CAPITOLUL 6 MODUL DE TRANSFER ASINCRON

6.1. GENERALITAJI

Modul de transfer asincron (asynchronous transfer mode, ATM) este o tehnica avansata de comutafie de pachete, in care pachetele au o lungime constanta si relativ mica: 53 de octe|i. Desi a fost conceput special pentru B-ISDN, ATM se utilizeaza cu succes si in alte tipuri de refele digitale.

Dar de ce asincron §i nu sincron? Am vazut ca la ISDN de banda Oar structura interfefei utilizator-rejea se bazeaza pe canalele notate bandacu D, B, HO si HI, care au viteze constante. Avand in vedere necesitatile de viteze mai mari, s-ar fi putut imagina un canal H2 de circa 30+45 Mbiji/s si un canal H4 in jur de 120+140 Mbiti/s, caz in care structura unei interfere sincrone ar fi fost axH4 + 6xH2 + cxHl + dxHO + exB + D. Specialist au apreciat insa ca aceasta nu oferS o interfaja flexibila, capabila sS satisfaca o diversitate de necesitaji. Mai intai, un numSr redus de tipuri de canale de viteze constante nu este suficient pentru larga varietate de aplicatii posibile. In al doilea rand, aplicafiile de date, spre deosebire de voce si de video, au in general natura unor salve si pot fi mai usor tratate prin comutajie de pachete. In cele din urmS, faptul c& toate vitezele fixe considerate mai sus sunt multipli intregi de 64 kbifi/s face ca multiplexarea sincrona s& nu se preteze la adaptarea vitezei. In afara de aceasta, comutajia unor canale de viteza mare si fixi este dificilS. Din toate aceste motive, ideea unei multiplexari sincrone in ISDN de banda larga a fost respinsa, adoptandu-se modul asincron de transfer.

ATM este un mod de transfer in care pachetele se numesc celule. Subliniem ca celulele acestea nu sunt nimic altceva decat pachetele specifice acestei tehnici, pachete ce au primit o denumire particulara pentru comoditatea referirii la ele, la fel cum in Frame Relay pachetele se numesc comoditatea

Din punctul de vedere al funcjiilor interne ale refelei necesare pentru a utiliza ATM si al funcfiilor la interfaja utilizator-refea, ierarhia are trei straturi, dupa cum urmeaza.1. Stratul fizic poate fi impartit in trei nivele funcjionale. Nivelul caii de transmishme se intinde intre elemente ale refelei ce asambleaza si dezasambleaza sarcina utila a unui sistem de transmisiune. Pentru comunicafiile cap-cap, sarcina utila este informajia de utilizator. Pentru comunica^iile intre utilizatori si refea, sarcina utila poate fi informatie

de semnalizare. La extremitajile fiecarei cai de transmisiune, se cer funcfiide aliniere a celulelor s, i de controlul erorilor din antet.Nivelul secfiunii digitale se intinde intre elemente ale refelei careasambleaza si dezasambleaza un §ir continuu de b\\\ sau de octeji. Aceastase refera la centrele de comutafie sau la punctele de transfer al semnalelordintr-o refea ce sunt implicate in comutarea fluxurilor de date.Nivelul secfiunii de regenerator este o porfiune a unei secjiuni digitale. Deex., un repetor care este utilizat numai pentru a regenera semnalul digital de-a lungul unei cai de transmisiune care este prea lunga pentru a fi utilizatafara o astfel de regenerare. Nu se face comutafie.

2. Stratul ATM are doua nivele: nivelul caii virtuale §i nivelul canaluluivirtual. Acestea sunt prezentate mai jos.

3. Straturile superioare, care beneficiaza de nivelul ATM.

6.2. CANALE VIRTUALE §1 CAI VIRTUALE

Canalele virtuale sunt conexiunile logice in ATM. Un canal virtual este analog cu un circuit virtual in X.25 sau cu o conexiune logica in releul de cadre. Canalul virtual este unitatea de baza a comutafiei in ISDN de banda larga. Un canal virtual se stabiles.te prin intermediul rejelei intre doi utilizatori, intre care se desfa§oara apoi un schimb de informajie in duplex integral, cu viteza variabila, prin transmisia pe conexiune a celulelor de cate 53 de octefi. Canalele virtuale se mai folosesc §i pentru semnalizarea de control utilizator-rejea, precum §i pentru conducerea refelei §i rutare.

O cale virtuala este un grup de canale virtuale care au acelea§i extremitaji. Toate celulele transmise pe toate canalele virtuale dintr-o singura cale virtuala sunt comutate impreuna. Reunirea mai multor canale virtuale intr-o singura cale virtuala prezinta cateva avantaje importante. Astfel, se simplifica arhitectura rejelei, caci funcfiile de transport ale rejelei pot fi separate in cele legate de o conexiune logica individuals (canal virtual) §i cele legate de un grup de conexiuni logice (cale virtuala). Timpul de conectare se reduce caci, rezervand capacitate pe o cale virtuala cu anticiparea unor apeluri ulterioare, se pot stabili noi conexiuni pe canale virtuale executand func|ii simple de control la extremitafile conexiunii pe cale virtuala, iar la nodurile de tranzit nu este necesara o prelucrare a apelului. Cu alte cuvinte, adaugarea de noi canale virtuale la o cale virtuala deja existenta implica o prelucrare minima. In vederea rutarii, fiecare canal

m

virtual ~i fiecare cale virtuala primesc de la retea identificatori, pe care-i notam cu IcanalV ~i IcaleV, respectiv.

Definim 0 legatura pe canal virtual (LcanalV) drept un mijloc de transport unidirectional de celule ATM intre un punct unde se asigneaza 0 valoare a lui IcanalV ~i punctul unde valoarea este translatata sau anulata.

Definim 0 conexiune pe canal virtual drept 0 concatenare de legaturi pe canal virtual intre doua puncte unde este accesat stratul de adaptare (CcanaIV). Pentru celulele apartinand acelei~i CcanalV, ordinea celulelor este mentinuta.

Definim 0 conexiune pe cale virtuala drept 0 concatenare de legaturi

pe cale virtuala ce se intinde intre punctele unde se asigneaza valorile IcaleV ~i punctul unde aceste valori se translateaza sau se anuleaza, adica, se intinde pe lungimea unui grup de legaturi pe canale virtuale avand acel~i identificator IcaleV.

virtual ~i fiecare cale virtuala primesc de la retea identificatori, pe care-i notam cu IcanalV ~i IcaleV, respectiv.

Definim 0 legatura pe canal virtual (LcanalV) drept un mijloc de transport unidirectional de celule ATM intre un punct unde se asigneaza 0 valoare a lui IcanalV ~i punctul unde valoarea este translatata sau anulata.

Definim 0 conexiune pe canal virtual drept 0 concatenare de legaturi pe canal virtual intre doua puncte unde este accesat stratul de adaptare (CcanaIV). Pentru celulele apartinand acelei~i CcanalV, ordinea celulelor este mentinuta.

Definim 0 conexiune pe cale virtuala drept 0 concatenare de legaturi pe cale virtuala ce se intinde intre punctele unde se asigneaza valorile IcaleV ~i punctul unde aceste valori se translateaza sau se anuleaza, adica, se intinde pe lungimea unui grup de legaturi pe canale virtuale avand acel~i identificator IcaleV.

Un canal virtual ~i 0 cale virtuala trebuie sa posede anumite caracte-ristici. Astfel, utilizatorului i se asigura 0 anumita calitate a serviciului, ex-primata in parametri ca raportul dintre celulele pierdute ~i celulele transmise ~i variatia intarzierii celulelor. Se ofera atat conexiuni comutate, care reclama semnalizare de control al apelului, cat ~i canale dedicate (inchi-riate). Se mentine ordinea celulelor. De asemenea, parametrii de trafic se pot negocia intre un utilizator ~i retea pentru fiecare canal virtual. Intrarea celulelor pe un canal virtual este monitorizata de retea pentru a asigura ca parametrii negociati nu Stint incalcati.

Tipurile de parametri de trafic ce se pot negocia includ viteza medie, viteza de varf, caracterul statistic de salva ~i durata de varf. In vederea acestui lucru, reteaua trebuie sa dispuna de strategii pentru evitarea congestiei ~i pentru a administra canalele virtuale existente ~i solicitate. Aceasta explica de ce, in ATM, este posibila pierderea unor celule (prin excludere in caz de congestie).

Un canal virtual ~i 0 cale virtuala trebuie sa posede anumite caracte-ristici. Astfel, utilizatorului i se asigura 0 anumita calitate a serviciului, ex-primata in parametri ca raportul dintre celulele pierdute ~i celulele transmise ~i variatia intarzierii celulelor. Se ofera atat conexiuni comutate, care reclama semnalizare de control al apelului, cat ~i canale dedicate (inchi-riate). Se mentine ordinea celulelor. De asemenea, parametrii de trafic se pot negocia intre un utilizator ~i retea pentru fiecare canal virtual. Intrarea celulelor pe un canal virtual este monitorizata de retea pentru a asigura ca parametrii negociati nu Stint incalcati.

Tipurile de parametri de trafic ce se pot negocia includ viteza medie,viteza de varf, caracterul statistic de salva ~i durata de varf. In vedereaacestui lucru, reteaua trebuie sa dispuna de strategii pentru evitareacongestiei ~i pentru a administra canalele virtuale existente ~i solicitate.r- - Aceasta explica de ce, in ATM, este posibila pierderea unor celule (prin

excludere in caz de congestie).

6.3. CELULELE ATM

O celula ATM are un camp de informatie de 48 de octeti ~i un antet de 5 octeti. Structura antetului cunoa~te doua variante.

In figura 6.1, se arata formatul antetului la interfata utilizator-retea (punctul de referinta S sau T). In figura 6.2, se arata forrnatul antetului pentru interiorul retelei. Diferenta este ca, pentru interiorul retelei, s-a re-

la campul de control generic al fluxului, care efectueaza functii cap-

cap, ceea ce a permis extinderea campului identificator al caii virtuale de la 8 la 12 biti-

Figura 6.1 Formatul de celula ATM la interfafa utilizator-retea.

Cdmpul de control generic al fluxului apare numai in antetul unei celule ATM la interfafa utilizator-refea. De aceea, el poate fi mtrebuinfat pentru controlul fluxului celulei numai la interfa^a utilizator local-re{ea. Acest camp ar putea fi utilizat pentru a asista clientul sa controleze fluxul traficului pentru diferite calitati ale serviciului. De ex., acesti patru biti ar

putea constitui un indicator al nivelului de prioritate pentru a controla fluxul infonnatiei intr-o maniera dependenta de serviciu.

Figura 6.2 Forrnatul de celula ATM la interfata retea-retea.

ldentificatorul caii virtuale (IcaleV) constituie un camp de rutare pentru retea. El are 8 biti la interfata utilizator-retea ~i 12 biti la interfata retea-re1ea, ceea ce pennite mai multe cai virtuale in interiorul retelei.

ldentificatorul canalului virtual (IcanalV) se utilizeaza pentru rotaTe spre ~i dinspre utilizator. El func~ioneaza ca un punct de acces la serviciu.

Campul denumit tipul de sarcind utild indica tipul de informa^ie din campul rezervat sarcinii utile. El are trei biji. Daca primul bit este 0, aceasta indica informafie de utilizator, adica, informa^ie de la stratul imediat superior. In acest caz, bitul al doilea indica daca a fost resimfita congestie. Bitul al treilea poate fi folosit pentru a transporta informajie intre utilizatori. Daca insa primul bit are valoarea 1, aceasta indica faptul ca celula transports informajie de conducere a refelei sau de intrefinere. Aceasta permite transmisia informafiei de control pe aceeasi conexiune de canal virtual ca si utilizatorii, adica, informafie de control ,,in interiorul benzii".

Prioritatea celulei in caz de posibild pierdere (PCP) se utilizeaza pentru a oferi o oarecare indrumare rejelei in eventualitatea congestiei. O valoare de 0 indica o celula cu prioritate relativ ridicata, care nu trebuie iniaturata decat daca nu a mai ramas nimic altceva de fScut. O valoare de 1 indica faptul ca celula este susceptibila de eliminare in rejea in caz de necesitate. Refeaua poate seta acest bit la 1 pentru orice celula care incalca convenjia de trafic. Ea insa nu va fi eliminatS daca refeaua are resurse disponibile de a o comuta si de a o transmite. Numai in caz de congestie, aceasta celula risca sa fie iniaturata.

Controlul erorilor din antet (CEA). Acest camp de 8 bi{i confine bijii redundant (de control al parita^ii) otyinuti prin codarea mesajului format de ceilalfi 32 de biji din antet cu ajutorul polinomului generator g(X) = 1 + X + X2 + X8. Teoria codurilor ciclice a fost studiata la cursul de ,,Teoria informatiei si a codarii". La recepfie, se efectueaza detecfia erorilor si chiar corecfia lor, in unele cazuri. Capacitatea de corecfie garantata a acestui cod ciclic este de o eroare de bit. Codul poate insa corecta chiar si mai multe erori de bit, pentru vectori de eroare particulars

6.4. FUNCJH DE OPERARE §1 DE iNTREJINERE

intretinerea este 0 activitate importanta pentru orice sistem tehnic de mare complexitate, care funcfioneaza 24 de ore din 24. Ea este o combinatie de masuri tehnice si administrative prin care sistemul este menfinut in stare de func{ionare si este readus la aceasta stare in cazul unei defectari.

Cat priveste func^iile de intre^inere a stratului fizic si a stratului ATM la interfaja utilizator-rejea, se definesc cinci faze, sau tipuri de acfiune, descrise sumar in continuare.1. Monitorizarea performanfei se face verificand continuu sau periodic funcjiile §i producand informafie referitoare la evenimente.

2. Detectarea defectarii sau a proastei funcfiondri, producandu-seinformajie referitoare la evenimente si diverse alarme.3. Protecfia sistemului. Efectul defectarii unui subansamblu este minimizatoprindu-1 din funcjionare sau inlocuindu-1 cu unul de rezervi.4. Informafie cu privire la defect are sau la performanfa. Se alarmeazaentitaji specializate in conducerea rejelei.5. Localizarea defectului. Daca informajia cu privire la defectare esteinsuficienta, se procedeaza la teste cu ajutorul unui sistem intern sau externpentru determinarea defectului.

6.5 TRANSMISIA CELULELOR ATM

Pentru transmisia celulelor ATM, se utilizeaza ierarhia digitals sincrona (SDH). Aceasta ridicS unele probleme de corelare intre cele doua tehnici, ATM §i SDH. DouS metode sunt definite in Recomandarea 1.432: un strat fizic bazat pe celule §i un strat fizic bazat pe SDH. Pentru comoditatea expunerii, consideram transmisia de module STM-1, cu viteza de 155,52 Mbiji/s.

Strat fizic bazat pe celule

In acest caz, nu se impune nici o cadrare. Structura semnalului la interfaja consta intr-un §ir continuu de celule de cate 53 de octeji. Fiindca nu exista cadrare, este necesara sincronizarea. Aceasta se face pe baza campului de control al erorilor din antetul celulei. Procedura urmatS este urmatoarea. Pentru inceput, se aplicS un algoritm de aliniere a celulelor bit cu bit pentru a determina daca se respects legea de codare cu ajutorul polinomului generator. Daca aceasta lege este respectata, se presupune c5 a fost gasit un antet de celula. In ipoteza unei structuri de celula, se repeta algoritmul un numar de ori, objinandu-se cateva confirmSri consecutive. In continuare, campul CEA este utilizat pentru detecfia §i corecfia erorilor. Se presupune c& s-a pierdut alinierea celulelor daca legea de codare nu este respectata de cateva ori consecutiv.

Strat fizic bazat pe SDH

In acest caz, se impune o structura sjrului de celule ATM. In figura 6.3, se aratS porjiunea de sarcina utila a unui cadru STM-1. Este posibil ca aceasta sarcina utila sa fie deplasata fa{a de inceputul cadrului, dupa cum

8

indica pointerul din adaosul de sec^iune al cadrului. Dupa cum se vede sarcina utila consta intr-o porjiune de adaos de cale de 9 octetf si in restul! care confine celule ATM. intrucat capacitatea de sarcina utila (2340 de octefi) nu este un multiplu intreg de lungimea celulei (53 de octefi), o celula poate fi secjionata la marginea sarcinii utile. Octetul H4 din adaosul de cale este setat la emisie pentru a indica urmatoarea aparijie a unei margini de celula. Cu alte cuvinte, valoarea din campul H4 indica numarul de octefi pana la prima margine de celula ce vine dupa octetul H4. Gama de valori admise este de la 0 la 52.

6.6. STRATUL DE ADAPTARE LA ATM

Modul de transfer asincron este adecvat pentru transferul fisierelor de date. Pentru informafii de alt tip, devine necesar un strat de adaptare Un exemplu este semnalul vocal digitalizat prin modulafia de cod a pulsurilor (Pulse Code Modulation, PCM), constand intr-un sir continuu de octeji reprezentand esantioane, din care la receptfe trebuie refacut semnalul ana-

logic original. Pentru a transmite voce utilizand ATM, este deci necesar sa se asambleze bifii PCM in celule la emisie si sa fie extrasi din celule la recepjie astfel incat sa furnizeze receptorului un flux constant de bifi. Un alt exemplu este LAPD, protocolul standard pentru controlul legaturii de date pentru ISDN si B-ISDN. Este necesar sa se segmenteze un cadru LAPD intr-un numfir de celule la emisie si sa se reasambleze cadrul din celule la recep{ie. Prin faptul ca se permite utilizarea LAPD peste ATM, toate aplicafiile si protocoalele de semnalizare a controlului ISDN pot fi utilizate si in B-ISDN.

Notam prescurtat stratul de adaptare la ATM cu SAA. Recoman-darea 1.362 a UIT-T listeaza urmatoarele exemple generale de servicii furnizate de SAA:- Tratarea erorilor de transmisiune.- Segmentarea si reasamblarea, pentru a permite ca in campul de informafieal celulelor ATM si fie transportate blocuri de date mai mari.- Tratarea condijiilor in care celulele s-au pierdut sau au fost gresit inserate.- Controlul fluxului si controlul tactului.

UIT-T a definit patru clase de servicii care acopera o gama larga de cerinfe. Clasificarea se bazeaza pe urmatoarele criterii:- Relajia de tact dintre sursa si destinajie- Viteza de bit (constants sau variabila)- Modul de conectare (orientat spre conexiune sau fara conexiune).

Conform acestei clasificari, sunt cinci tipuri de protocoale pentru stratul de adaptare la ATM.

Serviciile incadrate in clasa A necesita o relate de tact intre sursa si destinafie, viteza de bit este constants, transferul de informajie este orientat spre conexiune, iar protocolul este de tipul 1.

Pentru serviciile de clasa B, este necesara menjinerea unei relafii de tact intre sursa si destinafie, transferul este orientat spre conexiune, dar viteza de bit este variabila. Protocolul este de tipul 2.

Pentru clasele C si D, nu exista o relajie de tact intre sursa si destinajie, iar viteza de bit este variabila. La clasa C, modul de transfer este orientat spre conexiune, iar protocoalele de adaptare la ATM sunt de tipul 3/4 sau de tip 5. La clasa D, modul de transfer este fara conexiune, iar protocoalele sunt de tip 3/4.

Un exemplu de serviciu din clasa A este emulaua unui circuit, caz in care viteza de bit este constanta, necesitand men^inerea unei relatii de tact, iar transferul este orientat spre conexiune.

Un exemplu de serviciu din clasa B este video cu viteza variabila de bit, ca in cazul unei teleconferinje, aplica|ie orientata spre conexiune in care

10

tactul este important, dar viteza de bit variaza in functie de volumul de activitate din scena.

Clasele C ~i D corespund aplicatiilor de transfer de date.

Protocoalele de adaptare la ATM

Stratul de adaptare la ATM este organizat in doua substraturi logice: substratul de convergenta (SC) ~i substratul de segmentare ~i reasamblare (SSR).

Substratul de convergenta asigura functiile necesare unor aplicatii particulare. Fiecare aplicatie se ata~eaza la stratul de adaptare la ATM intr- un punct de acces la serviciu (PAS), care nu este nimic altceva decat adresa aplicatiei. Acest substrat depinde deci de serviciu.

Substratul de segmentare ~i reasamblare raspunde de impachetarea informatiei primite de la SC in celule la emisie ~i de despachetare la receptie.

6.7. CONTROLUL TRAFICULUI -51AL CONGESTIEI

Spre deosebire de retelele clasice cu comutatie de pachete sau cu releierea cadrelor, care in general transfera fi~iere de date, ceea ce se face in salve, cu pauze lungi de transmisie intre ele, in retelele de mare viteza bazate pe ATM, se transmit ~i semnale reprezentand informatie analogica la sursa (voce, sunet ~i imagini). Acestea din urma trebuiesc transmise in timp real, in ordinea stricta de la emisie, ceea ce presupune metode deosebite de control al traficului ~i al congestiei.

Controlul traticului

Functia de control al traficului ATM se refera la setul de actiuni pe care Ie intreprinde reteaua pentru a evita conditiile favorabile congestiei sau pentru a minimiza efectele congestiei. Le vom considera pe rand.

1. Controlul resurselor reteleiPentru aceasta, se definesc mai multe clase de calitate a serviciului ~i

se aloca resursele retelei astfel incat sa se separe fluxurile de trafic conform cu caracteristicile serviciului.

Parametrii importanti pentru calitatea serviciului sunt raportul de pierdere a celulelor, intarzierea de transfer a celulelor ~i variatia intarzierii

11

celulelor. O conexiune pe cale virtuala (CcaleV) ne ofera un mijloc convenabil de a grupa conexiuni pe canal virtual (CcanalV) similare. Refeaua pune la dispozijie o capacitate totala si caracteristici de performan^a pe calea virtuala, iar acestea pot fi distribuite pe conexiuni virtuale.

Distribujia se poate face in funcjie de o cerere la varf estimate sau prin multiplexare statistics. In primul caz, fiecSrei conexiuni pe canal virtual i se poate oferi calitatea serviciului conforms cu un varf estimat; deza-vantajul este cS, majoritatea timpului, capacitatea unei conexiuni pe cale virtuala nu este utilizata complet, resursele re{elei ramanand subutilizate. In eel de al doilea caz, exists avantajul unei utilizSri eficiente a capacitafii, dar to(i parametrii de calitate a serviciului au de suferit.

2. Controlul admiterii la conexiune

Refeaua trebuie sa se protejeze impotriva unor incarcari excesive. Atunci cand solicita o nouS conexiune pe canal virtual sau pe cale virtuala, un utilizator trebuie sa specif ice - implicit sau explicit - caracteristici le traficului in ambele direcjii pentru acea conexiune. In acest scop, utilizatorul selecteaza una din clasele de calitate a serviciului pe care le propune reteaua. Refeaua accepts conectarea numai dacS poate asigura resursele necesare pentru nivelul de trafic respectiv menjinand in acelasi timp calita-tea serviciului convenitS a conexiunilor deja existente. Acceptand conectarea, rejeaua formeaza un contract de trafic cu utilizatorul. O data ce conectarea a fost acceptata, refeaua continuS sa asigure calitatea serviciului convenita cats vreme utilizatorul respecta contractul de trafic.

Contractul de trafic consta in patru parametri, definiji mai jos.Viteza de varf a celulei este o margine superioara a traficului ce

poate fi propus pe o conexiune ATM.Viteza suportabila a celulei este o margine superioara a vitezei medii

pe o conexiune ATM, calculata pe durata conexiunii. >; Toleranfa la salve este o margine superioara a variabilitatii sosirilor celulelor observata intr-un anumit punct de masurare cu referire la viteza suportabila a celulei.

Dupa cum am vazut, orice celula ATM are un bit de prioritate in eventualitatea pierderii. Aceasta ii ofera unui utilizator posibilitatea de a solicita doua nivele de prioritate pentru o conexiune ATM, prioritatea fiind indicata prin bitul rezervat pentru aceasta din antetul celulei. Daca se utilizeaza doua nivele de prioritate, trebuie precizafi parametrii de trafic pentru ambele fiuxuri de celule. Pe aceasta baza, re{eaua poate aloca mai eficient resursele.

12

3. Controlul parametrilor de utilizare

O data ce conectarea a fost acceptata, functia de control al parametrilor de utilizare monitorizeaza conexiunea pentru a determina daca traficul se desfasoara conform cu contractul de trafic.

4. Controlul prioritafii

Controlul prioritajii intervine atunci cand se incepe eliminarea celulelor din cauza congestiei. Obiectivul este de a elimina celule de prioritate scazuta pentru a le proteja pe cele de prioritate ridicata.

Controlul congestiei

Controlul congestiei se refera la acjiunile intreprinse de rejea pentru a minimiza intensitatea, viteza si durata congestiei.

0 prima acjiune posibila este eliminarea selectiva a celulelor, similar cu controlul prioritajii.

O a doua acfiune posibila este indicarea explicita a congestiei, informatie inscrisa in antetul celulei pentru a atenfiona nodurile prin care va trece celula ca exista semne de congestie. Pentru aceasta, primii doi bi^i ai campului care arata tipul de sarcina utila se inscriu cu 01. O data ce aceasta valoare a fost inscrisa de un nod oarecare, ea nu mai poate fi modificata de alte noduri ale re^elei de-a lungul caii pana la utilizatorul de destina^ie.