cateheză pentru copii - bisericasfintiiromani.combisericasfintiiromani.com/educatie/1_1.pdf ·...

Cateheză pentru copii Duminica a 17-a după Rusalii

(a Cananeencei)

1. O femeie s-a dus să-l vadă pe Iisus. Ce i-a cerut ea?

2. Ucenicii au vrut s-o alunge. De ce?

3. Iisus a spus că a fost trimis pentru

poporul lui Israel, iar femeia nu era din Israel.

4. Femeia l-a rugat pe Iisus din nou şi din nou. În final, Iisus i-a vindecat fiica?

1 Nivel:Preşcolari 6 februarie, 2011

4-6 ani

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu ... Matei 15: 21-28

E D I T A T Ă D E P R O T O P O P I A T U L O R T O D O X R O M Â N I R L A N D A

Într-o zi pe când Iisus călătorea a întâlnit o femeie din Canaan care striga: Fie-ţi milă de mine, Doamne, Fiul lui David, şi îmi vindecă fiica. Iisus nu a răspuns nimic, însă ucenicii săi i-au zis: Along-o, că nu va înceta să strige şi să ne necăjească! Iisus i-a spus atunci femeii: Am fost trimis numai pentru poporul lui Israel. Ea a îngenunchiat înaintea lui şi a zis din nou: Doamne, ajută-mă! Iisus i-a răspuns: Nu e drept să iei ceea ce este al copiilor lui Israel şi să-l dai altora. Este ca şi cum ai arunca pâinea copiilor la câini. Femeia a răspuns: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor.

Atunci Iisus a zis: O,femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie după cum doreşti. Şi s-a vindecat fiica ei în acel moment.

Iisus vindecă fiica unei femei

PAGINA 2

Într-o zi, o femeie din Canaan l-a întâlnit pe Iisus şi l-a implorat să aibă milă de ea şi să-i vindece fiica, fiindcă era chinuită de un demon.(Demonii sunt duhuri rele care încearcă să ţină oamenii departe de Dumnezeu). Iisus nu i-a răspuns femeii.

După un timp, ucenicii l-au rugat să o alunge pe femeie pentru că îi deranja, iar El i-a spus: Am fost trimis doar pentru cei din Israel şi nu pentru cei din Canaan. Auzind ce a răspuns Iisus, femeia a căzut în genunchi în faţa Lui

şi a cerut din nou: Doamne,ajută-mă! Iisus i-a spus: Nu e drept să fac o minune pentru o cananeeancă, când ar trebui să-i ajut pe israeliţi. Ar fi ca şi cum ai lua pâinea de la copiii flămânzi şi ai hrăni cu ea câinii.

Femeia a zis: E adevărat, dar şi câinii mănâncă fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor. Când a auzit Iisus răspunsul femeii, i-a spus: Ai mare credinţă, fie ţie după dorinţa ta. Iar în acel moment fiica ei s-a vindecat.

Foaia catehetică PAGINA 2 Cateheză pentru copii

2 Nivel:Primar/Juniori 6 februarie, 2011

7-9 ani

1. Ce l-a rugat femeia cananeeancă pe Iisus?

2. Ucenicii au dorit ca Iisus s-o alunge. De ce?

3. Iisus a spus că a fost trimis pentru

israeliţi, iar femeia nu era din Israel.

4. Ce mănâncă câinii când stau sub masa stăpânilor?

5. Iisus i-a spus femeii că are mare credinţă. I-a vindecat fiica sau nu?

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu...Matei 15: 21-28


(a Cananeencei)



PAGINA 3 Foaia catehetică PAGINA 3 Cateheză pentru copii

3 Nivel:Primar/Seniori 6 februarie, 2011

10-12 ani


(a Cananeencei)


În vremea aceea, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeeancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.

Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmi-turile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu . . . Matei 15: 21-28 1. Cine venea după Iisus? 2. Ce dorea ea? 3. Când i-a răspuns Iisus? 4. De ce i-a vindecat fiica?

5. Poţi să-ţi aminteşti altă Evanghelie în care Iisus a vindecat pe cineva pentru că avea o credinţă mare? 6. Ce crezi că înseamnă o credinţă mare?


PAGINA 4

În vremea aceea, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeeancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.


4 Nivel:Secundar/Juniori

6 februarie, 2011 13-16 ani

Reflecţii… Matei 15: 21-28

1. I-a răspuns Iisus femei cananeence? 2. Ce crezi despre aceasta? 3. Ce motiv avea să o ignore? 4. Ce crezi despre aceasta? Cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar vorbi în acest fel? 5. Cum a răspuns femeia lui Iisus când el a numit-o câine? 6. Ce a spus ea despre sine? Dar despre Iisus? 7. Ce îţi place în răspunsul ei? Ce nu îţi place? De ce?



(a Cananeencei)


PAGINA 5

În vremea aceea, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeeancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.


Protopopiatul Ortodox Român Dublin Christ Church, Leeson Park, D 6, mobil: +353876148140

Comitetul de redacţie: Dr. Tatiana Tăbircă, Sabina Tăbircă, Maria Plămadă, Pr. Călin Florea

e-mail: [email protected], [email protected], [email protected]

5 Nivel:Secundar/Seniori

6 februarie,2011

17-19 ani


(a Cananeencei)


Reflecţii… Matei 15: 21-28

1. Ce i-a spus Iisus femeii când ea a îngenunchiat înaintea Lui şi a spus: Doamne, ajută-mă! 2. Ce crezi că reprezintă “mâncarea copiilor”? 3. Cine sunt “copiii”? 4. Cine sunt “câinii”? 5. Cum a răspuns femeia? 6. Ce înţelegea ea? 7. Ce parte a acestei Evanghelii te deranjează? De ce? Ce parte îţi place? De ce?


PAGINA 6


Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei)

Planşă de colorat 6 februarie, 2011


Rusaliile - Pogorârea Duhului Sfânt



Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel


PAGINA 9

Odată ce structura unei case e terminată, constructorul continuă cu execuţia pereţilor şi izolarea lor. Aşa şi Domnul nostru Iisus Hristos după ce a realizat structura Bisericii, restul l-a continuat Apostolii, adică i-au învăţat pe ceilalţi tot ce ştiau direct de la Iisus: să trăiască credinţa în fiecare zi şi să o păstreze neschimbată. Ei nu puteau să facă acest lucru singuri şi de aceea li s-a trimis un ajutor, Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a fost trimis la ei nu ca în Vechiul Testament, când El venea şi se odihnea asupra Profeţilor pentru un timp. Nu, de această dată Duhul a venit să trăiască în omenii lui Dumnezeu. Şi Biserica, credinţa pe care Hristos le-a dat-o Apostolilor a crescut dintr-o dată.

Ce spune Dumnezeu... Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii. Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.(Faptele Apostolilor, 2: 42-47)

Versuri de memorat “Eu Însumi voi merge înaintea Ta şi Te voi duce la odihnă!” (Ieşirea 33,14)

Rugăciune către Duhul Sfânt Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului care pretutindea eşti şi pe toate le împlineşti. Vistierul bunătăţilor şi Dădătorule de viaţă vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre.

Troparul Praznicului Pogorâri Duhului Sfânt Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie.


Rusaliile - Pogorârea Duhului Sfânt

PAGINA 10

Introducere Pogorârea Duhului Sfânt sau Rusaliile reprezintă ziua de naştere a Bisericii! Este ziua care marchează începutul răspândiri creştinismului de pe o arie geografică mică din Orientul Mijlociu în toată lumea. Grigorie Teologul ne învaţă că: “Odată cu Înălţarea, activitatea lui Dumnezeu întrupat s-a terminat or, mai degrabă, activitatea referitoare la şederea Sa pe pământ s-a terminat, şi a început munca Duhului”. Iisus a promis Apostolilor pe când se Înălţa că Îl va trimite pe Mângâietorul, Care a venit peste zece zile. După ce Iisus Hristos s-a Înălţat la ceruri, ucenicii s-au întors la Ierusalim. Ei erau toţi împreună rugându-se, şi cu câteva dintre femei şi Maria, mama lui Iisus Hristos. Toţi îl aşteptau pe Mângâietorul pe care Iisus Îl promisese. Într-o zi Petru ridicându-se, a zis: Să alegem pe cineva care a fost cu noi din ziua în care Iisus Hristos a fost Botezat până la moartea Sa. Să îl facem pe el unul dintre cei doisprezece care să-l înlocuiască pe Iuda, care l-a trădat pe Domnul nostru. Toţi ceilalţi ucenici au fost de acord şi au ales două nume, apoi s-au rugat i-au cerut lui Dumnezeu să îi ajute să-l aleagă pe cel potrivit dintre cei doi şi l-au ales pe Matia. Din acea zi, Matia a devenit unul din cei doisprezece Apostoli în locul lui Iuda. “Apostol” este numele pe care Iisus l-a dat celor mai apropiaţi doisprezece prieteni şi ucenici. În greacă înseamnă “trimis”.

În Ierusalim veniseră mulţi evrei din multe părţi ale lumii pentru că se apropia o mare sărbătoare. Cei doisprezece Apostoli şi Maria, mama lui Iisus erau toţi împreună în rugăciune în foişorul casei. Deodata s-a auzit un vuit mare şi deasupra fiecărui Apostol au apărut “limbi de foc despicate” şi au primit o mare putere. Acesta a fost Mângâietorul, Dumnezeu Sfântul Duh. Apostolii s-au simţit diferit faţă de cum au fost înainte, puteau acum să spună oamenilor despre lucrurile învăţate de la Iisus, mai mult, ştiau acum cum să le spună aceste lucruri pentru ca oamenii să le creadă. Mulţi oameni care se aflau în Ierusalim au auzit acel vuit şi s-au adunat înaintea casei unde i-au auzit pe Apostoli, oameni neinstruiţi vorbind în propria lor limbă. Apostolul Petru le-a povestit despre Iisus Hristos, Mântuitorul promis din zilele de demult, despre cum El a fost Răstignit şi a Înviat din morţi şi s-a Înălţat la ceruri şi cum El le-a promis că va trimite un

Mângâietor, Dumnezeu Duhul Sfânt, Care va veni asupra ucenicilor Lui şi le va da o putere şi înţelepciune mare. Oamenii care l-au ascultat pe Petru l-au crezut şi au spus: Ce trebuie să facem noi? Petru le-a răspuns: Să vă pocăiţi pentru toate lucrurile rele pe care le-aţi făcut şi apoi să vă botezaţi în numele lui Iisus Hristos şi primiţi darul Sfântului Duh. Şi mulţi oameni au crezut atunci în Hristos.


PAGINA 11

Sfântul Apostol Petru Acest mare om al bisericii a fost născut în Betsaida, în Galileea. El şi fratele lui, Andrei erau pescari, cum a fost şi tatăl lor Iona, săraci şi fără multă şcoală.

Când s-a născut i-a fost dat numele Simon, fiind numit Simon de toţi până când a crescut. Dar într-o zi, Domnul nostru Iisus Hristos l-a găsit pe acest om puternic şi plin de viaţă şi i-a spus: Tu eşti Simon, fiul lui Iona, de acum te vei numi Chefa. Chefa este acelaşi nume cu Petru; şi din acea zi pescarul Simon a fost numit Petru de toată lumea. Petru a devenit următorul Domnului cel mai credincios. În Ioan 21:15-19, citim: Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti. Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.

Faptele Apostolilor 9:32-

43 ne povesteşte despre munca lui Petru de a avea grije de oile lui Dumnezeu: Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioara. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe

sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul. Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar.

Petru şi-a petrecut restul vieţii sale propovăduind în Iudeea, Antiohia şi în câteva părţi din Asia. În final a ajuns la Roma, unde a fost răstignit cu capul în jos de Nero, în anul 66.


PAGINA 12

Sfântul Apostol Pavel Importanţa Sfântului Apostol Pavel cu greu poate fi subestimată în istoria creştinătăţii: a fost un neobosit misionar, primul comentator al Veştilor Bune aduse de Iisus lumii şi autorul celor mai multe cărţi ale Noului Testament.

Sfântul Pavel a făcut trei călătorii în care a propovăduit Evanghelia. În cea de a doua, Pavel a călătorit mult înspre vest până în Grecia. Aici, în Filipe, Faptele Apostolilor 16:25-36 prezintă povestea lui Pavel care îi învaţă pe ucenicii lui în închisoarea de acolo: Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau. Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, ca toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta. Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui. Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el

şi toţi ai lui îndată. Şi ducându-i în casă, a pus masă şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu. Şi făcându-se ziuă judecătorii au trimis pe purtătorii de vergi, zicând: Dă drumul oamenilor acelora. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel: Că au trimis judecătorii să fiţi lăsaţi liberi. Acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace.

În timpul celor treizeci de ani de apostolie, Pavel a suferit multe rele de dragul Evangheliei. El descrie în a doua scrisoare către Biserica din Corint câteva lucruri pe care le-a îndurat predicând Veştile Bune aduse de Iisus cel Înviat din morţi: De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. Pe

lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.( II Corinteni 11 : 24-28).

Apostolului Pavel i s-a tăiat capul în Roma, în timpul persecuţiilor împăratului Nero asupra creştinilor, care a durat patru ani, între 64 şi 68. A fost perioada în care şi Apostolul Petru a fost răstignit.


PAGINA 13

Întrebări 1.Ce reprezintă Rusaliile?

2.Ce s-a întâmplat la Rusalii?

3.Cum au fost vieţile Apostolilor Petru şi Pavel?

4.Care e diferenţa dintre Dumnezeu “este în jurul nostru” şi “Dumnezeu este în noi”?

5.Trăieşti ca şi cum Dumnezeu este în jurul tău sau în tine?

(traducere şi adaptare după www.orthodoxcamps.org/resources.html)


PAGINA 14

Once the framework of a building has gone up, the solid walls and insulation are installed. And so it was for the Apostles. They had learned all that they knew directly from Jesus. His charge to them was to live the Faith eve-ryday and to teach it to all the world unchanged. They could not do this mighty work alone, and that is why the Holy Spirit was sent to them. Not like in the Old Testa-ment, where the Spirit would descend and rest on a prophet for a time, no, this time the Spirit came to live inside God’s people. And the Church, faithful to the blueprint that Christ had given to the Apostles, grew one heart at a time.

What Does God Say... And they continued steadfastly in the apostles’ doctrine and fellowship, in the breaking of bread, and in prayers. Then fear came upon every soul, and many wonders and signs were done through the apostles. Now all who believed were together, and had all things in common, and sold their possessions and goods, and divided them among all, as any-one had need. So continuing daily with one accord in the temple, and breaking bread from house to house, they ate their food with gladness and simplicity of heart, praising God and having favour with all the people. And the Lord added to the church daily those who were being saved. (Acts 2:42-47)

Memory Verse “My Presence shall go with thee, and I will give thee rest.” (Exodus 33:14)

Prayer to the Holy Spirit O heavenly King, O Comforter, the Spirit of truth, who art in all places and fillest all things; Treasury of good things and Giver of life: Come and dwell in us and cleanse us from every stain, and save our souls, O gracious Lord.

Troparion of the Feast of Pentecost Blessed art Thou, O Christ our God, Who hast revealed the fishermen as most wise, hav-ing sent upon them the Holy Spirit, and through them Thou hast fished the universe, O Lover of Mankind, glory to Thee.


Pentecost

PAGINA 15

Introduction Pentecost is the Church’s Birthday! It is the day that marked the beginning of the spread of Christianity from a small geo-graphic area in the middle east to all the world. Gregory the Theologian teaches that “with the Ascension ‘the works of Christ while in the flesh finish, or rather the works relating to His physical sojourn on earth; and the works of the Spirit commence”. Je-sus had promised to send the Comforter to the Apostles when He ascended. And ten days later, the Comforter came. After Jesus Christ ascended into heaven, the disciples went back to Jerusalem. They stayed there all together, and some of the women and Mary, the mother of Jesus Christ, were with them. They were all wait-ing for the Comforter that Jesus had prom-ised them. One day Peter stood up and said: “Let us choose someone who was with us from the day that Jesus Christ was baptized until His death. Let us make him one of the Twelve to replace Judas, who betrayed our Lord.” The other disciples agreed. They chose two names among those of Jesus’ friends who had always been with Him. They prayed and asked God to show. Which one of the two He wanted to be chosen. Then they drew lots, and the good lot was drawn by a man called Mat-thias. From that day on Mat-thias became one of the twelve apostles in the place of Judas. “Apostle” is the name given to Jesus’ twelve closest friends and disciples. In Greek, it means “one who is sent.” A great holiday was approach-ing. The city of Jerusalem was

crowded with people who had come there for the holiday. The twelve apostles and Mary, the mother of Jesus, were all to-gether in the upper room of their house. Suddenly there came a sound from heaven, as if a mighty wind were rushing through the entire house. A flame of fire appeared over the head of each one of the apostles. And through these flames of fire a great and mysterious strength came down on them. This was the Comforter, God the Holy Spirit, entering into the disciples. Suddenly the apostles felt that they had be-come quite different from what they had been before. They knew now what they had to say to people about the things Jesus had taught them. They knew how to say these things so that people would believe them. Many people who were in Jerusalem for the holiday, heard the rushing noise made by the wind. They gathered before the house. They had come from many different countries and spoke many different lan-guages. Then they heard the apostles speaking to them in their own languages and telling them the story of Jesus Christ, who was the Savior promised from olden days. The Apostle Peter told the people how He was crucified and arose from the dead and ascended into heaven and how He

had promised that a special Comforter, God the Holy Spirit, would come down to His disciples and give them special strength and wisdom. The people who listened to Peter believed him and said: “What shall we do then?” Pe-ter said: “Be sorry for all the bad things you have done. Come and be baptized in the name of Jesus Christ and re-ceive the gift of the Holy Spirit.”


PAGINA 16

St. Peter the Apostle This great man of the Church was born in Bethsaida, in Galilee. He and his brother Andrew were fishermen, as their father Jo-nah was. They were poor, and did not have much schooling. Named Simon when he was born, he was called Simon by every-one as he was growing up. But one won-derful day, our Lord Jesus Christ looked at this strong, active man. Jesus said, “You are Simon the son of Jonah; you shall be called Cephas.” Cephas is the same name as Peter, and from that day the fisherman was called Peter by everyone. Peter became the Lord’s faithful follower. In John 21:15-19, we read: So when they had eaten breakfast, Jesus said to Simon Peter, “Simon, son of Jonah, do you love Me more than these? ”He said to Him, “Yes, Lord; You know that I love You. ”He said to him, “Feed My lambs. ”He said to him again a second time, “Simon, son of Jonah, do you love Me?” He said to Him, “Yes, Lord; You know that I love You.” He said to him, “Tend My sheep.” He said to him the third time, “Simon, son of Jonah, do you love Me?” Peter was grieved be-cause He said to him the third time, “Do you love Me?” And he said to Him, “Lord, You know all things; You know that I love You. ”Jesus said to him, “Feed My sheep. Most assuredly, I say to you, when you were younger, you girded yourself and walked where you wished; but when you are old, you will stretch out your hands, and another will gird you and carry you where you do not wish.” This He spoke, signifying by what death he would glorify God. And when He had spoken this, He said to him, “Follow Me.” Acts 9:32-43 tells this story of

Peter’s work tending and feeding God’s sheep. Now it came to pass, as Peter went through all parts of the country, that he also came down to the saints who dwelt in Lydda. There he found a certain man named Aeneas, who had been bedridden eight years and was paralyzed. And Peter said to him, “Aeneas, Jesus the Christ heals you. Arise and make your bed.” Then he arose immediately. So all who dwelt at Lydda and Sharon saw him and turned to the Lord. At Joppa there was a certain dis-ciple named Tabitha, which is translated Dorcas. This woman was full of good works and charitable deeds which she did. But it happened in those days that she be-came sick and died. When they had washed her, they laid her in an upper room. And since Lydda was near Joppa, and the disci-ples had heard that Peter was there, they sent two men to him, imploring him not to delay in coming to them. Then Peter arose and went with them. When he had come, they brought him to the upper room. And all the widows stood by him weeping, showing the tunics and garments which Dorcas had made while she was with them. But Peter put them all out, and knelt down and prayed. And turning to the body he said, “Tabitha, arise.” And she opened her eyes, and when she saw Peter she sat up. Then he gave her his hand and lifted her up; and when he had called the saints and widows, he presented her alive. And it be-came known throughout all Joppa, and

many believed on the Lord. So it was that he stayed many days in Joppa with Simon, a tanner. Peter spent the rest of his life preaching in Judea, Antioch, and certain parts of Asia, and finally came to Rome, where he was cru-cified upside down by Nero, about the year 66.


PAGINA 17

St. Paul The Apostle St. Paul’s significance in the history of-Christianity can hardly be underestimated: a tireless missionary, the first interpreter of the Good News of Jesus Christ to the Gen-tile world, and the author of more New Testament books than any other writer. St. Paul made three journeys preaching the Gospel. On the second journey, Paul travels as far west as Greece. In Phillipi, Acts 16:25-34 tells the story of Paul teaching his fellow prisoners in the Phillipian jail. But at midnight Paul and Silas were praying and singing hymns to God, and the prison-ers were listening to them. Suddenly there was a great earthquake, so that the founda-tions of the prison were shaken; and imme-diately all the doors were opened and eve-ryone’s chains were loosed. And the keeper of the prison, awaking from sleep and see-ing the prison doors open, supposing the prisoners had fled, drew his sword and was about to kill himself. But Paul called with a loud voice, saying, “Do yourself no harm, for we are all here. ”Then he called for a light, ran in, and fell down trembling be-fore Paul and Silas. And he brought them out and said, “Sirs, what must I do to be saved? So they said, “Believe on the Lord Jesus Christ, and you will be saved, you and your household.” Then they spoke the word of the Lord to him and to all who were in his house. And he took them the same hour of the night and washed their stripes. And immediately he and all his family were bap-tized. Now when he had brought them into his house, he set food before

them; and he rejoiced, having believed in God with all his household. And when it was day, the magistrates sent the officers, saying, “Let those men go ”So the keeper of the prison reported these words to Paul, saying, “The magistrates have sent to let you go. Now therefore depart, and go in peace. During his thirty-year ministry as an apos-tle Paul suffered many things for the sake of the Gospel. Paul describes in second let-ter to the Church in Corinth some of what he endured to preach the Good News of Je-sus risen from the dead: Five times I have received from the Jews the forty lashes mi-nus one. Three times I was beaten with rods. Once I received a stoning. Three times I was shipwrecked. For a night and a day I was adrift at sea. On frequent jour-neys, I was in danger from rivers, from bandits, from my own people, from Gen-tiles, in danger in the city, in danger in the wilderness, in danger at sea, in danger from false brethren; in toil and hardship, through many a sleepless night, hungry and thirsty, often without food, cold and naked. And, besides other things, I am under daily pressure because of my anxiety for all the

churches (II Cor 11:24-29). The apostle Paul was exe-cuted in Rome during the persecution of the emperor and madman, Nero. Nero’s persecution of Christians lasted for four years, from 64 to 68AD. It was also during this perse-cution that the apostle Peter was executed. As a Roman citizen entitled to a quick death, Paul was beheaded.


PAGINA 18

Questions 1. What is Pentecost? 2. What happened at Pentecost? 3. How were the lives of Apostles Peter and Paul ? 4. What is the difference between God being around us and God being inside us? 5. Are you living like God is around you or inside of you?

(www.orthodoxcamps.org/resources.html)


cateheză pentru copii - bisericasfintiiromani.combisericasfintiiromani.com/educatie/1_1.pdf ·...

Documents