Campania din Balcani a avut loc n timpul Primului Razboi Mondial (28 iulie 1914 2 9 septembrie 1918); ac?iunile de pe acest teatru de lupta s-au desfa?urat n Penin sula Balcanica, inclusiv Romnia. Pe fronturile din Balcani s-au confruntat for?ele Antantei (srbe, muntenegrene, e lene, franceze, britanice, italiene, romne din 1916 ?i ruse) cu cele ale Puterilo r Centrale (austro-ungare, germane, otomane ?i bulgare). Luptele din Balcani pot fi mpar?ite n mai multe campanii: Campania din Serbia (iul ie 1914 noiembrie 1915), Campania din Macedonia (noiembrie 1915 - septembrie 191 8) ?i Campania din Romnia (august 1916 - decembrie 1917). n istoriografia rusa, Ca mpania din Romnia este considerata ca parte a luptelor de pe frontul de rasarit, n timp ce istoricii occidentali o ncadreaza ca parte a luptelor din Balcani.[1] Frontul din Balcani a acoperit un teritoriu foarte mare din Peninsula Balcanica. S-au dus lupte pe teritoriile Serbiei, Muntenegrului, Greciei, Albaniei, Bulgar iei ?i Romniei. Luptele n Balcani au nceput odata cu declara?ia de razboi a Austro-Ungariei mpotriv a Regatului Serbiei ?i Muntenegrului. Campania trupelor austro-ungare din 1914 s -a dovedit un e?ec, ele nereu?ind sa nfrnga rezisten?a trupelor srbe?ti. Spre sfr?it ul anului 1914, frontul din Balcani se stabilizase, transformndu-se ntr-un razboi de tran?ee. n toamna anului 1915, for?ele combinate germano-austriece au atacat c u putere armata srba epuizata dupa luptele grele de pna atunci. n plus, alaturi de armatele austro-ungare ?i germane intrasera n lupta ca alia?i ?i for?ele bulgare, care au declan?at o ofensiva mpotriva Serbiei dinspre est. n acest timp nsa, la Sa lonic fusesera debarcate nsa trupe anglo-franceze. Trupele srbe au fost nevoite sa se retraga n Albania, de unde au fost evacuate pe insula Corfu. Dupa ocuparea co mpleta a Serbiei ?i Muntenegrului de catre Puterile Centrale, trupele srbe ?i mun tenegrene s-au alaturat celor ale Antantei din Salonic, care au deschis luptele pe nou front, frontul din Macedonia. n august 1916, dupa o serie de succese ini?iale pe frontul din Transilvania, desc his la intrarea Romniei n razboi de partea Antantei, armata romna a fost zdrobita d e o ofensiva comuna austro-germano-bulgara ?i cea mai mare parte a teritoriului ?arii a fost ocupat. Pna n septembrie 1918, luptele de pe frontul din Macedonia au avut o intensitate s cazuta, pentru ca dupa aceasta data, for?ele aliate engleze, franceze, srbe ?i el ene (Grecia intrase n razboi de partea Alia?ilor n 1917) reu?ind sa nfrnga Bulgaria. Bulgaria a cerut armisti?iul pe 29 septembrie acela?i an. Cuprins [ascunde] 1 Perioada antebelica 1.1 Cauzele Primului Razboi Mondial n Balcani 1.2 Atentatul de la Sarajevo 1.3 Criza din iulie 2 Caracteristicile teatrului balcanic de lupta 3 For?ele armate ?i planurile de lupta 3.1 Efective militare 3.2 Planurile de lupta ?i dispunerea n teren 3.3 Dotarea cu armament 4 Campania anului 1914 4.1 Declan?area luptelor 4.2 Batalia de pe Drina 4.3 Batalia de pe rul Kolubara 4.4 Rezultatele campaniei anului 1914 5 Campania anului 1915 5.1 Pregatirile de razboi 5.2 Ofensiva austro-germana 5.3 Atacul Bulgariei 5.4 Luptele de la sfr?itul anului 1915 5.5 Rezultatele campaniei anului 1915 6 Campania anului 1916 6.1 Luptele din primavara ?i vara anului 1916 6.2 Luptele de la sfr?itul anului 1916 6.3 Rezultatele campaniei anului 19167 Campania anului 1917 7.1 Luptele din anul 1917 7.2 Intrarea Greciei n razboi 7.3 Rezultatele campaniei anului 1917 8 Campania anului 1918 8.1 Pregatirile pentru ofensiva 8.2 Declan?area ofensivei generale a trupelor aliate 8.3 Capitularea Bulgariei 8.4 ncheierea luptelor n Balcani 9 Urmarile Primului Razboi Mondial n Balcani 9.1 Austro-Ungaria 9.2 Albania 9.3 Bulgaria 9.4 Grecia 9.5 Romnia 9.6 Serbia 9.7 Muntenegru 9.8 Pierderile umane ?i materiale 9.9 Refugia?ii ?i atrocita?ile mpotriva civililor 9.10 Rebeliunile solda?ilor ?i dezertarile 9.11 Pierderi 10 n cultura populara 11 Vezi ?i 12 Note Perioada antebelica[modificare | modificare sursa] Cauzele Primului Razboi Mondial n Balcani[modificare | modificare sursa] Articole principale: Razboaiele balcanice ?i Criza bosniaca. Peninsula Balcanica a fost denumita ?i butoiul cu pulbere al Europei . Balcanii au fost cuceri?i n secolul al XV-lea de Imperiul Otoman, iar popoarele din regiune a u trebuit sa ndure jugul turcesc pentru mai multe sute de ani. Cu timpul, o data cu dezvoltarea Imperiului Austriac (Austro-Ungar) multina?ional a devenit manife ste ?i dorin?ele hegemonice ale acestuia n regiune. Popoarele supuse din Balcani au declan?at o serie de razboaie de eliberare na?ionala.[2] La mijlocul secolului al XIX-lea, n regiune au nceput sa se formeze statele indepe ndente moderne Grecia, Serbia, Romnia ?i Bulgaria. Dupa ob?inerea independen?ei, statele nou formate au trebuit sa faca fa?a unui nou inamic, Imperiul Austro-Ung ar, care ncerca sa atraga Balcanii n sfera lui de influen?a. Unele dintre aceste state au ncercat sa-?i asigure apararea independen?ei prin al ian?e precum a fost Liga Balcanica, sprijinita n mod activ ?i de Imperiul Rus, do rnic de a influen?a politic evenimentele din regiune. Membrii Ligii Balcanice au fost Bulgaria, Grecia, Serbia ?i Muntenegru. Ei doreau recuperarea teritoriilor Imperiului Otoman (turcesc) locuite de srbi, bulgari, greci ?i chiar alungarea t urcilor din Balcani.[3] Cu toate ca faceau parte din liga, bulgarii au nceput sa se ndeparteze treptat de alia?ii lor. Granitele statelor balcanice dupa primele doua razboaie balcanice 1912-1913 ?arile balcanice sperau sa poata sa-?i largeasca teritoriile na?ionale n detrimen tul Imperiului Otoman. Regatul Bulgariei a ncercat sa cucereasca tot rasaritul Ba lcanilor. Regatul Serbiei dorea sa cucereasca o ie?ire la Marea Adriatica, sa oc upe Macedonia ?i Albania. Regatul Muntenegrului dorea cucerirea mai multor portu ri aflate nca sub stapnirea turca ?i a Sand akului. La rndul lui, Regatul Greciei dor ea sa-?i extinda teritoriul n dauna Turciei.[2] Conflictele dintre ?arile balcanice aveau sa devina acute, ducnd la izbucnirea un ui razboi antiturc, n timpul careia Liga Balcanica a reu?it sa nvinga Imperiul Oto man. Toate posesiunile europene ale Turciei, cu excep?ia Istanbulului ?i zonei a diacente, au trecut sub controlul nvingatorilor.[4] Victoria nu a nsemnat nsa sfr?itul conflictelor n regiune. Puterile nvingatoare ?i dis putau teritoriile nou cucerite. Astfel, Serbia ?i Bulgaria au intrat n conflict pentru Macedonia, Grecia ?i Bugaria pentru Tracia, n timp ce Romnia avea preten?ii teritoriale asupra Cadrilaterului. Aceste contradic?ii s-au dezvoltat rapid, ducn d la izbucnirea celui de-al doilea razboi balcanic, n care Serbia, Grecia, Romnia, Muntenegru ?i Turcia s-au aliat mpotriva Bulgariei, pe care au nfrnt-o rapid.[2] n urma celui de-al doilea razboi balcanic, Macedonia a fost mpar?ita ntre Grecia ?i Serbia, Turciei i-a fost retrocedata o mica parte a posesiunilor ei europene, i ar Romnia a ocupat Cadrilaterul.[5] n 1908 1909 avea sa apara a?a-numita Criza bosniaca , n timpul careia Imperiul Austro-U ngar, sprijinit de Imperiul German, avea sa-?i manifeste dorin?a pentru afirmare a hegemoniei n regiune, ocupnd, iar mai apoi anexnd Bosnia ?i Her?egovina. Ocuparea acestei regiuni reprezenta pentru Serbia un atac mpotriva intereselor ei. n primu l rnd, Bosnia ?i Her?egovina, cu o numeroasa popula?ie srba, reprezenta un teritor iu a carei ocupare ar fi asigurat mult-dorita ie?ire la Marea Adriatica. n al doi lea rnd, guvernul de la Belgrad se temea ca anexarea de catre Austro-Ungaria a Bo sniei ?i Her?egovinei nu este dect o etapa intermediara, premergatoare ocuparii S erbiei nse?i.[3] Austro-Ungaria a ?tiut cum sa ac?ioneze ca sa ob?ina recunoa?terea interna?ional a a anexarii Bosniei. Imperiul Rus, ac?ionnd cu pruden?a n fa?a alian?ei dintre Ge rmania ?i Austria, a recunoscut fara entuziasm anexarea de catre Viena a Bosniei -Her?egovina. Serbia, aliat al Rusiei, a fost de asemenea nevoita sa recunoasca anexarea. Aceasta nfrngere pe plan diplomatic a fost greu digerata la Belgrad ?i S ankt Petersburg. Srbii au avut nsa o atitudine diferita de guvernul de la Belgrad. Astfel au nceput sa apara organiza?ii clandestine prercum Mna Neagra, care luptau pentru unirea Bosniei cu Serbia.[6] n acela?i timp, ?i Viena se temea ca ar fi putut pierde n favoarea Regatului Serbi ei provinciile Voivodina ?i Bosnia, cu o popula?ie srba importanta. Pozi?iile pol itice ale radicalilor na?ionali?ti erau ntarite dupa anexarile teritoriale datora te victoriilor n razboaiele balcanice. n cadrul armatei ?i administra?iei srbe exis tau numero?i activi?ti ai organiza?iei Mna Neagra plasa?i n func?ii importante. Orga niza?ia secreta era sprijinita de personalita?i de la cele mai nalte niveluri din guvernul srb. Mna Neagra ac?iona pe teritoriul Austro-Ungariei pentru destabilizare a situa?iei politice din teritoriile locuite de slavi. n 1913, trupele srbe au int rat n Albania, agravnd ?i mai mult tensiunile din Balcani. Serbia a fost obligata sa se retaga ca urmare a presiunilor interna?ionale, iar criza din Albania a fos t folosita de diploma?ia de la Viena pentru prezentarea Belgradului ca poten?ial agresor ?i inamic al pacii ?i pentru o eventuala declara?ie de razboi.[7] Astfe l, rivalitatea dintre Serbia ?i Austro-Ungaria pentru controlul asupra teritorii lor locuite de slavii sudici a fost motivul principal pentru izbucnirea razboiul ui.[3] Atentatul de la Sarajevo[modificare | modificare sursa] Articol principal: Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. Srbii nu s-a mpacat nicio clipa cu ideea anexarii Bosnei ?i Her?egovinei de catre Austria. n Serbia au nceput sa apara organiza?ii clandestine na?ionaliste, care av eau ca obiectiv principal eliberarea Bosniei de sub domina?ia austriaca. Cea mai puternica ?i bine organizata grupare clandestina srba a fost Mna Neagra, care nsa milita ?i pentru unirea Bosniei cu Serbia, ca ?i organiza?ia Mlada Bosna (Tnara B osnie).[8] Gavrilo Princip Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei La sfr?itul lunii iunie 1914, mo?tenitorul tronului austro-ungar, Arhiducele Fran z Ferdinand, mpreuna cu so?ia sa, Sophie Chotek, au sosit ntr-o vizita la Sarajevo , principalul ora? al Bosniei. Ferdinand era considerat un sprijinitor al ideii t riplei monarhii austro-ungaro-slave. Apari?ia unui al treilea regat slav ar fi re prezentat o amenin?are politica majora pentru Serbia, care ?i arogase rolul de po rtdrapel al luptei de emancipare a slavilor de sud.[8] Militan?ii organiza?iei na?ionaliste Mlada Bosna au luat n calcul organizarea unui atentat la Sarajevo pentru uciderea arhiducelui Ferdinand. Atentatul a fost pl anficat de ?ase conspiratori. Pe 28 iunie 1914, Franz Ferdinand a sosit la Sarajevo cu trenul, la invita?ia ge neralului Oskar Potiorek, guvernatorul Bosniei ?i Her?egovinei. De la gara, cele ?ase automobile ale cortegiului arhiducelui s-au ndreptat spre centrul ora?ului. Atentatorii s-au pozi?ionat de-a lungul traseului cortegiului oficial. Nedeljko Cabrinovic a aruncat o grenada spre ma?ina arhiducelui, dar a ratat ?inta, ?i a fost arestat de poli?ie. Se parea ca atentatul a e?uat. Dupa ce Franz Ferdinand a ?inut un discurs la primarie, el ?i-a exprimat dorin?a de a-i vizita la spita l pe rani?ii atentatului e?uat. De?i Potiorek a hotart ca ma?ina arhiducelui sa u rmeze un traseu ocolit, dintr-un motiv care mai este nca subiect de dezbatere, ?o ferul a urmat alta ruta, ducndu-i pe arhiduce ?i pe so?ia sa n dreptul atentatorul ui Princip.[9] Gavrilo Princip a alergat spre ma?ina ?i a deschis focul, mai nti a supra so?iei arhiducelui, iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand. Dupa atac, Pr incip a ncercat sa se otraveasca ?i, cum otrava nu ?i-a facut efectul, sa se mpu?t e, dar a fost capturat viu. Imediat dupa asasinarea arhiducelui la Sarajevo au avut loc n Austro-Ungaria atac uri mpotriva srbilor. To?i cei ?ase conspiratori au fost aresta?i. Unul dintre ei a declarat n timpul anchetei ca grenadele ?i armele au fost furnizate de guvernul de la Belgrad. Aceasta declara?ie a fost folosita de autorita?ile austriece ca sa acuze Serbia ca a sprijinit terori?tii.[9] Criza din iulie[modificare | modificare sursa] Articol principal: Criza din iulie. nca din 1913, Austro-Ungaria a ncercat sa atace Serbia pentru a ndeparta principala amenin?are la adresa suprema?iei Vienei n Balcani, dar pna n acel moment nu avuses e nicio baza legala. Motivul perfect pentru declara?ia de razboi a fost oferit d e asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. A doua zi dupa producerea atentatului, ministrul de externe austriac, contele Le opold Berchtold, i-a scris premierului Istvn Tisza, informdu-l despre inten?ia de a folosi crima de la Sarajevo pentru reglarea conturilor cu Serbia . n acela?i timp, mparatul Austriei Franz Josef I a primit asigurari din partea mparatului Germanie i Wilhelm al II-lea cu privire la sprijinul Berlinului n conflictul cu Serbia.[10 ] Guvernul austriac a luat hotarrea finala n ceea ce prive?te conflictul cu Serbia pe 19 iulie. Pe 23 iulie, Austro-Ungaria a remis Serbiei un ultimatum n zece puncte. Punctul c inci al ultimatumului prevedea ca Belgradul sa permita organelor de for?a austri ece sa desfa?oare ac?iuni de suprimare a oricaror activita?i antiaustriece. Resp ectarea acestui punct de catre srbi ar fi dus la o ncalcare grava a suveranita?ii ?i constitu?iei statului srb. Ultimatumul avea prevederi care nu puteau fi accept ate de niciun stat suveran. Guvernul austro-ungar de la Viena cauta astfel cu or ice chip sa ob?ina un motiv de razboi. Guvernul srb a acceptat noua dintre punctele ultimatumului, mai pu?in punctul cin ci. Neacceptarea acestui punct a fost interpretat de austrieci ca o respingere a ultimatumului n ntregime. Personalul diplomatic austro-ungar a parasit Belgradul. Imperiul Rus a ncercat sa aduca partea austriaca la masa tratativelor, urmnd sa s e poarte negocieri pe baza raspunsului par?ii srbe. Regatul Unit, Fran?a ?i Itali a au propus Vienei ca diferendul sa fie discutat n cadrul unei conferin?e a Maril or Puteri Europene. Austriecii au refuzat categoric orice negociere. Prin?ul-reg ent al Serbiei, Alexandru I a cerut sprijinul mparatului Rusiei Nicolae al II-lea , care declarase public ca nu va parasi Serbia la greu.[11] Dupa respingerea tuturor propunerilor de pace, Austro-Ungaria a declarat razboi Serbiei pe 28 iulie 1914.[12] Pe 31 iulie, Franz Josef a semnat decretul de mobi lizare generala n Austro-Ungaria. Pe 29 iulie, Nicolae al II-lea ordonase mobiliz area generala n Rusia. A doua zi, Germania a cerut oprirea pregatirilor de razboi ale Rusiei, iar ?arul a facut o ultima ncercare pentru oprirea razboiului, dar p ropunerile Sankt Petersburgului pentru reluarea negocierilor de pace au fost res pinse categoric de austrieci. Pe 1 august 1914, Imperiul German a declarat razboi Imperiului Rus. Doua zile ma i trziu, Fran?a a declarat razboi Germaniei, urmata pe 4 august de Regatul Unit. n cepuse Primul Razboi Mondial.[11]Caracteristicile teatrului balcanic de lupta[modificare | modificare sursa] Teatrul balcanic de razboi se ntindea pe teritoriile Muntenegrului, Albaniei, Ser biei ?i anumite regiuni ale Bulgariei ?i Greciei. n nord, frontul se ntindea de-a lungul rurilor Sava ?i Dunare, n est ?erpuia din dreptul ora?ului Lom-Palanka spre Sofia ?i Kavala, n sud de la Kavala, de-a lungul ?armului Marii Egee pna la Salon ic, iar n vest era teatrul de lupta din Marea Adriatica. Fronturile se ntindeau pe aproximativ 400 km lungime ?i o adncime de 300 km.[13] Cea mai mare parte a acestui teritoriu era muntos, iar cmpiile se ntindeau doar de -a lungul vailor rurilor ?i n zona litorala. n regiunea nordica a teatrului de lupt a s-au dus lupte n zone muntoase de pna la 2.600 m altitudine. n zona centrala a fr ontului aflat pe teritoriul Serbiei, altitudinea la care s-au dus lupte a fost nt re 1.000 ?i 1.500 m. La vest de Sofia, Balcanii ajung la nal?imi de 2.400 m. Armata srba a putut sa foloseasca n favoarea ei configura?ia terenului, pe frontul cu austro-ungarii, sau pe cel cu bulgarii. O serie de lan?uri deluroase formate de-a lungul rurilor Drina sau Timok le-a permis srbilor sa-?i organizeze foarte e ficient apararea. Cele mai greu accesibile sectoare ale frontului au fost cele d e est ?i, respectiv, de vest. De aceea, luptele principale s-au purtat pe direc? ia centrala, spre Belgrad, ?i n sud spre Salonic.[14] Cele mai importante cursuri de apa ale frontului balcanic au fost Dunarea ?i afl uen?ii sai Drina ?i Sava. Dunarea are n dreptul Belgradului o la?ime ntre 1,5 ?i 1 ,9 km, cu o adncime de pna la 14 m. Din acest motiv, for?area cursului Dunarii sau Savei era foarte dificila, iar n acela?i timp, defensiva putea fi organizata foa rte eficient pe o distan?a de aproape 400 km. Rurile mai mici se intersectau n reg iunea centrala a frontului: Velika Morava, Vardar ?i Struma.[15] Combina?ia unei multitudini de factori terenul muntos, numarul redus de cai de c omunica?ie, problemele de aprovizionare, criza de muni?ie au facut ca opera?iuni le militare sa se desfa?oare n condi?ii foarte grele. n afara de regiunile litoral e ale Marii Egee, era nevoie pe toate fronturile de solda?i specializa?i n lupta montana. Ca urmare a saraciei regiunii, trupele au fost nevoite sa-?i aduca prov iziile de la mari distan?e. Pe de alte parte, Serbia nu avea o industrie de apar are bine dezvoltata ?i depindea din acest motiv de alia?i. Guvernul srb a cerut A ntantei de-a lungul ntregului razboi sa fie aprovizionat cu armament, muni?ie, me dicamente ?i alte echipamente militare.[16]