Capitolul 1

ECONOMIA – FORMĂ A ACŢIUNII UMANE CUPRINS 1.1. Tensiunea dintre nevoi şi resurse. Raritate şi alegere

1.2. Economia - formă principală a acţiunii sociale

1.3. Legile economice

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE CONCEPTE

• Nevoi umane; • Producţie; • Interese economice; • Macroeconomie; • Resurse economice; • Microeconomie; • Raritate, legea rarităţii; • Sector economic; • Alegere; • Fenomen economic; • Costul oportunităţii; • Proces economic; • Frontiera posibilităţilor de productie; • Lege economică;

1.1. TENSIUNEA DINTRE NEVOI SI RESURSE. RARITATE SI ALEGERE Nevoile umane În analiza activităţii economice se porneşte de la om şi nevoile sale. Noţiunea

de nevoie sau de trebuinţă umană desemnează, în accepţiunea cea mai generală, sentimentul de privaţiune acompaniat de dorinţa de a o face să dispară. Lipsa sau privaţiunea desemnează nevoia încă nesatisfăcută; ea naşte dorinţa ca stare psihologică a celui care crede că îi lipseşte ceva. Pe plan economic, sentimentul privaţiunii conduce la a dori un bun material sau serviciu. Nevoile umane constituie impulsul tuturor activităţilor umane, iar satisfacerea lor - scopul acestora.

Clasificarea nevoilor

• În funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane (biologică, socială şi raţională), nevoile pot fi clasificate ca: - Fiziologice (somatice, care ţin de existenţa fiecărui om în raporturile lui cu

mediul natural); - Sociale, de grup (cele resimţite de oameni ca membri ai diferitelor socio-

grupuri); - Raţionale; - Spiritual-psihologice (care decurg din trăsăturile interioare ale oamenilor şi

care devin tot mai importante pe măsura progresului lor instructiv şi moral). • În funcţie de gradul dezvoltării economice şi de nivelul de cultură şi

civilizaţie, pot fi: - de bază sau inferioare; - complexe sau superioare.

Trăsăturile nevoilor

Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături, fiecare caracteristică reflectând, în fapt, un principiu economic esenţial:

a) sunt nelimitate ca număr- apariţia de noi trebuinţe pe măsura satisfacerii celor vechi şi în continuarea lor ;

b) sunt limitate în capacitate- satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantităţi date dintr-un bun ceea ce face ca intensitatea resimţirii unei nevoi să scadă;

c) sunt concurente- unele nevoi se extind în detrimentul altora, că se înlocuiesc, se substituie între ele ;

d) sunt complementare- adică evoluează în sensuri identice; e) orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere

NEVOILE UMANE sunt preferinţe, dorinţe, resimţiri, aşteptări ale oamenilor de a avea, de a fi, de a şti şi de a crede, respectiv de a-şi însuşi bunuri, toate acestea fiind condiţionate şi devenind efective în funcţie de nivelul dezvoltării economico-sociale (condiţionare obiectivă) şi de nivelul de dezvoltare a individului (condiţionare subiectivă).

Interesele economice

Manifestări conştientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri şi care determină anumite comportamente în vederea realizării performanţelor economice necesare dobândirii bunurilor capabile să satisfacă nevoi. Acestea pot fi: personale, de grup, generale; private, publice; curente, de perspectivă; regionale, naţionale etc. Armonizarea diferitelor interese se poate asigura printr-un cadru democratic de funcţionare a economiei şi societăţii.

Resursele economice

În realizarea activităţii lor, oamenii au în vedere nu numai scopurile ei, conform cărora o orientează, ci şi resursele care pot fi utilizate în vederea atingerii scopurilor urmărite. Din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ, resursele pot fi împărţite astfel:

Resursele naturale- premisa şi sursa satisfacerii celei mai mari părţi a nevoilor umane este natura; Resurselor umane- ce au ca rol desprinderea resurselor naturale din mediul lor în vederea folosirii ; Resursele informaţionale, folosite în scopuri de cunoaştere, decizie sau acţiune ; Din punct de vedere al prelucrării, resursele se împart în: Resursele primare sau originare ce cuprind resursele naturale împreună cu potenţialul demografic Resursele derivate formate pe baza primelor, ce potenţează eficienţa cu care sunt utilizate toate resursele.

RESURSELE ECONOMICE reprezintă totalitatea elementelor şi împrejurărilor utilizate – direct sau indirect – sau utilizabile ca premise la producerea şi obţinerea de bunuri economice.

RARITATEA exprimă relaţia de interdependenţă între cantitatea, calitatea şi structura resurselor, pe de o parte, şi, volumul, structura şi intensitatea nevoilor pe de altă parte, stare de tensiune permanentă, dar cu grade de intensitate diferite între resursele (inclusiv bunurile economice) limitate şi nevoile nelimitate privite agregat.

Frontiera posibilităţilor de producţie

Frontiera posibilităţilor de producţie pune în evidenţă - într-un orizont scurt de timp - diferitele alternative posibile de producţie a două bunuri economice care pot fi obţinute prin utilizarea deplină şi eficientă a unor resurse economice disponibile. Prin intermediul său se cercetează combinaţiile posibile de a produce două bunuri prin folosirea integrală şi eficientă a resurselor disponibile la un moment dat. Panta FPP are o înclinaţie negativă, deoarece într-o economie, în care se folosesc deplin şi eficient resursele, pentru a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar dacă se produce mai puţin din celelalte, în condiţiile în care toate resursele de care dispune un agent economic sunt utilizate eficient iar tehnologiile nu se modifică.

Alegere În condiţiile în care resursele, respectiv veniturile, sunt limitate, agenţii economici se confruntă permanent şi continuu cu alegerea destinaţiilor sumelor cheltuite, adică alegerea alternativelor de utilizare a resurselor pentru satisfacerea nevoilor. Fiecare agent economic trebuie să stabilească unele priorităţi în satisfacerea nevoilor. Alegerea este posibilă deoarece resursele au utilizări alternative, putând fi cheltuite corespunzător opţiunilor respectivei persoane.

Insuficienţa resurselor în raport cu nevoile, conjugată cu existenţa mai multor alternative de folosire a resurselor fac ca alegerea uneia dintre ele să fie însoţită de sacrificarea celorlalte.

LEGEA RARITĂŢII constă în aceea că volumul, structura şi calitatea resurselor evoluează mai încet decât volumul, structura şi intensitatea nevoilor umane. Altfel spus, există un ecart între nevoile nelimitate resimţite de către oameni şi resurse, care rămân limitate, insuficiente.

COSTUL OPORTUNITĂŢII (al şansei sacrificate) constă în preţuirea, aprecierea (în expresie fizică şi/sau monetară) acordată celei mai bune dintre şansele sacrificate atunci când se face o alegere, când se adoptă o decizie de a produce, a cumpăra, a întreprinde o anumită acţiune dintr-o plajă posibilă. El măsoară “câştigul obţinut” prin “pierderea” celei mai bune dintre variantele sacrificate.

Problema generală a economiei

Preocuparea dintotdeauna a oamenilor de a alege resursele pentru satisfacerea cât mai bună a nevoilor constituie problema generală a economiei. Aceasta poate fi conturată şi evidenţiată prin răspunsurile care se dau întrebări vitale cu care se confruntă orice agent economic:

ce şi cât să producă ? cum să producă ? pentru cine să producă ?

Fiecare punct de pe curba concavă a FPP indică un anume nivel din fiecare gen de bun produs.

Figura 1.1 Curba posibilităţilor de producţie

Caseta 1.1. Frontiera posibilităţilor de producţie (FPP) În Figura 1.1. se evidenţiază toate combinaţiile posibile de producere a două bunuri- militare (M) şi civile (C), în condiţiile în care toate resursele sun utilizate eficient, iar tehnologiile nu se modifică • FPP separă combinaţiile de cantităţi de bunuri ce pot fi produse (a,b,c) de cele care nu pot produse la un moment dat (d). • Punctele a şi b indică o folosire eficientă a resurselor de care se dispune, în timp ce punctul

c semnifică o folosire ineficientă sau un eşec în ceea ce priveşte folosirea lor integrală. • Şansa sacrificată de producere a unei anumite cantităţi de bunuri civile reprezintă costul oportun al sporirii cu o unitate a producţiei militare, adică: C0/M = ∆C/∆M. • Pe măsură ce cantitatea produsă dintr-un bun creşte, costul de oportunitate al unei unităţi din acest bun are tendinţa de creştere, tendinţă care are caracter de lege economică. • Odată cu creşterea volumului şi eficienţei folosirii resurselor, curba se deplasează spre dreapta sus, punctele a’ şi b’ desemnând combinaţii posibile în noile condiţii.

Y •d •a` C0 •a •b` ∆C C1 • b •c ∆M X M0 M1

1.2. ECONOMIA - FORMA PRINCIPALA A ACTIUNII SOCIALE

Producţia

Ansamblul operaţiunilor care vizează activităţi economice ce constau în obţinerea de bunuri economice destinate satisfacerii nevoilor umane.

Schimbul Componentă a activităţii economice care cuprinde activităţile de distribuire în

spaţiu a bunurilor materiale pe calea vânzării - cumpărării sau pe alte căi, depozitarea şi păstrarea acestora, precum şi schimbul de servicii între participanţii la viaţa economică.

Repartiţia Activităţi economice prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate prin intermediul pieţei spre destinaţiile lor, precum şi procesele de distribuire şi redistribuire prin care veniturile se repartizează participanţilor la diferitele activităţi.

Consumaţia Folosirea efectivă a bunurilor. Sectoare economice

Domenii diferite de activitate economică şi/sau socială dintr-un stat, o organizaţie sau o instituţie. La nivelul întregii economii, noţiunea desemnează un ansamblu de întreprinderi care exercită aceeaşi activitate economică principală. Distincţia curentă, bazată fie pe dinamici ale ritmului creşterii productivităţii, fie pe fazele istorice ale dezvoltării (teoria valurilor), permite o primă clasificare care cuprinde:

• sectorul economic primar (agricultura, silvicultura, pescuitul, industria extractivă),

• sectorul economic secundar (industria prelucrătoare, construcţiile şi lucrările publice);

• sectorul economic terţiar (prestări servicii în învăţământ, cercetare, bănci, asigurări, transport, distribuire etc.);

• sectorul economic cuaternar unii autori remarcă naşterea acestuia o dată cu dezvoltarea noilor servicii: informatică, învăţământ superior, cercetarea ştiinţifică şi tehnologică.

În funcţie de diviziunile activităţii economice pe baza proprietăţii, se disting:

• sectorul privat -ansamblul întreprinderilor private în care capitalul aparţine particularilor, societăţilor private, precum şi sectorului asociativ;

ACTIVITATEA ECONOMICĂ - domeniu fundamental şi complex al activităţii umane. Cuprinde ansamblul faptelor, actelor şi reacţiilor oamenilor, concretizate în comportamente şi deciziile de atragere şi folosire a resurselor economice rare, în vederea producerii, distribuţiei, schimbului şi consumului, în funcţie de nevoile şi interesele lor.

• sectorul public - ansamblul de întreprinderi publice şi ale administraţiei publice;

• sectorul mixt -ansamblul de întreprinderi în care se combină în forme şi proporţii diferite proprietatea publică şi cea privată.

Economia ca unitate complexă dar indestructibilă, este structurată în: • Microeconomia constă din procesele, faptele, actele şi

comportamentele participantilor individuali la activitatea economică (firme, gospodării familiale, administraţii, bănci, etc).

• Mezoeconomia constă din procesele, faptele, actele si comportamentele care se referă la sectoarele de activitate economică (primar, secundar, terţiar, cuaternar), la ramurile activităţii economice (siderurgie, chimie, transport, educaţie, sănătate, etc) la o regiune teritorial-administrativă.

• Macroeconomia reprezintă procesele, faptele, actele şi comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecţi economici reuniţi în categorii omogene şi degajate de comportamentele lor individuale, precum şi la întreaga economie privită ca agregat .

• Mondoeconomia cuprinde procesele, faptele, actele şi comportamentele subiecţilor economici şi ale comunităţilor internaţionale privite atât prin prisma legăturilor economice dintre economiile naţionale, cât şi ca întreg considerat la scară planetară sau zonal-internaţională

1.3. LEGILE ECONOMICE

LEGEA ECONOMICA –expresie a relaţiilor esenţiale, necesare, relativ stabile şi repetabile de dependenţă cauzală sau mutuală în şi între fenomenele şi procesele economice.

FENOMENUL ECONOMIC reprezintă forma exterioară a activităţii economice, respectiv acele elemente, aspecte şi/sau acte ale vieţii economice care apar şi se manifestă la suprafaţa acesteia, putând fi cunoscute de către oameni direct, pe bază de experienţă.

PROCESUL ECONOMIC exprimă transformările în starea activităţii economice, acestea evidenţiind dezvoltarea ei în timp şi spaţiu.

Aplicaţie. Model de rezolvare 1. Un călător care foloseşte avionul poate ajunge de la oraşul A la oraşul B într-o oră; aceeaşi călătorie durează cinci ore cu autobuzul. Dacă tariful unui bilet de avion este de 30 u.m., iar pentru un bilet de autobuz trebuie să se plătească 10 u.m., care ar fi mijlocul de transport mai ieftin pentru o persoană ce poate câştiga 2 u.m. în fiecare oră? Dar pentru o persoană care ar putea câştiga 10 u.m. în fiecare oră ce alegere ar face? Dar un individ ce câştigă 5 u.m. pe oră, cu ce anume va circula? Răspuns :

Atunci când individul câştiga 2 u.m. pe oră şi ar merge cu avionul el ar renunţa la 20 u.m. pe care le plăteşte în plus, dar câştiga în cele 4 ore(economia de timp) 8 u.m. deci va avea un cost oportun al alegerii avionului exprimat prin pierdere/câştig de 20/8 deci egal cu 2,5. Dacă va decide să utilizeze autobuzul va renunţa la cele 8 u.m. ce ar fi fost câştigate datorită economiei de timp însa va plăti doar 10 u.m. având astfel un cost de oportunitate de 0,4 um. În acest caz el va alege autobuzul.

În cazul individului ce câştigă 10um. pe oră : Costul oportun al avionului : 20/80=0,25 Costul oportun al autobuzului 80/20=4 El va alege avionul.

În cazul individului ce câştigă 5um. pe oră : Costul oportun al avionului : 20/20=1 Costul oportun al autobuzului 20/20=1 Lui îi va fi indiferent ce mijloc de transport va alege, decizia urmând a se lua în funcţie de criterii extraeconomice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Abraham-Frois, Gilbert Economie Politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997 Angelescu, Coralia; Stănescu, Ileana

Economie politică. Elemente fundamentale, Ediţia a-III-a Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001

Bran, Paul

Economica valorii, Editura Economică, Bucureşti, 1996

Ciucur, D; Gavrilă, Ilie; Popescu, C.

Economie. Manual universitar, Editura Economică, Ediţia a-II-a, Bucureşti, 2001

Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice

Economie, Ediţia a VI-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice

Economie-Aplicaţii, Ediţia a IV-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice

Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Georgescu – Roegen, N.

Legea entropiei şi procesul economic, Editura Politică, Bucureşti, 1979

Galbraith, J.K.

Societatea perfectă, Editura Eurosong & Book, Bucureşti, 1997

R.G.Lipsey, A. Chrystal

Economia pozitivă, , Editura Economică, Bucureşti, 1999

Madgearu, Virgil

Curs de economie politică, Craiova, Editura Ramuri, 1943

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

• Definiţi nevoile pe care le aveţi şi încercaţi să realizaţi clasificarea lor după diversele criterii.

• Ştiind că individul este purtătorul tuturor categoriilor de interese economice şi că

acestea sunt adesea divergente, cum şi în ce condiţii credeţi că se poate realiza armonizarea acestora?

• Ce se înţelege prin folosirea alternativă a resurselor şi ce semnificaţie are aceasta

pentru activitatea economică?

• Comentaţi afirmaţia:” Un cal şchiop este rar, deci un astfel de cal ar trebui să fie scump”.

• Pentru dumneavoastră care sunt răspunsurile la întrebările conţinute de problema

fundamentală a oricărei economii ? Dar pentru grupul social căruia aparţineţi ?

• Cum se explică exixtenţa costului şansei sacrificate?

• Cărei componente a sistemului de interese aţi dat curs atunci când aţi decis să urmaţi cursurile Academiei de Studii Economice ? Ce costuri de oportunitate presupune această alegere ?

• Explicaţi afirmaţia: “Bunăstarea de mâine cere sacrificii astăzi”.

• Construiţi şi apoi descrieţi frontiera posibilităţilor de producţie pe baza unui exemplu

concret!

• Având în vedere formele activităţii economice, ce raporturi există între producţie şi consum ?

• Argumentaţi afirmaţia: “Dimensiunea mondoeconomică devine prioritară în raport cu

cea macroeconomică, statală”.

• Ce exprimă o lege economică?