cerul - literatură creștină de calitate. totul gratuit. · fiecare strop de dragoste sfântă...

CERULo lume a iubirii

Jonathan Edwards

Cerul, o lume a iubirii | Jonathan Edwards

2

CERUL, O LUME A IUBIRII

Jonathan Edwards

© 1999, Chapel Library.

Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă în orice formă și prin orice mijloace – electronice, mecanice, prin fotocopiere, microfilmare, înregis-trare sau alt fel – cu excepția unor citate scurte în recenzii, fără permisiunea preala-bilă a deținătorului drepturilor de autor.

Cerul, O Lume a Iubirii reproduce întreg ca-pitolul final al lucrării clasice a lui Edwards, Dragostea și Roadele Ei, o expunere a pa-sajului din 1 Corinteni 13. Tradus și publicat cu permisiune.

Traducerea: Ștefan Cornu ([email protected]; 0723-661-743).

Asociația MAGNA GRATIA nu susține în mod necesar toate punctele de vedere ale autorilor pe care îi traduce și/sau publică.

Dacă nu este precizat altfel în text, citatele biblice sunt preluate din Biblia Cornilescu, ediția revizuită. Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societa-tea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016. Folosit cu permisiune.

Design copertă și interior și tehnoredac-tare: MAGNA GRATIA.

Copyright pentru fundal: freepik.com

RESPECTAȚI DREPTURILE DE AUTOR!

Este interzis în mod expres:

imprimarea a mai mult de 3 ex. pen-tru uz personal, a mai mult de 10 ex. din maxim 5 publicații diferite pentru prieteni și rude;

imprimarea profesională (la tipogra-fie, indiferent dacă produsul este co-mercializat sau nu);

stocarea fișierelor oricărei cărți pe bloguri, pagini de internet, portaluri sau transmiterea pe cale electronică, altfel decât a link-urilor către web-site-ul MAGNA GRATIA.

copierea și republicarea a peste 250 de semne/publicație pe alte porta-luri, pagini de internet, bloguri, în publicații tipărite sau în predici, pre-zentări, conferințe etc.

Politica de copyright completă este disponi-bilă la adresa de internet: http://www.magna-gratia.org/copyright.html

Asociația MAGNA GRATIA Str. Liliacului nr.26, Dascălu-Ilfov 077075 Email: [email protected] Internet: www.magnagratia.org

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]


3

JONATHAN EDWARDS

CERUL o lume a iubirii


4


5

Introducere ..................................................................................................... 7

1. Temeiul și izvorul iubirii în Cer ................................................................ 11

2. Beneficiarii iubirii din Cer ......................................................................... 15

3. Locuitorii Cerului – aceia în ale căror inimi locuiește iubirea.................. 21

4. Principiul iubirii în Cer ............................................................................ 25

5. Circumstanțele ideale în care iubirea va fi practicată, binecuvântată și gustată în Cer ................................................................................................. 31

6. Efectele binecuvântate și roadele iubirii practicate și gustate în Cer ...... 47

7. Aplicații ..................................................................................................... 55


6


7

Încă din primele versete ale acestui capitol am extras doctrina că

dragostea sau iubirea divină este marele rod al Duhului. Acest dar al

Duhului va fi dăruit Bisericii lui Hristos nu numai pentru o vreme, ci

pentru totdeauna. Acum aș vrea să privim la aceleași versete în legătură

cu următoarele două, și să facem două observații.

Prima, faptul că dragostea este menționată ca fiind de o calitate su-

perioară și că ea va rămâne chiar și atunci când celelalte roade ale Du-

hului vor pieri. Apoi,

A doua, faptul că acest lucru se va întâmpla în starea de desăvârșire

a Bisericii, atunci când tot ceea ce este în parte va trece și va veni ceea ce

este desăvârșit.

Există o stare imperfectă a Bisericii caracterizată de două aspecte și

deci, prin urmare și o stare perfectă a Bisericii caracterizată tot de aceste

două aspecte. Comparativ cu ceea ce Biserica urma să fie atunci când va

fi ajuns la maturitate, sau la o perfecțiune lumească, în începuturi, adică


8

în prima etapă a Bisericii, înainte ca ea să fie statornicită cu tărie pe pă-

mânt și așezată ferm în statul ei nou-testamentar, și înainte de finaliza-

rea canonului Scripturii, ea se afla într-o stare de imperfecțiune – o

stare, cum s-ar spune, de copilărie. Dar din nou, chiar și această Biserică

din zilele noastre, desăvârșită față de cea din începuturi, atât timp cât va

rămâne în starea ei de luptă, adică până la sfârșitul veacurilor, va fi, în

comparație cu Biserica din Cer, într-o stare de imperfecțiune sau copi-

lărie, unde aceasta din urmă este prin comparație într-o stare de matu-

ritate sau desăvârșire. Există deci, un dublu eșec al darurilor miraculoase

ale Duhului menționat aici. Primul a avut loc la sfârșitul perioadei de

copilărie a Bisericii, când canonul Bibliei a fost finalizat și deci, pentru

Biserica vremurilor din urmă nu mai era nevoie de astfel de daruri.

Atunci, înaintea sfârșitului lumii, ea va fi înlăturat lucrurile copilărești,

ajungând într-o stare de maturitate, când Duhul lui Dumnezeu va fi

revărsat peste ea într-un mod nespus de glorios și se va manifesta în dra-

goste sau iubire, care este rodul etern și cel mai mare al Duhului. Cel

de-al doilea eșec va avea loc atunci când toate aceste daruri obișnuite ale

Duhului vor înceta: la moartea persoanelor, în ce privește darurile per-

sonale, și la sfârșitul lumii, în ce privește întreaga Biserică. În schimb

dragostea va exista și în Cer, unde Duhul lui Dumnezeu va fi turnat și

se va manifesta printr-o iubire perfectă în fiecare inimă și pentru toată

veșnicia. În context, apostolul pare că se referă la ambele stări ale Bise-

ricii, dar mai cu seamă la ultima. Cu toate că starea glorioasă a Bisericii


9

în veacurile sfârșitului va fi perfectă în comparație cu starea ei din epoca

de început, starea ei în Cer reprezintă acea stare a Bisericii la care expre-

sia apostolului pare să se refere cel mai clar, „când va veni ce este desă-

vârșit, acest <<în parte>> se va sfârși”, etc. și „acum, vedem ca într-o

oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum,

cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost şi eu

cunoscut pe deplin.” Doctrina deci, pe care o voi extrage din acest text

este că

Cerul este o lume a iubirii, a dragostei.

Apostolul vorbește în acest text despre o stare de perfecțiune a Bi-

sericii în Cer și prin urmare, o stare în care Duhul Sfânt va fi dat Bisericii

într-un mod desăvârșit și fără măsură, în comparație cu felul în care este

oferit aici pe pământ. Însă felul în care Duhul va fi revărsat, este tocmai

prin acest mare dar al Duhului, dragostea sfântă și divină revărsată în

inimile tuturor locuitorilor binecuvântați ai acelei noi lumi. Starea ce-

rească a Bisericii este distinctă de starea ei pământească prin aceea că

Dumnezeu a destinat-o special pentru a-și turna Duhul într-o măsură

desăvârșită, pe când în starea prezentă a Bisericii, Duhul este dat cu

multă imperfecțiune. Acea stare a Bisericii este o stare în care această

dragoste sau iubire sfântă va fi, cum s-ar spune, singurul rod al Duhu-

lui, fiindcă este cel mai minunat și glorios dintre toate. În acest dar adus

la o condiție de perfecțiune, Dumnezeu va anula toate celelalte daruri


10

pe care El le-a dat Bisericii pe pământ. Și pentru a vedea cum este Cerul

o lume a dragostei sfinte, aș vrea să privim, 1) la marele temei și izvor al

iubirii în Cer; 2) la beneficiarii iubirii din Cer; 3) la subiecții acelei dra-

goste; 4) la principiul ei, sau dragostea în sine; 5) la circumstanțele ideale

în care iubirea va fi practicată, exprimată și savurată în Cer și 6) la efec-

tele binecuvântate și roadele acestei iubiri.


11

Vreau să specific aici că Însuși Dumnezeul dragostei locuiește în

Cer. Cerul este locuința Celui sfânt și înălțat, al Cărui nume este dra-

goste. El este atât cauza cât și sursa întregii iubiri sfinte. În ce privește

esența Sa, Dumnezeu este peste tot – El umple cerurile și pământul.

Însă El spune că în anumite cazuri, este mai prezent în unele locuri de-

cât în altele. Spre exemplu, El a spus în vechime că va locui, dintre toate

țările lumii, în țara Canaan, în Ierusalim, mai mult decât în alte orașe

ale țării, în templu, mai mult decât în orice altă clădire din Ierusalim, în

Sfânta sfintelor, mai mult decât în orice altă încăpere a templului, și

deasupra capacului ispășirii, mai mult decât în orice alt loc din Sfânta

sfintelor. Cerul însă, mai mult decât oricare alt loc din univers, este de

fapt locuința Lui. Toate celelalte locuri în care se spune că El își avea


12

locuința, nu erau decât tipuri ale acestei locuințe: Cerul. Raiul este acea

parte a creației pe care Dumnezeu a făurit-o pentru acest scop, adică

pentru a fi locul prezenței Lui glorioase și casa Lui pentru totdeauna.

Aici El sălășluiește, arătându-și gloria pentru toată veșnicia.

Asta face din Cer o lume a dragostei; deoarece Dumnezeu este iz-

vorul dragostei, așa cum soarele este izvorul luminii. Astfel, prezența Sa

slăvită în Cer, umple Cerul cu dragoste, așa cum soarele într-o zi fără

nori, umple lumea cu lumină. Apostolul ne spune că „Dumnezeu este

dragoste” și deci, cunoscând că El este o ființă infinită, rezultă că El este

un izvor infinit de dragoste. Cunoscând că este El atotsuficient în Sine

Însuși, rezultă că El este un izvor plin și fără sfârșit de dragoste. Și fi-

indcă este veșnic și neschimbător, El este un izvor veșnic și neschimbă-

tor de dragoste.

Acolo în Cer locuiește Dumnezeul din care țâșnește fiecare izvor și

fiecare strop de dragoste sfântă care este și care a fost vreodată. Acolo

locuiesc Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeul Duhul, uniți

în Unul într-o dragoste reciprocă, infinit de tandră și dincolo de orice

înțelegere. Acolo locuiește Dumnezeu Tatăl, care este Tatăl îndurări-

lor, și Tatăl iubirii, care atât de mult a iubit lumea încât a dat pe singu-

rul Lui Fiu să moară pentru ea. Acolo locuiește Hristos, Mielul lui

Dumnezeu, Prințul păcii și al dragostei, Care atât de mult a iubit lumea


13

încât și-a vărsat sângele și și-a dat duhul la moarte pentru ea. Acolo lo-

cuiește marele Mijlocitor, prin Care toată dragostea dumnezeiască a

fost și este manifestată față de om, prin Care roadele acelei dragoste au

fost cumpărate și prin Care iubirea este răspândită în inimile întregului

popor al lui Dumnezeu. În Cer locuiește Hristos, în ambele sale naturi,

cea umană și cea divină, șezând pe același tron cu Tatăl. Și acolo locu-

iește Duhul Sfânt – Duhul dragostei dumnezeiești, în Care însăși esența

lui Dumnezeu, cum s-ar spune, curge și este expirată prin dragoste. Prin

influența Lui imediată întreaga dragoste sfântă este revărsată în inimile

tuturor sfinților de pe pământ și din ceruri. Acolo, în ceruri, acest izvor

fără margini al dragostei – Eternul Trei într-Unul – curge fără niciun

obstacol, revărsându-se pentru totdeauna. Acolo Acest Dumnezeu slă-

vit Își arată prezența, și luminează cu razele slavei depline a dragostei. Și

acolo, Acest izvor glorios curge pentru totdeauna în pâraie și râuri de

dragoste și plăcere, iar aceste râuri se prefac într-un ocean de dragoste,

în care sufletele celor răscumpărați pot să se scalde cu cea mai dulce bu-

curie, și cu inimile inundate de dragoste!


14


15

Aici aș vrea să observăm trei lucruri:

Acolo nu poate fi găsită nicio persoană neiubitoare, odioasă sau

stricată. În Cer nu este nimic profan sau nelegiuit. „Nimic întinat nu

va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune şi în minciună; ci nu-

mai cei scriși în Cartea Vieții Mielului” (Apocalipsa 21:27). De aseme-

nea acolo nu se poate găsi nimic deformat din punct de vedere moral

sau natural, ci totul va fi frumos la privit, mărinimos și excelent în sinea

lui. Dumnezeul care locuiește și se manifestă acolo într-un mod glorios,

este infinit de iubitor; glorios de iubitor, ca un Tată ceresc, ca un Răs-

cumpărător divin și ca un Sfințitor pus de o parte.


16

Toate persoanele care aparțin societății binecuvântate a Cerului

sunt pline de iubire. Tatăl familiei este iubitor, iar copiii Lui de aseme-

nea; Capul trupului este iubitor și la fel toate mădularele. Între îngeri

nu există niciunul neiubitor – fiindcă toți sunt sfinți – și nu există ni-

ciun demon care să infesteze Cerul așa cum o fac pe pământ, ci ei sunt

păstrați pentru totdeauna la distanță, prin marea prăpastie care există

între ei și lumea glorioasă a dragostei. Iar între sfinți nu există nicio per-

soană neiubitoare. Nu există falși credincioși sau ipocriți acolo; niciu-

nul care, așa cum se întâmplă de multe ori în această lume, să pretindă

a fi credincios și totuși să aibă un duh și un comportament nespiritual

și plin de ură; niciunul al cărui aur să nu fie purificat de zgură; niciunul

care să nu fie iubitor în sinea lor și iubitor față de alții. Acolo nu există

nici măcar un singur obiect care să provoace jignire, sau care în vreun

moment să dea prilej poftelor, emoțiilor neplăcute sau urii, ci toate lu-

crurile de acolo vor aduce pentru totdeauna rodul dragostei. Dar nu

numai că toate lucrurile din Cer vor fi iubitoare, ci,

Sunt multe lucruri din această lume care sunt în general iubitoare,

însă nu sunt pe deplin libere față de contrariul dragostei. Există pete

chiar și în soare; tot astfel sunt mulți oameni care sunt foarte mărini-

moși și vrednici de iubit, dar care totuși nu sunt lipsiți de unele lucruri

dezagreabile sau neiubitoare. De multe ori există chiar și în cei mai buni


17

oameni anumite defecte de temperament, de caracter sau de comporta-

ment, care strică excelența acelor lucruri care altfel ar părea foarte mări-

nimoase; și chiar și cei mai buni oameni sunt imperfecți cât sunt pe pă-

mânt. În Cer însă, nu este așa. Acolo nu va exista nimic defect, nimic

diform, nimic neplăcut sau viciat în legătură cu vreo persoană sau

vreun lucru, ci toți vor fi pe deplin curați și pe deplin iubitori. Binecu-

vântata lume va fi în totalitate luminoasă, fără niciun întuneric; dreaptă

în totalitate, fără nicio pată; senină în totalitate, fără niciun nor. Niciun

defect natural sau moral nu va intra acolo; și nu se va vedea nimic păcă-

tos, slab sau prostesc; nimic neplăcut sau aspru la privit, nimic care să

ofenseze chiar și cel mai rafinat gust și cel mai delicat ochi. Nicio coardă

nu va suna neplăcut, producând disonanță în melodia Cerului și nicio

notă nu va cauza discordanță în imnurile sfinților și îngerilor.

Marele Dumnezeul care se manifestă pe Sine într-un deplin acolo

este de o perfecțiune absolută și infinită. Fiul lui Dumnezeu, care este

strălucirea slavei lui Dumnezeu va apărea acolo în toată puterea gloriei

Sale, fără acel veșmânt de răutate exterioară pe care a părut să-L aibă pe

acest pământ. Duhul Sfânt va fi turnat cu o bogăție și dulceață perfecte,

ca un râu limpede de ape vii, curat precum cristalul, curgând din Tro-

nul lui Dumnezeu și al Mielului. Și fiecare membru al acelei societăți

binecuvântate va fi fără niciun păcat, fără nicio imperfecțiune, slăbi-

ciune, nechibzuință sau cusur de orice fel. Întreaga Biserică, răscumpă-

rată și curățată, va fi înfățișată înaintea lui Hristos ca o mireasă gătită în


18

in subțire, curat și alb, fără nicio pată, zbârcitură sau altceva de felul

acesta. Oriunde își vor întoarce ochii, locuitorii cerului nu vor vedea

decât frumusețe, demnitate și glorie. Cele mai grandioase orașe ale pă-

mântului, oricât de impunătoare le-ar fi clădirile, își au totuși temelia

în praf, iar străzile le sunt murdare, spurcate, făcute să fie călcate în pi-

cioare; dar străzile acestui mare oraș ceresc vor fi din aur curat, străveziu,

temelia din pietre prețioase, iar porțile din perle. Iar toate acestea nu

sunt decât simboluri vage ale curăției și perfecțiunii acelora care locu-

iesc acolo.

Acolo ei vor găsi acele lucruri care, pe când erau pe pământ, li se

păreau cele mai vrednice de iubit dintre lucruri; acelea care au fost apro-

bate de propria lor judecată și care le-au captivat sentimentele în așa fel

încât le-au îndepărtat sufletele de la cele mai plăcute și mai atrăgătoare

obiecte pământești. Acolo ei vor găsi acele lucruri care, pe când erau jos

pe pământ, erau plăcerea lor și la care iubeau să mediteze. Ei se vor re-

întâlni și cu dulcea contemplare cu care mințile lor se întrețineau cel

mai adesea pe pământ, dar și cu acele lucruri pe care ei și le-au ales ca

parte a lor de moștenire și care le-au fost atât de drage încât au fost gata

să treacă prin suferințele cele mai severe și chiar să-și lase tatăl, mama,


19

rude, prieteni, nevastă, copii și chiar viața însăși. Tot ceea ce este cu ade-

vărat măreț și bun, tot ceea ce este curat, sfânt și desăvârșit din această

lume și din orice parte a universului, sunt atrase în mod constant către

Cer. Așa cum râurile sunt atrase spre ocean, la fel toate acestea sunt

atrase spre marele ocean al curăției și fericirii infinite. Trecerea timpului

nu face decât să le conducă spre binecuvântarea Cerului, iar noi, dacă

suntem sfinți, urmează să fim acolo uniți cu ele. Fiecare piatră prețioasă

pe care moartea ne-o ia cu forța va fi în Cer o bijuterie sclipitoare și glo-

rioasă pentru totdeauna; fiecare prieten creștin care se duce înaintea

noastră din lumea aceasta este un suflet răscumpărat care așteaptă să ne

întâmpine sus în Cer. Acolo va fi și cel abia născut, pe care l-am pierdut

aici jos, dar care prin har va fi regăsit sus; acolo va fi tatăl credincios,

mama, nevasta, fiul și prietenul, cu care vom reînnoi sfânta părtășie a

credincioșilor, întreruptă aici de moarte, dar care va fi reîncepută în

sanctuarul de sus, pentru a nu se mai întrerupe niciodată. Acolo vom

sta în compania patriarhilor și părinților și a sfinților din Vechiul și

Noul Testament și a acelora de care lumea nu a fost vrednică, cu care

pe când eram pe pământ, eram în dialog doar prin credință. Dar acolo,

mai presus de toate, ne vom bucura și vom locui cu Dumnezeu Tatăl,

pe care L-am iubit pe pământ cu toată inima noastră, cu Isus Hristos,

scumpul nostru Mântuitor, care întotdeauna a fost pentru noi primul

între mii și mii și Cel întru totul vrednic de iubire și cu Duhul Sfânt,


20

Sfințitorul, Călăuzitorul și Mângâietorul nostru și tot acolo vom fi um-

pluți de toată plinătatea lui Dumnezeu pentru totdeauna!


21

Dragostea domnește și locuiește în fiecare inimă din Cer. Inima lui

Dumnezeu este locașul originar al dragostei. Dragostea este în Dumne-

zeu, dar nu ca în Unul care o primește de la altcineva, ci ca sălaș originar

al ei, ca loc unde dragostea este în ea însăși. Dragostea își are locașul în

Dumnezeu așa cum lumina își are locașul în soare, nestrălucind precum

luna sau celelalte planete, printr-o lumină reflectată, ci strălucind prin

propria-i lumină, asemenea unui izvor măreț de lumină. Dragostea

curge din Dumnezeu spre toți locuitorii Cerului. În primul rând ea


22

curge în mod necesar și infinit către singurul Lui Fiu, fiind revărsată

nediluat, ca Unui destinatar infinit și prin urmare, perfect adecvat pli-

nătății unei iubirii infinite. Iar această dragoste nesfârșită este manifes-

tată pentru totdeauna către El. Din izvor nu sunt trimise numai pâraie

către Destinatarul dragostei, ci întregul izvor, cu toată puterea Lui se

revarsă spre Fiul. Iar Fiul lui Dumnezeu nu numai că este obiectul nes-

fârșit al dragostei, dar este și un subiect nesfârșit al ei. El nu este numai

preaiubitul Tatălui ci și El cu o dragoste infinită Îl iubește pe Tatăl.

Dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu și care ține de esența Lui este, cum

s-ar spune, o energie nesfârșită, veșnică, reciprocă și sfântă dintre Tatăl

și Fiul: un act în care Dumnezeirea devine o singură emoție de dragoste

infinită și neschimbabilă pornind atât de la Tatăl cât și de la Fiul.

Această dragoste divină își are locașul în Divinitate, fiind exprimată în

lăuntrul Dumnezeirii, sau în Dumnezeu către Sine Însuși.

Însă această dragoste nu este limitată doar la aceste exprimări din

sânul Dumnezeirii. Ea curge în pâraie nenumărate către toate ființele

create ale Cerului, către toți sfinții și îngerii de acolo. Dragostea lui

Dumnezeu Tatăl curge către capul, Hristos, și prin El către toate mă-

dularele. În El sfinții sunt preaiubiți înainte de întemeierea lumii și tot

în El dragostea Tatălui le-a fost arătată pe pământ, prin moarte și sufe-

rință, așa cum acum le este pe deplin arătată în Cer. Sfinții și îngerii sunt

subiecți ai dragostei în mod secundar, nu ca unii în care ea își are locașul

originar, precum lumina este în soare ci, așa cum este în planete, care


23

strălucesc numai prin reflectarea sursei de lumină. Așa cum s-ar părea

normal, fiindcă Dumnezeu este acela care a dat sfinților și îngerilor dra-

goste, tot așa dragostea lor este exprimată în mod suprem către Dum-

nezeu, izvorul ei. Toți îl iubesc pe Dumnezeu cu o dragoste supremă.

În Cer nu există niciun vrăjmaș al lui Dumnezeu; ci toți, ca fii ai Lui îl

iubesc ca pe Tatăl lor. Toți sunt uniți în Cer, având o singură minte,

prin care vor să-și exprime cu tot sufletul dragostea lor către Dumne-

zeu, Tatăl lor veșnic și către Isus Hristos, Răscumpărătorul, Capul și

Prietenul lor.

Hristos Îi iubește pe toți sfinții din Cer. Dragostea Lui se revarsă

în Cer către întreaga Lui Biserică și către fiecare membru al ei. Și ei toți,

cu o singură inimă și cu un singur suflet se unesc în dragoste față de

Răscumpărătorul lor. Fiecare inimă este unită cu Soțul ei sfânt și du-

hovnicesc și toți se bucură în El, iar îngerii li se alătură în dragostea lor.

Sfinții și îngerii, se iubesc reciproc. Toți apartenenții slăvitei societăți

cerești sunt uniți într-un mod sincer. Între ei nu există niciun secret sau

vreun dușman. Nu există nicio inimă care să nu fie plină de dragoste și

nici măcar un singur locuitor care să nu fie iubit de către toți ceilalți. Și

fiindcă toți sunt iubitori, în același fel toți își văd unul altuia farmecul

cu toată mulțumirea și încântarea. Fiecare suflet îl iubește pe celălalt;

între toți locuitorii binecuvântați ai Cerului dragostea este reciprocă,

completă și veșnică.


24


25

Prin aceasta mă refer la acea dragoste care umple și binecuvântează

întreaga lume a Cerului. Ea poate fi analizată atât prin prisma naturii

cât și prin prisma gradului ei.

În ce privește natura ei, această dragoste este pe deplin sfântă și di-

vină. În general în lumea noastră dragostea este ne-sfântă, pe când dra-

gostea care este în Cer nu este carnală, ci spirituală. Ea nu izvorăște din

principii corupte sau din motive egoiste și nu este îndreptată spre sco-

puri rele și josnice. Contrar acestor lucruri, ea este o flacără curată, iz-

vorâtă din motive sfinte și având ca țintă nimic care să fie inconsistent

cu gloria lui Dumnezeu și fericirea universului. Sfinții în Cer Îl iubesc

pe Dumnezeu din pricina Lui Însuși, și se iubesc între ei datorită lui


26

Dumnezeu și datorită relației pe care au cu El dar și ca urmare a chipului

lui Dumnezeu care este în ei. Întreaga lor iubire este curată și sfântă.

În legătură cu gradul ei de manifestare, dragostea din Cer este per-

fectă. Dragostea care locuiește în inima lui Dumnezeu este desăvârșită,

de o desăvârșire divină, absolută și fără margini. Dragostea îngerilor și

sfinților către Dumnezeu și către Hristos este perfectă, adică având o

asemenea perfecțiune proporțională naturii lor. Ea este de o desăvârșire

fără păcat, de o desăvârșire care reflectă capacitățile ființelor care o ma-

nifestă. Astfel spune Scriptura, „dar, când va veni ce este desăvârșit,

acest <<în parte>> se va sfârși.” Dragostea celor din Cer va fi fără nicio

rămășiță de vreun principiu contrar ei, fără nicio mândrie, fără niciun

egoism care să-i întrerupă sau să-i împiedice manifestarea. Inimile vor

fi pline de iubire. Ceea ce pe pământ a fost doar un bob de muștar, în

Cer va ajunge un mare copac. Sufletul care pe pământ a avut doar o

scânteie de dragoste divină, în Cer va fi transformat într-o flacără pu-

ternică și luminoasă, ca soarele în amiaza mare, fără nicio pată.

Fără îndoială, în Cer nu va fi nici măcar o urmă de dușmănie, de

neplăcere, de răceală sau de adormire a inimii față de Dumnezeu și față

de Hristos; ca să nu mai vorbim despre vreun sentiment de invidie adre-

sat îngerilor sau altor ființe superioare în glorie; nici nu va exista nici cel

mai mic dispreț sau subapreciere față de cei inferiori. Aceia care se află


27

pe o postură mai joasă decât alții în slavă, nu suferă nicio diminuare a

propriei lor fericiri văzându-i pe alții la un nivel superior de glorie. Din

contra, toți membrii acelei lumi binecuvântate se bucură în fericirea ce-

lorlalți, fiindcă dragostea caracterizată de bunăvoință este desăvârșită în

fiecare dintre ei. Nu numai că fiecare are o bunăvoință sinceră față de

celălalt, ci și una perfectă. Dragostea sinceră și puternică simte o mare

bucurie și o mare încântare în binele celui iubit; și dacă dragostea este

desăvârșită, cu cât este înmulțit binele preaiubitului, cu atât cel ce iu-

bește este mai încântat și mai satisfăcut, fiindcă binele celui preaiubit

este ca o hrană a dragostei și deci, cu cât mai mare acel bine, cu atât mai

mult este sărbătorită dragostea. Dragostea caracterizată de bunăvoință

își găsește plăcerea în admirarea binelui aproapelui, la fel cum dragostea

caracterizată de complezență și-o găsește în privirea frumuseții sau per-

fecțiunii celuilalt. Departe de a fi o piedică în simțirea dragostei față de

cei aflați într-o stare proeminentă de glorie, de fapt, pentru cei într-o

condiție mai joasă în slavă, superioritatea binelui acelora este o adăugire

a ei.

Fără niciun dubiu, în dragostea sfinților din glorie există o puri-

tate, o dulceață și o ardoare de neconceput. Această dragoste este pro-

porțională cu perfecțiunea și mărinimia celor iubiți. Prin urmare,

atunci când sfinții văd că bucuria și gloria celorlalți sunt proporționale

cu mărinimia lor și deci, proporționale cu dragostea acelora față de ei

înșiși, ei simt ca răspuns o dragoste de aceeași intensitate, provocând


28

într-un mod necesar plăcere în ei. Cei aflați într-o poziție superioară de

glorie sunt și aceia care se află într-o poziție superioară de sfințenie. Fi-

indcă credincioșii îi iubesc cei mai mult pe aceia care sunt cei mai sfinți,

atunci aceia sunt și cei mai iubiți dintre credincioși. Ca urmare, toți cre-

dincioșii din Cer se bucură în faptul că aceia sunt cei mai bucuroși din-

tre credincioși. Nu va fi nicio durere pentru sfinți să vadă că aceia care

sunt mai presus de ei în sfințenie și asemănare cu Dumnezeu, sunt mai

iubiți decât ei înșiși deoarece, fiecare va avea exact într-atâta dragoste

cât își dorește și va avea parte de o manifestare atât de mare a dragostei

cât poate purta. Astfel toți vor fi pe deplin satisfăcuți, iar acolo unde

este satisfacție deplină nu poate exista niciun motiv de invidie. De ase-

menea nu va fi nicio ispită de invidiere față de aceia care sunt mai înăl-

țați în slavă pe motivul că vor fi umpluți de mândrie, deoarece în Cer

nu va exista mândrie. Nu putem să ne închipuim că aceia care sunt cei

mai sfinți și cei mai fericiți în Cer, se vor mândri și se vor înălța în du-

hurile lor mai presus decât alții, deoarece aceia care vor fi mai presus

decât ceilalți în sfințenie, vor fi mai presus decât ei și în umilință. Sfinții

care vor fi cei mai înălțați în slavă vor fi cei mai modești în gândire,

deoarece modestia lor este parte integrantă a sfințeniei lor superioare.

Deși toți vor fi pe deplin eliberați de mândrie, totuși, așa cum unii vor

avea un grad superior de cunoaștere dumnezeiască și capacități sporite

de a vedea perfecțiunile divine, tot așa ei vor vedea mai mult din nimic-

nicia și micimea lor și deci, vor fi cei mai de jos în umilință.


29

Mai mult decât atât, cei inferiori în glorie nu vor fi ispitiți să-i invi-

dieze pe cei aflați în poziții superioare deoarece aceștia din urmă, pe

lângă faptul că vor fi mai iubiți – datorită sfințeniei lor mai mari – de

către cei aflați în staturi inferioare, vor avea mai mult din duhul dragos-

tei față de ceilalți și deci, îi vor iubi mai mult pe aceia care sunt inferiori

lor, decât dacă propriile lor capacități sau înălțimi ar fi fost inferioare.

Cei aflați în pozițiile cele mai de sus în slavă vor avea și cele mai mari

aptitudini și deci, având cea mai mare cunoștință ei vor vedea mai mult

din frumusețea lui Dumnezeu. În consecință ei vor avea din abundență

în inimile lor dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru sfinți. Pe

baza acestui fapt, cei aflați într-o stare inferioară de slavă nu-i vor invi-

dia pe aceia care vor fi deasupra lor, deoarece ei vor fi cei mai iubiți de

către cei aflați în poziții superioare lor. Cei mai de sus în glorie vor atât

de departe de a-i pune într-o poziție de inferioritate pe cei mai de jos

decât ei, încât nu se poate exprima. Dimpotrivă, aceștia vor avea în sinea

lor o dragoste nespus de mare față de aceia mai prejos decât ei – grade

superioare de dragoste proporționale cu bucuria și cunoașterea lor su-

perioară. Cu cât cineva este mai înălțat în slavă, cu atât ei se vor asemăna

mai mult cu Hristos în dragoste, așa încât iubirea celor superiori față de

cei inferiori va fi mai mare decât iubirea celor egali ultimilor. Ceea ce

face fără niciun dubiu faptul că a vedea pe cei aflați într-o poziție de

superioritate nu va fi o descurajare pentru fericirea celor inferiori lor

este aceasta: bucuria lor superioară constă în umilința lor superioară și


30

în dragostea lor superioară față de cei inferiori, față de Dumnezeu și

față de Hristos, comparativ cu dragostea celor inferiori. Așa va fi dulcea

și perfecta armonia între sfinții cerești și așa va arăta dragostea desăvâr-

șită care va domni în fiecare inimă față de toți ceilalți, fără nicio limită,

alterare sau întrerupere. Nicio invidie, nicio răutate, nicio răzbunare,

niciun dispreț sau egoism nu vor intra niciodată acolo. Toate aceste

sentimente vor fi atât de depărtate precum păcatul este de sfințenie și

iadul de Cer!


31

În Cer iubirea este întotdeauna întâmpinată cu iubire și i se răs-

punde cu aceeași măsură de dragoste. Iubirea caută întotdeauna un as-

tfel de răspuns și în aceeași măsura în care cineva este iubit, iubirea sa

este dorită și prețuită. Iar în Cer această dorință de iubire, sau această


32

dispoziție pentru a fi iubit va fi întotdeauna satisfăcută. Niciunul din

locuitorii binecuvântatei lumi nu va fi îndurerat de gândul că va fi des-

considerat de către aceia pe care îi iubește, sau că dragostea lui nu va fi

pe deplin returnată înapoi și într-un mod cât se poate de mărinimos.

Așa cum sfinții Îl vor iubi pe Dumnezeu cu o ardoare de neconceput a

inimii, cu toată puterea lor, în același fel vor ști că El i-a iubit din toată

veșnicia, că în continuare îi iubește și că va continua să-i iubească pentru

totdeauna. Acolo Dumnezeu li se va descoperi într-un mod glorios și ei

vor ști că toată dragostea și gloria de care sunt posedați sunt roadele

dragostei Lui. Iar sfinții Îl vor iubi pe Domnul Isus Hristos cu aceeași

ardoare și fervoare, iar dragostea lor va fi primită și vor cunoaște că El i-

a iubit cu o dragoste loială și jertfitoare. Atunci ei vor fi mult mai sen-

sibili decât sunt acum față de marea dragoste arătată lor în Hristos, dra-

goste capabilă să-și dea viața pentru ei; atunci Hristos le va deschide

ochii ca să vadă izvorul măreț de dragoste pentru ei în inima Lui, izvor

care întrece orice ar fi putut vedea ei înainte. Ca urmare, dragostea sfin-

ților către Dumnezeu și către Hristos va fi reciprocă, iar declarația „Îi

iubesc pe aceia care Mă iubesc” împlinită. Chiar dacă dragostea lui

Dumnezeu pentru ei este impropriu spus, o returnare a dragostei,

deoarece El i-a iubit mai întâi, totuși, vederea iubirii Sale îi va umple pe

ei, în baza acelui considerent, cu bucurie, admirație și dragoste față de

El.


33

Dragostea sfinților, deși nu oricine va fi în toate privințele la fel de

iubit, va fi întotdeauna reciprocă și mutuală. Unii dintre sfinți sunt

chiar pe pământ mai iubiți decât alții. Îngerul i-a spus lui Daniel că era

„preaiubit și scump” (Daniel 9:23); Luca este numit „doctorul preaiu-

bit” (Coloseni 4:14); Ioan, „ucenicul pe care îl iubea Isus” (Ioan 20:2).

Astfel, fără îndoială, cei ce s-au dovedit a fi cei mai remarcabili în cre-

dincioșie și sfințenie și care prin urmare sunt și cei mai de sus în slavă,

vor cei mai iubiți de Hristos în Cer. Fără îndoială că acei sfinți care sunt

preaiubiți de Hristos și care sunt cel mai aproape de El în glorie, sunt

cei mai iubiți și de către ceilalți sfinți. Astfel putem concluziona că sfinți

precum apostolul Pavel sau Ioan sunt mai iubiți în Cer de către credin-

cioși, în comparație cu alți credincioși de rang inferior lor. Ei sunt mai

iubiți de către sfinții de rang inferior decât sunt aceia de același nivel cu

ultimii. Dar există și răspunsul lor la dragostea sfinților, fiindcă în egală

măsură în care acești sfinți sunt mai iubiți de către ceilalți sfinți, în ace-

eași măsură sunt și mai plini de iubire față de aceia. Inima lui Hristos,

capul tuturor sfinților, este mai plină de iubire decât inima oricăruia

dintre sfinți. El îi iubește pe credincioși mult mai mult decât poate ori-

care dintre credincioși să iubească un alt credincios. Dar cu cât fiecare

credincios este mai iubit de Hristos, cu atât acel credincios este mai ase-

menea Lui și în acest lucru, și anume în faptul că inima îi este tot mai

plină de iubire.


34

Iubiții cerești nu vor avea niciun dubiu în ce privește dragostea ce-

lorlalți față de ei. Nu vor avea nicio frică față de posibilitatea faptului

că urările și mărturisirile de dragoste vor fi prefăcute sau ipocrite, ci vor

fi pe deplin împliniți față de sinceritatea și puterea afecțiunilor celor-

lalți, ca și cum în fiecare piept ar exista o fereastră prin care s-ar putea

vedea tot ceea ce este în fiecare inimă. În Cer nu va exista nimic asemă-

nător lingușelii sau disimulării. Acolo în schimb, va domni sinceritatea

desăvârșită în toți și prin toți. Toți vor fi exact așa cum par a fi și toată

dragostea pe care vor părea să o aibă o vor avea cu adevărat. Nu va fi ca

în această lume, unde prin comparație, doar puține lucruri sunt așa

cum par și unde de multe ori mărturisirile și urările se fac în chip ușu-

ratic și fără semnificație; acolo în schimb, fiecare expresie a iubirii va

izvorî din adâncul inimii și fiecare urare va fi cu adevărat simțită și în

mod real experimentată.

Sfinții vor ști că Dumnezeu Îi iubește, ei nu se vor îndoi niciodată

de măreția dragostei Lui și nici de dragostea tuturor celorlalți locuitori

ai Cerului. De asemenea ei nu vor fi geloși de statornicia dragostei ce-

lorlalți unul față de altul. Nu vor avea nicio suspiciune că dragostea pe

care ceilalți au simțit-o față de ei va fi atenuată sau că, într-o anumită

proporție, din pricina vreunui rival, va fi retrasă față de ei; niciun alt


35

motiv în ei înșiși pe care îl suspectează ca fiind neplăcut de către alții și

nicio inconsecvență din inima lor sau din inima celorlalți nu îi va face

să simtă acest lucru. Nu în ultimul rând, nu le va fi frică de faptul că

dragostea vreunuia față de ei va slăbi. În Cer nu va exista nimic aseme-

nea inconstanței sau necredincioşiei care să tulbure sau să perturbe pri-

eteniile acelei binecuvântate lumi. Sfinților nu le va fi nicio frică de fap-

tul că dragostea lui Dumnezeu se va diminua în vreun fel față de ei sau

că Hristos nu-i va iubi încontinuu cu o afecțiune și o duioșie nediluată.

Nu vor fi invidioși unii pe alții, ci vor ști că prin har divin dragostea

reciprocă care există între ei va dăinui fără a scădea sau a se schimba.

În această lume sfinții găsesc multe piedici în această direcție. Ei

sunt caracterizați de o mare lâncezeală și apăsare. Poartă un trup greoi

– o brazdă de pământ – o masă de carne și sânge care nu este potrivită

pentru a fi un organul unui suflet înflăcărat de manifestări înalte ale

dragostei divine, ci care este un mare obstacol și impediment pentru

duh, așa încât credincioșii nu-și pot exprima dragostea așa cum ar vrea

și nu și-o pot manifesta atât de viu și activ pe cât și-ar dori. De multe

ori, cu dragă inimă și-ar lua zborul, însă sunt țintuiți la pământ ca de o

greutate de moarte așezată pe aripile lor. Cu dragă inimă și-ar dori să fie


36

harnici în exprimarea dragostei și să se ridice ca o flacără de foc, însă

sunt frânați și țintuiți la pământ, așa încât să nu facă ceea ce dragostea

lor ar fi înclinată să facă. Dragostea îi face să țâșnească în laudă, însă

limbile lor nu sunt ascultătoare; își doresc să aibă cuvinte care să le ex-

prime înflăcărarea sufletului, dar nu pot porunci glasului lor datorită

întunericului (Iov 37:19; traducerea NTR exprimă cel mai bine spusele

lui Edwards – nota traducătorului); și de multe ori, din cauza inexpre-

sivității, sunt forțați să se mulțumească doar cu suspine negrăite (Ro-

mani 8:26).

În Cer însă, nu vor avea asemenea piedici. Acolo nu va fi nicio

lâncezeală, nicio lipsă de dorință și nicio degradare a inimii care să se

lupte împotriva dragostei divine și care să-i împiedice manifestarea; de

asemenea acolo nu va exista niciun trup uman care să anuleze, prin

amorțeala lui, focul ceresc. În Cer, sfinții nu vor avea nicio dificultate

în a-și exprima întreaga lor dragoste. Având sufletul aprins de dragoste

sfântă, ei nu vor fi ca o flacără înăbușită, ci ca una descoperită și liberă.

Duhurile lor înaripate de dragoste nu vor avea nicio greutate care să le

frâneze zborul. Nu va fi nicio insuficiență în ce privește puterea sau în-

făptuirea, nicio insuficiență în exprimarea cuvintelor de laudă la adresa

obiectului afecțiunilor lor. Exact cum dragostea lor este înclinată să o

facă, nimic nu-i va opri de la a fi în părtășie cu Dumnezeu, de la a-I sluji

și de la a-L lăuda. Dragostea în mod natural își dorește să se exprime, iar


37

în Cer dragostea sfinților va fi pe deplin liberă să se manifeste așa cum

își dorește, fie înspre Dumnezeu, fie înspre ființele create.

Deși în această lume în care trăim mulți sunt sinceri în inimile lor

și au cu adevărat un principiu al adevăratei dragoste față de Dumnezeu

și față de aproape, totuși sunt lipsiți de înțelepciune în ce privește felul

și circumstanțele în care să și-o manifeste. Cu toate că intențiile lor sunt

bune și prin urmare și cuvintele le vor fi bune, de multe ori timpul este

necorespunzător, neales potrivit circumstanțelor, adică în mod discret.

Aceste intenții ale dragostei sunt arătate cu o indiscreție care obturează

foarte mult frumusețea harului în ochii celorlalți. În Cer însă, mărini-

mia și excelența iubirii lor nu va fi întunecată de asemenea mijloace.

Acolo nu vor fi vorbiri sau acțiuni indecente, neînțelepte sau diso-

nante, nicio duioșie sentimentală și prostească, nicio intruziune inutilă,

nicio înclinație spre rău sau spre dorințe păcătoase, nimic asemenea

afecțiunilor care acoperă sau induc în eroare rațiunea, care să fie împo-

triva ei sau care să o ia înaintea ei. În aceeași perfecțiune cu care este

îmbrăcată dragostea din Cer vor fi îmbrăcate și înțelepciunea și delica-

tețea, așa încât fiecare manifestare a dragostei sfinților va fi acompani-

ată de o discreție, delicatețe și înțelepciune desăvârșită și plină de mări-

nimie.


38

În Cer nu va fi niciun zid de despărțire care să-i separe pe sfinți. Ei

nu vor fi împiedicați de la a se bucura deplin și complet de dragostea

lor unul față de celălalt ca urmare a depărtării locuinței, fiindcă toți vor

fi împreună, ca o singură familie în casa Tatălui lor ceresc. De asemenea

acolo nu va fi nicio lipsă a cunoștinței depline care să le împiedice inti-

mitatea cea mai profundă posibilă și cu mult mai mult nu se va găsi

nicio neînțelegere între ei, sau vreo interpretare greșită a lucrurilor

spuse sau făcute de ceilalți. Nu va nici cea mai mică lipsă de unitate ca-

uzată de diferențe de temperament, maniere, circumstanțe sau ca ur-

mare a diferitelor opinii, interese, simțiri sau alianțe. Toți vor fi legați

de aceleași interese și toți deopotrivă vor fi uniți cu Același Mântuitor,

toți angajați acelorași activități, slujind și glorificând pe Același Dum-

nezeu.

Întotdeauna dragostea caută o relație strânsă cu cel iubit, iar în Cer

toți vor fi strâns uniți și legați unii de alții. Toți vor fi strâns legați de


39

Dumnezeu, obiectul suprem al dragostei lor, fiindcă toți vor fi copiii

Lui. Toți vor fi strâns legați de Hristos, căci El va capul întregii lumii

cerești și soțul întregii Bisericii a sfinților, care toți împreună vor fi soția

Lui. Toți vor legați unii de alții ca frații, căci toți vor fi o singură socie-

tate, sau mai degrabă o singură familie, iar toți, membrii ai casei lui

Dumnezeu. Mai mult decât atât,

Dragostea caută să-l aibă pentru sine pe cel iubit; iar iubirea divină

se bucură spunând, „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui”. În

Cer nu numai că toți vor fi legați unul de altul ci, vor aparține de ase-

menea unii altora. Sfinții vor fi ai Domnului. El îi aduce acasă la Sine,

în slavă, în acea parte a creației pe care a ales-o pentru comoara Sa deo-

sebită. Iar pe de altă parte, Dumnezeu va fi al lor, dăruit lor printr-un

legământ veșnic în această lume; ei Îl vor avea pentru totdeauna pe

Dumnezeu ca posesiune deplină a lor și ca parte de moștenire a lor. As-

tfel sfinții vor fi ai lui Hristos, deoarece El i-a cumpărat cu un preț, iar

El va fi al lor, fiindcă Cel care s-a dat pe Sine Însuși pentru ei se va da și

pe Sine Însuși lor și în legătura dragostei veșnice și reciproce, Hristos și

sfinții se vor da pe ei înșiși unii celorlalți. Și așa cum Dumnezeu și Hris-

tos va fi al sfinților, tot așa și îngerii vor fi ai lor, așa cum este sugerat în


40

Matei 18:10. Sfinții vor aparține unul altuia, fiindcă apostolului vor-

bește (2 Corinteni 8:5) despre sfinții zilelor din urmă ca dăruindu-se pe

ei înșiși mai întâi Domnului, iar apoi unul celuilalt prin voia lui Dum-

nezeu; iar dacă acest lucru este înfăptuit pe pământ, va fi cu mult mai

deplin în Cer.

De multe ori pe pământ bucuria și dulceața plăcerilor lumești este

diluată, deoarece chiar dacă persoanele trăiesc în dragoste, totuși trăiesc

în sărăcie sau trec prin mari dificultăți sau nenorociri, întristându-se

pentru ei înșiși și unul pentru altul. Fiindcă, deși în aceste cazuri dra-

gostea și prietenia într-o anumită privință ușurează povara, totuși în

altă privință, ele mai degrabă adaugă la greutatea ei, deoarece aceia care

se iubesc unii pe alții devin, prin însăși dragostea lor, părtași durerilor

celuilalt, așa încât fiecare nu are de purtat doar propriile lui probleme,

ci și pe ale prietenilor lui încercați.

În Cer însă, nu va fi nicio potrivnicie care să dea frâu durerii pline

de compasiune a duhului, sau care să perturbe sau să supere pe amicii

cerești în bucuria prieteniei lor reciproce. În schimb, ei se vor bucura în


41

dragostea lor reciprocă în cea mai mare prosperitate și în bogății glori-

oase, în mângâiere și în cea mai mare onoare și demnitate, domnind

împreună în Împărăția Cerurilor – moștenind toate lucrurile, stând pe

tronuri, toți purtând cununile vieții și fiind făcuți pentru totdeauna

împărați și preoți pentru Dumnezeu. Hristos și apostolii Săi, câtă

vreme au fost pe pământ, erau de multe ori împreună în suferințe și

încercări și au continuat să-și manifeste cea mai mare dragoste și priete-

nie unii față de alții chiar și în aceste condiții de mare și cumplită sufe-

rință. Acum însă în Cer, ei se bucură unul de celălalt în dragoste, într-o

slavă nemuritoare, și întreaga durere și întregul suspin sunt pentru tot-

deauna alungate. Atât Hristos cât și sfinții Săi, cât au fost pe pământ au

cunoscut mari mâhniri și supărări, iar Hristos a avut parte de cea mai

mare împărtășire a acestora, fiind în mod aparte „un om al durerii”.

Însă în Cer ei stau împreună în locurile cerești, acolo unde durerea și

suspinul nu vor mai fi cunoscute niciodată. Așa că toți sfinții se vor bu-

cura în Cer de dragostea lor unul față de celălalt, într-o slavă și prospe-

ritate în comparație cu care, tronurile și bogățiile celor mai mari prinți

nu sunt decât lucruri josnice, sărăcăcioase și nevoiașe. Astfel, în timp ce

își manifestă iubirea unul față de celălalt, ei nu se bucură doar în pro-

pria lor prosperitate, ci și în a celorlalți și sunt în dragoste, părtași bine-

cuvântării și gloriei celuilalt. Dragostea fiecărui credincios față de celă-

lalt credincios este de așa manieră încât face ca slava de care vede că se

bucură ceilalți sfinți, să fie, ca și cum ar fi a lui proprie. Atât de mult se


42

bucură de ea, așa încât plăcerea acestei slave este pentru el, în anumite

privințe ca și cum el însuși s-ar bucura de ea în propria lui experiență

personală.

Acolo nu va exista nimeni care să-i ispitească pe alții la antipatie sau

ură; niciun iscoditor, niciun împotrivitor rău, care să aducă interpretări

greșite sau care să producă înțelegeri eronate, niciunul care să răspân-

dească vreo informație răutăcioasă. Dimpotrivă, acolo toate creaturile

și toate lucrurile vor contribui la promovarea dragostei și a deplinei ei

satisfacții. Cerul însuși, casa de locuire, este o grădină a plăcerilor, un

paradis ceresc, potrivit în toate pentru a fi reședința dragostei cerești,

un loc unde locuitorii lui să aibă parte de o societate dulce și de o desfă-

tare deplină a dragostei lor unul față de celălalt. Acolo nimeni nu va fi

nesociabil sau distant de ceilalți. Micile deosebiri ale acestei lumi nu vor

afecta lumea cerească, deoarece egalitatea sfințirii și a dragostei sfinte le

vor anula.

De asemenea, în Cer, toate lucrurile vor arăta într-un mod remar-

cabil frumusețea și caracterul vrednic de iubit al lui Dumnezeu și al lui

Hristos. Toate vor avea peste ele veșmântul strălucirii și al dulceții dra-


43

gostei divine. Lumina care luminează și umple acea lume este chiar lu-

mina dragostei manifestată în strălucirea slavei Mielului lui Dumne-

zeu, acea minunată influență a umilinței asemănătoare mielului și a

dragostei. „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lu-

mineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul ”

(Apocalipsa 21:23). Gloria Celui ce domnește în Ceruri este atât de stră-

lucitoare și dulce, că este comparată (Apocalipsa 4:3) cu „un curcubeu

ca o piatră de smarald la vedere”. Acesta este curcubeul folosit atât de

des în Vechiul Testament drept cel mai potrivit semn al dragostei și ha-

rului lui Dumnezeu demonstrat în legământ. Lumina Noului Ierusa-

lim, care este lumina slavei lui Dumnezeu, se spune că este ca o piatră

de jasp, străvezie precum cristalul (Apocalipsa 21:11), însemnând că este

de cea mai mare frumusețe și prețiozitate; iar cu privire la durata ei, se

spune că acolo nu este noapte, ci numai o glorioasă zi fără de sfârșit.

Asta sugerează încă odată, că,

Ei vor ști că Dumnezeu și Hristos vor fi pentru totdeauna cu ei,

Dumnezeul lor și partea lor de moștenire și că dragostea Lui față de ei

va continua etern și se va manifesta în toată plinătatea ei pentru în-

treaga veșnicie. De asemenea ei vor ști că toți frații lor sfinți și preaiubiți


44

vor trăi pentru totdeauna cu ei în glorie și că vor avea în inimă aceeași

dragoste pe care au și acum. Și vor cunoaște că ei înșiși vor trăi întot-

deauna pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pe sfinți și pentru a se bucura

de dragostea lor în toată plinătatea și dulceața fără de sfârșit. Nu vor

avea nicio frică de faptul că toată această fericire se va sfârși, sau că va fi

vreo diminuare a plinătății și binecuvântării ei, sau că vor ajunge vreo-

dată obosiți de manifestarea și expresia ei, sau dezgustați de desfătarea

ei, sau că preaiubiții sfinți vor deveni bătrâni și dezagreabili, așa încât

dragostea lor în final să moară. În Cer totul va înflori într-o tinerețe

nemuritoare și proaspătă. Acolo, înaintarea în vârstă nu va micșora fru-

musețea și vigoarea nimănui; iar dragostea lor va rămâne în inimile fie-

căruia ca un izvor continuu care țâșnește în suflet, sau ca o flacără care

nu moare niciodată.

Iar plăcerea sfântă a acestei dragoste va curge ca un râu pentru tot-

deauna, curat și plin, crescând continuu. Paradisul ceresc al dragostei

va fi păstrat pentru veci de veci într-o primăvară nesfârșită, fără toamnă

sau iarnă, unde gheața nu va putea distruge și unde frunzele nu se vor

ofili și nu vor cădea, ci unde fiecare plantă va fi într-o continuă prospe-

țime, înflorire, înmiresmare și frumusețe, întotdeauna înmugurind, în-

totdeauna înflorind și întotdeauna dând rod. Frunzele celui neprihănit

nu se vor vesteji (Psalmul 1:3). Iar în mijlocul străzilor Cerului și pe am-

bele margini ale râului va crește copacul vieții, care dă douăsprezece ti-

puri de fructe, rodindu-le în fiecare lună (Apocalipsa 22:2). Totul în


45

lumea cerească va contribui la bucuria sfinților, iar fiecare bucurie a Ce-

rului va fi eternă. Nicio noapte, cu întunericul ei, nu se va așeza peste

strălucirea veșnicei lor zile.


46


47

Dintre multele ei roade, aș menționa pentru moment doar două.

Iubirea, sau dragostea divină reprezintă suma tuturor principiilor

bune și prin urmare, ea este izvorul de unde țâșnește întreaga mărinimie


48

și toate faptele ireproșabile. Fiindcă în Cer dragostea va fi desăvârșită –

prin îndepărtarea deplină a tuturor păcatelor ce constau în vrăjmășia

împotriva lui Dumnezeu și împotriva creaturilor – rodul ei va consta

într-un comportament desăvârșit față de toți. Așadar, viața cerească nu

va avea nici cel mai mic eșec cauzat de păcat sau eroare. Nimeni nicio-

dată, nici măcar în cel mai mic grad cu putință, nu va eșua de pe calea

sfințeniei, ci, orice simțire și acțiune vor fi în sinea lor perfecte în toate

împrejurările. Fiecare latură a comportamentului sfinților va fi sfântă,

iar în ce privește forma, fondul, duhul, și scopul va fi divină. Nu știm

nimic specific despre ocupația sfinților în Cer, dar în principiu știm că

se vor îndeletnici cu slăvirea și slujirea lui Dumnezeu; iar această slujbă

o vor face fără reproș, sub influența dragostei despre care deja am vor-

bit. Avem motive să credem că atât de mult vor fi angajați în slujba lor

ca și cum, într-o anumită formă, ar fi slugile Domnului și fericirii celor-

lalți. În Scriptură ei sunt înfățișați ca unii ce fac parte împreună dintr-

o singură societate, care, se pare că nu poate există pentru alt motiv de-

cât acela al supunerii și al bucuriei reciproce. Așa că ei sunt supuși unii

altora printr-un comportament desăvârșit de mărinimos unul față de

celălalt, ca urmare a rodului dragostei lor perfecte unul față de celălalt.

Dar chiar dacă ei nu vor fi limitați fizic de acea societate cerească, când

unii dintre ei vor fi din când în când trimiși cu vreo slujbă a milei către

lumile îndepărtate sau angajați, așa cred unii, din postura de duhuri slu-


49

jitoare prietenilor acestei lumi, ei vor fi și atunci sub stăpânirea dragos-

tei, și se vor purta în întregul lor comportament de o manieră plăcută

lui Dumnezeu și care să conducă la binele lor și al celorlalți. Celălalt rod

al dragostei, așa cum este ea practicată în aceste circumstanțe este,

Dragostea sau iubirea creștină, sfântă și umilă, este principiul unei

puteri minunate, ce dăruiește sufletului liniște și tihnă negrăite. Dra-

gostea alungă orice tulburare și, plină de dulceață aduce și adună pace

în suflet, strângând acolo tot calmul, dulceața și bucuria cerească. În

sufletul unde domnește dragostea divină și unde ea se manifestă plină

de viață, nimic nu poate cauza furtuni, nici măcar să adune nori ame-

nințători.

În această lume există multe principii contrare dragostei, care fac

din viața pe pământ un fel de mare învolburată. Egoismul, invidia, răz-

bunarea, gelozia și alte pofte asemănătoare fac din lumea noastră o con-

tinuă furtună și o scenă de confuzie și vacarm, unde niciun loc de

odihnă nu poate fi găsit afară doar în renunțarea la această lume și pri-

virea spre o alta. Oh, dar câtă pace este acolo, în lumea pe care Dumne-

zeul păcii și dragostei o umple cu prezența Lui plină de har și acolo unde

Mielul lui Dumnezeu locuiește și domnește, umplând-o cu cele mai lu-

minoase și mai dulci raze ale dragostei Lui; acolo unde nu este nimic

care să tulbure sau să deranjeze și nicio ființă care să nu fie înconjurată


50

de o mărinimie și dulceață desăvârșite; acolo unde sfinții vor găsi și vor

savura tot ceea ce ei iubesc fiind astfel pe deplin satisfăcuți; acolo unde

nu există niciun dușman sau vrăjmășie, ci o dragoste perfectă în fiecare

inimă și în fiecare ființă; acolo unde există o armonie perfectă între toți

locuitorii, niciunul ne-invidiind pe celălalt, ci toți bucurându-se în fe-

ricirea tuturor celorlalți; acolo unde toată dragostea lor este umilă,

sfântă și pe deplin creștină, fără nici cea mai mică urmă de carnalitate

sau necurăție; acolo unde dragostea este întotdeauna și pe deplin reci-

procă; acolo unde nu există nicio ipocrizie sau fățărnicie, ci simplitate

desăvârșită; acolo unde nu există nicio trădare, necredincioșie, incon-

secvență sau gelozie de orice formă; acolo unde nu există nicio piedică

sau impediment în exprimarea dragostei, nicio imprudență sau lipsă de

decență în exercitarea ei și nicio influență a prostiei sau indiscreției în

nicio faptă sau vorbă; acolo unde nu există niciun zid de despărțire, ni-

cio interpretare greșită, nicio ciudățenie, ci o deplină înțelegere și inti-

mitate în toate; acolo unde nu există nicio diviziune ca urmare a diferi-

telor opinii sau interese, ci acolo, în acea lume glorioasă și plină de iu-

bire, unde totul va fi în cea mai strânsă și divină apropiere, unde toți

vor aparține unul altuia și toți se vor bucura unul de celălalt într-o pros-

peritate, bogăție și onoare depline, fără nicio boală, durere, prigonire,

lacrimă sau vrăjmășie care să-i necăjească, fără niciun intrigant care să

producă gelozie sau interpretare greșită a lucrurilor, sau care să strice

pacea perfectă, sfântă și binecuvântată care domnește în Cer! Toate


51

acestea se vor întâmpla în grădina lui Dumnezeu – în paradisul dragos-

tei, acolo unde totul este umplut de dragoste și totul contribuie la pro-

movarea, la stârnirea și la întreținerea flăcării ei. În Cer nimic niciodată

nu o va întrerupe, pentru că acolo totul a fost creat de Dumnezeul a tot

înțelept așa încât dragostea să fie savurată pe deplin și în cele mai op-

time condiții pentru totdeauna! Iar acolo de asemenea, frumusețea ce-

lor iubiți nu va pieri niciodată, iar dragostea nu va obosi sau decădea

niciodată, ci sufletul se va bucura mai mult și mai mult și pentru tot-

deauna în iubire!

Oh! Câtă pace va fi acolo, într-o astfel de lume ca aceea! Și cine

poate exprima plinătatea și binecuvântarea acelei păci! Cât calm este în

ea! Câtă dulceață, sfințenie și bucurie! Ce adăpost de odihnă este deja

pregătit pentru noi, după ce vom fi trecut prin furtunile și vijeliile aces-

tei lumi, în care mândria, egoismul, invidia, răutatea, disprețul, rușinea,

certurile și viciile vor fi fost precum valurile unui ocean învolburat, în-

totdeauna rostogolindu-se și de multe ori aruncate cu violență și furie!

Ce minunat Canaan al păcii este înaintea noastră, după ce vom fi trecut

prin acest pustiu gol și înspăimântător, plin de capcane și curse, de șerpi

veninoși, unde nicio odihnă nu poate fi găsită!

Oh! Câtă bucurie va fi acolo, izvorând în inimile sfinților, după ce

au trecut prin pribegia truditoare și au fost aduși într-un asemenea pa-

radis! Acolo într-adevăr este bucurie negrăită și plină de slavă – bucurie


52

umilă, sfântă, încântătoare și divină în perfecțiunea ei! Întotdeauna

dragostea este un principiu dulce și în mod special dragostea divină.

Aceasta, chiar și pe pământ este un izvor de dulceață, însă în Cer va de-

veni un pârâu, un fluviu, un ocean! Toți vor fi aproape de slava lui

Dumnezeu, care este marea fântână a iubirii, deschizându-și propriile

suflete ca să fie umplute cu acele revărsări de dragoste turnate din pli-

nătatea Sa. Ei vor fi precum florile de pe pământ în zilele luminoase și

pline de bucurie ale primăverii, care se deschid înaintea soarelui pentru

a fi umplute cu lumină și căldură așa încât să prospere în frumusețe și

mireasmă sub razele lui vesele.

În Cer fiecare credincios este ca o floare în grădina lui Dumnezeu,

iar dragostea sfântă este mireasma și parfumul dulce pe care fiecare o

emană și care înmiresmează umbrarul paradisului de sus. Fiecare suflet

va fi acolo precum o notă dintr-un concert muzical încântător, care este

într-o dulce armonie cu celelalte note și care împreună se contopesc în

cele mai fermecătoare sunete de laudă la adresa lui Dumnezeu și a Mi-

elului pentru totdeauna. Astfel toți se ajută unul pe celălalt în cel mai

înalt mod cu putință pentru a exprima dragostea întregii lumii cerești

către gloriosul lor Tată și Cap și pentru a turna înapoi dragostea lor în

marea fântână a iubirii de unde sunt alimentați cu iubire, binecuvân-

tare și slavă. Astfel ei vor iubi și vor domni în iubire și bucurie dumne-

zeiască, care este rodul binecuvântat al dragostei pe care, în această lume

niciun ochi nu a văzut-o, nicio ureche nu a auzit-o și care niciodată nu


53

a intrat în inima omului ca să și-o poată imagina. Astfel, în plinătatea

luminii tronului, fermecați de bucuriile care cresc pentru totdeauna și

care sunt totuși pentru totdeauna pline, ei vor trăi și vor domni cu

Dumnezeu și cu Hristos întotdeauna și pentru veci de veci.


54


55

În aplicarea acestui subiect, aș remarca,

Experiența ne învață că acesta este efectul vrajbelor. Atunci când

principiile răutății și ale relei voințe domină în mijlocul poporului lui

Dumnezeu, așa cum de multe ori se întâmplă ca urmare a corupției încă

rămase în inima lor, iar ei ajung la duh de vrajbă, sau se angajează în

certuri publice sau private, iar duhurile le sunt pline de opoziție față de

aproapele lor indiferent de forma pe care o ia această opoziție – dovezile

anterioare ale potrivirii lor pentru Cer încep să fie neclare sau chiar dis-

par cu totul. Atunci ei ajung într-un întuneric cu privire la starea lor


56

spirituală, nemaigăsind acea nădejde mângâietoare și satisfăcătoare pe

care obișnuiau s-o experimenteze. Așa că, atunci când persoanele con-

vertite intră în cercuri viciate în familiile lor, consecința generală, dacă

nu chiar universală, este că ajung să trăiască fără un simț prea liniștitor

al lucrurilor cerești sau chiar fără nicio nădejde vie a Cerului. Ei nu ex-

perimentează nici prea multă pace și dulceață duhovnicească precum

aceia care trăiesc în dragoste și pace. Ei nu au parte de acel ajutor din

partea lui Dumnezeu, nici de acea părtășie și comuniune cu El și nici de

acea intimitate strânsă cu Cerul prin rugăciune, așa cum alții au.

Apostolul pare că vorbește despre certurile în familii ca având acest

tip de influență dăunătoare. Limbajul său este, „Bărbaților, purtați-vă

şi voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste

femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi

harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).

Aici el comunică faptul că dezbinarea în familii tinde să împiedice ru-

găciunile creștinilor. Și care creștin experimentând această tristă prac-

tică, nu a făcut-o spre nefericirea lui și apoi, din propria lui experiență

să nu poată mărturisi cu privire la adevărul spuselor apostolului? Fap-

tul că certurile și dezbinarea au acest efect de împiedicare a manifestări-

lor, mângâierilor și nădejdilor duhovnicești și de distrugere a dulcii nă-

dejdi a acelor lucruri care aparțin Cerului, putem învăța din doctrina

despre care deja am studiat. Întrucât Cerul este o lume a dragostei, când

dragostea este manifestată cel mai puțin în noi, iar duhul de ceartă cel


57

mai mult, atunci avem cel mai puțin din Cer iar în tiparul minții noas-

tre suntem cel mai departe de el. În acel moment vom avea cea mai mică

manifestare a asemănării cu Cerul și a ceea ce inclină spre el, dar și cea

mai mică pregătire pentru el și prin urmare, vom avea în mod necesar,

cele mai mici dovezi ale faptului că suntem proprietari ai Cerului și vom

fi cel mai departe de mângâierea pe care le-ar putea oferi asemenea do-

vezi. Vedem din nou, potrivit acestui subiect,

Există anumite persoane cărora bucuria lumii cerești le aparține la

fel de mult, chiar mult mai mult, decât le aparține oricare altă proprie-

tate omenească. Partea și interesul lor se află în acea lume a dragostei și

li se cuvine dreptul la Cer, fiindcă ei se numără printre aceea despre care

este scris, „Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul

vieții şi să intre pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22:14). Și, fără îndoială,

există astfel de persoane printre noi astăzi. Oh, cât de fericiți sunt toți

aceștia, legați așa cum sunt de un interes față de o asemenea lume ca a

Cerului! Cu siguranță, pe pământ ei sunt aceia binecuvântați și niciun

limbaj sau cuvânt nu poate descrie plinătatea acestei binecuvântări a

lor. Dar unii vor fi gata să zică, „Fără îndoială că cei ce au drept de pro-

prietate al unei asemenea lumi binecuvântate sunt niște persoane feri-

cite și în curând vor intra în posesiunea veșnică a bucuriei Cerului. Dar

cine sunt acele persoane? Cum sunt ele remarcate și care este marca prin


58

care sunt recunoscute?” Ca răspuns la această întrebare, aș menționa

trei lucruri care aparțin caracterului acestor persoane:

În primul rând, ei sunt aceia care au avut în această lume, ca ur-

mare a lucrării nașterii din nou, sădit în inimile lor principiul sau să-

mânța aceleiași dragoste care domnește în Cer. Ei nu fac parte dintre

aceia care nu au în inimile lor alte principii decât cele naturale, sau cele

primite ca urmare a primei lor nașteri, deoarece „ce este născut din

carne este carne”. În schimb ei au fost născuți din nou, sau născuți din

Duhul. În inimile lor a fost realizată o lucrare glorioasă de reînnoire a

Duhului Sfânt, care le-a adus din Cer ceva din lumina și din flacăra

sfântă și curată care există în acea lume a dragostei și care a fost sădită în

sufletul lor. Inimile lor sunt un pământ în care a fost plantată această

sămânță cerească și în care ea rămâne și crește. Așa că ei sunt transfor-

mați și, din pământești cum sunt, devin cerești în dispozițiile lor. Iubi-

rea față de lume este dată morții și sădită iubirea lui Dumnezeu. Inimile

lor sunt atrase de Dumnezeu și de Hristos, și de dragul Lor, curg către

sfinți în iubire duhovnicească și umilă. „Fiindcă ați fost născuți din nou

nu dintr-o sămânță care poate putrezi” (1 Petru 1:23); „Născuți nu din

sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumne-

zeu” (Ioan 1:13).


59

În al doilea rând, ei sunt aceia care mai presus de toate celelalte

bucurii posibile, au ales liber bucuria care curge din manifestarea și plă-

cerea dragostei care este în Cer. Ei văd și înțeleg atât de mult din această

iubire cerească încât știu că ea este cel mai mare bun posibil. Ei nu nu-

mai că înclină spre acest adevăr datorită unor argumente raționale

aduse în favoarea ei, prin care ajung să fie convinși de el, ci ei știu că

acest lucru este adevărat ca urmare a puținului gust prin care au experi-

mentat-o. Este vorba de bucuria iubirii și de începutul unei vieți carac-

terizate de o asemenea dragoste sfântă, umilă, dumnezeiască și cerească.

Dragoste față de Dumnezeu, dragoste față de Hristos și dragoste față

de sfinți de dragul lui Dumnezeu și al lui Hristos și desfătarea în roadele

dragostei lui Dumnezeu în părtășie sfântă cu Dumnezeu, cu Hristos și

cu persoanele sfinte – asta își doresc ei. Atât este de reînnoită natura

lor, încât asemenea bucurii se potrivește perfect dispozițiilor, apetitului

și dorințelor lor, mai presus de oricare alte lucruri și nu numai față de

toate lucrurile pe care le au, ci mai presus de toate lucrurile pe care și-ar

putea închipui că le-ar avea vreodată. Lumea nu poate oferi nimic care

să se asemene cu asta. Ei au ales acest lucru mai presus de toate celelalte

și l-au ales liberi. Sufletul lor urmărește bucuria dragostei mai mult de-

cât orice altceva, iar inimile lor sunt din ce în ce mai aprige în căutarea

ei. Ei n-au ales-o pur și simplu din cauză că au avut parte de suferințe

sau se află în niște circumstanțe atât de joase și de rele încât nu mai aș-

teaptă mare lucru de la această viață, ci din cauză că inimile lor au fost


60

atât de cucerite de acest bun suprem încât l-au ales de dragul lui însuși

înaintea tuturor celorlalte bunuri, chiar dacă ar fi avut parte de ultimele

la infinit, și s-ar fi putut bucura veșnic de ele.

În al treilea rând, ei sunt aceia care, pornind din dragostea care

este în ei, se zbat după sfințenie, atât în inimă cât și în viață, atât în prin-

cipii cât și în practică. Dragostea sfântă îi face să tânjească după sfințe-

nie. Acesta este un principiu care însetează după o creștere continuă. El

se află în această lume într-o stare de imperfecțiune și de pruncie și își

dorește să crească, însă are de luptat cu foarte multe vicisitudini. În ini-

mile din această lume există multe principii și influențe contrare lui; dar

acest principiu se luptă pentru o unitate și o libertate mai mare, pentru

o manifestare a lui din ce în ce mai liberă și pentru roade mai bune.

Marea luptă și zbatere a omului nou este pentru sfințenie. Inima lui se

zbate pentru ea, fiindcă interesul lui este în Cer și prin urmare se luptă

cu păcatul care l-ar putea împiedica să ajungă acolo. El este plin de do-

rințe, tânjiri și năzuințe înflăcărate pentru a fi sfânt. Atât mâinile cât și

inima lui se luptă. Se străduiește în practica lui. Viața sa este o viață de

străduință sinceră și plină de seriozitate pentru a fi tot mai sfânt și într-

un mod tot mai complet. El simte că nu este suficient de sfânt, dimpo-

trivă, departe de acest standard și își dorește să fie tot mai aproape de

desăvârșire și tot mai asemenea celor ce sunt în Cer. Și acesta este un

motiv pentru care el tânjește pentru a fi în Cer, pentru a ajunge pe de-


61

plin sfânt. Iar marele principiu care îl conduce în această luptă este dra-

gostea. Nu este numai frica, ci dragostea față de Dumnezeu, dragostea

față de Hristos și dragostea față de sfințenie. Iubirea este ca un foc sfânt

în el și ca orice flacără care este într-un anumit sens stăpânită, își dorește

și se luptă pentru libertate; iar zbaterea ei este zbaterea pentru sfințenie.

În primul rând, acest lucru s-ar putea realiza arătându-le acestora

nenorocirea în care se află, deoarece nu au niciun drept și nicio parte în

această lume a iubirii. Ați auzit despre ce s-a spus despre Cer, ce fel glo-

rie și binecuvântare este acolo și cât de bucuroși sunt sfinții și îngerii în

acea lume a dragostei perfecte. Dar ia în considerare că nimic din acestea

nu îți aparțin. Când auzi despre astfel de lucruri, auzi despre ceva în care

tu nu ai nicio parte. Nicio persoană ca tine, un nelegiuit ce îl urăște pe

Dumnezeu și pe Hristos și care se află sub puterea duhului de vrăjmășie

împotriva a tot ceea ce este bun, nu va intra acolo. Așa cum ești, nicio-

dată nu vei aparține Israelului credincios al lui Dumnezeu și niciodată

nu vei intra în odihna cerească. Despre tine se poate spune ceea ce Petru

i-a spus lui Simon (Faptele apostolilor 8:21), „Tu n-ai nici parte, nici

sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui

Dumnezeu”; și Neemia lui Sambalat și celor ce erau cu el (Neemia


62

2:20), „Voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusa-

lim”. Dacă un suflet ca tine ar fi primit în Cer, ce dezgustătoare ar fi

acea lume a iubirii pentru sufletele binecuvântate ale căror inimi sunt

o flacără a dragostei! și cum ar descompune acea societate iubitoare și

binecuvântată aducând confuzie în tot! Dacă asemenea suflete ar fi pri-

mite acolo, Cerul nu ar mai fi Cer. Totul s-ar schimba dintr-o lume a

dragostei într-o lume a urii, a mândriei, a invidiei, a răutății și a răzbu-

nării, la fel cum este această lume! Dar acest lucru nu se va întâmpla

niciodată; iar singura alternativă este ca, toți cei ca tine să fie alungați

împreună cu „câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli şi

oricine iubește minciuna şi trăiește în minciună! (Apocalipsa 22:15);

adică cu tot ceea ce este ticălos, spurcat și ne-sfânt. Totodată acest subi-

ect ar putea la fel de bine să-l alarmeze pe cel ce persistă în ne-pocăință,

În doilea rând, prin descoperirea faptului că se află în iminența

pericolului Iadului, care este o lume a urii. Există trei lumi. Prima este

aceasta în care trăim, care este o lume intermediară – o lume în care

binele și răul sunt atât de amestecate încât este un semn sigur al faptului

că ea nu va continua pentru totdeauna. Cealaltă este Cerul, o lume a

dragostei, fără nicio ură. Iar ultima este Iadul, o lume a urii, unde nu

există dragoste și unde fiecare dintre voi care sunteți fără Hristos, îi

aparțineți pe deplin. Aceasta din urmă este o lume în care Dumnezeu

Își manifestă indignarea și furia, așa cum în Cer Își manifestă iubirea.

Tot ceea ce este în Iad este plin de ură. Acolo nu există nici măcar un


63

singur obiect care să nu fie odios și detestabil, oribil și abominabil.

Acolo nu poate fi întâlnită nicio persoană iubitoare sau mărinimoasă;

nimic curat, sfânt și plăcut, ci orice lucru îngrozitor și odios. Acolo

există doar demoni și duhuri blestemate, care sunt precum demonii.

Iadul este, cum ar fi, o vizuină de șerpi veninoși sâsâind; Șarpele cel

vechi, care este Diavolul și Satan, iar împreună cu el toate progeniturile

sale detestabile.

În acea lume a întunericului vor fi doar aceia pe care Dumnezeu îi

urăște cu o ură veșnică și desăvârșită. Acolo El nu-și manifestă față de

nimeni niciun pic de dragoste, niciun pic de milă, ci revarsă asupra lor

orori nediluate. Toate lucrurile detestabile din întregul univers vor fi

adunate împreună în Iad, ca într-un vas uriaș pregătit special de El așa

încât universul pe care Dumnezeu l-a făcut să fie curățit de mizeriile lui,

prin aruncarea tuturor acestora în această cloacă uriașă de nelegiuire și

vaiet. Este o lume pregătită dinainte cu scopul manifestării furiei lui

Dumnezeu. Pentru acest lucru a făcut El Iadul; și nu a fost creat pentru

niciun alt scop decât să mărturisească pentru totdeauna ura Sa față de

păcat și față de păcătoși, în locul unde nu există niciun semn de milă

sau iubire. Acolo nu se va găsi nimic afară de tot ceea ce exprimă indig-

narea și mânia divină. Fiecare lucru și persoană de acolo arată semnele

mâniei. Este o lume inundată cu totul de un potop de mânie și ca să

spunem așa, cu un diluviu de foc lichid, așa încât pe drept acel loc să

poată fi numit Lacul de foc și pucioasă și a doua moarte.


64

În Iad nu vor fi decât aceia care l-au urât pe Dumnezeu și astfel și-

au dobândit furia și ura Sa; iar acolo vor continua să-L urască pentru

totdeauna. În Iad nu va fi simțită niciun pic de dragoste față de Dum-

nezeu, ci toți Îl vor urî cu o ură desăvârșită și continuă și, fără nicio con-

strângere își vor exprima ostilitatea față de El, blestemându-l și dezlăn-

țuindu-și turbarea împotriva Lui, în timp ce-și vor mușca limbile de

durere. Dar chiar dacă toți vor fi uniți împreună în dușmănia și opoziția

lor față de Dumnezeu, totuși între ei nu va fi nicio unitate sau prietenie

– acordul lor se rezumă doar la ura și manifestarea urii. Ei îl urăsc pe

Dumnezeu, pe Hristos, pe îngeri și pe sfinții din Cer și nu numai atât,

se urăsc unul pe altul și, ca o adunătură de șerpi și vipere, ei nu aruncă

venin numai spre Dumnezeu, ci și unii spre alții, mușcându-se, înțe-

pându-se și torturându-se unii pe alții.

Demonii din Iad vor urî sufletele pierdute. Ei îi urau încă din

această lume și din această cauză au căutat ruina lor cu ispite subtile și

neobosite. Fiindcă îi detestau, ei însetau după sângele sufletului lor;

abia așteptau să-i prindă în mâinile lor pentru a-i tortura; îi priveau așa

cum își privește prada un leu care rage; fiindcă îi urau, zburau deasupra

sufletele lor precum câinii de vânătoare, așteptând plini de nerăbdare

ca după ce se vor despărți de trupurile lor, să înceapă să-i tortureze. Iar

acum îi au în mâinile lor și își vor petrece întreaga veșnicie torturându-

i cu cea mai mare forță și cu cea mai mare cruzime de care sunt capabili.


65

Pentru totdeauna și într-un mod continuu vor rupe în bucăți acele bi-

ete suflete care sunt pe mâinile lor. Dar aceștia din urmă nu numai că

vor fi detestați și torturați de demoni, însă nici măcar unii față de ceilalți

nu vor avea niciun pic de dragoste sau milă, ci își vor face unul altuia

precum demonii, chinuindu-se unul pe altul cu cea mai mare patimă,

fiind precum surcelele în foc, fiecare contribuind la mistuirea celorlalți.

În Iad vor domni și vor stăpâni toate principiile contrare dragostei

fără niciun har restrictiv care să le țină în limite. Acolo mândria, răuta-

tea, invidia și răzbunarea vor fi fără nicio restricție, ca și furia dezlănțu-

ită în învrăjbiri fără sfârșit și fără nicio pace. Locuitorii mizerabili ai ace-

lei lumi se vor mușca și se vor devora unii pe alții și în același timp vor

fi dușmani ai lui Dumnezeu, ai lui Hristos și ai ființelor sfinte. Aceia

care pe pământ, în ticăloșia lor, au fost tovarăși, având un fel de priete-

nie carnală, acolo nu vor avea nici cea mai mică legătură, ci o ură conti-

nuă, desăvârșită și nemascată unul față de celălalt. Așa cum pe pământ

și-au promovat unul altuia păcatele, tot așa în Iad își vor promova pe-

deapsa unul altuia. Dacă atunci și-au fost unul altuia instrumente ale

pierzării sufletelor lor, preocupându-se cu ațâțarea poftelor lor, acum

își vor ațâța unul altuia focul chinurilor lor. Aici jos, prin păcat, s-au

năruit unul pe altul, dându-se ca exemple greșite și otrăvindu-se unul

pe altul cu vorbire ticăloasă. Acum însă, vor la fel de angajați în tortu-

rarea celorlalți, precum erau odinioară în ispitirea și coruperea lor.


66

Însă în Iad până și ura, invidia și toate poftele lor urâcioase le vor fi

un chin. Dumnezeu și Hristos, cei pe care Îi urăsc cel mai mult și către

care sufletul lor va fi plin de ură precum un cuptor plin de foc pentru

totdeauna, vor fi infinit de departe de ei, locuind într-o binecuvântare

și glorie infinită, pe care ei nu vor putea cu nimic s-o micșoreze. Și se

vor chinui pe ei înșiși datorită invidiei lor fără roade față de sfinții și

îngerii din Cer, de care nu se pot apropia și pe care nu-i pot vătăma. Nu

vor avea parte de niciun pic de milă nici din partea lor înșiși, nici din

partea altora, deoarece Iadul are numai înfățișarea urii și lipsei de milă

sau compasiune. Și astfel vor fi lăsați să-și petreacă veșnicia împreună.

Voi toți cei care sunteți fără Hristos, care niciodată nu ați fost năs-

cuți din nou, care niciodată nu ați avut parte de o reînnoire a inimilor

voastre ca urmare a sădirii dragostei divine în ele de către Duhul Sfânt,

prin care să luați decizia de a alege bucuria ce constă în iubirea sfântă ca

cel mai de preț și mai dulce bun și prin care să vă petreceți viață luptând

pentru sfințire, voi toți aceștia – luați aminte la pericolul care vă paște.

Căci Iadul este lumea la care sunteți condamnați, lumea căreia îi aparți-

neți ca urmare a sentinței legii, lumea pe care, în fiecare zi și oră, sunteți

în pericol să o aveți ca locuință veșnic neschimbată, lumea în care, dacă

nu vă pocăiți, vei ajunge curând, în loc să mergeți către lumea binecu-

vântată a iubirii despre care deja ați auzit. Luați aminte! Oh, luați

aminte la faptul că aceasta va fi cu adevărat soarta voastră. Aceste lu-

cruri nu sunt povești bine meșteșugite, ci realitățile mărețe și cumplite


67

ale Cuvântului lui Dumnezeu și lucrurile care, peste puțină vreme, le

veți cunoaște cu o certitudine veșnică ca fiind adevărate. Cum poți deci,

să te odihnești într-o asemenea stare în care ești și să-ți continui viața zi

după zi atât de nepăsător și atât de indiferent și neglijent față de scum-

pul tău sufletul nemuritor? Ia aminte cu mare seriozitate asupra acestor

lucruri și, înainte de a fi prea târziu, fii înțelept pentru tine însuți; îna-

inte să-ți alunece picioarele pe munții întunecoși și să cazi în lumea de

mânie și ură, unde este vaiet, plâns și scrâșnire a dinților cu dușmănie și

turbare împotriva lui Dumnezeu, împotriva lui Hristos și unul împo-

triva celuilalt și unde este groază și spaimă a duhului pentru totdeauna.

Fugi către cetatea de scăpare cât încă ești prizonier al speranței, înainte

ca ușa nădejdii să fie închisă și agonia celei de-a doua morți să își înceapă

lucrarea și înainte ca osânda ta eternă să fie pecetluită!

Dacă Cerul este o lume așa de binecuvântată, atunci să facem din

ea patria noastră aleasă și moștenirea spre care privim și pe care o cău-

tăm. Să ne fixăm traseul în această direcție și să perseverăm în vedere

primirii ei în posesie. Este imposibil să putem câștiga această lume; ea

ne este oferită în dar. Deși este o țară atât binecuvântată și ideală, totuși

Dumnezeu este gata să ne ofere un drept de moștenire acolo, dacă doar

ar fi țara pe care ne-am dori-o, pe care am alege-o și pe care am căuta-o


68

cu hărnicie. Dumnezeu ne oferă ceea ce alegem. Putem să avem moște-

nirea oriunde ne dorim și putem obține Cerul dacă doar îl vom căuta

prin stăruința răbdătoare în facerea de bine. Fiecare dintre noi suntem,

ca să spunem așa, așezați în această lume ca într-o pustie imensă, cu di-

verse țări în ea și cu diferite drumuri ce duc către acele țări, iar noi sun-

tem lăsați să alegem pe care dintre aceste căi să apucăm. Dacă alegem

Cerul cu tot ceea ce suntem și ne fixăm inimile în întregime asupra ace-

lui Canaan binecuvântat – tărâmul dragostei, alegând și iubind calea

care duce la el, vom putea umbla pe acea cale și dacă vom continua să

mergem pe ea, în final ne va conduce în Cer.

Să lăsăm ca tot ceea ce am auzit despre țărmul iubirii să ne miște pe

toți, pentru a ne întoarce privirile spre el și a ne coti direcția într-acolo.

Nu ar trebui ca tot ceea ce am auzit până acum despre condiția fericită

a acelei țări și despre multele desfătări care sunt în ea să fie îndeajuns ca

să ne facă să însetăm după ea și, cu cea mai mare ardoare și fermitate în

hotărâre să rămânem neclintiți în înaintarea noastră și să ne petrecem

întregile noastre vieți pe drumul care duce într-acolo? Ce veste plină de

bucurii este aceea că auzim despre o astfel de lume a păcii desăvârșite și

a dragostei sfinte și că este posibil, da, că există o oportunitate reală pen-

tru noi să ajungem acolo și să ne petrecem veșnicia în bucuriile ei! Oare

nu este îndeajuns ceea ce am auzit despre acea lume binecuvântată ca să

ne ostenească de această lume de mândrie, de răutate, de ceartă, de zân-

găniri discordante, o lume a confuziei, o pustie cu șerpi sâsâitori, un


69

ocean învolburat, unde nu este niciun loc de odihnă, unde toți sunt

pentru ei înșiși și unde domnește și stăpânește mândria și toți se luptă

ca să se înalțe pe ei înșiși, indiferent de ce se alege de ceilalți și toți sunt

înfocați după bunul lumesc, care le este cel mai de preț obiect al dorin-

ței și luptelor lor, acolo unde oamenii sunt în permanență hărțuitori,

defăimători și plini de reproșuri, iar alteori rănind și abuzând unul de

altul – o lume plină de nedreptate, de asuprire și cruzime – o lume în

care există atât de multă trădare, falsitate, inconsecvență, ipocrizie, su-

ferință și moarte – unde există atât de puțină încredere în umanitate și

în care toți oamenii buni au atâtea falimente și atât de multe lucruri

care să-i recomande ca neiubitori și incomozi, o lume în care există atât

de multă durere, vinovăție și păcat sub orice formă.

Cu adevărat aceasta este o lume rea și așa arată viața în ea. Este în

zadar să ne așteptăm că în viitor va exista altceva decât o lume a păcatu-

lui, a mândriei, a dușmăniei și a conflictelor și prin urmare, o lume fără

de odihnă. Și chiar dacă de azi înainte timpurile se vor îndrepta, totuși

câtă vreme va mai fi lumea, aceste lucruri vor fi întotdeauna mai mult

sau mai puțin prezente în ea. Cine este acela, deci, care s-ar mulțimi cu

o moștenire într-o lume ca aceasta? Pe care om ce acționează cu înțelep-

ciune și chibzuință l-ar preocupa câtuși de puțin să adune într-o lume

ca aceasta și nu mai degrabă să o neglijeze și să le-o lase acelora care vor

s-o ia și cu toată inima și puterea sa, să adune comori în Cer, perseve-

rând cu stăruință spre lumea de sus a iubirii? Ce ar însemna pentru noi


70

faptul că am acumula mari posesiuni în această lume și cum ne-ar putea

împlini gândul de a avea partea de moștenire aici, când ne este oferit un

titlu de proprietate în acea lume glorioasă a Cerului și mai ales când,

dacă vom avea partea noastră de moștenire aici, trebuie, atunci când lu-

mea va fi trecut, să avem partea noastră de moștenire în Iad, în acea

lume a urii și a furiei fără sfârșit a lui Dumnezeu, acolo unde sălășluiesc

numai demonii și duhurile blestemate?

Cu toții avem în mod natural dorința după odihnă și liniște și nu-

mai dacă am obține-o cumva! Prin urmare să căutăm acea lume a păcii

și iubirii despre care am auzit până acum, unde o odihnă dulce și bine-

cuvântată rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Dacă vom obține un

titlu de proprietate în acea lume, atunci, când vom termina cu aceasta,

ne vom lăsa pentru totdeauna toate grijile, problemele, oboselile, dile-

mele și tulburările. Ne vom odihni în paradisul lui Dumnezeu de aceste

furtuni care urlă pe pământ și de fiecare trudă și efort. Voi care sunteți

săraci și vă considerați disprețuiți de aproapele vostru și prea puțin aju-

tați de oameni, nu vă preocupați prea mult cu aceasta. Să nu vă pese

prea mult de prietenia lumii, ci căutați Cerul, unde nu există nimic ase-

mănător rușinii și unde nimeni nu este disprețuit, ci toți sunt onorați,

prețuiți și scump iubiți de către toți. Voi care credeți că ați avut parte

de multe abuzuri și de multe purtări urâte din partea altora, să nu vă

pese de aceasta. Nu-i urâți pentru ce v-au făcut, ci alipiți-vă inimile de


71

Cer, acea lume a iubirii și stăruiți înainte către acea țară mai bună, unde

nu există decât bunătate și iubire sfântă.

Iată aici câteva direcții de a căuta Cerul,

În primul rând, nu permite inimii tale să alerge după lucrurile aces-

tei lumi ca după cel mai mare bun al ei. Nu te complace în posesiuni

lumești ca și cum ele ți-ar putea satisface sufletul. Aceasta reprezintă in-

versul căutării Cerului și este un mers contrar căii care duce către lumea

dragostei. Dacă urmărești Cerul, sentimentele tale nu trebuie să mai fie

prinse în plăcerile lumii. Nu trebuie să-ți îngădui senzualitate, lumesc,

desfătare în onorurile lumii, sau ocupare a gândurilor și a timpului cu

acumularea prafului de pe pământ. Trebuie să dai la moarte dorințele

de glorie deșartă și să devii sărac în duh și cu o inimă modestă.

În al doilea rând, în meditațiile și în practicile sfinte, trebuie să fi

angajați într-o relație strânsă cu persoanele, obiectele și plăcerile cerești.

Este imposibil să cauți în mod constant Cerul fără ca gândurile tale să

nu fie prinse cel mai mult acolo. Îndreaptă-ți deci, cursul gândurilor și

al sentimentelor tale către acea lume a dragostei, către Dumnezeul dra-

gostei care sălășluiește acolo și către sfinții și îngerii care sunt la dreapta

lui Hristos. Fie ca gândurile tale să fie de asemenea îndreptate cel mai

mult către obiectele și desfătările acelui tărâm al dragostei. Stai într-o

comuniune tot mai mare cu Dumnezeu și cu Hristos în rugăciune și

gândește-te des la tot ceea ce este în Cer, la prietenii care sunt acolo, la


72

lauda și închinarea de acolo și la tot ceea ce va constitui binecuvântarea

acelei lumi a dragostei. „Fie ca cetățenia ta să fie în Ceruri.”

În al treilea rând, fii bucuros de a trece prin toate greutățile în dru-

mul spre Cer. Deși calea este pusă înaintea ta și poți păși pe ea dacă vrei,

totuși este o cale de urcuș continuu și plină cu multe obstacole și difi-

cultăți. Orașul glorios de lumină și dragoste se află cum s-ar spune, pe

vârful muntelui și nu există nicio altă cale către acolo decât prin pași

anevoioși în urcare. Dar deși urcușul este dificil și calea plină de obsta-

cole, totuși se merită tot efortul de dragul de a ajunge și a rămâne în

sfârșit în orașul atâtor glorii. Fii dispus atunci, pentru a întâmpina efor-

tul, a îndura truda și a depăși greutățile. Ce sunt toate acestea în com-

parație cu dulcea odihna care se află la sfârșitul călătoriei? Fii gata să

depășești înclinațiile naturale ale cărnii și sângelui de a te coborî și rămâi

ferm în înaintarea și ascensiunea către premiu. Cu fiecare pas urcat va

fi din ce în ce mai ușor și cu cât te vei ridica mai sus, cu atât vei fi mai

încurajat de priveliștea slăvită de dinaintea ta și de apropierea tot mai

mare a acelui oraș ceresc în care, peste puțină vreme, te vei odihni pen-

tru totdeauna.

În al patrulea rând, ațintește-ți în toate căile tale privirea către Isus,

care, în calitate de înainte mergător al tău a ajuns deja în Cer. Privește la

El. Privește la gloria pe care o are în Cer, așa încât priveliștea ei să te

stârnească să-ți dorești să fii acolo tot mai mult. Privește la exemplul


73

Lui. Ia aminte cum, prin stăruința Sa răbdătoare în facerea de bine și

prin perseverarea Sa statornică în mijlocul unor mari suferințe, a mers

înaintea noastră în Cer. Privește la El ca la Mijlocitorul tău și încrede-te

în ispășirea pe care a realizat-o și prin care a intrat în Sfânta Sfintelor, în

Templul de sus. Privește la El ca la Mijlocitorul Tău, care pledează veș-

nic pentru cauza ta înaintea tronului lui Dumnezeu. Privește la El ca la

puterea ta, pentru ca prin Duhul Său să-ți dea tărie să mergi mai departe

și să treci peste orice piedică pe cale. Încrede-te în promisiunile Sale cu

privire la Cer, făcute pentru aceia care Îl iubesc și Îl urmează și pe care

Le-a confirmat intrând în Cer ca Reprezentant, Mântuitor și Cap al po-

porului Său.

Și în al cincilea rând, dacă pretinzi că ești pe drumul către tărâmul

dragostei, asigură-te că trăiești o viață de iubire – iubire față de Dum-

nezeu și iubire față de oameni. Fiecare dintre noi nădăjduiește să aibă

parte de acea lume a dragostei și prin urmare, ar trebui să prețuim du-

hul de dragoste și să trăim aici pe pământ o viață de iubire sfântă. Acesta

este modul în care putem fi precum locuitorii Cerului, care acum sunt

deja confirmați pentru totdeauna în dragoste. Numai în acest fel poți

fi ca ei în excelență și frumusețe și totodată în fericire, odihnă și bucurie.

Trăind pe pământ în iubire poți fi de asemenea la fel ca ei și în pace

sfântă și dulce, având prin urmare în această lume, anticiparea plăceri-

lor și desfătărilor cerești. De asemenea poți avea la fel ca ei și un simță-

mânt al gloriei lucrurilor cerești, un simțământ al lui Dumnezeu, al lui


74

Hristos și al sfințeniei, iar inima ta să fie potrivită și deschisă de către

iubirea sfântă pentru Dumnezeu și de către duhul păcii și al dragostei

pentru om – către un simțământ al perfecțiunii și dulceții tuturor lu-

crurilor care vor fi în Cer. Astfel ferestrele Cerului vor fi deschise ca să

lumineze cu glorioasa lui lumină în sufletul tău. În acest fel vei avea do-

vada potrivirii tale pentru acea lume binecuvântată și mărturia faptului

că ești pe drumul de a o primi în posesiune. Și fiind astfel prin har, făcut

corespunzător pentru moștenirea sfinților în lumină, după ce puține

zile vor trece, vei fi cu sfinții în binecuvântarea lor, pentru totdeauna.

Fericiți, nespus de fericiți vor fi aceia care vor fi găsiți credincioși până

la capăt, pentru ca apoi să fie primiți în bucuria Stăpânului lor! Acolo

„nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soa-

rele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de

domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, şi Dum-

nezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:16-17).

cerul - literatură creștină de calitate. totul gratuit. · fiecare strop de dragoste sfântă...

Documents