Caracteristica Generală a Limbajului Pascal

Limbajul Pascal a fost creat de Niclaus Virt (Elveţia) şi standardizat în 1979 cu scopul de

a uşura procesul de programare şi a perfecţiona LP deja existente ca Algol, Fortran, Basic, PL/M

şi altele.

În primul rînd acest limbaj după ideologia sa este mult mai aproape de metodica şi

tehnologiile contemporane de programare, el pe larg reflectă ideile programării structurate.

În al doilea rînd limbajul Pascal permite crearea programelor mari după tehnologia

contemporană de detalizare pas cu pas – de la “mare la mic şi înapoi la mare“, cu alte cuvinte

putem crea sisteme mari de programe pe parţi, chiar de către autori diferiţi. Nu este nevoie de

apelat la schemele logice sau alte limbaje algoritmice speciale de proectare a programelor.

În al treilea rînd Pascal permite folosirea unui număr mare de tipuri de date, ce permite

utilizatorului rezolvarea efectivă a multor probleme diferite celor de calcul.

Limbajul este bine răzgîndit şi din punct de vedere a utilizării, şi din punct de vedere a

realizării programelor Pascal în product final – programul compilat (modulul absolut).

Pentru ca utilizatorul să permită mai puţine greşeli sau să le observe şi singur este

prevăzută descrierea tipurilor de date şi declararea sau descrierea elementelor programului :

etichetele, constantele, variabilele şi subprogramele.

Descrierea şi însăşi programul au următoarele caracteristice principale:

- programul se scrie sub formă de text continuu (nu după linii), dar între cuvintele programului

putem introduce orice număr de lacune ( translatorul le neglijază );

- alfabetul conţine practic toate caracterele de la tastatură şi numărul de cuvinte rezervate este

foarte mare ( conţine chiar variabile şi constante rezervate );

- utilizatorul poate folosi un număr mare de tipuri de date, inclusiv şi date definite de el;

- adresarea către subprograme se face prin numele lor, ceea ce permite crearea bibliotecilor de

subprograme sinestătătoare;

- conţine un arsenal mare de funcţii şi proceduri standarde de diferite tipuri: aritmetice, textuale,

grafice e.t.c.;

- sistema PASCAL are o structură modulară, modulele sunt: Turbo.exe, System, DOS, CRT,

Graph, Graph3, Turbo3, Overlay, Printer şi modulele – Bibliotecă.

Structura modulară permite modificarea efectivă şi rapidă a sistemei PASCAL. Datorit acestui

fapt în ultimul deceniu au fost create zeci de versiuni ale sistemului e programare PASCAL,

ultimele din care mai răspîndite sunt TP 7.0 şi TP 8.0 ale firmei Borland. Pe baza lor a fost creată

şi sistemul de programare DELPHI.

Turbo.exe este modulul principal prin care se iniţializează limbajul PASCAL, face

legătura dintre module şi dirijază cu lucrul sistemei.

Modulele System, DOS, CRT, Graph, Graph3, Turbo3, Overlay şi Printer sînt module

standarde.

System - unul din cele mai principale module standarde, conţine toate procedurile şi funcţiile

versiunii standarde Pascal şi unele din cele interne, care nu-s introduse în alte module cum ar fi :

INC, DEC şi altele. Acest modul se include automat în orice program şi nu trebuie declarat în

prima parte a programului – blocul descriptiv. De aceea constantele şi variabilele globale ale lui

şi subprogramele lui se consideră interne. În rest toate modulele se declară în blocul descriptiv.

DOS – serveşte ca interfaţă cu programele Sistemei Operaţionale . Prin el se face acces la

sistema de întreruperi şi la funcţiile Sistemei Operaţionale iar prin procedurile Intr şi MsDos la

unele programe utile realizate în modul ca proceduri şi funcţii deosebite.

CRT – susţine rejimele textuale de lucru ale ecranului: instalează rejimul de lucru al adapterului

displeului, organizează extrajerea informaţiei în videomemoria ecranului, regulează

iluminiscenţa caracterelor şi multe alte funcţii necesare pentru lucru în regimele textuale.

Graph – susţine regimele grafice ale ecranului, biblioteca de subprograme grafice şi alte funcţii.

Graph3 şi Turbo3 – susţin programele respective scrise în versiunea Pascal 3.0. Practic se

folosesc la momentul actual extrem de rar.

Overlay – se foloseşte la crearea programelor mari care nu se încadrează în memoria operativă şi

este necesar de a le segmenta pentru a le executa pe părţi.

Printer – stabileşte legătura între procesor şi mecanizmele de extragerea informaţiei pe hîrtie.