Ce ştiţi despre

hipoacuzie? 

Dr. Adelaida Iorgulescu - Medic primar ORL, Centrul medical Sanador, e-mail: adelaida_iorgulescu@yahoo.comHipoacuzia este un defect invizibil şi reprezintă scăderea auzului - unul din cele 5 simţuri prin care interacţionăm cu mediul

înconjurător şi putem socializa. Fără să auzim, nu putem vorbi, nu putem reproduce acele sunete cu sens ce reprezintă

cuvintele. Pierderea auditivă afectează aproximativ o zecime din populaţie.

Hipoacuzia, la naştereHipoacuzia poate să apară de la naştere sau pe parcursul vieţii. O mamă trebuie să remarce dacă sugarul reacţionează la

zgomote puternice prin tresărire în primele 3 luni, localizează sunetul până la 6 luni, răspunde la nume şi reproduce unele

sunete din mediu până la 9 luni, spune primele cuvinte cu sens la 1 an, spune aproximativ 10 cuvinte la 1 an şi jumătate,

pentru ca la 2 ani să aibă un vocabulary de peste 20 de cuvinte, folosind fraze. Din maternitate se poate face un test

screening orientativ auditiv, iar la cea mai mică suspiciune că sugarul ar avea o hipoacuzie este necesară investigarea

audiologică complexă.

Care sunt cauzele?Cauzele ce pot duce la hipoacuzie de la naştere sunt numeroase. Aş aminti bolile genetice - sindromul Alport şi sindromul

Waardemburg, prematuritatea – greutatea la naştere sub 1.500 de grame, nota la naştere sub 5, ventilaţia mecanică peste 4

zile, malformaţiile craniofaciale, infecţiile intrauterine, rubeola maternă, sifilisul congenital, existenţa în familie a unei

persoane cu surdomutitate şi, nu în ultimul rând, medicamentele ototoxice (aminoglicozide, diuretice de ansă, antimalarice

etc.). În copilărie, cauzele hipoacuziei sunt date de ,,banalul” dop de ceară, corpii străini auriculari, disfuncţia trompei,

terenul alergic şi otita seroasă, infecţiile otice repetate netratate corespunzător, infecţiile grave ca meningita, encefalita,

oreionul,traumatismele craniene, barotrauma şi medicamentele ototoxice (gentamicina, kanamicina,

streptomicina,neomicina).

Cum se manifestă la copii?Copiii cu hipoacuzie au tulburări de limbaj, tulburări de dezvoltare psihointelectuală şi tulburări afective. Sunetele pe care le

emit şi plânsul au o tonalitate specială, pentru că ei nu reproduc ce aud, ci se manifestă cum simt. În lipsa audiţiei, copiii nu-

şi pot forma şi dezvolta gândirea conceptuală, lipsindu-le reprezentarea acustică. Dacă până la vârsta de 3 ani deficitul de

auz nu e corectat prin implant cohlear sau prin aparat auditiv, atunci se instalează surdomutitatea şi limbajul semnelor

rămâne modalitatea de bază în comunicare, recuperarea ulterioară fiind extrem de anevoioasă şi cu rezultate incerte.

Singura modalitate de şcolarizare rămâne cea de hipoacuzici.

În cazul în care la investigaţiile audiologice se constată resturi de auz, atunci se prefer protezarea auditivă cât mai precoce -

s-a ajuns chiar la performanţa ca un sugar de 6 luni să poată fi protezat. În cazul în care surditatea e profundă, se

recomandă implantul cohlear - un dispozitiv minuscul ce este introdus în os printr-o metodă chirurgicală laborioasă până la

urechea internă Acesta necesită o permanentă supraveghere medicală şi educare logopedică. Aceşti copii însă beneficiază

de şcolarizare normală, alături de copii sănătoşi.

Tipuri de hipoacuzieClasificarea hipoacuziei se poate face după mecanismul de producere: hipoacuzie de transmisie, hipoacuzie

neurosenzorială şi hipoacuzia mixtă. Hipoacuzia de transmisie presupune mecanismul prin care vibraţia sonoră e

împiedicată să ajungă la urechea internă - conductul auditiv e strâmtat, inflamat, ocupat de o formaţiune tumorală, corp

străin sau dop de ceară. Timpanul poate să fie rupt traumatic, perforat în urma unei otite netratate, îngroşat, retractat sau

cicatrizat. Urechea medie conţine în mod normal aer şi cele 3 oscioare ale auzului. Acestea pot fi întrerupte, blocate,

osificate sau în urechea medie poate să fie lichid seros, puroi, sânge sau o formaţiune tumorală. În toate aceste cazuri,

vibraţiile sonore nu se transmit corespunzător şi apare hipoacuzia. În formele severe sau profunde, sunt afectate urechea

internă şi nervul auditiv. Poluarea fonică prin sunete puternice (în discoteci, ascultarea de muzică în căşti la volum mare,

traume sonore) duce la hipoacuzie. Multe cauze de scădere de auz pot fi tratate medical sau chirurgical. De aceea, e foarte

important ca orice afecţiune otică să fie corect tratată de medicul ORL-ist, iar orice scădere de auz să fie investigată

audiologic şi să fie urmărită în timp.

Cum putem preveni hipoacuzia?Prin efectuarea vaccinărilor la timp, evitarea naşterilor premature, tratarea corectă a infecţiilor - în special a infecţiilor otice şi

de tract respirator, evitarea traumatismelor, a traumelor sonore şi, nu în ultimul rând, evitarea pe cât posibil a

medicamentelor ototoxice - iar dacă sunt recomandate, să fie în doze minime şi pe durată scurtă.

Cum trăim cu hipoacuzia?La orice vârstă, hipoacuzia duce la izolare, limitarea contactului social, dificultăţi de orientare în mediul înconjurător şi mai

ales la dificultatea de comunicare cu semenii. 45% dintre persoanele de până la 65 de ani suferă de hipoacuzie şi 80%

dintre cei până la 85 de ani. Această hipoacuzie se numeşte prezbiacuzie şi e dată de înaintarea în vârstă. În general,

persoana în cauză nu realizează că are o problemă de auz, ci mai mult anturajul, iar soluţia ideală este protezarea auditivă.

Aceasta va reda siguranţa şi reintegrarea pacientului în societate.

Semnal de alarmă pentru generaţia tânără Tinerii îşi supun aparatul auditiv la traume sonore prin frecventarea discotecilor unde muzica este la maximum şi, mai mult

decât atât, utilizează des căştile pentru a asculta muzica la volum foarte mare. Auzul este un proces complex la care

participă şi celulele ciliate situate în urechea internă, care, odată distruse, nu se mai refac niciodată. Intrăm în viaţă cu o

zestre de care trebuie să avem grijă şi pe care e păcat să o stricăm cu bună ştiinţă.