capitolul 4 evaluare, obiective si tehnici

11
1 Capitolul IV: Obiective, evaluare și tehnici terapeutice 4.1 Obiective principale. Combaterea durerii și a inflamației; Corectarea dezechilibrelor musculare între agoniști și antagoniști; Combaterea redorilor articulare și a contracturilor musculare; Ameliorarea amplitudinii de mișcare; Corectarea tulburărilor de postură; Restabilirea controlului adecvat al mișcării. 4.2 Evaluarea articulară (bilanț articular). Evaluarea amplitudinii articulare sau bilanțul articular constă în aprecierea gradului de mobilitate într-o articulație, prin măsurarea analitică a unghiurilor de mișcare, pe direcțiile anatomice posibile în planurile și axele corespunzătoare. Flexia, se execută prin aplecarea capului înainte până când bărbia atinge sternul, de precizat că gura trebuie să fie închisă. - Valoare normală 30 - 45º din care 20º în articulația atlantooccipitală; - Poziția de testare – șezând/ortostatism cu privirea înainte; - Reperele goniometrice - centrul goniometrului se plasează la nivelul articulației temporo- mandibulare, pe partea laterală.; - brațului fix urmărește linia ce unește conductul auditiv cu comisura buzelor; - brațul mobil perpendicular pe planul orizontal, va urmări mișcare capului; - Poziția kinetoterapeutului față de pacient – lateral. Extensia, se definește prin mișcare în plan posterior prin care occiputul se apropie de coloana vertebrală. - Valoare normală 35 – 45º din care 30º din articulația atlantooccipitală; - Poziția de testare – subiectul în șezând sau ortostatism cu privirea înainte; - Reperele goniometrice centrul goniometrului se plasează la nivelul articulației temporo- mandibulare, pe partea laterală; - brațul fix urmărește linia ce unește conductul auditiv cu comisura buzelor; - brațul mobil urmărește același reper în poziția finală; - Poziția kinetoterapeutului față de segmentul testat – lateral. Înclinare laterală, este mișcarea în plan frontal prin care lobul urechii atinge acromionul. - Valoare normală 40-45º din care 15-20º din articulația atlantooccipitală; - Poziția de testare – subiectul în șezând, cu privirea înainte;

Upload: cassie-rodriguez

Post on 06-Nov-2015

220 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

scop

TRANSCRIPT

  • 1

    Capitolul IV: Obiective, evaluare i tehnici terapeutice

    4.1 Obiective principale.

    Combaterea durerii i a inflamaiei;

    Corectarea dezechilibrelor musculare ntre agoniti i antagoniti;

    Combaterea redorilor articulare i a contracturilor musculare;

    Ameliorarea amplitudinii de micare;

    Corectarea tulburrilor de postur;

    Restabilirea controlului adecvat al micrii.

    4.2 Evaluarea articular (bilan articular).

    Evaluarea amplitudinii articulare sau bilanul articular const n aprecierea gradului de

    mobilitate ntr-o articulaie, prin msurarea analitic a unghiurilor de micare, pe direciile

    anatomice posibile n planurile i axele corespunztoare.

    Flexia, se execut prin aplecarea capului nainte pn cnd brbia atinge sternul, de precizat

    c gura trebuie s fie nchis.

    - Valoare normal 30 - 45 din care 20 n articulaia atlantooccipital;

    - Poziia de testare eznd/ortostatism cu privirea nainte;

    - Reperele goniometrice - centrul goniometrului se plaseaz la nivelul articulaiei temporo-

    mandibulare, pe partea lateral.;

    - braului fix urmrete linia ce unete conductul auditiv cu comisura buzelor;

    - braul mobil perpendicular pe planul orizontal, va urmri micare capului;

    - Poziia kinetoterapeutului fa de pacient lateral.

    Extensia, se definete prin micare n plan posterior prin care occiputul se apropie de coloana

    vertebral.

    - Valoare normal 35 45 din care 30 din articulaia atlantooccipital;

    - Poziia de testare subiectul n eznd sau ortostatism cu privirea nainte;

    - Reperele goniometrice centrul goniometrului se plaseaz la nivelul articulaiei temporo-

    mandibulare, pe partea lateral;

    - braul fix urmrete linia ce unete conductul auditiv cu comisura buzelor;

    - braul mobil urmrete acelai reper n poziia final;

    - Poziia kinetoterapeutului fa de segmentul testat lateral.

    nclinare lateral, este micarea n plan frontal prin care lobul urechii atinge acromionul.

    - Valoare normal 40-45 din care 15-20 din articulaia atlantooccipital;

    - Poziia de testare subiectul n eznd, cu privirea nainte;

  • 2

    - Reperele goniometrice centrul goniometrului se plaseaz la nivelul vertebrei C7, pe partea

    posteriorar;

    - braul fix urmrete linia median a capului, respectiv vertexul;

    - braul mobil urmrete acelai reper n poziia final;

    - Poziia kinetoterapeutului fa de segmentul testat posterior.

    Rotaia , reprezint micarea n jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul vertebrelor

    cervicale, prin care brbia se apropie de acromion.

    - Valoare normal 45-75;

    - Poziia de testare eznd cu privirea nainte;

    - Reperele goniometrice centrul goniometrului se plaseaz la nivelul prii superioare a

    capului, respectiv la nivelul vertexului;

    - braul fix urmrete linia imaginar a vrfului nasului;

    - braul mobil urmrete acelai reper dar n poziie final.

    - Poziia kinetoterapeutului fa de segmentul testat posterior.

    Observaii:

    - Capul s nu fie flectat sau extins;

    - umerii s rmn pe linia iniial, s nu se roteasc i ei.

    4.3 Testarea forei musculare a coloanei cervicale (bilan muscular).

    Bilanul muscular, reprezint evaluarea forei musculare prin examen manual, este

    deci o metod subiectiv. Evaluarea este global, cnd exploreaz grupe musculare cu aciuni

    principale comune i analitic, atunci cnd, prin poziii i manevre specifice este evideniat

    aciunea izolat a unui muchi sau cel mult a unui grup limitat, n condiiile n care, din

    considerente anatomo-funcionale, individualizarea este imposibil.

    Scopul evalurii musculare este de a acumula informaie in privina structurilor afectate i

    pentru a le identifica pe acestea, ca apoi s se determine un diagnostic corect.

    Testarea forei musculare cuprinde ase trepte de cotare de la 0-5.

    Tabel 4.1 Cotarea bilanului muscular.

    FORA 0 Zero Muchiul nu realizeaz nici o contracie evident.

    FORA 1 Schiat Reprezint sesizarea contraciei prin palparea lui sau a tendonului.

    Pentru musculatura profund nu se sesizeaz diferena dintre f0 i

    f1.

    FORA 2 Mediocr Capacitatea muchiului de a mobiliza segmentul in amplitudine

    complet doar cu eliminarea gravitaiei. Pentru aceasta se

    utilizeaz planuri de alunecare.

    FORA 3 Acceptabil Reprezint fora unui muchi capabil s mobilizeze segmentul n

    amplitudine complet mpotriva gravitaiei, fr alte mijloace

  • 3

    rezistive.

    FORA 4 Bun Este fora unui muchi capabil s mobilizeze segmentul n

    amplitudine complet i mpotriva unei rezistene cu valoare

    medie.

    FORA 5 Normal Muchiul este capabil s mobilizeze segmentul pe toat

    amplitudinea de micare, mpotriva unei rezistene maxime,

    aplicate pe segmentul de mobilizat, ct mai distal.

    FG pozitie fr gravitaie.

    AG poziie antigravitaional.

    a) Flexia.

    Muchii principali: sternocleidomastoidian pe contracie bilateral, scaleni pe contracie

    bilateral;

    Muchi accesori: lungul gtului.

    Poziie fr gravitaie: subiectul n decubit lateral cu capul i gtul susinute de

    kinetoterapeut.

    Poziie antigravitaional: decubit dorsal.

    Stabilizarea: se realizeaz la nivelul umrului. Kinetoterapeutul este plasat n spatele

    subiectului.

    F1-FG: muchii sternocleidomastoidieni se palpeaz pe faa antero-lateral a gtului, de o

    parte i de alta a traheei.

    F2-FG: din poziia fr gravitaie, subiectul execut flexia gtului.

    F3: din poziia antigravitaional, subiectul execut flexia gtului.

    F4: respectnd aceeai poziie se opune rezisten uoar la nivelul frunii.

    F5: rezistena aplicat n aceeai regiune este mai mare sau excentric.

    Substituii: flexia trunchiului, nclinarea capului i gtului.

    b) Extensia

    Muchii principali: spleniusul gtului, semispinalul gtului, trapezul, lungul capului i al

    gtului, n contracie bilateral.

    Poziie fr gravitaie: decubit lateral cu capul i gtul susinute ce kinetoterapeut.

    Poziie antigravitaional: decubit ventral.

    Stabilizarea: se realizeaz la nivelul umrului, pe partea posterioar. Kinetoterapeutul este

    plasat n spatele subiectului.

    F1 FG: se palpeaz musculatura paravertebral.

    F2 FG: din poziia fr gravitaie subiectul execut extensia gtului.

    F3 AG: se execut extensia capului.

    F4 AG: se opune rezisten uoar la nivelul occiputului i o stabilizare a regiunii dorsale.

    F5 AG: rezistena aplicat n aceeai regiune este mai mare sau excentric.

  • 4

    c) Flexia lateral.

    Muchii principali: sternocleidomastoidian n contracie unilateral, scaleni n contracie

    unilateral.

    Muchi accesori: ridictorul scapulei n contracie unilateral.

    Poziie fr gravitaie: decubit dorsal.

    Poziie antigravitaional: decubital lateral fa de partea n care urmeaz se se efectueze

    micarea.

    Stabilizarea: se realizeaz la nivelul ambilor umeri. Kinetoterapeutul este plasat lateral fa de

    subiect.

    F1 FG: se palpeaz muchii de pe partea corespunztoare nclinrii capului i gtului.

    F2 FG: subiectul execut nclinarea gtului de o parte sau de alta.

    F3 AG: subiectul execut nclinarea gtului ntr-o parte sau alta.

    F4 AG: se opune rezisten uoar la nivelul temporalului.

    F5 AG: rezistena aplicat n aceeai regiune este mai mare sau excentric.

    Substituii: ridicarea umrului homolateral, nclinarea trunchiului de aceeai parte.

    d) Rotaia.

    Muchii principali: sternocleidomastoidian n contracie unilateral, oblic inferior al capului,

    multifizi, scaleni n contracie unilateral.

    Poziie fr gravitaie: subiectul n eznd.

    Poziie antigravitaional: decubit lateral fa de partea pe care se afl musculatura de testat.

    F1 FG: muchiul sternocleidomastoidian se palpeaz pe partea opus direciei de micare.

    F2 FG: subiectul execut rotaia gtului de o parte i de alta.

    F3 AG: subiectul execut rotaia gtului de o parte i de alta.

    F4 AG: se opune o rezisten uoar la nivelul temporalului.

    F5 AG: rezistena aplicat n aceeai regiune este mai mare sau excentric.

    Substituii: rotaia trunchiului de aceai parte, nclinarea gtului de partea micrii, extensia

    gtului.

    4.4 Teste specifice pentru coloana cervical.

    a) Testul tractiunii.

    Kinetoterapeutul aplic o priz sub brbie, iar cealalt la nivelul occiputului i trage capul

    subiectului n sus, tracionnd coloana cervical.

    Scopul testului este de a scoate n eviden durerea provocat n urma comprimrii

    rdcinilor nervoase. Testul este considerat pozitiv dac aceast manevr scade sau face ca

    durerea s dispar.

  • 5

    b) Testul Spurling.

    Subiectul nclin i rotete capul mai nti ntr-o parte apoi n cealalt. n acest timp.

    Examinatorul aplic o presiune uoar n axul longitudinal al gtului.

    Dac apare durere n braul nspre care s-a nclinat capul, avem de-a face cu o compresiune la

    nivelul trunchiului brahial de acea parte.

    c) Testul abduciei umrului.

    Subiectul abduce umrul sau examinatorul l abduce pasiv, n aa fel nct palma sau

    antebraul acestuia s stea pe cap.

    Deoarece testul se utilizeaz n cazul pacienilor care prezint durere de cauz nervoas, dac

    aceast micare scade durerea, nseamn c testul este pozitiv i putem avea de a face cu o

    patologie ce ine de compresiunea radicular.

    4.5 Reflexele osteo-tendinoase

    Reflexele osteotendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi neuroni:

    - Unul senzitiv care receptioneaz excitaia de la nivelul tendon-ului, excitat prin

    ntindere, i unul motor (neuronul motor periferic), care execut rspunsul motor.

    Examenul reflexelor

    a) Reflexul bicipital se execut pe braul pacientului care este uor flectat, cu

    palma n jos, examinatorul i plaseaz policele sau indexul la nivelul bicepsului,

    executnd percuia cu ciocnelul. Se urmrete flexia cotului i contracia

    bicepsului. Modificarea reflexului poate fi determinat de o afectare la nivel

    medular C5-C6.

    b) Reflexul tricipital se flecteaz antebraul pacientului n unghi de 90 cu faa

    palmar a minii orientat spre trunchi i se percut tendonul tricepsului imediat

    deasupra articulaiei cotului, lang olecran. Se urmrete contracia tricepsului i

    extensia antebraului pe bra. Apar modificri ale reflexului n afeciuni ale

    coloanei la nivel C6, C7 i C8.

    c) Reflexul brahio-radial pacientul fiind n clinostatism se pune mna pe

    abdomen sau se sprijin pe coapse cu faa palmar n jos. Examinatorul percut

    radiusul la 1,5-3 cm de articulaia radio-carpian i se urmrete flexia i micarea

    de supinaie a minii. Apar modificri prin afectarea coloanei la nivel C5-C6.

    4.5 Scala analog vizuala

    Reprezint un element important n evaluarea pacienilor. Aceasta este un instrument

    cu imagini plasate n ordine cresctoare, ce i permite pacientului s evidenieze intensitatea

    durerii n care se afl. Acesta alege o imagine care consider c i reprezint durerea, iar

  • 6

    aceea imagine corespunde unei cifre. n funcie de tratatament se utilizeaza la examinarea

    periodic, determinnd evoluia i eficacitatea tratamentului.

    De asemenea se poate folosi si o scala numeric ns i este mai dificil pacientului s

    determine gravitatea durerii doar dup numere.

    IMAGINE

    4.6 Tehnici i metode terapeutice

    Tratamentul igieno-postural;

    Tratamentul electroterapeutic;

    Masajul terapeutic;

    Kinetoterapia i terapia manual;

    Tratamentul igieno-postural.

    Educaia bolnavului este o component esenial a programului de recuperare.

    Bolnavul trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului, posturile corecte n ortostatism i

    n poziia aezat pentru meninerea lordozei i protecia structrurilor lezate i posturile corecte

    n diferite activiti uzuale. Multe forme de afeciuni ale coloanei sunt consecina activitilor

    fizice excesive i inadecvate.

    Tratamentul profilactic igieno-postural va consta n instruirea indivizilor asupra

    posturilor corecte pe scaun la birou, i n alte diferite situaii. Se va recomanda pacienilor

    efecutarea exerciiilor din cadrul programului de reeducare i acas.

    Tratamentul electroterapeutic.

    Electroterapia pentru combaterea durerii este o realitate de necontestat, verificat n timp.

    Mijloacele folosite mult n funcie de o serie de factori dintre care cei mai importani sunt:

    - Recunoaterea substratului fiziopatologic al durerii n cele mai mici amnunte i

    alegerea formei de curent corespunztor;

    - Dotarea cu aparatura necesar;

    - Aplicaia corect a procedurii.

    a) Curentul galvanic

    Este cea mai veche form de electroterapie, n aplicaii transversale are un efect vasodilatator

    al pielii i al muchiului. n realitatea biologic, efectul este mult mai complex:

    - Reduce spasmele musculare;

    - mbuntete clearance-ul circulator arterio-veno-limfatic favoriznd procesele rezorbtive n

    zona tratat;

    - Efect analgezic sub polul pozitiv prin hiperpolarizarea membranelor i diminuarea pn la

    blocare a fluxului informaional;

  • 7

    - Creterea excitabilitii celulare sub catod, dar cu posibilitate inducerii blocajului catodic

    (membran n perioada refractar absolut) atunci cnd esuturile sunt supuse un timp

    suficient de lung necesar negativizrii membranei;

    - Scoaterea ionilor de H+ din focarul inflamator.

    - n aplicaiile longitudinale domin efectele polare i efectul asupra reactivitii generale a

    SNC datorat sensului convenional al curentului (sensul descendent cranio-caudal are efect

    sedativ, relaxant antispastic i trofotrop)

    Executarea corect a unei edine de galvanizare impune respectarea unor timpi i reguli:

    - Tipul aparatului utilizat, mrimea i forma polilor (electrozilor) i locul exact de aplicare,

    specificnd unde se aplic polul pozitiv i unde cel negativ;

    - Intesitatea curentului dozat subiectiv (subliminal, liminal, supraliminal), la intensiti mari

    sau durate foarte mari se va avea grij s nu se depeasc zona de siguran care este de

    aproximativ 0,1-0,2 mA/ de suprafaa electrodului;

    - Durata edinei , niciodata sub 20-30 de minute.

    - Ritmul de aplicare zilnic sau la dou zile i numrul total de edine 10-15, n funcie de

    obiectivul terapeutic urmrit.

    Potenarea efectului antalgic se poate realiza exploatnd proprietatea curentului galvanic de a

    trece dincolo de bariera cutanat o serie ntreag de substane active farmacodinamic: de la

    ionii de calciu, magneziu (stabilizatori ai membranei), pn la compuii chimici ca

    novocaina, xilina (anestezie de suprafa) sau medicamente antiinflamatorii nesteroide (acid

    acetilsalicilic, piroxicam, etc.

    n acest caz se vor lua msuri suplimentare de aplicare a procedurii: utilizarea soluiilor de

    protecie, compresa utilizat trebuie s fie personal, testarea sensibilitii bolnavului la

    produsul utilizat, durate mai mari ale timpului de aplicare.

    b) TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation)

    Este o tehnic non-invaziv, cea mai cunoscut, cea mai apreciat i utilizat form de

    electroanalgezie. TENS acioneaz prin stimularea nervilor senzitivi i activarea

    mecanismelor naturale anti-durere.

    Mod de aciune:

    - Inhibiie presinaptic (la nivelul cornului dorsal);

    - Eliberarea de endorfine, enkefaline, dinorfine;

    - Inhibiia direct a nervului excitat anormal;

    - Restabilirea parametrilor input-ului aferent.

    Aadar efectele terapeutice ale TENS au la baz rspunsuri segmentare i extra-segmentare.

    Circuitele neuronale ale analgeziei segmentare sunt localizate n mduva spinrii i prin

    fenomenul de inhibiie pre i post-sinaptic, se obine efectul antidurere. Analgezia extra-

    segmentar este legat de fibrele aferente cu diametrul mic, care induc activitatea cilor

    descendente de control ale durerii.

    n ultimii ani s-au conturat trei modaliti de folosire ale TENS-ului:

    TENS convenional/tradiional (constant, de frecven nalt, normal); scopul este de a

    stimula fibrele cu diametrul mare, de tip A; caracteristicile standard sunt: curente electric de

  • 8

    50-100 Hz, impulsuri scurte de 30-200 msec i intensitate de 10-40 mA; electrozii se aplic

    pe zona dureroas sau n amonte, pe traiectul nervului senzitiv; intensitatea se stabilete la

    senzaia de furnictur confortabil; analgezia segmentar se instaleaz rapid, dup 10-15

    minute i dureaz cteva ore. Durata i ritmul de stimulare au variaii proprii, fiecare pacient

    exprimndu-se n acest sens; nu se recomand ns a depi 40-60 de minute; metoda are ca

    indicaie durerilor musculo-scheletale, nevritice sau nevralgice, de obicei acute, recente sau

    postoperatorii;

    TENS acupunctur (AL-TENS, Acu-TENS) stimulare endorfinic, de foarte joas

    frecven; se folosete un curent electric de 1-5 Hz, impulsuri izolate sau trenuri de impulsuri

    cu durat de 200-500 sec i intensitate de 50-100 mA, obiectivul principal fiind obinerea

    unui efect striomotor prin activarea selectiv a fibrelor A. Stimularea se face pe zona

    dureroas sau la distan. Frecvena utilizat favorizeaz secreia peptidelor opioide n zonele

    extra-segmentare. Mrimea electrozilor trebuie s fie de 100 , durata stimulrii fiind de

    30 de minute, iar efectul se instaleaz pentru cteva ore. Aceat modalitate este folosit n

    tratamentul durerii cronice, se poate utiliza i la non-rspunderea la forma convenional.

    TENS intens/stimulare intens de scurt durat; are ca mod de aciune recrutarea la

    nivelul trunchiului cerebral a fibrelor descendente inhibitorii reticulare, prin stimularea cii

    aferente reprezentat de fibrele A cutanate, care activeaz sistemul de control inhibitor difuz

    al nocicepiei; se folosesc cureni de frecven mare (100-150 Hz), cu durata impulsului de

    250-500 sec; durata stimulrii este de 15-30 sec. Efectul se instaleaz foarte rapid, 5 min, i

    dispare dup 30 minute 2 ore.

    c) Curentul Trabert

    Curentul aplicat are o form triunghiular, meninndu-se aceeai parametri pe tot

    parcursul aplicaiei (durata impulsului i a pauzei, de 2 msec, respectiv 5 msec, frecvena de

    140 Hz). Procedura se remarc n special prin efectul bun atalgic.

    Tehnica de lucruc: aplicarea electrozilor se face pe zona afectat, pe punctele trigger;

    electrozii sunt de aceeai mrime; distana dintre electrozi nu depete 5-7 cm; intensitatea

    aplicaiei se stabilete la senzaia suportabil de vibraie, timp de 10 min/edina.

    d) Curentul de medie frecven

    Sunt larg utilizai mai ales n ultimul deceniu, au un efect analgetic cert, care la fel ca i

    curentul diadinamic sau trabert, determin o puternic senzaie, cu aspect vibrator, o excitaie

    a mecanoreceptorilor esuturilor de sub electrozi. Efectele antalgice se explic tocmai prin

    aceast senzaie, n conformitate cu teoria controlului de poart (Gate theory) asupra

    controlului reaciei la durere, denumit de Melzack i Wall.

    Efectul analgetic al curenilor de medie frecven se obine utiliznd mai ales frecvenele

    de 10 000 Hz i forma modulate cu scurt perioad la 200 modulaii/sec, pe care eventual le

    reducem pe parcursul edinei.

    Ca form de aplicare particular a curenilor de medie frecven este interferena n

    profunzimea esuturilor a 2 cureni sinusoidali de medie frecven (curenii interfereniali),

    care realizeaz prin interferen un current de joas frecven. Se aplic cei patru electrozi

  • 9

    paravertebral, utilizndu-se n general ca formula antalgic: manual 100/ps 5 min; spectru

    0-100/ps 10 min; manual 100/ps 5min. utilitatea curenilor de medie frecven ca procedur

    antalgic apare mai ales n cazurile n care pielea prezint o sensibilitate aparte (epitelizarea

    recent, hiperestezie prin iritaie de nerv periferic etc.) i nu ar suporta aplicarea curenilor de

    joas frecven. Pentru curenii de medie frecven, rezistena cutanat scade foarte mult,

    ceea ce permite aplicaii nedureroase, cu intensiti mari i penetraie foarte bun.

    e) Curenii de nalt frecven

    Au fost introdui n terapeutic tocmai datorit efectelor calorice pe care le determin n

    esuturi. Se tie din fizic (legea Joule) c un current electric ce strbate un corp produce un

    effect de nclzire a acestui corp. nclzirea tisular genereaz un rspuns fiziologic cu

    beneficiu therapeutic ce include ameliorarea extensibilitii colagenului esuturilor

    periarticulare, scderea stiffness-ului articular, diminuarea dureri i contracturii musculare,

    sensibilizarea terminaiilor nervoase i a receptorilor. Endotermia poate rezolva infiltratele

    inflamatorii, edemul, exudatele; poate amplifica fluxul sangvin, reducnd damage-ul tisular.

    Profunzimea pn la care se pot percepe fenomenele este de 4 cm.

    nalta frecven este caracterizat de urmtoarele proprieti fizice i biologice:

    Nu are efect electrolitic i electrochimic;

    Nu are efect excitomotor;

    Are effect caloric de profunzime (fr a produce nclzirea cutanat) care dureaz peste 24

    ore i care nu solicit termoreglarea;

    Produce importante fenomene capacitive (care au i effect non-termice) i inductive (care au

    numai efecte termice);

    nclzete puternic corpurile metalice i souiile electrolitice;

    Are efect metabolic de cretere a necesarului de oxygen i a substratului nutritive tisular;

    Are efecte asupra circulaiei genernd hiperemie activ, vasodilataie general, scderea

    tensiunii arteriale;

    Are efect sedative;

    Are efect de scdere a tonusului muscular;

    Produce echilibrarea pompelor ionice membranare celulare;

    Produce echilibrarea i stimularea energiilor celulare;

    Are efect antalgic;

    Efect antispastic pe musculature neted;

    Terapia de nalt frecven pulsate generate de aparatul DIAPULSE furnizeaza radiaii cu

    urmtoarele caracteristici: frecven de 27,12 MHz, lungimea de und de 11m, durata unui

    impuls de 65 sec; impulsurile sunt separate de pause de 25 sec; frecvena impulsurilor este

    dozat n 6 trepte, intensitatea energiei de lucru este cuprins ntr 293 i 975 W.

    f) Ultrasonoterapia

    Ultrasunetele reprezint un domeniu de terapie electro-termic, unde aparatele de

    electroterapie au frecvena cumprins ntre 800-1000 kHz. Aplicate la suprafaa tegumentului

  • 10

    strbat straturile i genereaz endotisular fenomene de tip mechanic (prin atingerea

    moleculelor ntr-o micare cu frecvena undelor sonice), termic, fibrolitic i fizio-chimie.

    Micromasajul ce se realizeaz are drept consecin creterea permeabilitii membranare,

    depolimerizarea moleculelor ( mai ales a acidului hyaluronic). Endotermia tisular va

    influena sistemul vascular inducnd vasodilataie n straturile superficiale i profunde.

    esuturile ce se nclzesc preferential sunt periostul, osul subcondral, meniscul, nervul, iar

    cele dense sunt muchiul, tendonul i fascia, ce absorb cel mai bine energia ultrasonic.

    Modificrile de potential electric pe care energia ultrasonic le determin la nivel membranar

    induc reacii fizico-chimice ce accelereaz metabolismul, mitozele i reparaiile tisulare (

    nerv, os, muchi). Concomitant, apar modificri la nivelul receptorilor, la nivelul transmiterii

    nervoase prin fibr i la nivelul sinapsei. Aciunea asupra tegumentului const n modificarea

    permeabilitii i impedanei.

    Metode de aplicare:

    n funcie de poziia capului emitor: static, semi-static, dinamic;

    n funcie de zona de aplicare: local, pe zona afectat (adecvat n suferine articulare,

    contracture musculare, edeme post-traumatice) segmentar, paravertebral corespunztor

    teritoriului radicular afectat.

    Tratamentul se poate efectua n dou moduri: indirect, prin intermediul apei, i direct pentru

    zonele anatomice plane, aderena dintre capul emitor i tegument se realizeaz cu o

    substan uleioas, parafin, gel.

    Observaii! n cadrul Departamentului de Reumatologie al Universitii de Medicin i

    Farmacie din Trgul Mure sa efectuat un studio pe 100 de pacieni, n care se demonstreaz

    beneficiile ultrasunetului n nevralgia cervicobrahial. Rezultate studiului demonstrnd faptul

    ca terapia cu ultrasunete n cadrul acestei afeciuni are efect de reducere a durerii,

    mbuntete mobilitatea segmentului cervical, i cel mai important mbuntete activitatea

    muscular paravertebral a zonei respective

    g) Laserterapia

    Laserul este o metoda terapeutic non-invaziv care folosete o form de radiaie

    electromagnetic n scop terapeutic. Lumina laser transmite energia esuturilor prin fotoni.

    Acetia sunt absorbii de cromoforii de la nivelul mitocondriei celulare; efectele

    fotostimulrii se traduc prin schimbri n sistemul de oxidare/reducere a celulei, cu creterea

    sintezei de adenozin trifosfat; se aplific astfel capacitatea energetic a celulei, se produce

    activarea pompei Na/K, alterarea permeabilitii membranare pentru .

    Beneficiul terapeutic al laseroterapiei:

    Analgezic amelioreaz durerea acut i cronic;

    Trofic crete capacitatea de repararea a esuturilor;

    Stimuleaz regenerarea i conducerea nervoas;

    Reduce inflamaia.

  • 11

    Tehnica de lucru: se stabilesc punctele trigger sau zonele pe care se face aplicaia, se fixeaz

    programul i se trece la aplicarea sondei direct pe tegument, n cazul iradierii unor suprafee

    mai largi se folosesc sonde speciale; distana practic n acest caz este de 5-20 cm. Ochelarii

    de protecie pentru pacient i terapeut sunt obligatorii. Numrul edinelor se fixeaz n relaie

    cu rspunsul terapeutic, nedepindu-se 20.

    Contraindicaiile generale ale electroterapiei: pacemaker, sarcin, nu se aplic n zona

    precordial sau faa anterioar a gtului, ochi, regiunea epifizar la copii, n epilepsie, fracturi

    recente, plgi, leziuni dermatologice, regiuni n care sunt incorporate piese metalice de

    osteosintez, endoproteze, sterilete, stri hemoragice locale sau tromboze venoase

    superficiale i profunde.

    Masajul

    Manevrele folosite:

    - efleuraj n sens descendent n regiunea cefei;

    - friciuni i petrisaj n cut;

    - vibraii cu vrful degetelor pentru efectul decontracturat;

    Obiective:

    - Calmarea durerilor;

    - Decontracturarea musculaturii;

    - nclzirea esutului pentru ntindere.

    Kinetoterapia i terapia manual.

    .......................