capitolul 5 m ocietãþile ecrete - all.ro · pdf fileistoria n-a stabilit...

SOCIETÃÞILE SECRETE 1

SUMARUL CAPITOLULUI

ASASINII

ALEºII LUI JUPITER

FRANCMASONII

GARDUNA

SFÂNTUL VEHM

ILLUMINATI

CAVALERII TEMPLIERI

OAMENII LEOPARD

MAU-MAU

ROZICRUCIENII

THUGGEE

TONGII

CAPITOLUL 5

SOCIETÃÞILE SECRETE

Mulþi oameni sunt profund încredinþaþi cã ar putea obþine mai uºor putere, bogãþie ºi

prestigiu, dacã ar avea acces la anumite secreteale succesului, deþinute de societãþi misterioasecare doresc sã-ºi þinã metodele ascunse faþã de

restul societãþii. De-a lungul secolelor, asemeneasocietãþi secrete i-au privit de sus pe neiniþiaþi,

datoritã cunoºtinþelor interzise pe care leposedau ºi, uneori, i-au terorizat sau chiar

asasinat pe cei a cãror insistenþã în a le descifratainele nu li s-a pãrut bine-venitã.

http://www.all.ro/enciclopedia-gale-a-fenomenelor-neobisnuite-si-inexplicabile-vol-2.html

INTRODUCERE

În acest capitol vor fi examinate o serie desocietãþi secrete care au aprins imagi-naþia, spaima ºi invidia celor din afara lor,

vreme de sute de ani. Unii dintre favoriþiiteoriilor conspiraþiei, francmasonii, deºicândva puternici ºi influenþi în lumea occi-dentalã, sunt consideraþi astãzi doar o relicvãsocialã a trecutului. O altã societate secretã,Illuminati, consideratã de mulþi simpatizanþiai teoriilor conspiraþioniste cea mai perfidãdintre toate, a cãzut în obscuritate spre finelesecolului al XVIII-lea. Dar, în opinia entuziaº-tilor conspiraþiei, ambele societãþi rãmân unpericol pentru libertãþile individuale, acþio-nând, chipurile, din umbrã, infiltrând pe furiºorganizaþiile politice, manipulând în secretfiecare nivel al guvernãrii ºi fiecare aspect alsocietãþii.

Aproape fãrã excepþie, fiecare dintre socie-tãþile secrete prezentate în acest capitol auînceput prin a avea aspiraþii religioase seri-oase, care s-au transformat încet în ambiþiipolitice ºi în cele din urmã au degenerat înactivitãþi criminale. Garduna ºi Sfântul Vehms-au nãscut din viziuni mistice ºi pasiuneapentru apãrarea creºtinismului de cei ce cãu-tau sã-l distrugã. În ciuda intenþiilor nobileale fondatorilor, ambele grupãri au fost folo-site pentru a urmãri ambiþii politice ºi curândau devenit bande infracþionale. Tongii ºiTriadele chinezeºti au început ca asociaþii deprotecþie pentru negustorii ºi muncitorii ex-ploataþi de clasa dominantã sau, în StateleUnite, de societatea albã, dominantã. Înunele oraºe, Tongii au rãmas în primul rândcluburi sociale private angajate în infracþiunifãrã violenþã, ca jocurile de noroc ilegale.Triada a devenit însã una dintre cele maimari organizaþii criminale din lume.

Vor exista întotdeauna indivizi invidioºi ºifrustraþi care sã creadã cã bogaþii ºi-au do-bândit averea ºi puterea doar prin posedareaunor formule secrete sau cuvinte magice, oriprin practicarea ritualurilor supranaturale.Aceeaºi indivizi vor cãuta cu disperare sãdevinã membri ai grupurilor despre care credcã au astfel de puteri mistice sau vor deveniobsedaþi de gândul de a le distruge. Cavalerii

Templieri au dobândit un statut superior caordin cavaleresc, graþie acþiunilor generoaseale câtorva cavaleri care au jurat sã-i aperepe pelerini în drumul acestora spre ÞaraSfântã. La început, aceºti cavaleri pioºi ºiviteji erau atât de sãraci, încât trebuia sãîmpartã acelaºi cal ºi sã-l cãlãreascã pe rând.Secole mai târziu, când templierii au devenitcel mai bogat ºi puternic ordin din Europa,statul ºi biserica au decis cã aceºti soldaþicreºtini, foºti cândva evlavioºi îºi dobândis-erã comorile pãmânteºti ºi puterea vene-rându-l pe Satana ºi practicând cele mai res-pingãtoare acte de profanare ºi blasfemie.Ordinul templierilor care fusese cândva bas-tionul creºtinãtãþii, în timpul cruciadelorpentru apãrarea Þãrii Sfinte, a fost desfiinþatprin hotãrâre papalã, iar membrii sãi torturaþiºi arºi pe rug. Istoria n-a stabilit încã gradulde vinovãþie al templierilor ca eretici, dareste puþin probabil ca ei sã fi meritat unastfel de sfârºit înjositor.

Deºi nu existã vreo dovadã clarã care sãateste cã templierii au comis sacrificii uma-ne, aºa cum au fost acuzaþi, membrii cultuluiLeopardul din Africa au fost responsabili demulte crime rituale, pe altarele lor din junglã,ºi au lãsat în urmã sute de cadavre umanemutilate, care le-au dovedit vinovãþia. Thuggeedin India, care au comis mai multe crimedecât oricare altã societate secretã, au dedi-cat vieþile miilor de victime strangulate zeilorlor, Kali.

Dintre toate societãþile secrete examinateîn acest capitol, doar tongii ºi francmasoniimai existã în secolul XXI. În vreme ce unelegrupãri metafizice contemporane pretind cãmoºtenirea lor filosoficã ar deriva din tradiþiatemplierã sau rozicrucianã, asemenea afir-maþii nu denotã decât admiraþia faþã de pre-ceptele ºi idealurile organizaþiilor respective.Uneori, criminaliºtii pot discerne elemente cesugereazã implicarea în anumite crime sauasasinate a Thuggeeilor sau Asasinilor, darsunt puþine indicii cã aceste societãþi existãîncã, ca forþe de temut. Pe de altã parte, suntunii care susþin cã Illuminati lucreazã, dinumbrã, pentru a impune o nouã ordine mon-dialã care va înrobi cea mai mare parte aomenirii.

ENCICLOPEDIA GALE2



Existã încã multe teorii ale conspiraþieireferitoare la dispariþia prinþesei Diana(1961-1997) ºi a iubitului ei, Dodi AlFayed. Printre cele mai comune presu-

puneri legate de accidentul fatal din 31 august 1997se numãrã urmãtoarele :

� Prinþesa Diana a fost asasinatã de traficaþiiinternaþionali de arme, furioºi pe implicareaei într-o campanie globalã împotrivafolosirii minelor terestre.

� Motocicliºtii care au provocat accidentullimuzinei lui Fayed nu erau paparazzi, ciasasini plãtiþi, care au provocat ºoferul sãconducã periculos ºi au precipitatdeclanºarea accidentului.

� Diana a fost ucisã de serviciile secretebritanice, din ordinul familiei regale. ReginaElizabeth ºi prinþul Philip au fost deranjaþide divorþul dintre prinþul Charles ºi prinþesaDiana. Ziarele au scris cã familia regalã adiscutat consecinþele neplãcute legate decontinuarea relaþiei dintre Diana ºi Dodi.Adepþii teoriei conspiraþiei susþin cã, atuncicând s-a zvonit cã Diana ar fi rãmas însãr-cinatã cu Dodi, familia regalã a decis elimi-narea ei.

� Prinþesa Diana a plãtit preþul suprem pentruimplicarea în magie. Se ºtia cã prinþesa Dianaºi Sarah Ferguson, fosta soþie a prinþuluiAndrew, au cãutat sfatul mediumurilor ºiclarvãzãtorilor. Unii fani ai conspiraþiei ausugerat cã moartea Dianei ºi a lui Dodi a fosturmarea practicilor oculte care s-au rãsfrântasupra prinþesei ºi cã blestemele lansate deea asupra inamicilor au avut un efect debumerang ºi ºi-au redirecþionat energiamaleficã asupra ei ºi a iubitului ei.

� Diana a fost ucisã pentru cã deranjase oputernicã societate secretã. Unii insistã cãaceastã societate nu aproba acþiunile pu-blice ºi private ale prinþesei ºi a decis con-damnarea ei la moarte înainte ca Diana sãsupere ºi mai mult familia regalã.

MOARTEADIANEI,PRINÞESÃ DEWALLESSURSE

„Death of a Princess.“ http://www.eonline.com/Features/Features

/Diana/.

Princess Diana : The Conspiracy Theories. http://www.londonnet.

co.uk/In/talk/news/diana_conspiracy_theories.html.

„Princess Diana : Murder Coverup.“ Conspiracy Planet.

http://www.conspiracyplanet.com/channel.cfm?ChannellD’41.


Cea mai secretã dintre aceste organizaþiirãmâne Ordinul Rozicrucienilor, ale cãruimanifeste au ajutat la naºterea multoradintre cele mai liberale idei ale Iluminismuluieuropean. Deºi astãzi puteþi gãsi prin revistecupoane ce pot fi completate pentru a devenimembri ai strãvechiului Ordin al Rozicrucie-nilor, organizaþia modernã nu este decât unomagiu adus adepþilor anonimi de odinioarãai misteriosului pãrinte iluminat ChristianRosencreutz, cãci niciun membru al organi-zaþiei iniþiale, care a apãrut dupã 1600 nu afost vreodatã identificat.

LECTURI SUPLIMENTARE

Daraul, Arkon. A History of Secret Societies.

New York, Pocket Books, 1969.

Heckethorn, Charles William. Secret Societies

of All Ages and Countries. Kila, Mont.,

Kessinger Publishing, 1997.

Howard, Michael. The Occult Conspiracy :

Secret Societies – Their Influence and

Power in World History. Rochester, Vt.,

Inner Traditions, 1989.

ASASINII

Consideratã una dintre cele mai temutesocietãþi secrete, secta Haºaºinilorsau Asasinilor a pãrut în stare sã

penetreze orice sistem de securitate ºi sãdoboare orice victimã, indiferent de paza decare beneficia. Asasinii se miºcau de parcã arfi fost umbre mortale ºi izbeau cu o furie carezdruncina nervii ºi hotãrârea celor mai vaj-nici adversari. Însãºi denumirea acestei soci-etãþi secrete de ucigaºi a dat în limbile mo-derne termenul „asasin”, persoanã ce ucidedin fanatism sau din raþiuni pecuniare, ter-menul „asasinat”, actul de a ucide perfid ºisubit ºi termenul „asasinare”, eliminarea fizi-cã a unei persoane importante. Numele iniþialal sectei, Haºaºinii, derivã de la „haºiº”, denu-mirea arabã a cânepei indiene (cannabissativa), iar cruciaþii europeni, ºi nu numai ei,i-au acuzat pe asasini cã ar fi folosit deliberat

efectul narcotic al acestui drog pentru a do-bândi un curaj nebunesc ºi a-ºi îndepãrtateama de moarte.

La începuturile sectei, majoritatea mem-brilor erau adepþi ai ramurii Nizari a secteiºiite Isma Iliyya ºi trãiau mai ales în Siria ºiPersia. În 1090, Hasan ibn Sabbah (1034-1124) a cucerit citadela muntoasã Alamaut,din nordul Persiei, ºi a fãcut din ea „CuibulVulturilor”, un centru în care, el, ca maremaestru, putea trãi în relativã siguranþã ºisã-ºi direcþioneze forþele în tot Orientul Mijlo-ciu. Hasan a devenit cunoscut ca „Bãtrânulde pe Munte” ºi ºi-a propus sã creeze o orga-nizaþie fanaticã, formatã din oameni devotaþinumiþi fedaini, care îndeplineau cu totalãobedienþã poruncile sale.

Hasan cumpãra frecvent de la familiilesãrace bãieþi pe care îi creºtea ºi educa întabere speciale, unde tinerii erau antrenaþi înechipe sinucigaºe de comando, pentru a acu-mula tot mai multã experienþã de luptã.Hasan fãcea din aceºti tineri nu doar rãz-boinici de temut, dar îi ºi îndoctrina spiritual,convingându-i cã doar sub tutela sa se potapropia de misterul sacru ºi suprem, relevattot de el. În tainã, Bãtrânul Hasan de peMunte le spunea adepþilor cã învãþãturile ofi-ciale ale islamului induc în eroare. Paradisulputea fi atins nu urmând principiile propovã-duite de Mahomed (c.570-632), ci dovedindo obedienþã totalã faþã de Hasan ibn Sabbah,care era adevãrata încarnare a lui Allah pePãmânt.

Majoritatea surselor referitoare la istoriaAsasinilor susþine cã, pentru ca iniþiaþii sã nuaibã niciun dubiu cã el este divinitatea întru-patã, Hasan le oferea generoase cantitãþi dehaºiº, apoi îi cãlãuzea, hipnotic, prin luxuri-antele grãdini ale paradisului, unde li se per-mitea sã zãreascã frumuseþea vieþii de dupãmoarte. Când tinerii îºi recãpãtau cunoºtinþa,erau convinºi cã li se permisese sã pãtrundã,pentru câteva clipe, în starea de fericireeternã ce-i aºtepta dupã moarte. Deºi poveºtide acest gen au circulat încã din perioadacruciadelor, în secolul al XI-lea, alte surse auafirmat recent cã acuzaþiile de abuz dedroguri, aduse Asasinilor, nu reflectau decâtdispreþul manifestat de contemporani faþã de

ENCICLOPEDIA GALE4


membrii acestei minoritãþi, secta fiind asoci-atã pe nedrept cu unul dintre cele maidetestabile vicii din toate timpurile.

Indiferent cã violenþa ºi cruzimea lui

Hasan ibn Sabbah a fost sau nu exageratã în

timp, s-a pãstrat o scenã ce ilustreazã dimen-

siunea metodelor folosite de Bãtrânul de pe

Munte pentru a-ºi domina oamenii. Potrivit

unei descrieri, o datã, când Hasan a cãutat sã

impresioneze un grup de tineri, spre a-i con-

vinge sã devinã fedaini, el a poruncit ca în

faþa tronului sãu sã se sape o groapã sufi-

cient de adâncã sã încapã un om, pânã la

gât. Apoi, dupã ce þãrâna din groapã a fost

îndepãrtatã ºi groapa acoperitã cu un covor

multicolor, Hasan i-a cerut unui fedain sã

intre în groapã ºi sã-ºi punã în jurul gâtului o

tavã gãuritã la mijloc astfel încât sã permitã

sã fie vizibil doar capul omului. Pentru a face

iluzia ºi mai convingãtoare, a împrãºtiat

sânge proaspãt în jurul presupusului cap

despãrþit de trup.

Când un locotentent al lui Hasan aducea

potenþialii recruþi înaintea tronului, Bãtrânul

de pe Munte le spunea, cu o voce tunãtoare,

cã el, în calitate de Dumnezeu pe Pãmânt,

avea multe puteri minunate ºi înspãimân-

tãtoare ; putea sã facã capul decapitat de pe

tipsie sã le vorbeascã tinerilor despre des-

fãtãrile paradiziace care-i aºteptau pe rãzboi-

nicii cãzuþi în luptã.

În acel moment, fedainul cu capul pe

tipsie îºi deschidea ochii ºi încuviinþa splen-

dorile pe care sufletul sãu le vãzuse în para-

dis. Dupã ce proaspeþii recruþi erau astfel

impresionaþi ºi jurau credinþã lui Hasan,

plecau vorbind în ºoaptã despre gloria de a-l

servi pe Allah pe Pãmânt. ªi odatã ce iluzia

reuºea sã-ºi atingã scopul propus, Hasan po-

runcea ca fedainul care-l asistase în aceastã

înscenare sã fie decapitat cu adevãrat, iar

capul sã-i fie înfipt într-un par, astfel încât toþi

sã vadã cã era mort.

Deºi Asasinii au ajuns sã fie temuþi de cru-

ciaþii creºtini, de regi, prinþi, ºeici ºi sultani,

numãrul lor n-a fost probabil niciodatã mai

mare de 2 000 de fedaini. Deoarece Hasan

ºi-a îndoctrinat rãzboinicii cu credinþa cã

doar cei ce mor pentru cauza propovãduitã

de el vor ajunge imediat în paradis, aceºtia

luptau cu o furie nemaipomenitã ºi în bãtãlie

nu resimþeau spaima fireascã faþã de moarte.

Maeºtri ai deghizãrilor ºi cunoscãtori ai mul-

tor limbi ºi dialecte, Asasinii puteau pãrea,

într-o zi, simpli þãrani, muncind pe lângã

zidurile vreunui castel, pentru ca a doua zi sã

se transforme în rãzboinici de elitã, ce-ºi

ucideau victimele lovind din umbrã. Asasinii

se infiltrau în serviciul tuturor conducãtorilor

din regiune, pozând în soldaþi sau servitori

loiali, dar întotdeauna gata sã se supunã

poruncilor Bãtrânului de pe Munte, atunci

când acesta le poruncea sã atace. Un sultan

puternic, care sfida cererile lui Hasan, s-ar fi

putut trezi brusc atacat de Asasini aflaþi de

ani de zile în solda sa, ºi omorât atunci când

liderul sectei poruncea. Pe mãsurã ce soci-

etatea secretã a lui Hasan a devenit cunos-

cutã în Orient, niciun monarh nu mai putea fi

sigur cã printre slujitorii sãi credincioºi nu se

strecurase ºi vreun Asasin, aºteptând ordinul

de a-l ucide.

Între 1090 ºi 1256 au existat opt mari

maeºtri care au condus gruparea Asasinilor.

Între 1256 ºi 1258, mongolii au distrus prac-

tic secta în Iran ºi Siria. Deºi Asasinii s-au

împrãºtiat prin Orient ºi au pãtruns ºi în

Europa, în 1272 sultanul mameluc Baybars

i-a distrus ca sectã organizatã.





Howard, Michael. The Occult Conspiracy :

Secret Societies – Their Influence and

Power in World History. Rochester, Vt.,

Inner Traditions, 1989.

Howarth, Stephen. The Knights Templar. New

York, Barnes & Noble, 1993.


Î N T R E 1090 ºi 1256 au existat opt mari

maeºtri care au condus gruparea Asasinilor.


ALEºII LUI JUPITER

La începutul secolului al XIX-lea, sudulItaliei a avut mult de suferit din cauzaraidurilor unor mici bande de tâlhari

care coborau din ascunziºurile lor, aflate înmunþii din Calabria ºi Abruzzi, pentru a jefuicãlãtorii ºi a prãda satele. Autoritãþile aupãrut incapabile sã distrugã bandele de tâl-hari ºi sã protejeze populaþia ºi doar rãzbu-nãrile ºi duelurile dintre bandiþi i-au împiedi-cat pe aceºtia sã se uneascã într-o singurãforþã, spre a provoca tulburãri ºi mai mari.Apoi, în 1816, un anume Ciro Annunchiarico(m. 1818) a devenit inamicul public numãrul 1în sudul Italiei, când a pretins cã ar posedaputerea lui Jupiter, pãrintele zeilor din Romaanticã, ºi a reunit într-o singurã forþã bandelede tâlhari conducându-le la jaf, prãdãciuni ºiincendii sub emblema craniului cu oaseîncruciºate ºi a devizei „Tristeþe, Moarte,Teroare ºi Doliu.”

Pe la 1817, Annunchiarico avea deja însubordine circa 20 000 de oameni, membriai societãþii secrete Aleºii lui Jupiter Fulge-rãtorul. Aceºtia erau împãrþiþi în tabere decâte 300-400 de membri ºi în escadroane de40-60 de indivizi. Societatea era structuratãpe criterii militare ºi în sânul ei exista o disci-plinã strictã. Ciro Annunchiarico, dacã ar fidorit, ar fi putut cu uºurinþã declanºa o revo-luþie fãþiºã împotriva guvernãrii, în sudulItaliei. Dar Annunchiarico, care pretindea cãprin trup îi curge puterea marelui zeu Jupiter,era mai interesat de extinderea faimei per-sonale decât de oportunitãþile politice.

Annunchiarico provenea dintr-o familieînstãritã ºi învãþase la seminar, fiind destinatunei cariere vrednice în cadrul BisericiiCatolice. Însã, numeroasele sarcini cu caretrebuia sã se confrunte un paroh obiºnuit

nu-l prea atrãgeau, cãci prefera viaþa unuiboiernaº de þarã, pe moºia familiei. Ajunstotuºi preot, n-a respectat jurãmântul de celi-bat ºi a sedus o tânãrã care era logoditã cuGiovanni Montolesi, fiul unui bogat negustor.Când acesta a aflat despre idilã, l-a acuzat peAnnunchiarico cã aduce ruºinea asupratagmei preoþeºti, dezonorându-i logodnica.Fãrã niciun cuvânt, preotul a scos un pumnalºi l-a înjunghiat pe Montolesi direct în inimã.Apoi, în viziunea sa bizarã, Annunchiarico adeclarat cã omul pe care tocmai îl asasinaseîl insultase pe el ºi pe toþi preoþii roma-no-catolici, astfel încât a declarat rãzbunareîntregii familii Montolesi, ucigând prin vicle-nie 13 sau 14 membri ai acesteia, în urmã-toarele câteva luni. Evident, Annunchiarico afost în cele din urmã pus sub urmãrire deautoritãþi ºi a fugit, alãturi de câþiva prieteni,în munþi, devenind un proscris.

Încã de tânãr a dobândit reputaþia uneipersoane deosebit de inteligente ºi studi-oase. Ca lider al unei mici bande de briganzi,care prefera o viaþã de plãceri traiului spar-tan, în ascunziºuri, a dezvoltat un plan ceîmpletea dragostea ºi respectul oamenilorpentru instituþia preoþiei cu spaima lor faþãde societãþile secrete. Convocându-i pe alþicapi ai tâlharilor din munþi, Annunchiarico areuºit sã-i convingã cã trebuie sã se uneascãpentru a rezista soldaþilor trimiºi în mod con-stant sã-i vâneze. În vreme ce cãpeteniilecãutau sã decidã cine e cel mai potrivit sã fieconducãtor, Annunchiarico a apãrut în veº-minte de preot ºi a anunþat cã va celebraliturghia. Capii bandiþilor au îngenuncheat,spre a primi binecuvântarea, atitudine obedi-entã ce a semnalat recunoaºterea lui ca lider.În timpul celebrãrii evangheliei romano-ca-tolice, le-a spus tuturor bandiþilor adunaþi cãspiritul lui Jupiter, pãrintele zeilor din ve-chime, trecuse asupra lui ºi îi poruncise sãîntemeieze un nou ordin, Aleºii lui Jupiter.

În scurt timp, numeroasele grupãri inde-pendente de hoþi ºi asasini au devenit o sin-gurã societate secretã. Când s-a rãspânditvestea despre pretinsele puteri supranaturaleale liderului lor, Ciro Annunchiarico, cunos-cut acum ca Jupiter Fulgerãtorul, oamenii audat nãvalã în munþi, sã se alãture lojilor ale-ºilor. Pentru a facilita rãspândirea mai rapidã

ENCICLOPEDIA GALE6

Î N 1816, un anume Ciro Annunchiarico

(m. 1818) a devenit inamicul public numãrul 1 în

sudul Italiei.


a zvonurilor referitoare la legendarele saleabilitãþi, Annunchiarico s-a folosit de oamenicare semãnau cu el, pentru a-i servi dreptdubluri. Îmbrãcaþi în veºminte preoþeºti, eierau dovada certã cã Jupiter Fulgerãtorulputea fi în mai multe locuri în acelaºi timp.De asemenea, a cerut gãrzilor sale de corp sãse deghizeze în diavoli, cu coarne ºi cozi,pentru a perpetua credinþa cã ar avea pu-terea de a porunci demonilor ºi a-i controla.Niciunul dintre oamenii sãi ori dintre sãteninu îndrãznea sã rosteascã vreun cuvântîmpotriva lui Annunchiarico, de teamã cãdemonii invizibili, aflaþi prin preajmã, l-arputea pârî ºi ar avea de înfruntat consecin-þele. Curând s-au auzit vorbe despre teribi-lele fulgere cu care el ar fi fost în stare sã-ºizdrobeascã duºmanii, întocmai anticuluiJupiter. Când Annunchiarico i-a informat peclericii locali cã primise puterea divinã ºidoar lui i se cuvenea sã slujeascã liturghia,aceºtia au încetat sã mai serveascã în bise-rici, de teamã sã nu fie fulgeraþi.

Micile detaºamente armate trimise împo-triva Aleºilor au fost rapid anihilate. În 1818,o trupã de 1000 de soldaþi sub comanda ge-neralului d’Octavio a fost adusã în munþi,pentru a-l aresta pe Annunchiarico ºi a-i dis-truge banda de briganzi. Recruþii, supersti-þioºi, erau atât de înspãimântaþi de atotpu-ternicul Jupiter, încât i-au permis sã pãtrundãnoaptea în tabãra lor ºi sã-i punã generaluluipumnalul la beregatã. Annunchiarico s-adovedit mãrinimos ºi nu l-a ucis, dar i-a aver-tizat pe militari cã, dacã vor mai pângãri vre-odatã munþii sãi, fulgerele lui îi vor ucide petoþi. Generalul d’Octavio ºi soldaþii au plecatla ivirea zorilor.

Când autoritãþile au înþeles cã orice ar-matã recrutatã din sudul Italiei va manifestaaceeaºi teamã superstiþioasã ca ºi populaþialocalã faþã de Annunchiarico, au angajat oarmatã de 1200 de mercenari germani ºielveþieni sub comanda generalului englezChurch. În mod straniu, apropierea acestorveterani experimentaþi ai rãzboaielor napo-leoniene, l-a afectat pe Annunchiarico într-unmod care i-a uimit pe oamenii sãi. A devenitclar cã zeul lor era tot mai nervos, chiar în-spãimântat de anunþata sosire a soldaþilorprofesioniºti în munþi. Când în taberele

aleºilor s-a auzit cã mercenarii erau înarmaþipânã-n dinþi ºi cãliþi în rãzboaie, mii de tâlhariau dezertat în câteva ore. În scurt timp, din te-muta armata de 20 000 de oameni, Annunchia-rico avea alãturi doar câteva sute dintre ceimai fideli discipoli.

Aleºii rãmaºi s-au retras în sãtucul SantaMarzano, alegând locaþia datoritã zidului ceînconjura aºezarea. Sperând cã localnicii i sevor alãtura, Annunchiarico s-a pregãtit pentruasediu. Cetãþenii din Santa Marzano ºi-au datseama cã, de fapt, atotputernicul JupiterFulgerãtorul era doar un bandit ca oricarealtul ºi nimic din aparenþa lui nu i-a pututconvinge sã-ºi riºte vieþile apãrându-l împo-triva mercenarilor strãini. Dupã un asediu decâteva zile, soldaþii generalului Church aupãtruns în sat, ucigându-i pe aleºii careopuneau rezistenþã ºi arestându-i pe ceilalþi.Annunchiarico ºi trei dintre locotenenþii sãiau reuºit sã scape, dar au fost capturaþi,patru zile mai târziu.

Pe când era condus spre plutonul de exe-cuþie, Annunchiarico a început sã se laude cãomorâse 60 sau 70 de oameni cu mâna lui ºisã-l maimuþãreascã pe preotul care venisesã-i dea ultima împãrtãºanie. Mulþi dintreoamenii de rând adunaþi în ziua execuþieimurmurau cã Fulgerãtorul va invoca puterealui Jupiter ºi va scãpa astfel de mercenariicare-l prinseserã. În mod incredibil, când cei21 de membri ai plutonului de execuþie autras în el, Ciro Annunchiarico a rãmas viu, areuºit sã îngenuncheze, ºi a început sã seroage lui Jupiter. Uimit, generalul Church aporuncit ca propria muschetã a banditului sãfie încãrcatã cu un glonþ de argint ºi ca unsoldat sã descarce arma direct în capul luiAnnunchiarico, pentru a se asigura cã legen-darul lider al societãþii secrete era cu ade-vãrat mort.







Lefebure, Charles. The Blood Cults. New York,

Ace Books, 1969.



ENCICLOPEDIA GALE8

Adepþii teoriilor conspiraþioniste se tem cãîn primii ani ai secolului al XXI-lea, toþiamericanii vor fi obligaþi sã poarte,undeva în corp, un implant cu biocip.

Biocipul va fi probabil implantat în antebraþul stângsau drept, pentru a facilita scanarea. Fiecare individva primi un numãr de identificare, pe viaþã.

Deºi funcþia biocipului va fi, în primul rând, ceade identificare, el va fi conectat la un masiv sistemcibernetic, permiþând agenþiilor guvernamentalesupravegherea tuturor cetãþenilor prin intermediulsenzorilor de la sol ºi al sateliþilor. Mai mult, spunalarmiºtii, odatã amplasat sistemul, biocipurile vortransforma pe oricine într-un sclav controlat, deoareceacestea vor permite Serviciilor secrete sã influen-þeze neuronii unei persoane ºi sã determine apariþiaanumitor gânduri. Prin intermediul implanturilor cubiocip din creier, oamenii pot fi forþaþi sã gândeascãºi sã acþioneze exact cum sunt programaþi.

Mai mult, pretind adepþii teoriei conspiraþiei, unlaborator de cercetare al Marinei Militare Americane,finanþat de Serviciile secrete, ar fi reuºit uluitoareaperformanþã de a contopi neuroni cu microcipuri. Eisusþin cã atunci când un astfel de cip este implan-tat în creierul unei persoane, aceasta devineautomat o legumã ºi un sclav al Noii OrdiniMondiale. ªi de îndatã ce dispozitivul va fi perfec-þionat, implantul cu biocip ar putea fi lesne utilizatca o „armã de tip Frankenstein“, iar DepartamentulApãrãrii ar putea produce o armatã de zombiucigaºi.

Diferite publicaþii conspiraþioniste reamintescafirmaþiile unui cuplu din Palo Alto, California, con-vins cã problemele psihologice ale fiului lor, adoles-cent, sunt urmarea implantãrii în creierul acestuia aunui biocip, de cãtre un agent CIA, în timpul uneioperaþii de extragere a amigdalelor. Potrivit adoles-centului ºi pãrinþilor acestuia, el primeºte constantameninþãri ºi gânduri negative prin transmisiirecepþionate de biocip. Ei au afirmat cã dispozitivular fi fost vizibil la radiografii, dar cã agenþii CIA ar fidistrus dovezile.

IMPLANTURILECU BIOCIP ALELUI BIGBROTHERGARANTEAZÃÎNROBIREAMASELOR

Înainte de executarea sa, fostul militar americanTimothy McVeigh (1968-2002), autor al atentatuluide la Oklahoma City Federal Building, ºi-a exprimatfrecvent nemulþumirea faþã de faptul cã agenþiifederali îl puteau supraveghea încã din anii ’90, prinintermediul unui dispozitiv de monitorizare elec-tronicã plasat într-un picior. McVeigh ºi alþii consi-derau cã armata americanã ar fi implantat în secretastfel de dispozitive în picioarele militarilor care auluptat în Rãzboiul din Golf.

SURSE

Conspiracy Journal. http://members.tripod.com/uforeview.

Conspiracy Planet. http://www.conspiracyplanet.com/.

„MKULTRA, Biochips, Microchip Implants.“ Psychops.com.

http://www. psychops.com.


FRANCMASONII

Existã oameni care pretind cã francma-sonii constituie o frãþie secretã a for-þelor întunericului, deosebit de puter-

nicã, plãnuind sã domine planeta. Potrivitunor experþi în ocultism, „Supremul Arhitectal Universului”, venerat de masoni, nu estealtul decât Lucifer, deghizat în literaturamasonicã sub denumiri ca Zoroastru, Shiva,Abaddon ºi alte înfãþiºãri de divinitãþi pã-gâne. Aºa-numitele „scrieri sacre” ale franc-masoneriei, ca ºi ritualurile, parolele, iniþie-rile ºi saluturile secrete îºi au originea înreligiile romane ale misterelor, în ritualurileegiptene ºi în pãgânismul babilonian.Adesea, pusã în raport cu Illuminati, franc-masoneria este consideratã deosebit deinfluentã asupra fiecãrui aspect al societãþiiamericane – inclusiv asupra monedei naþio-nale, dolarul.

Dintre toate preocupãrile alarmiste, doarpartea referitoare la monedã ar putea avea ooarecare credibilitate. Pe aversul bancnoteide 1 dolar se aflã portretul lui GeorgeWashington (1732-1799), un mason înfocat,care a îmbrãcat ºorþul masonic ºi a prezidatinaugurarea Capitoliului Statelor Unite. Cea-laltã faþã a bancnotei reprezintã, în dreapta,Marele Sigiliu al Statelor Unite. În interiorullui se aflã un vultur, cu sãgeþi într-o ghearã ºio ramurã de mãslin în cealaltã ºi în cioc o fla-murã pe care scrie E Pluribus Unum. Înpartea opusã, deci în stânga bancnotei, seaflã o piramidã incompletã cu un ochi plutindîntr-un triunghi strãlucitor, în locul pietreiunghiulare. Deasupra ochiului stã scris AnnuitCoeptis, tradus de obicei prin „El ne-a ajutatîn acþiunea noastrã”, iar pe un pergament,dedesubt, se gãseºte sloganul Novus OrdoSeclorum, „o nouã ordine a vremurilor”.

Congresul a autorizat, în 1792, creareaMarelui Sigiliu al Statelor Unite, dar nimeninu s-a strãduit sã proiecteze unul. Aproape osutã de ani mai târziu, în 1884, Congresul aautorizat din nou realizarea unui Mare Sigiliual naþiunii. În 1892, au fost alocate fonduri,în speranþa cã un sigiliu edificator va fi gatapânã la Expoziþia Universalã de la Chicago. Încele din urmã, ambele feþe ale sigiliului aufost terminate, dar în seara în care a fost

inaugurat, partea care înfãþiºa piramida cuochiul atotvãzãtor a trebuit întoarsã spre zid,fiindcã unii spectatori au fost ofensaþi deasocierile masonice clare ale simbolului.Partea posterioarã a Marelui Sigiliu, autori-zatã de Congres în 1792, nu a fost cunoscutãde publicul american decât în 1935, cândpreºedintele Franklin Delano Roosevelt(1882-1945), mason de gradul 32, a pus-o pereversul bancnotei de 1 dolar.

Cei mai mulþi savanþi sunt de acord cãpiramida de pe bancnotã este Marea Piramidãa lui Keops din Gizeh care, pentru un mason,reprezintã emblema continuitãþii meºteºu-gului francmasoneriei, din zorii civilizaþiei, înEgipt, pânã în zilele noastre. Pentru francma-soni, este ºi o reamintire a faptului cã civiliza-þia egipteanã ar fi fost întemeiatã de supra-vieþuitorii de pe AAttllaannttiiddaa ºi cã Statele Uniteconstituie Noua Atlantidã, profeþitã demarele maestru mason Sir Francis Bacon(1561-1626). Piramida cu ochiul atotvãzãtorîl reprezintã pe Marele Arhitect al Universului,care i-a cãlãuzit pe pãrinþii fondatori aiStatelor Unite la întemeierea naþiunii, care


Templu masonic.

G E O R G E Washington a fost un mason

înfocat.


într-o zi se va dovedi moºtenitoarea strãve-chilor mistere ale Atlantidei ºi va reda ome-nirii paradisul terestru existent în epoca deaur a antichitãþilor.

Mitul central al francmasoneriei este axatîn jurul construirii marelui templu al regeluiSolomon (secolul al X-lea î.H.) ºi al asigurãrii,de cãtre suveranul evreu, a serviciilor celuimai desãvârºit arhitect al lumii, Hiram Abiff,despre care se spune cã ar fi clãdit magni-ficul templu, potrivit principiilor MareluiArhitect al Universului. Deºi Hiram este men-þionat în scrierile biblice ca maestru al artelorconstrucþiei, riturile francmasoneriei seextind dincolo de Biblie ºi creeazã un mitparalel, aºezându-l pe Hiram ca figurã cen-tralã în înãlþarea templului. Potrivit tradiþieimasonice, strãvechii constructori ai Templuluilui Solomon au creat rituri practicate încã înlojile moderne, cu diferite grade de iniþiere,precum ºi simboluri ºi saluturi secrete.

Deºi Ordinul Liber ºi Acceptat al Franc-masonilor este cea mai veche fraternitate dinlume, el nu coboarã, în timp, pânã la zidariiîn piatrã care au clãdit Templul lui Solomon,

nici mai departe, aºa cum au pretins uniimasoni, pânã la constructorii piramideloregiptene. Francmasoneria a evoluat din bres-lele pietrarilor care cãlãtoreau din oraº înoraº în Europa secolului al XIV-lea, cãutândde muncã la vastele catedrale ridicate înacele timpuri. Parolele ºi saluturile secreteerau modalitãþile unice prin care un nou-ve-nit într-un oraº putea dovedi cã este cu ade-vãrat membru al breslei. Deºi existã referirila francmasonerie încã din 1390, fraterni-tatea n-a luat fiinþã decât în 1717, când s-auunit patru loji din Londra.

De la începuturile ei, în secolul al XVIII-lea,francmasoneria a exercitat o imensã influ-enþã asupra societãþii. Cert este cã în mijlo-cul unor confruntãri aparent nesfârºite întrenaþiunile europene, în privinþa religiei, franc-masoneria nu s-a implicat de partea unuianumit cult, cerând doar membrilor sãi sãrecunoascã o fiinþã supremã ºi sã caute sãîmbunãtãþeascã omenirea în cursul vieþilorlor. Fiindcã ºi oameni de rang inferior puteaudeveni membri ºi nicio filosofie religioasã nuera consideratã superioarã alteia, lojile franc-

ENCICLOPEDIA GALE10

Ritual de iniþiere în

masonerie.


masonilor au devenit susþinãtoare ale con-ceptelor emergente de democraþie ºi egali-tate apãrute odatã cu Iluminismul. O astfelde libertate a gândirii ºi spiritualitãþii a fãcutca francmasonii sã nu fie priviþi cu ochi bunide multe componente ale societãþii exis-tente, mai ales de Biserica romano-catolicã,aceasta condamnând fraternitatea ca anti-creºtinã.

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, franc-masoneria înfiinþase loji în toatã Europa ºiajunsese în Lumea Nouã, prin intermediulnumeroºilor imigranþi. George Washington,Benjamin Franklin (1706-1790), JohnHancock (1737-1793), Paul Revere (1735-1818) ºi mulþi alþii dintre pãrinþii fondatori aiStatelor Unite ºi-au proclamat fãþiº, cu mân-drie, apartenenþa la masonerie. Un sclav eli-berat, Prince Hall, care a fost iniþiat în maso-nerie de un soldat britanic din Boston, afondat mai târziu Loja Africanã, ce va devenigruparea Masonilor Prince Hall, încã exis-tentã.

Dupã Rãzboiul de Independenþã (1775-1783), francmasoneria a devenit extrem deputernicã în Statele Unite. Au apãrut loji încele mai mici cãtune ºi a fi mason a devenitun semn indubitabil de prestigiu, în oricecomunitate. Pentru negustorii care voiau sãaibã succes era aproape o obligaþie sã fiemasoni.

În acelaºi timp însã au apãrut persoaneindiscrete care au început sã împrãºtie zvo-nuri privind ritualurile bizare ºi legãmintelemacabre ale membrilor fraternitãþii. Curiozi-tatea ºi îngrijorarea cã aparent oneºtii oa-meni de afaceri ar fi putut desfãºura, de fapt,ritualuri satanice, prin care-ºi vindeau sufle-tele diavolului, au fãcut sã planeze dubiiasupra a ceea ce se întâmpla dincolo de uºileînchise ale lojilor. Deºi diferitele ritualuri ºijurãminte ale masonilor puteau fi privite deunii puþin prea dramatice ºi bombastice, îngeneral, ele erau simbolice ºi reprezentativepentru epoca de început ºi cu siguranþã, multmai puþin primejdioase pentru iniþiaþi decâtmulte fraternitãþi ºi comunitãþi contempo-rane.

Rãpirea ºi presupusa dispariþie dramaticãa unuia dintre membrii sãi, în 1826, aproapea dus la anihilarea masoneriei în StateleUnite. William Morgan, un mason dezilu-

zionat din Batavia, New York, fãcuse cunos-

cut cã scria o carte care avea sã dezvãluie

lumii toate secretele francmasonilor. Tipogra-

fia care urma sã publice manuscrisul a fost

incendiatã ºi, câteva zile mai târziu, Morgan a

fost arestat, fiind acuzat de o datorie de doi

dolari. În noaptea aceea, un necunoscut a

venit sã ofere cauþiunea pentru Morgan ºi

masonul dizident a fost luat apoi pe sus de

câþiva dintre membrii lojii sale ºi suit cu forþa

într-o trãsurã. Din acea clipã, nimeni n-a mai

auzit vreodatã de el.


Tablou masonic

american.

O R D I N U L Liber ºi Acceptat al

Francmasonilor este cea mai veche fraternitate din

lume.


Unul dintre principiile de bazã ale maso-neriei a fost loialitatea, dar, în acest caz,întreaga naþiune a fost ofensatã de manieraîn care juraþii s-au pronunþat în favoareamasonilor acuzaþi de uciderea lui WilliamMorgan. Opinia publicã solicita sã se facãdreptate ºi oamenii au fost ºocaþi de putereaunei societãþi secrete care putuse sã se opu-nã cu succes celor trei procurori speciali,însãrcinaþi cu rezolvarea cazului. Dupã 20 deprocese pentru rãpire ºi crimã, ºeriful local,care era mason ºi avusese un rol evident înrãpirea ºi dispariþia lui Morgan, a primit ceamai grea pedeapsã dintre toþi acuzaþii, fiindcondamnat la 30 de luni de închisoare.

Nu numai în þarã s-a dezvoltat un senti-ment antimasonic, dar a fost întemeiat ºi unpartid antimasonic, ai cãrui membri au fostaleºi guvernatori în Pennsylvania ºi Vermontºi care a câºtigat câteva mandate în alegerileparlamentare din 1832. A fi mason nu maiconstituia nimic prestigios. Lojile se închi-deau pe rând, în statele americane. În total,fraternitatea ºi-a pierdut peste jumãtatedintre membri.

Pe la 1845, francmasoneria a început sãse revigoreze în Statele Unite, dar nu va maidobândi niciodatã statutul social de care sebucurase cândva. În 1872, doi masoni auformat un fel de parodie a francmasoneriei ºiau numit-o Ordinul Arabic Antic al NobililorAltarului Mistic. În 1897, existau circa750000 de masoni ºi numeroase alte organi-zaþii frãþeºti, precum Cavalerii lui Columb,Binevoitorul ºi Ordinul Protector al Elanilor,Tovarãºii Fãrã Pereche ºi Ordinul Loial alElanului. În 1950, masonii din America, auatins apogeul din punct de vedere numeric,existând peste 4 milioane de membri ai orga-nizaþiei.

În 2001 mai erau circa 2 milioane de ma-soni în Statele Unite, vârsta medie fiind depeste 60 de ani. Se pare cã tinerii nu maisunt atraºi de o organizaþie ai cãrei membri

primesc titluri grandioase, precum MaestrulSecretului Regal, Cavalerul ªarpelui deAlamã sau Maestrul Plin de Adoraþie. Lojilemasonice nu mai sunt demult societãþisecrete, numerele lor aflându-se în cartea detelefon ºi textele multora dintre jurãmintelelor fiind fãcute publice, ca de pildã „Accepþisã fii un om adevãrat ºi bun ; accepþi sã teconformezi legilor þãrii în care trãieºti ; juri sãnu te implici în comploturi ºi conspiraþiiîmpotriva guvernului ?”


Carlson, Peter. „Fezzes, Sphinxes and Secret

Handshakes,” The Washington Post, 25

noiembrie, 2001

http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/arti-

cles/A61372-2001Nov20.html.

Goeringer, Conrad. „Freemasons – From the

700 Club to Art Bell, an Object of Conspi-

racy Thinking.” American Atheist, mai 1998

http://www.americanatheist.org/supplement/

conspiracy.html.

Lomas, Robert ºi Christopher Knight. The

Hiram Key: Pharaohs, Freemasons, and the

Discovery of the Secret Scrolls of Jesus.

Boston, Element Books, 1999.

MaCoy, Robert. A Dictionary of Freemasonry.

New York, Gramercy Books, 2000.

Seligmann, Kurt. The History of Magic. New

York, Pantheon Books, 1948.

GARDUNA

Originile Gardunei sunt legate de o le-gendã asemãnãtoare cu a Cidului(c.1043-1099), eroicul cavaler care în

secolul al XI-lea a apãrat nordul Spaniei demaurii invadatori. Aceastã societate secretãcontinuã sã existe ºi astãzi, sub forma uneiorganizaþii criminale, similare Mafiei. Potrivittradiþiei, pe la anul 710 unui om sfânt penume Apollinario, care ducea o viaþã de si-hastru pe colinele din preajma Cordobei, is-a arãtat Fecioara Maria, care l-a numit salva-tor al Spaniei ºi i-a cerut sã-i alunge pe mauridin þarã. Iniþial, sfântul a fost speriat de acestecuvinte, indiferent care ar fi fost sursa lor. Pe

ENCICLOPEDIA GALE12

P E la 1897 existau circa 750 000 de masoni în

Statele Unite.


atunci, Spania, dominatã cândva de vizigoþi,se afla în declin, divizatã într-o multitudinede stãtuleþe, total incapabile sã se opunã pu-ternicilor mauri, care cuceriserã cea maimare parte a Peninsulei Iberice ºi-ºi stabili-serã sediul la Cordoba. Dar, când FecioaraMaria a apãrut iarãºi, dãruindu-i un nasturecare ar fi provenit din mantia lui Isus Hristos,Apollinario a ºtiut cã primise, o datã cu nas-turele, ºi puterea de a aduna o armatã de rãz-boinici creºtini. El a respectat porunca pri-mitã, strângând sub flamura lui þãrani sãraci,ba chiar ºi tâlhari din munþi, evitând sã seadreseze nobililor ºi moºierilor corupþi.

Sihastrul de lângã Cordoba era binecu-

vântat cu o carismã care i-a îndemnat pe

oamenii simpli sã-l urmeze fãrã ezitare. El

le-a spus cã, dacã-l vor urma în Garduna, ar-

mata lui sacrã, vor primi, din partea lui

Dumnezeu ºi a Sfintei Fecioare, forþa de a-i

distruge pe pãgâni, prin orice mijloace. Acest

lucru însemna, cã avea sã fie luptã dreaptã,

dar cã erau liberi sã apeleze ºi la asasinate ºi

comploturi ºi le era permisã orice viclenie.

Membrii Gardunei aveau sã fie absolviþi de

toate fãrãdelegile, câtã vreme violenþa lor era

îndreptatã doar împotriva noncreºtinilor. Mii

de oameni i s-au alãturat sfântului în cruciada

lui contra maurilor, iar armata lui de þãrani,

bandiþi ºi cerºetori a luptat cu atâta abne-

gaþie sub stindardul Sfintei Fecioare din

Cordoba, încât maurii n-au putut-o zdrobi.

Deºi Garduna a hãrþuit puternicele armate

musulmane ºi a dus un rãzboi de gherilã efi-

cient împotriva lor, n-a reuºit sã-i alunge pe

invadatori din Spania, aºa cum susþine legen-

da. Dupã 714, monarhia vizigotã din Spania

a fost înlocuitã de instituþiile cuceritorilor

arabi ºi, la scurt timp dupã ce cãzuse în mâi-

nile maurilor, peninsula a devenit cea mai

prosperã ºi mai civilizatã regiune de pe conti-

nent. În alþi câþiva ani, arabii ºi-au extins

imperiul european la nord de Pirinei, în sudul

Franþei, de la gura Garronei pânã la cea a

Rhonului. În 732, Carol Martel, regele Franþei,

a oprit înaintarea valului cuceririi musulma-

ne, în bãtãlia de la Tours, iar arabii s-au re-

tras în Spania, unde timp de multe secole au

menþinut posesia paºnicã a þãrii. Cordoba a

devenit un reputat ºi respectat nucleu al artei

ºi învãþãmântului, iar filosofii arabi audevenit înþelepþii Europei.

În decursul veacurilor, Garduna a degene-rat într-o reþea criminalã, controlatã de des-cendenþii bandiþilor care-l urmaserã peApollinario în cruciada lui contra maurilor.Crimele ºi fãrãdelegile erau încã practicatepe scarã largã de aceastã grupare, membrii eirespectând însã regula de a nu vãrsa sângecreºtin. Poate cã Garduna ar fi dispãrut com-plet în legendã, dacã Spania n-ar fi devenit onaþiune creºtinã, iar regele Ferdinand al V-lea(1452-1516) ºi regina Isabella I (1451-1504)n-ar fi sprijinit cu atâta forþã misiunea Inchi-ziþiei ºi a principalului vânãtor de eretici,Tomas de Torquemada (1420-1498).

Pânã la introducerea Inchiziþiei, maurii,evreii ºi creºtinii trãiserã de sute de ani înbunã convieþuire, în Spania. Maurii ºi evreiierau respectaþi pentru erudiþia lor, precum ºipentru abilitãþile de meºteºugari ºi negustoriºi era unanim recunoscut cã aceste etniicontribuiserã din plin la dezvoltarea Spanieiºi la recentele ei cuceriri, în Lumea Nouã.Ferdinand a considerat însã cã maurii ºievreii deveniserã prea puternici ºi cã, dacãvoia sã-ºi extindã ºi mai mult imperiul, tre-buia sã le acapareze bogãþiile. Totodatã, îiconsidera eretici, fiindcã nu erau creºtini.

Masacrul acestor oameni nevinovaþi aînceput în forþã, erudiþii ºi negustorii musul-mani ºi evrei fiind condamnaþi ca eretici ºimagicieni. Teribila maºinãrie a Inchiziþiei afost destul de eficientã ºi ea singurã, darFerdinand n-a considerat-o suficientã ºi,amintindu-ºi legendele despre Garduna, careucidea doar pãgâni, a convocat liderii gru-pãrii, oferindu-le funcþii înalte în aparatulbisericii ºi al statului.


C E I ce i se alãturau lui Apollinario înGarduna, armata lui sacrã, aveau sã primeascã,din partea lui Dumnezeu ºi a Sfintei Fecioare, puterea de a-i distruge pe invadatorii pãgâni.


Pentru cãpeteniile de tâlhari din Garduna,mãsura a constituit un adevãrat permispentru crimã ºi jaf. Clericii le-au spus cã tre-buie sã redevinã luptãtori sacri ºi o armã deteroare împotriva tuturor ereticilor, pentru cãastfel toate pãcatele le vor fi iertate ºi toatecrimele absolvite. Ei urmau sã fie o societatesecretã de asasini, având deplina aprobare abisericii ºi a statului.

Timp de peste o sutã de ani, membriiGarduna au ucis, violat ºi jefuit din poruncaInchiziþiei. Victimele lor erau întotdeaunanoncreºtinii sau suspecþii de erezie.

Prin 1670, Inchiziþia ºi-a retras însã spri-jinul, dar rãzboinicii sacri au devenit un cultsecret în cadrul bisericii ºi ºi-au continuatatacurile împotriva tuturor celor percepuþi caostili învãþãturilor creºtine. Când bisericaînsãºi a refuzat sã-ºi mai dea girul acþiunilorGardunei, aceasta a devenit o societate se-cretã, susþinând cã tot ce fãcea reprezentaexpresia voinþei lui Dumnezeu ºi orice crimãar fi comis membrii ei era automat eliberatãde pecetea pãcatului.

În secolul al XVIII-lea, Garduna îºi lãrgisesfera de acþiune, printre victimele ei numã-rându-se nu doar necredincioºi, ci ºi creºtini.Membrii sãi îºi ofereau serviciile, ca asasini,rãpitori ºi tâlhari, oricui îºi permitea sã-i anga-jeze. Deveniserã atât de puternici ºi îndrãz-neþi încât, dacã unul era întemniþat, ceilalþi nuezitau sã atace închisoarea spre a-l elibera.

La apogeul puterii sale, în secolul alXVIII-lea, Garduna a instituit, în rândurilesale, grade care puteau fi obþinute doar pebazã de merite. În fruntea organizaþiei se aflaMarele Frate sau Marele Maestru, al cãrui se-diu se afla la Sevilla. Imediat sub el se aflaucomandanþii, ºefii districtuali ºi cãpeteniile,liderii bandelor. În subordinea acestora segãseau spadasinii, oameni bine antrenaþi,

responsabili de plãnuirea operaþiunilor crimi-

nale ale Gardunei. Adevãraþii luptãtori ai soci-

etãþii erau numiþi atleþi, indivizi duri ºi lipsiþi

de scrupule, adesea foºti ocnaºi, sclavi pe

galere sau criminali înrãiþi. Sub ei erau „foalele”,

bãtrâni consideraþi de concitadinii lor drept

oameni cumsecade, care acþionau însã ca tãi-

nuitori ai bunurilor furate. La baza ierarhiei

se gãseau „þapii”, recruþi obligaþi sã-ºi de-

monstreze abilitãþile. Existau ºi douã ranguri

pentru femei, „sirenele”, tinere frumoase a

cãror sarcinã era sã-i seducã pe demnitarii

statului ºi „ispititoarele”, care trebuiau sã

atragã victimele în ambuscade, unde acestea

sã poatã fi tâlhãrite sau ucise. În 1822, în

plinã epocã de reforme sociale, poliþiºtii au

pãtruns în casa Marelui Maestru din Sevilla,

l-au arestat ºi i-au confiscat toate documen-

tele. În mod remarcabil, Garduna þinuse

însemnãri precise despre toate activitãþile

criminale derulate din 1520 ºi pânã atunci.

Liderul grupãrii ºi 16 dintre locotenenþii sãi

au fost spânzuraþi în piaþa mare a oraºului.

Membrii gradelor inferioare ai Gardunei s-au

împrãºtiat ºi ºi-au reluat traiul de bandiþi, în

munþi.

Garduna oferã indicii asupra supravieþuirii

sale ca societate secretã pânã la Rãzboiul

Civil din Spania (1936-1939), când strigãtul

de luptã „Amintiþi-vã de Fecioara din

Cordoba!” s-a auzit frecvent. S-a spus chiar

cã gruparea ºi-ar fi întemeiat propria sa doc-

trinã religioasã, împletind concepte ale catoli-

cismului neortodox cu un tip de „socialism

sfânt”. Având, probabil, filiale în Portugalia ºi

America de Sud, ca ºi în Spania, Garduna

continuã sã fiinþeze, ca societate secretã cri-

minalã la 1 200 de ani de la înfiinþarea ei de

cãtre pustnicul Apollinario.







Lefebure, Charles. The Blood Cults. New York,

Ace Books, 1969.

ENCICLOPEDIA GALE14

T I M P de peste o sutã de ani, membrii

Garduna au ucis, violat ºi jefuit din porunca

Inchiziþiei.


SFÂNTUL VEHM

La mijlocul secolului al XIII-lea, cândbandele de tâlhari ºi mercenari bântu-iau teritoriile dintre Rin ºi Weser, în

Westfalia, a luat fiinþã Ordinul Cavaleresc alSfântului Vehm (sau Fehm), o societate se-cretã formatã din oameni de rând, care voiauastfel sã se apere de bandiþi. La început,grupul de rezistenþã a avut aprobarea bisericiiºi a împãratului Sfântului Imperiu, dar pemãsura trecerii timpului, Sfântul Vehm ºi-aimpus propriile legi, judecându-i ºi pedep-sindu-i pe toþi cei pe care-i considera vinovaþide sentinþa capitalã.

Deoarece, iniþial, societatea avea puþinimembri ºi exista riscul unor represalii vio-lente din partea bandelor de nelegiuiþi, carear fi putut afla identitatea celor ce îndrãzneausã li se opunã, un jurãmânt de tainã a fostimpus tuturor temerarilor care s-au alãturatSfântului Vehm. În cadrul ceremoniilor iniþia-tice, candidaþii jurau sã se sinucidã sau sã-ºiucidã soþiile ºi copiii decât sã trãdeze secre-tele societãþii. Dupã depunerea legãmântului,unul dintre judecãtorii Sfântului Vehm –Stuhlherren atingea cu vârful sabiei gâtulcandidatului, lãsând sã se scurgã câteva picã-turi de sânge, ca o aducere aminte tãcutã asorþii ce-i aºtepta pe trãdãtori. Dupã înde-plinirea ritualului, iniþiaþii sãrutau crucea for-matã între lama ºi mânerul spadei. Subor-donaþii Stuhlherren erau judecãtorii adjuncþiFreischoffen, ºi executanþii Frohnboten.Aceºtia din urmã îndeplineau sarcinile deinchizitori, juraþi ºi cãlãi.

Denumirea „Vehm” sau „Fehm” era o deri-vare a termenului latin „fama”, o lege înte-meiatã pe comuniunea de opinii. Dar „Fehm”putea însemna ºi ceva aflat în afara ºi dea-supra legilor care-i guvernau pe ceilalþioameni. La câteva decenii de la formarea sa,gruparea Sfântul Vehm avea peste 200000de membri, fiecare jurând sã respecte CeleZece Porunci sã-i elimine pe toþi ereticii, sper-jurii, trãdãtorii ºi servitorii lui Satan. Cândcineva era suspecat de încãlcarea legilor sauporuncilor Domnului, era adus înaintea unuitribunal al Sfântului Vehm ºi de cele maimulte ori sfârºea spânzurat.

Din cauza uriaºei puteri dobândite, orga-nizaþia desfãºura procesele unor faimoºi tâl-hari în locuri publice, ca în pieþe sãteºti sauorãºeneºti, ziua în amiaza-mare. Pe mãsurãce numãrul membrilor ºi influenþa sa creº-teau, Sfântul Vehm nu avea motive sã se tea-mã cã cineva ar putea sã se ridice împotrivasa, dar pentru a spori ºi mai mult spaima ºigroaza, la citirea sentinþelor capitale, tribuna-lele punitive secrete ale societãþii, HeimlichesGericht, aveau loc întotdeauna în miez denoapte.

ªi mai puþin îndurãtoare faþã de cei sus-pectaþi de vrãjitorie sau erezie erau „curteainterzisã”, Verbotene Acht, ºi „tribunalulsecret”, Heimliches Acht, ambele înfiinþatede Vehm-ul Negru, un grup dizident dinSfântul Vehm.

Dupã ce tâlharii, bandiþii ºi alþi infractoriau fost eradicaþi aproape total din Westfalia,ordinul Sfântul Vehm ºi-a îndreptat atenþiacãtre persoanele suspectate de erezie sau deîncãlcarea Celor Zece Porunci ºi comitereaaltor pãcate. Înainte ca suspecþii sã fie aduºila judecatã, ei primeau trei convocãri, ofe-rindu-le oportunitatea de a se prezenta volun-tar. Fiecare convocare dãdea acuzatului operioadã de graþie de ºase sãptãmâni ºi treizile, în care trebuia sã vinã în faþa tribunalu-lui. Cum tribunalele Sfântului Vehm aveaureputaþia de a pronunþa numai sentinþe capi-tale, puþini îndrãzneau sã se prezinte din pro-prie voinþã înaintea lor. Cei ce încercau sãscape erau condamnaþi fãrã obiºnuita mas-caradã de proces, iar executanþii Vehm erautrimiºi sã-i vâneze.

Fiindcã tribunalele erau gata sã accepte ºicea mai ºubredã mãrturie circumstanþialãîmpotriva indivizilor acuzaþi de crime sau


S F Â N T U L Vehm a fost format din

oameni de rând, care voiau astfel sã se apere de

bandiþi.


erezii, se pare cã nu existã niciun singur caz

în care Sfântul Vehm ar fi gãsit pe cineva

nevinovat. Deºi n-au fost þinute înregistrãri

exacte ale numãrului victimelor, istoricii au

estimat cã mii de persoane – vinovate ºi nevi-

novate – au fost târâte, în toiul nopþii, în faþa

tribunalelor Sfântului Vehm.

O întreagã comunitate de sãteni adormiþi

putea fi trezitã de ciocãnituri cu mânerele sã-

biilor în porþi ºi convocatã, la lumina torþelor,

spre a asista la judecata unui þãran învino-

vãþit de erezie, realã sau inventatã. Indiferent

de acuzele aduse, sentinþa era întotdeauna

moartea. Dacã cineva îndrãznea sã ia apã-

rarea acuzaþilor, era foarte probabil sã fie ºi

el spânzurat, pentru falsã mãrturie depusã în

favoarea unui eretic sau trãdãtor. În rarele

ocazii când curtea nu reuºea sã-i convingã

nici mãcar pe membrii sãi de vinovãþia unui

anumit om, nefericitul era totuºi spânzurat,

pentru a se pãstra secretul în privinþa tri-

bunalului.

În cele din urmã, Sfântul Vehm a fost con-

damnat de biserica ºi statul din Germania,

dar societatea secretã a rãmas activã, având

chiar atribuþiile serios diminuate. Cãtre finele

secolului al XIX-lea, grupul a intrat într-un

con de umbrã ºi a pãrut sã-ºi înceteze toate

actele de violenþã.

Dar, dupã 1930, odatã cu ascensiunea

naziºtilor la putere în Germania, pentru

prima oarã în istoria sa de 700 de ani,

Sfântul Vehm a început sã acþioneze fãþiº,

concentrându-ºi bigotismul asupra evreilor, pe

care-i judeca pentru erezie. Ordinul Cavaleresc

al Sfântului Vehm pare sã fi fost distrus odatã

cu aliaþii sãi naziºti, prin cãderea celui de-al

Treilea Reich, în 1945.


Angebert, Jean-Michel. The Occult and the

Third Reich. New York, Macmillan, 1974.


New York,Pocket Books, 1969.




ILLUMINATI

Pentru mulþi adepþi ai teoriei conspiraþiei,Illuminati reprezintã societatea secretãsupremã, un grup ce-ºi întinde tenta-

culele spre a controla întreaga lume. Potrivitlor, membrii Illuminati sunt adevãraþii stã-pâni ai lumii, care de secole trag sforile înspatele scenei politice mondiale. Ei s-au infil-trat în fiecare guvern ºi în fiecare aspect alsocietãþii de pe planetã – iar unii susþin cãscopul lor final ar fi instaurarea unei NoiOrdini Mondiale, satanice, o guvernare unicã,globalã, care va pregãti locuitorii Pãmântuluipentru venirea AAnnttiiccrriissttuulluuii.

Asemenea afirmaþii paranoice par fãcutede dragul senzaþionalului, dar adevãrul estecã Illuminati nu au fost doar o legendã, ci osocietate secretã formatã în Bavaria, în anul1776, cu scopul politic de a încuraja rebe-liunile populare ºi abolirea monarhiilor exis-tente. Structurând societatea în conformitatecu clasele ºi ordinele ffrraannccmmaassoonniilloorr,Illuminati au inclus nivelurile de iluminarecare puteau fi atinse prin iniþierea în urmaunor rituri ºi ceremonii religioase. Deºi înte-meietorul societãþii, un profesor de drept ca-nonic, Adam Weishaupt, a cãutat sã înfiin-þeze o nouã ordine mondialã la finele seco-lului al XVIII-lea, societatea Illuminati a fostdistrusã la mai puþin de 15 ani de la înfiin-þarea ei.

Termenul „illuminati” a fost utilizat pentruprima oarã de ocultiºtii spanioli, cãtre sfârºi-tul secolului al XV-lea spre a-i desemna pealchimiºtii ºi magicienii care pãreau cãposedã o „luminã” a înãlþãrii spirituale, pro-venind dintr-o „sursã superioarã”. Cuvântular putea fi originar din dualismul gnostic alforþelor Luminii ºi Întunericului, iar mulþi indi-vizi care pretindeau cã sunt illuminati, pã-trunºi de o înþelepciune superioarã, s-au alã-turat rozicrucienilor ºi au cãutat refugiu înFranþa, pentru a scãpa de rugurile Inchiziþieispaniole.

Societatea secretã cunoscutã ca OrdinulIlluminati a fost întemeiatã în sudul Germaniei,în oraºul Ingolstadt, din regatul Bavariei, în1 mai 1776 de cãtre Adam Weishaupt, profe-sor de drept canonic, în vârstã de 28 de ani.Având iniþial doar cinci membri, ordinul lui

ENCICLOPEDIA GALE16



Anumiþi savanþi care au studiat compo-nenþa grupului Bilderberg susþin cãacesta ar fi controlat de un cerc interior,format din zece illuminati. Potrivit teoriei

lor, aceastã cabalã a pregãtit cu multã sârguinþã unprogram pentru întreaga omenire, în noul mileniu.Indivizi precum membrii Bilderberg, vor deveni stã-pânii lumii ºi vasta majoritate a pãmântenilor vaavea o existenþã de pioni, dacã nu de sclavi, ai illu-minati-lor.

Anumite surse care susþin cã ar cunoaºte planulfundamental pentru dominaþia lumii pus în miºcarede Clubul Bilderberg, susþin cã printre obiectivelegrupãrii s-ar afla urmãtoarele þeluri :

Statele Unite trebuie sã-ºi plãteascã promptdatoriile cãtre ONU. În plus, americanilor li se vacere sã contribuie cu miliarde de dolari la FMI. Con-tribuabilii americani vor fi aproape sãrãciþi deasemenea cheltuieli.

NATO va deveni o forþã militarã sub egida ONU.Trupele americane vor intra astfel sub comandaunor ofiþeri strãini din cadrul NATO.

O „guvernare comunã“ va dizolva suveranitateastatelor ºi va aduce toate corporaþiile de pe Pãmântsub o singurã ordine mondialã. Se va pune capãtcontrolului local al statelor ºi naþiunilor asupra afa-cerilor ºi corporaþiilor. Marii giganþi ai finanþelor vorputea neglija legile ºi vor putea dicta guvernelor,inclusiv celui al SUA.

În secolul al XXI-lea un nou sistem de tip fas-cist va fi introdus, sub masca practicilor de liberschimb care vor fi dirijate de Illuminati.

Clubul Bilderberg a apropiat modelul comunistchinez de economie ca standard pentru superstatuleuropean pe cale sã se nascã ºi pentru SUA. Ca ºiîn China comunistã, toþi dizidenþii vor fi trataþi cuseveritate ºi internaþi în tabere de muncã.

De îndatã ce programul va putea fi implemen-tat, cetãþenii tuturor naþiunilor vor fi înzestraþi cu oCarte de Identitate Biometricã Universalã.

PLANULBILDERBERGPENTRU ONOUÃ ORDINEMONDIALÃ

O poliþie statalã de tip Gestapo va fi înfiinþatã,pentru a impune principiile Noii Ordini Mondiale,aºa cum au fost gândite de Illuminati.

SURSE

Bilderbergers Role in the New World Order.

http://www.jeremiahproject.com/prophecy/nworder04.html.

New World Order : The Bilderbergs.

http://conspiracies.about.com/newsissues/conspiracies/cs/

thebilderbergs.

Vankin, Jonathan ºi John Whalen. The 60 Greatest Conspiracies of

All Time. New York : Barnes & Noble, 1996.


Weishaupt s-a dezvoltat lent, numãrând circa60 de membri, în cinci oraºe, patru ani maitârziu. Profesorul a introdus deliberat misti-cismul în lucrãrile confreriei, pentru a face caprogramul sãu republican sã parã mai miste-rios decât un grup politic reformist. El s-a alã-turat masonilor din München în 1777 ºi aadoptat multe dintre clasele ºi ordinele lor ºia promis iniþiaþilor sãi cã vor primi comu-nicãri speciale de cunoºtinþe oculte, pemãsurã ce vor înainta în ierarhia llluminati.

Societatea lui Weishaupt a avut o influ-enþã redusã asupra structurilor politice dinGermania pânã în 1780, când a atras atenþialui Adolf Francisc, baron Von Knigge, ma-estru în ocultism care atinsese cele mai înal-te niveluri ale multor societãþi secrete, pre-cedaserã Illuminati, inclusiv masonii. Kniggen-a avut nicio problemã în a contopi interesulsãu pentru supranatural cu þelul revoluþieipolitice, urmãrit de Weishaupt, ºi rapid, ceidoi au înfiinþat filiale Illuminati în toatãGermania. La doar câteva luni dupã ce Kniggese alãturase cauzei lui Weishaupt, numãrulmembrilor Illuminati crescuse la 300.

Weishaupt a avut grijã sã coopteze câtmai mulþi tineri bogaþi ºi influenþi, susþinândcã filantropia ºi misticismul constituie princi-palele direcþii ale societãþii sale. A reuºit tot-odatã sã creeze, în jurul sãu, o aurã de mis-ter, permiþând doar celor cu ranguri superi-oare, în cadrul ierarhiei societãþii, sã-l vadã ºiîncurajând mitul cã era reprezentantul uneiputeri atât de mari, încât exista mai ales ca oprezenþã invizibilã. Iniþiaþii acceptaþi în rân-durile Illuminati treceau prin rituri secrete,purtau costume bizare ºi participau la cere-monii groteºti, menite sã demonstreze obedi-enþa absolutã faþã de Weishaupt. Curând,Illuminati a devenit o forþã de temut în viaþapoliticã a Germaniei, iar membrii sãi lucrauîn tainã, spre a rãsturna statul ºi biserica.

Pe mãsurã ce influenþa lor, ca societatesecretã, creºtea, Weishaupt ºi Knigge deve-

neau tot mai preocupaþi de faptul cã autori-tãþile începeau sã ia în serios zvonuriledespre existenþa Illuminati. Dacã s-ar fi dove-dit cã societatea chiar exista, unii dintre ceimai puternici principi germani ar fi luat ime-diat mãsuri pentru suprimarea ei. Pentru aascunde total societatea de ochii opiniei pu-blice, liderii au implementat planul iniþial allui Weishaupt, de a introduce Illuminati înfrãþia mai largã a francmasonilor. Illuminatiutilizau deja clasele ºi gradele masonice, prinurmare iniþiaþii lor se puteau amesteca uºorcu aceastã societate, mult mai consacratã.Dacã ar fi creat impresia unei contopiri cufrancmasonii, Illuminati ºi-ar fi putut rãspândimai repede ºi pe scarã mai largã principiile,iar Weishaupt ºi Knigge nutreau speranþa cãvor putea obþine controlul deplin asupra gru-pãrilor reunite.

Dar ierarhia francmasonilor avea sãdescopere curând cã cei doi se alãturaserãfrãþiei cu scopuri mai puþin onorabile, iar în1782, un grup din cadrul masoneriei, numitTradiþia Strictã, a cerut întrunirea unui con-siliu la Wilhelmsbad, pentru a examina ade-vãratele convingeri ale lui Weishaupt ºiIlluminati. Puterea de convingere a lui Kniggea blocat efectiv tentativa grupãrii TradiþiaStrictã de a-i alunga din societatea masonicãºi a reuºit sã-i înroleze pe aproape toþi mem-brii consiliului în Illuminati. Prin 1784, numã-rul membrilor Illuminati ajunsese la 3000,iar societatea secretã pãrea pe punctul de aprelua controlul asupra întregii structurimasonice.

Dar, în timp ce scopurile lor pãreauatinse, Weishaupt ºi Knigge au intrat în con-flict, în privinþa modului cum trebuia conti-nuat proiectul lor ; în aprilie 1784, Knigge s-aretras din Illuminati, lãsându-l pe Weishauptlider unic al acestei societãþi tot mai puter-nice. Spre sfârºitul aceluiaºi an, o serie deiniþiaþi care atinseserã nivelul suprem al ierar-hiei în cadrul Illuminati au fost dezamãgiþi,din cauzã cã dialogul pe cãi supranaturale,cu puteri superioare, nepãmânteºti, promisde Weishaupt, nu se manifestase nici dupãopt ani de la acceptarea lor în organizaþie. Adevenit clar pentru ei cã Weishaupt cãutasedoar sã-i foloseascã, drept unelte oarbe, sprea-ºi atinge ambiþiile politice. Illuminati a fostdenunþatã ca organizaþie subversivã de mulþi

ENCICLOPEDIA GALE18

A D E V Ã R A Þ I I Illuminati au fost o

societate secretã formatã în Bavaria, în 1776.


dintre foºtii sãi membri, unii dintre aceºtiainformându-i pe ducesa vãduvã Maria Annade Bavaria ºi pe suveranul bavarez, CarlTheodor, cã societatea cãuta rãsturnareastatului ºi a bisericii.

În iunie 1784, Carl Theodor a emis unedict prin care societãþile secrete din provin-ciile sale erau scoase în afara legii. În martie1785, un alt edict îi condamna pe Illuminati.Dar Weishaupt se refugiase deja într-o provin-cie învecinatã, în februarie 1785, ºi spera caaici sã-i determine pe membrii fideli aiIlluminati sã-ºi continue activitatea. În 1787,ducele de Bavaria a emis un edict final împo-triva Ordinului Illuminati, iar Weishaupt aintrat, aparent, într-un con de umbrã. Deºin-a reuºit sã-ºi atingã scopul – formarea uneiRepublici Germane ºi rãsturnarea monarhiiloreuropene –, scânteile aprinse de Illuminati vordeclanºa curând flãcãrile Revoluþiei francezedin 1789.


Carroll, Robert Todd. „Illuminati, The New World

Order & Paranoid Conspiracy Theorists,”

The Skeptics Dictionary. http://skepdic.com/

illuminati.html

Roberts, J. Mythology of the Secret Societies.

New York , MacMillan, 1972.

Vankin, Jonathan ºi John Whalen. The Seventy

Greatest Conspiracies of All Time: History’s

Biggest Mysteries, Coverups, and Cabals.

New York, Citadel, 1998.

Wilgus, Neal. The Illuminoids. New York,

Pocket Books, 1978.

Wilson, Robert Anton. Masks of the Illuminati.


CAVALERII TEMPLIERI

Cele douã ordine cavalereºti principaleale cruciadelor au fost înfiinþateînainte de lansarea primei cruciade, în

1096 ºi, respectiv, cu puþinã vreme înaintede declanºarea celei de a doua, în 1146.Principiul fundamental pe care se bazau afost uniunea dintre monahism ºi cavalerism.

Anterior, un bãrbat putea alege sã se dedicereligiei ºi devenea cãlugãr, sau meserieiarmelor ºi îºi apãra, ca rãzboinic, religia ºiþara. Întemeierea ordinelor cavalereºti a per-mis ca jurãmântul religios ºi cel rãzboinic sãse îmbine într-un efort unic de a elibera ÞaraSfântã de musulmani.

Cel mai vechi Ordin religios cavaleresc afost al Cavalerilor Sfântului Ioan de Ierusalim –numiþi ºi Cavalerii Ospitalieri ºi, mai târziu,Cavalerii de Rodos ºi Cavalerii de Malta – înfiin-þat în 1048. La mijlocul secolului al XII-lea,Ospitalierii deveniserã un important factormilitar în Orient, iar printre membrii sãi senumãrau cei mai reputaþi cavaleri creºtini. Pela 1153, devenise mândria creºtinãtãþii ºispaima sarazinilor. Din nefericire, dupã o se-rie de victorii în numele crucii, idealurilemorale ºi cavalereºti ale Ordinului au începutsã fie corupte de enormele bogãþii acumulatede rãzboinicii sãi. În 1187, Ospitalierii au fostaproape anihilaþi, în dezastruoasa bãtãlie dela Tiberias, unde armata sarazinã, condusãde Saladin (1137-1193), sultanul Egiptului ºiSiriei, i-a zdrobit pe creºtini, dupã care aocupat Ierusalimul.

Al doilea mare Ordin cavaleresc a fostîntemeiat în 1117 de doi cavaleri francezi ºis-a numit iniþial Cavalerii Templului luiSolomon ºi ulterior Cavalerii Templieri sauCavalerii Crucii Roºii. Hugues des Paiens ºiGeoffrey de Saint-Omer, doi nobili plini depatos religios, remarcaserã greutãþile îndu-rate de cãlãtorii creºtini în drum spre Ieru-salim ºi au decis sã acþioneze ca protectori ºicãlãuze ale pelerinilor lipsiþi de apãrare. Cã-lãuzele rãzboinice au dobândit curând o fru-moasã reputaþie, pentru serviciile aduse cãlã-torilor neajutoraþi ; lor li s-au alãturat alþi ºap-te cavaleri, care le admirau principiile. Ceinouã s-au legat prin tradiþionalele legãmintede supunere, castitate ºi sãrãcie, jurând toto-datã sã apere Sfântul Mormânt ºi sã-i prote-jeze pe pelerinii care mergeau acolo. Iniþial,Cavalerii Sfântului Ioan, Ospitalierii, au ajutatºi încurajat noua frãþie. Nu putea exista niciorivalitate între ei ºi acest nou ordin cava-leresc, era compus doar din nouã oameni,cunoscuþi drept „soldaþii sãraci din OraºulSfânt”. Se spune chiar cã Hugues ºi Geoffreynu aveau decât un singur cal atunci cândºi-au început nobila misiune.



capitolul 5 m ocietãþile ecrete - all.ro · pdf fileistoria n-a stabilit...

Documents