caragiale, mateiu - cele trei hagialacuri

7/24/2019 Caragiale, Mateiu - Cele Trei Hagialacuri

1/16

CELE TREI HAGIALCURI

"C'est une belle chose, monami, que les voyages..."

Diderot

Un prieten de cnd lumea, asa-mi paruse desi nainte deanul acela - 11! - nici nui banuisem macar iinta pe lume. #eivise n $ucuresti cam o data cu ntile run%e. &e atunci lntlnisem mereu si pretutindeni.

&e la nceput mi acuse placere sal vad, cu timpulcautasem chiar prileul. #unt iinte cari prin cte ceva, uneoriara a sti ce anume, desteapta n noi o vie curio%itate,attndune nchipuirea sa aureasca asuprale mici romane (ammustrat pentru slabiciunea ceam avut de asemenea iinte) nudestul de scump era so platesc n patania cu sir*ubrey de +ere&e data asta, peste curio%itate se altoia covrsitor un simtamntnou o apropiere suleteasca mergnd pna la nduiosare.

#a i ost pentru ca omul era asa de ermecator de tristCu putinta, la dnsul numai ochii spunnd attea. Cam aundatisub bolta sprncenelor si de un albastru rar, privirea lor,nespus de dulce, parea a urmari, n%abranita de nostalgie,amintirea unui vis.

i ntinereau straniu aceasta aptura care nicialtmintreli nusi trada vrsta, luminau runtea senina,desavrseau natisarea nobila cei ntiparea mata paloare a eteismede si trase, prelungita de o tacalie moale ca mataseaporumbului, a carei coloare o avea chiar. Cam aceeasi era sicoloarea mbracamintei ce purta de obicei, la dnsul moi,molatece, mladioase iind toate, si port, si miscari, si grai.

ra un obosit, un sios sau un mare mndru. /otdeauna singur else strecura n viata aproape urisnduse, cautnd a se pierde ngloata) era nsa ntre aceasta si dnsul asa nepotrivire, casimplicitatea sa dinaara, vadit voita pentru a trece nebagat nseama, atingea tocmai scopul dimpotriva, aungea sa ie batatoarela ochi sii da un aer si mai strain.

#train totusi nu era. * romn nu semana iarasi preavorbea rumos romneste, la el ca rantu%este, poate ceva mai cugreutate. 0usesem adesea vecini de masa, a%i la unul dinbirturile de runte, mine pe prispa vreunei crciumi. (ultumiresimteam de cte ori l aveam aproape, locul nsa unde tristetealui ala n mine un rasunet att de adnc nct l acea sami

para un alt eunsumi era Cismegiul, Cismegiul de atunci,singuratic si lasat n salbaticie.

#ub naltii copaci, n amurg, necunoscutul si plimbamelancolia. l pasea grav, spriininduse n batul sau de cires,strabatea ncet aleiele, umnd, oprinduse uneori dus pe gnduri.&ar cari puteau i ele ca, napadindu-l, sal miste pna lalacrimi

#e nstelase de mult cnd, ara graba, visatorul se nduran srsit sa plece. (ergea sa cine%e. #pre mie%ul noptii se


2/16

niinta iar la vreun loc de bautura unde sta ct mai tr%iu,pna la nchidere. (ai %abovea apoi pe uliti ntru asteptarea%orilor.

*m spus cal ntlneam peste tot. ntratt ma deprinsesemcu el ca o %i de se ntmpla sa nul vad i simteam lipsa.2arindul odata la gara, lund *radul, ma cuprins o parere de rau

copilareasca la gndul ca ar i plecat pentru totdeauna prietenulnecunoscut, omul care privea cu ochi duiosi cerul, copacii,lorile, copiii...

3as i uitat anevoie, amintirea iindui strns legata deCismegiu caruia i ramasesem credincios chiar n timpul marilorploi ce au ca%ut nainte de ivirea cometei din acea vara. napriga nviorare a verdetii bete de ume%eala si pustie cudesavrsire, gradina de%velea spre seara, cnd se nseninavremelnic, rumuseti nebanuite. #i n cea mai minunata dintreseri, avui pe podul cel mare al lacului placuta surprindere de a-mi regasi amicul.

4e%emat de subredul parmaclc, el si atintea privirea

asupra albei scnteieri a luceaarului rasarind. +a%nduma cu otigara aprinsa, veni sami ceara oc si ocul acesta u de aunsca sa topeasca dintre noi orice gheata. *lai ca nici eu nu erampentru dnsul un strain ne ntlneam att de des. *steptasenumai prileul sami poata ace cunostinta si multumeampreurarilor ca il dase tocmai n acea seara.

- n ata 0rumosului, lamuri el, singuratatea devineapasatoare si e o seara prea rumoasa, domnule, o seara de basmsi de vis. *semenea seri se ntorc, %icese) de demult n tainalor le placea mesterilor cei vechi sa ntruchipe%e unele legendesacre, rareori nsa penelul celor mai iscusiti chiar a i%butit sale redea umbra limpede n toata albastrai strave%ime. seara

i%gonirii *garei, seara ugii n gipt. 5are ca, ascinata,vremea nsasi si conteneste mersul. #i n va%duhul luid nici oadiere, n run%isuri nici un murmur, pe luciul apei nici unior...

*sta%i, dupa attia ani, mi pare cal mai aud. +orbeamasurat si rar, mprumutnd spuselor ct de nensemnate armeculglasului sau grav si cald pe care stia sal mladie%e si salnvaluie, sa-l urce sau sal coboare cu o ericita maiestrie . 3amnsotit ascultndu-l cu o placere crescnda n umbra acelei seriaproape mistice careia el i resrngea n ochi albastrul adncsi n ntreaga aptura sa linistea nesrsita, nu m-am saturatsal ascult toata noaptea. &ar, pentru cte avea de povestit, osingura noapte nu era de auns asa ca, despartindune, spredimineata, am luat ntlnire pentru seara urmatoare cnd sapetrecut la el, si apoi iar si iar, ara ntrerupere, n sir,aproape trei luni...

...din rarele placute ale vietii mele. Cu ct scadea %iuane ntlneam mai devreme, ne desparteam mai tr%iu. #a nu mai iost %i deloc ca sa i ramas mereu mpreuna, rau nu miar iparut) cu dnsul nu mi sar i urt o vesnicie. 6imic mai monoton


3/16

totusi ca elul de a ne petrece timpul. (asa o prelungeam pnaspre mie%ul noptii, la vorba pe care o urmam la aer liber,cutreiernd, calmi peripateticieni, ulite pustii prin mahalalenecunoscute unde ne rataceam adesea, uitam ca ne alam n$ucuresti. Uneori, la loc deschis, omul se oprea ca sa priveascandelung cerul, din ce n ce mai rumos catre toamna si caruiai

cunostea toate stelele. Cnd era vreme rea, mergeam la el acasa.3ocuia pe linistita strada a (odei, la catul al doilea alunei cladiri ce apartinea regelui Carol, la o rantu%oaicabatrna carei nchiriase doua ncaperi, bogat mobilate n gustulgreoi de acum cinci%eci de ani, un salon n ata si o odaie dedormit n und, despartite printrun geamlc nalt. 3a belsugul deabanos si de mahon, de matasarii, de catiele si de oglin%i -acestea de toata rumusetea, ara rama si ct peretele - iubireade lori a chiriasului, mpinsa la patima, adaoga o nebuneascarisipa de trandairi si de tiparoase ce, mpreuna cu lumnarilepe cari le gaseam aprinse, n cele doua candelabre de argint cucte cinci ramuri, oricnd am i venit, puneau locuintei pecetea

unui lu7 ales, alcatuind oaspelui meu un cadru n asa armonie cuiinta sa ca, amintirea mea, dintrnsul nul pot desprinde.

&ar ncntarea ncepuse omul vorbea...

5ovestirea unduia agale, mpletind n bogatai ghirlandanobile lori culese din literatura tutulor popoarelor. #tapn pemestesugul de a %ugravi cu vorba, el gasea cu usurinta miloculde a nsemna, si nca ntrun grai a carui deprindere o pierduse,pna si cele mai alunecoase si mai nehotarte natisari aleirii, ale vremii, ale departarii, asa ca amagirea erantotdeauna deplina. Ca n puterea unei vrai, cu dnsul am acut

n nchipuire lungi calatorii, calatorii cum numi usese dat nicisa vise%... omul vorbea. naintea ochilor mei, aievea, sedesasura ermecatoare trmba de vedenii.

#trauiau pe naltimi ruine semete n alduri de iedera,%aceau cotropite de veninoasa verdeata surpaturi de cetati.5alate parasite atipeau n paragina gradinilor unde %eitati depiatra, n vesmnt de muschi, privesc %mbind cum vntul toamneispulbera troiene ruginii de run%e, gradinile cu ntni undeapele nu mai oaca. $eteala lunii pline se revarsa peste vechiorasele adormite) plpiau pe mlastini vapai %globii. 5uhoiul delumini poleia noroiul metropolelor uriase aprin%nd deasupraleceata cu un poar. &e uninginea si de mucegaiul lor ugeam nsarepede) la %are neaua piscurilor sngera n amurg. #i plecam sacunoastem ameteala apriga a culmilor, lasam n urma noastranlorite poiene, urcam prin bradet, adulmecati de soaptapraielor resirate sub erigi, urcam, beti de aerul tare, maisus, tot mai sus. 3a picioarele noastre, ntre costise plesuve sidmburi ncomate de codri stuosi, vaile se asterneau dea lungulalbiei serpuite a rurilor ce se pierdeau departe, n aburulcmpiilor grase. Un lung reamat se nalta ca o rugaciune. npacea singuratatii nemarginite priveam n slava rotireavulturilor deasupra negrelor prapastii, iar noaptea ne simteam


4/16

mai aproape de stele. &ar curnd ncepea sa viscoleasca si sageruie si coboram catre mia%a%i, n tinuturile cu dulci nume undetoamna lnce%este pna n primavara, unde totul, suerinta,moartea chiar, nvesmnta chipul voluptatii. (ireasma lorilor deoleandru se asternea amara deasupra lacurilor triste ce oglindaalbe turle ntre unebri chiparosi. 5eregrini cucernici mergeam

sa ne nchinam rumosului n cetatile linistii si ale uitarii, lecutreieram ulitele n clina si pietele ierboase, veneram n vechipalate si biserici capodopere auguste, ne patrundeam de sulul/recutului contemplndu-i vestigiile sublime. Corabia alunecancet ntre tarmurile laudate ale marilor elene si latine)stlpii capistii n ruina rasareau din crngul de daini. 8grecoaica ne %mbea dintrun pridvor perdeluit de iasomie, netocmeam cu negutatori armeni si idovi prin ba%are, beam cumarinarii vin dulce n tractire aumate unde ucau emei dinburic. 6e ametea oroteala pestrita din schelele scaldate nsoare cu leganarea molcoma a catartelor, ne ermeca lina taceredin cimitirele turcesti, albul rasat al oraselor rasaritene

tolanite ca niste cadne la umbra cedrilor truasi, lasam sa neure vraa albastra a (editeranei pna cnd coplesiti detoropeala cerului sau de smalt si nabusiti de vntul 3ibiei,ieseam la ocean. #pre mia%anoapte, din ocurile ume%elii culumina, se isca pentru va%ul uimit o nesrsita desatare. 4a%elepie%ise daureau viu burhaiul, destramau tortul brumelor n toateetele curcubeului si erau, la el niciodata, mpurpurari grelen asintit, apoase strave%imi viorii si sure n serile lungi devara, eerica stralucire a %orilor boreale deasupra nametirilorde ghetari. 6e nturnam apoi spre tropice, traiam cu saditoriivisul gales al 0loridei si al ostroavelor *ntile, patrundeam, peurma "vnatorilor de orchidee", n verdea ntunecime a selbelor

*ma%onului scaparnd de %boruri de papagali. 6imic nu scapacercetarii noastre lacome, descopeream guri de rai pierdute pentinsul oceanului pasnic unde, sub constelatii noi, ncrucisamndelung, ne ndrumam spre tarile mirodeniilor, spre leaganulcivili%atiilor stravechi, sarbatoream ivirea primaverii la 9se,ne scuundam n tainica pier%anie a noptilor chine%esti siindiene, ne niora aromeala serilor pe apa la $ang:o:. +ntulierbinte alinta lin clopoteii argintii ai pagodelor, nclinaoile late de plibani. Uitam de uropa, din ea tot ce admirasemne parea acum att de pipernicit si de sters. #i purcedam mereu,n cautare de %ari mai adnci, de paduri mai batrne, de gradinimai nlorite, de ruine mai marete) multumire nu mai alam dectatunci cnd rumusetea sau ciudatenia acea sa ne credem petarmul visului) oricare ar i ost nsa minunatia datoritaucariei irei sau trudei omenesti, mult nu ne retinea si porneamiarasi, strabateam sumbre meleaguri si rpoase singuratati,ocoleam alea pustietatilor sterpe, groa%a smrcurilor etide casa ne ntoarcem ct mai repede la mare.

(area...

3ucie ca o balta, oglindind, la adapostul toartelorcoastei, piro%eaua tariei si margaritarul norilor, lorie ca o


5/16

paiste sau scnteind ca o misuna de licurici, searbada sidomoala sau vie, verde si vanica, avntndu-se spumegnd sprecerul caruia i e iica, de ea vorbea cu pagneasca evlavie,pomenindui doar numele glasul i se pogora tremura ca si cum ar imarturisit o taina sau ngnat o ruga. 5entru slavirea ei, uriasaputere n miscare a rotundului, matca a tot ce via%a nencatusata

si neprihanita, i se parea ca graiul omenesc nu e ndeaunsvrednic si ca nsisi poetii cei mai cu renume ncumetnduse a ocnta palisera. 3a dnsa i era gndul, ca ntro scoica, earasuna n inima lui ara srsit, ntrnsa, care usese patimantregii lui vieti, dorea sasi ale si mormntul...

...tacea acum cu privirea pierduta n gol. &e la un ceas,simteam cum ceva greu ma apasa pe piept, mi strngea tmplele.8mul acesta deprins cu vntul iute de la larg, cu mirosul salubrude vsc marin, avea groa%a de erestrele deschise si traia ntrunaer nchegat, mpclit de um, %aharisit de miresme grele./r%iu, lacarile lumnarilor ncremeneau tepene si, din cnd n

cnd, se au%ea scuturnduse cu un osnet nnabusit cte untrandair.6u era singura lui ciudatenie. (iaducea uneori aminte de

acel tnar engle% a carui trista istorie am scriso. *vea acelasiel nepretuit de a tivi descrierile de calatorii cu amanunteistorice rare) si el tinuse sa ntrebe iecare colt de tarm saude apa la ce usese n trecut martor, mbinnd pretutindeniprivelistea de a%i cu vedenia de odinioara. i placuse sa vise%en ata stncii de pe care #apho se aruncase n valuri, atarmului unde se naltase rugul lui 5ompei. 9ci u rapusarumoasa 9nes, colo muri nchis regele nebun. &ar pe cnd vastelepeisagii ce sir*ubrey %ugravea dintrun cuvnt erau pustii de

sulare omeneasca, ca dupa un potop, n ale noului prieten sembul%ea, n pitoresti vesminte, o lume ntreaga seici sipasale, emiri si hani, raahi si mandarini, preoti si calugari detoate legile si tagmele, %odiasi, pustnici, vraitori, vraci,capetenii de semintii salbatice carora le usese oaspe sautovaras de petrecere si vnatoare si trebuie sa le i intrat nvoie si sa le i ost pe plac la el ca numerosilor sai prietenidin uropa, asa cum stia sa se arate, linistit, blain,ngaduitor, ara udulie si preudecati de rnd, de o curteniebinevoitoare, nesilita, ce trada n el un boier mare n ntelesulnalt al cuvntului, unul din pastratorii cei din urma a ceea ce"vechiul regim" avea mai simpatic si mai ademenitor. #i nu mantrebam att cine era acel domn 5anta%i - asa parea cal chema -omul patimas dupa 0rumos si adapat la i%vorul tutulorcunostintelor, care citea n original pe Cervantes si pe Camo;nssi vorbea cu cersetorii tiganeste, cavalerul #ntului


6/16

plecarilor spre necunoscut, ermecul ndepartatelor pribegiri si,la gndul ca as ramne pna la capat robul unui petec de pamnt,osndit a ma ramnta si istovi ara multumire ntrun ocolrestrns, sueream cumplit, ma simteam abatut pna la de%nadede.*semenea acelei suliti maiestre ce singura avea darul satamaduiasca ranile ce acuse, numai istorisirile ciudatului

prieten mi mai puteau alina raul, multumita lor ma pierdeam nlumea visarilor cantro betie, betie de elul celor de mac sau decnepa, attind nchipuirea deopotriva si urmate de tre%iri numai putin amare.

3egasem dar iarasi prietesug cu un necunoscut, prietesugla toarta, eram toata vremea mpreuna, casa lui miera deschisa laorice ora, aunsesem sa stau mai mult la el dect la mine. &e lavenirea toamnei iesea mai rar, era tare riguros, daca era urtaara nu desacea perdelele %iua ntreaga si sta cu luminileaprinse. +orbea cu dor atunci de vila, ce, undeva sub un cercald, l astepta la marginea marii, ntrun noian de verdeata si

de lori. 0lorile, ct le iubea= 3a dnsul se scuturasera cei dinurma trandairi de $ucuresti si pentru ca tuanicile ce leluasera locul nu miros, manunchiuri de ciubuce de vanilie si%vntau aroma n largi cupe. /e mbiau, de pe masute, %aharicale,poame, bauturi dulci. 8mul traia ntro nepasare ara tarmurire,nu se sinchisea de nimeni si de nimic) aundat n perne, uma sipovestea numai, iar povestirilei noi totdeauna erau urmate deacele lungi caderi pe gnduri cnd i lacramau ochii. #i aara demine nui cunosteam alt oaspe.

8r, cam o luna nainte de seara de la care purcede istoriade ata, la birtul rantu%esc unde domnului 5anta%i i se pastra

cu sintenie masa, n coltul cel mai adapostit, era la ceasulcinei %arva mare. Ce anume prileuise, n strmta ncapere,galagioasa adunare a tot ce $ucurestii aveau mai motat, nu tinminte, stiu numai ca repede satul de a privi acea lume anosta sidesarta ma hotarsem tocmai sami aplec nasul n taler cnd avuloc o intrare ce merita ntradevar sa nu ie trecuta cu vederea.8 clipa mi se na%ari ca, olosinduse de nvalmaseala unei cire%itmpe de malaci, se strecurasera ntrun tarc doua iarehamesite...

ra una din acele mperecheri strnse, datorite de obiceivitiului, asa strnse ca de la un timp nu se mai pot nchipuisinguri cei ce le alcatuiesc. &e buna seama tot vitiul trebuia soi nnadit si pe aceasta, caci altceva ce ar i putut apropia doioameni att de deosebiti Unul n vrsta, canit si erche%uit lade%nadede, purta pe un trup ntepenit, dar %velt nca, un capcum veacul nostru nusi mai da ca%na sa plasmuiasca si parea chiarntors din vremuri de altadata acel chip aprig ale carui trasurisemete purtau pecetea ra%vratirii si a urii. Celalalt, mai tnarmult, coclit nsa si buhav, care legana pe niste picioare subtiriarcuite n aara o burtica ascutita, oglindea pe atai rnitoaresi botoasa osnicia cea mai murdara. Cel dinti, oarte rece, sirotise ncet privirea posomorta pe deasupra capetelor, celui de


7/16

al doilea i ucau ara astmpar ochisorii vioi si reecatisclipind de vicleana rautate. n tot, impresia ce o da acesta dinurma era numai n paguba lui, iar alaturea de domnul cel truasacea sai reiasa si mai respingatoare mutra obra%nica demartaoi.

- &umneata nici apa la grla nu gasesti, bombani el asa ca

sal au%im noi, tot eu, tot 5irgu sireacul= #trnse amiliar mnalui 5anta%i si ocrotitor pe a mea si se ase%a la masa noastraara a mai cere voie. nsotitorul sau nu lua loc dect potit sidupa natisarile de rigoare pe cari le acui cu att mai rnareplacere cu ct de mult doream o apropiere ntre aceste douaiinte, 5asadia si 5anta%i, asa menite sa se nteleaga si sa sepretuiasca.

/inuram deschis localul pna la %iua. 5irgu pleca si sentoarse de mai multe ori, din ce n ce mai beat. Ca saidovedeasca lui 5anta%i, pe care din "nene" nul scotea, ct liubea, l tot saruta mereu.

- 6u ma mai lasati sal pup, ratilor, ne ruga, cal trimit

la


8/16

2incai (amonoaia, cumparate la me%at, el si acusemeremetisindule deantregul si ngramadind nauntru tot elul descumpatati rare, o somptuoasa sihastrie unde traia pe piciormare, boiereste. Cum traia nsa era o halima ca la el la nimeni.l care de cincispre%ece ani tinea bucatar si soragiu, nu luamasa dect seara si atunci la birt si, tot de atta vreme, nu se

culcase acasa, n pat, niciodata. #lugile sale ce, la dorinta, seiveau si piereau, ca niste staii, mute, el nu le suerea sa steacu dnsul sub acelasi acoperis) ele hu%ureau ntro locuintadeosebita unde puisera sisi pripasisera neamuri sau cunostinte decari stapnul habar navea si a ramas de pomina cum acesta va%ndntro %i, pe geam, ca de la el din curte se scoate un cosciug natinut sa stie cine usese mortul. #a stau sai nsir toateciudatenile de soiul acesta ar i sa nu mai ispravesc) ma voimargini dar sa ma agat numai de cea mai uimitoare 5asadia traiacu schimbul doua vieti.

&e dimineata pna seara el nu se misca de acasa, nu seridica de la masa de lucru dintre carti si hrtii, citea, scria

ara raga%. n timpul acesta nici nu uma, sorbea cte putinnumai dintro ceasca de caea ara %ahar si tare. (ergeam din cndn cnd sal vad si era de attea ori pentru mine o sarbatoare. Ceiinta aleasa, cta deosebire ntre dnsul si ceilalti, ceprapastie= &e vulgaritatea consintita de obiceiul pamntului,nici umbra la el, nici urma - nimic balcanic, nimic tiganesc)pasindui pragul treceai granita, dadeai de civili%atie. *colo erasalasul desatarilor grave ale duhului. Cum era atunci cu putintaca omul de carte si de Curte care ar i acut podoaba %ilelor dela >eimar, sa se i nvoit a mpartasi de seara pna dimineatade%matarea unui 5irgu, ca apuseanul subtire n gusturi si lingavsa guste pastrama si turburelul, schembeaua si prastina, ca

vechiul viene% piedut n vraa visului mo%artian sa asculteciamparalele si bidineaua i atipea estimp oare vointa, eracumva victima ara raspundere a vreunei sminteli stranii u unulam cre%ut ca da si ma ndoiesc ca o alta talmacire sa i parutmai ireasca oricui ar i stiut ce ngro%itoare clironomiempovara n privinta aceasta pe 5asadia.

#e mplinise cam un veac de cnd cel dinti cu acest nume,la care se adaogase porecla de (agureanu, dupa o mosioara dedanie domneasca, ugind de undeva, de prin partile turcesti, casa scape de ispasirea unui ndoit omor, se aciuiase n +alahia siaunsese armas mare. 8 trista aima supravietuise omului patat desnge ce nu usese va%ut r%nd niciodata. 3a veneticul acestanecunoscut, despre care se %vonise ca nusi destainuia obrsiapentru ca ar i ost prea oasa, se nvederau tocmai dimpotriva,trupeste si suleteste, semnele unei nalte stirpe n cadereportul semet si natisarea nobila, truia, cerbicia si cru%imea,lenea, sila de viata, setea de ra%bunare si puterea de ura, semnece trecu urmasilor sai cari, de nu sar i prigonit ntre dnsii,de%binati toata vremea, ar i putut nca dura o casa puternica sivestita. Credinta ca tara romneasca lea ost neprielnica nu eralipsita de temei, cu toate ca si suceala irii lor patimase si


9/16

ndaratnice, bntuita de nvrabire, nu numai vitregiampreurarilor ia mpiedicat sa aunga la treapta pentru careimeneau pretioasele daruri ale mintii. i se aratasera lacomi denvatatura, placuti la vorba si mesteri n condei, isteti sidestoinici, dar ara sir n ce aceau, cu trasneli toti si cutoane, purtnd iecare n sine plodul propriei sale pierderi si

pieiri si, stnd cineva sa cugete la soarta 5asadestilor(agureniar %ice ca asupra neamului lor apasa o neagra aurisenie carelmna ara nduplecare spre stingere, supunndul mai nainte lancercarile cele mai grele ale restristei. &e%radacinata sirasadita n pamnt strain, batrna tulpina batuta de vielie siscuturase alnic cele din urma run%e. *rmasul schingiuitor siucigas se prapadise de timpuriu, otravit, %icese, chiar de aisai, al doilea, serdarul, vnator posac, si petrecuse mai toataviata n +lasia si, nvinuit de tlharie la drumul mare si debatere de bani calpi, pierise pentru totdeauna ara a i se maiau%i de nume, iar iul sau, parintele prietenului meu, parintenevrednic si dusman, cartoor, crai si betiv, macinase mai multe

rnduri de mosteniri si murise n uriile nebuniei. 3a elsrsise, tnar, si varul sau, poetul, iar dintre ete, singuracare avusese parte de cununii si aprinsese de la lumnare paruln noaptea nuntii si arsese de vie. 0emeile ce sluisera de matca- greaca ursu%a si sanchie, clocindusi cu gura nclestata lungadambla ntre hrdaiele de neram%i si de ga%ii, srba haina sidra care, pe patul mortii, scuipase griania n barba popii si-si dase suletul blestemndusi copiii, brasoveanca %acasa siatarnica roasa de schiros si de pisma - nveninasera mai multacel snge bolnav, i sporisera unesta %estre de racile si debetesuguri, dar ascutisera totdeodata si desteptaciunea celornascuti dintrnsul, acea stearpa desteptaciune, nesanatoasa si ea

poate, care atinsese o asa nalta stepena de agerime la vlastarulcel din urma. n acesta, suletele celor dinainte ai sai cuibaunempacate, licarind n sumbrai privire, rnind n %mbetuisinistru, ele-i stnenisera natarea, l mpiedicasera sa apunacu ala, %ticnindui minunata cumpanire a nsusirilor si numai elstia de cte ori usese nevoit sasi ncorde%e mpotrivale toatastapnirea de sine, ntro lupta mai istovitoare dect aceea cuvramasii dinaara si din care nu iesise biruitor deopotriva pnala srsit. ntro %i, %iua hotarrii celei mari, le lasase sasireia din drepturi o parte, ridicase singur %aga%ul si sepravalise n desru adnc, pna la und dar, si ma simt dator sospun iarasi, degradarea nul nierase o singura clipa caci, dacaseara patriciul cobora n #uburra, el nusi schimba portul, nicinusi lepada nsemnele, ramnnd tot asa maret n vitiu ca si nvirtute. #e petrecea nsa atunci ntrnsul ceva neiresc treptatiinta lui cadea ntro amorteala asa stranie, ca acela pe care5irgu l tra, ara mpotrivire, dupa dnsul, nu arata a i5asadia elnsusi, ci numai trupul sau, n care singura privireaurma sa traiasca, din ce n ce mai posomorta si mai tulbure,destainuind parca o suerinta launtrica ssietoare. *r i statastel, umnd tigara dupa tigara, sorbind pahar dupa pahar, araa rosti un cuvnt, noaptea ntreaga. Cunosteam milocul de al


10/16

rechema la viata) deodata omul se nviora, ochii i se nseninau,un trist surs i lumina rece ata stinsa. *dusesem vorba de cevadin vremuri de odinioara, de demult. #tiam ca vedenia trecutului,n care se cuunda cu patima, era singurul lucru n stare salmiste, de trecut vorbea cu o reculegere mistica) eresul casuletul sau umbros si vechi ar mai i avut cndva si alte

ntrupari iind singura amagire cesi ngaduia, singura nduiosaresi singura mngiere. #i asa de puternica era la dnsul aceavedenie ca pe data neo mpartasea si noua - lui 5anta%i si mie.ncepea atunci, nu mai putin ermecatoare, o noua calatorie,calatoria n veacurile apuse. 6e regaseam de obicei n acela,scump noua si nostalgic ntre toate, care u al optspre%ecelea.

ram trei odrasle de dinasti ce nume slavite, tustreicavalericalugari din tagma #ntului 9oan de la 9erusalim, %iside (alta, purtnd cu ala pe piept crucea de smalt alb sincununatul troeu spn%urate de panglica de canavat negru.4asarisem n amurgul Craiului-#oare, parintii ie%uiti necrescusera si ne narmase +illena. /ineri de tot, ntro caravana,

scuundasem pe urtuna niste tartane barbaresti) mai tr%iuviteiseram pe uscat pentru i%bnda lorilor de crin usesem la?ehl cu $er@ic: si cu Coigny la


11/16

ara noi nu se ereca nici desereca nimic) prin lingusiri sidaruri cumparam tiitoarele regesti si ibovnicii mparatesti,dregatorilor le eram setnici si calau%e, lucram dupa mpreurarila naltarea sau la rasturnarea lor, ndeplineam nsarcinari detot soiul ntovaraseam pe $elle9sle la 0ran:urt pentru alegereamparatului, plecam cu 4ichelieu n petit la &resda, tocmeam la

5aris pn%e de >atteau pentru marele 0rederic, duceamdiamanticalele lisavetei 5etrovna sa le sleuiasca la *msterdam,porunceam la (alines horbote pentru $rhl si acestea toate nupentru vnarea de avutie sau de mariri, ci numai din nevoia de ai pururi n neastmpar, n miscare. Aoinari nepocaiti, vesnic pedrumuri, patimasi de curio%itate si din ce n ce mai ahtiati dupaplaceri, neam raspndit cu rene%ie suletele n depanarea celeimai nlorite vremi din cte se cunoscuse, neam mpartasit dintoate harurile ei si din toate ratacirile. #i noi am ost nebunidupa mu%ica, neam ra%boit pentru 4ameau si pentru


12/16

lasnd sasi bata asa neomenos oc de el 5irgu caruia numai gustulnui lipsea. +echi copoi,


13/16

acele slunici mputite ce dau trcoale seara ca%armilor. (aimult nu voi starui asupra-i) ca sa-l descriu, ar trebui sa-minting pana n puroi si n mocirla si, la aceasta ndeletnicire,nu mi-as pngari numai pana, dar as spurca mocirla, chiar sipuroiul. #i totusi, nu a lui era vina asa era de la &umne%eu. 3aapropierea diplomatului, 5asadia recadea n sumbra-i toropeala

si-l astepta sa plece ca sa-i aca lui 5irgu imputari amare.- 5na cnd, i raspundea acesta, cu asemenea preudecatitre%ite, pna cnd &e ce atta prigoana 6u cumva ai poti sa-tiaca dumitale curte 6u - atunci ce ai cu el &umneata nu tiimuscal cu luna - lasa-l si pe el sa-si ia turc cu luna. &umitaleti cere cineva socoteala ca umbli dupa marcoave, dupa steoale- el de ce sa nu umble dupa uni, dupa crai

- $ine, staruia 5asadia, dar pentru ce la ace asa pedadaca

- 5ai altel, lamurea 5irgu, nu ac nici ei pe doica.ra dat n 5aste, dat dracului. *= sa i voit el, cu darul

de a %elemisi grosolan si ietin, cu lipsa lui de carte si de

ideal nalt si cu amanuntita lui cunoastere a lumii de mardeiasi,de codosi si de smecheri, de teleleici, de tre si de tate, anaravurilor si a elului lor de a vorbi, ara multa bataie decap, 5irgu ar i auns sa ie numarat printre scriitorii derunte ai neamului, i sar i %is "maestrul", siar i arvunitstatui si uneralii nationale. Ce mai "schite" iar i tras, maicata &oamne= de la el sa i au%it dandanale de mahala si dealegeri. (ai cuminte poate, dnsul se multumea a le pune la cale,a trage sorile si n aceasta ramnea nentrecut. *sa cum suceael treburile, cum le nvrtea, cum i prostea sii %apacea de lamic la mare, scotnduse pe el basma curata, era o minune) un trgntreg l uca giurgiuna si noi nsine nu am acut tustrei oare

parte din +icleimul ale carui papusi le arunca una ntralta, lesmucea, le surchidea, ara sa se sinchiseasca daca i se ntmplasa le ciobeasca sau sa le sarame. (ai primedioasa avra si maimurdara nu se putea gasi, dar nici mai buna calau%a pentrucalatoria a treia ce aceam aproape n iecare seara, calatorien viata care se vietuieste, nu n aceea care se visea%a. &e cteori totusi nu mam cre%ut n plin vis.

*bia se ispravea masa, ca lui 5irgu i se si acea de duca.i era omului sete. #e gaseau pe atunci, slava &omnului, si nuscumpe, vinuri de $ordeau7 si de $ourgogne sa i acut cinsteunui ospat regesc. 3ui


14/16

doua %i. 6e suiam uneori nitel la "club", unde 5asadia tineacteva lovituri la drumdeier, din picioare, la iuteala) aceastansa rar, emeilor si cartilor iindule hara%ite ceasuriledinaintea cinei. 3a popasul al treilea ncepea cheul cu temei perapunere. n urul nostru oiau si oroteau sinistre ivinelestreinopti ale orasului. Cu ele


15/16

mai totdeauna pe seama lui cheltuiala de noapte, si ntrasa elca nu ncapea din partea lui 5asadia mpotrivire, acesta sehotar sal ospate%e la rndul sau, dar nu la birt, ci la elacasa. #e scoasera pentru ntia oara din dulapuri si la%ipn%eturile de masa de 8landa, aruriile si clestarurile de$oemia, argintaria sulata cu aur. #orageria u bogat nlorita

cu trandairi galbeni ce capatau strave%imi de ceara n galesalumina chihlibarie a acelei dulcegi %ile de toamna, cea din urmarumoasa a anului. (a simteam asa departe de $ucuresti si mi separea ca acel prn% nsemna sarbatorirea rentoarcerii lui5asadia dintro lunga pribegie, a lepadarii lui de 5irgu.

&esi potit, acesta nu venise. &upa masa, trecuseram ntroncapere de cel mai pretios rococo viene%, mbracata toata,pereti si mobile, n matase soranie cu poleieli de argintntruchipnd lori de nuar, salonul lui ?aunit% cum l numeam,deoarece era mpodobit de un astuos portret al cancelarului-principe n manta 3neideaur si ticluit ntocmai dupa una dinodaile de primire a vechiului sau


16/16

apropie srsitul, si chemase nepotul la dnsul, n tarandepartata unde traia cu nume schimbat sil lasase mostenitor. drept ca din nclcita cronica a vietii prietenului meu lipseauile, usesera ani ntregi cnd se dase aund, nul mai %arisenimeni, l cre%use lumea mort. (isterul n care-i placusentotdeauna sa se nvaluie acuse sa iasa un alt rnd de %vonuri)

bunioara se scornise ca n %avorta sa locuinta, mpresurata degradini el tinea ascunsa, ori nchisa, o emeie, o emeie nu ntoate mintile) uneori, noaptea, se au%eau venind din partealocului tipete. Un apt divers - sinuciderea n mpreurariciudate a unui cunoscut personagiu bucurestean, a carui sotientretinea, se %ice, legaturi vinovate cu 5asadia - dase breliinversunate prile sasi atinga culmea se murmurase ca, prinsasupra aptului si ncoltit, acesta nu se codise sa adaoge lalantul de nelegiuiri al neamului sau o nsngerata veriga.*semenea istorii chiar de ar i ost tesute n gherghe de adevarnu mar i interesat prea mult) mie cemi %gndarea curio%itateaera altceva, tocmai ceea ce scapase tutulor celorlalti din

vedere. &estul de des, 5asadia spunea ca pleaca pentru cteva%ile la munte, dar care era acel tainic Aoreb, de unde sentorcea cu puteri proaspete, nu stia, nici nu se ntreba nimeni.*r i ost iresc sa presupun ca aptura otelita, care saptamnintregi din doua%eci si patru de ceasuri dormea cel mult ctedoua si nici acelea n pat, mergea sa caute n aerul balsamic alnaltimilor si n singuratatea lor adnca pacea si odihna si miasi marginit presupunerea la att, daca demult, iind copil, nasi au%it, la matusa mea, de la o cocoana batrna, cam rubedeniecu 5asadia, ca acesta avea, n rastimpuri, urii, "pandalii"groa%nice, dar ca, simtindule cnd i vin, senchidea el singurnainte si sta ascuns pnai treceau. ntre aceste lucruri se

acuse n capul meu o legatura la care nu ma puteam gndi ara sanu ma cutremur.9esind de acolo cu 5anta%i, gasii pentru ntia oara

ciudat ca despre acestalalt, omul caremi paruse un prieten decnd lumea si uneori chiar un alt eunsumi, nu stiam nca nicicum l chema adevarat n tirul ncununat ce se vedea pe uneledin lucrurile sale, lipsea tocmai slova ncepatoare a numelui subcare era cunoscut. 6emultumit eram nsa departe de a i) laplacerea de a ma bucura de prietenia a doua iinte att de uniceiecare, sadaoga aceea, pentru mine nepretuita, de a ma alantre doua taine ce puse, ca doua oglin%i, atan ata, sadnceauara srsit. (antrebam numai daca din ele avea sa mi sede%valuie vreodata ceva

caragiale, mateiu - cele trei hagialacuri

Documents