Adolescenta sa goah pe un piedestal. Fintecele neted $ielipsa intunecata a ombilicului li slnt la nivelul privirii noastre,

l9i gne capul int-o parte, ochii plecali, o mftrr in drepnrl pubisu-

lui cealaltA pe pld, in timp cr genunchii ii slnt apropiati si pufin

fudoiti. Este pictata h nuante de siena-natural oi oclu, Umbe ftlsiena-inchis ii scot in evidenp slnii sau ii contureaza regiunea

inghinala si sexul. Nu ar Eebui sa spunem ,,sexul", pentru civorbim despre o opera de artA, dar vazhd-o, nu ne trece princap ceva mai potrivit. Este o deschizatura trgusti si verticali,fara urml de par, lnconjurrm podiumul ca sa contemplarnfaptuxa de la spate. Fesele ftrnegrite reflectl fascicule de lumina.Pe masura ce ne indepartem, anatomia ei ni se pale mai delica$" Rori mici $i albe ii acopera parul. La picioarcle ei sint alte

flori - o balta de lapte. ln ciuda distantei, sim;im lnca mimsulcaracteristic pe care il emana, ca de padure tnmiresmata de

ploaie. in dreptul cordonului de siguranli, un pupitru afi$eaza

tidul in trei limbi: Peflorarc.Doua note muzicale din difirzor curma transa publicului:

muzeul este pe cale sa inchidi. O spune o domniSoara in ger-mana, apoi ln engleza si ln franceza. in general, toata lumealntelege, sau cel pufin rcceplioneazi mesajul implicil hofesoarade la selecnrl colegiu vienez igi adunl oitel€ ln uniforma $i lenumara, ca si nu lipseascd nici una- A dus copiii sa vadA expo-zifia chiar daca e.st€ de nudwi. Nu cont€aza, st operc de arti-

Jos6 Carlos Sorrroza

Japonezii sint supArali pentou cA n-au fost lasaf sA facA poze, deace€a nu zimbesc la ie$fue. Se consoleaza la intarc, unde se yindcataloage la pregl de cincizeci de euro, cu imagini in culori vii.Vor lua cu ei o frumoasa amintire de la Viena-

Zece minute mai tirziu - vizitatorii evacuali din sala - se

peftece ceva nea$teptat. Mai mul$ birbali cu ecusoane prinse lareverele hainelor i$i fac aparilia. Unul dinne ei se indreapti sprepodiumul tinerei gi spune cu voce tarc:

- Annek.Nu se intimpla nimic.

- Annelq repetaPleoapele clipesc, ginrl se intoarce, gura se deschide, corpul

se infioara" sinii in fomare se inalp odata cu respiralia-

- Poli sa cobori singur6?

incuvihleaza, dar se clatina puiin. Barbatul ii furinde minaFata coboari, in sffr$it, de pe postament, spulberind cu piciorulo pulbere de petale.

Annek Hollech a deschis rcbinetul pdmului rezervor conec-tat la dusul din metal cromat $i apa s-a facut yerde. Dupa acee4l-a deschis pe al doilea si s-a spalat cu apa ro$ie. Pe urmi. s-alAsat inundatA de guvoiul aibastru 9i violet. Lichidele din rezer-voarc ii curaFu doar unul dinhe cele patru produse aplicate pepiele; vopsele, uleiuri, lxativi de par, arcme anificiale. Rezer-voarele erau numerotate Si colorau apa ln mod diferit, ca sa lepoata identifrca. Fixativii gi vopseaua s-au desprins primele subvacanirul picaturilor. in schimb, izul de pamht reavin se

inclpauna sa persiste. Camera s-a umplut de abur, iar trupul is-a pierdut dupi o perdea de curcubeu fluid. Mai erau altedouizeci de separeuri ln lncapere, toate ocupate de cite o siluetinedeslugita. Se auzea clipocinrl dugurilor.

Citeva minute mai tirziu, invaluita in prosoape $i in ceati, apasit desculF cAtre vestiar, s-a $ters, s-a pieptAnat, s-a uns cu oclentr hidraranta $i cu alta protectoare pe tot coryul, folosind unburele cu nfner lung pentru spate, dupa care 9i-a intins pe chipulfara spdncene doua straturi de produse cosmetice. Dupd acee4

CLera Si penutnbra

a descuiat dulapiorul si $i-a scos hainele' Erau noi, cumPante de

curind din magazine de pe Judengasse, din Kohknarkt sau din

Haas Haus 5i de pe luxoasa strada Kiimher. ii phcea sa-$i ia

imbracarninte si accesorii din ora$ele in care se expunea Achizi-

donase, de asemene4 in timpul celor sapte saPtamhi de cind se

afla la Viena po4elanuri ri cristalwi de Ausgarten $i dulciuri de

Demel pentru mama ei, dar si clteva brizbrizuri Pentru pdetena

ei Emrna van Snell, care era $i ea opera de afia, doar ca exPunea

la Amst€rdam.in ziua aceea de miercuri, 21 iunie 2006, Aru:tek se dusese la

muzeu lnr-o bluza mz, cu o ve$a militara si pantaloni largi cu

multe buzunare. A scos toate aceste haine din dulap ca sa Si le

puna. Nu purta lenjerie, Pentru ca acest lucflr nu este recoman-

dat celor care se arata complet goi (lasa urme). S-a incalFt cu

nigte paprrci de plug ln fomla de usulel ri-a trchis bra&ra neagra

a ceasului fa$ ca&an si si-a luat Poieta.in sala de etichetare, linga scaunul ei, $atea Sally, opera de

anA de pe piedestalul cu numarul opt. Av€a o bluza mov fArimlneci $i blryi. S-au salutat, iar Sally a spus:

- Hofftnarm crede ca inc€p sa pierd tonudle de pupura tot

aga cum un Van Gogh ar pierde tonurile de galben. Vrea sa

incerce cu o culoare mai intensa, dar c€i de la conservare sint de

parere ca asta mi-ar vatAlna pielea- Ce parere ai? Etema con-

tradiclie: unii vor sa te fieeze $i altii sa te cons€rve.

- Asa e, a zis Annek.Un funclionar s-a apropiat cu doua cutii de etichete. Sally a

deschis-o pe a ei 9i a luat una.

- Visez la un pa! a spus. Ma lndoiesc ca voi adormi imediat'

dar ma voi intinde Si mA Yoi uita Pe tavan, bucudndu-ma de

pozilia orizonala- Tu ce faci?

-Maii ii rebuie sao sun pe mama li dau telefon in fi€carcgptamine-

- Unde e ea acum? Calatorcste mult, nu-i a$a?

- Da in Bomeo, sa fotografieze maimule' Annek $i-a atirnat

una dint€ etich€te la $t, imbinftd ptutile lnchizaffiii. Din clnd incind, ftni tsimite o poza cu o pereche de urangutani prin intemel

Jos€ Carlos Sornoza

- Serios?

- Serios, Nu 5tiu daca nu cumva incearca sa-mi spuna ca arh timpul sa ma casatoresc.

Sally a ris cu reginere, lasind sa i se vada o desavir$ita dan-nrra alba"

- Ea macar ifi tdmile ceva" TatAl meu de la New York nu se

demnjeaza sa-mi scaneze nici macar imaginea a doi hotdogi. Nui-a plicut niciodati faptul ca fi.ica lui s-a transformat lntr-untablou pre;ios.

Un moment de tacere. Annek ti-a agatat ultima eticheta lapicior. Gin, incheieturamiinii $i gleata&€aptalasau sas€ vadafei cartodre dreptunghiulare de opt pe patru centimetri, deculoare galben-intens, legate cu gnururi negre. $i Sally 9i leagalase pe ale ei. in oglindr. au vazut cum plecau primele opercde arta: Laura, Cathy, David, Estefanla, Celia. O defilare defiguri atletice si etichetate.

- Iar nu mai am ciclu, a adiugat Annek cu nepasarc. Cindimi vine, cind imi intirzie, $i asta inca de la Hamburg.

Sally a privit-o o clipa"

- Nu conteaza, tuturor ni se inttnpla. L€na spune ca men-strualia ei e ca o umbreli: azi o ai, mtine o pierzi, apoi cumperialta pe care iar o pierzi. inci o consecinp a faptului ca sintemniste tablouri, stii tu.

- D4 gtiu. Annek se uita mai departe in oglindl Pe de altaparte, ma simt mai bine cind nu mai am, a incheial

- Asculta, ai vreun program lunea viitoare?intrebarea a mirat-o. Niciodata nu-gi fAcea planuri penEu

ziua ln care muzeul era inchis, cu exceplia acelor ftenetice orgiide cumpdrituri cu sprijinul inepuizabilei ei ca4i de credit Cele-lalte lucrwi, plimblrile singuratice prin Hofburg, Schdnbrunn,BelvederB (ftI rcalitate, nu atit de singurdtice, penau ca o hsoFauagenlii), sau vizitele la Muzeul de Arta Istorica sau la catedralaSfintul $tefan, pina $i baletul sau spectacolele din cadrul festi-valului vienez din iunie, totul o plictisea si o cuprinde leharnite€,

daca nu chiar sila- Se lntreba ce putea sA facA o opera de ana caea in ora$ul acel4 unde tonrl era arta" igi dorca sa faca un nrmeu

C)lara Si penutnbrair afara Europei. Penhu anul umator, 2007, fundalia ii promi-sese ca aveau sa mearga ln America $i in Australia. Poate ca

acolo putea sa gaseascA distracfii adevirate.

- Nimic, a rAspuns. De ce?

- Laura Lena si cu mine ne-dn gtrdit sa mergem la Prater

sa petrecem toata ziua acolo. Nu }.Iei sa vii si nr?

- Bine.Dint-odata s-a simlit napadita de rcxuno$tinla pentu Saly.

La cei paisprezece ani ai ei, Annek Hollech era tabloul cel maifnd din expozitie (Sally, de exemplu, avea cu zece ani mai mult).ln ziua de odihna, celelalte op€re de arta plecau pe cont propriu.Nu-i pasa nimanui de ea. Pennu orice alti fata in afara de e4obignuia cu singuataba $i cu lini$tea muzeelor, a galeriilor 9ia caselor particularc, situalia aceea ar fi fost de nesuportat. Pdnurmare, gesnrl lui Sally o induiosase. Dar ar fi fost greu ca cineva

sa-$i dea seama, atita vl€me cit chipul ei nu exprima decltemoliile pe care pictorul o facea sa le exprime.

- Mulpmesc, a spus sirnplu, invaluind-o lntr-o privfu€

alba$ra-veftuie.

- Nu-mi multumi, a replicat Sally. O fac pentu ca imi faseplacere sa stau cu tine.

Fraza ac€ea alit de binevoitoare a tulburat-o inca o data"

Coborau cu liftul. Doua Armek cu parul lins 9i blond, degi-

rate, cu etichete galbene atimate de git, s€ reflectau in lentilelehtunecale ale ochelarilor lui Diaz. 6scar Dlaz era agenhrl ciruiaii venise rindul si o pazeasca la intoarcerca in hotel. intotdeauna

ii damia m suds anabil, lnsodt de clteva cuvint€ banale ti politi-coase. in miercurea aceea totu$i, era neobignuit de laconic.Ei i-ar fi placut sa hceapa discutri4 intrucit era foarte relaxatadupa ce vorbise cu Sally, dar gi-a amintit ca nu dadea bine ca

oper€le de afta sa stea la taclale cu cei de la sigura{a si a hoBdtsa nu ia in seama mutenia lui Diaz. Avea altele pe cap.

De doi ai era Deflorare, capodopera lui Bruno van Tysch,

$i nu avea habar cit va dura pha chd pictonrl va gasi de cuviinFsa o lnlocuiasca- O luna? Douaspr€zece? Douazeci? Depindea

r3

Jos6 Carlos Sornoza

de cit de repede i se maturiza coryul. in timpul noplii, goala lnpaturile spafioase ale hotelurilor unde dormea, pipaia necontenitcu degehrl marginea etichetelor legate la git sau la incheiehfa,ori iSi ducea mina la semnatum tatuata pe glema stinga (BvT ftialbastru-indigo) 9i se ruga in t cer€ batinului Zeu al Artelor sial Vietii ca anatomia sa i se pastreze neschimbaH, sA nu i se

modifice in secret, il implora sa nu ii inmugureasci sinii, sa nu ise lungeasci picioarele ca lutul pe roata olarului, iar miinilecare-i pictau goldurile sA nu strabau, ln frecare zi, un drum mailung, mai plin de curbe.

Nu ar fi vrut sa nu maifie Deflorare,Se chinuise gase ani pina sa izbuteasca sa devina o capo-

dopera. ii datora totul mamei sale, care ii descoperise calitililede tablou gi o dusese la fi.rnda1ie cind avea doar opt ani. Tatil eis-ar fi impotrivit, lnsa nu a putut sa le inpiedice, pentru ca numai locuia cu ele: cei doi soli se despa4isera cu cinci ani inurma, iar Annek abia daca ll cunoscuse. $tia ci era un om bru-tal, alcoolic gi dezechilibrat, un pictor demodat de tablouri dinmaterial textil, care se incapaFna sa faiasca din meseria lui gi

rcfuza sa admia ca tablourile neumane nu mai erau la moda" Decind mana lui Annek obtinuse custodia, dar mai ales de cindAnnek igi incepuse studiile la Amsterdam ca sa devina hblouprofesionisL ba'rbatul acela lascibil $i necunoscut le hA4uisefara incetare, cu exceptia acelor perioade destul de dese in careintra in spital sau la inchisoare. in 2001, cind Amek se bhla inMuzeul Stedelijk din Amsterdam calrarx?ate, prima opera pecare van Tysch o pictase cu ea, tatAl ei a apArut dintr-odata insala. Annek a recunoscut trasaturile schimonosite $i cumplite,ochii inro$ifi care o contemplau la o distrnF de zece pa$i $i, indreptul coridorului de siguranF, a stiut ce avea sa se petreacadinainte de a se intlrnpla. ,,Este Iiica mea! striga barbatul acel4ca scos din minti, Se expune goala ftrtr-un mu?€u gi nu are decitnouA ani!" A fost nevoie de intervenlia unei echipe intregi deagenli de la Siguranta. Dupa scandal, a urmat un scut proces

9i tatal ei a ajuns din nou la inchisoare. Annek nu dorea si-giaminteasca acel incident neplacut.

C)lara gi penutnbra

in afara & ntimitate, maesEul mai pictase alte doua hblouricu ea: Desairuin Si Deflorare. Cel din urma, din 2004, era con-siderat una dintre cele mai stalucite crealii ale lui Bruno vanTysch; cifiva critici de spe€ialitate in&azneau sl o califice dreptuna dintre cele mai importante din pictura universala. Annekparise cu &eptul in istoria picturii $i mama ei era mlndra de ea"

Obi$nuia sA-i spuna: ,Asta nu este nimic. Ai toatA viala inainte,AnneK'. Dar ei nu-i placea sa aiba,,toata viala lnainte", nu voiasa s€asca, o inspaiminta perspectiva de a tebui sa paraseasca

Deflorue, de afi inlocufta de alttr adolescenttr"

Menstu4ia navalise ca o paa mgie pe o pbza imaculata sau

ca un semn rau. ,Ai grjja, Annek, te maturizezi. Annelq nn curlndvei fi prea mare pentru opera de arta", o lngtiinla avertismenhrlacela. Cum sl nu se bucure ca nu i-a venit, macar o vreme! Seruga Zeului Artei (cel al Vietii o ura), lnsa Zeul Artei eraMaestrul, care avea sa-i spuna inF-o zi: ,,Trebuie sa te fulocuimpentm ca tabloul sa dAinuie".

A incercat sA nu se mai gindeasca la asta. ln van: nu-i iegeadin minte.

Parcarea se cufiurdase in bezna si era bintuitA de ecouri demotoare. Un imigrant turc pe nume Ismail era de pazi innoaptea aceea. L-a salutat pe Dlaz cu un gest al mlinii. Chd azimbit, mustala neagrl i s-a ridicat la vlrfrui. DIaz ia ras4ms lntimp ce deschidea uqa din spate a furgonetei. Ismail a vAzuttrupul lui Annek aplecindu-se cind a intrat in ma$n4 iar ocrultenehelor dinluntru i-a nApadit hcetul cu tlcetul silueta: con-turul Soldurilor, posteriorul, lungirnea picioarelor, un papuc lnformi de un, pe celalalt... Poniera s-a inchis, dubita a pomit, afacut ni$te mane\Te ca sA iasa si s-a fudeprfial Hotelul ViennaMarriott se afla pe Ringstasse, la clteva chdiri de complexulartistic Museumsquartier, iar traseul era scurt gi sigur, a$del caIsmail nu avea nici un motiv sa crcada ca s-ar fi putut indmplaceva rau sau neobignuit

Nu-si inchipuia ca era ultima oara chd o vedea pe AnnekHollech h viap-

Ctd o doamna insofta de Gertude a coborit sd o vada, Cla'a

cra pictatA cu alb de titan de mai bine de doua ore. A vazut cu

coada ochiului ni$te ochelari de soare, o palarioad cu flori $i un

ostum de c.t.lloarea perlei Ptuea o clie a imponanti" Vorbea cu

G€rtude fu timp ce o clntirea pe Clara din privfui.

- $tii cA eu pi Rod am cumpad un Bassan acum doi ani? a

spus cu un putemic accent ?figfilinia,'. FatA suslinlnd soarele se

intimla- Lui Roni ii phcea stAlucirea umerilor si a plntecelui.

Da eu i-am zis: ,Penmr Dumnezeu, Roni, avem aftea tablouri,

mde fl mai punem 9i pe acesta?' Iar Roni irni spunea: ,J.{u avern

aritea Tu ai casa plini & bric-lbtrcs si an nu ma pnng". Risete.

ln sfinit, gtii ce am facut ln cele din urmA cu pinza? I-am facut-o

cadou lui Anne.

- Foarte bine.

Femeia gi-a scos ocheladi in timp ce se apl€ca.

- Unde este s€matura..,? Ah, pe coapsa... Frumos... Ce iliPovest€am?

- Ca i-ai daruit lui Anne picturd.

- Ah, da. Le-a placut la nebunie, lui Anne si lui Louis, licrmogtl Anne voia si gie daca e$e mme chiria Eu i-am rtrspuns:

,Nu va faceti prcbleme, o plitim noi. Vrem sa va facem un

cadou". Apoi am intrebat tabloul dactr are ceva ftupotriva siplece la Paris cu fiica mea. Mi-a replicat ca nu.

Jos€ Carlos Sornoza

- Un tablou cumparat nu se poate impotrivi sa-si urmezestapinul oriunde, a hotadt Gertrude.

- Eu prefer sa fiu delicata cu abloudle... Acesta estelncintabr, fa$ indoiala. L-ul ii vib,ra pe buze ca un scurtclcuitCum ai spus cA se nume$te...?

- FatA in fata oglinzii.

- Frumos, foarte frumos... DacA imi dai voie, Gertrude, iauun catalog.

- Ia clte wei.Dupa ce au plecat, Clara a ramas ftnpietrita- ,,Frumos, fru-

mos, foarte frumos, dar nu rni vei cumpara" Se vede de la opo$ta." Stia ca nu ftbuie sa se.gindeascA la al&eya in timp ce eraln plina Neclintire, lnsi nu se putea abline. O lngrijora fapnrl cinu avea sA fie cumpArata.

Ce ar fi putut sA iasd latt at Fatd ln fasa oglinzii? Nt laaUleiul nu avea nirnic special, dar existasera situatii mult maineplacute cind totu$i o achizitionasera: in picioare, complet goala,cu mina dreapta la pubis ti cu strnga intr-o parte, cu picioarclepulin despa4ite, vopsita de sus phajos in nuanle diferite de alb.Parul ii era o masa compircta de albwi intense, iar pe tfup ser€marcau ni$te tonuri stalucitoarc $ limpezi. in f4a ei se inalp ooglinde dreptunghiulara lnaltA de aprcape doi meri, incru$aa tlpode4 fara rama- Asta era tol Costa doua mii cinci sute de eurocu o tltretinere de trei sute de euro pe luna, un pref accesibi]oricarui colecqionar mediocm. Alex Bassan o asigurase ca se vavinde rcpedg insA ea se etala de aproape o lunl in galeria GS depe strada Yeliizquez din Madrid, fara ca cineva sa fi facut deo-camdata raeo ofertA serioasa- Era miercuri, 21 iunie 2006, iaracordul lnte pictor si GS urma sa expire tlE-o saptaminr- Dacanu se itirnpla nimic pina atunci, Bassan avea sa o letraga, $i Clareinu-i ramhea decit sa a$tepte alt artist care sa wea sA picteze untablou original cu ea- Dar, intre timp, cum sa faca Io$ de bani?

Nanrrala, fara vopse4 Clara Reyes lgi lasa pirul blond plati-nat Si ulor ondulat sa-i cadi pe umed; avea ochi alba$tri, pometriproeminenli, iar exprcsia ii era infie inocenfi 9i malftie. Mjloculdelicat, aparent firav, era dezrninfit de o surprinzabarc rczistenF

Cl"ara. Si penutnbtafizicr- Tocmai pentru a se menline a5a avea nevoie de bani.Ormparase un apartanent cu pereti albi intr-o mansardA de pesada Augusto Figueroa 9i amanajase in sufragerie o mica sall& gimna$ica, prevazutA cu un tatami hconjurat de oglinzi 9i deaparate. in zilele cind erau inchise galeriile Si nu trebuia sa fieop€ra de art , practica tlohtl. Se ducealn fiecarc luna la un salondc ftumuse1e. Mlnca alimente dietetice Si lSi conrola silueta cusenzori elecEonici de gr€utate. isi dadea zilnic cu tei creme casa-$i pa$eze pielea netedi $i ferma, caract€dstici abburilor. irieliminase doi negi de pe to$ si facuse sa-i dispara o cicaFic€ depe genunchiul sfhg. MensEualia i se evaporase ca prin hrmec intllma unui tratan€nt eficient, iar necesitilile fiziologice gi le mn-tola cu medicamente. Se depilase complet ti definitiv; nicisprlncene nu mai aveq nu-i ramineau decit filele din cap.Sprtrcanele gi pad pubian sint u$or de pictat daca afiisnrl g c€N€,

hsa au nevoie de timp ca sa q€asca- Nu erau capricii, era mese-ria ei Chelnda multi bani ca sl fie tablou si cgtiga mu$i bani doarfiind tablou. Un paradox ciuda! car€ o facea sa qeadA ca vanTysch, cel mai mare dinte cei mari, avea dr€ptarc sa afume cia a nu este altc€va decft bani-

ln anut acela la urma urmei, nu-i mersese rlu. O femeie deafaceri catalana o cumparase de Craciun ln Captara de VickyLled6, dar Vicky avea o clienbla foarte fidela $i i$i vindea bineoare opereb, ln tabloul acela facea pereche cu Yoli Rib6: stiEaua.lezate pe un piedestal, vopsite h culori crude, cu bratele $picioarele apropiate, tinlnd h dinti o capguni de plastic, de unrogu de chinacridon,. Era o po$ura simpla, cir loate ca ts€buiausa utilizeze ln fiecare zi un aerosol ca sA diminueze secretia desaliva. (,,inchipuie-ti un tablou caruia sa-i curgA balele, spusese

Vicky, ce inest€tic!") Dar, clnd te obis iegti, li se pare ludul celmai ugor din lume sa supo4i cap$una de plastic ln gurf timp de

$ase orc pe zi. G'ralie hiperdramatis.mului, se hFl€gea fantasticcu Yoli: ftnpi4eau cap$un4 rasuflarca, pdvfuea 5i atingerea cadoua adev&ate amanie. Vicky le semnase pe mugchiul deltoid,un ,,V' 9i un ,t ' orizontal de culoare mgie. Au ramas o luna lncasa femeii de afaceri, pina au fost ir ocuit€. $i-au cAutat din nou