cărţi din biblioteca lui paul gore în patrimoniul muzeului ... limba si cultura/46...ordinelor...

Cărţi din Biblioteca lui Paul Gore în patrimoniul Muzeului

Municipiului Bucureşti

Daniela LUPU

Keywords: Paul Gore; library; Bessarabia; Bucharest Municipality Museum

Library; ex libris

Pentru înfăptuirea României Mari s-au dus mai multe feluri de lupte, în plan

politic, militar, diplomatic. Dar au fost şi alte bătălii, mai puțin spectaculoase,

purtate pe frontul ideilor, având ca mijloace de luptă cuvântul scris, argumentul

istoric, pledoaria pentru limba, literatura și istoria română în toate provinciile care

în 1918 s-au unit cu Ţara. Un combatant multă vreme uitat al acestei cruciade

culturale a fost Paul (Pavel) Gore (27 iulie 1875 – 8 decembrie 1927), personalitate

de excepție din galeria fizionomiilor Unirii din Basarabia. Descris de contemporani

drept: „cărturar înțelept și modest”, „nobil fără trufie” (Zotta 1928: XXVIII) sau „un

visător, un om de cabinet și de biblioteci” (Halippa 1938: 457), Paul Gore a fost un

aristocratic și erudit propagator al culturii românești în teritoriul dintre Prut și

Nistru.

Din multiplele ipostaze ale activității sale, de istoric, heraldist, scriitor, om

politic, membru de onoare al Academiei Române (1919), ne vom opri asupra celei

de bibliofil și de posesor al unei biblioteci unice prin specificul său atât în Basarabia,

cât și, după 1918, în România Mare. Biblioteca lui Paul Gore a fost una din cele mai

importante biblioteci boierești din Basarabia. Ea a fost remarcată și elogiată de

contemporani pentru colecția de carte veche și rară, dar mai ales pentru fondul

impresionant de publicații referitoare la Basarabia. Mărturiile celor care au

cunoscut-o direct sunt relevante în acest sens. În 1919, Dimitrie Onciul o considera:

„cea mai bogată și prețioasă bibliotecă românească privitoare la români, ce se află

până acum în România de peste Prut” (apud Zotta 1928: XXIV–XXV). Profesorul

Ștefan Ciobanu scria, la scurtă vreme după dispariția lui Gore: „N-a fost carte cu

privire la Basarabia care să nu se găsească în biblioteca lui Paul Gore” (Ciobanu

1928: 6). După moartea lui Paul Gore, aceasta a avut soarta multor altor vechi

biblioteci de familie destrămate de-a lungul timpului1. Majoritatea cărților adunate în

decursul unui secol de trei generații ale neamului Gore au fost vândute de fiul lui

Paul, Valer, Fundației „Regele Ferdinand I” din Iași. Cu vremea, amintirea lui Paul

Gore s-a estompat, contribuția sa la înfăptuirea Unirii a fost bagatelizată iar

Muzeul Municipiului București, România. 1 Dintre bibliotecile boierești dispărute ale Basarabiei, menționăm doar pe cele ale lui Constantin

Tufescu (1794–1846) și Alexandru Cotruță (1828–1910).

471

biblioteca lui a fost uitată. La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, reconstituirea

conținutului acestei biblioteci părea o misiune imposibilă.

După 1990 s-a declanșat o intensă acțiune de identificare și valorificare a

surselor documentare referitoare la viața și activitatea lui Paul Gore2, în măsură să

contribuie la reabilitarea omului și a operei (Gore 2003). În același timp, s-au adus

importante contribuții cu privire la istoricul și conținutul bibliotecii sale, în condițiile

în care cărțile au fost dispersate în diferite colecții de stat sau particulare (Valuță

1992: 32–34, Malanețchi 2003a: 40–45, Danilov 2013: 221–234). Cercetările

sistematice întreprinse de regretata Maria Danilov asupra fondurilor personale Paul

(Pavel) Gore de la Arhivele Naționale Istorice Centrale București și Direcția

Județeană Iași a Arhivelor Naționale au pus în circulație informații inedite cu privire

la inventarul și catalogul bibliotecii. Prin coroborarea datelor oferite de aceste surse

primare s-a stabilit că biblioteca lui Paul Gore cuprindea 5014 titluri, respectiv 6456

volume (Danilov 2013: 224–225). Circa 4000 de cărți vândute prin licitație publică

Fundației „Regele Ferdinand I”3 au fost integrate după 1945, în mare parte, fondului

Bibliotecii Central Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Dintre acestea au fost

identificate cu certitudine 31 de titluri, carte veche românească și străină (Danilov

2018: 315–321). De un real ajutor în depistarea lor au fost ex libris-urile pe care

figurează blazonul familiei, concepute special de Paul Gore pentru a-și marca

volumele (Malanețchi 2003b: 58–59; Papuc 2015–2016: 14). Un mic fragment din

vasta bibliotecă a rămas la Chișinău, respectiv 11 titluri descoperite de Maria

Danilov în fondul Bibliotecii Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei

(Danilov 2018: 322–324). Celelalte cărți se prezuma că ar fi fost vândute unor

biblioteci sau colecționari particulari (Danilov 2018: 236). Dar unde ajunseseră ele,

era o întrebare la care urmau să răspundă investigațiile viitoare.

În timpul documentării pentru realizarea unei expoziții dedicată ex librisuri-

lor, am descoperit șase cărți marcate cu impresionantele etichete heraldice ale lui

Paul Gore în Biblioteca Muzeului Municipiului București. Cele șase titluri (opt

volume) au intrat în posesia muzeului încă din anii 1948 (cinci) și 1957 (unul), dar

existența lor a rămas până în prezent necunoscută literaturii de specialitate. Cea mai

veche dintre ele constituie un izvor important pentru domniile fanariote, respectiv

lucrarea francezului Jean Louis Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie

(Carra 1777), care poate fi încadrată în categoria carte veche românească (Cândea

1955: 243–246). Avem apoi, în ordine cronologică, patru cărți în limba rusă

referitoare la istoria Basarabiei, publicate în secolul al XIX-lea la Moscova, Odessa,

Chișinău și Sankt-Petersburg și un manual de geografie a teritoriilor locuite de

români, apărut la București în 1912.

2 Amintim aici volumul colectiv editat de Muzeul Național de Istorie a Moldovei sub coordonarea

lui Nicolae Răileanu, în colecția Personalități eminente a Bibliotecii Tyragetia (Gore 2003). 3 Nu se cunoaște cu exactitate anul în care Fundația „Regele Ferdinand I” a cumpărat cea mai mare

parte a bibliotecii lui Gore. Se știe doar că, la cererea familiei, Ioan Pelivan a făcut selecția și evaluarea

cărților rare și prețioase, în vederea punerii lor în vânzare. Rezultatele au fost prezentate într-un referat

„asupra conținutului bibliotecii răposatului Paul Gore din Chișinău după catalogul ce s-au dat

subsemnatului [Ioan Pelivan] de către familia răposatului Gore” datat martie 1932 (Danilov 2018: 236–

237).

472

În cele ce urmează vom prezenta cărțile cu blazon ale lui Paul Gore ajunse de

la Chișinău la București în cei 92 de ani trecuți de la moartea sa. Ne propunem să

aflăm dacă aceste cărți figurează în catalogul întocmit de Paul Gore și cât de

relevante sunt ele pentru specificul bibliotecii în ansamblu. Vom acorda o atenție

specială însemnelor de proprietate întâlnite pe filele cărților, pentru că ele pot servi

la stabilirea etapelor de constituire a bibliotecii. Rezultatele cercetării volumelor au

fost sintetizate la finalul articolului.

Scurtă incursiune biografică

În evaluarea unei biblioteci private nu este suficientă inventarierea volumelor,

ci trebuie căutată semnificația acestora în raport cu posesorul. În cea mai mare parte,

prezența lor se datorează unei alegeri cu pronunțat caracter subiectiv, definitorie

pentru personalitatea colecționarului. De aceea, o scurtă incursiune în biografia

acestuia este necesară. Descendent al unei vechi familii boierești din Basarabia, Paul

Gore a primit o educație tipică unui boier moldovean de la marginea Imperiului rus,

în spiritul credinței ortodoxe și a dragostei față de neamul său. A absolvit liceul la

Nikolaev, regiunea Herson (1895), apoi Facultatea de Drept a Universității

din Sankt-Petersburg (1901). În modelarea caracterului lui Paul, un rol hotărâtor

trebuie să-l fi avut tatăl său, Gheorghe. Gheorghe Gore (1839–1909), notar public la

Chișinău, a avut și o intensă activitate publicistică, fiind redactor la „Bessarabskie

Gubernskie Vedomosti” („Buletinul Gubernial al Basarabiei”). În paginile acestui

ziar oficial de limbă rusă, Gheorghe Gore a publicat cu îndrăzneală materiale despre

originea românească a basarabenilor și despre cultura românească. De la tatăl său a

preluat Paul Gore stindardul luptei pentru promovarea literaturii și istoriei naționale,

precum și dorința de a scrie o istorie adevărată și științifică a Basarabiei. De la el a

moștenit și biblioteca, ale cărei începuturi se datorează bunicului său, Spiridon

(1808–1871)4. Paul Gore a primit prin testament și biblioteca unchiului Vasile,

fratele lui Gheorghe Gore, consilier al zemstvei Soroca în anii 1870-1873 și 1893–

1900 (Malanețchi 2003a: 43). Așadar, când vorbim despre biblioteca lui Gore

trebuie să nu uităm că ea este mărturia dragostei de carte a trei generații de boieri

basarabeni.

La sfârșitul vieții lui Paul Gore, biblioteca ajunsese la 6456 volume,

inventariate și catalogate, cuprinzând manuscrise, cărți vechi și rare și o colecție

completă de publicații referitoare la istoria Basarabiei, scrise în limbile română,

rusă, franceză și germană (Danilov 2018:16). Reputația de bibliofil și de bun

cunoscător al izvoarelor istorice referitoare la Basarabia l-a făcut pe Ioan Bianu să

apeleze la Gore pentru a completa colecția Bibliotecii Academiei Române. La 28

decembrie 1912, Ioan Bianu îi scrie lui Gore: „V-am fi foarte recunoscători dacă ne-

ați arăta mijlocul de a ni procura toate cărțile care privesc pe Români și se tipăresc în

Basarabia sau oriunde în Rusia” (Scrisori 1938–1939: 409). Scrisorile lui Ioan Bianu

către Paul Gore din anii 1912–1915 și 1919–1921 au fost publicate de Nicolae Iorga

în revista „Cuget clar”. Transpare de aici o prietenie intelectuală, un intens schimb

4 Acestea sunt datele pe care Sever Zotta le aflase de la Paul Gore, în timp ce alți genealogiști

indică anii 1802–1874 (cf. Bezviconi 1943: 113).

473

de cărți și reviste publicate la București și Chișinău, pe care cei doi cărturari și le

trimit periodic (Scrisori 1938–1939: 409–412, 456–459).

Prin origine, avere și profesiune, Paul Gore era destinat să joace un rol de

prim rang în structurile de conducere a provinciei Basarabia. Încă din 1847, bunicul

său, Spiridon făcuse demersurile necesare ca familia Gore să fie trecută în Cartea I a

nobilimii basarabene. Prin căsătorie, Paul Gore s-a înrudit cu marea nobilime a

provinciei, soția sa fiind fiica lui Mihai Teodosiu, mareșal al nobilimii din județul

Orhei (1905–1908) și nepoata lui Ivan Marcovici Hartingh, fost guvernator al

Basarabiei în anii 1813–1816 (Zotta 1928: XI). El însuși a ocupat funcțiile de

mareșal al nobilimii județului Orhei și deputat al nobilimii județului Chișinău.

Mareșalii erau persoane foarte importante în județe, prezidând din oficiu diferite

instituții de stat (Bezviconi 1936: 28).

În pofida obligațiilor impuse de funcțiile avute în administrația guberniei5,

Paul Gore și-a dedicat o mare parte a timpului pasiunilor sale, istoria, genealogia și

heraldica iar conținutul bibliotecii reflectă pe deplin necesitățile sale de

documentare. Deși originea familiei îl preocupa foarte mult6, credem că interesul

pentru genealogie și heraldică nu izvora din obsesia de a-și găsi strămoși de viță

nobilă, cum a fost bănuit de unii contemporani (Bezviconi 1936: 27)7, ci era mai

degrabă o evadare din cotidian, era dorința de intra în conexiune cu un trecut

idealizat, în care lumea era guvernată de credință, onoare și loialitate. Acesta este

poate resortul sufletesc, care l-a făcut să viseze în tinerețe la o „închegare a

cavalerismului în Basarabia” prin înființarea Asociației Leului Negru, după modelul

ordinelor cavalerești medievale (Bezviconi 1936: 23). Asociația urma să reunească

pe cei toți cei dornici să lucreze în folosul patriei lor, Basarabia, urmând principiile

cinstei, adevărului, dreptății și carității, credinței față de Dumnezeu și fidelității față

de senior (împăratul Rusiei). Ardeleanul Romulus Cioflec, care-l cunoscuse pe front,

scrie în amintirile sale că, spre deosebire de boierimea din Regat, care amesteca

„aroganța și snobismul Noului Bizanț cu morga pariziană”, Gore întruchipa eleganța

și naturalețea boierilor pământeni de altădată. „Îi era plin capul de voievozi, răzeși,

mazili, ctitori, tratate, pârcălabi și portari de Suceava” (apud Colesnic 1993: 107–

108). Potrivit lui Bezviconi,

Pavel Gore a fost primul, dar și ultimul cavaler al Basarabiei. Prin studierea

trecutului a ajuns la o concepție medievală și înălțătoare a ideii cavalerismului, a

neamului și a blazonului (Bezviconi 1936: 22).

5 A fost mai mulți ani membru al Zemstvei guberniale (1906–1914) și vicepreședinte al Consiliului

Zemstvei guberniale (1910). 6 În anii 1906–1907 a întreținut o intensă corespondență cu genealogistul I. Tanoviceanu din

București, pe tema vechimii familiei Gore. Tanoviceanu îi scrie că originea probabilă a numelui Gore

derivă de la Gorie (diminutivul lui Grigorie) iar strămoșul cel mai îndepărtat pare a fi (Gri)Gorie Leoa

(leul), atestat în anii 1655–1659. Ulterior revine cu informația că începătorul neamului ar putea fi plasat

în vremea lui Ștefan cel Mare, dar că de-a lungul timpului din tulpina familiei s-ar fi desprins două

ramuri: una boierească – în Basarabia, decăzută în timp la starea de boiernași (sau mazili), alta răzășită

– în Moldova (apud Bezviconi 1936: 24–27). 7 Gheorghe Bezviconi pune la îndoială originea boierească a strămoșilor lui Paul Gore: „Bătrănașul

Chirică zicea că numele adevărat al familiei Gore era Rotaru și că erau răzeși” (nota 1).

474

Acest mod romantic de a se raporta la trecut ne ajută să înțelegem mai bine

semnificația ex librisuri-lor cu blazon și deviza: „Honor. Patria. Fides”, pe care le

poartă majoritatea cărților din biblioteca sa.

Paul Gore a fost unul dintre inițiatorii mișcării de redeșteptare națională din

Basarabia. Reamintim doar că el a afirmat public, încă din 1917, că Basarabia este

românească iar locuitorii săi se numesc nu moldoveni, ci români și că a fost cel

dintâi locuitor din Chișinău, care, în martie 1917 a arborat deasupra casei sale

tricolorul românesc. La deschiderea Congresului învățătorilor din 25 mai 1917 și-a

început discursul cu salutul „Frați români!” – la care i s-a ripostat din public: „Noi

suntem moldoveni, nu români!”. Răspunsul său este sugestiv pentru înțelegerea

rolului pe care l-a jucat Gore în mișcarea unionistă: „Îmi pare foarte rău domnilor,

dar eu cunosc istoria neamului nostru și știu că el se numește neam românesc (...).

Neam moldovenesc nu este (…)”. Episodul este relatat de Onisifor Ghibu, prezent la

congres (apud Colesnic 1993: 107).

Dacă în prima etapă a revoluției din februarie 1917, Gore s-a situat în fruntea

mișcării naționale (fiind ales președinte al Partidului Național Moldovenesc), în cea

de-a doua, a punerii în practică a principiilor democratice menite să niveleze

deosebirile dintre clasele sociale, el a fost nevoit să se retragă (Colesnic 2007: 100).

Ca boier și mare moșier, Paul Gore era în profundă contradicție cu spiritul

revoluționar al oamenilor de stânga, care a început să domine mișcarea națională din

Basarabia în anii 1917–1918. El dorea menținerea unui sistem ierarhic de tip

medieval, în care boierimea să-și mențină rolul conducător, pe principiul conservării

unei tradiții istorice imuabile. Considerat de compatrioții săi anacronic, Paul Gore a

părăsit partidul, după cum singur mărturisește într-un fragment publicat de Gheorghe

Bezviconi postum:

Când a izbucnit revoluția rusească, eu, care luam parte în partidul moldovenesc

neoficial, existent până la 1917, am fost unul din întemeietorii Partidului Național, în

ședințele căruia prezidam și în sânul căruia lucram, până la momentul când ideile

bolșeviste ne-au copleșit cu desăvârșire. Atunci am fost nevoit să părăsesc organizația

națională, zdruncinată până la rădăcină și distrusă de vrăjmașii noștri și de inconștiința

moldovenilor basarabeni. Am devenit străin în țara mea, străin cu eticheta rusească

burjui. Nu vreau să povestesc toate suferințele mele sufletești, ceea ce ar fi foarte greu

pentru mine (Gore 1935: 41).

După Unire, Paul Gore s-a retras din politică și dintr-o societate în care nu-și

mai găsea locul, refugiindu-se în trecut și în istorie, căutând sprijin moral în

idealurile cavalerismului. Un cavaler solitar, adâncit în propriile gânduri printre

cărțile cu blazon din vasta sa bibliotecă, de unde spre sfârșitul vieții ieșea rar, doar

pentru o conversație cu câte un cărturar asemenea lui. La moartea sa, mari nume ale

culturii române i-au evocat meritele și i-au deplâns dispariția, dar, în realitate,

numele și faptele lui erau de mult trecute în uitare:

În cei zece ani de la reunirea Basarabiei la trupul ţării celei vechi, un om a trăit acolo,

pe care încetul cu încetul lumea l-a uitat, fiindcă el nu aducea nici o pretenţie şi nu

hrănea nici o ambiţie, fiindcă era dispus să îndure toate nedreptăţile, să se acomodeze

cu toate ignorările. Dar şi fiindcă pentru dânsul România Unită nu era un lucru

neaşteptat, care să-l arunce în arenă cu pofta nestăpânită de a înrâuri şi de a guverna,

pe care o au naturile nedeprinse cu puterea, şi în sângele cărora nu e nimic din

475

tradiţiile strămoşeşti de participare la cârmuire. Fiindcă era un drept, bun şi credincios

boier moldovean, de cinstită origine răzăşească al ţării de naştere pentru dânsul şi

pentru neamul său până în cele mai depărtate timpuri. Astfel, în mijlocul triumfurilor

celor mai neaşteptate şi celor mai nedrepte, Pavel Gore s-a resemnat a fi, fiindcă aşa

voiau vremurile, nimic (Iorga 1936: 242–243).

Cărțile lui Paul Gore din Biblioteca Muzeului Municipiului București

Cea mai veche dintre cărțile lui Gore ajunse la București este binecunoscuta

lucrare a secretarului domnitorului Grigore Alexandru Ghica, francezul Jean-Louis

Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie publicată la Paris în 1777, dar cu

indicația editorială falsă că ar fi apărut la Jassy – Iași (Cândea 1955: 245)8. Aceasta

este una din cărțile moștenite de Paul Gore de la bunicul său, Spiridon, după cum o

demonstrează notița olografă, cu caractere latine: „Ex libris S. Gorie Leoa. 1837”.

Spiridon Gore, prezentat în general ca un modest funcționar gubernial, se pare că

este o persoană mult mai interesantă și mai cultivată decât se cunoștea. Iurie

Colesnic a semnalat că Spiridon Gore era un om instruit și cu reale aptitudini

scriitoricești, făcând trimitere la un studiu publicat în volumul al II-lea al lucrării

Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago Comiteta (Colesnic 2007: 96).

Toate cele trei volume ale acestei ample lucrări coordonate de Alexandru Nic.

Egunov9 apărute la Chișinău în anii 1864, 1867, 1868, au făcut parte din biblioteca

lui Paul Gore și se află acum în colecția noastră. În urma cercetării celui de-al doilea

volum am găsit prezentarea istorică și statistică a satului Rădeni, datată 14 martie

1865, semnată „Posesor Spir. Gore” (Egunov 1867: 232–234). La sfârșitul

articolului se găsește o însemnare scrisă cu creionul în limba rusă și o trimitere la

pagina 137 unde, în lista moșiilor din județul Soroca, este subliniată cu roșu o altă

proprietate a familiei Gore, Ghindășenii. Volumele au intrat în biblioteca familiei în

vremea lui Gheorghe Gore, care a și comandat îmbrăcarea lor în coperte de

pergamoid, imprimându-și inițialele „G. G.” (chirilice) pe cotorul din piele.

Singura carte în limba română este un manual de geografie pentru cursul

secundar, redactat de G. M. Murgoci și I. Popa-Burcă, intitulat România și țările

locuite de români, publicat la București (Murgoci, Popa-Burcă 1912). Cartea a fost

cumpărată, posibil chiar de Paul Gore, de la librăria lui Ioan V. Ionescu din Iași (cu

sediul pe strada Lăpușneanu, nr. 44).

Toate volumele ajunse în Biblioteca Muzeului Municipiului București se

regăsesc în „Catalogul cărților din biblioteca lui Paul Gore”, păstrat sub formă de

copie dactilografiată (rusă și română) în fondul Gore de la Direcția Arhivelor

Naționale Istorice Centrale București (dos. 32, 246 f.). Cărțile scrise în limba rusă și

manualul de geografie sunt înregistrate în secțiunea „Cărți referitoare la Basarabia”

(în total 651 de titluri), după cum urmează: Veltman, Nacertanie Drevnei istorii

Bessarabii (poz. 15), Egunov, Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago

Comiteta tom I (poz.16), tom. II (poz. 17), tom III (poz. 18); Skalkovschi, Opyt

statisticheskogo opisaniya Novorossiyskago Kraya, vol. II. (poz. 52), Klaus, Nashi

8 Din dorința autorului ca lucrarea să treacă drept o carte publicată în Moldova. 9 Președintele Comitetului de Statistică gubernial din Basarabia între anii 1862–1876 (Bezviconi

1935: 65).

476

Kolonii: opyty i materialy po istorii i statistike inostronnoy kolonizatsii v Rosii (poz. 74),

manualul România și țările locuite de români (poz. 493) (Danilov 2018: 294–314).

Cuprinzând informații referitoare la istoria, demografia și geografia Basarabiei, este

posibil ca aceste cărți să fi fost folosite de Paul Gore ca material documentar pentru

propriile scrieri, cum ar fi: Populația Basarabiei. Materiale istorico-statistice

(1923), Schiță istorică despre anexarea Basarabiei (reprodusă în monografia

Basarabia, 1926) sau Populația Basarabiei pe naționalități după izvoarele oficiale

rusești (elaborat în colaborare cu dr. Petru Cazacu) publicat în revista „Convorbiri

literare” din 1919 (iulie-august). Că ele au fost intens și frecvent consultate o

dovedesc numeroasele adnotari în limba rusă sau română făcute cu creionul,

sublinierile cu roșu de subtitluri, pasaje sau cuvinte, trimiterile la pagini anterioare

ș.a.

Cele opt volume care au aparținut lui Paul Gore au putut fi ușor recunoscute

pentru că poartă inconfundabilele sale însemne de proprietate. Paul Gore și-a marcat

cărțile cu ex libris-uri de diferite tipuri (semnătură, etichetă, sigiliu, ștampilă,

parafă), cele mai spectaculoase fiind etichetele cu stema familiei Gore-Leoa,

concepute de el însuși. Câteva mostre de ex libris în varianta alb-negru și color se

păstrează în fondurile arhivistice de la București și Iași. Realizarea matrițelor de ex

libris heraldic a fost comandată graficienilor germani G. Otto, în 1907 și Roderich

Haken, în 1908. Roderich (Rodo) von Haken (1867–1929) din Berlin era

binecunoscut în epocă pentru crearea de ex libris-uri heraldice.

Blazonul familiei Gore înfățișat pe ex libris-uri are următoarea compoziție: un

scut despicat în două părți, pe care sunt reprezentate: în dreapta, o cheie, iar în

stânga, o sabie încadrată sus de două stele cu șase colțuri, scutul este timbrat de un

coif nobiliar încoronat, cimierul are două aripi negre de acvilă între care este plasată

o stea cu șase colțuri, lambrechini și deviza: „Honor. Patria. Fides”. Acest blazon

este cel confirmat la 4 decembrie 1906 de către Departamentul Heroldiei din

Petersburg, cu mici modificări față de varianta propusă de familia Gore, făcute de

Al. P. Baruscov, șeful Secției de blazoane (Andrieș-Tabacu 1997: 235–236).

Proiectul depus inițial reproducea fidel blazonul conferit la 25 ianuarie 1663 lui

Gorie și Dimitrie Leoa de Mihail Apafi, principele Transilvaniei, care avea scutul

nesegmentat în două, spada și cheia încrucișate, iar coiful de oțel încoronat cu o

coroană austriacă, care în 1906 a fost înlocuită cu una de tip rusesc (Bezviconi

1936: 29).

Ex libris-urile din 1907–1908, realizate în mai multe variante, reproduc

blazonul autentificat în 1906, dar și prezintă și o serie de modificări mai ales în ceea

ce privește orientarea scutului. Există și adăogiri, cum sunt ex libris-urile din 1908

gravate de Roderich Haken în două variante: una care are în partea superioară trei

scuturi așezate deasupra unei halbarde și a unei spade încrucișate (Andrieș-Tabacu

1997: 236), alta în care apar două scuturi cu stema Moldovei, dispuse pe diagonală,

în colțul din dreapta sus și cel din stânga jos (prezent pe volume din Biblioteca

Muzeului Municipiului București). Blazonul familiei a mai fost reprodus pe ex

libris-urile ștampilă dar și pe un inel sigilar din argint aurit, păstrat în colecția

Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad (Chiriac 2001–2003: 841–842). Ex libris-urile

477

cu blazon au strânsă legătură cu pasiunea lui Paul Gore pentru genealogie10

și

heraldică11

, domenii în care a întreprins cercetări și studii aprofundate și care erau

bine reprezentate în biblioteca sa. Geograful francez, Emmanuel de Martonne, care a

vizitat Basarabia imediat după încheierea războiului, a fost oaspetele soților Gore

într-o seară a anului 1919. Relatând episodul în memoriul Choses vues en

Bessarabie (publicat în „Revue de Paris”, octombrie 1919), Martonne arată că o

întreagă secțiune a bibliotecii familiei era dedicată blazonului. Doamna Elena Gore

îl uimește prin cunoștințele sale de heraldică iar Paul Gore îi lasă impresia unui

aristocrat rafinat și erudit, profund legat de cărțile sale: „Biblioteca aceasta,

admirabil clasată, cu catalog pe fișe, este mândria domnului G” (apud Papuc 2014:

169).

În final, se impun câteva precizări cu privire la modul în care au ajuns aceste

cărți în patrimoniul muzeului bucureștean. Din evidențele bibliotecii rezultă că

lucrarea lui J.L. Carra a fost cumpărată de la Anticariat în 1957. Celelalte cinci titluri

au intrat împreună printr-o Decizie a Comitetului Provizoriu al municipiului

București din 1948, dar nu avem informații cu privire la persoana sau instituția în

posesia cărora s-au aflat anterior.

Reconstituirea unei biblioteci destrămate este un proces îndelungat și dificil,

al cărui succes nu depinde exclusiv de perseverența unui singur cercetător.

Informațiile cu privire la cărțile din Biblioteca lui Paul Gore, dispersate de-a lungul

timpului în diferite colecții, s-au acumulat treptat și au presupus investigații

minuțioase a diferitelor surse documentare. Adăugăm acum cele șase titluri (opt

volume) descoperite în Biblioteca Muzeului Municipiului București, celor 31 titluri

de la Biblioteca Central Universitară din Iași și 11 din Biblioteca Științifică Centrală

a Academiei de Științe a Moldovei, identificate și repertoriate de Maria Danilov

(Danilov 2018: 315–324). Redăm mai jos, în ordine cronologică, descrierea

volumelor în care am inclus și scurte note referitoare la conținut și autori. În

descriere am folosit următoarele abrevieri: ant.= anterioară; cop.= copertă/-e; int.=

interior; leg.= legătură; post.= posterioară; r.= recto; v.= verso.

Descrierea bibliografică

1. Jean-Louis Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie, Jassy [Paris],

1777; (16x10 cm.), [1] f., XXXII, 223, [1] f., inv. 11353.

Ex libris: „EX LIBRIS P. G. de Gore (Gorie-Leoa)” (etichetă heraldică

multicoloră, pe fond alb, caractere latine, inițialele gravorului, „G.O”, în partea

dreaptă a scutului): cop. ant. int.; are sub ea o etichetă cu cifra 284, reprezentând

numărul de ordine din catalogul bibliotecii.

10 Este autorul unor Notițe genealogice cu privire la boierimea basarabeană, rămase în manuscris.

Gore era considerat în epocă „cel mai distins cunoscător al trecutului boiermii Moldovei dintre Prut și

Nistru” (Bezviconi 1943: 7). 11 A fost membru al Consiliului Heraldic al Franței, al Convenției Internaționale de Heraldică din

Londra, al Academiei de Heraldică din Roma ș.a. Totodată a fost membru al Comisiei Consultative

Herladice de la București, constituită pentru elaborarea stemelor județelor, orașelor și diferitelor

instituții ale țării după Unirea din 1918. Paul Gore a avut o contribuție importantă la crearea stemei

României mari, adoptată în 1921 (Cernovodeanu 1977: 30–31, n. 80).

478

„Paul G. de Gore. Kischineff Bessarabie. Russie Méridionale” (parafă, tuș

roșu, caractere latine): p. de avant-titlu, p.171, [224]).

„Paul G. de Gore.1909” (semnătură, cerneală neagră, caractere latine): p. de

titlu r.

„Bibliotheca Pauli de Gore. Bassarabia” (ștampilă circulară, tuș negru, cu

blazonul în centru, caractere latine): p. de titlu r.

„Ex libris S. Gorie Leoa. 1837” (semnătură, cerneală maronie, caractere

latine): p. de titlu v.

„Honor. Patria. Fides” (etichetă heraldică, blazonul în centru, deviza în

exergă): cop. post. int.

Însemnări: „No 2004 de mon catalogue”, cu cerneală maronie (f. de gardă a

cop. ant.).

Leg.: cop. din carton învelit în piele maron, fără decor; cotor din piele cu cinci

nervuri profilate, decorat cu ornamente aurite, titlul „Histoire de la Moldavie”

imprimat cu caractere aurite; forzaț din hârtie marmorată; șnit colorat în roșu.

Note: Jean-Louis Carra (1744–1793), literat și om politic francez, a fost

secretarul lui Grigore Alexandru Ghica în a doua sa domnie în Moldova (1774-

1777). A părăsit Moldova în 1776, iar în 1777 a publicat istoria Principatelor.

Lucrarea a fost tipărită la Paris, așa cum o demonstreaza Aprobarea (p. 224

nenumerotată) și Privilegiul de imprimare (p. 226 nenumerotată), dar a apărut cu

indicația falsă că a fost tipărită la Iași. Unor exemplare destinate difuzării în Țările

Române le-au fost înlăturate anumite părți, care dădeau indicii asupra editării lor la

Paris: epistola dedicatorie, aprobarea și privilegiul. Din exemplarul nostru lipsește

doar privilegiul de imprimare.

Proveniența: Anticariat, factura 7430/1957.

2. A. F. Veltman, Nacertanie Drevnei istorii Bessarabii, Moscva, 1828

(Schiță despre istoria veche a Basarabiei); (20x13 cm.), /7/, X-XVI, 74 p., o hartă.,

inv. 2779.

Ex libris: „EX LIBRIS. HONOR PATRIA FIDES. 1908. PAULI DE GORE.

BASARABIA. Roderich Haken” (etichetă heraldică, culoare neagră, fond sepia,

caractere latine, gravor Roderich Haken): cop. ant. int.

„Pavel Gore” (semnătură, cerneală neagră, caractere chirilice): p. de titlu r.

„Bibliotheca Pauli de Gore. Bassarabia” (ștampilă rotundă, tuș negru,

caractere latine, în centru este reprodus blazonul): p. de titlu.

Leg.: cop. de hârtie.

Note: Alexander Fomich Veltman (1800–1870), istoric, cartograf, scriitor rus

al epocii romantice. După absolvirea Școlii militare a fost repartizat la Tulchin, în

sudul Ucrainei. În 1818 a intrat în serviciul Comisiei militare topografice, care

începuse cartografierea noii provincii, Basarabia. În 1826 a fost numit șef al

Serviciului de ridicare topografică a Basarabiei, cu gradul de ștabs-căpitan și șef al

Secției istorice a Cantonamentului general al armatei, dislocat la Chișinău. După

războiul ruso-turc din 1828–1829 (în care s-a remarcat prin fapte de arme), s-a retras

din armată în 1831, cu rangul de locotenent-colonel, pentru a urma o carieră în

domeniul literelor. Romanul Schiță despre istoria veche a Basarabiei, cu puternice

479

accente autobiografice, valorifică experiența celor peste 10 de ani petrecuți în

Basarabia.

Proveniența: Decizia Comitetului Provizoriu al municipiului București

77348/1948.

3. Apollon Skalkovski, Opyt statisticheskogo opisaniya Novorossiyskago Kraya,

vol. II, Odessa, 1853 (Descrierea statistică a regiunii Novorossiysk); (23x16 cm.), [2] f.,

552, IV p., inv. 2903.

Ex libris: „EX LIBRIS. HONOR PATRIA FIDES. 1908. PAULI DE GORE.

BASARABIA. Roderich Haken” (etichetă heraldică, culoare neagră, fond sepia,

caractere latine, gravor Roderich Haken): cop. ant. int.

„BIBLIOTECA PAVLA GHEORGHIEVICI GORE. KIȘINEV” (ștampilă

rotundă, tuș albastru, caractere chirilice): f. [2], p. 193, 251, 449.

Leg: cop. din carton învelite în pergamoid mov; cotor piele, pe patru nervuri

profilate, autorul și titlul imprimate cu auriu în partea superioară și inițialele chirilice

„P.G.” în partea inferioară.

Note: Appolon Skalkovski (1808–1898), istoric, publicist și scriitor

ucrainean, membru al Academiei de științe din Rusia (Secția de istorie și filologie).

Timp de 50 de ani a fost șeful Comitetului Statistic din Odessa și cel mai cunoscut

istoric al ținutului Novorossiysk din sudul Ucrainei (fiind denumit de contemporani,

„Herodot al Novorossiysk-ului”). Descrierea statistică a regiunii Novorossiysk este

considerată una din cele mai importante lucrări ale sale. Lucrarea a apărut în două

volume. Primul volum, apărut în 1850, nu se găsește în biblioteca muzeului.


77348/1948

4. A. N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago

Comiteta, tom I, Chișinev, 1864 (Însemnările Comitetului de Statistică din Basarabia);

(24x16 cm.), /1/f, 311 p., /1/ f., 302 p., inv. 2906.

Ex libris: „Ex libris P. G. de Gore (Gorie-Leoa)” (etichetă heraldică

multicoloră pe fond mov, caractere latine): cop. ant. int.; are sub ea o mică etichetă,

cu cifra 16, reprezentând numărul de ordine din catalogul bibliotecii.


rotundă, tuș albastru, caractere chirilice): p. de titlu r., p. 133 (partea I), p. 1, 205

(partea II); (ștampilă rotundă, tuș roșu, caractere chirilice): p. 256, 285 (partea I).

„Pavel Gheorghievici Gore. Chișinev-Bessarabia” (parafă, tuș negru, caractere

chirilice): p. de titlu r.

Leg.: cop. din carton învelite în pergamoid maron. Cotor din piele pe patru

nervuri profilate, titlul imprimat cu caractere chirilice în partea superioară, ințialele

chirilice: „G.G.”, în partea inferioară, la mijloc numărul volumului (I).

Note: Cuprinde două părți, cu numerotare distinctă. Adnotări în limba rusă, cu

creion, la p. 43 (partea I) și sublinieri cu roșu în text la p. 40-43 (partea I). Alecsandr

Nic. Egunov (1824–1897), considerat fondatorul statisticii în Republica Moldova, a

reorganizat activitatea Comitetului și sub coordonarea sa s-au publicat cele trei

volume ale Însemnărilor Comitetului de Statistică din Basarabia.

480


77348/1948.

5. A. N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago

Comiteta, tom II, Chișinev, 1867 (Însemnările Comitetului de Statistică din Basarabia);

(24x16 cm.), /1/ f, 338 p., 134 p., /1/ f., inv. 2908.

Ex libris: „HONOR PATRIA FIDES. EX LIBRIS PAULI DE GORE. G.

OTTO. MDCCCCVII” (etichetă heraldică, sepia, fond albastru, gravor G. Otto,

1907): cop. ant. int.


rotundă, tuș albastru, caractere chirilice): p. de titlu, 231 (partea I); (ștampilă rotundă

imprimată cu tuș roșu): p. 5, 49, 338 (partea I).

„Pavel Gheorghievici Gore. Chișinev-Bessarabia” (parafă, tuș negru, caractere

chirilice): p. de titlu.

Leg.: cop. din carton învelit în pergamoid maron. Cotor din piele pe patru


chirilice: „G. G.”, în partea inferioară, la mijloc numărul volumului (II).

Note: Lucrarea este compusă din două părți, cu numerotare distinctă;

însemnări în limba rusă cu creion, pe p. de titlu; sublinieri cu roșu în text. De

exemplu: în lista moșiilor din Basarabia este subliniată localitatea Ghindășeni (jud.

Soroca) a familiei Gore (p. 137).


77348/1948.

6. A. N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Statisticeskago Comiteta,

tom III, Chișinev, 1868 (Însemnările Comitetului de Statistică din Basarabia);

(24x16 cm), /2/ f., 300 p., 254 p., 56 p., /1/f., inv. 2878.

Ex libris: „HONOR. PATRIA. FIDES. PAULI DE GORE. BASARABIA.

EX LIBRIS. RODO. HAKEN. 1908” (etichetă heraldică, culoare neagră, fond sepia,

gravor Roderich Haken): cop. ant. int.; are sub ea o mică etichetă cu cifra 18.


rotundă, tuș albastru, caractere chirilice): p. de titlu r., p. II, 1.

Leg.: cop. din carton învelite în pergamoid negru. Cotor din piele pe patru


chirilice: „G. G.” în partea inferioară, la mijloc numărul volumului (III).

Note: Lucrarea are trei părți, cu numerotare separată.


77348/1948.

7. Alexander Augustovich Klaus, Nashi Kolonii: opyty i materialy po istorii i statistike

inostronnoy kolonizatsii v Rosii, Sankt-Petersburg, 1869 (Coloniile noastre. Experiențe și

materiale privind istoria și statisticile colonizării străine în Rusia); (24x16 cm), XII, 455, 102

p., inv. 2877.

Ex libris: „HONOR PATRIA FIDES. EX LIBRIS PAULI DE GORE. G.

OTTO. MDCCCCVII” (etichetă heraldică, sepia, fond albastru, gravor G. Otto,

1907): cop. ant. int.

481


rotundă, tuș albastru, caractere chirilice): p. I, 3, 173.

Leg.: cop. din carton învelit în pergamoid roșu, decorate în colțuri cu motive

geometrice prin presare la rece. Cotor neted în pergamoid roșu, cu autorul și titlul

prescurtat în partea superioară și cu inițialele chirilice „CTP. OTD” în partea

inferioară.

Note: volumul are pe pagina de titulu și pe primele două pagini o ștampilă

dreptunghiulară imprimată cu tuș violet, cu rubricile „ВИВЛІОТΕКА… No….”.

Textul completat de mână (probabil numele proprietarului anterior) a fost șters cu

linii groase de tuș negru.

Alexander Augustovich Klaus (1829–1887) a fost unul din cei mai cunoscuți

reprezentanți ai comunității germane colonizată pe Volga din vremea Ecaterinei cea

Mare. A ocupat funcția de șef al Diviziei Afacerilor Coloniale din Ministerul

Proprietăților de Stat, înainte de aceasta fiind reprezentant al comunității coloniștilor

străini din sudul Rusiei (regiunea Saratov). Cartea sa reprezintă o sursă unică de

informații cu privire la multe aspecte ale vieții și organizării coloniștilor de origine

germană, în special a comunităților de menoniți12

. În 1887, cartea a fost publicată și

în versiune germană la Odessa.


77348/1948.

8. G. M. Murgoci, I. Popa-Burcă, România și țările locuite de români. Manual de

geografie pentru clasa IV secundară, ediția V, București, 1912; (21x15 cm.), XXIV, 191 p., 4

p. (Adaus), 3 hărți, inv. 3126.

Ex libris: „LIBRARIA ROMÂNEASCA. JOAN V. JONESCU. JAȘI. Str.

Lăpușneanu, No. 44” (ștampilă ovală, tuș roșu): p. de titlu r.

„Bibliotheca Pauli de Gore. Bassarabia” (ștampilă rotundă, tuș negru,

caractere latine, în centru este reprodus blazonul): p. de titlu.

„Paul Gore” (parafă, tuș negru, caractere latine): p. III.

Leg.: de editură, carton-hârtie.

Note: Adnotări și sublinieri cu roșu în text făcute de Paul Gore. Gheorghe

Munteanu-Murgoci (1872–1925), geograf, a fost profesor de geologie la

Universitatea din București. Manualul, scris în colaborare cu Ioan Popa-Burcă, a

avut 10 ediții publicate între 1902 și 1914. Ioan Popa-Burcă (1875-1937) a fost

profesor la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1897–1937) și autorul mai multor

hărți, manuale și atlase geografice.

Proveniență: Decizia Comitetului Provizoriu al municipiului București

77348/1948.

12 Cult religios protestant înființat în secolul al XVI-lea în Olanda, înrudit cu anabaptismul.

482

Bibliografie

Andrieş-Tabac 1997: Silviu Andrieş-Tabac, Paul Gore heraldist, în „Arhiva Genealogică”,

IV (IX), Iaşi, p. 231–241.

Bezviconi 1936: Gheorghe Bezviconi, Pavel Gore, în „Din trecutul nostru. Revistă istorică”,

anul IV, nr. 28–30, p. 22–29.

Bezviconi 1943: Gheorghe G. Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, vol. II,

Bucureşti, [Fundația Regele Carol I].

Carra 1777: Jean-Louis Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie, Jassy [Paris], Aux

dépens de la Société Typographique Deux-Ponts.

Cândea 1955: Virgil Cândea, Poate fi inclusă cartea lui Carra: «Histoire de la Moldavie et

de la Valachie», în Bibliografia românească veche?, în „Studii şi cercetări de

bibliologie”, I, p. 243–246.

Cernovodeanu 1977: Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti,

Editura ştiinţifică şi enciclopedică.

Chiriac 2001–2003: Laurenţiu Chiriac, Inelul cu stemă al lui Paul Gore, în „Acta Moldaviae

Meridionalis. Anuarul Muzeului Judeţean «Ştefan cel Mare» Vaslui”, XXII–XXIV,

vol. 2, p. 840–847.

Ciobanu 1928: Şt. Ciobanu, Paul Gore, în „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice.

Secţia din Basarabia”, vol. II, Chişinău, p. 5–7.

Colesnic 1993: Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol. 1, Chişinău, Universitas.

Colesnic 2007: Iurie Colesnic, Un om fără de mormânt…, în „Magazin bibliologic. Revistă

ştiinţifică şi bibliopraxiologică”, nr. 3–4, p. 96–101.

Danilov 2013: Maria Danilov, Cărţi cu valoare de patrimoniu din Biblioteca lui Paul Gore.

Identificarea şi/sau inventarierea surselor, în „Tyrageţia”, s.n., vol. VII (XXII), nr. 2,

p. 221–234.

Danilov 2018: Maria Danilov, Carte şi cenzură în Basarabia (1812–1917). Teză de doctor

habilitat în istorie, Chişinău (cu titlul de manuscris): www.cnaa.md.

maria_danilov_thesis. Pdf, accesat: 26.06.2018.

Egunov 1864: A. N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago Comiteta,

tom I, Chișinev, v. Tip. Oblastnovo Praveleniia.

Egunov 1867: A. N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago Comiteta,

tom II, Chișinev, v. Tip. Oblastnovo Praveleniia.

Egunov 1868: A. N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Statisticeskago Comiteta, tom

III, Chișinev, Tip. Oblastnovo Praveleniia.

Gore 1935: Rostiri de Pavel Gore, în „Din trecutul nostru. Contribuţii la istoria boierimii

basarabene. Revistă istorică” (edit. Gh. Bezviconi), anul III, nr. 21–24, p. 41.

Gore 2003: Paul Gore. Omul şi opera (red. responsabil: Nicolae Răileanu), Muzeul Naţional

de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Biblioteca „Tyragetia” VIII, Chişinău.

Halippa 1938: P. Halippa, Despre Paul Gore, în „Viaţa Basarabiei”, nr. 6–7, p. 457–460.

Iorga 1936: Nicolae Iorga, Pavel Gore, în vol. Oameni care au fost, III, Bucureşti, Fundaţia

pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, p. 242–243.

Klaus 1869: Alexander Augustovich Klaus, Nashi Kolonii: opyty i materialy po istorii i statistike

inostronnoy kolonizatsii v Rosii, Sankt-Petersburg, v. Tipografii V. V. Nuswalt.

Malaneţchi 2003a: V. Malaneţchi, Mărturii despre Paul Gore şi biblioteca sa, în „Cugetul.

Revistă de istorie şi cultură”, 2 (18), p. 40–45.

Malaneţchi 2003b: V. Malaneţchi, Cărţile cu ex-libris-ul lui Paul Gore, în „Dacia literară”,

XIV/49 (2), p. 58–59.

483

Murgoci, Popa-Burcă 1912: G. M. Murgoci, I. Popa-Burcă, România și țările locuite de români.

Manual de geografie pentru clasa IV secundară, ediția V, București, Instit. de Arte Grafice Carol

Göbl.

Papuc 2014: Liviu Papuc, 20 de cărţi vechi şi rare din Biblioteca lui Paul Gore, în

„Tyrageţia”, s. n., vol. VIII (XXIII), nr. 2, p. 169–172.

Papuc 2015–2016: Liviu Papuc, Completări la câteva date preliminare. Biblioteca lui Pavel

Gore, în „Biblos”, 27–28, p. 13–18.

Scrisori 1938–1939: Scrisori ale lui I. Bianu către Paul Gore, în „Cuget clar (Noul

Sămănător)”, anul III, p. 409–412, 456–459.

Skalkovski 1853: Apollon Skalkovski, Opyt statisticheskogo opisaniya Novorossiyskago Kraya,

vol. II, Odessa, v. Tipografii Franțov i Nitche.

Valuţă 1992: N. Valuţă, Bibliografi basarabeni, în „Columna”, 8–9, p. 32–34.

Veltman 1828: A. F. Veltman, Nacertanie Drevnei istorii Bessarabii, Moscva, v. Tipografii

Semena Selivanovskago.

Zotta 1928: Sever Zotta, Paul Gore, Chişinău, Tip. Eparhială „Cartea Românească”.

Books from Paul Gore’s Library in the Patrimony of Bucharest

Municipality Museum

The library of the historian, heraldist and genealogist Paul Gore (1875–1927), an

outstanding personality from the 1918 Union physiognomies gallery, was one of the most

important boyar library of Bessarabia, remarked and praised during the life of the owner,

especially for the collection of books on Bessarabia, unique in Romania during the interwar

period. After Paul Gore’s death, it had the fate of many other old family libraries, being sold

and disintegrated by heirs. The books gathered by three generations of Gore (Paul’s

grandfather, Spiridon, his father, Gheorghe and Paul himself) have scattered over time,

uncertainty existing about their exact number and the places they have reached for a long

time. As a result of the investigations undertaken in the last decades in archives and libraries,

the inventory of Paul Gore’s library was published and a record of its volumes kept in the

funds of the Central University Library in Iasi and the Library of the Academy of Sciences of

Moldova in Chisinau was drafted. Our research also aims to report six books belonging to

Paul Gore recently discovered in the Library of the Bucharest Municipality Museum. The six

titles (eight volumes) have been in possession of the museum since 1948 (five) and 1957

(one), but their existence has so far remained unknown to the specialty literature.

The earliest of Gore’s books in Bucharest is the work of Jean-Louis Carra, Histoire

from Moldavie and Valachie imprinted in Paris in 1777, but with the false editorial indication

that it would have appeared in Jassy-Iasi, at the author’s wish that his work to pass as a book

published in Moldova. This is one of the books inherited by Paul Gore from his grandfather,

Spiridon, as demonstrated by his handwritten signature in Latin characters: “Ex libris S.

Gorie Leoa. 1837”. There are four books in Russian on the history of Bessarabia published in

the nineteenth century: A.F. Veltman, Nacertanie Drevnei histories Bessarabii, Moscow,

1828 (Sketch of the Old Bessarabian History), Apollon Skalkovski, Opyt statisticheskogo

opisaniya Novorossiyskago Kraya, vol. II, Odessa, 1853 (Statistical description of

Novorossiysk region), Alexandr N. Egunov (coord.), Zapischi Bessarabskago Oblastiago

Statisticeskago Commiteta, tom. I-III, Chişinev, 1864, 1867, 1868 (Notes from the

Bessarabian Statistical Committee), Alexander Augustovich Klaus, Nashi Kolonii: opyty i

materialy po istorii i statistike inostronnoy kolonizatsii v Rosii, St. Petersburg, 1869 (Our

colonies. Experiences and materials on the history and statistics of foreign colonization in

Russia). The last in chronological order is the manual elaborated by G. M. Murgoci and I.

Popa-Burcă, Romania and the countries inhabited by Romanians. Secondary IV Grade

484

Geography Manual, V, Bucharest, 1912. Most of them contain information on the history,

demography and geography of Bessarabia, being used by Paul Gore as documentary material

for writing his own works.

All these books bear the unmistakable signs of ownership belonging to the

Bessarabian boyar. Paul Gore marked his books by ex libris of various types (signature,

label, seal, stamp). The most spectacular are the heraldic ex-libris with the Gore-Leoa family

crest (designed by himself), with the slogan: “Honor. Patria. Fides” (1907–1908). The

volumes have been described bibliographically in the second part of this article.

485

Anexă

Fig.1. Ex libris Spiridon Gore (J. L. Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie,

1777, p. de titlu v).

486

Fig. 2. Ex libris heraldic Paul Gore, gravor: G. Otto (J. L. Carra, Histoire de la

Moldavie et de la Valachie, 1777, cop. ant. int.).

487

Fig. 3. Ex libris heraldic Paul Gore, gravor: G. Otto (Zapischi Bessarabskago

Oblastiago Statisticeskago Comiteta, tom I, Chișinev, 1864, cop. ant. int.).

488

Fig. 4. Ex libris heraldic Paul Gore, gravor: G. Otto, 1907 (Zapischi Bessarabskago

Oblastiago Statisticeskago Comiteta, tom II, Chișinev, 1867, cop. ant. int.).

489

Fig. 5. Ex libris heraldic Paul Gore, gravor: Roderich von Haken, 1908 (A. F.

Veltman, Nacertanie Drevnei istorii Bessarabii, Moscva, 1828, cop. ant. int.).

490

Fig. 6. Ex libris ștampilă Paul Gore (Zapischi Bessarabskago Oblastiago Statisticeskago

Comiteta, tom I, Chișinev, 1867, p. de titlu).

491

Fig. 7. Ex libris ștampilă Paul Gore (România și țările locuite de români, București,

1912, p. de titlu)

492

cărţi din biblioteca lui paul gore în patrimoniul muzeului ... limba si cultura/46...ordinelor...

Documents