Capitolul

Scopul şi importanţa statisticilor de mediu

Reîntoarcerea în forţă a problemelor mediului, după câteva decenii dominate de

criza economică mondială, aduce în prim plan un nou mod de abordare a analizei

economice, prin plasarea acesteia în contextul global al raporturilor omului cu natura .

Incidenţele şi consecinţele devaforabile din ce în ce mai importante la nivel

naţional şi mondial ale activităţilor economice asupra mediului, precum şi cele ale

mediului asupra activităţilor antropice conduc la o abordare a analizei problemelor de

mediu şi economice într-un cadru comun şi unitar.

Luarea în considerare a mediului şi a resurselor naturale în procesul decizional nu

este o preocupare nouă. Aşa cum arăta Raportul Brundtland în anul 1987 şi, mai recent,

Conferinţele Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea din 1992 şi 2002, modul de

dezvoltare a societăţii umane nu poate fi altul decât de conservare a naturii şi, ca atare,

indicatorii macroeconomici care au rolul principal în pilotarea societăţii noastre trebuie să

aibă în vedere acest lucru. Necesitatea de a clarifica acest nou concept de dezvoltare şi de

a elabora metode pentru a-l evalua şi a-l face operaţional a fost cu regularitate subliniată

în timpul diverselor reuniuni internaţionale.

Diversitatea abordărilor pe plan internaţional şi intern în această direcţie face

dificilă adoptarea unui singur punct de vedere şi îndeamnă mai mult către o reflecţie

asupra diferitelor concepte şi metodologii care au fost aplicate în aceşti ultimi ani de

diferite şcoli de gândire în domeniul analizei integrate economie-mediu.

Relevanţa analizei economice aplicate este determinată, pe de o parte, de

oportunitatea instrumentelor analitice iar, pe de altă parte, de soliditatea bazelor de date

utilizate. În mod virtual, toate cercetările economice sunt focalizate pe instrumente

analitice, dar rafinamentul acestora este adesea influenţat de îmbunătăţirea disponibilităţii

datelor.

O analiză eficientă a relaţiilor dintre mediu şi economie trebuie să fie fondată pe

un sistem de date, în care anumite părţi componente răspund la concepte comparabile şi

pot deci să fie strâns legate unele de altele. Dificultatea realizării unui astfel de sistem

derivă tocmai din existenţa unor puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte stabilirea

unei distincţii între mediu şi economie.

Se poate avansa ideea că economia reprezintă un subansamblu al naturii care

posedă logica sa proprie de funcţionare şi este supusă legilor naturale, care au un anumit

domeniu de validitate. Fiinţele umane trebuie să accepte faptul că fac parte din

ecosisteme care sunt modelate ca urmare a propriilor lor activităţi în intercondiţionare cu

factorii abiotici. Acest lucru a fost perceput de pe poziţii diferite din punct de vedere

economic, în care mediul natural nu trebuie luat în consideraţie decât în măsura în care

acesta susţine activitatea economică sau asigură eliminarea reziduurilor care rezultă din

procesul economic. În concepţia acestora, ecosistemele naturale nu au valoare decât în

măsura în care ele pot fi utilizate în scopuri recreative sau pentru extracţia de materii

prime, iar sistemele de evidenţă trebuie să urmărească exploatarea acestor funcţii şi,

numai în măsura în care calitatea funcţiilor mediului se degradează, trebuie anvizajate

măsuri de protecţie. Adepţii unei astfel de abordări au introdus de foarte mult timp în

analizele lor noţiunea de “constrângere fizică sau naturală”, care reprezintă impactul în

domeniul analizei economice al respectării funcţionării legilor naturale. Acest curent

“economic”, dominant în rândul analiştilor economici încearcă să ia în considerare

impactul economiei asupra mediului printr-o simplă extindere a acestei analize, ceea ce

constituie fundamentul teoretic al propunerilor care vizează extinderea conturilor

naţionale prin introducerea unor elemente de mediu. Mai recent, analiza efectelor externe

ale activităţii economice a revenit ca bază de dezvoltare a aşa-zisei teorii de “internalizare

a costurilor de utilizare a mediului”, care vizează pe plan teoretic o definire a manierei

prin care sistemul economic poate ţine cont de necesitatea respectării legilor naturale şi

propune un sistem de instrumente economice (ex. ecotaxe) care concretizează această

analiză teoretică. Punctul de vedere al celor care se ocupă cu sistemul conturilor

naţionale, faţă de această abordare, se poate sintetiza printr-o prezentare la nivel

macroeconomic a tabelelor de intrare - ieşire şi a indicatorilor sintetici completaţi cu

elemente de mediu, care să permită integrarea în analiza macroeconomică a impactului

activităţilor economice asupra mediului.

Pe o poziţie opusă acestei aprecieri se situează unii economişti şi specialişti de

mediu care propun să se integreze analiza economică în analiza ecologică (un punct de

vedere ecologic). Economia mediului ar trebui tratată ca un element al contabilităţii

mediului, iar o analiză integrată economie-mediu ar fi în măsură să ajute la definirea

echilibrului care satisface legătura dintre natură şi om. Obiectivele majore nu sunt cele

care privesc o utilizare optimală a mediului în scopuri economice ci, mai degrabă, o

evidenţiere a echilibrului optim între nevoile umane şi nevoile nonumane. Acest lucru

presupune o urmărire serioasă a influenţei activităţilor economice şi umane asupra

mediului natural.

Dacă se admite ideea potrivit căreia creşterea economică este restricţionată de

nişte constrângeri fizice care exprimă funcţionarea legilor naturii, există două modalităţi

de evidenţiere a relaţiei economie – mediu:

o modalitate empirică şi analitică, constând într-o descriere exhaustivă a

relaţiilor celor două sisteme;

o modalitate teoretică şi sintetică, constând în exprimarea funcţionării naturii şi

a impactului economiei asupra naturii printr-un concept sintetic şi macroscopic

(ex. conceptul echilibrului ecologic).

Prima modalitate implică un mare număr de lucrări consacrate mediului (ex.

studiul indicatorilor de mediu, analiza cost–beneficiu etc.), care conduc la planificarea

detaliată şi descentralizată a relaţiei economie – mediu. Incovenientul major al unei astfel

de abordări îl constituie dificultatea atingerii unei coerenţe, fapt pentru care această cale

trebuie să fie însoţită şi de o abordare sintetică. Trebuie precizat că o astfel de abordare

nu este în totalitate satisfăcătoare pentru conturile naţionale, răspunzând mult mai bine

unei reprezentări în termenii balanţelor “materii – energie”. Pentru a se ajunge la această

reprezentare, rămân de cercetat paradigmele din domeniul ştiinţelor naturii, care pot

sintetiza funcţionarea legilor naturale punându-le într-o viziune macroscopică, similară cu

cea a conturilor naţionale.

În ultimii ani, un număr crescut de oameni de ştiinţă au apelat în lucrările lor, la o

îmbinare a celor două puncte de vedere (economic şi ecologic), acceptându-se un

compromis prin care economia nu trebuie privită simplist ca un element al mediului, iar

mediul la rândul lui nu trebuie considerat numai din punct de vedere al utilităţii sale

economice. Mediul şi economia constituie două aspecte ale aceleiaşi realităţi, iar

sistemele statistice trebuie să contribuie la identificarea strategiilor de dezvoltare care

conciliază nevoile umane cu menţinerea pe termen lung a funcţiilor mediului.

1. Identificarea şi înţelegerea necesităţii statisticilor de mediu

Orice statistica este relevantă dacă răspunde cerinţelor utilizatorilor în termeni de

conţinut şi calitate. Pornind de la cerinţele crescute de date specifice şi posibilităţile de

prelucrare a acestor date cu ajutorul calculatorului, statisticienii nu pot să-şi permită

colectarea de date fără să aibă o idee distincă despre cerinţe de date, utilizarea acestora şi

utilizatori. Acest cadru poate fi definit prin şase întrebări, a căror răspuns poate reliefa

importantţa statisticilor de mediu pentru utilizatori.

Aceste întrebări sunt: De la cine? Prin cine? Pentru cine? Ce? Cum? Cine?

De la cine? Este răspunsul în termenii identificării acelor care furnizează materialele

de bază necesare construirii indicatorilor statistici de mediu. Aceştia sunt

actorii principali în lanţul “presiune-stare-răspuns” şi includ: agenţii

economici, staţiile de supraveghere şi măsurare, administraţia publică

şi consumatorii.

Pentru cine? Identifică utilizatorii statisticilor de mediu. Aceştia sunt decidenţii politici,

agenţii economici, administraţia publică şi consumatorii.

Prin cine? Se referă la instituţiile care pot dezvolta baze de date privind mediu. În

multe ţări responsabilitatea principală în realizarea statisticilor de mediu

revine agenţiilor guvernamentale, cum ar fi: Ministerul mediului sau

Agenţia naţională de protecţia mediului şi Institutul Naţional pentru

Statistică. Un rol important în producerea statisticilor de mediu îl are

sectorul privat şi în mod special sectorul bancar.

Ce? Specifică ingredientele sistemului, cum ar fi:

a) categoriile de informaţii necesare determinate prin studii de bază ;

b) resurse disponibile, cum ar fi organizarea, forţa de muncă,

echipamentele, logistica, etc.

Cum? Se referă la strategiile utilizate pentru realizarea obiectivelor. Putem

include:

-mediu de comunicare:

-mediul uman(anchetatori, raportori,

lucrători în întreprinderi,etc.):

-mediul electronic: radio, tv, telefon, sistem de comunicaţii

electronic, etc;

-mediul instituţional: grupuri de întreprinderi, asociaţii

profesionale, organizaţii nonguvernamentale;

-activităţi sspecifice care se realizează ca urmare a răspunsului la

întrebările: când? Cât de frecvent? şi Unde?

Pentru ce? Evidenţiază raţionamentele pentru susţinerea statisticilor mediului.

Întrebarea se referă şi la efecteleşi consecinţele statisticii mediului asupra

Utilizatorilor. Efectele pot fi evaluate pe termen scurt sau lung, funtional

sau disfuncţional

Răspunsul la aceste întrebări va produce o înţelegere clară a întrărilor, proceselor

şi rezultatelor aşteptate de la statisticile mediului, cu alte cuvinte utilizările sistemului

Putem sintetiza aceste utilizări în trei categorii: pentru elaborarea şi

fundamentarea instrumentelor politice, pentru monitorizarea politicilor şi alte scopuri

specifice, pentru punerea în evidenţă a aspectelor geografice .

1.1 Utilizări pentru elaborarea şi fundamentarea instrumentelor politice

Utilizarea datelor statistice de către clasa politică a cunoscut o creştere

exponenţială în cursul ultimilor 50 de ani. Astăzi, apelarea la serii statistice este o

condiţie aproape obligatorie pentru elaborarea legilor ţării noastre şi totodată pentru

evaluarea diferitelor opţiuni politice. Parametrii interacţiunii între statisticieni,

decidenţii politici şi publicul larg au evoluat considerabil, după acea perioada în

care statisticienii se ocupau în principal cu codificări, elaborarea de tabele şi

corectarea erorilor grosiere în colectarea datelor. Asistăm astăzi, la ceea ce economistul

James Bonnet descria ca “o intensificare a raporturilor între statistici şi procesul

decizional politic, în sensul creşterii notabile a semnificaţiei şi valorii deciziei ca urmare

a statisticilor pe care noi le producem”. În acest context, putem spune că statisticienii se

străduiesc să adapteze ştiinţa statistică pentru a o face mai pe înţelesul societăţii, însă

acest lucru trebuie făcut cu multă înţelegere pentru a evita transformarea acesteia în ceva

evaziv care ar putea influienţa la rândul ei negativ decizia politică. Apar, în acest mod,

două misiuni importante pentru statisticieni: preocuparea ca statistica să fie utilă societăţii

noastre şi asigurarea că societatea noastră înţelege datele statistice. Această misiune

presupune analiza rolului politic al cifrelor şi angajamentul profesional că datele îşi

asumă rolul pe care democraţia îl aşteaptă de la ele. În acest context, statisticienii trebuie

să fie receptivi politic, cu alte cuvinte să fie conştienţi de spaţiul politic în care evoluează

şi, în acelaşi timp, să vegheze la garantarea faptului că nu se vor influenţa preocupările

politice prin datele produse. Utilizarea datelor statistice în alte scopuri decât cele pentru

care au fost create va pune sub semnul întrebării cauza statisticii şi a muncii

statisticienilor.

În procesul de concepere şi fundamentare a deciziilor politice în domeniul

mediului se realizează un ansamblu complex de relaţii între statistică şi politică, de care

trebuie să se ţină cont. Aceasta sugerează că politicile guvernamentale reprezintă

principalele elemente mobilizatoare pentru colectarea şi construirea statisticilor de mediu.

Indicatorii statistici sunt ceruţi în anumite etape din ciclul politic cum ar fi: definirea

problemelor, stabilirea obiectivelor şi a priorităţilor, formularea măsurilor politice

specifice, monitorizarea performanţelor şi comunicarea.

Legăturile între statistică, politică şi preocupările de mediu pot fi reliefate printr-

un model conceptual foarte simplu, aşa cum este prezentat în figura 1.1 Modelul

ilustrează trei aspecte importante:

- există o relaţie între statistică şi ceea ce s-a etichetat drept “preocupări de

mediu”, ca şi între statistică şi politică;

- legăturile dintre statistică, politică şi “preocupări de mediu” pot merge în ambele

sensuri, fiind legături de tipul cauză-efect;

- şocurile externe, care de fapt reprezintă semnale ale politicii concretizate în

cercetări ştiinţifice, evoluţii economice etc., au influenţe asupra politicii de mediu, unde

înţelegerea ştiinţifică a impactului activităţilor antropice asupra mediului are o importanţă

considerabilă, dar implicit şi asupra statisticii.

Fig.1.1 Model conceptual al rolului statisticii mediului

Cercetările făcute de unele institute de specialitate recunoscute pe plan

internaţional precum şi de către oficii naţionale de statistică, întăresc ideea că politicile

guvenamentale sunt primordiale în dezvoltarea sistemului statistic de mediu. Pentru

aceasta, integrarea datelor de mediu în analiza economică trebuie să fie relevantă pentru

utilizatorii politici, pentru a justifica alocarea resurselor necesare punerii în practică a

sistemelor statistice corespunzătoare. Cercetarea sugerează, de asemenea, că măsurile

existente ale efortului politic nu sunt suficient de robuste pentru a permite formularea

cerinţelor viitoare de informaţii, care să fie corect prevăzute dintr-o extrapolare a politicii

curente.

Este, de asemenea, vizibil că relaţia dintre politică şi statistica de mediu este o

relaţie dinamică. Luând în considerare că politica de mediu se desfăşoară ca un ciclu, se

pot identifica mai multe stadii de dezvoltare şi implementare politică la care statistica este

implicată, deoarece pentru fiecare există cerinţe de informaţii specifice care impun şi

diferite nivele de analiză. La nivelul strategic, statistica ajută să se identifice noi

probleme şi prin aceasta să se întărească nevoia de acţiune politică. Statistica va fi

utilizată în strânsă legătură cu analizele şi dezbaterile politice, pentru a se putea fixa

priorităţile generale ale politicii de mediu. Într-un astfel de context al politicilor

Politica

Preocupări de mediu

Şocuri externe(cercet.-şt., impacte

economice)

Statistici

guvernamentale de mediu, statisticile nu pot fi decât naţionale şi focalizate pe scenarii

viitoare, cât şi pe condiţii curente. La nivelul instituţiilor de decizie, responsabilii politici

au nevoie de statistici concludente asupra situaţiei prezente, împreună cu o evaluare

asupra acelor îmbunătăţiri care pot fi în mod realist realizate în timpul şi în cadrul propus,

precum şi în limitele constrângerilor de capacitate existente. Informaţii similare sunt

cerute şi pentru a stabili instrumentele de politică de mediu, cum ar fi taxele de mediu şi

standardele de emisii.

Pentru etapa de monitorizare a politicilor de mediu, statisticile formează, de

asemenea, o bază, având în vedere faptul că obiectivele propuse pot fi exprimate prin

informaţii relevante care se leagă de presiunile asupra mediului, de aspectele calităţii

factorilor de mediu şi de acţiunile de protecţia mediului.Statisticile mediului constituie o

bază puternică pe care se pot sprijini în mod activ principalele instrumente politice în

domeniul mediului, cum ar fi: actele normative, instrumentele de piaţă şi instrumentele

care vizează participarea publicului. Pentru examinarea utilizării statisticilor de mediu în

elaborarea şi fundamentarea politicilor în tabelul 1 se prezintă conţinutul unor

instrumente politice în corelaţie cu cerinţele de date.

Tabelul 1. Instrumente politice

Acte normative Instrumente de piaţă Participarea

publicului

Instrumente Standarde

Constrângeri

Cote

Subvenţii

Taxe

Impozite

Informare

Acţiuni publice

Exemple:

Gestionarea

resurselor

Zonarea terenurilor

Suprafeţe protejate

Cote de capturi

Dreptul de proprietate

asupra terenurilor

Drepturi de utilizarea

apei

Permise de

comercializare

Eco-ectichetarea

produselor

Participarea NGO

Exemple:

Controlul poluării

Standarde de calitatea

aerului

Constrângeri pentru

Permise de

comercializare a

emisiilor

Informare

utilizarea pesticidelor

Actele normative reglementează anumite activităţi economice cu impact asupra mediului

(Ex. Constrângeri pentru producţia de substanţe care dminuează stratul de ozon), utilizări

specifice sau standarde specifice fixe. Acestea pot lua mai multe forme: norme de emisii

individuale, organizarea de sisteme de producţie, eliberarea de autorizaţii prealabile, etc.

Aceste reglementări sunt indispensabile pentru a respecta anumite praguri vitale atunci

când răspunsul agenţilor responsabili la alte măsuri mai incitative şi mai coercitive este

dat într-o mai mică măsură sau mai lent. Acestea prezintă avantajul că efectele sale

asupra mediului sunt previzibile în măsura în care acestea se bazează pe norme de

prezervare definite cu precizie. Aceasta presupune existenţa unui control şi posibilitatea

efectuării acestuia. Cu toate că în anumite situaţii actele normative sunt indispensabile,

acestea nu sunt cele mai eficiente instrumente. În primul rând reglementările antrenează

costuri mari pentru agenţii economici . În plus când acestea impun anumite mijloace

tehnologice , pot constitui adevărate frâne în calea progresului tehnic. În afara

reglementărilor există instrumente mai flexibile de încitare economică în respectarea

mediului cunoscute şi sub denumirea de instrumente de piaţă. Acestea pot fi clasificate în

patru categorii: sisteme de taxe/subvenţii, piaţa drepturilor de poluare, crearea de bunuri

de mediu sau cu etichetă ecologică, abordarea contractuală sau voluntară a problemelor

de mediu.Pentru evidenţierea eficacităţi acestor instrumente este necesară participarea

publicului începând cu informarea acestuia şi continuând cu acţiuni concrete pentru

schimbarea atitudinilor şi comportamentelor.

1.2 Utilizări specifice ale statisticii mediului

Trecând de la instrumentele generice prezentate în Tabelul 1 la tipuri concrete de utilizări

politice , putem distinge următoarele activităţi:

În domeniul politicilor de mediu:

- Pentru dezvoltarea strategiilor politice asupra utilizării resurselor naturale şi

poluării mediului o mare importanţă o au indicatorii de dezvoltare durabilă;

- Pentru controlul impactului de mediu un rol deosebit îl are evaluarea

performanţelor de mediu;

- Pentru gestionarea riscurilor de mediu şi a deciziilor asupra proiectelor un loc

important îl ocupă evalaurea impactului de mediu(EIA – environmental

impact assessment) ;

- Pentru cercetarea interacţiunilor economie-mediu deosebit de utilă este

contabilitatea mediului.

În domeniul raportării mediului

La nivel european sistemul de raportare a mediului este reglementat de Directiva

Standard de Raportare (SRD)91/692/EEC care a fost focalizată pe legislaţia de mediu

comunitară în principal în domeniul aerului, apei si deşeurilor. De asemenea s-au avut în

vedere Cel de al 6-lea Program european de mediu şi noile acte normative în domeniu.

Cerinţele de raportare a mediului pot fi grupate în funcţie de componente legislative după

cum urmează:

a) Legea statistică comunitară /EUROSTAT

În cadrul legii statistice comunitare sunt evidenţiate o serie de aspecte calitative

asupra informaţiilor de mediu care conduc către o coordonare a colectării datelor.

Conform Compendiului EUROSTAT cerinţele de raportare se pot grupa astfel:

- Modulul 711 “Statistici sectoriale” prin care se urmăreşte: dezvoltarea de indicatori care

monitorizează integrarea problemelor de mediu în politicile economice, explorarea

utilizării statisticilor socio-economice pentru descrierea factorilor determinanţi şi a

consecinţelor acţiunilor acestora asupra mediului.;

- Modulul 712 “Statistica deşeurilor” ale cărui obiectve pot fi sintetizate într-un sistem

armonizat de colectarea datelor privind producerea, reciclarea, tratarea şi evacuarea

deşeurilor deşeurilor;

- Modulul 713 “Statistica privind materialele periculoase” care are în vedere compilarea

de statistici ale fluxurilor de materiale specifice care sunt considerate periculoase;

- Modulul 714 “Statistica privind utilizarea apei şi colectarea şi epurarea apelor uzate”

prin care se urmăreşte dezvoltarea unui sistem statistic coerent privind colectarea de date

referitoare la: resursele de apă, extragerea apei, distribuţia apei, epurarea apelor uzate ;

- Modulul 715 “Statistica emisiilor” care are rolul de realiza un set armonizat de date ce

are la bază o colectare de date privind emisiile fie ca date primare fie prin modelarea

datelor privind producţia şi a coeficienţilor de emisie;

- Modulul 716 “Indicatori de presiune şi indicatori de dezvoltare durabilă” având ca

obiective dezvoltarea unui set de indicatori şi analize statistice care să exprime legăturile

dintre activităţile umane şi mediu;

- Modulul 717 “Statistica cheltuielilor de protecţia mediului” prin care se urmăreşte

colectarea datelor şi diseminarea statisticilor comparabile privind cheltuielile de protecţia

mediului urmărind cadrul Sistemului European de Colectarea Datelor Economice de

Mediu;

- Modulul 412 “Conturi de mediu” prin care se dezvoltă metodologii pentru construirea

de conturi satelit la conturile naţionale pentru evidenţierea înteracţiunilor dintre mediu şi

economie.

b) Reglementările Agenţiei Europene de Mediu (AEM)

Activitătile agenţiei sunt normate prin Reglementarea 1210/90/EEC, amendată prin

Regulamentul 99/933/EEC. De asemenea AEM coordonează colectarea datelor care

reprezintă nişte cerinţe ce decurg din alte directive sau regulamente.

c) Al 6 Plan european de acţiune de mediu

Necesitatea creerii unui sistem coerent şi efectiv care să permită raportarea la un înalt

nivel calitativ şi comparabil a datelor şi informaţiilor de mediu reprezintă unul din

obiectivele celui de al 6 Program de acţiune de mediu. Acest obiectv se concretizează

prin următoarele acţiuni:

- producerea diferitelor tipuri de indicatori pentru evidenţierea integrării

problemelor de mediu în elaborarea politicilor şi a stării şi evoluţiei

performanţelor mediului

- dezvoltarea utilizării aplicaţiilor de monitorizare a mediului şi a

instrumentelor care susţin elaborarea decizilor politice;

- dezvoltarea instrumentelor de analiză şi evaluare “ex-post” a eficienţei

măsurilor luate în scopul atingerii obiectivelor de mediu.

d) Iniţiative de raportare ale Parlamentului european

Parlamentul european acordă o importanţă mare informaţiilor legate de mediu,

care sunt raportate pentru descrierea măsurilor politice, a efectelor şi a eficienţei acestora

şi în acest sens colaborează cu AEM în vederea îmbunătăţirii calitătii acestor informaţii.

e) Convenţia de la Aarhus

Convenţia de la Aarhus şi Directiva de implementare a Convenţiei în UE cere

informatii care sa fie disponibile pentru publicul larg.

1.3 Utilizări de natură geografică

Pentru o reprezentare în spaţiu a fenomenelor de mediu există cerinţe de utilizare a

datelor la diverse nivele geografice. Dintre acestea cele mai importante sunt

reprezentările naţionale şi internaţionale. Acoperirea naţională este principalul scop al

statisticilor oficiale. Utilizările internaţionale devin mai importante atunci când se

doreşte comparaţii între ţări. Pentru aceasta se impune agrearea definiţiilor, clasificărilor

şi procedurilor internaţionale. În categoria utilizatorilor internaţionali pot fi evidenţiate

secretariatele acordurilor, tratatelor şi iniţiativelor globale, cum ar fi Convenţia de la

Basel care a adoptat o clasificare a deşeurilor periculoase sau Convenţia schimbărilor

climatice care a dezvoltat metodologia de calcul a emisiilor gazelor cu efect de seră.

Se poate concluziona că în ultimii ani nevoia de informaţii privind mediu s-a

dezvoltat. Aceste dezvoltări au la bază ideea că problemele de mediu nu se pot rezolva

prin măsuri izolate ci numai prin politici integrate. Pentru aceasta este nevoie de

informaţii mai detaliate, uneori mai indicative dar întodeauna integrate cu alte aspecte

ale economiei.

2. Categorii de utilizatori ai statisticilor de mediu

Un sistem statistic naţional de mediu trebuie să fie un adevărat serviciu de furnizare a

informaţilor necesare utilizatorilor care pot fi clasificaţi în 6 grupuri majore: administraţia

publică (în primul rând ca decidenţi politici), sectorul non- guvenamental, unităţile

economice producătoare (industriale, agricole, din transporturi, etc.), sectorul care

furnizează servicii de protecţia mediului (unităţi de salubritate, întreprinderi

specializate,etc.), sectorul care furnizează servicii suport (instituţii de cercetare, servicii

bancare, etc.), consumatorii de servicii de protecţia mediului. Fiecare grup cere (şi poate

furniza) informatii pentru diferite scopuri.

Administraţia publică

Guvernul şi agenţiile guvernamentale la nivel central şi local sunt principalii utilizatori de

informaţii. Politicile guvernamentale sănătoase şi programele de dezvoltare depind de o

gamă largă de informaţii şi de calitatea acestora. Un sistem informaţional statistic de

mediu eficient poate constituii o bază importantă pentru dezvoltarea planurilor şi

programelor pentru promovarea dezvoltării durabile şi protejarea resurselor naturale ale

ţării, precum şi pentru crearea unui mediu curat şi sănătos.

Sectorul non- guvernamental

Unităţile economice producătoareSectorul care furnizează servicii de protecţia mediuluiSectorul care furnizează servicii suportConsumatorii de servicii de protecţia mediului