne place s credem în acest mit care ne împiedic s vedem realitatea i chiar mai r u inhib orice viziune legat de societatea australian . Toate eposurile noastre sunt încadrate într-un arc îngust alc -tuit din ceea ce ne este prescris s credem. Oric rei alte persoane care va ac iona în mod dife-rit i se va pune eticheta pitoreasc australian care caracterizeaz pe cineva care nu se supu-ne mediocrit ii visului australian. Povestea de mai sus, care s-a desf urat pe mai mul i ani, nu este una a unei societ i democratice i egalitariste, a a cum cred mul i c este Australia, ci a unei ri care nu i-a câ tigat niciodat independen a real . Poate c Ziua ANZAC de la 25 aprilie care comemoreaz m cel rirea australienilor în Peninsula Gallipoli din Turcia sub co-manda britanic , simbolica pentru "Maturizarea Australiei" ca parte integrant a eposului na ional, este, de asemenea, simbolic pentru o Australie care nu este în stare s - i capete independen a, fiind la mâna intereselor str ine, contrare celor ale Australiei. În concluzie, ceea ce a consemnat Donald Horne acum aproape 30 de ani, pare a fi foarte corect: "sunt interese primordiale care par s prevaleze într-un moment al conflictului. Aceste interese nu sunt pri-mordiale pentru Australia". Cine sunt adev ra ii arbitrii în Australia?

Murray Hunter Murray Hunter este implicat de 30 de ani în mediul de afaceri din zona Asia-Pacific, în

calitate de antreprenor, consultant, profesor i cercet tor. Primul s u proiect în domeniul îngriji-rii personale a fost un proiect în asociere cu Compania Andrew Jergens din Australia la sfâr i-tul anilor 1970. Mai târziu, a înfiin at o fabric de produc ie i a coordonat vânz ri în Indonezia la începutul anilor 1980. Ca i antreprenor, a participat în numeroase proiecte, a dezvoltat multiple tehnologii patentate, iar una dintre afacerile sale a fost evaluat ca fiind a cincea com-panie cu dezvoltare rapid din lista BRW/Price Waterhouse Fast100 din anul 1992 în Australia.

Murray Hunter a devenit profesor asociat la Universitatea Malaysia Perlis în anul 2005 i i-a dedicat foarte mult timp proiectelor desfa urate împreun cu guvernele asiatice pentru

dezvoltarea comunit ilor i biotehnologie rural , atât la nivel strategic, cât i „pe teren”. A fost invitat s in prelegeri la numeroase universit i, inclusiv la Universitatea Prince of Songkla din Tailanda.

Murray este membru editorialist al unui num r de nou jurnale academice interna ionale i face parte din consiliul consultativ al „Diplomatic Insight” i „4th Media”. Este de asemenea, i membru al consiliului consultativ al „Addelton Academic Publishers” din New York.

Elaboreaz în mod constant articole pe probleme economice i de antreprenoriat din regiunea asiatic .


24

Geostrategic Pulse a fost accesat recent pe aproape toate continentele, in aproximativ 80 de ri(in ordinea acces rilor): Romania, USA, China, Australia, In-dia, Turkey, Spain, Iran, Syria, Israel, Russia, Bangladesh, Germany, Moldova, Chile, Austria, France, United Kingdom, Cameroon, Georgia, Azerbaijan, Vene-zuela, Argentina, Ukraine, Hungary, Ireland, Serbia, Armenia, Italy, Greece, Leba-non, Qatar, Poland, Philippines , Indonesia i altele. În Romania este accesat în peste 40 de ora e.

Din Decembrie 2010 Pulsul Geostrategic Este înregistrat în catalogul interna ional

MASTERS LIST INDEX COPERNICUS JOURNAL

cine conduce cu adevărat australia? o poveste tragică a poporului

Documents