2014

Stefan Cristiana Teodora

Storobaneanu Evelina

Ciclonii tropicaliTipuri de hazarde

Hazardele naturale = sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, care au o influenta directa asupra vietii fiecarei persoane, asupra societatii si a mediului inconjurator, in ansamblu.

Ciclonii tropicali sunt depresiuni barice tropicale in care viteza vantului depaseste 17m/s (sau 61km/h), furtuni in forma de vartej, care se formeaza intr-o zona depresionara tropicala la suprafaţa oceanelor intre 8° si 15 ° latitudine nordica si latitudine sudica, reprezentand unele dintre cele mai violente fenomene de risc, care in majoritatea cazurilor au caracter de dezastru, numarul victimelor si pagubelor materiale fiind remarcabile.

Acestea poarta denumiri diferite de la o regiune la alta:

“URAGAN” in Oceanul Atlantic; “TAIFUN” in Oceanul Pacific; “CICLON TROPICAL” in Oceanul Indian si in lungul coastelor Australiei.

Termenul „ciclon” a fost folosit pentru prima dată de căpitanul de marină britanic Henry Piddington în 1842.

Comprativ cu ciclonii sau depresiunile barice din zonele temperate, care acopera portiuni vaste ale suprafetei terestre, ciclonii tropicali sunt mai mici. Zona circulara in interiorul careia viteza vantului depaseste 17 m/s, are un diametru mediu de 500-700 km. Vanturile sufla cu viteze de 250 km/h, ceea ce le confera o putere distructiva exceptionala.

Datorită mişcării de rotaţie a Pământului ciclonul se deplasează circular, invers decât acele ceasului în emisfera nordică.

Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare cinci conditii si anume:

suprafete oceanice vaste, cu temperaturi ridicate (26.5 °C) deasupra carora aerul este cald si umed;

valori suficient de mari ale fortei Coriolis, pentru a determina miscarea turbionara a aerului; lipsa unei componente verticale slabe in centrul de baza; preexistenta unei perturbatii tropicale ce actioneaza ca sursa a viitorului ciclon; scurgerea aerului pe suprafata perturbatiei.

Energia necesara formarii si dezvoltarii ciclonilor in general, se datoreaza neomagenitatii temperaturii maselor de aer care genereaza gradientii barici orizontali. In cazut ciclonilor tropicali, sursa principala de energie cinetica o constituie insa instabilitatea verticala deosebit de mare la latitudinile respective.

Totodata, sursa de energie necesara mentinerii acestor cicloni este caldura latenta de evaporare,eliberata prin condensarea unor cantitati imense de vapori de apa.

Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină termică.

Ciclonii tropicali se formeaza deasupra apelor calde, acolo unde temperatura ridicata determina evaporarea acestora. Vaporii se ridica si, odata ajunsi in straturi de aer cu temperaturi mai joase, se condenseaza – adica apa trece din nou in stare lichida, fenomen insotit de degajare de caldura. Treptat, acumularea de caldura face ca temperatura in mijlocul furtunii sa fie cu 15-20 de grade Celsius mai ridicata decat in exterior. Acestia sunt ciclonii – furtuni violente, mase de aer in miscare de rotatie in jurul unui nucleu cald. Faptul ca principala lor sursa de energie provine din condensarea apei deosebeste ciclonii tropicali de alte fenomene asemanatoare, cum sunt depresiunile formate la latitudini medii, care isi trag energia mai degraba din diferentele de temperatura deja existente intre diferitele straturi ale atmosferei.

Structura vertical a unui ciclon tropical

In centrul ciclonului se afla “ochiul”, o zona cu aer clar. Acesta este inconjurat de “peretele ochiului”, zona in care viteza vantului este maxima.

In centrul ciclonului se afla “ochiul”, o zona cu aer clar. Acesta este inconjurat de “peretele ochiului”, zona in care viteza vantului este maxima.

Inima calda a ciclonului se datoreaza caldurii latente degajate in timpul formarii norilor cumulonimbus. In orice moment, cel putin 15% din din masa noroasa genereaza precipitatii.

Recorduri triste si furtuni celebreCel mai „costisitor“ uragan – care a produs cele mai mari daune materiale – a fost Katrina (2005). Pagubele s-au ridicat la 81 miliarde USD. Pe locurile 2 si 3: uraganul Andrew (1992 – 44,9 miliarde USD), respectiv Wilma (2005 – 20,6 miliarde USD). Uraganul care a facut cele mai multe victime este, dupa estimarile de pana acum, San Calixto, mai bine cunoscut sub numele de Marele Uragan, care a lovit America Centrala si Antilele Mici in octombrie 1780. Numarul victimelor variaza in diferitele inregistrari; se vehiculeaza cifre de 22.000 sau 27.000 de morti. Forta acestui uragan si alte caracteristici ale sale nu sunt cunoscute, intrucat primele informatii incluse in baza de date pentru uraganele din Atlantic dateaza abia din 1851. Anul 1780 a fost unul al marilor dezastre, cu un „sezon al uraganelor“ deosebit de violent: alte doua furtuni catastrofale au lovit coasta atlantica a Americii in luna octombrie. Ciclonul tropical cu cel mai mare diametru (2.170 km) a fost taifunul Tip (1979); cel mai „micut“ a fost Tracy (96 km diametru).

Raspandire

In medie anuala, pe suprafata terestra, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvolatae completa din care aproape 75% in emisfera nordica. Ei se concentreaza in cel putin sase regiuni distincte cu frecvente medii anuale variabile si cu perioade de producere diferite.

Asemenea fenomene au loc şi pe alte planete cum ar fi: Neptun, Saturn si Jupiter.

Clasificare si efecte

Uraganul KatrinaUraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23 august 2005, în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și care a cauzat distrugeri masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic. Majoritatea pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești au fost localizate în orașul New Orleans, care a fost inundat după ce sistemul de diguri din zonă a cedat; în unele cazuri, la mult timp după ce furtuna avansase deja spre continent. Alte distrugeri au avut loc în statele Mississippi și Alabama, la distanțe de până la 160 km de centrul furtunii.

Pagubele materiale produse de Katrina sunt estimate la 81,2 miliarde de dolari americani (la nivelul anului 2005), cele mai mari pagube produse de un uragan din istoria Statelor Unite. Eșecul catastrofal al sistemului de protecție al orașului New Orleans a declanșat anchete imediate în cadrul Corpului de Geniu al Armatei SUA, deoarece această instituție are responsabilitatea, prin mandat al Congresului, de a proiecta și construi sistemele de protecție.

Uraganul Katrina a omorât 1836 persoane, iar alte 135 au fost date dispărute.

Victime pe stat

Alabama 2

Florida 14

Georgia 2

Kentucky 1

Louisiana 1,577

Mississippi 238

Ohio 2

Total 1,836

Disparuti 135