Calea SpartanaCultura si modul spartan de viata ne sunt cunoscute in special datorita ecranizarilor de la Hollywood (celebrul film “300”, cu Gerard Butler in rol principal).

Insa de-a lungul timpului modul in care spartanii vedeau viata si se antrenau pentru singurul rol pe care il puteau juca in societatea lor, acela de soldat – a fost idealizat de catre celelalte culturi.

Explicatia este destul de simpla – celelalte culturi erau fascinate de ceea ce se intampla in Sparta, dar in realitate – majoritatea scrierilor despre orasul stat din Grecia antica au avut ca autori non-spartani. Asa ca aceste scrieri nu puteau fi cu adevarat obiective, multe dintre relatari fiind mai degraba considerate mituri decat adevar.

Spartanii erau prea ocupati sa fie spartani – ca sa aiba timp sa si scrie ceva sau sa isi descrie modul de viata. 

Sparta a avut un rol dominant in istorie, de la formarea orasului (anii 900 inainte de Hristos) pana la cucerirea Greciei de catre Imperiul Roman (anul 146 inainte de Hristos).

Calea spartana

Sparta a fost una dintre cele mai mari puteri militare ale vremii, insa asta a avut foarte mare legatura cu „rigiditatea” culturii spartane. Asta este si motivul pentru care cuvantul “spartan” a devenit sinonim cu un stil de viata auster.

Spartanii erau trecuti inca de la varste fragede printr-un program fizic foarte intens, dar si prin teste dure – pana in punctul in care erau considerati cetateni cu drepturi depline.

Primul test – inspectia fizica la nastere

Fiind o cultura militara care avea ca valoare suprema conditia fizica, nou nascutii de sex masculin erau adusi in fata unui consiliu care decidea daca sunt sanatosi si pot deveni soldati. Bebelusii care aveau defecte fizice erau parasiti in vecinatatea orasului si cei mai multi mureau, daca nu cumva nu erau gasiti de catre straini si adoptati.

Parenting-ul spartan

Pana la sapte ani copiii erau lasati in grija parintilor. Insa acestia deseori isi ignorau pruncii atunci cand plangeau, ba chiar le interziceau. Erau luati in deradere daca le era frica intuneric, animale, zgomote si erau incurajati sa fie puternici fizic si psihic, dar si sa se comporte ca atare.

Scoala militara

La varsta de 7 ani baietii erau luati din grija parintilor si erau dusi in asa zisele “agoge”, sinonim pentru scoala militara, sponsorizata integral de catre stat. Programul de educatie se baza in special pe exercitii fizice, conditia fizica fiind o valoare suprema in societatea spartana.

Erau educati in arta razboiului, erau pusi sa isi vaneze singuri mancarea si deseori erau infometati si privati de apa sau pedepsiti fizic, ca sa faca fata nevoilor primara si sa suporte durerea.

La varsta de 12 ani – erau obligati sa inopteze in aer liber doar cu o mantie pe ei – si sa se descurce singuri cu mancarea in totalitate. Orice semn de lasitate, vaicareala sau timiditate in actiune – era pedepsit sau luat in deradere de catre ceilalti.

Fetele

Fetele aveau voie sa ramana in grija parintilor dar, de asemenea, erau educate in acelasi stil, care punea accent pe conditia fizica si duritate – in ideea in care rolul lor principal era sa nasca mai apoi copiii sanatosi, dar si sa ii educe in aceeasi filozofie.

Femeile, mai tarziu, erau cele care conduceau orasul din punct de vedere decizional/politic/economic, atunci cand barbatii plecau in razboi, motiv pentru care si educatia lor “spartana” era prioritara.

Ironic este ca rolul femeilor in cultura spartana era mult mai important decat in al altor culturi. Iar principala deosebire era Sparta punea pret inclusiv pe educatia femeilor, pe cand la alte popoare femeilor le era interzisa educatia.

Rolul barbatilor in societatea spartana

Barbatii aveau un singur rol in societatea spartana – acela de a fi soldat. Iar soldat deveneai la varsta de 20 de ani, dupa ce iti incheiai educatia in “scoala militara”. Cariera militara dura pana la varsta de 60 de ani si era singurul mod in care puteai ajunge cetatean cu drepturi depline in Sparta.

Toate celelalte activitati (agricultura, negot, olarit etc) erau atribuite claselor inferioare, libere, dar cu statut de non-cetateni sau sclavilor.

In filmul 300 exista o scena care descrie modul in care se percepeau spartanii. Chiar inainte sa lupte cu persanii, armatei spartane ii vine in ajutor un numar foarte mare de greci “liberi”.

Daxos, care se afla in fruntea grecilor, cand vede numarul mic de spartani, il ia in deradere pe regele Leonidas:

– Credeam ca Spartanii vor veni macar in acelasi numar ca al nostru…– Si nu este asa? Tu, cel de-acolo, care este profesia ta?– Olar, sir!– Si tu?– Sculptor…– Sculptor… Si tu?– Fierar!– Spartani! Care este profesia voastra?– HO! HO! HO!– Vezi, prietene? Am adus mai multi soldati decat ai adus tu!

Calea catre statutul de cetatean

Pe parcursul scolii militare, dar si mai tarziu, tinerii erau supusi foarte multor teste: intrau in competitii, erau batuti, erau ridiculizati cand aratau slabiciuni, li se interziceau deseori mesele iar ratiile de mancare de multe ori erau “doar” suficiente.

Spartanii supraponderali erau, de asemenea, ridiculizati sau goniti din cetate. Mancarea in alt sens decat nutritie era privita precum un viciu, la fel cum era privita si dependenta de alcool. Spartanii care exagerau cu alcoolul erau constant ridiculizati in fata celorlalti.

Daca varsta de 20 de ani barbatii deveneau soldati, abia la 30 de ani, dupa un deceniu de serviciu militar, erau numiti cetateni cu drepturi depline. Singura cale ca sa fii numit cetatean trecea prin scoala militara. Odata ce erai cetatean aveai dreptul sa te si insori, ca barbat (femeile obtineau dreptul asta la 20 de ani).

Casatoria era privita drept o datorie a spartanilor pentru a duce la nasterea copiilor. Asa ca burlacii, de asemenea, erau priviti cu ochi rai, pentru ca nu isi indeplineau datoria fata de societate, si erau luati in deradere.

Ce putem invata din cultura spartana?

Bineinteles ca articolul este unul metaforic. Cultura spartana a nascut fascinatie in randul altor popoare si a ramas in memoria noastra pentru dedicatia rolului de soldat.

Tot acest stil de viata a pornit, initial, din nevoia de supravietuire. Numarul membrilor din alte “triburi” era cu mult mai mare decat al spartanilor iar numarul sclavilor, in special, era majoritar. Conflictele din zona si revoltele dese ale sclavilor au dus catre un mod de vedea viata – care sa permita supravietuirea in acel context.

Fiecare dintre noi – putem identifica ce inseamna “Sparta” pentru noi si ce inseamna cariera militara.

1. Decide-te ce inseamna “soldat” si “cetatean” pentru tine

Daca spartanii se nasteau pentru a fi soldati, diferenta este ca tu poti decide pentru ce te-ai nascut.  Poti alege ca “soldat” pentru tine inseamna sa fii antreprenor, agent de vanzari, pictor, autor de carte, muzician, sportiv etc.

Din momentul in care te-ai decis, asta este “calea” ta. Va trebui sa subordonezi tot ceea ce faci rolului pe care ti-l doresti. Actiunile, comportamentele, gandurile – trebuie sa fie ale unui “soldat”.

Singura cale ca sa fii “olar” (vezi dialogul de mai sus) in loc de “soldat” este sa lasi sa intervina in viata ta orice altceva care te defocuseaza si te departeaza de la telul pe care il ai.

Dependentele sau viciile pe care le ai, obiceiurile neproductive pe care le duci “in spate” – toate acestea le poti privi precum spartanii priveau viciile care nu aveau legatura rolul de soldat (mancarea in exces sau alcoolul).

Faptul ca te “joci” pe calculator prea mult, ca stai in fata televizorului si te uiti la emisiuni tampite, ca pierzi timpul pe facebook – toate pot fi mult mai usor depasite, daca privesti din aceasta perspectiva.

Intrebari bune aici:

ce inseamna “soldat” pentru tine? cum se comporta un “soldat“?

ce din viata ta nu este aliniat la rolul de “soldat”?

2. Antreneaza-te zilnic pentru asta!

Una dintre cele mai puternice valori in societatea spartana tinea de conditia fizica ireprosabila. Pentru asta – zilnic se antrenau din greu, fara intrerupere – prin competitii sportive, exercitii fizice, alergare etc.

La nivel metaforic, pentru ce te-ai decis tu ca te-ai nascut (oricat de stupid ar suna asta), exista “conditie fizica”, antrenamente zilnice care te tin in forma.

Pentru un agent de vanzari – antrenamentul zilnic poate insemna un numar de interactiuni pe zi cu potentialii clienti.Pentru un autor – inseamna un numar de cuvinte pe care sa le scrie zilnic.etc.

Excelenta se obtine prin “lucrurile marunte” pe care le faci zi de zi, la nivel de obicei implementat. De cele mai multe ori acest “antrenament” zilnic nu este “consumator” de timp. Poate insemna minimul nenegociabil pentru tine, ca sa ramai conectat la acest rol.

Obiceiul pe care il vrei format aici (legat de antrenament) este mai important decat “cantitatea” efortului depus. Cu alte cuvinte – este mai important sa faci putin zi de zi, decat mult intr-o zi, dar cu pauze mari.

Intrebari bune aici:

cum se comporta zilnic “soldatul” care vrei sa devii ce actiuni si comportamente are zi de zi, fara intrerupere, ca sa atinga excelenta cum ma pot antrena in directia zilnic, fara distrageri, fara scuze, indiferent de vremea

de afara, de sarbatori, concedii sau zile de nastere, astfel incat sa imi dau voie sa fiu “fit” pe termen lung

care este minimul nenegociabil pe care il pot face zilnic si care ma tine pe directie?

3. Fa mai mult cu putin!

Este una dintre valorile principale ale celebrului brand “Zappos”, dar se aplica foarte bine si in acest caz. Daca “spartan” a devenit sinonim cu “auster”, metaforic inseamna ca este mai important cine esti si ce faci (calea in sine), decat confortul dat de posesiuni si dependente de orice fel.

Nu o masina care ia ochii celorlalti te ajuta sa fii “versiunea ta cea mai buna” (sau “soldat” in metafora asta), dimpotriva. Asa cum nici o casa mai mare sau un salariu mai bun.

Spartanii dispretuiau viciile si priveau mancarea doar in sensul de nutritie pentru conditia fizica ireprosabila pe care o vedeau. Mai multa mancare insemna slabiciune si te departa de la “scop”.

O poveste care da sens acestei lectii este cea a celebrului autor Stephen King, care a scris primul bestseller la o masuta incomoda, cu unul dintre copii in brate, de obicei. Dupa ce a devenit cunoscut, si-a cumparat un birou masiv si scump pe care si l-a montat in casa cea noua, unde cea mai buna camera a devenit spatiul lui de lucru.

Iar biroul respectiv a fost folosit in urmatorii ani nu pentru cartile care ar fi trebuit scrise, ci pentru a sustine corpul lui, inert de la droguri sau alcool. Abia mai tarziu a aruncat biroul respectiv, si-a pus o masuta intr-un colt al camerei, la fel de incomoda, care a dat nastere viitoarelor bestsellere.

Sa te inveti cu putin duce catre performanta, asta fiind si motivul pentru care austeritatea indusa, de cele mai multe ori, te ajuta.

In aceeasi gama – mi-aduc aminte de o intalnire cu un antreprenor milionar, care statea la birou pe un scaun de bucatarie. Cand l-am intrebat de ce nu-si cumpara un scaun directorial, ergonomic – a raspuns senin: „nu caut confort cand lucrez. Confortul nu ma ajuta sa ma concentrez si ma indeamna sa zac.”

Daca la aceasta imagine o adaugi pe cea a Imparatului Franz Joseph, care dormea intr-un pat metalic (aparent incomod) si care lucra de la o masuta de mici dimensiuni, incepi sa intelegi la nivel spiritual ce inseamna de fapt aceasta “austeritate”.

(pentru cei care cred ca traiesti mai mult cu un pat confortabil sau un birou decent, Franz Joseph a murit la varsta de 86 de ani in acelasi pat in care a dormit)