capitolul 6. reconditionare

5/12/2018 Capitolul 6. Reconditionare - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/capitolul-6-reconditionare 1/9

Capitolul 6

TEHNOLOGII DE RECONDIŢIONARE A ROŢILOR

DINŢATE.ASPECTE PRIVIND ORGANIZAREA PRODUCŢIEI

DE ROŢI DINŢATE

6.1 Tehnologii de recondiţionare a roţilor dinţate

Fenomenele tipice de deteriorare a danturii roţilor

dinţate precum şi cauzele acestor fenomene sunt:

Cauze care conduc la ruperea dinţilor; Ruperea dinţilor

este un fenomen periculos de distrugere a angrenajelor,

uneori şi a altor organe conexe şi este cauzată de

suprasarcini cu acţiune statică, sau de şoc şi de oboseala

materialului roţilor dinţate.

Cauze care provoacă distrugerea flancurilor; Distrugerea

flancurilor dinţilor este cauzată de oboseala

superficială, de uzura prin gripare, de uzura abrazivă de

deformaţie plastică a flancurilor.

La stabilirea procedeelor de recondiţionare trebuie să se

cunoască materialul roţii dinţate şi condiţiile de funcţionare

ale acesteia. De asemenea, înainte de recondiţionare, se

verifică poziţia relativă a arborilor pe care sunt asamblate

roţile dinţate, forma petei de contact în angrenare, precum şi

jocurile radiale şi axiale din lagăre.

În cazul ruperii dinţilor, refacerea acestora se

realizează prin introducerea unui ştift filetat şi încărcarea

prin sudare, figura 6.1.

Procesul tehnologic de recondiţionare cuprinde:

- curăţirea locului în care s-a rupt dintele;

- executarea găurii şi a filetului pentru ştift;

58



- introducerea ştiftului;

- sudarea cu material de adaos identic sau asemănător cu al

roţii dinţate;

-răcirea în aer şi prelucrarea dintelui prin frezare, cufreză disc modul.

Ştift filetat

Figura 6.1 Recondiţionarea dintelui unei roţi dinţate

Obţinerea unui adaos de prelucrare mai mic şi mai uniform

la încărcare prin sudare poate fi asigurată utilizând un

şablon din cupru, figura 6.2. După sudare, şablonul este

îndepărtat şi curăţat de zgură.

Şablon de cupru

Figura 6.2 Folosirea unui şablon de cupru pentru reconstituirea formei dintelui

59



Canalele de pană deteriorate ale roţilor dinţate se

recondiţionaează prin majorarea dimensiunilor la o treaptă de

reparaţie sau prin executarea unui nou canal de pană decalat

la 900 sau 1800.

Alezajele se readuc la dimensiunile nominale prin

încărcare şi prelucrare prin aşchiere sau prin bucşare.

6.2 Aspecte privind organizarea producţiei de roţi dinţate

6.2.1 Necesitatea creşterii productivităţii muncii şi a reducerii cheltuielilor de fabricaţie

Unul dintre criteriile cele mai importante de apreciere a

progresului tehnic este productivitatea muncii. Creşterea

continuă a productivităţii muncii este un obiectiv major al

oricărei economii înaintate. Atingerea acestui obiectiv este

impusă de necesitatea de a produce competitiv, în condiţiile

îmbunătăţirii continue a performanţelor produselor.

Creşterea productivităţii muncii trebuie să conducă,

implicit, la reducerea cheltuielilor de fabricaţie. Această

cerinţă decurge din faptul că ritmul de îmbunătăţire a

performanţelor produselor trebuie să crească mai repede decât

costul. În felul acesta se obţin economii care permit reluarea

ciclurilor de fabricaţie şi dezvoltarea producţiei.

Creşterea productivităţii muncii şi reducerea

cheltuielilor de fabricaţie capătă o importanţă din ce în cemai mare, odată cu diversificarea continuă a produselor.

Diversificarea se constituie din ce în ce mai mult ca un

indicator de calitate, strâns legat de progres şi de

caracterizarea standardului de viaţă.

Atingerea celor două obiective: productivitate mărită şi

cheltuieli de fabricaţie mici, implică eforturi de natură

tehnică, economică, organizatorică, care pot fi localizate în

cele trei stadii principale de existenţă ale produselor:

60



proiectarea;

pregătirea fabricaţiei;

fabricaţia propriu-zisă.

6.2.2 Măsuri aplicate la nivelul proiectării

La proiectarea produselor există importante rezerve de

creştere a productivităţii muncii şi de reducere a costurilor

de fabricaţie.

Una dintre acestea o constituie tehnologicitatea. Aceasta

reflectă, sub diferite aspecte, modul în care la proiectare s-

a ţinut seama de condiţiile de exploatare şi de execuţie a

pieselor.

În foarte multe cazuri, se pot aduce modificări formelor

constructive ale pieselor, în scopul prelucrării lor în

condiţii mai uşoare, fără a afecta rolul funcţional al

acestora.

Analiza tehnologicităţii trebuie corelată cu tipul

producţiei. O piesă poate fi tehnologică în producţia de

unicat, dar netehnologică în producţia de serie mare sau masă.

În figura 6.3 se prezintă un exemplu de îmbunătăţire a

tehnologicităţii unei piese executate în serie, cu efecte

directe asupra productivităţii şi a costului de fabricaţie.

Blocul de roţi dinţate prezentat în figura 6.3 nu permite

matriţarea semifabricatului pe maşini de forjat orizontale,

din cauza cavităţii C2.

Această cavitate poate fi obţinută numai prin strunjire,

fapt ce necesită consum suplimentar de timp, manoperă şi

energie. Prin proiectarea piesei sub forma din figura 6.3b,

rolul funcţional al acesteia nu se modifică. În schimb,

tehnologia de prelucrare se simplifică, fapt ce contribuie la

creşterea productivităţii muncii şi la reducerea cheltuielilor

de fabricaţie.

61



a b

C1 C2

Figura 6.3 Bloc de roţi dinţate

Cotarea şi înscrierea raţională a toleranţelor pe desen

constituie o rezervă importantă de simplificare a prelucrării

pieselor. În proiectare există, uneori, tendinţa de a prescrie

toleranţe strânse (acoperitoare), fără să fie motivate de

rolul funcţional al piesei. După cum se observă în figura

6.4, costul de fabricaţie creşte odată cu precizia.

A

B

C

Toleranta (mm)PRECIZIA

C o s t ( l e i )

Figura 6.4 Dependenţa cost- precizie de prelucrare

62



Cu cât precizia unei piese este mai mare, cu atât costul

implicat de fabricaţia acesteia este mai ridicat. În acelaşi

timp, prin creşterea preciziei, traseul de prelucrare se

măreşte, fapt ce conduce la diminuarea productivităţii muncii.

Un sistem de cotare raţional se bazează pe utilizarea

teoriei lanţurilor de dimensiuni, care permit determinarea

unor toleranţe economice.

Alegerea materialelor şi a semifabricatului poate

influenţa decisiv productivitatea muncii şi costul

prelucrării. O alegere raţională a acestora poate reduce

considerabil volumul de prelucrări mecanice, fapt ce conduce

la economii de timp, manoperă şi energie.

Creşterea productivităţii muncii şi reducerea

cheltuielilor poate fi obţinută, de asemenea, prin utilizarea

elementelor standardizate, tipizate şi normalizate. Este

cunoscut că prin unificarea geometrică şi dimensională a

pieselor şi subansamblurilor şi prin standardizarea acestora,

pe lângă reducerea volumului de proiectare, se obţin creşteri

însemnate ale productivităţii muncii în fabricaţie şi

reducerea substanţială a costurilor.

6.2.3 Măsuri aplicate la nivelul pregătirii fabricaţiei

La acest nivel, una dintre direcţiile cele mai

importante de raţionalizare constă în creşterea caracterului

de serie al fabricaţiei, prin studiul amănunţit al sarcinii de

producţie. Acest studiu trebuie să aibă drept scop sesizareaanalogiilor constructiv-tehnologice ale pieselor, fapt ce

permite formarea de grupe ce pot fi prelucrate în mod

asemănător.

Astfel în cazurile de aplicare a prelucrării de grup, în

condiţiile existenţei proceselor tehnologice tip, pot rezulta

următoarele avantaje: reducerea cu 45% a numărului total de

procese tehnologice; creşterea cu 32% a numărului de repere

care se fabrică pe baza aceloraşi procese tehnologice de grup;

63



creşterea seriilor de fabricaţie de 5...7 ori; creşterea

încărcării maşinilor cu 30...50%.

Un sistem evoluat de pregătire a fabricaţiei trebuie să

dispună de un set de bănci de date cu caracter tehnologic şi

de tehnică electronică de calcul. Acestea permit optimizarea

adaosurilor de prelucrare, a regimurilor de aşchiere şi a

normelor de timp, precum şi lansarea şi conducerea operativă a

producţiei.

Pregătirea fabricaţiei trebuie dezvoltată până la nivelul

la care efectele economice sunt certe. Problema care se pune

este aceea de a recupera cheltuielile făcute, prin economii la

costul de fabricaţie. Se poate deci, defini rentabilitatea

pregătirii unei lucrări, ca fiind raportul dintre economia

realizată la execuţie şi cheltuiala efectuată cu pregătirea,

dacă acest raport este supraunitar.

Pentru a putea determina efectele economice ale

pregătirii fabricaţiei, se consideră o situaţie iniţală,

caracterizată prin nivelul Cp1 al cheltuielilor şi un cost

direct de pregătire a fabricaţiei Cd1. Prin îmbunătăşirea

pregătirii fabricaţiei are loc o modificare a cheltuielilor de

pregătire de la C p1 la C p2 şi a costului de la Cd1 la Cd2.

Pregătirea suplimentară a fabricaţiei implică cheltuieli în

plus, astfel că:

C p2 > C p1 (6.1)

şi va fi rentabilă dacă:

Cd2 < Cd1 (6.2)în plus se respectă şi inegalitatea:

C p2 –C p1 < Cd1-Cd2 (6.3)

Rentabilitatea pregătirii este strâns legată cu seria de

fabricaţie, economiile obţinute fiind aproximativ

proporţionale cu mărimea seriei. Măsurile de îmbunătăţire a

pregătirii fabricaţiei trebuie realizate de la început pentru

întreaga serie, deoarece dezvoltările succesive ale pregătirii

64



pentru aceeaşi serie totalizează costuri mai mari decât

pregătirea efectuată o singură dată.

6.2.4 Măsuri aplicate la nivelul fabricaţiei

În procesul de fabricaţie există numeroase rezerve de

creştere a productivităţii muncii şi de reducere a costurilor

de fabricaţie. Aici pot fi puse în evidenţă eventualele

imperfecţiuni ale desfăşurării fabricaţiei şi pot fi luate

măsuri pentru diminuarea sau eliminarea completă a lor. Aceste

măsuri depind foarte mult de tipul producţiei şi de forma de

organizare a fabricaţiei.

În producţia de unicat şi de serie mică, unde

documentaţia tehnologică este sumară, cele mai importante

raţionalizări provin din inovaţiile realizate la locurile de

muncă. Acest tip de producţie asigură largi posibilităţi de

afirmare a inventivităţii şi creativităţii executanţilor

direcţi. De regulă, aceştia posedă o temeinică pregătire

profesională şi o îndelungată experienţă în producţie.

În producţia de serie mijlocie, serie mare şi masămăsurile care vizează creşterea rentabilităţii producţiei sunt

de altă natură. O primă măsură constă în respectarea cu

stricteţe a documentaţiei tehnologice. Aceasta conţine, într-o

formă concisă şi uşor accesibilă, cele mai importante elemente

ale realizării procesului de fabricaţie, fiind rezultatul unei

activităţi laborioase desfăşurată în compartimentul de

pregătire a fabricaţiei. Orice schimbare în desfăşurarea

procesului tehnologic trebuie făcută cu acordul proiectantului

de tehnologie şi operată în documentaţia tehnologică.

În producţia de serie mare şi masă două dintre măsurile

care pot contribui, în mod hotărâtor, la creşterea

productivităţii muncii şi la reducerea cheltuielilor sunt

prelucrarea pe principiile interschimbabilităţii parţiale şi a

interschimbabilităţii selective. În cazul

interschimbabilităţii parţiale, toleranţele elementelor

65



componente ale lanţurilor de dimensiuni din cadrul unui

ansamblu se măresc în comparaţie cu cele precizate în desen.

În felul acesta, prelucrarea pieselor care intră în lanţul de

dimensiuni se simplifică şi devine mai economică.

În acelaşi timp, însă, apare riscul de obţinere a unui

număr de ansambluri la care valoarea elementului de închidere

este în afara câmpului de toleranţă prescris. Dacă economia

obţinută prin simplificarea prelucrării compensează pierderile

cauzate de obţinerea unor subansambluri necorespunzătoare,

metoda se consideră eficientă.

Experienţa arată că prelucrarea cu toleranţe mărite

conduce la economii mai mari decât cheltuielile de manoperă,

material şi energie consumate la fabricarea subansamblurilor

care ies din câmpul de toleranţă.

Această situaţie este determinată de faptul că, din punct

de vedere probabilistic, valorile limită ale abaterilor

elementelor componente ale lanţului de dimensiuni se întâlnesc

mult mai rar decât valorile medii ale acestora. De aceea,

procentul de piese la care abaterile depăşesc limitele impuse

este extrem de mic.

66

capitolul 6. reconditionare

Documents