Cap. 4 . MECANISME, FLUXURI SI CICLURI FINACIARE 4.1. Noţiunea de circuit financiar4.2. Fluxuri de lichiditati in cadrul circuitelor financiare4.3. Circuitele financiare 4.4. Elaborarea tabloului fluxurilor de trezorerie

4.1. NOŢIUNEA DE CIRCUIT FINANCIARCircuitele financiare:

iau nastere prin interactiunea fluxurilor nascute din operatiuni în care intervin resurse banesti afectate nevoilor unei firme, pe orice perioada de timp; o operatiune nu contine circuite financiare decât daca ea face sa intervina o miscare de lichiditati banesti în contrapartida unui activ financiar transmisibil pe o piata;

privite din punct de vedere al perioadei de timp, definim: circuite pur financiare:

vizeaza resurse banesti afectate nevoilor pe termen lung; circuite monetare:

vizeaza resurse banesti afectate nevoilor pe termen scurt.Caracteristici ale circuitului financiar :

spaţialitate: ţine seama de toate activităţile economice ce se produc într-un cadru geografic definit (ţara, regiune etc); temporalitate: activitatea economică se desfăşoară în timp, continuu, dar se analizează periodic; tranzacţionalitate: au loc schimburi de valori care stau la originea apariţiei valorii adăugate: fluxuri reale (bunuri şi servicii); fluxuri monetare; dinamică: circuitele reprezintă o economie în mişcare: circuitul nu este niciodată închis; se nasc continuu fluxuri care împiedică întoarcerea exact la punctul de plecare; macroeconomie: circuitele se intersecteaza la nivelul operaţiunilor macroeconomice, pe piata, unde se nasc interdependente.

Circuitul  financiar: Definitie: reprezinta fluxul de lichiditati determinat de diferite decizii financiare si exprima relatiile dintre diversi agenti economici. Participanţii la circuitele financiare:

acţionari; manageri; institutiile financiare; statul.

Acţionarii: pozitia fata de capital:

deţinători de actiuni; proprietari de societăţi comerciale;

pozitia fata de riscuri: işi asumă riscul de capital şi de remuneraţie a acestuia;

obiectiv: maximizarea valorii titlurilor şi a remuneraţiei capitalului.

Managerii:

1

pozitia fata de capital: sunt cei care-şi asumă obligaţia de a gestiona averea acţionarilor, conform intereselor acestora; exista un sistem de control care face ca managerii sa nu se poata abate de la o gestionare responsabila fata de actionari, întrucât ei sunt mandatati ai acestora.

pozitia fata de riscuri: işi asumă riscul de gestionare a capitalului;

obiectiv: maximizarea valorii titlurilor şi a remuneraţiei capitalului.

La marile societati comerciale pe actiuni, obiectivele conducatorilor sunt, adesea, divergente de ale actionarilor:

ambii participanti la circuitul financiar urmaresc maximizarea valorii  întreprinderii; caile de urmat pot fi diferite:

actionarii = distribuirea dividendelor : conduce la satisfacerea cerintelor de remuneratie ale actionarilor, la tendinta de pastrare a actiunilor , oferta scazuta de titluri pe piata, ceea ce se repercuteaza asupra cursului bursier, urmarea este scaderea valorii de piata a întreprinderii, aceasta inseamna micsorarea capacitatii de autofinantare  si a cresterii economice;

managerii = reinvestirii unei parti însemnate a profitului: cresterea capacitatii de autofinantare, cresterea economica, cu pretul reducerii lichiditatilor actionarilor, ceea ce poate provoca nemultumiri acestora, tendinta de a vinde actiunile, modificarea raportului între cerere  si oferta de actiuni, de unde posibilitatea scaderii cursului bursier , prin urmare, scaderea valorii de piata a întreprinderii .

Institutiile financiare pozitia fata de capital:

remunerarea capitalului bancar nu ţine seama de rezultatele activităţii întreprinderii, dobânda la împrumut trebuie plătită indiferent daca întreprinzătorii au profit sau nu;

pozitia fata de riscuri: îşi asumă riscuri pentru care pretind o remuneraţie a capitalului oferit; urmaresc:

obtinerea dobânzii contractuale si recuperarea  capitalului.

Riscuri ale institutiilor financiare risc de dobândă:

fluctuatia ratei dobanzii: â la hausse: poate provoca pierderi de oportunitate pentru creantieri, care ar fi putut sa-si plaseze capitalurile cu dobânzi mai avantajoase; â la baisse: poate aduce un câstig suplimentar.

risc de inflaţie: variaţia preţului, datorita proceselor inflaţioniste, genereaza pierderea puterii de cumpărare a capitalului imprumutat si recuperat mai tarziu;

risc de faliment al debitorilor cel mai însemnat risc suportat ; semnifica riscul de a nu-şi recupera capitalul din cauza insolvabilităţii debitorilor; protectie:

politica prudenta, solicita clauze asiguratorii în contractele încheiate.

2

Statul intervine la diferite nivele, prin:

politica fiscală; oferta de capital; cererea proprie, care influenţeaza comportamentul celorlalţi participanţi din economie;

politica fiscală: presupune perceperea impozitului pe profit, a impozitului asupra operaţiunilor de dezinvestire; stimuleaza sau descurajeaza anumite categorii de operaţiuni economice sau agenţi economici; efecte fiscale: remunerarea capitalului reinvestit .

oferta de capital: intervene prin Banca Nationala în stabilirea dobânzii; acorda subvenţii, condiţii privilegiate, credite ieftine - anumite tipuri de operaţiuni, agenţi economici, persoane defavorizate, tineri .

4.2. FLUXURI DE LICHIDITATI IN CADRUL CIRCUITELOR FINANCIARE În prima faza:

agentii economici care au lichiditati le folosesc in cadrul întreprindem pentru operatiuni de investire; aici se confrunta cererea de lichiditati din partea întreprinderii cu oferta de lichiditati din partea ofertantilor de capital; in schimbul lichiditatilor, întreprinderea emite titluri sub forma actiunilor si obligatiunilor; piata financiara:

este locul de întâlnire a cererii cu oferta de capital; este locul de intalnire a cererii cu oferta de titluri financiare (actiuni, obligatiuni).

În faza a doua: conducatorii întreprinderii decid alocarea fondurilor colectate cumparând active; are loc un flux de lichiditati legat de operatiunile de investire, prin care se procura active comerciale, industriale sau financiare emise de alte întreprinderi sau institutii financiare; utilizarea activelor cumparate pentru activitati de productie, servicii sau comerciale urmareste obtinerea unor lichiditati viitoare, provenind din operatiuni de exploatare; in acest context se produc:

fluxurile pozitive de lichiditati: provin din activitatea de exploatare si de dezinvestire; fluxuri negative de lichiditati: provin din prelevari fiscale, remunerarea capitalului si din noi operatiuni de investire.

Fluxuri în cadrul circuitelor financiare Fluxuri financiare instantanee:

fluxuri reale (produse, active); fluxuri de lichidităţi (monetare);

Fluxuri financiare periodice: fluxuri de fonduri; fluxuri de trezorerie ale firmei.

1) Fluxurile reale iau nastere in cadrul unui angajament contractual dintre firma şi alti agenti economici; sunt instantanee: se produc în momentul înregistrării contabile a documentelor de catre cei doi parteneri; consfintesc o tranzacţie asupra unui bun/serviciu/suma de bani;

3

reprezinta expresia valorica a tranzactiei dintre doi agenţi economici, care are loc la o anumita data: transfer de proprietate a unui imobil, data prestării serviciului, data livrării sau a facturării de marfuri, data scadenţei contractuale la împrumut).2)Fluxurile de lichidităţi (monetare): corespund plăţilor din fluxurile reale; plăţile se fac, de regulă, în moneda tarii in care are loc activitatea firmei, dar se pot conveni si plati in alte valute.3) Fluxurile de trezorerie: se obtin prin evaluarea sumelor fluxurilor de lichidităţi care se produc într-o perioadă data:

fluxuri de intrare; fluxuri de ieşire.

fluxurile de  trezorerie  pozitive  si negative pot fi utilizate, la determinarea rentabilitatii investitiilor, când se iau în considerare cheltuielile initiale si veniturile viitoare actualizate.4) Fluxurile de fonduri constituie fluxuri potenţiale de trezorerie:

un venit este un flux de fonduri numai daca este urmat de o încasare; o cheltuiala este un flux de fonduri numai daca este urmata de o plata;

tipuri de fluxuri de fonduri: flux de fonduri necesare:

se identifica cu lichiditatile imobilizate: active imobilizate, stocuri, cresterea creantelor-clienti;

flux de fonduri de resurse: se concretizeaza în cresterea lichiditatilor pe diverse cai:

scaderea creantelor-client; împrumuturi bancare etc

categorii de fluxuri de fonduri: fluxuri de fonduri legate de ciclul de investire si de finantare:

nu se iau în considerare la calcularea capacitatii de autofinantare, sunt concretizate în suma investitiilor înregistrate în bilant;

fluxuri de fonduri interne: corespund capacitatii de autofinantare, reprezinta diferenta dintre fluxurile reale (venituri sau cheltuieli care figureaza în contul de rezultate) si care au drept contrapondere fluxuri de trezorerie; fluxuri rezultate din decalajul dintre fluxurile reale si fluxurile de trezorerie.

4.3. C IRCUITEL E FINANCIARE reprezintă baza dezvoltării oricărei economii; asigură echilibrul real al economiei prin punerea la dispoziţia acesteia a cantităţii necesare de monedă; determină o mai mare stabilitate economică prin realizarea unei repartiţii optime a cantităţii de monedă între diferiţii agenţi economici.

Eficienţa circuitului financiar este condiţionată de anumite cerinţe:

să întrunească un număr mare de participanţi, plasaţi în condiţii similare de piata; să permită răspândirea largă a informaţiilor despre costuri = transparenţa; să permită intrarea/iesirea libera din circuit = deschiderea;

4

să fie legat de alte circuite cu minimum de restricţii, pentru a se putea adapta în timp şi în spaţiu nevoilor agenţilor economici = interdependenţa; să se refere in mod coerent la bunuri, servicii, valori banesti = omogenitatea.

Clasificarea circuitelor financiare Circuite financiare primare: finanţare directă: capital propriu; capital împrumutat; finanţare indirectă: resurse ale instituţiilor financiare; creanţe. Circuite financiare secundare: piaţa monetara (bani in moneda nationala;valute); piaţa financiara: bursa; bursele de instrumente derivate (futures).

4.3.1. Circuitele financiare primare 1. Finanţare directă Active reprezentând capital propriu Active reprezentând capital de împrumut

2. Finanţare indirectă Active reprezentând resurse ale instituţiilor financiare Active reprezentând creanţe asupra clienţilor bancari

1. Finanţare a directă este mai rar întâlnită, vizează sume mari, pe care o singura institutie finaciara nu le poate oferi de obicei; această tehnică de finanţare este proprie întreprinderilor mari; se concretizează prin emiterea unui număr foarte mare de hartii de valoare cu valoare nominală mică(actiuni, obligatiuni), care se achiziţionează de către un număr mare de subscriitori; sunt specifice pieţelor secundare de valori (burse).Finanţarea directă creează două tipuri de active:

acţiuni; obligaţiuni.

Din punctul de vedere al investitorului, aceste două tipuri de active se deosebesc, juridic şi economic:

acţiunile creează un drept de proprietate şi generează un venit variabil; obligaţiunile reprezintă un drept de creanţă şi generează venituri fixe.

Din punctul de vedere al emitentului, activele create în cadrul finanţării directe se pot împărţi în două grupe:

active care se integrează în capitalul propriu (acţiuni); active care se integrează în capitalul de împrumut (obligaţiuni).

a) Active financiare integrate în capitalul propriu Acţiunile : principale active integrate în capitalul propriu; reprezintă titluri fără valoare garantată; conferă deţinătorilor dreptul de coproprietar şi de participare la repartizarea profiturilor; dau nastere la doua fluxuri impozabile:

cu ocazia obtinerii dividendelor anuale; cu ocazia vânzarii actiunilor.

există mare varietate de acţiuni, care să răspundă preferinţelor investiturilor: acţiuni clasice, cu drept de vot; acţiuni cu dividend prioritar, fără drept de vot; obligaţiuni convertibile în acţiuni etc.

b) Active financiare integrate în capitalul împrumutat

5

Obligatiunile: imprumuturile obligatare: sunt contractate de societăţile comerciale şi de stat, alte organisme ale statului = finanţări pe termen lung; se realizează prin emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni, care reprezintă titluri de creanţă pentru deţinători şi titluri de credit pentru emitenţi; tipuri de obligaţiuni: obligaţiuni clasice, cu dobândă fixă şi variabilă; obligaţiuni convertibile etc;2. Finanţare in directă circuitele financiare prin care se asigură finanţarea indirectă a agenţilor economici corespund pieţelor financiare de mici dimensiuni, prin:

sumele angajate; numărul participanţilor la o tranzacţie; numărul activelor care se creează.

finanţarea indirectă presupune obţinerea surselor de la diverse instituţii financiare specializate, care joacă rolul de intermediari:

lucrează cu capitaluri proprii şi cu capitaluri de împrumut; Institutiile financiare specializate, bancare si nebancare, creeaza, în procesul finantarii indirecte, doua tipuri de active: resursele instituţiilor financiare:

active monetare (monedă, cecuri, viramente, cărţi de credit); active lichide pe termen scurt: diverse plasamente disponibile la vedere, care pot fi convertite în orice moment în mijloace de plată;

creanţe asupra clienţilor bancari: toate categoriile de credite acordate întreprinderilor sau persoanelor fizice.

4.3 . 2 . Circuite financiare secundare Caracteristici: formeaza piaţa financiara secundară; pietele sunt de două tipuri:

pieţe monetare; pieţe financiare.

lichiditatea activelor create prin circuite primare creste prin intermediul circuitelor secundare: titlurile sunt mai larg răspândite la diferite categorii de deţinători, există o transparenţă mai mare a condiţiilor de funcţionare şi a interdependenţei relaţiilor ce se stabilesc prin intermediul circuitelor secundare.

Pieţele monetare pornesc de la circulaţia creanţelor pe termen scurt; se referă la schimburile de bani ce înglobeaza toate relaţiile de împrumut, bancare şi nebancare; piaţa monetară cuprinde:

piaţa interbancară şi ipotecară; procedeele de refinanţare; intervenţia băncii centrale asupra pieţei monetare.

Pieţele financiare reprezintă ansamblul de pieţe pe care titlurile pe termen lung sunt schimbate contra monedă; nu sunt rezervate numai specialiştilor, spre deosebire de pieţele monetare; se disting două tipuri de pieţe financiare:

piaţa bursieră: speculativa, investitii; piaţa instrumentelor financiare (futures): urmăreşte acoperirea împotriva riscului, evitarea unei pierderi potenţiale de randament sau de capital.

6

4.4. ELABORAREA TABLOULUI FLUXURILOR DE TREZORERIE arata:

în ce măsură activităţile firmei au afectat lichiditatea acesteia, măsurată prin fluxurile de numerar; relaţiile dintre fluxurile de numerar provenite din activitatea productivă, cele provenite din investiţii şi cele provenite din operaţii financiare.

ajuta în obţinerea răspunsurilor la următoarele întrebări: dacă firma generează suma de bani lichizi necesară pentru achiziţionarea de active fixe pentru dezvoltare; dacă rata de creştere a întreprinderii este atât de rapidă încât este necesară finanţarea din surse externe, atât pentru menţinerea nivelului de activitate productivă, cât şi pentru noile investiţii în active fixe; dacă firma dispune de fluxuri de numerar în exces, astfel încât acestea să fie utilizate pentru plata datoriei externe din perioadele anterioare sau pentru investiţii în noi produse;

structura documentului: tabloul fluxurilor de numerar este compus din trei părţi, fiecare corespunzând unui tip de activitate ce are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidităţi:

activitatea productivă; activitatea de investiţii; activitatea financiară.

a. Activitatea de productie : lichidităţile generate de activităţile productive sunt, în general, asociate cu contul de profit şi pierderi; profitul net nu relevă întregul impact al deciziilor operaţionale asupra fluxurilor de numerar, din următoarele două motive:

profitul net se obţine prin scăderea unor cheltuieli care nu implică numerar, cum ar fi cheltuielile cu amortizarea activelor fixe tangibile şi intangibile (imobilizărilor corporale şi necorporale) ; conturi, precum facturile de încasat, stocurile şi facturile de onorat, care sunt incluse în capitalul de lucru (fondul de rulment) sunt direct influenţate de deciziile operaţionale; schimbări în soldurile acestor conturi vor afecta poziţia financiară a firmei (dacă soldul unuia dintre aceste trei conturi creşte, rezultatul este o scădere a celui de-al patrulea cont din capitalul de lucru, cel de lichidităţi); Rezulta ca, in fiecare din aceste cazuri, contul de profit şi pierderi trebuie ajustat, pentru a

reflecta în mod corect consecinţele activităţii productive asupra lichidităţii firmei.b. Activitatea de investiţii : achiziţionarea sau vânzarea de active au consecinţe asupra fluxului de numerar; fluxurile de numerar rezultate în urma acestor activităţi sunt înregistrate la rubrica activităţi de investiţii din tabloul fluxurilor de numerar; c. Activitatea financiara firmele îşi finanţează investiţiile prin emisiunea de titluri financiare (vanzare):

emisiunea de acţiuni; emisiunea de obligaţiuni;

analog, retragerea unor obligaţiuni sau achiziţionarea unor acţiuni au ca rezultat o reducere de capital; costurile implicate de instrumentele financiare folosite de firmă, altele decât datoriile, sunt înregistrate ca activităţi financiare în tabloul fluxurilor de numerar: plata dividendelor pentru acţiunile ordinare;

7

Construirea tabloului fluxurilor de numerar: Etape:

identificarea poziţiilor de bilanţ care au generat fluxuri de numerar şi a acelora care au utilizat fluxuri de numerar; folosirea informaţiilor referitoare la sursele şi utilizările de fonduri, pentru a construi tabloul fluxurilor de numerar în formă finală.

1) Identificarea poziţiilor de bilanţ care au generat fluxuri de numerar şi a acelora care au utilizat fluxuri de numerar : presupune analiza surselor şi utilizărilor de fonduri; se determină modificările survenite la fiecare cont din bilanţul contabil, fiecare modificare fiind înregistrată fie ca o sursă, fie ca o utilizare, conform următoarelor reguli: surse (creştere de numerar):

orice creştere de pasiv. orice scădere de activ.

utilizări (scădere de numerar): orice scădere de pasiv. orice creştere de activ.

Astfel: la sursele de fonduri se pot include:

împrumuturile bancare şi profiturile acumulate; sumele rezultate din vânzarea de active, din încasări şi chiar din retrageri din contul de lichidităţi.

la utilizări se pot include: achiziţionarea de active fixe; creşterea stocurilor sau contului de facturi de încasat; plata datoriilor bancare.

Suma surselor de fonduri trebuie să fie egală cu suma utilizărilor de fonduri.2) Folosirea informaţiilor referitoare la sursele şi utilizările de fonduri constă în construirea tabloului fluxurilor de numerar; fiecare schimbare intervenită în bilanţul contabil este clasificată după provenienţă, adică:

provenind din activitatea productivă; provenind din investiţii pe termen lung sau provenind din activităţi financiare.

ELABORAREA TABLOULUI FLUXURILOR DE TREZORERIENecesitatea utilizării tabloului fluxurilor de trezorerie rezulta din urmatoarele considerente: tabloul fluxurilor de trezorerie este un document de sinteză, care explica variaţia trezoreriei; trezoreria reprezintă unul dintre principalii indicatori utilizaţi în analiza financiară:

pe termen scurt: măsoară solvabilitatea; pe termen lung: măsoară nevoile de finanţare;

trezoreria măsoara sănătatea financiara a firmei (vulnerabilitatea), prin dimensiune si semn (+/_).

1) Fluxurile de trezorerie ale activităţii de exploatare Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri din firma, respectiv incasari. Mărimea trezoreriei de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care: întreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie; fluxurile de trezorerie sunt necesare pentru:

a menţine capacitatea de exploatare;

8

a rambursa împrumuturile; a vărsa dividende; a realiza noi investiţii.

Calculul fluxurilor de trezorerie aferente activităţii de exploatare se poate face prin: metoda directă:

utilizeaza sumele din încasări şi plăti de fonduri brute; metoda indirectă: rezultatul net este corectat cu:

influenţa operaţiilor care nu au caracter monetar; orice raport sau regularizare a încasărilor sau plăţilor trecute sau viitoare, presupuse de exploatare; elemente de venituri sau de cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizează investiţiile sau finanţarea.

Formarea f luxuril or de trezorerie ale exploatării : incasările care decurg din vănzarea bunurilor şi serviciilor; incasările care provin din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri; plăţile privind furnizorii şi salariaţii; plăţile de impozite, exceptând cazurile când ele vizează activităţile de investiţii sau de finanţare.

2 ) Fluxurile de trezorerie ale activităţii de investiţii Fluxurile de trezorerie ale activităţilor de investiţii oferă informaţii privind maniera în care întreprinderea îsi asigură: continuitatea; dezvoltarea; deci in ce masură plăţile au fost efectuate pentru achiziţionarea de active destinate să genereze venituri şi fluxuri de trezorerie viitoare. Formarea fluxurilor de trezorerie ale activităţilor de investiţii: plăţi efectuate pentru achiziţionarea de imobilizări corporale şi necorporale, alte active pe termen lung, cheltuielile de dezvoltare capitalizate şi plăţile implicate de imobilizările produse de întreprindere pentru sine; incasări care decurg din vânzarea de imobilizări corporale şi necorporale, alte active pe termen lung; plăţi efectuate pentru achiziţionarea de titluri de participare şi titluri de creanţă ale altor întreprinderi, precum şi plăţi efectuate pentru achiziţionarea de titluri de participaţie; incasări din vânzarea de titluri de participare şi de titluri de creanţă ale altor întreprinderi; avansurile de trezorerie şi împrumuturi acordate; incasări care decurg din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor acordate.

3 ) Fluxurile de trezorerie ale activităţii de finanţare Activităţile de finanţare antrenează schimbări în mărimea şi structura capitalurilor proprii şi capitalurilor împrumutate ale firmei. Formarea f luxuril or de trezorerie ale activităţii de finanţare   : incasările din emisiunea de acţiuni şi de alte instrumente ale capitalurilor proprii; vărsamintele efectuate pentru achiziţionarea acţiunilor proprii ale firmei; incasări din emisiunea de împrumuturi obligatare, împrumuturi statuare, bilete de trezorerie, de titluri de împrumut ipotecar sau a altor titluri de împrumut pe termen scurt sau lung; rambursarea sub forma de lichidităţi a sumelor împrumutate. Se intocmesc tablourile fluxurilor de trezorerie aferente:

Tabloul privind Fluxurile de trezorerie ale exploatării; Tabloul privind Fluxurile de trezorerie ale activităţii de investiţii; Tabloul privind Fluxurile de trezorerie ale activităţii de finanţare;

9

Tabloul privind Variatia trezoreriei =∑T. Din calculele efectuate rezultă:

nivelul fluxului de disponibilităţi; valoarea fluxului: negativ/pozitiv; trendul in perioada analizata; cauzele: exploatare, financiar, investitii;

Analiza fluxului de disponibilităţi prezintă importanţă în special pentru evoluţia lui în perioadele următoare, pentru formularea politicii de finanţare a firmei pe termen scurt şi lung. Introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie), ca o componentă a situaţiilor financiare anuale, obligatorie în cazul întreprinderilor mari, permite o analiză dinamică a echilibrului financiar, prin descrierea operaţiunilor pe tipuri de activităţi care au antrenat transformarea patrimoniului.

10