Primul ajutor reprezintă totalitatea măsurilor care se aplică în cazul accidentaților, înaintea intervenției cadrelor medicale.Oricine are un instructaj minim corespunzător poate aplica primul ajutor.A fi salvator implică o deosebită responsabilitate, curaj și prezență de spirit.Primul ajutor poate salva o viață și poate evita agravarea rănilor. Înainte de orice, primul ajutor implică RESPONSABILITATE.În orice moment ți se poate întâmpla să fii nevoit să acorzi primul ajutor. Poți ajuta un membru al familiei, un prieten sau un necunoscut.

Ce este primul ajutor? Despre 112

În cazul unei urgențe, înainte de a acorda primul ajutor, trebuie să suni la 112.

Sunând la numărul de urgențe 112, apelezi în acelaşi timp ambulanţa, serviciul SMURD, pompierii, poliţia şi jandarmeria.

Este gratuit și poate fi apelat de la orice fel de telefon, indiferent de rețea.

Ce informații trebuie transmise la 112:

• Ce urgență ai și ce s-a întâmplat;

• Locul unde este necesară intervenția și câte persoane sunt implicate;

• Unde te afli în acel moment și numărul de telefon de la care suni;

• Numele tău.

Este foarte important ca atunci când vorbești cu operatorul de

la 112 să fii calm și să răspunzi cât mai clar la toate întrebările care ți se pun.

Nu suna la 112 decât dacă ai într-adevăr o urgență!

Sunt urgențe: accidentele de mașină, incendiile, exploziile, mirosul de gaze, furtul din locuință, agresiunile, bătăile, scandalul, cutremurele, inundațiile, problemele grave de sănătate.

Nu sunt urgențe: nu-ți găsești câinele, te-ai certat cu prietenii, s-a stricat ceva în casă sau nu îți găsești cheile, ești plictisit etc.

Atitudinea ta când acorzi primul ajutorFii calm, optimist pentru a inspira încredere victimei. Oricât de impresionantă ar fi scena accidentului, oricât de gravă este starea răniților, salvatorul nu are voie să-și piardă cumpătul.

Când eşti în faţa unei persoane accidentate, trebuie să evaluezi rapid 3 lucruri: starea de conștiență, respirația şi circulația sângelui. Astfel, îţi dai seama de gravitatea accidentului şi de măsurile pe care trebuie să le iei. Dacă persoana sângerează masiv, trebuie totodată intervenit rapid pentru oprirea hemoragiei (vezi subiectul „Plăgile”).

1. Evaluarea stării de conştienţă (stimuli verbali şi dureroşi)

Din primul moment, încearcă să vorbeşti cu accidentatul. Pune-i câteva întrebări uşoare: „Ce s-a întâmplat?”, „Ce vă doare?”, „Cum vă simţiţi?”. Dacă victima nu răspunde la întrebări, verifică-i sensibilitatea dureroasă astfel: ciupește

pielea ușor, strânge ușor vârful degetelor sau lobul urechii; dacă vei remarca prezența unei grimase de durere, înseamnă că victima răspunde la stimuli dureroşi. Starea accidentatului este bună dacă este conştient şi poate vorbi (chiar dacă este dezorientat), este mai gravă dacă nu este conştient dar răspunde la stimuli dureroşi şi este gravă dacă accidentatul este neresponsiv atât la stimulii verbali cât şi la cei dureroşi. Pentru persoanele care nu sunt conştiente, trebuie evaluate imediat respiraţia şi circulaţia.

2. Evaluarea respiraţiei

Pentru a vedea dacă victima respiră, apropie-ţi obrazul de faţa victimei pentru a simţi sau auzi respiraţia acesteia, încercând să surprinzi totodată

eventuale mişcări respiratorii ale pieptului său. O altă metodă este cea a oglinzii: pui o oglindă sau o suprafață lucioasă în față nasului rănitului, iar în cazul în care respiră, vaporii de apă din aerul expirat (încălzit) vor condensa pe oglindă.

3. Evaluarea circulaţiei - pulsul

Pulsul se examinează la gât, pe artera carotidă, prin apăsarea cu două degete (arătător și mijlociu) în spaţiul dintre trahee și mușchiul gâtului. Se palpează timp de 5-10 secunde într-o parte, iar dacă nu simţim nimic, se repetă manevra în partea cealaltă. Pulsul poate fi luat şi prin apăsarea uşoară cu două degete a încheieturii mâinii.

Cum evaluezi gradul de afectare a victimei Ce facem? Pacientul se poate afla în una dintre următoarele situaţii:

• Responsiv, conştient.

• Alterarea stării de conştienţă dar cu respiraţie şi puls prezente

• Stop respirator (după eliberarea căilor aeriene, pacientul are puls dar NU respiră).

• Stop cardio-respirator (după eliberarea căilor aeriene, pacientul NU are puls şi NU respiră).

Persoană conştientă sau inconştientă, dar cu respiraţie şi puls prezente

• se aşază victima în poziţie laterală de siguranţă;

• apel la 112;

• reevaluare periodică.

STOP RESPIRATOR: persoană inconştientă, puls prezent, respiraţie absentă

1. Primul gest este de a verifica dacă sunt libere căile respiratorii. Aceasta se face prin:

- hiperextensia capului (se dă capul pe spate, punând o pătură

rulată sub gâtul victimei) – NUMAI la persoanele care nu au suspiciune de fractură a coloanei cervicale;

- deschiderea cavităţii bucale, curăţarea de eventuali corpi străini şi tragerea limbii în sus, dacă aceasta este căzută în fundul gâtului.

2. Se face respiraţie artificială gură la gură - 10 insuflaţii;

3. Apel la 112;

4. Continuarea respiraţiei artificiale: 14-16 insuflaţii pe minut, cu reevaluare periodică a stării victimei. Se continuă până când:

- soseşte salvarea,

- victima îşi recapătă respiraţia spontan,

- victima intră şi în stop cardiac – vezi stop cardio-respirator.

STOP CARDIO-RESPIRATOR: persoană inconştientă, puls prezent, respiraţie absentă

În acest caz, primul ajutor va include şi masajul cardiac extern, pe lângă manevrele anterioare. Înainte de a începe masajul cardiac, se sună la 112 şi se aplică 1-2 lovituri puternice, cu

pumnul, pe torace, în dreptul inimii. Manevrele de resuscitare trebuie începute cât mai repede posibil, în maxim 3-5 minute de la instalarea stopului cardio-respirator.

Dacă este un singur salvator, se efectuează alternativ câte 2 ventilaţii şi câte 15 compresii toracice. Dacă sunt minim 2 salvatori, se continuă cu un raport de 1 ventilaţie la 5 compresii toracice.

Plăgile reprezintă străpungerea barierei pielii de către corpuri tăioase sau înţepătoare. Ele sunt periculoase în primul rând prin riscul de hemoragie (plăgile mari), prin riscul de lezare a organelor interne (în cazul plăgilor abdominale sau toracice) sau ulterior prin riscul de infectare.

Primul ajutor poate presupune:1. oprirea sângerării (hemostază), care se realizează de regulă prin comprimarea vasului de sânge lezat. Atenţie: salvatorul trebuie să îşi ia măsuri de precauţie (mănuşi) înainte de a veni în contact cu sângele victimei!Comprimarea vasului se poate realiza:• cu degetul aplicat pe vasul sanguin;

• cu pansament compresiv: se acoperă şi se comprimă rana cu mai multe comprese sterile sau cu bucăţi de pânză curată (batiste, haine etc.). Se apasă minim 10-15 minute, chiar dacă pansamentul se pătează cu sânge;

• cu garoul - un cordon elastic care se leagă în amonte de leziune (deasupra locului de unde curge sangele); în lipsa unui garou se poate folosi un fular, o curea, un cordon sau un elastic etc.

2. prevenirea infectării plăgii

Este un element puţin important atunci când există alte probleme mai grave, care ameninţă viaţa victimei. În cazul unor accidentări uşoare, se trece

însă rapid la această etapă, care presupune:

- toaleta plăgii: tăieturile se spală cu apă curată, apă şi săpun şi cu apă oxigenată. Marginile plăgii se dezinfectează cu alcool medicinal sau tinctură de iod (nu se toarnă însă alcool sau tinctură de iod în plagă).

- bandajarea plăgii: de obicei, rana se acoperă cu o compresă sterilă. Este important ca nimeni să nu atingă interiorul compresei cu degetele. Pansamentul nu trebuie să fie foarte strâns, ci trebuie să permită circulaţia sângelui.

- vaccinarea anti-tetanos: se face la cabinetul medical şi este foarte importantă mai ales în cazul plăgilor murdare cu pământ, al plăgilor înţepate cu obiecte ruginite etc.

EntorselePlăgile

Entorsa este un accident comun, ca urmare a unei torsionări („suciri ale articulaților“). De obicei, entorsa afectează mai des membrele inferioare, în special glezna. Uneori, entorsa este însoțită de fractură și, în aceste situații, se acordă primul ajutor fracturii. Dacă nu puteţi spune cu certitudine dacă este entorsă sau fractură, trataţi traumatismul ca şi cum ar fi o fractură.

Primul ajutor în cazul entorselor

• Ridică piciorul afectat în sus.

• Aplică un bandaj elastic strâns.

• Aplică un pachet cu gheață pe bandaj.

Fracturile presupun întreruperea continuităţii osoase, cauzată de traume puternice. Fracturile pot fi închise (nu există plagă la nivelul pielii), sau deschise (pielea este tăiată în accident sau străpunsă din interior de capetele osoase deplasate).

Primul ajutor în cazul fracturilor

• Acoperă rana și oprește sângerarea - în cazul unei fracturi deschise (vezi subiectul „plăgile”);

• Imobilizează, pe cât posibil, partea accidentată folosind o

atelă (un suport rigid care se leagă de membrul fracturat şi nu permite mişcarea acestuia). Pentru a fi eficientă, atela trebuie sa fie suficient de lungă ca să acopere atât articulaţia de deasupra, cât şi pe cea de dedesubtul fracturii. Atela nu trebuie să fie dură pe piele (ideal se căptuşeşte cu un material moale) şi nu trebuie să întrerupă circulaţia sângelui. În situaţia în care lipseşte echipamentul necesar, persoana care acordă primul ajutor trebuie să facă apel la fantezie şi să improvizeze, putând folosi: carton, metal, plastic, pături înfăşurate etc;

•Transportă cu atenție pacientul la spital sau la medic, astfel încât membrul fracturat să fie cât mai imobil.

Fracturile

Otrăvirea și intoxicația pot fi cauzate de nenumăratele produse folosite în casă (detergenți, substanțe de curățat), produse care conțin chimicale și care pot fi foarte dăunătoare. Alte cauze pot fi drogurile, alcoolul și medicamentele.

Primul ajutor în cazul otrăvirilor și al intoxicațiilor

Deschide gura bolnavului și îndepărtează orice urmă de pastile sau corpi străini, dacă este cazul.

• Provoacă voma numai dacă victima este conștientă.

• Dă-i să bea multă apă (numai dacă victima este conștientă).• Ține pacientul culcat în poziția laterală de siguranță.

Intoxicațiile cu leșie (sodă caustică, amoniac) și acid (acid sulfuric, acid clorhidric).

Dacă cineva înghite aceste substanțe, ele vor cauza leziuni grave în profunzimea gâtului, esofagului și stomacului. Se pot ivi complicații amenințătoare pentru viață dacă acidul respectiv perforează aceste organe. În gât, mucoasele se pot

inflama, cauzând dificultăți în respirație.

• Nu provoca voma. Leșia și acidul sulfuric pot afecta gâtul și esofagul din nou.

• Dă pacientului să bea apă dacă acesta poate înghiţi.

• Ține comprese reci la gât și cuburi de gheață, pentru a preveni umflarea țesuturilor și sufocarea.

• Ține pacientul în poziția laterală de siguranță.

Consumul drogurilor poate cauza disfuncții cerebrale grave și tulburări de dezvoltare și de comportament. Cei care utilizează droguri au deseori dificultăți în stabilirea propriei identități, a relațiilor cu ceilalți (inclusiv cu cei din familie), în dobândirea unei independențe fizice și psihice normale.

Primul ajutor în cazul supradozei de droguri• Provoacă vomă dacă persoana este conștientă.• Dă victimei foarte multă apă.• Dă victimei cărbune medicinal.

Dacă victima respiră, dar este lipsită de cunoștință:• Deschide-i căile de acces ale aerului - gura.• Asigură-i o poziție laterală stabilă.

Dacă victima respiră rar și cu dificultate:• Încearcă să o trezești, strigând-o pe nume și provocându-i durere (ciupind-o sau lovind-o cu palma peste față).• Dacă reacționează, îndeamn-o să respire.

Dozele mari de alcool pot paraliza activitatea creierului. Există, de asemenea, pericolul de vomă și de sufocare.

Primul ajutor în cazul intoxicației cu alcool• Așază pacientul în poziția laterală de siguranță.• Supraveghează constant

bolnavul, acesta poate avea accese de vomă și se poate îneca.• Dacă pacientul poate înghiţi, dă-i să bea multă apă, îndulcită de preferinţă, precum şi anti-algice pentru durerile de cap.• În cazul intoxicaţiilor severe, cu pierderea cunoştinţei, pacientul trebuie dus de urgenţă la spital. Coma alcoolică poate duce la deces.

Intoxicația cu alcool

Otrăvirea și intoxicația Intoxicația cu droguri

Temperatura normală a corpului este de 36-37oC.

Când temperatura aerului scade, emanația de căldură a corpului crește prin activitatea depusă de mușchi (tremurături). În același timp însă, se produce o scădere a căldurii, datorită circulației mai lente a sângelui prin piele. Pielea se răcește și devine palidă.

Pentru a-și putea menține temperatura, corpul încearcă, totodată, să diminueze pierderea căldurii, prin retragerea sângelui din brațe și picioare. Astfel se produc degerături locale. Rezistența corpului la temperaturi scăzute poate fi redusă prin: stare proastă, oboseală, foame, teamă, vârstă înaintată.

Degerăturile locale sunt de două feluri:

• Degerături superficiale

• Degerături profunde.

O degerătură superficială se limitează la zona pielii. Degetele de la mâini și de la picioare, urechile, nasul, obrajii și organele sexuale sunt cele mai afectate părți ale corpului. Degeratul are senzația de furnicături ale pielii, urmată de o durere moderată. Ulterior apar pete albe pe piele.

Degerăturile profunde nu se limitează numai la piele,

ci cuprind și țesuturile subcutanate, inclusiv mușchii și țesuturile osoase. O degerătură foarte puternică face ca pielea să devină albă, tare, rece, insensibilă. O degerătură superficială poate fi tratată la fața locului, în timp ce o persoană cu degerături profunde trebuie dusă imediat la spital.

Degerăturile superficiale se tratează prin contact cu pielea normală. Se menține contactul cu pielea caldă până când porțiunea degerată își recapătă culoarea normală, simțurile și consistența.

Primul ajutor în cazul degerăturilor profunde

• Scoate victima din vânt și frig.

• Dă-i să bea ceva cald.

• Înfășoar-o în haine călduroase care să o protejeze de frig.

• Nu bandaja degerătura.

• Nu masa zona afectată.

Degerăturile

Cele mai comune cauze ale leziunilor prin arsuri sunt: accidentele casnice (apă fiartă, ceai, cafea, grăsimi încinse etc.), incendiile, accidentele rutiere.

În primele câteva minute după un accident care a provocat arsuri, este dificil de stabilit gravitatea acestora. Leziunile prin arsură pot fi împărțite în 4 grade, în funcție de gravitate.

Arsurile de gradul I, cele mai puțin grave, sunt leziuni superficiale. Pielea este roșie, uscată și dureroasă, similară arsurilor provocate de soare.

Arsurile de gradul II – leziunea pătrunde mai adânc, dar nu ajunge la nivelurile cele mai joase ale pielii. Pielea este roșie și dureroasă. Pe zonele afectate

se formează bășici umplute cu lichid.

Arsurile de gradul III, pielea este albă, cu bășici umplute cu lichid sanguinolent. Durerea este mai puțin intensă. Gravitatea arsurilor depinde și de mărimea suprafeței arse.

Arsurile de gradul IV, cele mai grave – leziunea pătrunde și mai adânc, penetrând toate straturile pielii și carbonizând pielea (cruste negre). Arsurile sunt puțin dureroase.

Primul ajutor în cazul arsurilor

În cazul arsurilor uşoare (gradul I şi II) primul ajutor se limitează la menţinerea zonei afectate sub un jet de apă rece (20 minute), după care se pansează cu comprese sterile. Se pot aplica eventual spray-uri speciale pentru arsuri.

În cazul arsurilor grave (gradul III şi IV):- în cazul arsurii cu flacără se va stinge cât mai rapid flacăra;- nu se va dezbrăca victima dacă hainele sunt lipite de pielea arsă;- se va stropi cu apă rece (sau cu zăpadă) şi se vor aplica comprese cu apă rece pe zonele lezate;- se va transporta victima la spital cât mai rapid;- nu se vor sparge flictenele (băşicile cu lichid care apar la suprafaţa pielii) şi nu se vor aplica creme sau alte substanţe pe leziuni.

Cauze frecvente ale electrocutării: scurt circuitele, prizele neadecvat folosite sau cablurile de înaltă tensiune.Primul ajutor în cazul electrocutării• Primul lucru care trebuie făcut este întreruperea sursei de curent electric. • Nu atinge victima deoarece poate fi în continuare în contact cu sursa de curent.• Îndepărtează obiectul cu care s-a curentat victima cu obiect uscat neconductor (lemn, plastic, cauciuc).

Arsurile și electrocutarea

Insolația apare prin expunerea prelungită la temperaturi ridicate și este favorizată de umiditate mare și transpirație redusă, determinată de îmbrăcăminte necorespunzătoare, oboseală fizică, infecții, consum de alcool, boli de inimă.

Semnele instalării insolației pot apărea pe neașteptate, fără ca vreunul dintre acestea să fi fost remarcat anterior: amețeală, sete, dureri de cap, dezorientare,

comportament apatic, greață, contracții musculare, pierderea cunoștinței.

Trebuie evitate activitățile fizice extenuante. În mod normal, rehidratarea completă cu lichide durează în jur de 36 de ore, dar majoritatea celor care suferă o insolație încep să se simtă mai bine în câteva ore.

Primul ajutor în cazul insolațiilor• Scade temperatura corpului bolnavului prin aducerea lui la umbră sau prin stropirea lui cu apă rece.• Dă-i să bea cât mai multe lichide. • Administrează-i antialgice pentru durerile de cap.• Sfătuieşte-l să stea în repaus 24 de ore.

Dacă o persoană se zbate sau se scufundă și tu crezi că ești suficient de puternic şi de antrenat ca să salvezi persoana respectivă, acționează imediat. Dacă nu ştii să înoţi sau nu ești sigur că poți să te descurci de unul singur, cheamă ajutor! Pentru a salva pe cineva care este pe cale să se înece ține cont de:

• După salvarea persoanei respective, dacă ești singur, cheamă imediat ajutor medical specializat.

• Evaluează starea victimei (vezi subiectul „Cum evaluezi gradul de afectare a victimei”)

• Dacă victima nu respiră începe imediat respiraţia gură la gură. Aerul va putea ajunge în plămâni în ciuda existenţei unei

cantităţi reziduale de apă şi, în plus, în majoritatea cazurilor, apa nu pătrunde în plămâni sau pătrunde într-o cantitate foarte mică.

• Persoana salvată de la înec poate prezenta numeroase complicaţii medicale, aşa că este necesar să chemi ajutor medical de urgenţă!

Insolația Înecul

Primul ajutor în accidentele rutiere reprezintă un complex de măsuri de urgență, care se aplică înaintea intervenției cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importanță deosebită pentru salvarea accidentaților și pentru minimizarea efectelor accidentului de circulație.

O condiție obligatorie este crearea unui climat disciplinat

pentru combaterea panicii și a aglomerației din jurul accidentatului.

Victima unui accident de circulație trebuie menajată la maxim. Se vor evita gesturile brutale sau mobilizarea sa excesivă. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blândețe, degajând prin eliberare metodică, treptată,

la nevoie cu sacrificarea materialelor care îl acoperă. Este interzisă exercitarea de tracțiuni asupra părților vizibile (membre, cap, haine) pentru degajarea accidentatului.

Coloana vertebrală și capul se vor lăsa, pe cât posibil, în poziția găsită inițial. În timpul mobilizării victimei se va asigura menținerea fixă a axului format din cap – ceafă - torace.

Starea victimei trebuie evaluată rapid (vezi subiectul „Ce facem?”) şi apoi, în funcţie de situaţie, se aplică măsurile de prim ajutor şi/sau resuscitare.

Este bine ca, atunci când călătorești sau mergi într-o drumeție să ai la tine o trusă de prim ajutor. Dacă în acea perioadă, tu sau cineva din familie urmați un tratament, asigură-te că ai luat toate medicamentele în cantitățile necesare.

Proviziile din trusa de prim ajutor pot cuprinde şerveţele cu alcool, soluție dezinfectantă, bandaje adezive sau faşă de bandajat, ibuprofen, aspirină sau paracetamol, un termometru, faşă elastică pentru luxaţii, spray de insecte, cremă pentru protecţia solară, un antiacid, un laxativ uşor şi un descongestionant.

Accidentele rutiere Trusa de prim ajutor