casa de tip mixt balcanic otoman si
DESCRIPTION
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache) 17 septembrie, 2011 prin Valentin Mandache Lasă un comentariuTRANSCRIPT
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc 17 septembrie, 2011 prin Valentin Mandache Lasă un comentariu
Pitoreasca casa de tip balcanic otoman si timpuriu neoromanesc, prezentata in fotografiile de mai jos, dateaza probabil din ultimile doua decade ale sec. 19, fiind situata in spatele curtii Departamentului de Topografie Militara al Ministerului Apararii, in zona bulevardului Ion Mihalache. Cladirea este in opinia mea una dintre primele care a apartinut sau chiar sediu initial al acestei branse a armatei. Este pastrata cel mai posibil ce o piesa de patrimoniu a institutiei, dupa ce in vecinatatea ei s-au construit edificii mai moderne.
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Structura este tipica arhitecturii domestice din regiunea de nord a Balcanilor otomani, unde cladiri similare, datand de la mijlocul sec. 18 pana la sfarsitul sec. 19, se intalnesc inca si in Bulgaria sau Turcia europeana. Casa are un aranjament simetric, stand pe un beci pe jumatate ingropat, cu o mare vreanda la centru, iesita in fata, adornata cu stalpi de lemn, incrustati de obicei cu motive etnografice, ce sustin ample pedimente decorative impodobite cu motive florale in stucatura, formand intre stalpi arcuri frante trilobate (o referinta la trinitatea crestina).
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Pedimentele sunt, la astfel de case, cateodata incoronate de o bogat decorata friza de traforaj in lemn (dupa cum poate fi vazuta in fotografia de mai sus). Acest gen de cladire reprezenta de regula locuinta micilor negustori, preotilor sau micii boierimi din timpul erei otomane.
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Mai neobisnuit la acest exemplu este prezenta elementelor timpurii neoromanesti, vazute in decoratia usii (vezi in detaliile celei de a doua fotografii), ale pedimentului ferestrelor sau friza zidului, ce au fost adaugate probabil atunci cand acest stil patriotic a devenit din ce in ce mai popular spre sfarsitul sec. 19, inceputul sec. 20, fuzionand cu arhitecturi locale consacrate cum e stilul Mic Paris in zonele urbane sau, dupa balcanic otoman in zonele de provincie sau rurale, dupa cum poate fi vazut aici (zona numita acum Ion Mihalache era la vremea acea cativa kilometri buni in afara Bucurestiului).
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Pendimentele de fereastra si friza zidului reprezinta pitoresti referinte neoromanesti la arhitectura de biserica medievala tarzie din Valahia (inspirate din motivele catedralei de la Curtea de Arges).
Casa de tip mixt balcanic otoman si neoromanesc, sfarsitul sec. 19, zona Ion Mihalache, Bucuresti (©Valentin Mandache)
Cladirea a indurat, cel mai probabil, multe renovari si transformari in ultimul secol de existenta, dar conserva inca destul de bine caracterul ei de arhitectura tranzitionala de la un design balcanic otoman la un timid, dar elocvent neoromanesc timpriu, reprezentand astfel of excelenta mostra a atmosferei culturale din acea era de intense trasformari.
***********************************************
Prin aceasta serie de articole periodice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati sau vindeti o proprietate de epoca, sa aflati date despre istoria acesteia si felul cum a fost construita, sau sa incepeti un proiect de reovare sau restaurare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta profesionala in aceasta directie. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Bucuresti, Patrimoniu Arhitectural, Stil Neoromânesc, Stil Otoman Balcanic Tagged with Arhitectura, Arhitectura Romaneasca, Arhitectura Romaniei, Bucuresti, Case de Epocă, Dezvoltare Urbana, Epoca Victoriana, Identitate, Identitate Naţionala, Istorie, Patrimoniu Arhitectural, Romania, Stil Balcanic Otoman, Stil neoromanesc timpuriu, Stil Neoromânesc, Stil Romanesc, Valahia, Valentin Mandache
Magazin de colt tipic regiunii balcanice 3 decembrie, 2010 prin Valentin Mandache 4 comentarii
Cladire tip pravalie de colt din anii 1900s, zona Calea Calarasilor, Bucuresti. (©Valentin Mandache)
Cladirea de mai sus este una din nenumaratele pravalii de colt (putea functiona la perioade succesive si ca bacanie, berarie sau restaurant, sau toate acestea impreuna), prevazuta cu camere de locuit la etaj, care au aparut din abundenta in orasele Romaniei din perioada Vechiului Regat. Arhitectura este ceea ce eu denumesc Micul Paris, o mixtura de stiluri arhitecturale frantuzesti de sec. 19 interpretate provincial, grevate pe structuri de constructie tipic otomane. Acest tip de magazin de colt, unde familia proprietarului si cateodata chiar si angajatii locuiau pe premise, a fost foarte comun in tot intinsul Peninsulei Balcanice, pana in Anatolia in Turcia si este o reflectie a modelor arhitecturale si vietii sociale din regiune in timpul epocii Victoriene tarzii. In zilele noastre, magazinul de colt balcanic este o specie pe cale de disparitie, fiind una din tintele principale ale ‘dezvoltatorilor’ imobiliari pentru a le
demola sau renova radical in vederea ridicarii unor edificii noi mai profitabile. Aceste cladiri constitutue in opina mea, un foarte pitoresc element al civilizatiei urbane locale carora li se pot gasi cu usurinta noi destinatii in conditiile economice actuale, in special in industria turistica, unde pot gazdui restaurante, cafenele sau magazine comercializand produse de design local, contribuind la afirmarea identitatii arhitecturale a acestei regiuni a Europei, care a fost timp de secole parte a Imperiului Otoman.
***********************************************Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Bucuresti, Micul Paris, Patrimoniu Arhitectural, Stil Otoman Balcanic Tagged with Arhitectura, Berarie, Bucuresti, Case de Epocă, Dezvoltare Urbana, Epoca Otomana, Epoca Victoriana, Identitate, Istorie, La Belle Époque, Magazin, Magazin de Colt, Patrimoniu Arhitectural, Pravalie, Pravalie de Colt, Restaurant, Romania, Stil Otoman, Valentin Mandache
Vechi geamlacuri ‘otomane’ 29 august, 2010 prin Valentin Mandache 2 comentarii
Vechi case construite de mici negustori, cu verande vitrate, datand de la sfarsitul sec. 19, Targoviste. (©Valentin Mandache)
O caracteristica comuna a caselor din orasele otomane, construite intre sec. 18 si sec. 19 sunt marile verande aerisite care se desfasurau pe intreaga fatada la strada. Odata ce tehnologia producerii sticlei a devenit mai ieftina spre sfarsitul sec. 18, producandu-se cantitati mai mari de geamuri, verandele au inceput sa fie vitrate pe toata suprafata lor. Acesta a fost un mijloc foarte eficient de a imbunatatii comfortul ocupantilor casei si a le proteja si mai mult intimitatea, element important al vietii de familie in Imperiul Otoman pentru toate comunitatile, musulmane, crestine si evreiesti. Casa cu veranda vitrata, sau geamlac, un cuvant pur turcesc, a devenit astfel unul dintre cele mai obisnuite tipuri de constructie din regiunea otoman balcanica. A fost de asemenea deseori intalnita in provinciile romanesti Valahia si Moldova, care au fost timp de secole sub stapanire otomana. Astazi vechile case cu geamlacuri sunt o raritate in Romania, dupa ce au fost inlocuite, in ultimul secol si jumatate, pe o scara masiva, de mai noile si mai la moda arhitecturi ca stilurile istoriciste frantuzesti,
neoromanesc sau Art Deco, care erau totododata pereceptue ca mult mai prestigiose comparate cu vechea mostenire otomana. Am resusit sa descopar in Targoviste, cateva elocvente exemple de case cu geamlac datand din acea epoca, prezentate in fotomontajul de mai sus. Acestea au fost construite probabil pe la sfarsitul sec. 19, de catre mici negustori locali si principala cauza de ce au ramas mai mult sau mai putin si astazi in aceasta stare este pentru ca ocupantii sunt probabil prea saraci pentru a isi permite ‘imbunatatiri’ cum ar fi pereti de beton sau mult ravnitele termopane. Aceste case au avut de asmenea, pe timpuri, acoperisul de sindrila, inainte ca tabla metalica sa devina ieftina pe la inceputl sec. 20. Am fost astfel destul de placut surprins sa descopar un mic fragment de sindrila la acest exemplu, vizibil intr-o zona unde acoperisul de tabla este stricat (vezi imaginea de sus a fotomontajului, unde sindrila este discrenibila la dreapta de farfuria de satelit). Aceste case cu mari geamlacuri si acoperisuri de sindrila, pe o structura in principal de lemn, ar putea constitui excelente proiecte de restaurare/ renovare pentru oricine s-ar incumeta la o asemenea intreprindere, ceea ce ar contribui semnificativ la revitalizarea arhitecturii de patrimoniu a odata sarmantelor orase de provincie romanesti. Din pacate, cei mai multi dintre localnici continua cu indaratnicie sa nu inteleaga aceast aspect al identitatii lor colective, si vad asemenea structuri ca perimate, demne de a fi inlocuite de monstuozitati de beton si plastic, imediat ce pot face rost de un minimum de fonduri banesti. Criza economica actuala este astfel o binecuvantare pentru supravietuirea acestor interesante case istorice, cum sunt cele cu geamlac ‘otoman’.
**********************************************Prin aceasta serie de articole zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
**********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Imaginea Zilei, Patrimoniu Arhitectural, Regiunile Romaniei, Stil Otoman Balcanic Tagged with Arhitectura, Balcani, Case de Epocă, Case Otomane, Dambovita, Dezvoltare Urbana, Epoca Otomana, Epoca Victoriana, Gamlic, Geamlac, Geamlac Otoman, Identitate, Identitate Naţionala, Istorie, Mici Negustori, Moldova, Oras de Provincie, Patrimoniu Arhitectural, Proiect Renovare Casă, Regiunea Balcanic Otomana, Restaurare, Romania, Tara Romaneasca, Targoviste, Tirgoviste, Valahia, Veranda, Veranda Vitrata
Mizil: de la statie de diligente otomana la oficiu postal neoromanesc 3 iunie, 2010 prin Valentin Mandache 2 comentarii
De la statie de diligente la oficiu postal in stil neoromanesc- un crampei din povestea evolutiei orasului Mizil din sudul Romaniei. (Gravura si carte postala veche: colectia Valentin Mandache)
Mizil este un mic oras in sudul Romaniei care isi datoreaza existenta si evolutia initiala retelei de diligente de posta si hanuri otomane care functionau in principatele danubiene inca de la jumatatea sec. 18. Numele orasului vine de la cuvantul turcesc de statie de postalion- “menzil”. Localizarea asezarii era foarte propice pentru infiintarea statiei de schimbat caii de diligenta si a hanului aferent (in turceste: menzilhan) fiind pe vechiul drum care lega capitala
Moldovei si Valahiei si amplasat la distanta egala, de circa 35 km, intre resedintele de judet Ploiesti si Buzau. Aceasta distanta era considerata la vremea acea ca optima pentru caii de diligenta sa mearga continuu la trap inainte de a fi schimbati cu altii odihniti. Orasul a fost astfel martorul, pana la aparitia in zona a liniei ferate, a traficului de postalioane trase de echipaje impresionante de cai, dupa cum se vede in gravura din partea inferioara a montajului de mai sus, aratand o scena din zona de ses a Buzaului, unde se afla si Mizilul. Gravura este din colectia mea, facuta dupa un desen de Denis Auguste Marie Raffet, un distins ilustrator francez faimos pentru litografii din timpul razboaielor napoleoniene. Raffet a facut acest desen in anii 1830 pe cand calatorea in regiune insotind aristocratul rus Anatole de Demidoff. Caii, vizitii si caleasca zguduita de drum, gonind prin stepa valaha, transmit in mod excelent aerul de frontiera salbatica al acestei regiuni de la periferia Imperiului Otoman. Imaginea e cu atat mai contrastanta cand se compara cu atmosfera de pace aproape placida a cladirii postei si telegrafului din Mizil prezentata in partea superioara a colajului de mai sus, fotografiata la mai putin de un secol dupa ce a fost produsa gravura. Aceasta juxtapozitie comunica extraordinarul proces de modernizare care a avut loc in Romania in acea perioada. Posta este construita intr-un stil neoromanesc bazic si cred ca inca mai este in folosinta in zilele noastre (era acolo cand pentru doi ani am fost elev de liceu in Mizil la sfarsitul anilor 1970) Elementele pitoresti care amintesc de vechea statie de postalion sunt felinarul din curte, impreuna cu fantana si teica de adapat caii cioplita dintr-un bloc de piatra (calcar din dealul Istrita, nu departe de oras).
***********************************************Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Imaginea Zilei, Patrimoniu Arhitectural, Regiunile Romaniei, Stil Neoromânesc, Stil Otoman Balcanic Tagged with Anatol Demidoff, Anatol Demidov, Anatole de Demidoff, Arhitectura, Buzau, Case de Epocă, Denis Auguste Marie Raffet, Diligenta, Epoca Otomana, Epoca Victoriana, Gravura, Han, Identitate, Identitate Naţionala, Istorie, Mizil, Patrimoniu Arhitectural, Posta, Postalion, Prahova, Romania, Stil Brancovenesc, Stil Neoromânesc, Stil Otoman, Stil Romanesc, Valahia
Veranda “islamica” in stil neoromanesc 5 aprilie, 2010 prin Valentin Mandache Lasă un comentariu
Veranda pitoreasca a unei case din anii 1920 in stil neoromanesc, definita de arcele frante ca de moschee, coloane scurte si dantelaria parapetului, motive inspirate din arhitectura religioasa, in special islamica, a imperiului Otoman in Balcani. Zona Magheru, Bucuresti. (Valentin Mandache)
Se poate observa o asemanare izbitoare in acest exemplu cu arhitectura in stil maur din Spania si confluentele islamice si crestine ale acesteia, convergenta stilistica ce se explica prin faptul ca ordinul neoromanesc exprima de asemenea identitatea arhitecturala a unei regiuni situata la confluenta dintre crestinatate (a Bizantului) si lumea islamica (a Imperiului Otoman).
***********************************************Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Bucuresti, Imaginea Zilei, Stil Neoromânesc, Stil Otoman Balcanic Tagged with Arhitectura, Arhitectura Maura, Bucuresti, Case de Epocă, Epoca Otomana, Identitate, Identitate Naţionala, Istorie, Patrimoniu Arhitectural, Romania, Stil Brancovenesc, Stil Neoromânesc, Stil Romanesc, Valahia
Fotomontaj cu motive florale de la biserica Stavropoleos 8 martie, 2010 prin Valentin Mandache 2 comentarii
Fotomontaj cu splendide motive florale de sec. 18 de la biserica Stavropoleos din Bucuresti. (©Valentin Mandache)
Mica biserica Stavropoleos (se foloseste si numele mai romanizat de Stavropole/s), de la inceputul sec. 18, de arhitectura brancoveneasca care inmanuncheaza elemente bizantine, locale valahe, tipica regiunii ottoman balcanice, este probabil una din cele mai frumoase cladiri religioase din intreaga lume a bisericii rasaritene. Edificiul a fost o sursa principala de inspiratie pentru arhitectul Ion Micu, atunci cand el a initiat spre sfarsitul sec. 19 stilul neoromanesc, singurul ordin arhitectural original aparut in Romania. Mincu, cu un talent extraordinar, a restaurat biserica intre 1904 - ’10, spre sfarsitul vietii sale, cand de asemenea a adaugat un chiostro/ curte colonatata si cladiri anexe (vezi aici un articol si scurt video despre acest subiect). Sunt impresionat peste masura, de fiecare data cand vizitez biserica, de motivele florale flamboaiante, pline de viata care decoreaza zidurile exterioare ale bisericii si curtii. Aceaste emotii m-au determinat sa alcatuiesc fotomontajul de mai sus si sa incerc astfel sa fac si mai cunoscut lumii, prin intermediul articolului de fata pe internet, minunata panoplie florala care salasuieste in inima Bucurestiului. Decoratia curtii a fost creata de Mincu si contine o frumoasa redare, cu o excelenta impresie de spatialitate, a doua motive florale din registrul decorativ al bisericii (vazute pe colajul de mai sus pe randul de sus in centru si coltul din dreapta).
***********************************************Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Arhitectura Religioasa, Bucuresti, Imaginea Zilei, Patrimoniu Arhitectural, Stil Neoromânesc, Stil Otoman Balcanic Tagged with Arhitectul Ion Mincu, Arhitectura, Arhitectura Brancoveneasca, Arhitectura Religioasa, Arhitectura Romaneasca, Art Nouveau, Bucuresti, Epoca Otomana, Identitate, Identitate Naţionala, Ion Mincu, Istorie, Monument Istoric, Patrimoniu Arhitectural, Restaurare, Stil Art Nouveau, Stil Brancovenesc, Stil Neoromânesc, Stil Otoman, Stil Romanesc, Valahia, Valentin Mandache
Imaginea zilei 6-mar-10: Geamie tatareasca din sat dobrogean ancestral 6 martie, 2010 prin Valentin Mandache Lasă un comentariu
Geamie tataresca dintr-un sat dobrogean in anii 1920 (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)
Imaginea din cartea postala de mai sus (am gasit-o de la un targ de antichitati din Londra), fotografiata candva in anii 1920, genereaza o frumoasa impresie de lume uitata in timp a unui sat ancestral tataresc din Dobrogea. Satenii se aduna pentru rugaciune la geamia saraca, dar pitoreasca, chemati de catre hoge din varful a cateva lespezi de piatra, care alcatuiesc un minaret improvizat, fiind inconjurat de evlaviosii batrani ai satului. Pe acoperis este o barza cuibarind, si care ignora cu desavarsire pe oamenii care o inconjoara si activitatile lor pasnice de zi cu zi. Sub streasina, deasupra usii, este de asemenea un cuib de randunele, astfel completand aceasta atmosfera rurala idilica care parca vine din ‘vremuri de legenda’. Populatia nativa musulmana a Romaniei, compusa in special din etnici Tatari si Turci, locuieste in Dobrogea, provincia tarii de pe coasta Marii Negre, care a fost pentru mai bine de jumatate de mileniu parte integranta a Imperiului Otoman. Dobrogea istorica este o regiune mult mai intinsa cuprinzand de asmenea zone din Bulgaria adiacente Marii Negre, ceea ce constitue un subiect vechi de intensa controversa si disputa intre cele doua tari. Provincia
romaneasca este ca marime aproape trei sferturi din cea a Tarii Galilor in Marea Britanie, de o geografie si peisaj cu totul particular, care aduce mai degraba cu cel pietros mediteranean (de fapt se pare ca numele Dobrogei ar veni dintr-un vechi cuvant bulgaresc care inseamna “camp pietros/ plin de pietre”), in contrast evident cu peisajul stepei Valahe care se intinde spre vest. Asezarile turcesti si tatare, cu cultura lor musulmana, au dezvoltat o frumoasa si pitoreasca arhitectura rurala, care astazi dispare rapid din cauza exploziei de constructii asa-zis moderne, de calitate slaba care infesteaza intreaga Romanie, inclusiv Dobrogea. Imaginea de mai sus este o mica mostra a unei atmosfere de Arcadia dobrogeana, de mult uitata, la pace cu ea insasi si cu natura care o inconjoara. Pe de alta parte, casele tataresti si turcesti care sunt acum de vanzare in satele regiunii, ar putea constitui unele dintre cele mai interesante si ieftine proiecte de renovare/ restaurare de pe acest sector special de piata (case de epoca), pentru cine s-ar incumeta la o asemenea intreprindere aici la granita/ marginea de rasarit a Uniunii Europene.
***********************************************Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Arhitectura Religioasa, Case Taranesti, Etnografie, Patrimoniu Arhitectural, Regiunile Romaniei, Stil Otoman Balcanic Tagged with Arhitectura, Arhitectura Islamica, Arhitectura Rurala, Bulgaria, Casa Rurala, Case de Epocă, Case Taranesti, Dobrogea, Epoca Otomana, Geamie, Identitate, Istorie, Patrimoniu Arhitectural, Proiect Renovare Casă, Sat Tataresc
Imaginea zilei 31-ian-10: Casa de tip adobe (chirpici) din Bucuresti 31 ianuarie, 2010 prin Valentin Mandache 3 comentarii
O foarte rara casa de tip adobe (facuta din chirpici- caramizi de pamant si paie uscate la soare), construita in primele decade ale sec. 19. Zona Popa Soare. (©Valentin Mandache)
Bucurestiul, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, a fost o concentrare de sate asezate in vadul dintre cursurile si mlastinile Dambovitei si Argesului, folosit in vechime de ciobanii transhumanti intre pasunile din Carpati si Lunca Dunarii si din perioada medievala de catre negustori ca centru de schimb in cadrul marii artere comericale ce lega Europa Centrala si pietele Imperiului Otoman. Arhitectura civila a acelor vremuri avea foarte mult in comun cu restul regiunii balcanice-otomane si a lumii mediteraneene in general. Casa din imaginea de mai sus, pe care am fotografiat-o in zona Popa Soare, era foarte obisnuita ca tip inca din sec 17 pana la marea transformare urbana pe linii occidentale din epoca Victoriana, a sfarsitului de sec. 19. Este o casa de tip adobe (facuta din caramizi de pamant si paie uscate la soare), cu peretii acoperiti cu o pasta din argila si nisip fin, varuiti cu lapte de var pigmentat, o tipologie de constructie intalnita din Turcia pana in Spania si Mexic. Stalpii decorativi ai verandei sunt de asemenea de tip mediteranean, numiti “zapata” in terminologie arhitecturala, si intalniti pe o vasta arie din Turcia, Mediterana pana in fostele colonii spaniole din Lumea Noua. Acest tip de casa este de o raritate extrema in Bucurestiul zilelor noastre si constitue un martor al uitatelor/ ignoratelor legaturi ale acestui oras cu lumea mediteraneana si orientala intermediata de vechiul Imperiu Otoman.
***********************************************
Prin aceasta serie de imagini zilnice intentionez sa inspir in randul publicului aprecierea valorii si importantei caselor de epoca din Romania – un capitol fascinant din patrimoniul arhitectural european si o componenta vitala, deseori ignorata, a identitatii comunitatilor din tara.
***********************************************
Daca intentionati sa cumparati o proprietate de epoca sau sa incepeti un proiect de renovare, m-as bucura sa va pot oferi consultanta in localizarea proprietatii, efectuarea unor investigatii de specialitate pentru casele istorice, coordonarea unui proiect de renovare sau restaurare etc. Pentru eventuale discuţii legate de proiectul dvs., va invit sa ma contactati prin intermediul datelor din pagina mea de Contact, din acest blog.
Share this:
Înregistrat sub Bucuresti, Case Taranesti, Evoluţie Urbana, Imaginea Zilei, Patrimoniu Arhitectural, Stil Otoman Balcanic Tagged with Adobe, Arhitectura, Arhitectura Medieraneana, Arhitectura Otomana, Bucuresti, Casa Rurala, Case de Epocă, Case Taranesti, Dezvoltare Urbana, Epoca Victoriana, Identitate, Identitate Naţionala, Istorie, Monument Istoric, Patrimoniu Arhitectural, Proiect Renovare Casă, Stil Otoman, Valahia, Zapata
Video: Prima casa in stil neoromanesc- “Casa Lahovary” 31 decembrie, 2009 prin Valentin Mandache 2 comentarii
Pentru a termina anul in stil, doresc sa impartasesc acest scurt si sper instructiv video, pe care l-am filmat nu de mult, despre Casa Lahovay, prima constructie in stil neoromanesc, creata in 1886 de arhitectul Ion Mincu, initiatorul acestui frumos stil arhitectural specific Romaniei. Aceasta casa este una din bijuteriile arhitecturii istorice romanesti si este uimitor ca a supravietuit vicisitudiniilor si razboaielor secolului 20 care s-au abatut asupra patrimoniului orasului. Mai jos sunt si o serie de fotografii detaliate luate cu ocazia filmarii acestui video.
Fotografii ale extraordinarelor detalii arhitecturale care impdobesc Casa Lahovary:
Pridvorul cu splendida friza, ornamentele de streasina si arcele frante otomane. Casa Lahovary, Bucuresti. (©Valentin Mandache)
Medalion ceramic, cu tema geometrica olteneasca, intre arcele punctate de tip otoman ale pridvorului. Casa Lahovary, Bucuresti. (©Valentin Mandache)