DAN MIHALACHE

PARTIDE POLITICE EUROPENE

curs pentru studenţii de la forma de învăţământ Frecvenţă

Redusă

anul III/ semestrul II

Universitatea Creştină„Dimitrie Cantemir“FACULTATEA DE ŞTIINŢE

POLITICE

1

CUPRINS

Capitolul I – Partide politice europene – introducere și istoric.................................................................................................6I. 1. Preistoria cooperării la nivel european.......................7I. 2. Momente cheie în evoluţia spre un sistem transnaţional de partide...............................................................................10

Constituirea adunărilor parlamentare................................111952- 1957: Adunarea Comună....................................111957- 1962: Adunarea Parlamentară Europeană..........121962- 1979: Parlamentul European..............................13

1979 – primele alegeri directe...........................................131992 – naşterea conceptului de partid politic la nivel european............................................................................142003 – Reglementarea partidelor politice europene.........15

Cum este finanțat un partid politic la nivel european?. 17Ce se poate plăti din subvenții și ce nu?.......................17Ce este o fundație politică la nivel european?..............18

2009 – prima tentativă de a duce o campanie paneuropeană...........................................................................................19

I.3. Partide politice europene 2010.......................................21I. 4. Actuala configuraţie a Parlamentului European.......22Capitolul II – Tendințe și probleme. Către un sistem transnațional de partide?.......................................................27

2

II.1 Ce sunt partidele europene?...........................................27II. 2. Familii politice – relaționări și dependențe...............29

Relația partide europene – partide naționale.....................30II. 3. Variabile în crearea unui sistem de partide transnațional..........................................................................34

Coeziunea ideologică în cadrul partidelor europene.........34Selecția candidaților..........................................................37Tradițiile naționale............................................................40Finanțarea..........................................................................40Legislația electorală..........................................................43Cadrul instituțional și competiția politică.........................45

Concluzii: către un sistem de partide transnațional?.............47Capitolul III – Rolul grupurilor politice în Parlamentul European...............................................................................52III. 1. Mecanismele de exercitare a conducerii în PE......53III.2. Conferința președinților...............................................55III. 3. Mid-term review.....................................................56III.4. Coordonatorii de grup din comisii...............................56Capitolul IV – Partidul Popular European............................59IV.1. Istoria PPE...................................................................59IV. 2. Elemente de program.............................................61

Manifestul electoral din 2009...........................................63IV.3. Reprezentarea PPE.......................................................70IV.4. Structura și organizarea PPE.......................................71

3

Conducerea PPE................................................................72Adunarea politică..............................................................73Congresul..........................................................................74Activități ale PPE..............................................................74

IV.5. Fundații și think-tank-uri afiliate PPE.........................75IV.6. PPE în Parlamentul European......................................77Capitolul V – Partidul Socialiștilor Europeni.......................86V.1.PES în Uniunea Europeană............................................87V.2. Conducere și organizare................................................88V.3. Declarația de principii a PES........................................90Capitolul VI – Liberalii și verzii...........................................92VI.1. Liberalii europeni.........................................................93

Istoria ELDR.....................................................................93Valorile ELDR..................................................................94Programul electoral al ELDR din 2009............................96Reprezentarea ELDR........................................................99Organismele de conducere ale ELDR.............................100Structuri și fundații liberale............................................101

VI.2. Liberalii în Parlamentul European – Grupul ALDE..102VI.3. Verzii/ Alianța Liberă Europeană..............................104

Grupul Politic din PE......................................................104Verzii...............................................................................105EFA.................................................................................106

4

Elemente de politici și program......................................107Capitolul VII – Naționaliștii, euroscepticii, noile grupuri din Parlamentul European.........................................................109VII.1. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni...110VII.2. Grupul Europa Libertății și Democrației..................112VII.3. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică.....................................................................114

5

Capitolul I – Partide politice europene –

introducere și istoric

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie:

să cunoască cele mai importante momente istorice care au

dus la apariția partidelor politice europene;

să înțeleagă cum sunt reglementate partidele politice

europene;

care este actuala configurație a Parlamentului European.

6

I. 1. Preistoria cooperării la nivel european

Cooperarea politică transnaţională nu este un demers nou, ci

unul cu origini timpurii, ale cărui rădăcini pot fi identificate

dinaintea proiectelor instituţionale şi iniţiativelor de

organizare comună la nivel european. Atât pe stânga, cât şi pe

dreapta spectrului politic au existat forme de colaborare

politică la nivel european şi internaţional, care au precedat

instituţiile europene.

Astfel, istoria cooperării pe partea de centru-dreapta poate fi

urmărită din anii ’20. Experienţa primului război mondial şi

ameninţarea fascistă a condus la răspândirea convingerii că

depăşirea abordării naţionaliste este o precondiţii a păstrării

păcii. Prima tentativă de cooperare în zona creştin-democrată

datează din 1926, când s-a înfiinţat Secretariatul Internaţional

al Partidelor Democratice de Inspiraţie Creştină. Totuşi,

cooperarea între partidele creştin-democrate a fost întreruptă

de creşterea tensiunilor între state şi de izbucnirea celui de-al

doilea război mondial.

7

În schimb, lecţiile şi experienţele cooperării între 1925 şi

1939 au fost cruciale pentru perioada postbelică, atunci când

liderii politici ai partidelor creştin-democrate reînfiinţate sau

nou apărute au format Noua Echipă Internaţională (Nouvelles

Équipes Internationales - NEI), în 1946. Dat fiind că în blocul

comunist partidele de orientare creştin-democrată au fost

interzise, în iulie 1950, reprezentanţii acestora din exil au pus

bazele Uniunii Democrat Creştine a Europei Centrale.

Treptat, în a doua parte a anilor ’50, odată cu apariţia

Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, NEI şi-a

pierdut relevanţa, iar cooperarea efectivă între creştin-

democraţi s-a concretizat în cadrul Adunării Comune şi apoi

al Parlamentului European.

La rândul său, Internaţionala Liberală a fost constituită în

1947 la Oxford. Cu această ocazie, repezentanţii a 19 partide

politice liberale au alcătuit „Manifestul de la Oxford”,

documentul politic ce descria principiile politice de bază ale

Internaţionalei Liberale.

Originile Internaţionalei Socialiste trebuie legate de

organizaţiile internaţionale timpurii ale mişcărilor sindicale.

8

În 1864, la Londra, a fost fondată Asociaţia Internaţională a

Muncitorilor, cunoscută sub denumirea de Prima

Internaţională, care îşi propunea să unească diferitele grupuri

politice comuniste, de stânga şi organizaţiile sindicale. Ea şi-

a încetat activitatea în 1876. A Doua Internaţională a

continuat demersurile celei dintâi, excluzând sindicatele şi

mişcările anarho-sindicaliste, dar reunind partidele socialiste

şi muncitoreşti. A Doua Internaţională a apărut în 1889 la

Paris şi s-a dizolvat în 1916, din cauza celui de-al Doilea

Război Mondial. După 1920 s-a reorganizat, dar o parte

dintre formaţiuni au pus bazele unei organizaţii separate,

Uniunea Internaţională Muncitorească a Partidelo Socialiste.

Cele două s-au reunit în 1923 în cadul Internaţionalei

Muncitoreşti şi Socialiste, care a funcţionat până în anii ’40.

În forma sa actuală, Internaţionala Socialistă există din 1951,

când a fost stabilită ca atare cu ocazia Congresului de la

Frankfurt.

9

I. 2. Momente cheie în evoluţia spre un sistem transnaţional de partide

Instituţionalizarea cooperării la nivel european prin formarea

de partide europene trebuie pusă în paralel cu istoricul

instituţiilor europene şi în special al Parlamentului European.

Parlamentul European, respectiv forurile care l-au precedat în

arhitectura comunitară, a reprezentat cadrul care a permis sau

încurajat oficializarea cooperării şi instituţionalizarea ei sub

forma partidelor europene, transnaţionale.

Literatura de specialitate care tratează originile partidelor

politice face distincția între „partidele de creație externă” și

„partidele de creație internă”. Duverger1 în speță leagă

apariția partidelor de creație internă de existența adunărilor

parlamentare, în cadrul cărorau luat naștere grupuri pe

structura cărora s-au creat ulterior partidele. Chiar dacă

terminologia lui Duverger nu descrie procesul prin care au

luat naștere partidele europene, putem exrapola acest cadru

conceptual și afirma originea „internă” a partidelor politice

1 Vezi referirea la Duverger în Richard S. Katz, William Crotty eds., Handbook of Party Politics (London: Sage Publication, 2006). p. 253,

10

europene. Cu alte cuvinte, deși forme de cooperare existaseră

și anterior, abia odată cu dezvoltarea instituțională a unui

parlament european, sub diferitele sale denumiri, s-au

cristalizat și consolidat partidele europene.

Deși există o pre-istorie la nivel european și global a

colaborării între formațiunile politice aparținând aceleiași

familii ideologie, partidele politice europene ca atare, în

forma lor instiuționalizată, au apărut în cadrul furnizat

de Parlamentul European.

Constituirea adunărilor parlamentare

1952- 1957: Adunarea Comună

La întemeierea Comunității Europene a Cărbunelui și

Oțelului2 în 1952, Adunarea reprezentanților parlamentelor

naționale ale celor șase state fondatoare (Franța, Germania de

2 Pentru istoricul construcției europene vezi Luciana – Alexandra Ghica (coord.), Enciclopedia Uniunii Europene, ediția a III-a (București: Ed. Meronia, 2007), pp.30-39.

11

Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda) purta numele de

Adunarea Comună. Aceasta era alcătuită din 78 de membri şi

avea un rol exclusiv consultativ.

1957- 1962: Adunarea Parlamentară Europeană

În 1957 au fost semnate Tratatele de la Roma, tratate

fondatoare al Comunității Economice Europene, respectiv al

Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euroatom).

Numărul deputaților delegați de parlamentele naționale să îi

reprezinte în forul european corespondent crește de la 78 la

162. Prin tratat se stipulează ca Adunarea Parlamentară și

Curtea de Conturi să fie instituții comune celor trei

comunități. Ulterior, prin Tratatul de la Bruxelles cu privire la

fuziunea executivelor (semnat la 8 aprilie 1965), Comisia

Europeană și Consiliul devin de asemenea instituții unice

pentru cele trei comunități, cu buget comun și cu sediul la

Bruxelles.

12

1962- 1979: Parlamentul European

În 1962 deputații au hotărât ca Parlamentul European să

primească numele pe care îl poartă și astăzi, însă denumirea a

fost recunoscută în mod formal de abia în Actul Unic

European, semnat în 1986. Un moment de turnură pentru

extinderea competențelor Parlamentului a venit în 1971, când

deputații au participat pentru prima dată la procedura

bugetară. În 1975 aceste competențe au fost din nou extinse:

începând cu acest an procedura bugetară nu se poate încheia

fără aprobarea Parlamentului.

1979 – primele alegeri directe

În 1979 au avut loc primele alegeri pentru Parlamentul

European3 prin vot universal direct. A fost un pas decisiv în

legitimarea democratică a Parlamentului. Odată cu revizuirile

succesive ale tratatelor din anii 80- 90, implicarea sa în

3 Vezi și idem, pp.64-66.

13

procesul legislativ a crescut considerabil, la început prin

procedura de cooperare în legislația referitoare la

desăvârșirea pieței interne. În ce privește politica externă a

Uniunii Europene - acceptarea de noi membri și încheierea de

acorduri europene, aprobarea Parlamentului este obligatorie.

1992 – naşterea conceptului de partid politic la nivel

european

Conceptul de partid politic la nivel european a fost consacrat

odată cu Tratatul de la Maastricht. Prevederea referitoare la

partidele europene este azi art. 191 din Tratatul Uniunii

Europene: „Partidele politice la nivel european sunt

importante ca factori de integrare în Uniune. Ele contribuie

la formarea unei conştiinţe europene şi la exprimarea voinţei

politice a cetăţenilor Uniunii.”

În 1997, prin Tratatul de la Amsterdam s-a stabilit cine poate

să finanţeze cheltuielile autorizate pentru partidele europene

în anumite arii. Această prevedere oferea un mecanism prin

care partidele europene se puteau finanţa din afara bugetului

14

european din alte surse, cum ar fi fonduri de la partidele

naţionale.

În 2001, Tratatul de la Nisa indica obligaţia instituţiilor

europene de a emite reglementări specifice cu privire la

partidele europene şi mai ales la finanţarea lor. Acestea au

fost adoptate în 2003.

2003 – Reglementarea partidelor politice europene

Actele normative care guvernează partidele politice europene

sunt Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului

European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind

statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european și

Decizia Biroului Parlamentului European din 29 martie 2004

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.

2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului

privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel

european.

15

Un partid politic la nivel european trebuie să îndeplinească

următoarele condiții:

(a) trebuie să aibă personalitate juridică în statul

membru în care își are sediul;

(b) trebuie să fie reprezentat, în cel puțin o pătrime din

statele membre, de membri ai Parlamentului European

sau în parlamentele naționale ori în parlamentele

regionale ori în adunările regionale sau

trebuie să fi obținut, în cel puțin o pătrime din statele

membre, cel puțin trei la sută din voturile exprimate în

fiecare din statele membre respective la ultimele

alegeri pentru Parlamentul European;

(c) trebuie să respecte, în special în programul său și

în cadrul activităților sale, principiile pe care se

întemeiază Uniunea Europeană, și anume principiile

libertății, democrației, respectării drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, precum și principiul

statului de drept;

16

(d) trebuie să fi participat la alegerile pentru

Parlamentul European ori să-și fi exprimat intenția în

acest sens.

Cum este finanțat un partid politic la nivel european?

Din iulie 2004, partidele politice europene au avut

posibilitatea de a primi fonduri anuale din partea

Parlamentului European. Finanțarea se face sub formă de

subvenție de funcționare. Aceasta poate acoperi 85% din

cheltuielile partidului, în timp ce restul cheltuielilor trebuie să

fie acoperite din resurse proprii, precum cotizațiile membrilor

și donațiile.

Ce se poate plăti din subvenții și ce nu?

Subvențiile pot fi folosite pentru a acoperi cheltuielile legate

direct de obiectivele stabilite în programul partidului politic.

Acestea pot fi:

17

reuniuni și conferințe,

publicații, studii și publicitate,

cheltuieli administrative, de personal și de deplasare,

cheltuieli de campanie pentru alegerile europene.

Ce este o fundație politică la nivel european?

O fundație politică la nivel european este o organizație

afiliată la un partid politic european care sprijină și

completează obiectivele acelui partid. O fundație politică la

nivel european observă, analizează și contribuie la dezbaterea

privind chestiunile politice publice europene. Aceasta

desfășoară, de asemenea, activități interconectate, precum

organizarea de seminarii, sesiuni de formare profesională,

conferințe și studii.

Fundaţiile au fost finanţate în perioada octombrie 2007 –

august 2008 prin subvenţii pentru acţiuni acordate de

Comisia Europeană în cadrul unui proiect pilot.

18

Din septembrie 2008, Parlamentul European a preluat sarcina

finanţării şi acum acordă subvenţii de funcţionare anuale.

Prima subvenţie a acoperit perioada de 4 luni rămasă din

2008 şi a fost urmată de subvenţii care corespund anului

calendaristic. Subvenţia poate acoperi până la 85 % din

cheltuielile unei fundaţii, în timp ce restul trebuie acoperit din

resurse proprii, precum cotizaţiile membrilor şi donaţiile.

Finanţarea totală a partidelor la nivelul anului 2008 a fost de

10.6 millioane euro, plus un supliment de 5 millioane euro

pentru fundatii.

2009 – prima tentativă de a duce o campanie

paneuropeană

Pentru prima dată în 2009 s-a încercat o campanie unitară la

nivel european, pe principii de marketing politic. Problema

alegerilor europene a fost mereu considerarea lor ca scrutine

de ”rangul doi” ca importanță, în comparație cu alegerile

naționale.

19

Compania Scholtz & Friends a fost aleasă pentru a crea o

campanie de conștientizare publică a semnificației alegerilor

pentru Parlamentul European, iar rezultatul a fost cea mai

mare campanie de marketing din istoria UE.

Campania a fost centrată pe o idee simplă: ne place sau nu,

Europa este relevantă pentru viața noastră zilnică. Prin votul

pentru PE decidem asupra celor mai importante chestiuni

care ne afectează viitorul individual.

Printre efectele campaniei s-au numărat conștientizarea

publicului asupra alegerilor europene mai din timp și pe scară

mai largă. În acest fel, media a acoperit mai multe elemente

de campanie, explicând rolul Parlamentul European în

ansamblul construcției europene.

În al doilea rând, tendința de scădere a prezenței la vot,

accentuată în anii precedenți, s-a redus, s-a stabilizat, cu

unele cazuri în care prezența a fost chiar mai mare decât la

scrutinul anterior.

În fine, campania a demonstrat că este posibilă o comunicare

pe scară largă a unor probleme complexe, iar mulți

20

observatori au văzut-o ca piatră de temelie a marketingului cu

privire la instituțiile politice europene.

I.3. Partide politice europene 2010

Situația partidelor europene la nivelul anului 2010 se prezintă

astfel:

Partid european Ideologie

Partidul Popular European Creştin-democraţi şi conservatori

Partidul Socialiştilor Europeni Social-democraţi şi socialişti democraţi

Partidul European Liberal

Democrat şi Reformist

Liberali şi centrişti

Partidul European al Verzilor Ecologişti

Alianţa Conservatorilor şi Anti-federalişti, centru-dreapta

21

Reformiştilor Europeni

Partidul Stângii Europene Socialişti şi comunişti

Alianţa Liberă Europeană Independenţi, reprezentanţi minorităţi

EU Democrats Eurosceptici

Mişcarea Politică Creştin

Europeană

Creştin-democraţi, conservatori social

I. 4. Actuala configuraţie a Parlamentului European

Configurația Parlamentului European, așa cum a rezultat ea

în urma alegerilor din iunie 2009 se prezintă astfel:

22

EPP – European People’s Party

ALDE – Alliance of Liberals and Democrats for

Europe

Green/EFA – Group of the Greens/European Free

Alliance

S&D – Group of the Progressive Alliance of

Socialists and Democrats

23

ECR – European Conservatives and Reformists

Group

Europe of Freedom and Democracy Group

GUE/NGL – Confederal Group of the European

United Left – Nordic Green Left

NA – non attached

Cuvinte cheie: partide politice europene, Parlament

European.

Întrebări de autocontrol:

Care sunt principalele momente care au dus la apariția

partidelor europene?

Cum sunt reglementate partidele europene?

Teme de reflecţie:

Credeți că este eficientă o campanie electorală la nivel

European? Cum ar trebui gândită și organizată?

24

Recomandări bibliografice:

Wojciech Gagatek (ed.), The 2009 Elections of the

European Parliament. Country Reports (Florence:

European University Institute, 2010);

Luciana – Alexandra Ghica (coord.), Enciclopedia

Uniunii Europene, ediția a III-a (București: Ed. Meronia,

2007);

Simon Hix, The Political System of European Union,

second edition (Palgrave, Macmillan, 2005);

Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului

European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind

statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european.

Disponibil on-line:

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?

uri=OJ:L:2003:297:0001:01:RO:HTML

Site-ul oficial al Parlamentului European:

25

http://www.europarl.europa.eu/ro/headlines/

Pentru rezultatele alegerilor europene din 2009 vezi:

http://www.europarl.europa.eu/parliament/archive/

elections2009/ro/index_ro.html

Pentru campania electorală europeană din 2009 vezi:

http://www.europarl.europa.eu/elections_2009_package/

default.htm

Pentru preistoria cooperării politice, vezi:

http://www.epp.eu/party.asp?z=5B

http://www.socialistinternational.org/about.cfm

http://www.liberal-international.org/

26

Capitolul II – Tendințe și probleme. Către

un sistem transnațional de partide?

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie:

să știe ce sunt partidele europene și cum se relaționează

ele cu partidele naționale pe de o parte și grupurile

politice din Parlamentul European pe de altă parte;

să identifice care ar fi variabilele în formarea unui sistem

transnațional de partide.

II.1 Ce sunt partidele europene?

Partidele politice europene sunt, de fapt, asociații federale de

partide naționale și regionale din statele europene. Astfel,

partidele naționale care împărtășesc aceleași vederi politice și

compatibilități ideologico-doctrinare și-au instituționalizat

27

colaborarea sunt forma partidelor politice la nivel european.

Definirea acestora din urmă ca asociații indică practic gradul

lor de dezvoltare și de coeziune internă, diferit față de cel al

partidelor naționale. Partidele politice europene prezintă o

serie de caracteristici, care pot fi sintetizate după cum

urmează:

La nivelul formațiunilor componente ale unui partid european

există un acord cu privire la orientare și obiective, o

cooperare permanentă, pe baza unui statut agreat, precum și

un program politic decis de organismele politice relevante.

Altfel spus, la fel ca partidele naționale, și cele europene au

obiective precise, „legi” interne de funcționare și documente

programatice.

În termeni de structură, mod și teren de manifestare, partidele

politice sunt transnaționale. Ele operează în cadrul sistemului

politic al UE, parlamentarii lor aparținând aceluiași grup din

cadrul PE. Partidele europene caută să organizeze activitățile

comune ale membrilor lor, la nivel european și să asigure

eficiența politică a eforturilor comune.

28

Apariția graduală a unei culturi politice europene a condus la

un proces de ”europenizare” a sistemului de partide.

II. 2. Familii politice – relaționări și dependențe

Relațiile din cadrul familiilor politice la nivel european sunt

multidirecționale și implică interacțiunea și

complementaritatea a 3 tipuri de actori politici: partidele

politice europene, înțelese în sensul de mai sus, ca asociații

sau federații transnaționale instituționalizate și recunoscute ca

atare; grupurile politice din Parlamentul European, care se

suprapun partidelor europene în mare măsură; partide

naționale care pe de o parte sunt membre ale partidelor

europene, pe de alta trimit reprezentanți în Parlamentul

European.

Această relaționare poate fi reprezentată grafic astfel:

29

Relația partide europene – partide naționale

Așa cum am afirmat deja anterior, între partidele europene și

cele naționale există o sumă de asemănări. Astfel, din punctul

de vedere al structurii la organismelor la nivel central,

partidele europene operează similar celor naționale, având:

Federații transnaționale –

partidele europene

Grupurile politice din Parlamentul

EuropeanPartidele naționale

30

un congres cu delegați, care decid programul politic;

un președinte care reprezintă partidul, dublat de un

birou;

un comitet executiv sau un organism altfel denumit,

dar care gestionează chestiuni curente;

un secretar general, care se ocupă de comunicare

internă, chestiuni tehnice și organizatorice.

Ca și partidele naționale, partidele europene au creat

organizații transnaționale pentru anumite categorii de

membri, precum tineret sau femei, scopul acestora fiind să

dea partidelor europene o bază socială mai largă. Ele au

rupuri politice în PE, dar sunt prezente și în Comitetul

Regiunilor și Adunarea Consiliului Europei.

Pe de altă parte însă, organizarea, strategia și stilurile de

competiție ale partidelor sunt definite în primul rând de

cadrul politic național. Partidele europene nu sunt sau nu par

a fi la fel de relevante și eficiente precum partidele naționale

din statele membre UE. Această percepție este rezultatul

faptului că puterea, în interiorul UE, nu derivă din

Parlamentul European, ci de la guvernele naționale care, la

31

rândul lor, își datorează legimititatea și puterea parlamentelor

naționale.

Partidele europene nu pot copia niciun model național

particular, pentru că nu sunt organizate în mod uniform la

fiecare nivel (stat, regiune, municipalitate). Una dintre

principalele probleme ale partidelor europene este dificultatea

comunicării între nivelul european și național. Acest fapt este

determinat și de structurile diferite.

Și la capitolul funcții, există diferențe semnificative, partidele

politice europene exercitând doar în mod limitat funcțiile

tipice ale partidelor politice naționale. În ce privește funcția

de selecție, așa cum vom arăta și în cele ce urmează, nu

există tipare comune nici la nivel european în general, nici în

interiorul aceluiași partid european. În plus, influența

europeană asupra procedurilor interne de selecție este puțin

relevantă. În privința funcțiilor de reprezentare4 și guvernare,

există o întreagă dezbaterea cu privire la capacitatea

partidelor europene de a servi eficient ca instrumente de

4 Vezi Mair, Peter, Jacques Thomassen, ”Political Representation and Government in the European Union,” in Journal of European Public Policy, 17: 1 January 2010, pp.20-35.

32

reprezentare politică. Pe de-o parte arhitectura sistemul

european este unică, pe de altă parte este dificil de vorbit cel

puțin deocamdată despre un public „european”, pentru al

cărui sprijin să concureze partidele europene în sine,

promovând teme europene. Chiar dacă în 2009 s-a încercat

pentru prima dată o formulă de campanie europeană comună,

competiția rămâne concentrată între granițele naționale și

implicând partidele naționale. De asemenea, funcția de

agregare a intereselor este îndeplinită prin „filtrul” partidelor

naționale.

Partidele europene pot juca un rol aparte însă la capitolul

educare a publicului, conștientizare a apartenenței europene.

II. 3. Variabile în crearea unui sistem de partide transnațional

33

Coeziunea ideologică în cadrul partidelor europene

De la formarea Parlamentului European, organizarea sa a fost

structurată pe grupuri politice transnaționale. Imediat după

crearea Adunării Comune a CECO, grupurile politice au

început să se structureze pe diviziuni ideologice și nu

naționale.

În iunie 1953, regulile de procedură au inclus prevederea că

„Grupurile politice se pot forma potrivit convingerii politice”.

Art. 33 bis introducea două reguli pentru recunoașterea unui

Grup politic: un număr de minim 9 deputați și organizarea

conform simpatiilor politice

În ediția din 2009 a regulamentului, art. 30 prevede:

Membrii se pot constitui în grupuri potrivit

afinităților lor politice.

Un grup politic trebuie să cuprindă membri aleși

în cel puțin un sfert din statele membre.

Cerința legată de „afinitățile politice” previne formarea

grupurilor naționale. Afinitatea politică a unui grup este

34

rezultatul opțiunilor politice, mai degrabă decât al cerințelor

legale. Grupurile sunt libere să-și stabilească propriile

condiții de membership.”5

Cu toate acestea, unitatea ideologică a unui grup politic

influențează direct eficiența și funcționarea lui. Practic,

numai grupurile politice omogene pot urmări o agendă

politică coerentă. Dacă ele sunt prea divizate în interior, în

PE s-ar forma majorități conjuncturale și agregări aleatorii

pentru fiecare vot, făcând procesul legislativ greu de

gestionat. Coerența ideologică a grupurilor din PE este

crucială pentru democrația europeană. Când partidele

naționale coalizate în același grup au valori și preocupări

comune, se dezvoltă ”cultura” și identitatea europeană

comună.

Cercetările asupra grupurilor din PE au arătat că fiecare se

concentrează asupra unor subiecte predilecte, ceea ce le

deosebește între ele:

5 How to Create a Transnational Party System (European Parliament,

Directorate – General for Internal Policies, 2010), pp. 12-13.

35

ALDE pune accent pe economia de piață, verzii pe mediu,

conservatorii (ECR) pe lege și ordine, social-democrații pe

statul social, popularii pe o economie de piață, combinată cu

o orientare mai tradițională către chestiuni social-liberale.

Analizele făcute pe fiecare grup au indicat în general o

coeziune ideologică internă. Cele mai importante grupuri

politice au poziții coerente și identificabile pe axa stânga –

dreapta, iar dintre grupurile mici, doar în cazul EFD (Europe

of Freedom and Democracy) se poate vorbi de lipsa afinității

ideologice.

Partidul Popular European (PPE) ocupă spațiul de centru-

dreapta, cu o poziție similară pe politici socio-economice

celei a conservatorilor și reformiștilor europeni (ECR).

Socialiștii europeni (S&D) sunt grupul cu cea mai mare

coeziune (dintre cele trei grupuri considerate „istorice” –

populari, socialiști, liberali). S&D este situat în zona de

centru-stânga. Grupul ALDE (Alianța Liberalilor și

Democraților pentru Europa) ocupă centrul spectrului politic.

În ce privește politicile economice, aici există o variație ceva

mai mare.

36

În ce privește grupurile mici, Verzii-Alianța Liberă

Europeană și Grupul Stângii Europene Unite (GUE-NGL)

sunt plasate la stânga, iar Grupul Conservatorilor și

Reformiștilor Europeni (ECR) la dreapta. EFD indică lipsa

coeziunii ideologice pe dimensiunea socio-economică, dar

unitatea grupului este dată de perspectiva anti-EU.6

Selecția candidaților

O altă variabilă în posibila formare a unui sistem de partide

transnațional se referă la modul de selecție al candidaților.

Acesta ridică două întrebări importante7:

- pe ce nivel din interiorul unui partid are loc –

dimensiunea teritorială

- prin ce metodă se produce – dimensiunea includere-

excludere

Dimensiunea teritorială răspunde la întrebarea dacă

nominalizarea și decizia se iau la nivel local, regional sau 6 Vezi idem, pp. 15-29.7 Idem, p. 41.

37

național. Dimensiunea includere-excludere se referă la

organismul responsabil pentru nominalizare și decizia finală

– liderul, organismele de conducere, congresul, membrii

partidului prin alegeri interne, toți votanții prin ”primaries”.

Cerecetările empirice au arătat că partidele își selectează

diferit candidații și de la o țară la alta, și de la o familie

politică la alta. Și în cadrul aceleiași familii politice lipsește

uniformitatea în procesul de selecție, unele partide fiind mai

inclusive, altele centralizând decizia.

Studiile indică totuși, ca tendință, faptul că partidele din

Grupul social democraților prezintă mai multe similitudini

unele față de altele decât cele din Grupul popular, spre

exemplu, ceea ce se explică și datorită „uniformității relative

și difuzării tradițiilor de centru-stânga în Europa, în

comparație cu traseele de dezvoltare mai specific naționale pe

partea de centru-dreapta.”8 Și Grupul ALDE, al treile ca

mărime prezintă o distruibuție eterognă a practicilor de

selecție.

8 Idem, p. 48.

38

Cu cât mai descentralizat și mai inclusiv este procesul de

selecție a candidaților, cu atât mai mare posibilitatea ca

parlamentarii europeni să voteze în conformitate cu grupul

lor politic din PE decât cu partidul național.

Cele mai uzuale proceduri adoptate în selecția candidaților

pentru PE se bazează pe rolul „executivului partidului”, cu

peste 86% dintre propuneri provenind de la nivel național.

În ce privește influența europeană în procesul de selecție

internă a candidaților pentru Parlamentul European, aceasta

se dovedește relativ redusă. „Influența directă a nivelului

european în selecția candidaților naționali este efectiv

insignifiantă. Chiar dacă aproape 20% din partidele naționale

au raportat o anumită interacțiune cu nivelul european în faza

de selecție a candidaților, numai în 14% din cazuri aceasta a

fost pozitiv evaluată.”9

Tradițiile naționale

9 Idem, p. 51.

39

Tradițiile naționale extrem de variate pot fi un obstacol în

formarea unui sistem de partide transnațional. Acestea

definesc nu numai partidele politice în sine, ci și tiparele de

competiție politică și practici de campanie, care diferă de la

caz la caz.

Întrebarea care se ridică este dacă aceste diferențe naționale

sunt suficient de puternice pentru a bloca dezvoltarea

partidelor transnaționale și a unui sistem de partide european.

În ciuda reglementărilor existente, partidele europene rămân

subordonate componentelor naționale și grupurilor europene.

Finanțarea

Baza legală pentru finanțarea partidelor europene este dată de

art. 10 din Tratatul UE, art. 224 din Tratatul de funcționare a

UE, Regulamentul (CE) 2004/2003, Regulamentul

1524/2007. Partidele europene primesc finanțare publică,

directă și indirectă, de la bugetul Parlamentului European.

40

Scopul acestor reglementări a fost asigurarea funcționării

efective a partidelor europene și garantarea unui nivel mai

mare de autonomie a acestora, prin reducerea dependenței lor

de partidele naționale.

Reglementările interzic finanțarea directă sau indirectă a

organizațiilor sau candidaților naționali cu fonduri primite de

la bugetul general al UE. Finanțarea privată este limitată.

Partidele europene nu pot primi donații anonime, donații de

la bugetul grupurilor politice, donații de la autorități publice,

donații mai mari de 12.000 euro pe an și pe donator. Partidele

europene pot primi fonduri de la partidele naționale membre

și de la indivizi care sunt membri. În ambele cazuri,

contribuțiile nu pot depăși 40% din bugetul anual al

partidului.

Obligațiile legate de finanțare includ transparența veniturilor,

cheltuielilor, declararea bunurilor, specificarea donațiilor și

donatorilor, cu excepția celor care nu depășesc 500 euro pe

an și pe donator.

41

Finanțarea directă este menită în primul rând funcționării

curente și, într-o măsură mai restrânsă, campaniilor

electorale.

În ceea ce privește Fundațiile partidelor la nivel european,

acestea trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a

primi finanțare10:

- Legale: trebuie să fie afiliate unui partid european

recunoscut, să aibă personalitate juridică în statul

membru unde își are sediul central, separat de cea a

partidului cu care este afiliată;

- Legate de scop: să nu promoveze obiective pentru

profit;

- Geografice: organsimul de conducere trebuie să aibă o

alcătuire echilibrată din punct de vedere geografic;

- Programatice: trebuie să urmărească în programul și

activitățile lor principiile pe care este fondată Uniunea

Europeană (libertate, democrație, respectul drepturilor

și libertăților fundamentale, domnia legii).

10 Idem, p. 88.

42

Legislația electorală

Una dintre particularitățile politice la nivel european, care

afectează construcția posibilă a unui sistem de partide

transnațional se referă la caracterul secundar al alegerilor

europene în raport cu cele naționale. Există în acest sens o

serie de aspecte relevante, cu consecințe importante:

- Distribuția mandatelor pe bază națională

- Adoptarea de legislații diferite pentru alegerile

europene

- Nominalizarea candidaților de către partidele

naționale și nu de federațiile transnaționale

- Campaniile electorale focusate pe teme naționale, mai

degrabă decât pe teme europene.

Legislația europeană prevede doar un cadru comun general,

pe câteva principii: votul universal direct; distribuția

națională a mandatelor; reprezentarea proporțională (vot pe

listă, vot preferențial pe listă); posibilitatea unui prag

43

electoral (maxim 5%),; alegătorii pot vota în locul de

rezidență, indiferent de cetățenia națională. Limitarea la

aceste principii comune face ca alegerile europene să se

desfășoare, de fapt, după 27 de seturi diferite de reguli.

Aceasta implică diferențe în ce privește: metodele de

distribuire a mandatelor; adoptarea pragului electoral;

folosirea listelor închise sau a votului preferențial; alocarea

locurilor vacante; circumscripțiile electorale; nominalizarea

candidaților.

Din acest motiv, una dintre preocupările la nivel european

este aceea de armonizare a legislației electorale, ceea ce ar

putea spori șansele coagulării unui sistem de partide la nivel

european. Cea mai recentă inițiativă în acest sens aparține

europarlamentarului Andrew Duff, care propune întărirea

caracterului european al alegerilor europarlamentare printr-un

set de măsuri. Cele mai importante dintre acestea sunt:

- Circumscripții teritoriale pe o bază regională în statele

membre cu mai mult de 20 de milioane de locuitori.

- Alegătorul să poate opta pentru a vota fie o listă de

partid fie un candidat individual.

44

- Alegerea unui număr de 25 de europarlamentari într-o

circumscripție unică la nivelul întregii Uniuni, pe liste

transnaționale.

- Crearea unei Autorități electorale la nivelul UE.

Cea mai disputată prevedere este cea privind alegerea

celor 25 de deputați pe liste transnaționale la nivelul UE.

Statele membre mici se opun acesteia, deoarece ar

favoriza candidații din statele mari, cu vizibilitate

internațională mai mare și ar limita șansele candidaților

din statele de mici dimensiuni.

Cadrul instituțional și competiția politică

Dacă existența unor partide transnaționale este posibilă,

apariția unui sistem de partide transnațional este mai

problematică.11 Sistemele de partide presupun interacțiune,

angajarea într-o competiție. Partidele creează un sistem în

11 Idem, p. 97-99.

45

măsura în care interacționează și concurează unele cu altele,

fie în arena electorală, fie legislativă, fie executivă.

Din acest motiv, este posibilă o situație în care există partide,

dar nu și un sistem de partide. Din punct de vedere electoral,

partidele europene nu se înfruntă niciodată direct, dincolo de

sistemele naționale. Nu există un sistem de partide

transnațional în arena electorală. Când operează în cadrul mai

larg al Grupurilor politice în PE, partidele europene

interacționează. Deci în plan legislativ se manifestă un sistem

de partide.

Totuși, chiar și aici dinamica este limitată și, cu excepția

competițiilor ocazionale pentru anumite poziții în cadrul PE

(cum ar fi cea de Președinte), partidele europene nu

concurează unele cu altele în modul sistematic în care o fac

partidele naționale.

În parlamentele naționale, partidele se confruntă și pentru

controlul asupra guvernului, ceea ce nu se întâmplă în cazul

PE. ”Executivul” european – Consiliul European, Comisia

Europeană – nu răspunde în fața PE și nu e rezultatul

interacțiunii partidelor în PE.

46

Prima condiție instituțională pentru dezvoltarea unui sistem

de partide transnațional real este existența unei structuri

comune de competiție. Deci o situație în care partidele

transnaționale concurează între ele pentru controlul unui

executiv transnațional.

Concluzii: către un sistem de partide transnațional?

Chiar dacă există partide transnaționale, dezvoltarea lor, deși

necesară, nu este o condiție suficientă pentru cristalizarea

unui veritabil sistem transnațional de partide. Crearea unui

astfel de sistem este un proces complicat, care se lovește de

mai multe tipuri de obstacole, revelate de descrierea și

analizarea variabile de mai sus. Astfel, cerința „afinității

politice” pentru a forma un Grup este o premisă necesară, dar

nu și suficientă pentru a garanta că gruparea transnațională va

reprezenta o cultură politică coerentă.

În al doilea rând, datorită faptului că selecția este una dintre

funcțiile fundamentale ale unui partid politic, lipsa

uniformității în această materie poate constitui un obstacol în

47

calea creării unui sistem transnațional efectiv. Numărul mare

de partide naționale care alcătuiesc partidele europene și

tradițiile naționale diferite, în ce privește comportamentul

politic și chiar practicile de campanie, pot constitui piedici

suplimentare în dezvoltarea unui sistem de partide european

unitar. Aceasta este afectată și de prezența a două sau mai

multe partide din același stat în cadrul unui partid european.

În fine, construirea unui sistem transnațional este

condiționată de diferențele de cultură politică și electorală și

de perceperea alegerilor europene ca fiind de „rangul doi”.

În spațiul politic al UE sunt în dezbatere posibile soluții

pentru a contracara asemenea obstacole și favoriza

instituționalizarea unui sistem de partide european.

Astfel, existența unei circumscripții transnaționale ar

determina o mai strânsă cooperarea a partidelor la nivelul

Uniunii Europene, prin promovarea unei adevărate campanii

transnaționale și a unor programe europene. De asemenea,

48

votul preferențial, implementat la nivelul întregii Uniuni, ar

avea un impact pozitiv asupra dezvoltării partidelor europene.

Un sistem puternic de finanțare a partidelor la nivelul UE ar

conduce la convergență organizațională. Iar faptul că toate

marile partide europene sunt supuse aceluiași regim legal

poate favoriza dezvoltarea unui sistem de partide european.

Problema instituțională legată de absența competiției pentru

controlul puterii executive ar putea fi rezolvată prin

modificări la Tratat, inclusiv propunerea de candidați ai

partidelor pentru Președinția Comisiei Europene.

Cuvinte cheie: sistem de partide transnațional, familii

politice europene.

Întrebări de autocontrol:

Cum se definesc partidele politice europene?

49

Care este relația între partidele europene și partidele

naționale?

Teme de reflecţie:

Cât de eterogene sunt partidele naționale care fac parte din

partidele și grupurile politice europene?

În ce măsură se diferențiază între ele ideologic partidele

europene?

Cum influențează corența ideologică și coeziunea internă

apariția unui adevărat sistem de partide transnațional?

Recomandări bibliografice:

How to Create a Transnational Party System

(European Parliament, Directorate – General for

Internal Policies, 2010);

Bardi, Luciano, EU enlargement, European

Parliament Elections and Transnational Trends in

50

European Parties (European View, Brussels, Vol. 3,

Spring 2006), p. 13-19;

Gehlen von, Andreas, Two steps to European party

democracy (European View, Brussels, Vol. 3, Spring

2006), p. 161-171;

Hanley, David, Keeping it in the Family? National

Parties and the Transnational Experience (European

View, Brussels, Vol. 3, Spring 2006), p. 35-43;

Jansen, Thomas, The Emergence of a Transnational

European Party System. (European View, Brussels,

Vol. 3, Spring 2006), p. 45-56;

Kuper, Ernst, Towards a European Political Public:

The role of transnational European parties (European

View, Brussels, Vol. 3, Spring 2006), p. 63-72;

Mair, Peter, Jacques Thomassen, ”Political

Representation and Government in the European

Union,” in Journal of European Public Policy, 17: 1

January 2010, pp.20-35;

51

Palmer, John, The future of European Union Political

Parties (European View, Brussels, Vol. 3, Spring

2006), p. 101 – 109.

Capitolul III – Rolul grupurilor politice în

Parlamentul European

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie :

Să cunoască mecanismele de exercitare a conducerii în

cadrul Parlamentului European;

Să înțeleagă rolul grupurilor politice din Parlamentul

European

52

III. 1. Mecanismele de exercitare a conducerii în PE

Alegerea Președintelui PE se face prin negocieri pe termen

lung între principalele Grupuri Politice.

Perioada stabilită pentru exercitarea mandatului este de doi

ani și jumătate.

Procesul de negociere în cadrul Parlamentului European are

două dimensiuni:

Între Grupurile Politice

În interiorul Grupurilor Politice, între

Delegațiile naționale

Negocierea se desfășoară conform unui punctaj, bazat pe

algoritmul d’Hondt al reprezentării proporționale. Grupurile

aleg posturile într-o ordine determinată de mărimea fiecărui

Grup. Spre exemplu, în 2004, PPE a avut dreptul la

următoarele opțiuni: prima, a 3-a, a 5-a, a 7-a, a 9-a, a 12-a, a

17-a, a 19-a și a 21-a. PSE la a 2-a, a 4-a, a 8-a, a 10-a, a 16-

a, a 21-a, a 23-a. Iar liberalii a 6-a, a 13-a, a 22-a.

53

Un acord preliminar are loc înainte de întrunirea noului

Parlament, dar deciziile finale sunt luate la prima sesiune

plenară. Odată ce o funcție a fost alocată unui anumit Grup,

alegerea unui candidat pentru acea funcție depinde de factori

interni ai Grupului, inclusiv mărimea Delegațiilor naționale.

Un alt factor cheie este distribuția anterioară a posturilor.

Spre exemplu, dacă o Delegație națională dintr-un Grup

Politic a primit postul de Președinte, Vicepreședinte sau

Chestor al PE, șansele de a primi președinții de Comisii scad,

ele revenind probabil altei Delegații naționale.

În practică, rar există o competiție între candidați, iar alegerea

celor nominalizați de Grupurile Politice este de regulă o

formalitate, mai degrabă prin aclamare decât prin vot. Cu atât

mai rară este situația în care un candidat al altui Grup Politic

să fie ales împotriva nominalizatului oficial, lucru care

afectează balanța politică atent construită între Grupuri.

Singurele ocazii în care poate să nu prevaleze algoritmul

d’Hondt este în cazul voturilor pentru vicepreședinți de

comisii mai puțin importante sau pentru unii șefi de

subcomisii. Odată aleși, președinții și vicepreședinții au un

54

mandat de doi ani jumate. La mijlocul mandatului de cinci

ani întregul proces se reia.

III.2. Conferința președinților

Conferința Președinților este cel mai important for de decizie

din Parlamentul European, expresia caracterului profund

politic al organizării PE.

Conferința Președinților este compusă din liderii Grupurilor

Politice și are ca atribuții stabilirea direcției politice a

Parlamentului, în plan intern și extern. În plan intern, propune

competențele și componența Comisiilor parlamentare și

delegațiilor, mediază disputele de competență între Comisii,

autorizează elaborarea rapoartelor și stabilește agenda

preliminară a sesiunilor. În plan extern, decide în relațiile

inter-instituționale și relațiile cu statele membre și

Parlamentele naționale, gestionează aspectele privind relația

cu statele ne-membre și instituțiile din afara UE și decide

asupra trimiterii de delegații în terțe state.

55

III. 3. Mid-term review

Mid term review se referă la procesul de renegociere a tuturor

funcțiilor și pozițiilor:

În Parlamentul European (membrii Biroului, chestorii,

președinții, prim-vicepreședinții și vicepreședinții

Comisiilor, uneori și componența comisiilor)

În interiorul Grupurilor Politice, între Delegațiile

naționale (vicepreședinți, trezorieri, coordonatori ai

grupurilor de lucru)

III.4. Coordonatorii de grup din comisii

În afara funcțiilor oficiale, un rol important îl au

coordonatorii fiecărui Grup politic în cadrul Comisiilor din

PE. Fiecare Grup Politic alege un coordonator ca purtător de

cuvânt.

56

Coordonatorii fiecărui Grup se întrunesc pentru a discuta

agenda viitoare a Comisiei, problemele politice înainte de

ședințele Comisiei. Aceștia alocă atribuții membrilor

Grupului lor. Spre exemplu, atunci când alcătuirea unui

raport este alocată unui Grup, coordonatorul joacă rolul

principal în alegerea raportorului dintre membrii Grupului.

În interiorul Comisiilor, echilibrul de forțe între președinte,

Biroul Comisiei și coordonatori diferă de la o Comisie la alta.

Președintele este de regulă cea mai importantă poziție.

Cuvinte cheie: conferința președinților, mid-term review,

Președintele Parlamentului European

Întrebări de autocontrol:

Care este rolul grupurilor politice în mecanismele de alegere

din cadrul Parlamentului European?

Ce este conferința președinților?

Ce este mid-term review?

57

Recomandări bibliografice

Wojciech Gagatek (ed.), The 2009 Elections of the

European Parliament. Country Reports (Florence:

European University Institute, 2010);

Luciana – Alexandra Ghica (coord.), Enciclopedia

Uniunii Europene, ediția a III-a (București: Ed. Meronia,

2007);

Simon Hix, The Political System of European Union,

second edition (Palgrave, Macmillan, 2005);

58

Capitolul IV – Partidul Popular European

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie:

să cunoască cele mai importante elemente despre Partidul

Popular European – istorie, elemente de program,

reprezentanți.

IV.1. Istoria PPE

Prima tentativă de cooperare în zona creştin-democrată

datează din 1926, când s-a înfiinţat Secretariatul Internaţional

al Partidelor Democratice de Inspiraţie Creştină. Cooperarea

între partidele creştin democrate a fost întreruptă de

izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial. În 1946, liderii

politici ai partidelor creştin-democrate reînfiinţate sau nou

apărute au format Noua Echipă Internaţională (Nouvelles

59

Équipes Internationales - NEI). Dat fiind că în blocul

comunist partidele de orientare creştin-democrată au fost

interzise, în iulie 1950, reprezentanţii acestora din exil au pus

bazele Uniunii Democrat Creştine a Europei Centrale.

Treptat, în a doua parte a anilor 50, odată cu apariţia

Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, NEI şi-a

pierdut relevanţa, iar cooperarea efectivă între creştin-

democraţi s-a concretizat în cadrul Adunării Comune şi apoi

al Parlamentului European.

Organizația s-a revitalizat schimbându-și numele în Uniunea

Europeană a Creștin Democraților (EUCD) și revizuindu-și

obiectivele cheie. Partidul Popular European a luat

naștere formal în 1976 la Luxemburg, cu partide membre

din Belgia, Germania, Franța, Irelanda, Italia, Luxemburg și

Olanda. Prin platforma sa politică, PPE își propunea să

promoveze integrarea în Comunitatea Europeană și crearea

unei uniuni politice cu instituții democratice federale.

După formarea PPE, partidele membre EUCD din statele care

nu aparțineau Comunității Europene au crescut presiunea în

vederea stabilirii unei legături formale între forțele creștin

60

democrate și cele conservatoare. Pe acest fond a luat naștere

și Uniunea Democrată Europeană (EDU), o organizație pan-

Europeană mai largă.

Consecutiv schimbărilor de regim din 1989, PPE a fost nevoit

să-și regândească poziția. În paralel, semnarea Tratatului de

la Maastricht a însemnat redefinirea politică a Europei. În

aprilie 1991, liderii de partid și guvern din PPE au operat o

deschidere a partidului către formațiunile britanice și nordice

de orientare conservatoare, dar au decis să păstreze creștin-

democrația ca orientare identitară a PPE.

În 1999 EUCD și PPE au fuzionat. PPE a continuat să

accepte în rândurile sale partide conservatoare și astfel EDU

și-a pierdut relevanța. În 2002, EDU a fuzionat cu PPE.

IV. 2. Elemente de program

Programul de bază al PPE a fost adoptat în 1992, la

Congresul al 9-lea de la Atena.

Printre principiile enunțate se numără:

61

Concepția despre om: „Noi, creștin-democrații,

membri ai PPE, afirmăm demnitatea inalienabilă a

fiecărei ființe umane.” „Fiecare ființă umană în

cadrul societății depinde de celelalte. Pentru că sunt

liberi, responsabili și interdependenți, oamenii

trebuie să ia parte la construcția societății.”

„Afirmăm că fiecare om este responsabil de a face în

permanență mai bună societatea în care trăiește, pe

baza valorilor și principiilor de comun convenite.”

Libertatea și responsabilitate: „Considerăm că

libertatea adevărată înseamnă autonomie și

responsabilitate, nu independență iresponsabilă.”

Egalitatea fundamentală: „Toate ființele umane sunt

egale pentru că sunt înzestrate cu aceeași demnitate.”

Justiția: „Conceptul de justiție înseamnă că acele

condiții necesare indivizilor și comunităților pentru a-

și exercita libertatea trebuie garantate tot timpul...O

dimensiune a justiției este respectarea legii.”

Solidaritatea „constituie o componentă esențială

pentru stabilirea și aprofundarea unor relații mai

62

apropiate între oameni și între comunități, precum și

în interiorul acestora. Solidaritatea înseamnă

conștientizarea interdependenței și interrelaționării

indivizilor și comunităților.”

Manifestul electoral din 2009

Programul cu care PPE s-a prezentat la nivel european în

alegerile din 2009 este intitulat „Puternici pentru oameni”

(Strong for the People) și pornește de la constatarea că anul

2009 este unul al provocărilor fără precedent pentru Europa.

Viziunea PPE cu privire la viitorul Europei este sintetizată pe

câteva puncte.

1. Crearea prosperității pentru fiecare

„Pentru Partidul Popular European, economia nu este un

scop în sine. Este în serviciul oamenilor. Noi credem într-o

societate bazată pe individ și pe libertate, solidaritate și

63

coeziune socială. Asta înseamnă Economia Socială de Piață.

Nu poate exista coeziune socială și stabilitate politică fără

dezvoltare economică durabilă.

Criza curentă a fost cauzată de lipsa de viziune și de control

în sistemul financiar global. Trebuie să redefinim acum rolul

reglementării pe piețele financiare și economiiile noastre în

general. Mai mult, nu putem lăsa sectorul financiar să adune

profitul și publicul să suporte pierderile.” Ceea ce, în

viziunea popularilor, nu înseamnă îndreptarea spre o formă

de socialism, ci o „reglementare mai bună și mai

inteligentă.” Poziția popularilor se deosebește și de cea a

fundamentaliștilor de piață, PPE considerând că situația de

criză impune cheltuieli publice adiționale, care însă trebuie

limitate în timp. În acest context prioritățile popularilor

europeni în termeni economici, de creștere a prosperității sunt

descrise astfel:

„Crearea de noi locuri de muncă rămâne prioritatea

noastră centrală. Avem nevoie să continuăm

reformele, să investim în educație, învățarea continuă

și angajare pentru a crea oportunități pentru fiecare.”

64

Colapsul economic global trebuie evitat și

protecționismul trebuie împiedicat. Guvernele

europene trebuie să continue coordonarea mai bună a

politicilor fiscale și monetare.

Arhitectura financiară internațională trebuie

reconstruită. Reglementările europene în sine nu sunt

suficiente pentru piețele financiare globale – este

nevoie să creștem transparența și supravegherea.

Băncile trebuie să se concentreze din nou pe funcția

lor vitală de a securiza economiile cetățenilor și de a

oferi lichidități.

Recesiunea economică prezentă este o oportunitate

pentru a crește investițiile în tehnologii verzi. PPE

urmărește poziționarea Europei ca lider mondial în

acest sector pentru a da un implus creșterii

economice, pentru a crea noi locuri de muncă și în

același timp pentru a face Europa mai puțin

dependentă de combustibilii fosili.

65

2. Europa un loc mai sigur

Pornind de la premisa că terorismul reprezintă o amenințare

la adresa valorilor europene fundamentale, PPE consideră că

UE trebuie să îmbunătățească în mod constant cooperarea și

eficiența în lupta globală împotriva terorismului, ținând cont

de faptul că vechea distincție între „internațional și intern” și-

a pierdut relevanța în acest context. Prioritățile popularilor pe

acest segment sunt:

Lupta împotriva terorismului. Uniunea ar trebui să

stabilească legături formale de cooperare strânsă între

Comisarul pentru Libertate, Justiție și Securitate,

Coordonatorul UE împotriva Terorismului și

Directorul Europol.

Lupta împotriva imigrației ilegale și traficului de

ființe umane impune acțiune mai coordonată.

O nouă politică agricolă care să facă față mai bine

volatilității piețelor și să găsească o balanță corectă

66

între furnizarea sigură a hranei, sustenabilitate și

competitivitate.

3. Combaterea schimbării climatice

Potrivit PPE, „încălzirea globală este o realitate. Viitorul

umanității depinde de abilitatea noastră de a dezvolta

modalități mai sustenabile de gestionare a resurselor

planetei. În același timp, reducerea emisiilor de gaze ne

facem mai puțin dependenți de importurile de gaze și petrol...

O mișcare curajoasă și rapidă înspre tehnologiile cele mai

moderne și eficiente va fi benefică nu numai pentru climă și

va deschide drumul pentru o soluție globală, ci va fi bună și

pentru economie, deoarece va transforma Europa într-un

lider al noilor tehnologii.” Ca măsuri concrete, PPE propune:

Cota de energie regenerabilă ar trebui să crească la cel

puțin 20% din mixul de energie până în 2020.

Energia nucleară ar trebui să rămână o opțiune pentru

reducerea emisiilor în statele membre.

67

Un sistem funcțional de comercializare a emisiilor ca

stimulent pentru reducerea emisiilor de gaze.

4. Gestionarea provocării demografice

Europa se confruntă cu schimbări majore în demografia sa,

cu rate mai scăzute ale natalității, o populație în vârstă în

creștere și prelungirea speranței de viață. PPE consideră că

Uniunea Europeană trebuie să adopte și implementeze o nouă

agendă cu privire la ocupare, antreprenoriat, politici și

practici de voluntariat. În acest context, popularii văd

familiile ca centru al societății și „gardian al valorilor”. În

acest domeniu, politicile propuse de PPE se centrează pe

următoarele idei:

Creșterea viabilității sistemelor de securitate socială.

Reforma pensiilor trebuie să adapteze vârsta efectivă

de pensionare evoluțiilor demografice.

Politicile de familie trebuie integrate mai mult în

politicile naționale. Printre acestea, politici de creștere

68

a flexibilității pentru părinții care muncesc, îngrijire

mai bună a copiilor, politici fiscale de încurajare a

familiei.

Educația este curcială pentru viitor. Nivele ridicate de

educație cresc șansele de ocupare pentru șomeri.

Învățarea pe tot parcursul vieții este necesară pentru a

răspunde provocărilor ridicate de progresul tehnologic

și globalizare.

UE trebuie să adopte o strategie pe termen lung pentru

a încuraja și atrage muncitorii talentați și calificați din

restul lumii, pentru ca economia Europei să devină

mai competitivă și dinamică.

5. O Europă unită pe scena globală

PPE pledează pentru creșterea rolului UE pe scena politică

mondială. În acest scop, Uniunea are nevoie de îmbunătățirea

capabilităților sale, de reînnoirea parteneriatului cu Statele

Unite, de o atenție specială acordată vecinilor din Sud și Est,

69

precum și de parteneriate în întreaga lume, pentru a proteja

pacea și prosperitatea Europei.

Instituțiile globale trebuie adaptate la noile realități.

Este necesară o cooperare mai strânsă în materie de

apărare, o mai bună gestionare a resurselor destinate

structurilor militare, precum și cercetării, o forță de

apărare comună cu reguli standard de intervenție și

implicare pentru misiunile internaționale.

UE ar trebui să-și particularizeze politica de

vecinătate, în funcție de specificul diferitelor state.

IV.3. Reprezentarea PPE

PPE cuprinde 72 de partide membre din 39 de țări. Din

România, 3 formațiuni politice sunt afiliate PPE: PD-L,

UDMR și PNȚCD.

În statele Europei, popularii sunt reprezentați de 21 șefi de

state și de guverne (15 UE și 6 non-UE). Printre acestea se

70

numără: Franța, Germania, Belgia, Suedia, Italia, Irlanda,

Ungaria, Bulgaria, România, Lituania, Polonia, Slovacia.

La nivelul instituțiilor Uniunii Europene, cele mai înalte

funcții sunt deținute tot de populari. Este vorba despre

Președintele Consiliului European - Herman van Rompuy;

Președintele Comisiei Europene - Jose Manuel Baroso; 12

alți comisari - la justiție, industrie, piață internă, agricultură,

sănătate, cooperarea internațională, climă, politică regională,

buget, dezvoltare, energie, taxare. De asemenea, Președintele

Parlamentului European, Jerzy Buzek, aparține tot Grupului

PPE, care este și cel mai mare din cadrul PE cu 265 de

eurodeputați.

IV.4. Structura și organizarea PPE

La nivel orizontal, PPE este reprezentat în toate instituțiile

UE – Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentul

European. Are de asemenea grupuri în Comitetul Regiunilor,

în Consiliul Europei, OSCE, NATO.

71

În interior, pe verticală, PPE are 3 nivele de decizie:

Președinția, Adunarea Politică, Congresul. Șefii de state și

guverne din partide membre PPE pot oferi recomandări de

politici la Summit-ul PPE. Grupurile de lucru gestionează

activitățile politice pregătitoare.

Conducerea PPE

Președinția este organismul executiv, care decide asupra

direcțiilor politice generale. Președinția PPE este compusă

din următorii membrii: Președintele PPE; Președintele

Comisiei Europene, Președintele Consiliului European,

Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și Securitate,

Președintele Parlamentului European (dacă aceștia sunt

afiliați la PPE); Liderul Grupului PPE din Parlamentul

European; Președinții de Onoare; 10 vicepreședinți;

Trezorierul; Secretarul General.

Președintele PPE este Wilfried Martens, care deține această

funcție din 1990. Martens a fost cofondator al PPE în 1976 și

72

a condus 6 guverne ale Belgiei, fiind prim-ministru între

1979 și 1992.

Adunarea politică

Adunarea politică definește pozițiile politice ale partidului

între congrese, decide asupra cererilor de aderare la PPE și

direcțiilor politice finale. De asemenea, are atribuții în ce

privește bugetul.

Adunarea politică este alcătuită din delegați desemnați de

partidele membre și membre-asociate. Numărul de delegați

ce revine fiecărui partid este stabilit în funcție de rezultatul la

ultimele alegeri europene, în așa fel încât partidele să fie

reprezentate în conformitate cu forța lor. Deciziile se iau prin

majoritate.

Adunarea politică se întrunește de 3-5 ori pe an și stabilește

mandatul Grupurilor de lucru care pregătesc documentele de

politici și recomandările PPE.

73

Congresul

Congresul este organismul suprem de decizie al partidului,

alcătuit din delegații partidelor membre, partidelor asociate,

asociațiilor și grupurilor membre. Se întrunește o dată la 3

ani.

Congresul este forul care alege președinția PPE, decide

asupra celor mai importante documente de politici, programe

electorale și oferă o platformă pentru șefii de guverne și

liderii de partid.

Până în prezent PPE a organizat 19 congrese. Ultimul

congres a avut loc în 2009 la Bonn și a aprobat documentul

„Economia socială de piață într-o lume globalizată.”

Activități ale PPE

Summit-ul PPE - șefii de state și de guverne membri PPE,

liderii de partide, Președinția PPE, Președinții Consiliului,

74

Comisiei și Parlamentului European se întâlnesc înainte de

Consiliul European pentru armonizarea pozițiilor.

Întâlnirile ministeriale – întâlniri informale pentru

coordonarea pozițiilor și stabilirea priorităților pe domenii, în

cadrul familiei politice. Ele au fost inaugurate în 2007, odată

cu întâlnirea miniștrilor de externe aparținând partidelor din

PPE.

Grupurile de lucru – în cadrul lor se creează strategiile și

pozițiile pe marile domenii de politici publice. Grupurile

înaintează Adunării politice recomandări, pot primi mandate

specifice pentru a pregăti Summit-ul, organizează conferințe,

dezbateri, evenimente.

IV.5. Fundații și think-tank-uri afiliate PPE

Centrul pentru Studii Europene (CES) – think-tank-ul

oficial al PPE. Fondat în 2007 constituie cadrul comun

european pentru fundațiile și think-tank-urile afiliate

75

partidelor membre ale PPE. Activități: proiecte de cercetare,

studii, seminarii, publicații.

Rețeaua Europeană de Idei (EIN) – un proces pan-european

menit să promoveze idei noi pe domeniile politice cheie,

lansat în 2002 de Grupul Politic din PE.

Institutul Robert Schuman – operează sub auspiciile PPE

din 1995, organizează cursuri internaționale.

Centrul pentru Educație Politică Parlamentară și

Training (CET) – creat în 2002, scopul său este să contribuie

la succesul activității Grupului PPE din Parlamentul

European; organizează seminarii, conferințe, workshop-uri.

Fundația Robert Schuman – fondată în 1989, este o entitate

a Grupului Politic PPE din Parlamentul European, oferă burse

interne în cadrul PE.

76

IV.6. PPE în Parlamentul European

PPE este Grupul politic cel mai numeros din Parlamentul

European începând cu iulie 1999. Cei 265 de membri

reprezintă 36% din totalul mandatelor. Din anul 2007 Grupul

PPE este condus de eurodeputatul francez Joseph Daul.

Grupul PPE deține poziții importante în cadrul Parlamentului

European, respectiv, în afara Președintelui Parlamentului

European, 5 vicepreședinți, șefia a 10 din cele 22 de comisii

și subcomisii, 2 din 5 chestori.

În interiorul Grupului PPE, delegația cea mai numeroasă este

a Germaniei cu 42 de eurodeputați. Urmează Italia cu 35,

Franța cu 29, Polonia cu 28, Spania cu 23. România are 14

europarlamentari afiliați PPE.

Prioritățile de politici ale popularilor în Parlamentul

European, sunt cuprinse în programul „10 priorități pentru

77

Grupul PPE 2009-2014. Să punem oamenii în inima

Europei.”

1. Susținerea unor valori puternice

Un standard de viață decent, combaterea

discriminării și violenței

Protejarea libertății de conștiință, expresie, religie

Promovarea păcii și dialogului intercultural

Întărirea celor 4 libertăți ale pieței interne: libera

circulație a bunurilor, serviciilor, oamenilor și

capitalului.

Uniunea Europeană trebuie să-și actualizeze, reafirme și

modernizeze valorile: libertate, democrație, egalitate, domnia

legii, împreună cu respectul pentru drepturilor omului,

inclusiv cele ale grupurilor minoritare. Aceste valori sunt

comune tuturor statelor membre, într-o societate caracterizată

de pluralism, non-discriminare, toleranță, justiție, solidaritate

și egalitate între bărbați și femei.

78

Pilonii esențiali ai activității politice a PPE trebuie să fie

apărarea valorilor familiei – în special ca răspuns la

tendințele democrafice – precum și apărarea libertății

educației. În concepția populară, familia este cea care le dă

oamenilor posibilitatea să depășească orice criză, să se ajute

reciproc și să se pregătească pentru viitor. Politica PPE

vizează, pe acest fond, întărirea familiei, solidaritatea între

generații și păstrarea moștenirilor valorice.

2. Solidaritate transatlantică efectivă

Uniunea Europeană are nevoie de o relația transatlantică

puternică într-un context al respectului și înțelegerii

reciproce. Relația transatlantică este un scop în sine în

termeni de apărarea a valorilor comune occidentale. De

asemenea, ea reprezintă un instrment esențial pentru a ne

asigura că vocea Uniunii Europene este auzită în lume. Există

o nevoie clară și reciprocă pentru o abordare comună a

provocărilor globale, precum criza financiară, schimbările de

mediu, securitatea energetică și proliferarea nucleară.

79

most basic common values.

3. Împărtășirea valorilor europene cu vecinii noștri

Există o continuitate umană de facto între țările UE și cei care

locuiesc în Europa și în aria mediteraneană. Această

continuitate creează schimburi umane, economice și culturale

cu țări care sunt recunoscute în maniere diferite de UE,

respectiv ca țări candidate, asociate, vecine etc.

PPE pledează pentru transformarea acestei continuități

geografice într-un spațiu al solidarității efecitve, în care sunt

împărtășite aceleași valori fundamentale.

4. Răspunsuri pragmatice și specifice la criza financiară,

o coordonare mai bună a politicilor economice și o

piață unică eficientă

Măsuri de promovare a liberei inițiative, transferului,

recrutării, auto-angajării, muncii part-time

80

Sprijinirea economiilor ca sursă de investiție

Definitivarea pieței unice în sectorul energie și transport

Introducerea unui „test al pieței interne”, care să

examineze impactul legislației noi, în orice domeniu,

asupra celor 4 liberatăți economice

5. Reforma bugetului European și a finanțării

Principiul neutralității costului: cu cât creștem într-o zonă

cu atât reducem în alta.

Grupul PPE consideră că modelul financiar al UE s-a epuizat

și ar trebui reformat substanțiale. Uniunea politică a Europei

celor 27 are încă bugetul micii comunități economice a anilor

1980. Cheltuielile sale se concentrează prea mult pe politici

tradiționale, în detrimentul măsurilor mai innovatice cerute

de Strategia Lisabona. Finanțarea sa se bazează pe

contribuțiile de la bugetele naționale, ceea ce face ca Uniunea

să fie influențată de dificultățile financiare ale unor state

membre.

81

6. Accelerarea luptei împotriva terorismului și

protejarea publicului de crima organizată

Pentru a-și proteja cetățenii, Uniunea Europeană trebuie să

acționeze împotriva pericolului crimei organizate. De aceea,

este nevoie de acțiuni comune pentur a preveni și combate

infracționalitatea și organizațiile infracționale. Este nevoie de

o mobilizarea comune a poliției și resurselor prevăzute de

lege pentru ca acestea să nu prolifereze și să nu se refugieze

în spațiul Uniunii.

7. Dezvoltarea unei politici energetice coerente în

contextul măsurilor de combatere a schimbărilor

climatice și dezvoltării durabile

Investiții în cercetare-dezvoltare pentru tehnologii curate

82

Stimulente fiscale pentru cetățeni și companii care

renovează clădiri sau achiziționează aparate eficiente

energetic

8. Asigurarea sănătății și siguranței alimentare

Agricultura europeană trebuie dezvoltată urmărind un

obiectiv strategic cu două mize: să asigure europenilor hrană

în mod independent și sănătos. Uniunea Europeană va trebuie

să contribuie la dublarea producției de hrană mondială pentru

a răspunde nevoilor unei populații care la nivelul anului 2050

va fi cu 3,5 miliarde mai mare decât în prezent. Pentru a

limita riscul lipsei de alimente și pentru a-și asigura propria

sustenabilitate în materie de hrană, Europa va trebui să

producă mai mult și mai eficient.

9. Dezvoltarea unei politici imigraționiste comune

83

Grupul PPE consideră că una dintre prioritățile strategice

trebuie să fie o viziune comună asupra imigrației. Odată cu

extinderea spațiului Schengen, care anulează granițele interne

și le întărește pe cele exterioare, statele membre ajung la o

interdependență crescândă în termeni de imigrație, de vreme

ce o decizie a unui stat membru are consecințe asupra

celorlalte. Această realitatea face inevitabilă o politică de

imigrație comună la nivelul UE.

10.O mai mare solidaritate între statele membre ca parte

a politicii de coeziune și susținerea valorilor modelului

social european

Cea mai mare injustiție socială este șomajul ridicat.

PPE susține promovarea conceptului de „muncă decentă”,

libera circulație a muncii, o organizare mai flexibilă a

muncii pentru a o reconcilia cu viața de familie,

promovarea inițiativelor antreprenoriale

84

Cuvinte cheie: Partidul Popular European

Întrebări de autocontrol:

Care este structura de conducere a PPE?

Care sunt principalele momente din istoria formării PPE?

Recomandări bibliografice:

Site-ul oficial al PPE:

http://www.epp.eu/

Site-ul Grupului Politic PPE din Parlamentul European:

http://www.eppgroup.eu/home/en/default.asp

Abraham, Florin, Cotoi, Cătălin, Vasiu, Maria, Sava, Nicu

Ionel, Doctrine şi partide politice europene (Centrul Român

de Studii Regionale: Bucureşti, 2007);

Corbett, Richard, Jacobs, Francis, Shackleton, Michael, The

European Parliament, sixth edition (John Harper Publishing,

2005).

85

Capitolul V – Partidul Socialiștilor

Europeni

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie:

Să cunoască principalele elemente de istorie, program,

structură și organizare ale Partidului Socialist European

Partidul Socialiștilor Europeni aduce laolaltă partidele

socialiste, social-democrate și laburiste din Uniunea

Europeană. PES cuprinde 34 de partide membre cu drepturi

depline din cele 27 de state membre UE și Norvegia. În plus,

sunt 11 partide associate și 6 observatori.

Obiectivele PES includ:

- Întărirea mișcării socialiste și social-democrate în

Uniunea Europeană și în întreaga Europă;

86

- Dezvoltarea unor relații strânse de lucru între

partidele naționale, grupurile parlamentare naționale,

Grupul Parlamentar al Socialiștilor și Democraților,

femile PES, ECOSY și alte organizații socialiste și

social-democrate;

- Definirea politicilor comune pentru UE;

- Adoptarea unui manifest comun pentru alegerile din

Parlamentul European.

V.1.PES în Uniunea Europeană

PES este reprezentat politic în Parlamentul European, la nivel

guvernamental în Consiliul European și Consiliul de ministry

și în Comitetul Regiunilor. De asemenea, printre membrii

Comisiei Europene se numără și membri ai PES.

Martin Schulz (SPD Germany) este președintele

Parlamentului European. Grupul Socialiștilor și Democraților

din Parlamentul European numără 190 de membri, ceea ce îl

face a doua forță politică din acest for. Hannes Swoboda este

Președintele Grupului Socialiștilor și Democraților.

87

6 membri ai Comisiei Europene aparțin PES.

Prim-miniștrii și liderii aparținând PES au întâlniri regulate

înainte de Summit-urile europene pentru a discuta chestiuni

legate de politicile commune și obiectivele care trebuie atinse

în timpul Consiliului European.

Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate

Comună este Catherine Ashton.

De asemenea, Președintele Comitetului Regiunilor este un alt

membru PES, Mercedes Bresso.

V.2. Conducere și organizare

Conducerea PES este asigurată de Președinție, organism care

se întrunește regulat, o dată la 2 – 4 luni între congrese și ia

decizii privind managementul uzual al PES. Președinția este

alcătuită dintr-un președinte – la ora actuală Sergei Stanishev

interimar, cât un reprezentant al fiecărui partid membru,

secretarul general și președintele Parlamentului European,

dacă este membru al Grupului Socialiștilor și Democraților.

88

Congresul PES se întrunește o dată la doi ani, iar printre

responsabilitățile sale se numără: alegerea președintelui,

adoptarea schimbărilor la statut și a calității de membru a

partidelor. Congresul întrunește liderii PES, delegați, oaspeți

internaționali și din 2006 activiștii PES. Atunci când

congresul se desfășoară înainte de alegerile europene, în

cadrul lui se adoptă un manifest comun în vederea

respectivelor alegeri.

Consiliul PES se întrunește în fiecare an în care nu are loc

Congresul pentru a dezbate chestiuni majore de politici și

pentru a decide prioritățile PES pentru anul următor.

Consiliul adună cca 500 de participanți. Cel mai recent a avut

loc la Bruxelles în 2011.

Un alt organism este Conferința Liderilor, care se întrunesc

de 3-5 ori pe an, de obicei la Bruxelles, înaintea Consiliilor

Europene pentru a discuta subiectele de pe agenda acestora.

89

V.3. Declarația de principii a PES

Cea mai recentă declarație de principii a PES a fost adoptată

în noiembrie 2011.

Socialiștii europeni afirmă ca valori fundamentale libertatea,

egalitatea, solidaritatea și justiția, pe care le consideră a

contribui împreună la construcția unei societăți a progresului

în lumea de azi.

PES consideră că ”democrația trebuie să prevaleze în toate

ariile pentru a le da posibilitatea cetățenilor să decidă.

Democrația trebuie să fie pluralistă, transparentă, cu adevărat

reprezentativă pentru diversitatea societății și să dea

posibilitatea tuturor să participe, cu o sferă publică deshisă,

mass-media independentă și liber acces la internet. Libertatea

de exprimare este fundamentală într-o societate democratică.”

De asemenea, socialiștii europeni consideră că existența unor

autorități publice puternice pe lanțul democratic, de la nivel

local și regional până la nivel național și european este

esențială. Buna guvernenață, domnia legii, responsabilitatea

și transparența sunt pilonii unor autorități publice puternice.

90

Un alt principiu de acțiune pentru PES este crearea unui

viitor în care oamenii recapătă controlul asupra propriilor

vieți. Adevărata libertate presupune că oamenii sunt cetățeni

activi, nu consumatori pasivi, susținuți să construiască

societăți care au o bunăstare ce merge dincolo de bogăția

materială, în așa fel încât împlinirea fiecărui individ este în

același timp parte dintr-un effort colectiv.

PES afirmă totodată ca principii de acțiune sustenabilitatea în

materie de mediu, solidaritatea între generații, o societate

justă și puternică, diversitatea, egalitatea de gen, securitatea și

solidaritatea internatională.

Cuvinte cheie: Partidul Socialist European

Întrebări de autocontrol:

Care este structura de conducere a PES?

Menționați câteva dintre ideile cuprinse în Declarația de

principii a PES.

91

Recomandări bibliografice:

Site-ul oficial al PES: www.pes.eu

Abraham, Florin, Cotoi, Cătălin, Vasiu, Maria, Sava, Nicu

Ionel, Doctrine şi partide politice europene (Centrul Român

de Studii Regionale: Bucureşti, 2007);

Corbett, Richard, Jacobs, Francis, Shackleton, Michael, The

European Parliament, sixth edition (John Harper Publishing,

2005).

Capitolul VI – Liberalii și verzii

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie:

Să deţină cunoştinţe generale familia politică liberală și

cea a verzilor la nivel european

92

VI.1. Liberalii europeni

Liberalii sunt reprezentaţi în Parlamentul European de Grupul

politic ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor Europeni).

ALDE este alcătuit din deputații reprezentând ELDR

(partidul liberalilor europeni) și Partidul Democrat European.

Familia liberal-democrată a fost creată în 1976, în perspectiva

primului scrutin direct pentru Parlamentul European. ELDR

cuprinde 56 de partide membre din întreaga Europă. În 1993

ELDR a devenit partid politic transanațional și este condus în

prezent de Annemie Neyts.

De cealaltă parte, Grupul ALDE cuprinde 84 de

europarlamentari (dintre care 72 ale ELDR) și este al treilea

ca mărime din PE. Liderul său este Guy Verhofstadt.

Istoria ELDR

93

În 1972 încep întâlnirile liderilor liberali. Familia politică a

liberalilor și democrațielor a luat naștere în 1976 la Stuttgart,

declarația adoptată atunci constituind documentul

programatic pe care s-a fondat ea. Tot în 1976, la Haga a avut

loc primul congres de alegeri.

„Liberal-democrații europeni” a fost denumirea aleasă în

1977 pentru primele alegeri europene. La primele alegeri

directe pentru PE, în 1979, candidații liberali și democrați din

Europa obțin 14% din votguri, respectiv 39 de mandate din

410.

În 1986, familia politică și-a schimbat numele în „Federația

Partidelor Liberale, Democrate și Reformiste – ELDR”. În

1993 federația s-a transformat în Partidul European al

Liberalilor, Democraților și Reformiștilor.

La cele mai recente alegeri din 2009, ELDR a obținut 72 de

mandate (10%).

Valorile ELDR

94

Democrația, domnia legii, drepturile omului, toleranță și

solidaritate

O societate corectă, liberă și deschisă

Fiecare individ trebuie să aibă șansa de a

participa deplin în societate, de a-și împlini

potențialul, fără sărăcie, ignoranță și

discriminare.

O Europă prosperă

ELDR vizează crearea pieței interne ca o zonă

economică realmente comună, fără frontiere

interne și susține reformarea economiei

europene pentru a o face mai prosperă.

Dezvoltare durabilă și pace în lume

ELDR promovează dezvoltarea durabilă și

protejarea mediului, precum și o societate

sigură și justă, posibilă într-o lume mai

pașnică și mai stabilă.

Extinderea UE

95

Liberalii au fost printre cei mai statornici și

fervenți susținători ai extinderii UE.

O Europă transparentă, democratică și responsabilă

O asemenea construcție europeană ia decizii

numai în chestiunile care necesită soluții

europene. ELDR susține aplicare principiului

subsidiarității, pentru aducerea deciziei cât

mai aproape de cetățean.

O Constituție europeană

ELDR sprijină o Constituție europeană, ca

bază a democrației

Programul electoral al ELDR din 2009

În alegerile din 2009, liberalii europeni, în speţă ELDR, s-au

prezentat cu un manifest electoral cuprinzând 15 priorităţi, pe

4 domenii: libertăţi civile; piaţă europeană unică, dezvoltare

şi locuri de muncă; mediu şi politică energetică; extindere,

politică externă, de securitate şi apărare.

96

În preambulul documentului sunt enunţate câteva idei de

principiu: „Timp de peste 60 de ani, liberalii din UE au

contribuit semnificativ la obţinerea păcii, unitate şi

prosperitate. Continuăm să depunem eforturi pentru o

Uniune mai capabilă şi democratică, încheierea pieţei unice,

un mediu mai sigur şi pentru promovarea libertăţilor civile şi

drepturilor fundamentale....Uniunea trebuie modernizată şi

întărită şi conformitate cu valorile şi principiile democraţiei

liberale şi economiei de piaţă.”

Libertăţi civile

Respectarea drepturilor fundamentale în UE,

în special libertatea presei, libertatea de

exprimare, de asociere, religie, etc.

UE trebuie să fie un spaţiu al libertăţii,

securităţii şi justiţiei.

Piaţă unică a UE, dezvoltare şi locuri de muncă

ELDR sprijină „a 5-a libertate” – libera

circulaţie a cunoaşterii (free movement of

knowledge).

97

Un mediu de afaceri european competitiv,

extinderea pieţei unice în domeniul energiei,

poştei, serviciilor financiare, sistemului de

sănătate.

Dezvoltare durabilă, independența Băncii

Centrale Europene.

Reforma sistemului financiar.

Introducerea sistemului „blue-card”, pentru o

migrație economică controlată în beneficiul

cetățenilor UE.

Mediu și politică energetică

Stimulente pentru a încuraja în tehnologii noi,

pentru securitate și eficiență energetică.

Integrarea politicilor de mediu și energie pe

principiul dezvoltării durabile.

Reforma politicii agricole comune.

Extindere, politică externă, de securitate și apărare

98

Onorarea angajamentelor de integrare

existente pentru statele care îndelinesc

criteriile.

Întărirea și extinderea rolul efectiv al UE

pentru securitatea globală.

O politică externă și de securitate comună.

Întărirea capacităților de gestionare a crizelor

civile, pentru a garanta stabilitatea în state care

se confruntă cu situații de conflict.

Folosirea experienței UE pentru gestionarea

instabilității regionale, amenințări teroriste și

urgențe umanitare.

Reprezentarea ELDR

ELDR are în Parlamentul European 72 de deputați, care

împreună cu deputații „Partidului Democrat European”

99

alcătuiesc Grupul politic ALDE – Alianța Liberalilor și

Democraților pentru Europa, al treilea ca mărime din PE.

La nivel european, ELDR are 4 prim-miniștri: Estonia,

Finlanda, Danemarca, Olanda, la care se adaugă Catalonia. 8

dintre cei 27 de comisari europeni aparțin ELDR, pe

următoarele portofolii: transporturi; agenda digitală;

cercetare, inovație și știință; comerț; afaceri interne; mediu;

afaceri economice și monetare; educație, cultură,

multilingvism și tineret. La nivelul anului 2011, 19 partide

membre ELDR participă la guvernare în 14 state europene,

dintre care 12 membre UE.

Organismele de conducere ale ELDR

Președintele ELDR: în prezent Annemie Neyts (Belgia)

Ministru de stat din 1995, europarlamentar

(1994-1999, 2004-prezent), președinte ELDR

din septembrie 2005.

100

Biroul ELDR: Gestionează chestiuni curente. Președintele,

vicepreședinții și trezorierul sunt aleși odată la doi ani la

Congres.

Consiliul ELDR: Este al doilea organism ca importanță după

Congres și se întrunește cel puțin de două ori pe an. Consiliul

aprobă adeziunile, taxele de membru, bugetul anual al

partidului și nominalizează Secretarul General.

Congresul ELDR: Se întrunește anual și este organismul

suprem de decizie. Cuprinde delegați ai partidelor membre,

grupul parlamentar din PE, comisarii europeni, miniștrii

liberali, reprezentanți ai tineretului liberal. Congresul aleger

membrii Biroului, adoptă rezoluții politice și programul

electoral comun pentru alegerile europene.

Structuri și fundații liberale

ELWN (European Liberal Women Network) – reunește

femeile din partidele liberale, democrate și reformiste din

Europa, având ca prim obiectiv promovarea egalității de gen.

101

LYMEC – organizația de tineret, înființată în 1976,

reprezintă 250.000 de tineri liberali și democrați și își

propune promovarea valorilor liberale în rândul tinerilor.

ELF (European Liberal Forum) – asociația non-profit pe

lângă ELDR și Grupul ALDE, reunind fundațiile politice

naționale și think-tank-urile din UE care promovează valorile

liberale.

VI.2. Liberalii în Parlamentul European – Grupul ALDE

Printre partidele membre ALDE se numără: FDP (Germania),

Liberal Democrats (Marea Britanie), VVD (Olanda),

Mouvement Democrate (Franța). Din România, PNL aparține

ALDE, în prezent având 6 europarlamentari.

ALDE se autodefinește ca fiind de centru și afirmă 5

prioprități în PE pentru 5 ani: combaterea discriminării și

promovarea egalității; asumarea responsabilităților și

102

finanțarea viitorului; apărarea democrației și asumarea unui

rol de lider pe plan mondial; combaterea recesiunii și crearea

de noi locuri de muncă; ecologizarea economiei și protejarea

plantei.

ALDE operează sub deviza „De partea voastră.”

Guy Verhofstadt: „Alianța Liberalilor și Democraților pentru

Europa pledează pentru o

prezență mai puternică a Europei în soluționarea crizei

economice și financiare și în contracararea efectelor

schimbărilor climatice. Doar printr-o cooperare mai strânsă,

o mai mare capacitate decizională și mai multă vigoare,

Europa va reuși să găsească răspunsuri și soluții la

întrebările și la problemele cetățenilor noștri. Iată de ce

grupul nostru este convins că Europa este soluția, nu

problema. Ambiția noastră se îndreaptă spre o Europă

politică pe care oamenii să o înțeleagă și care să răspundă

nevoilor lor; o Europă care nu-i urmează pe ceilalți, ci preia

conducerea.”

103

ALDE deține 3 președinții de comisii: control bugetar; criză

financiară, economică și socială; afaceri economice și

monetare.

VI.3. Verzii/ Alianța Liberă Europeană

Grupul Politic din PE

Verzii/EFA sunt al patrulea Grup politic ca mărime din

Parlamentul European, cu 55 de deputați, din 14 state și 5

regiuni. Este alcătuit din verzi (ecologiști) și reprezentanții

națiunilor fără stat și minorităților dezavantajate. Numeric,

Grupul cuprinde 46 de deputați ai mișcării verzi, 7 ai

națiunilor fără stat și 2 independenți.

Printre statele care au reprezentanți în acest Grup se numără:

Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Olanda,

Spania. România nu este reprezentată în Grupul Verzilor/

EFA.

104

A luat naștere în 1999 din două familii politice europene

progresiste.

Grupul este condus de doi co-președinți: Daniel Cohn-Bendit

(Franța) și Rebecca Harms (Germania).

Verzii

Au apărut ca forță politică în anii 70 și au intrat în PE

pentru prima dată în 1984.

Verzii își propun să facă din Europa liderul mondial în

materie de protecție a mediului, pace și justiție socială,

globalizare echitabilă și lupta pentru drepturile omului.

În 1999 s-au aliat cu EFA în Parlamentul European.

În martie 2009, la Bruxelles, a avut loc congresul Verzilor

în care a fost adoptat manifestul electoral „Un nou acord

verde pentru Europa” (A Green New Deal for Europe) și

rezoluția „Stop Barosso.”

105

EFA

EFA reunește partide politice care luptă pentru

autodeterminare în cazul națiunilor fără state și regiunilor

europene.

EFA cuprinde reprezentanți din Scoția, Țara Galilor,

Flandra, Catalonia, Corsica și Letonia.

Chiar dacă cooperarea reprezentanților acestei familii cu

verzii în PE datează din 1999, ca partid instituționalizat

EFA există din 2004.

EFA susține:

Democrația pentru națiunile și regiunile fără stat

din Europa

Respectarea drepturilor minorităților

Eliminarea rasismului și xenofobiei

Justiție socială și politică progresistă

Dezvoltare durabilă și protecția mediului

106

Soluționarea pașnică a conflictelor

Elemente de politici și program

Reforme economice și sociale pentru dezvoltare durabilă, atât

în raport cu ființele umane, cât și cu mediul;

Un proces democratic care leagă politicile comerciale,

economice, sociale și de securitate, de drepturile privind

mediul, drepturile culturale și democratice;

Standarde ecologice, sociale și democratice înalte pentru a

asigura calitatea vieții;

O politică externă care pune accent pe rezolvarea pașnică a

conflictelor, și nu prin mijloace militare;

Îmbunătățirea structurilor pentru participare democratică la

decizia politică, incluzând ONG-uri, cetățeni la toate

nivelurile;

107

Garantarea drepturilor și oportunităților egale, precum și

a diversității lingvistice și culturale;

O politică de angajare și distribuție a muncii cu o atenței

specială acordată chestiunilor de gen.

Cuvinte cheie: brand, branding

Întrebări de autocontrol:

Ce este un brand?

Care sunt criteriile unui brand de succes?

Temă de reflecţie:

Descrieți elementele de brand ale unui partid politic din

România.

Recomandări bibliografice:

108

Site-ul oficial ELDR - http://www.eldr.eu/en /

Site-ul oficial ALDE - http://www.alde.eu /

Președintele ELDR -

http:// www.annemie.eu/default.asp?

CID=7368&SLID=1

Site-ul oficial al Verzilor/ Alianței Libere Europene -

http ://www.greens-efa.eu /

Capitolul VII – Naționaliștii, euroscepticii,

noile grupuri din Parlamentul European

Obiective:

După parcurgerea temei studenţii trebuie:

Să dețină informații despre Grupul Conservatorilor și

Reformiștilor Europeni, Grupul Europa Libertății și

109

Democrației, Grupul Confederal al Stângii Unite

Europene/ Stânga Verde Nordică

VII.1. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) este

unul din grupurile noi ale Parlamentului European, pledând

pentru o agendă flexibilă, deschisă și non-federalistă. ECR

este acum reprezentat în toate organismele Parlamentului

European, inclusiv Conferința Președinților și deține

președinția comisiei pentru Piața Internă.

Partidele membre și eurodeputații afiliați acestui grup

consideră că existența unui grup non-federalist de centru/

centru-dreapta în Parlamentul European este benefică pentru

democrația europeană.

Grupul propriu-zis s-a format în iunie 2009 și este alcătuit din

52 de europarlamentari din 9 țări.

110

Principiile Grupului sunt cuprinse în „Declarația de la Praga”,

în care se stipulează următoarele:

„Conștienți de nevoia urgentă de a reforma Uniunea

Europeană pe baza eurorealismului, a deschiderii,

responsabilității și democrației, într-un mod care respectă

suveranitatea națiunilor noastre și se concentrează pe revenire

economică, creștere și competitivitate, Grupul

Conservatorilor și Reformștilor Europeni împărtășește

următoarele principii:

Libera inițiativă, comerțul și competiția liberă și loială,

reglementarea minimală, taxare scăzută.

Libertatea individului, mai multă responsabilitate

personală și mai mare răspundere democratică.

Energie sustenabilă, curată, cu accent pe securitatea

energetică.

Importanța familiei ca fundament al societății.

Integritatea suverană a statului-națiune, opoziția față de

federalismul UE și un respect reînnoit pentru adevărata

subsidiaritate.”

111

Acestea sunt doar cele mai importante dintre principiile

susținute de ECR.

Grupul este condus de europarlamentarul britanic Martin

Callanan.

VII.2. Grupul Europa Libertății și Democrației

Grupul se declară deschis membrilor care aderă la Europa

Libertății și Democrației și recunosc Declarația ONU privind

Drepturile Omului și democrația parlamentară.

Grupul urmează o serie de principii programatice, printre

care:

- Libertatea și cooperarea popoarelor diferitelor state

membre.

Fidel principiilor democrației, libertății și cooperării, Grupul

favorizează o cooperare deschisă, transparentă, democratică

și responsabilă între statele europene suverane și respinge

birocratizarea Europei și crearea unui singur superstat

european.

112

- Mai multă democrație și respect pentru voința

oamenilor

Convinși că legitimitatea democrației se află la nivelul

statului națiune și prin urmare nu există un ”popor european”

unic, Grupul se opune unei integrări (prin tratate și politici)

care ar exacerba prezentul deficit democratic și structura

politică centralistă a Uniunii Europene. Grupul consideră că

orice nou tratat sau modificare a celor existente trebuie

supuse voinței poporului prin referendumuri naționale libere

și corecte.

- Respect pentru istoria, tradițiile și valorile culturale

ale Europei

Popoarele și națiunile Europei au dreptul să-și protejezt

granițele, să-și întărească valorile istorice, religioase,

culturale proprii. Grupul respinge xenofobia, anti-semitismul

și orice altă formă de discriminare.

- Respect pentru diferențele și interesele naționale:

libertatea voturilor

113

Acceptând să includă aceste principii în procedurile sale,

Grupul respectă libertatea delegațiilor și membrilor săi de a

vota așa cum consideră de cuviință.

Grupul Europa Libertății și Democrației are reprezentanți în

11 state europene.

VII.3. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică

GUE/NGL – Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/

Stânga Verde Nordică este un grup de 34 de membri din 12

state UE și 17 partide politice.

Acest Grup consideră confederalismul ca formula prin care se

respectă și prezervă diversitatea identităților și opiniilor

membrilor. Ceea ce îi unește este, conform propriilor

declarații de principii, viziunea unei societăți echitabile,

pașnice și sustenabile, procesul de integrare europeană bazat

pe solidaritate internațională.

114

În viziunea GUE/NGL, Uniunea Europeană trebuie să devină

un proiect al oamenilor și nu doar al elitelor, Europa putând

avea o mare contribuție la îmbunătățirea condițiilor de viață a

multor cetățeni.

Grupul militează pentru mai multe oportunități de muncă și

educație, pentru securitate și solidaritate socială, pentru

respect dață de resursele naturale și mediu, pentru schimb

intercultural și diversitate, pentru dezvoltare economică

sustenabilă, precum și pentru o politică de pace consistentă și

puternică. Din punctul de vedere al eurodeputaților care

alcătuiesc GUE/NGL aceste elemente trebuie să constituie

obiectivele primordiale ale procesului de integrare europeană.

Europarlamentarii membri ai acestui grup declară că „este

misiunea lor să facă Uniunea Europeană mai umană, mai

transparentă și mai tangibilă. Vrem drepturi egale pentru

femei și bărbați, drepturi și libertăți civile și întărirea

drepturilor omului. Anti-fascismul și anti-rasismul sunt de

asemenea o parte puternică din tradiția stângii în Europa.”

Președintele acestui grup este din martie 2012

europarlamentarul de origine germană Gabriele Zimmer.

115

Cuvinte cheie: confederal, stat națiune, integrare

Întrebări de autocontol:

Pentru ce militează Grupul Conservatorilor și Reformiștilor

Europeni?

Care sunt obiectivele integrării europene din perspectiva

GUE/NGL?

Temă de reflecţie:

Cum vedeți pe viitor construcția europeană?

Site-urile officiale

http://ecrgroup.eu/

http://www.efdgroup.eu/

http://www.guengl.eu/

116