obiective si tehnici lobby advocacy in domeniul dizabilitati

8/19/2019 Obiective Si Tehnici Lobby Advocacy in Domeniul Dizabilitati

1/104

Colaboratori:MMFPSPV - Direcția pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități Consiliul Local al Orașului Simeria - Serviciul Public de Asistență Socială Fundația Light into Europe

MANUALpentru organizațiile

persoanelor cu dizabilități –––––––––––––––––––––––––––––––––––

Obiective și tehnici moderne în lobby și advocacy în domeniul

dizabilității în lumina Convenției ONU privind drepturile

persoanelor cu dizabilități

“Oricât de dificil ă poate părea via ţa, esteî ntotdeauna ceva ce po ţ i face și la care po ţ isă ajungi. Important este să nu renun ţ i.”

Stephen Hawking

“Societatea c ivilă, în special persoanele cudizabilităţi şi organizaţiile care le reprezintă,

vor fi implicate şi vor participa pe deplin la procesul de monitorizare.”

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Art. 33 (3)


2/104

2


3/104

3

Echipa de autori: Ecaterina Vrășmaș, coordonator manual

Sînziana Dobre

Diana Chiriacescu

Andreia Moraru

Anna Maria Neagoe

Traian Vrăsmaș

Maria Monica Stanciu

Corectură și editare: Dana UdudecAndreia Moraru

Ligia Moraru

Data: Martie 2015

Editor: Asociația RENINCO România şi Fundaţia Transilvană Alpha


4/104

4

CUPRINS

Introducere curs ......................................................................................... 7

Cuprins .....................................................................................................................................................7

Scopul și obiectivele cursului ..........................................................................................................8

Cele patru concepte de baza în advocacy și lobby .............................................................. 12

Exerciţii aplicative: ........................................................................................................................... 13

Resurse ................................................................................................................................................. 13

MODULUL 1. Organizațiile societății civile ................................................. 14

Cuprins .................................................................................................................................................. 14

Rolul organizațiilor societății civile în promovarea drepturilor sociale ......................... 15

Metode și tehnici de comunicare la nivel organizațional ................................................... 21

Exerciții aplicative: ........................................................................................................................... 30

Resurse ................................................................................................................................................. 32

MODULUL 2. Lobby și advocacy. Ce știm despre lobby și advocacy? .......... 33

Cuprins .................................................................................................................................................. 33

Ce este advocacy? ............................................................................................................................ 34

Campania de advocacy ................................................................................................................... 35

Ce este Lobby? .................................................................................................................................. 40

Tipuri de lobby ................................................................................................................................... 42

Caracteristicile comune pentru lobby și advocacy ............................................................... 44

Schimbarea pe care o promovăm .............................................................................................. 46


Resurse ................................................................................................................................................. 49

MODULUL 3. Concepte cheie de promovat, sau pentru ce facem lobby șiadvocacy ................................................................................................... 51

Cuprins .................................................................................................................................................. 51

Definirea dizabilității ........................................................................................................................ 52

Alte concepte cheie .......................................................................................................................... 57

Drepturile persoanelor cu dizabilități în sistemul regional european ........................... 67

Politicile și practicile naționale în domeniul dizabilității ..................................................... 68

Exerciții aplicative ............................................................................................................................. 75

Resurse ................................................................................................................................................. 76


5/104

5

MODULUL 4 . Strategie, metode și tehnici/tactici. Cum facem lobby șiadvocacy în organizațiile noastre? ............................................................ 81

Cuprins .................................................................................................................................................. 81

10 pași pentru a dezvolta o strategie de lobby și advocacy ............................................ 82

Tipuri de strategii de advocacy ................................................................................................... 84

Analiza de situație ca primă etapă pentru advocacy și lobby ......................................... 85

Alegerea strategiilor potrivite și moderne/actualizate ....................................................... 87

Teme de advocacy și lobby pentru dizabilitate ..................................................................... 89

Obiectivele de lobby și advocacy la nivelul comunității ..................................................... 89


Resurse ................................................................................................................................................. 90

MODULUL 5. Lobbystul sau profilul activistului în advocacy. Cine poate filobbist? ..................................................................................................... 93

Cine face advocacy? ........................................................................................................................ 94

Rolul lobbyst-ului și obligațiile sale într-o organizație ....................................................... 95

Bune practici de activist ................................................................................................................. 96

Tehnici generale necesare lobbystului/activistului .............................................................. 97

Lucrul în coaliții ................................................................................................................................. 98

Pașii procesului de activism .......................................................................................................... 98

Caracteristici generale ale personalității unui lobbyist ..................................................... 100

Exerciții aplicative: ......................................................................................................................... 100

Resurse ............................................................................................................................................... 101

Formular de evaluareHiba! A könyvjelző nem létezik.


6/104

6


7/104

7

Introducere curs

Obiectivele acestui capitol:

La finele acestui modul cursanții vor putea:

Să identifice principalele aspecte ale relației dintre funcționarea unei societățidemocratice și implicarea societății civile

Să recunoască locul acțiunilor societății civile în bunul mers al societăților democratice

Să perceapă nevoia de implicare și de participare a persoanelor cu dizabilități și areprezentanților acestora la deciziile și politicile sociale

Să recunoască nevoia de combatere a discriminării dizabilității prin susținerea acțiunilor societății civile

Să identifice problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și familiileacestora

Să reflecteze asupra posibilitățlor de a deveni activiști în sprijinul mișcării pentru

respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități

Cuprins

Scopul și obiectivele cursului

Cele patru concepte de baza în advocacy și lobby

Exerciții aplicative și resurse (prezentări, anexe, bibliografie)


8/104

8

Scopul și obiectivele cursului

O societate sănătoasă este o societate în care toți membrii sunt mulțumiți și nevoile lor

sunt acoperite de legi și prevederi care să ofere suport în rezolvarea problemor de zi cu zi.

Vorbim azi chiar de asigurarea unei vieți decente și a calității vieții, care să ofere echilibrulnecesar unei existențe trăite cu satisfacție în cadrul familiei, al comunității și al societății în

general. Acestea sunt cuvinte frumoase, dar, în realitate, societatea se confruntă cu foarte

multe probleme, iar oamenii sunt extrem de diferiți, fiecare are propriile sale probleme și

bariere în realizarea sa individuală și socială.

Mecanismele prin care distanța dintre deciziile celor care conduc politicile sociale și cei care

beneficiază de ele au nevoie de o ajustare permanentă, pentru că, într-o societate

democratică este firesc să fie ascultate vocile tuturor cetățenilor și să se găsească continuu

soluții la nevoile și interesele lor. Nu este suficient să se aștepte ca aceia care conduc

societatea (autoritățile centrale și locale), decidenții care iau decizii politice (managerii,

responsabilii de grupuri sociale etc.) să cunoască schimbările, să promoveze modificările

necesare și să acționeze adecvat.

Se identifică nevoia ca, într-o societate democratică, participarea activă a cetățenilor să

se realizeze și prin acțiuni specifice, care să susțină ef icient interesele, opiniile și nevoile

acestora. Acest lucru este evident în special când este vorba de mișcarea societății civile,

prin organizațiile care promovază interesele și acoperirea nevoilor unor grupuri profesionalesau ale altora care sunt vulnerabile, neglijate sau chiar marginalizate la nivel social. Nimeni

nu poate vorbi mai bine în numele unui anumit grup decât reprezentanții acestuia, pentru că

aceștia cunosc cel mai bine caracteristicile și nevoile lui.

Pe de altă parte, persoanele individuale reușesc mai greu să fie cunoscute și sprijinite la

nivel social prin politici și legislație, cînd nu sunt suținute de apartenența la un grup anumit.

Grupurile care susțin interesele/opiniile și nevoile unor persoane pot juca un rol pozitiv

major într-o societate democratică și pluralistă, ele urmărind și indicând modul în carepoliticile guvernamentale afectează viața, activitatea, aspirațiile și așteptările unui grup sau

altul, unei comunități sau alteia.

Argumentație: Vă deranjează fenomenele de discriminare şi exclusivism? Fie că sunteţi

membru al unei minorităţi sau al grupului dominant în societate, avem nevoie de sprijinul

dumneavoastră!

Discriminarea şi marginalizarea sunt fenomene ce pot fi cel mai uşor eliminate printr -o

educaţie civică deschisă, comprehensivă şi cu respect pentru diversitate. Homofobia,sexismul, antisemitismul sau alte astfel de forme de intoleranţă nu pot să fie semne de


9/104

9

civilizaţie. Copiii noşti merită să trăiască într-o lume mai bună, fără conflicte generate de

asemenea prejudecăţi şi ideologii.

Toate acestea pot avea doar două aspecte: „advocacy” - efortul personal sau organizat de a

convinge autorităţile statului, precum şi publicul larg să apere şi să respecte drepturile unuianumit grup social, şi „lobby” - efortul personal sau organizat de a influenţa autorităţile

competente în sensul elaborării unor legi sau hotărâri locale în concordanţă cu dorinţele şi

interesele unei anumite persoane sau grup de persoane. Eforturile de lobby şi advocacy vă

pot aduce bucurie, satisfacţie sau frustrare, dar trebuie să ştiţi că depinde de aceste eforturi

ca drepturile grupurilor discriminate sau marginalizate să fie respectate sau nu!

Pentru a deveni activist împotriva discriminării nu trebuie să renunţaţi la serviciu, să

faceţi donaţii mari sau să vă petreceţi timpul pe holurile Guvernului sau ale Parlamentului.

De asemenea, nu înseamnă că trebuie să cunoaşteţi pe de rost legislaţia privitoare la

discriminare sau să fiţi expert în problemele legate de discriminare. Pentru a fi un activist

împotriva discriminării trebuie să vă folosiţi puterea de expresie şi de convingere pentru a

schimba lucrurile în bine.

Desigur, există deja organizaţii specializate şi personalităţi publice care fac presiuni pentru

schimbarea sau respectarea legislaţiei cu privire la diferite aspecte ale discriminării. Dar

aceste organizaţii şi personalităţi pot fi uşor catalogate ca „străine” de realităţile româneşti,

fără sprijinul direct al celor afectaţi de fenomenul discriminării şi fără suportul celor cadumneavoastră. Aceste organizaţii sau lideri vorbesc în baza unor cercetări şi rapoarte . Nu

spunem că eforturile acestor organizaţii şi personalităţi nu sunt lăudabile. Dar suntem

convinși că dumneavoastră puteţi vorbi mai bine, din propria dumneavoastră experienţă, iar

motivele şi argumentele voastre, chiar dacă subiective uneori, nu pot fi decât generoase șe

dedicate binelui comun.

Pentru a avea însă o voce care să se poată face auzită, grupurile au nevoie de strategii

speciale și, mai ales, de tehnici speciale de influențare a factorilor politici de decizie.Coagularea diferitelor grupuri de interes în jurul unei probleme specifice este foarte

importantă pentru a crește capacitatea de influențare a factorilor de decizie.

Orice lobby eficient este secondat de o campanie de advocacy adecvată.

La nivelul comunităților există probleme specifice unei anumite comunități, dar pot fi

identificate și alte probleme care se regăsesc în mai multe comunități sau chiar în toate și

care au fost provocate de o anumită decizie politică. Se dorește influențarea acelei decizii,

dar mai întâi trebuie exprimată problema, identificat impactul rezolvării sau nerezolvăriiproblemei, potențialii aliați,și apoi începe încercarea de influențare a deciziei politice.


10/104

10

Toate deciziile politice sunt conjuncturale, se iau într-un anumit context economic, social și

politic și răspund unor nevoi estimate în acel context.

În societățile stabile, în care factorii politic, economic, social înregistrează schimbări

lente, deciziile politice tind și ele să fie sau cel puțin sa fie percepute ca stabile.

În societățile în tranziție sau în criză, mediul politic, economic și social înregistrează

schimbări mult mai semnificative în intervale scurte de timp. Drept urmare, și deciziile

politice sunt percepute ca instabile și au nevoie să fie modelate / actualizate la intervale

mult mai scurte de timp.

În primul tip de societăți, lobby este o activitate dificilă pentru că orice schimbare poate

fi percepută ca inconsecvență, iar mediul politic nu dorește sa fie perceput ca aducator de

instabilitate în acea societate.

În cel de-al doilea tip de societăți, este mult mai mare nevoia de aducere la zi a deciziilor

politice privind o anumită problemă, dar este greu de estimat câți dintre cei vizați vor fi

multumiți de decizia luată. Mai mult, sistemele formale de culegere de informa ții, care stau

la dispoziția factorilor de decizie politică, înregistrează în mod constant mari decalaje în

timp. Cu alte cuvinte, ceea ce era adevărat în urmă cu trei luni poate fi complet fals sau

lipsit de importanță sau chiar împotriva voinței actuale a celor vizați de decizia politică.

Prin advocacy și lobby, politicienii beneficiază de un sistem mult mai rapid de informare,

sunt în comunicare directă cu grupurile de interese, au deci convingerea că decizia lor estemult mai aproape de nevoile și prioritățile celor pe care îi reprezintă, din punct de vedere

legislativ.

Procesele de „lobby” şi „advocacy” sunt esenţiale pentru a obţine legi mai bune precum

şi pentru a asigura aplicarea legilor şi prevederilor prezente, cu privire la grupurile

discriminate şi marginalizate.

Scopul lor este (Octav POPESCU, 2010):

- Să susțină punctele de vedere ale celor care sunt direct interesați în corecta și buna

aplicare a unor politici antidiscriminatorii, în principal beneficiarii direcți ai politicilor

publice;

- Să atragă mai mulţi profesionişti din domeniile conexe luptei împotriva discriminării,

pentru a oferi consistenţă discursului;

- Să atragă atenţia mass-media şi a publicului larg asupra fenomenelor de discriminare şi

de marginalizare cotidiene, şi mai ales asupra efectelor negative ale acestor fenomene;

- Să câştige bunăvoinţa şi disponibilitatea unui număr cât mai mare de oameni (în speciala mass-mediei şi a personalităţilor publice) de a investi timpul şi banii necesari


11/104

11

proiectelor de combatere a discriminării şi de creare a şanselor egale pentru toţi – o

societate cu adevărat incluzivă, „o societate deschisă”, „o societate fără bariere” .

- Să găsească și să promoveze cele mai eficiente tehnici de informare și sensibilizare a

factorilor de decizie şi de relaţionare cu mass-media, precum şi propuneri de strategiipentru diferite sectoare ale guvernării.

Combaterea discriminării și susținere

Pentru a eficientiza acest efort organizaţional de combatere a tuturor formelor de

discriminare şi excludere, trebuie să folosim un limbaj unitar şi să ne coordonam eforturile

după o strategie comună, pe care să o decidă chiar cei implicați.

Persoanele din categoriile discriminate şi marginalizate au sau trebuie să aibă aceleaşidrepturi ca şi cele aparţinând grupului dominant. Pare un lucru simplu, dar după cum ştiţi,

lucrurile devin foarte complicate dacă vorbim de accesibilizare, de dreptul la căsătorie pentru

homosexuali şi lesbiene, despre accesul romilor la educaţie sau despre accesul la servicii al

persoanelor infectate cu HIV/SIDA. Legislaţia privitoare la aceste aspecte este foarte adesea

elaborată fără consultarea grupurilor sociale pe care le vizează. Aici vine rolul

dumneavoastră !

Dezbaterea publică este unul din fundamentele democraţiei, care se dovedeşte însă destulde înceată şi lipsită de substanţă în cazul României. Părerea dumneavoastră trebuie să

devină importantă pentru funcţionari şi pentru cei aleşi!

Opinia publică trebuie respectată în democraţie, mai ales în ceea ce priveşte elaborarea

legislaţiei, politicile publice şi felul cum trebuie cheltuiţi banii publici. Pentru a avea o părere

informată trebuie să fiţi la curent cu legislaţia în vigoare privitoare la discriminare, precum şi

cea privitoare la politicile publice şi la buget. Pentru a rezolva problemele, pentru a îndrepta

greşelile făcute şi pentru a preîntâmpina noi greşeli trebuie să vă implicaţi, să participaţi la

dezbaterea publică.

Discriminarea pe criterii de dizabilitate constituie azi una din formele care are urmările

cele mai profunde. Viața oamenilor este puternic influențată de felul cum sunt tratați și de

multe ori chiar respinși de societate.

Asociațiile care apără drepturile persoanelor cu dizabilități au nevoie de o voce puternică,

clară și fermă la nivelul societății. Nu întotdeauna putem să avem profesioniști care să


12/104

12

devină activiști în acest domeniu. Pe de altă parte, cine poate susține mai bine decît cei care

sunt implicați direct, problematica dizabilității și a drepturilor ?

Trebuie să devenim activiști pentru a putea promova și susține drepturile persoanelor cu

dizabilități. Noi, asociațiile ale persoanelor cu dizabilități, ale părinților care au copii și tineri

cu dizabilități și asociațiile care sunt pentru persoanele cu dizabilități !

Cele patru concepte de baza în advocacy și lobby

Pentru a înțelege și aplica orice cunoștință într-un domeniu anumit este nevoie să clarificăm

conceptele cu care lucrăm. Acest demers înseamnă că toți cei care folosesc aceste concepte

înțeleg același lucru prin ele și că... putem să lucrăm împreună, în același sens!

Când ne aflăm în domeniul de advocacy și lobby, principalele concepte cu care vom

opera/acționa, pentru a influența la nivel local și central, pentru a deveni credibili și a putea

susține ideile și opiniile noastre ca asociație, sunt:

- Legitimitate

- Credibilitate

- Responsabilitate

- Putere

Dacă vom descifra semnificația fiecărui concept enumerat mai sus vom intra deja în sfera de

advocacy. Să explicăm semnificația acestor concepte:

Legitimitate. Conținutul acestui concept pornește în a fi descifrat de la întrebarea: „De

unde obține organizația mea legitimitatea?” Pentru a avea legitimitate, va trebui să luăm în

calcul următoarele elemente importante:

o Constituția (dreptul de a forma o asociație se găsesește în Consituție);o Autorizația ministerului;o Viziunea clară, obiectivele, declarația de misiune, grupul țintă de care ne ocupăm; o Sprijinul grupului țintă în tot ceea ce întreprindem; o Cooperarea cu autoritățile locale;o Memorandum de înțelegere cu miniștrii implicați;o Sprijinul donatorilor;

o Cei care fac advocacy să nu aibă beneficii de pe urma grupurilor țintă sau aagențiilor de finanțare;

o Cei care fac advocacy să nu lucreze pentru partide politice.

Credibilitatea se poate identifica pornind de la întrebarea „Cum își construiește

organizația mea credibilitatea?” Există mai multe elemente de luat în calcul când este vorba

de credibilitatea unei organizații. Iată mai jos câteva dintre acestea:

o Respectarea propriilor principii;

o Susținerea grupului țintă de la început până la sf ârșit;o Sustenanță în ceea ce se întreprinde (acțiuni, proiecte, programe);o Networking cu alte ONG-uri;


13/104

13

o Networking cu guvernul, sectorul privat și comunitatea;o Leadership clar și democratic;o Resurse umane adecvate pentru ceea ce dorește să realizeze;o Comunicarea cu alte grupuri de același tip.

Responsabilitatea pe care o identificăm în activitățile de advocacy, pornește de la întrebarea „Organizația mea reusește ceea ce promite? Răspunsul complex la această

întrebare se leagă de cel puțin două elemente importante:

o Consultanța pentru grupul tintă; o Servicii pentru copii/tineri/adulți care să acopere prin activități directe nevoile

grupului țintă.

Puterea se poate demonstra prin răspunsul la întrebările: „De unde vine puterea

organizației mele să schimbe lucrurile?” și ” Cum folosim această putere?”

o

Cunostințe (legislația cadru, Constituția, legislația specifică etc.) ;o Aptitudinile existente în organizație, bazate pe nevoile grupului țintă;o Finanțele și logistica;o Cooperarea bună în cadrul organizației;o Relațiile publice;o Sprijinul din partea guvernului;

o Educația, formările, instruirile; o Responsabilitatea față de nevoile reale ale populației;o Capacitatea de implementare a propriilor planuri;

o Strategia de lucru și planificările;o Conștientizarea scopului, a obiectivelor și a misiunii;o Transparența și democrația în procesul decizional.

Exerciţii aplicative:

Cursanții se vor prezenta fiecare și vor descrie modul cum sunt implicați în mișcarea

societății civile prin organizații ale persoanelor cu dizabilități sau reprezentândpersoanele cu dizabilități.

Fiecare cursant va preciza motivele pentru care s-a înscris la acest curs și cu ceașteptări participă. Așteptările vor fi notate pe flipchart și se vor utiliza la momentulevaluării cursului, pentru a se identifica, împreună cu participanții, problemelerezolvate și posibilitatea de a continua colaborarea pentru a clarifica și alte aspecteale cursului.

ResursePrezentări PPT

I.1 Introducere - Ecaterina Vrașmaș I.2 Prezentare proiect - Andreia Moraru


14/104

14

MODULUL 1. Organizațiile societății civile

Obiectivele modului:


Să reflecteze asupra rolului asociațiilor și ale organizațiilor care promovează problematica

dizabilității

Să identifice problemele cu care se confruntă organzațiile persoanelor cu dizabilități și

cele pentru persoanele cu dizabilități

Să perceapă rolul pe care îl pot juca participanții la deciziile care privesc persoanele cu

dizabilități, familiile lor și viața acestora, în general

Să exerseze metode și tehnici de comunicare în organizații și la nivel social, pentru

susținerea drepturilor persoanelor cu dizabilități și a familiilor acestora

Cuprins

Rolul organizațiilor societății civile în promovarea drepturilor sociale

Ce sunt organizațiile non-profit

ONG-urile din România în date și cifre

Tipuri de organizații ne-guvernamentale

Relații între ONG-uri

Metode și tehnici de comunicare la nivel organizațional

Comunicarea interpersonală

Bariere în comunicare

Stereotipuri și prejudecăți

Metode simple de depășire a obstacolelor comunicării

Conflictul în comunicare

Stiluri de rezolvare

Metode de soluționare



15/104

15

Rolul organizațiilor societății civile în promovarea drepturilor sociale

Ce sunt organizațiile non-profit

“O organizație non-profit apare ca fiind un subiect colectiv de drept, constituit în vederea

îndeplinirii unui scop nelucrativ, pus în slujba intereselor comunității ori ale asociaților și care

participă la viața juridică în nume propriu, în temeiul unor reglementări legale specifice”

(definiție cf. Rentrop&Straton – “Consilier organizații non-profit” )

Astfel, ceea ce numim (în mod impropriu) SOCIETATE CIVILĂ este formată din asociații,

fundații, federații, culte religioase, partide politice și sindicate.

Ce sunt organizațiile non-guvernamentale

“Persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes

general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal

nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii în condiţiile prezentei ordonanţe.” (OG

26/2000)

Astfel, ceea ce numim ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE (ONG-uri) sunt asociații,

fundații și federații.

Organizaţiile neguvernamentale trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

- Să funcţioneze ca entitate structurată – pot face dovada unei anumite structuri

organizaţionale instituţionalizate (există mecanisme interne de decizie, elaborează şi

respectă propriile reguli de funcţionare, proceduri, în activitatea pe care o desfăşoară etc.);

- Să fie de natură privată – sunt instituţional separate de autoritatile publice (fapt care nu

exclude finanţarea din bugetul public), fiind constituite pe baza exercitării drepturilor la

libera initiațivă şi libera asociere;

- Să respecte criteriul nondistribuţiei profitului – pot genera venituri, respectiv obţine “profit”

din activităţile lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci

sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate;

- Să se auto-guverneze – au capacitatea de a-şi asuma decizii privind funcţionarea internă

sau relaţiile cu alte instituţii în mod independent, iar structurile de conducere nu sunt

dominate de reprezentanţii autorităţilor publice;

- Să fie conduse în regim de voluntariat – organizaţiile se bazează, în general, pe activităţi

voluntare în procesul de conducere sau în acţiunile pe care le desfăşoară (fapt care nu

exclude posibilitatea angajării de personal);

- Să fie de interes public – servesc unor scopuri de interes public sau contribuie la binele

public.


16/104

16

Căile prin care sectorul neguvernamental poate influenţa dezvoltarea comunităţii:

- Încurajând instituţiile publice să adopte soluţii elaborate şi folosite cu succes în cadrul

sectorului;

- Educând şi sensibilizând publicul în privinţa drepturilor prevăzute de cadrul legislativ;

- Participând la adaptarea programelor guvernamentale la nevoile publice, exprimând

punctul de vedere al opiniei publice şi punând în valoare experienţele locale;

- Colaborând cu instituţiile publice;

- Influenţând politicile de dezvoltare locală a instituţiilor naţionale şi internaţionale;

- A jutând administraţia publică şi finanţatorii să elaboreze o strategie de dezvoltare mai

eficientă, prin întărirea instituţiilor, creşterea calificăriii profesionale a personalului, instruirea

acestuia şi întărirea capacităţii sale manageriale.

Organizaţiile neguvernamentale sunt active în orice domeniu în care se manifestă nevoi ale

societăţii: educaţie, ştiinţă, cercetare, cultură, protecţie socială, minorităţi, drepturile omului,

protecţia mediului, protecţia copilului etc. În acest sens, organizaţiile neguvernamentale îşi

pot asuma diverse funcţii, cum ar fi:

- Intermedierea relaţiei dintre cetăţeni şi autorităţi;

- Facilitarea integrării sociale şi politice a cetăţenilor (organizaţiile reprezintă un cadru de

participare civică);

- Furnizarea de bunuri şi servicii publice;

- Reprezentarea intereselor de grup în societate.


Conform ultimului studiu extins privind ONG-urile din România (“FDSC - România 2010.

Sectorul neguvernamental - profil, tendinţe, provocări“), în România sunt înregistrate aprox.

93.000 de organizații ale societății civile (OSC) dintre acestea:

Sunt înregistrate un număr 66.804 de asociații, fundații, federați;

Se estimează a fi active aprox. 39%, adică 26.322 entități care au depus bilanț contabil

în ultimul an fiscal; 15% din ONG-uri au venituri din activități economice;

Din cele 5.961 ONG-uri active din domeniul social/caritabil, doar 990 sunt acreditate pe

servicii sociale (16,6%);

Majoritatea ONG-urilor activează în Transilvania și Banat (58%), București (22%);

87% din ONG-uri sunt înregistrate și funcționează în mediul urban;

68% din ONG-urile active nu au angajați și doar 3,4% au peste 20 de angajați;

66,5% din ONG-urile active nu au avut nici un venit (26,5%) sau au avut venituri sub

40.000 lei/an (40%);


17/104

17


- 22,6% sunt din domeniul social / caritabil şi dispun de 27% din angajații în

sector;

- 19,2% sportive, 21% angajați;

- 11,1% educație, 16% angajați;

- 10,4%, culturale, 11% angajați;

- 9,8% profesionale, 10% angajați;

- 6,5% religioase, 6% angajați;

- 6,2% agricol, 6% angajați;

- 6,1% sănătate, 5% angajați;

- 5,3% turism/dezvoltare, 5% angajați;

- 4,2% obști/silvice, 5% angajați;

- 3,7% civice, 3% angajați;

- 2,8% mediu, 2% angajați;

Aprox. 30% încredere publică, creștere lentă, opinia publică este sensibilă la campaniile

anti-ONG-uri;

Doar 4% dintre cetățeni sunt membri ai unei organizații non-profit (comparativ cu 16%

membri de sindicat);

Doar 3% au intreprins activități de voluntariat pentru ONG-uri (comparativ cu 15%

voluntariat pentru biserică) ;

Doar 1% din angajați lucrează în sectorul non-profit;

Tipuri de organizații neguvernamentale

Vorbim de existența unui număr relativ mare de ONG-uri, extrem de diverse, uneori

complementare, alteori în contradicție unele cu altele.

ONG-uri în accepțiunea cunoscută de noi (v. categoriile de mai sus)

Dar şi Composesorate, Universități, Camere de Comerț, Case de ajutor reciproc,

Federația Română de Fotbal, Corpul experților contabili, Fundații comunitare, UDMR

etc.

Din punct de vedere al independenței instituționale:

ONG-uri înființate din inițiativa unei persoane sau a unui grup de persoane;

ONG-uri înființate din inițiativa guvernului sau a mediului politic;

ONG-uri înființate din inițiativa companiilor.

Din punct de vedere al gradului de dezvoltare:

ONG-uri instituționalizate (prestatoare de servicii, dispunând de logistică și

infrastructură, cu structură ierarhizată și angajați permanenți specializați);


18/104

18

ONG-uri cu grad redus de instituționalizare (grupuri informale sau grad redus de

formalizare, mai degraba cu colaboratori decât cu angajați permanenți, cu patrimoniu

și infrastructură puțin consistente).

Din punct de vedere al valorilor promovate:

ONG-uri promotoare ale valorilor “societății deschise” – democrație, liberă exprimare,

toleranță și incluziune fața de diferite grupuri marginalizate sau discriminate

ONG-uri păstrătoare ale valorilor diferitelor epoci istorice și/sau categorii sociale

Relații între ONG-uri

Este imposibil să vorbim de o constiință de grup. Putem vorbi doar de alianțe, coaliții și

rețele în funcție de misiunea și scopurile comune. În mod practic putem identifica:

Coaliții;

Rețele;

Federații;

Platforme comune;

Centre de resurse.

Relații între ONG-uri și diferiți actori sociali se concretizează prin următoarele dimensiuni:

Stat / Autorități publice și ONG-uri;

Parteneriatul Public-Privat;

Mass-media și ONG-uri;

Partide politice și ONG-uri;

Biserica și ONG-uri.

Rolul organizaţiilor neguvernamentale ale persoanelor cu dizabilităţi / handicap

sau care reprezintă interesele acestora este evidențiat în triplă ipostază prin legea

specială în domeniul dizabilităţii, Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1/3

ianuarie 2008, cu modificarile și completările ulterioare:

1. ca partener în proiecte, programe și alte soluții de îmbunătăţire a calităţii vieţiipersoanelor cu dizabilităţi,

2. ca parte în Consiliul de analiză a problemelor persoanelor cu handicap, structură

creată la nivelul ANPH/ANPD care emite avize consultative cu privire la proiectele de

acte normative care au ca obiect protecţia persoanelor cu dizabilităţi și analizează

problematica protecţiei persoanelor cu dizabilităţi,

3. ca beneficiar de finanţare, situaţie în care se afla Asociaţia Nevăzătorilor din România,

Asociaţia Invalizilor de Război Nevăzători din România, Asociaţia Naţională a Surzilor

din România, Liga Naţională a Organizaţiilor cu Personal Handicapat din CooperaţiaMeşteşugărească și Consiliul Naţional al Dizabilităţii din România; acestea pot primi,


19/104

19

în condiţiile legii, subvenţii de la bugetul de stat, prin bugetul ANPH/ANPD, exclusiv în

completarea veniturilor proprii.

La iniţiativa şi cu sprijinul financiar al Forumului European al Dizabilităţii (EDF), 7 organizaţii

naţionale au format Grupul de iniţiativă pentru constituirea CONSILIULUI NAŢIONAL AL

DIZABILITĂŢII ÎN ROMÂNIA (CNDR). Aceste 7 organizaţii au fost: Asociaţia Handicapaţilor

Neuromotor din România, Asociaţia Nevăzătorilor din România, Asociaţia Naţională a Surzilor

din România, Asociaţia RENINCO România, Fundaţia Estuar, Liga Naţională a Asociaţiilor

pentru Sprijinirea Handicapaţilor Mintal i din România, Organizaţia Naţională a Persoanelor cu

Handicap din România.

Dată fiind relevanţa mare a problemelor legate de dizabilitate în societate, este vital ca

organizaţiile din societatea civilă să fie activ implicate atât în procesele de consultare, cât şi

în cele de implementare. Organizaţiile persoanelor cu dizabilităţi, partenerii sociali, furnizorii

de servicii, experţii din domeniu şi înseși persoanele cu dizabilităţi trebuie să participe şi să

coopereze pentru a garanta că drepturile fundamentale ale omului pentru persoanele cu

dizabilităţi sunt promovate, protejate și asigurate.

Un moment extrem de prielnic il creează ratificarea de către România a Convenţiei privind

drepturile persoanelor cu dizabilităţi (Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei

privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală aOrganizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie

2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,

nr. 792/26 noiembrie 2010). Așa cum s-a mai afirmat, Convenția reprezintă instrumentul

internaţional bazat pe principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, prin care se asigură

exercitarea deplină şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale

ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi şi se promovează respectul pentru

demnitatea lor inerentă.

Convenț ia subliniază în repetate rânduri necesitatea consultării și implicării persoanelor

cu dizabilităţi, ca depozitare ale experienței și expertizei de viață, cităm, de exemplu,

din Preambul:

“(m) Recunoscând contribuţiile valoroase – existente şi de perspectivă – aduse de

persoanele cu dizabilităţi la bunăstarea generală şi la diversitatea comunităţilor din

care fac parte, precum şi faptul că promovarea exercitării depline a drepturilor omului

şi a libertăţilor fundamentale de către persoanele cu dizabilităţi şi deplina participare a

lor vor avea ca rezultat întărirea sentimentului de apartenenţă şi dezvoltareasemnificativă a societăţii în plan uman, social şi economic, precum şi eradicarea


20/104

20

sărăciei,

(o) Având în vedere faptul că persoanele cu dizabilităţi trebuie să aibă posibilitatea să

se implice activ în procesele de luare a deciziilor, în elaborarea de politici şi programe,

inclusiv a celor care le privesc în mod direct.”

Un rol extrem de important pe care organizațiile neguvernamentale din zona dizabilităţii și-l

pot asuma este cel al implicării în procesul de monitorizare a implementării prevederilor

Convenției. Articolul 33 - Implementarea şi monitorizarea naţională – stipulează cu fermitate

faptul că “Societatea civilă, în special persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile care le

reprezintă, vor fi implicate şi vor participa pe deplin la procesul de monitorizare.”

Proiectarea demersurilor în vederea participării la procesul de monitorizare ar

trebui să devină o prioritate pentru organizațiile neguvernamentale ale persoanelor

cu dizabilități. În acest sens, munca organizațiilor neguvernamentale ar trebui să

înceapă atât pe plan metodologic (elaborarea instrumentelor de monitorizare) cât

și pe planul creării de alianțe/colaborări/parteneriate.

Bibliografie

Rentrop & Straton - Consilier Organizaţii Non-profit

Cod de conduită ONG -http://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG.pdf

OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile

NGO Sustainability Index 2013 (publicație USAID) - http://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-society ;

http://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1863/E%26E%202013%20CSOSI%20Fi

nal%2010-29-14.pdf ;

http://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_România2013.pdf ;

FDSC - România 2010.Sectorul neguvernamental - profil, tendinţe, provocări - http://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/România%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdf

Institutul de economie socială – Serviciile sociale în România. Rolul actorilor în economiesocială (coord. Gabriela Dima)http://www.ies.org.ro/library/files/raport_serviciile_sociale_in_România._rolul_actorilor_economiei_sociale.pdf

http://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG.pdfhttp://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG.pdfhttp://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-societyhttp://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-societyhttp://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-societyhttp://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-societyhttp://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1863/E%26E%202013%20CSOSI%20Final%2010-29-14.pdfhttp://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1863/E%26E%202013%20CSOSI%20Final%2010-29-14.pdfhttp://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1863/E%26E%202013%20CSOSI%20Final%2010-29-14.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_romania2013.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_romania2013.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_romania2013.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdfhttp://www.ies.org.ro/library/files/raport_serviciile_sociale_in_romania._rolul_actorilor_economiei_sociale.pdfhttp://www.ies.org.ro/library/files/raport_serviciile_sociale_in_romania._rolul_actorilor_economiei_sociale.pdfhttp://www.ies.org.ro/library/files/raport_serviciile_sociale_in_romania._rolul_actorilor_economiei_sociale.pdfhttp://www.ies.org.ro/library/files/raport_serviciile_sociale_in_romania._rolul_actorilor_economiei_sociale.pdfhttp://www.ies.org.ro/library/files/raport_serviciile_sociale_in_romania._rolul_actorilor_economiei_sociale.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/conferinta%20vio%207%20oct/Romania%202010_Sectorul%20neguvernamental1.pdfhttp://www.fdsc.ro/library/files/indexusaid_romania2013.pdfhttp://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1863/E%26E%202013%20CSOSI%20Final%2010-29-14.pdfhttp://www.usaid.gov/sites/default/files/documents/1863/E%26E%202013%20CSOSI%20Final%2010-29-14.pdfhttp://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-societyhttp://www.usaid.gov/europe-eurasia-civil-societyhttp://www.coddeconduitaong.ro/resurse/Ghid_de_Bune_Practici_ONG.pdf


21/104

21

Metode și tehnici de comunicare la nivel organizațional

Comunicarea interpersonală

Rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm în asociațiile nostre este legată de modul în

care știm să comunicăm. Aproape fiecare problemă, fiecare conflict şi fiecare neînţelegere

are la bază o problemă de comunicare interpersonală.

Suntem fiinţe sociale. Trăim într-o lume în care milioane şi milioane de alţi oameni trăiesc.

Trăim împreună, muncim împreună şi ne distrăm împreună. Avem nevoie unii de alţii pentru

siguranţa noastră, pentru confortul nostru, pentru prietenie şi dragoste. Avem nevoie unii de

alţii pentru a ne maturiza prin dialog. Avem nevoie unii de alţii ca să ne îndeplinim scopurile

şi obiectivele. Niciuna dintre aceste nevoi nu ar putea fi satisfăcută fără comunicare

interpersonală.

Comunicăm ca să:

Ne cunoaştem, Ne împărtăşim emoţiile unii altora, Schimbăm informaţii, Convingem pe alţii să înţeleagă punctul nostru de vedere, Construim relaţii.

Comunicarea interpersonală este seva vitală a oricărei relaţii. Relaţiile pe care le considerăm

a fi bune sunt cele care au la bază o comunicare deschisă, clară şi sensibilă. Este foarte

important să avem abilităţile de comunicare necesare pentru a putea controla schimbările, în

loc să le lăsăm să ni se întâmple pur și simplu. Oamenii care înţeleg procesul comunicării au

mai mare control asupra schimbărilor şi mai puţine eşecuri.

Barierele în comunicare

Comunicarea interpersonală poate fi împiedicată sau chiar întreruptă din mai multe cauze,

care țin de:

- Emițător sau de Receptor,- Modalitățile alese pentru a comunica,- Limbajul utilizat de mesaj,

- Contextul în care se realizează comunicarea.

Fiecare dintre acestea e la fel de important în procesul de comunicare. În problematica

dizabilității este foarte important să analizăm contextul de comunicare, pentru că

stereotipurile și prejudecățile sunt bariere foarte dificil de trecut.


22/104

22

Stereotipuri şi prejudecăţi

Obstacolele contextului de comunicare sunt legate de existența unor stereotipii și a

prejudecăților. De cele mai multe ori, modul cum comunicăm și conținutul comunicării

depind de felul în care percem și catalogăm pe cei cu care comunicăm. În domeniul

dizabilității, o problemă importantă este legată de stereotipiile și prejudecățile care există în

relație cu această stare individuală. Stereotipul este ca o ştampilă, care multiplică de mai

multe ori o imagine după un singur şablon. Walter Lippmann, în cartea sa din 1920, Opinia

Publică, a folosit termenul pentru a descrie felul în care oamenii își pun semenii în diverse

categorii – le pun ştampile – după anumite caracteristici ale acestora. În special când e

vorba de dizabilitate, ne confruntăm cu problema stereotipurilor și a

prejudecăților.

A crea stereotipuri poate fi periculos. Stereotipurile culturale conduc la prejudecăţi, la opinii

negative despre ceilalți. Stereotipurile şi prejudecăţile sunt obstacole majore în comunicare

şi, mai mult decât atât, sunt cauzele unor acţiuni şi emoţii negative. Prejudecăţile care sunt

bazate pe ultrasimplificarea oricărei rase de oameni într-un stereotip îngust şi negativ, pot

avea consecinţe tragice precum discriminarea, violenţa şi, în cazuri extreme, genocidul.

Deseori oamenii au stereotipuri legate de:

- Vârstă: toţi adolescenţii iubesc rockul şi nu respectă pe cei mai în vârstă;

- Sex: bărbaţii doresc un singur lucru de la femei ;

- Rasă: toţi chinezii arată la fel ;

- Religie: toţi cei care sunt de religie islamică sunt terorişti ;

- Vocaţie: toţi avocaţii sunt lacomi ;

- Naţionalitate: toate persoanele de etnie roma sunt murdare;

- Locuri: toţi oamenii care trăiesc în Grecia sunt leneşi ;

- Lucruri: toate ceasurile elveţiene sunt perfecte;

- Particularități de dezvoltare: dizabilitatea este un exemplu în acest sens.

Depășirea acestor obstacole este poate cea mai dificilă și depinde de modul în care se face

lobby și advocacy în favoarea dizabilității, la nivel larg social. Aici e rolul asociațiilor și al

voluntarilor din acest domeniu. Desigur că educația joacă un rol central și că este nevoie de

o schimbare de percepție la nivel social pentru a accepta persoanele cu dizabilități ca

membrii cu drepturi egale cu toți ceilalți.

Metode simple de depășire a obstacolelor în comunicăre

Este greu și durează foarte mult să schimbăm percepțiile oamenilor, stereotipiile și

prejudecățile lor. De aceea, atenția cea mai mare trebuie axată pe modul în care mesajele

noastre sunt transmise și sunt recepționate. Vom prezenta o serie de metode s imple de


23/104

23

depășire a barierelor de comunicare, din partea Receptorului și a Emițătorului. Ambele părți

implicate în comunicare au nevoie de a asculta, auzi și vorbi cât mai adecvat pentru ca o

comunicare să devină eficientă. În esență este vorba despre următoarele dimensiuni: (i)

Ascultând activ, (ii) Citind limbajul corpului (nonverbal), și (iii) Vorbind adecvat

(i)Ascultând activ

Petrecem mai mult timp ascultând: un studiu a arătat că 70% din timpul nostru , cât suntem

treji, este comunicare, din care prin scris 9%, citit 16%, vorbit 30% şi ascultat 45%.

Ascultatul este mult mai mult decât auzitul cu propriile noastre urechi. Ascultatul este o

combinaţie între a auzi ceea ce cealaltă persoană spune şi implicarea noastră în a înțelege

ceea ce persoana respectivă spune.

Ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi de a răspunde celeilalte persoane, care

duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor care stau în calea

comunicării. Există diferite metode ale ascultării active1:

Confirmări. Confirmările includ semnale verbale, vizuale şi non-verbale, precum şi sunete

care îl fac pe vorbitor să înţeleagă că îl ascultăm cu interes şi cu respect, cum ar fi: semne

din cap, înclinarea corpului, contactul vizual, cuvinte cum ar fi “ah, da, cu adevărat?”,

“spune-mi mai multe”, „ te aud, aşa deci”,” prin urmare”, „văd”, „da”.

Tăcere atentă Majoritatea celor care ascultă nu se simt confortabil atunci când tac dar, în

timpul în care nu vorbesc, în loc să își lase mintea să le umble prin alte părţi, ar trebui: a) să

observe expresia facială a vorbitorului, atitudinea şi gesturile sale, şi să încerce să le

interpreteze; b) să îşi imagineze ceea ce vorbitorul simte şi c) să hotărască care este cel mai

bun răspuns de dat.

Întrebări. Un ascultător activ pune întrebări tocmai pentru a arăta vorbitorului interesul său în ce priveşte: i) ceea ce vorbitorul a spus şi ii) a şti mai multe, pentru a înţelege mai bine

punctul de vedere al vorbitorului. Întrebările deschise sunt preferabile celor închise,

deoarece dau posibilitatea vorbitorului de a se exterioriza, de a explora gândurile şi

sentimentele sale. De asemenea, este important a pune întrebări, câte una pe rând.

1 Jerry Wisinski, Resolving Conflicts on the Job, 1993


24/104

24

Parafrazare. Parafrazarea se concentrează pe conţinutul transmis de vorbitor, făcând

rezumatul a ceea ce a spus, tocmai pentru a lămuri şi a confirma înţelegerea corectă a celor

transmise. Paşii unui proces de parafrazare sunt:

Daţi posibilitate vorbitorului să termine ce are de spus;

Reformulaţi, cu propriile cuvinte, ce credeţi că vorbitorul a spus;

Dacă vorbitorul vă confirmă înţelegerea, continuaţi conversaţia;

Dacă vorbitorul vă indică că aţi înţeles greşit, rugaţi vorbitorul să repete. “Nu am

înţeles, vreți să repetaţi ce aţi spus?” ;

Există doar o singură capcană atunci când folosiți parafrazarea: nu o folosiți prea des!

Reflectarea sentimentelor. Încurajaţi vorbitorul să vorbească despre sentimentele sale -

acestea pot fi de bucurie, tristeţe, frustrare, furie sau durere. Reflectarea sentimentelor îl va

ajuta pe vorbitor să îşi înţeleagă propriile emoţii şi să găseasca calea spre rezolvarea unei

probleme. Pentru a înţelege şi a reflecta sentimentele:

Observaţi cuvintele despre sentimente pe care vorbitorul le foloseşte;

Dacă vorbitorul nu foloseşte deloc cuvintele care să exprime sentimente - şi asta

deoarece suprimarea sentimentelor este atât de larg răspândită în cultura noastră -

concentraţi-vă pe conţinut şi întrebaţi-vă: Dacă aş fi trecut printr -o experienţă

similară şi dacă aş spune şi aş face următoarele lucruri, ce aş simţi?

Observaţi limbajul corpului: expresia feţei, tonul vocii, gesturile şi poziţia corpului.

Reflectarea înțelesului. Din moment ce o persoană ştie cum să reflecte sentimentele şi

conţinutul separat, este relativ uşor să le pui pe amândouă într-o reflecţie cuprinzătoate. Ar

fi de folos dacă aţi folosi formula: “Tu simţi (introduceţi sentimentul în cauză) deoarece

(introduceţi evenimentul sau alt conţinut asociat cu sentimentul respectiv)”.

Reflecţii care sumarizează. O reflecţie care sumarizează este o declaraţie pe scurt a

principalelor teme şi sentimente pe care vorbitorul le-a exprimat de-a lungul unei discuţii.

O sumarizare eficientă poate ajuta vorbitorul să aibă o coerenţă mai mare, o mai bună înţelegere a situaţiei şi puterea de a trage concluzii.

(ii) Citind mesajul corpului

Într-un mesaj, cuvintele sunt purtătoare eficiente de informaţii faptice. Conţinutul unei

conversaţii poate fi important. Dar, doar atunci când sunt implicate și sentimente, conţinutul

captează cu adevărat atenţia. De cele mai multe ori, mesajul, fapta și sentimentul laolaltă,

sunt exprimate prin elemente non-verbale.


25/104

25

A fi capabil să citeşti limbajul corpului este una din abilităţile cele mai importante ale unei

comunicări eficiente. Pentru a face acest lucru, trebuie să vă concentrați atenţia pe factori

cheie precum:

Expresia feţei – în special ochii şi tonalitatea vocală sunt elocvente;

Tonul vocii dă informaţii despre ceea ce vorbitorul simte: furie, plictiseală, depresie,

entuziasm;

Ţinuta corpului şi gesturile – mişcările capului, a picioarelor şi a mâinilor scot în

evidenţă nivele ale respectului de sine şi ale energiei interioare;

Hainele şi stilul personal oferă indicii despre caracteristicile personale.

Observaţi diferenţele. Atunci când există o diferenţă între cuvinte şi limbajul corporal,

ambele mesaje sunt importante. Căutaţi înţelesurile într-o astfel de situaţie.

Fiţi conştient de propriile sentimente şi reacţii corporale. Comunicarea non-verbală

poate scăpa de sub controlul nostru şi poate declanşa anumite reacţii. Devenind conştient de

reacţiile propriului corp, deveniţi mai avizați asupra ceea ce alte persoane resimt.

Reflectaţi sentimentele către cei care le-au exprimat. Interpretaţi semnalele non-

verbale în context. Uneori, limbajul corpului este foarte clar şi neambiguu dar, alteori, poate

fi dificil de descifrat. Prin stăpânirea artei şi a ştiinţei de a decodifica semnalele non-verbale,

puteţi îmbunătăţi comunicarea şi depăşi obstacolele care stau în calea acesteia.

(iii) Vorbind adecvat

Ca vorbitor atunci când trimiteţi un mesaj ar trebui:

Să ştiţi ceea ce doriţi să spuneţi şi să o faceţi de o manieră clară, cu respect şi

sensibilitate faţă de ascultător;

Verificaţi sau construiţi o înţelegere comună asupra cuvintelor pe care le folosiţi,

deoarece cuvintele pot avea sensuri diferite pentru oameni diferiţi, în special dacă aceştiaprovin din culturi şi medii educaţionale diferite;

Folosiţi un limbaj care duce la scăderea tensiunii, rezistaţi tentaţiei de a face atacuri la

persoană şi acuzaţii, prin înlocuirea acuzatorului tu, cu declaraţii mai puţin provocatoare

de tip eu;

Încercaţi să vă înţelegeţi sentimentele, să vă exprimaţi emoţiile şi gândurile prin cuvinte

potrivite, prin acţiuni corespunzătoare, printr-un comportament asertiv;

Percepeţi relaţiile cu cealaltă prsoană ca fiind relaţii între doi adulţi.


26/104

26

Conflictul în comunicare

Conflictul este un proces care apare între două sau mai multe persoane (grupuri,

organizaţii, state), atunci când au puncte de vedere diferite, scopuri diferite, nevoi şi valori

diferite şi se luptă pe resurse limitate, care ar putea fi folosite pentru a rezolva problemele

cu care se confruntă.

Modalit ăț ile de abordare ale conflictelor sau rezultatele acestora, pot fi bune sau rele.

Problema este nu cum să eliminăm conflictele, ci cum să avem controverse vii, în loc de

confruntări mortale, cum să creăm conflicte constructive şi să le evităm pe cele distructive.

Conflictele constructive pot avea multe rezultate pozitive:

Stimulează interesul şi curiozitatea oamenilor;

Ajută la dezvoltarea personalităţii oamenilor, la stabilirea identităţii proprii și de grup;

Ajută oamenii să se adapteze unor situaţii noi sau să inventeze soluţii noi unor

probleme vechi;

Conflictele distructive sunt violente și au rezultate negative: părţile nu numai că nu caută să

îşi atingă scopurile în mod paşnic, dar încearcă să se domine unii pe alții sau chiar să se

distrugă reciproc.

Modul, stilul de abordare a situațiilor conflictuale determină evoluția conflictului către o

situaţie constructivă sau una distructivă.

Stiluri de rezolvare a conflictelor

Stilul personal în abordarea unor conflicte este rezultatul combinaţiei a doua variabile:

Măsura în care ne luptăm pentru interesele noastre;

Măsura în care luăm în considerare interesele celorlalţi.

Combinaţia acestor două variabile determină cinci moduri, cinci stiluri de abordare aleconflictului: Competi ț ie, Aplanare, Evitare, Compromis și Cooperant.

Competiție

Dacă aveţi acest stil, vă veţi concentra ideile și acţiunile numai pentru atingerea intereselor

proprii şi veţi neglija în totalitate interesele celorlalţi. Sunteţi gata să câştigaţi cu orice preţ,

chiar dacă acest preţ înseamnă distrugerea relaţiilor cu cealaltă parte. Căci relaţiile nu au

nici o importanţă pentru dumneavoastră, ci numai atingerea scopurilor proprii.


27/104

27

Aplanare

Acest stil este opus stilului competitiv: vă veţi concentra ideile și acţiunile numai pentru a

ajuta cealaltă parte să își atingă scopurile şi vă veţi neglija total propriile interese. Păstrarea

unor relaţii bune cu cealaltă parte este mult mai importantă pentru dumneavoastră decât a

câştiga. In acest scop veți căuta să ajungeți cu orice preţ la un acord și veti face nenumărate

concesii.

Evitare

Dacă aveţi acest stil, veți evita conflictul sau veți prefera să credeţi că nu există nici un

conflict, chiar dacă nu vă veţi atinge scopurile sau veți strica relaţia pe care o aveţi cu partea

cealaltă.

Compromis

Dacă aveţi acest stil, veți obține ceva din ceea ce aţi dorit să câştigaţi şi veți renunţa la

altceva, fie prin împărţire, fie prin folosirea în comun a resursei aflate în conflict. Desigur,

veți stabili limite privind măsura în care sunteţi dispus să renunţaţi la ceea ce ati fi dorit să

obtineți.

Cooperant

Dacă folosiţi acest stil, veți acorda, în acelaşi timp, o importanţă la fel de mare atingerii

scopurilor proprii cât şi păstrării relaţiei. Stilul de cooperare implică o comunicare deschisă şitotală: sunteţi atent la celălalt, aşteptaţi să vă răspundă şi faceţi sugestii utile. Este stilul cel

mai dificil şi care ia cel mai mult timp, dar are rezultatele cele mai bune, în cazul fericit în

care ambele părţi folosesc acest stil.

Fiecare dintre aceste stiluri are puncte tari și slăbiciuni. In mod firesc, rezolvarea unui

conflict împletește stiluri diferite, dar unul dintre acestea este dominant și nu ar trebui să

se folosească mereu același stil de abordare a conflictului.

Metodele de soluţionare a conflictelor

Metodele de soluţionare a conflictelor sunt:

1. Comunicarea directă inter-personală

2. Negocierea (comunicare structurată)

3. Medierea (negociere facilitată)

4. Facilitarea proceselor de rezolvare a problemelor (mediere între mai multe

părţi)


28/104

28

La capătul scării reprezentând metodele alternative de soluţionare se află:

- Arbitrajul,

- Litigiul.

1. Comunicarea directa inter-personală îmbunătăţită reprezintă cheia pentru o

soluţionare paşnică a conflictelor. Cum să ai o comunicare deschisă şi sinceră, clară şi

comfortabilă, cu oponentul tău?

Este crucial să poţi construi o atmosferă de respect reciproc, bazat pe o comunicare clară.

Asta nu înseamnă că eşti de acord cu tot ceea ce oponentul tău va cere, va dori sau va

pretinde. Uitaţi-vă un moment la lista celor 9 lucruri2 pe care oponentul le doreşte în

general:

Să se simtă bine și respectat;

Să nu se simtă intimidat;

Să fie tratat politicos şi, mai ales, să fie ascultat;

Să se facă plăcut;

Să-i fie recunoscute abilităţile şi eforturile sale;

Să ştie şi să înţeleagă mai mult printr-o comunicare clară;

Să parcurgă procesul de negociere fără un efort prea mare;

Să obţină o alianţă de durată;

Bani, bunuri şi servicii.

Observaţi că doar ultimul punct de pe listă implică de fapt costuri reale din partea

dumneavoastră.

Pentru o comunicare bună de ambele părţi, ar trebui să:

Încercaţi să fiţi deschi;

Parafrazaţi ceea ce credeţi că aţi auzit şi ceea ce credeţi că ei au auzit de la

dumneavoastră.

2. Negocierea este o cale de a rezolva conflictele şi diferenţele, printr-o comunicare directă.

Negocierea este un proces de comunicare structurat, prin care părţile rezolvă

diferenţele şi conflictele care există între ele, încercând să găsească soluţii acceptate

de toţi cei implicaţi!

Pentru a ajunge la un acord de calitate, atunci cand negociați ar trebui să țineti seama și să

aplicați patru principii de baza (sa negociați principial):

2 John Mattock & Jons Ehrenborg : How to be a better negotiator/Cum să devii un negociator mai bun


29/104

29

(a) Să separaţi oamenii de probleme: să separaţi problemele subiective, generate de

percepții diferite și alte obstacole inerente comunicării între oameni, de cele obiective,

de conţinut;

(b) Să vă concentraţi atentia asupra intereselor trecând dincolo de poziţiile

fiecăruia: găsiţi problemele reale, sub aparente soluţii sau simptome;

(c) Să generaţi o multitudine de opţiuni, înainte de a ajunge la un acord: uitaţi-vă

la soluţii alternative pentru aceeaşi problema;

(d) Să insistaţi ca acordul să se bazeze pe criterii obiective: găsiţi criterii obiective

pentru a lua orice fel de decizie, în cazul stabilirii unor probleme prioritare sau alegerii

celei mai bune soluţii dintre multe alternative.

3. Medierea este un proces structurat de negociere, facilitat de către un mediator.

Mediatorul îi asistă pe cei implicaţi în conflict să rupă cercul învinuirilor şi să oprească

blamarea reciprocă, îi ajută să comunice mai bine, îi ajută să-şi identifice propriile nevoi şi să

lucreze împreună, pentru a dezvolta o soluţie care să satisfacă aceste nevoi. Spre deosebire

de un judecător sau de un arbitru, mediatorul nu ia decizii în locul părţilor implicate în

conflict şi nu stabileşte cine sunt vinovații.

Procesul de mediere este:

confidenţial – mediatorul nu poate fi chemat să depună mărturie într-un proces, toate

informaţiile rămân confidențiale, între părţile implicate;

voluntar – medierea se întâmplă numai dacă părţile înţeleg procesul şi rolulmediatorului şi sunt de acord să participe în acest proces de bunăvoie;

eficient – procesul de mediere consumă mai puţin efort, timp şi bani, în comparaţie cu

un litigiu sau cu o luptă continuă între părți;

cel care împuterniceşte părţile – părţile pot discuta orice problemă consideră ele că

este relevantă, fără a se teme că ceea ce spun va fi judecat; partile au controlul asupra

procesului de luare a deciziilor şi nu există riscul ca o decizie sa fie luată fără

consimţământul lor;

informal – părţile pot discuta şi își pot exprima ideile şi sentimentele într-un cadruinformal şi confidenţial;

constructiv – părţile îşi sporesc şansele de a rezolva sau îmbunătăţi relaţiile, spre

deosebire de litigiu, care se termină în acuzaţii şi sentimente ostile, care de cele mai

multe ori distruge definitiv relaţia;

durabil – acordurile sunt, în cele mai multe dintre cazuri, implementate de către părţile

care au contribuit la elaborarea lor.


30/104

30

4. Ne putem rezolva problemele în mod paşnic, printr-un proces facilitat de

rezolvare a acestora, în care se evită folosirea puterii şi a constrângerii . În acest fel cei

implicaţi în acest proces pot identifica sursele conflictelor şi ale problemelor lor, pot dezvolta

soluţii, care să satisfacă toate părţile implicate.

Rolul facilitatorului este similar cu cel al mediatorului. Facilitatorul îşi concentrează atenţia

pe următoarele aspecte:

îmbunătăţirea comunicării: facilitatorul creează un cadru care să uşureze comunicarea

între părţi, o atmosferă în care fiecare să se simtă liber să îşi exprime punctele de

vedere, nevoile şi preocupările, fără a-i jigni pe ceilalţi;

luarea deciziilor în mod eficient: facilitatorul ajută părţile să ia decizii în grup,

asigurându-se că ideile şi preocupările tuturor au fost auzite şi că toţi pot pleca cu

sentimentul că se regăsesc în ele;

logica rezolvării problemei: facilitatorul propune şi cade de acord cu părţile pe ordinea

paşilor care vor fi parcurși pentru atingerea obiectivelor lor şi monitorizează progresul

făcut în timpul procesului, concentrând si menţinând atenţia pe agenda aprobată.

Paşii procesului diferă de la o situaţie la alta; cu cât comunitatea este mai divizată, cu atât

mai lung va fi procesul şi mai mult timp va fi alocat pentru construirea şi îmbunătăţirea

relaţiilor, înainte ca membrii grupului să se canalizeze pe problemele de conţinut.

Paşii de principiu ai unui asemenea proces ar putea include:

îmbunătăţiţi relaţiile – calmaţi, liniştiţi spiritele şi controversele, construiţi sentimentul

şi percepţia „noi avem o problemă” ;

identificati problemele reale – evitati capcana de a confunda problemele reale cu

simptomele si soluţiile lor;

gândiţi-vă la soluţii – generaţi cât mai multe opţiuni posibile, fiţi creativi şi inovativi,

implicaţi toate părţile interesate în soluţia dumneavoastră;

alegeţi cea mai bună opţiune – evaluaţi impactul soluţiilor, găsiţi criterii pentru a

măsura avantajele şi dezavantajele şi alegeţi cea mai bună soluţie; dezvoltaţi un plan de implementare – identificaţi acţiunile, cine este responsabil, de

ce resurse aveţi nevoie, când vă aşteptaţi să finalizaţi acţiunea.

Exerciții aplicative:

Organizați cursanții în grupuri de 4-6 persoane. În cadrul acestor grupuri ei vor listaprincipalele probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități pe care lereprezintă. Cum sunt reflectate aceste probleme în legislație și cum ar trebui să fie


31/104

31

pentru a răspunde în mod real nevoilor? Fiecare grup va nota ideile discutate și le vaprezenta în plen.

Organizați în grupe cursanții vor analiza contribuția actuală a organizațiilor și aasociațiilor societății civile. Temele de discuție sunt: modul lor de reprezentare la nivel

local și național; rolul actual și cel necesar al organizațiilor; cum pot fi sprijiniteorganizațiile persoanelor cu dizabilități și pentru persoane cu dizabilități pentru a avea ovoce la nivelul societății.

VERIFICAŢI-VĂ PREZUMŢIILE ASUPRA CONFLICTULUI. Răspundeţi cu DA sau NU laurmătoarele întrebări:

PREZUMȚII DA NUEste conflictul o parte firească a vieţii? Este conflictul bun?

Este conflictul rău? Aveți oare un stil preferat în abordarea unei situații conflictuale?

Credeți că este mai bine să atacăm într -o situaţie conflictuală?Credeți că este mai bine să evităm o situatie conflictual ă?Credeti ca ar trebui să folosim întotdeauna un singur stil î n abordarea unui conflict,

pentru a face faţă cel mai bine situației?Credeți ca stilul î n care abord ăm un conflict poate determina rezultatele acestuia?Au conflictele o viață a lor?Este conflictul acelaşi lucru cu violenţa?Putem folosi și metode alternative (in afara celor ofer ite de sistemul judecătoresc)

pentru a ne rezolva conflictele?

Joacă un rol comunicarea inter - personală în rezolvarea conflictelor ?Există mai multe căi de a negocia? Putem cere ajutorul cuiva pentru a ne rezolva un conflict ?

Ne putem oare rezolva problemele în mod paşnic?

Exercițiu de argumentare. Pentru a descoperi ce fel de argumente ar putea aveainfluenţă asupra oponentului dumneavoastră şi pentru a afla stilul dumneavoastrădominant de negociere, vă propunem să treceţi prin următorul test. Pentru fiecare dintreafirmații, selectați din fiecare coloană preferinţele dumneavoastră. La sfârşit, veţi găsigrila de evaluare.

1 Atitudinea mea este în general de Acceptare Prietenie Control Evaluare2 Când iau decizii sunt Lent Emotiv Impulsiv Analitic3 De obicei, îmi place să vorbesc despre Lucruri personale Oameni Realizări Organizaţie 4 În ce priveşte timpul Nu mă grăbesc

Acord timprelaţiilor umane

Grăbit Întârzii

5 În relaţie cu alţii tind să Accept Empatizez Comand Evaluez6 Cred că gesturile mele sunt Necontrolate Deschise Nerăbdătoare Închise 7 Preferinţele mele în materie de

îmbrăcăminteConvenţional Foarte stilat Elegant Conservator

8 La locul de muncă sunt Liniştit EntuziastExpeditiv /Prompt

Controlat

9 Atunci când ascult pe alţii, de obicei sunt Interesat Distrat Nerăbdător Selectiv10 La locul unde lucrez păstrez Suveniruri Fotografii Premii Hărţi 11 Cred că sunt în general orientat către Sprijin Oameni Rezultate Fapte12 În general sunt Nepăsător Expeditiv Dominant Pragmatic13 Atunci când comunic sunt Foarte concis Animat Direct Rezervat14 Reacţia faţă de alte persoane este în

generalFermă Prietenoasă Neliniştită Distantă

TOTALSENZITIV EXUBERANT PRACTIC RAŢIONAL


32/104

32

Notare:7 sau mai multe selecţii: indică o preferinţă puternică pentru stilul respectiv;5-6: indică o preferinţă moderată pentru stil;

0-2: o preferinţă scăzută pentru stilul respectiv; Dar dacă nu aveţi o preferinţă dominantă, adică nici un stil dominant de negociere (7 saumai mult…)?

- Dacă aveţi trei sau patru selectări în toate cele patru stilurile: sunteţi dintre cei puţinicapabili să negocieze cu tot felul de oameni;- Cei care au 2-3 scoruri moderate sau unul sau două scoruri foarte scăzute, au probabilprobleme în a comunica cu cei care au scoruri ridicate în zona în care ei au 0 -2preferinţe.

Resurse

Prezentări PPTM 1.1 ONG-urile din România în context național și european. Rol extern și dezvoltareinternă - Andreia MoraruM 1.2 Comunicare Interpersonala - Andreia Moraru

M 1.3 Negociere - Andreia Moraru

M 1.4 Conflict - Andreia Moraru


33/104

33

MODULUL 2. Lobby și advocacy. Ce știm despre

lobby și advocacy2

?

Obiectivele modulului:


Să definescă schimbările necesare în organizație și personale pentru a se implica și a

participa la decizii și legislație;

Să definească advocacy și lobby;

Să facă distincția între lobby și advocacy;

Să perceapă și să interiorizeze rolul unei organizații în lobby și advocacy;

Să identifice rolul personal pe care îl pot juca în lobby și advocacy;

Să exerseze tehnici de argumentare și convingere pentru susținerea opiniilor și

așteptărilor în fața decidenților politici.

Cuprins

Ce este advocacy?

Campania de advocacy

Ce este lobby?

Tipuri de lobby

Caracteristicile comune pentru advocacy și lobby

Schimbarea pe care o promovăm


2 Conținutul acestui Modul se bazează în mare parte pe Manualul: Advocacy – metode de intervenție a organizațiilor

neguvernamentale în decizia publică, autori Sînziana Olteanu, Oana Preda, Florina Presadă, CeRe: Centrul de

Resurse pentru participare publică, București, 2008. Altă sursă este Manual de ADVOCACY și LOBBY pentru

Asociațiile din cadrul Administrației Publice Locale, realizat de RTI International în cadrul Programului de Asistență

pentru Adminstrația Publică din România - LGA finanțat de USAID, prin Contractul EEU-1-00-99-00011-00

.


34/104

34

Ce este advocacy?

Fără a avea pretenţia de a da definiţia exactă a termenului, am putea spune că advocacy

este un demers transparent, de durată variabilă , care implică o serie de activităţi care au cascop influenţarea unor politici, decizii sau acţiuni guvernamentale, cu un interes public

declarat .

Din definiția de mai sus, punctăm câteva cuvinte cheie:

Transparența

Interesul din spatele unei campanii de advocacy este întotdeauna declarat public.

Majoritatea acțiunilor organizate în cadrul unei campanii sunt, de asemenea, publice –

oricine se poate implica, poate avea acces la informație, cunoaște câștigurile, cunoaște

obiectivele. Este în interesul inițiatorilor campaniei să informeze cât mai multe persoane, să

atragă susținători, să-și facă cunoscute obiectivele și cauza. Spunem majoritatea, și nu toate

acțiunile, pentru că pot exista excepții. Inițiatorii unei campanii pot decide să organizeze și

unele evenimente sau acțiuni departe de ochii publicului (Chatam House, unele audiențe sau

întâlniri). Acest lucru se poate face pentru a încuraja sinceritatea factorilor de decizie, care,

poate altfel, ar fi puși în situația de a face declarații populiste sau prea moderate – fapt care

ar putea dăuna unei campanii. În orice caz, chiar dacă într-o campanie pot fi organizate și

acțiuni departe de ochii presei sau ai publicului, campania în ansamblu, trebuie să fie una

transparentă.

Interes public vs. interes privat

Orice campanie pleacă de la o problemă care este o problemă a unei comunități, o problemă

care afectează un grup de oameni (comunitatea persoanelor cu autism, comunitatea din

Mărgineni sau comunitatea copiilor de la Școala 5). Scopul campaniei va fi legat de

rezolvarea respectivei probleme – o problemă de interes public.

O campanie de advocacy este:

Centrată pe oameni: îi ajută pe oameni să-şi înţeleagă puterea şi să o folosească pentru

a participa efectiv la luarea unei decizii publice;

Centrată pe valori: o campanie de advocacy trebuie să aibă o cauză “nobilă” ;

Reformează balanţa puterii : de multe ori advocacy este descris ca un joc de putere în

care cei cu mai puțină influenţă câştigă putere să-i influenţeze pe cei puternici;

Influenţează factorii decizionali ;

Incluzivă: cu cât o campanie de advocacy implică mai mulţi oameni, cu atât succesul ei

va fi mai mare.


35/104

35

Alte definiții :

„Advocacy constă în eforturile şi acţiunile organizate care preiau probleme “invizibile”,

neglijate, încercând să influenţeze atitudinea publică şi pe cea politică. Aceste eforturi

pornesc de la realitatea lui “ceea ce este” încercând să construiească realitatea lui “ceea ce

ar trebui să fie”. Advocacy rezultă în creşterea accesului oamenilor la luarea deciziilor care le

influenţează existenţa. Advocacy înseamnă ca oamenii să preia din puterea instituţiilor care

le afectează vieţile.”

Advocacy for Social Justice: A Global Action and Reflection Guide, David Cohen, Rosa de

la Vega, Gabrielle Watson, 2001

„ Advocacy este efortul organizat de a schimba legi, politici sau programe guvernamentale

şi/sau credinţe, atitudini sau comportamente ale cetăţenilor în efortul de a stabili justiţia

socială.”

Advocacy and Networking Manual, St. Francis Xavier Univeristy

„Advocacy este un proces politic, organizat, care implică eforturile coordonate ale oamenilor

de a schimba politici, practici, idei sau valori care perpetuează inechitatea, intoleranţa şi

excluziunea. Advocacy creşte capacitatea oamenilor de a participa la luarea deciziilor şi

responsabilitatea instituţiilor.”

A New Weave of Power, People, and Politics: An action guide for policy and citizen

participation, Lisa VeneKlasen, Valerie Miller, World Neighbors, Oklahoma, USA, 2002

Campania de advocacy

Campania de advocacy constă într-o o suită de activități specifice care se înscriu în planul

propus pentru a susține o anumită cauză și a produce schimbările dorite la nivel legislativ și

de decizie.

Cum se realizeaza o campanie de advocacy?

Există mai multe etape ale acestui proces:

Alegerea problemei specifice;

Cercetarea problemei;

Stabilirea și respectarea regulilor de desfașurare a campaniei;

Utilizarea unor tactici adecvate contextual și personal;

Identificarea și utilizarea eficientă a resurselor comunității.


36/104

36

Alegerea temei/problemei

Prima etapă a campaniei de advocacy o reprezintă alegerea temei ce urmează a fi abordată

de către organizație și în jurul căreia comunitatea poate fi mobilizată.

O altă problemă specifică pentru ca tema să fie considerată bună pentru o campanie de

advocacy este dată de faptul că trebuie să aibă o susținere puternică, să fie suficient de

specifică pentru a i se evidenția impactul imediat și să fie realizabilă în timp. In general, o

organizație de advocacy face o lista cu problemele ce urmează să fie abordate în urmatoarea

legislatură (la nivel național sau local) și stabilește prioritățile în funcție și de problemele pe

care grupurile locale sunt de acord să le monitorizeze și pentru care să-și facă auzită vocea.

Dupa alegerea problemei specifice, aceasta este cercetată în context, ținând cont de

legislație, dacă organizația și comunitatea pot fi afectate în mod tangibil, dacă se oferă șanse

pentru întărirea organizației prin diversificarea activității și prin construirea de relații cu noi

aliați.

Documentarea asupra problemei se face și prin implicarea comunității, prin interviuri și

posibile sondaje de opinie cu lideri ai comunității, rezidenți, vecini, furnizori, și utilizatori de

servicii în domeniul ales și documentarea despre implicațiile directe ale consumatorilor în

dezvoltarea de politici de sistem.

Succesul unei campanii depinde de:

Cunoașterea legislației;

Monitorizarea procesului legislativ;

Factorii de decizie;

Concentrarea pe probleme, nu pe persoane;

Cei care produc campania să fie cooperanți, realiști, practici, bine

informați și pregătiți;

Să se ofere să asiste și să furnizeze servicii în timpul luării deciziilor și întimpul procesului legislativ;

Să fie credibili.

Ce nu este o campanie de advocacy:

- O campanie de conștientizare al cărei unic scop este să sensibilizeze publicul cu privire la o

problemă/un subiect. Așa cum se precizează mai jos, o campanie de advocacy, în cele mai

dese cazuri, va cuprinde și o componentă de sensibilizare, însă dacă se rezumă la atât, fără

să mearg�

obiective si tehnici lobby advocacy in domeniul dizabilitati

Documents