Flãmând dupã neprihãnireOnisim Mladin

Matei 5:6 – Ferice de cei flãmân-zi ºi însetaþi dupã neprihãnire, cãci ei vor fi sãturaþi!

Domnul Isus ºi-a început Predica de pe Munte cu o serie de versete cunoscute sub numele de Fericiri. Versetul la care privim astãzi este situat la mijloc, astfel încât primele Fericiri þintesc spre el, iar celelalte decurg din el. Fericirile nu sunt un nou decalog pe baza cãruia sã trãim. Dacã cele 10 porunci au de a face cu acþiunea, Fericirile au de a face cu

atitudinea. Decalogul vizeazã conduita noastrã, pe când Fericirile vizeazã caracterul nostru. Pentru cã acþiunile noastre izvorãsc din atitudinile noastre, este important sã le acordãm atenþie deosebitã acestor Fericiri.

Drumul cãtre o viaþã binecuvân-tatã începe printr-o sãrãcire în duh. “Ferice de cei sãraci în duh, cãci a lor este Împãrãþia cerurilor!” (Matei 5:3) Biblia îi numeºte fericiþi pe cei care îºi

continuare în pagina 2

Þifrea AniºoaraBodea MariaDancs IoanBîc AcsaStache AnaPãiº LucaButar FloricaCodru IoanPribac LuciaCristici RozaliaZlãtaru Radu DanielaBoroº MonicaHorna SofiaStanca IustinNicoarã LoredanaGherman AlinCimpoiaº IoanLascu GheorgheZlãtaru Olimpiaªamu VioricaChiºe Elisabeta

10.0211.0211.0213.0214.0215.0215.0216.0216.0217.0217.0217.0218.0219.0219.0219.0220.0220.0223.0223.0223.02

Duminicã 10 februarie

Luni 11, 18 februarie

Miercuri 13, 20 februarie

Vineri 15, 22 februarie

Sâmbãtã 16, 23 februarie

Duminicã 17, 24 februarie

09.00-12.00 - serviciu divin18.00-20.00 - serviciu divin

18.30 - pregãtire ºcoalã duminicalã20.00 - întâlnirea fraþilor din comitet

18.00 - rugãciune ºi meditare în Cuvânt

19.00 - repetiþie cor mixt

11.00 - repetiþie cor de copii18.00 - searã de tineret

09.00-12.00 - serviciu divin18.00-20.00 - serviciu divin

Calea lui DumnezeuAdevãrata evanghelizare începe cu Dumnezeu ºi sfârºeºte cu Dumnezeu. Scopul final al oricãrei evanghelizãri n-ar trebui sã fie doar mântuirea sufletelor sau înfiinþarea unor biserici locale, ci în primul rând gloria lui Dumnezeu.

Cu acestea în gând trebuie sã ne reîntoarcem la Scripturã pentru a redescoperi care este adevãratul mesaj al Evangheliei adresat unei lumi pierdute ºi ce fel de metode ar trebui folosite pentru ca acesta sã ajungã la cei rãtãciþi.

Evanghelizarea aºa cum Dumnezeu a hotãrât-o, iatã deci obiectivul central a cãrþii de faþã: printr-un studiu al Scripturii, apoi al istoriei creºtinismului ºi în final al vremurilor în care trãim astãzi.

Paul Bassett, Calea lui Dumnezeu în evanghelizare (Oradea: Fãclia, 1996)

Anul VI, nr. 03 - Februarie 2013

înþeleg condiþia lor de sãrãcie spiritualã în faþa Domnului Isus Christos. Însã ei nu se mulþu-mesc doar sã recunoascã acest lucru, ci sunt atât de marcaþi de aceastã stare încât plâng sub aceastã povarã. “Ferice de cei ce plâng, cãci ei vor fi mângîiaþi!” (Matei 5:4) Oamenii mari ai Bibliei ne stau ca exemplu în aceastã privinþã. Când a realizat cã stã înaintea Domnului care este sfânt, Isaia a strigat. “Atunci am zis: ’Vai de mine! Sunt pierdut’” (Isaia 6:5). Iov a ajuns la aceeaºi concluzie dupã ce L-a vãzut pe Domnul. “De aceea mi-e scârbã de mine ºi mã pocãiesc în þãrânã ºi cenuºã” (Iov 42:6). Acest drum ne duce mai apoi spre o atitudine de blândeþe, care nu trebuie confundatã cã slãbiciu-nea. Imaginea pe care o sugerea-zã termenul din greacã este aceea a domesticirii a îmblânzirii unui animal puternic. Un credin-cios stãpânit de Duhul Sfânt este îmblânzit sau domesticit, ã a înþeles sã-ºi abandoneze voinþa sa în faþa voinþei divine. Chiar Domnul Isus a ilustrat aceastã atitudine atunci când a spus în

Gheþimani „Tatã, dacã voieºti, depãrteazã paharul acesta de la Mine! Totuº, facã-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42).

Dorinþa dupã neprihãnire ºi nu dupã fericire este binecuvântatã de Dumnezeu. “Ferice de cei flãmânzi ºi însetaþi dupã neprihãnire, cãci ei vor fi sãturaþi!” (Matei 5:6) Doar cei care sunt flãmânzi dupã neprihã-nirea lui Cristos în viaþa lor vor avea satisfacþia sã vadã cât de binecuvântaþi pot fi de Dumne-zeu. Ironia acestei fericiri stã tocmai în faptul cã nu cei care cred cã au atins performanþa de a fi neprihãniþi în ochii lor sunt felicitaþi de cer, ci aceia care mereu sunt înfometaþi ºi însetaþi dupã neprihãnire. Paradoxul vieþii de credinþã stã în faptul cã un credincios adevãrat înseteazã în vreme ce este totodatã satisfãcut în permanenþã de neprihãnirea lui Cristos. Un om flãmând este întotdeauna smerit, aºteptând sã fie sãturat din mila altora.

Dovada unei vieþi binecuvântate de Dumnezeu este observabilã în relaþiile cu ceilalþi. Ultimele Fericiri schiþeazã portretul omului care a fost binecuvântat de Dumnezeu. “Ferice de cei milostivi, cãci ei vor avea parte de milã!” (Matei 5:7) Dupã ce am primit har din partea Domnului, vom fi ºi noi gata sã arãtãm milã faþã de cei din preajma noastrã. Un om care cautã neprihãnirea cu toatã fiinþa sa va ºtii sã arate milã celor din jurul sãu, amin-tindu-ºi mereu cã el, la rândul lui, are nevoie de mila lui Dumnezeu. O altã dovadã a unei vieþi bine-cuvântate este preocuparea de a avea o inimã curatã. “Ferice de cei cu inima curatã, cãci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:7) Devine ceva absolut normal ca o persoanã care-L cautã pe Dumnezeu sã aibã motivaþii curate. “Ferice de cei împãciui-tori, cãci ei vor fi chemaþi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9) Observaþi mai apoi cã Domnul pronunþã o binecuvântare peste cei care sã strãduiesc sã facã pace, nu doar iubesc pacea. Ei sunt promotorii activi ai unitãþii

în familia lui Dumnezeu. Aceºtia nu devin copii ai lui Dumnezeu datoritã acestei manifestãri, ci vor fi recunoscuþi ca atare de alþii. Un om care seamãnã discordie în mod sigur nu e însetat dupã neprihãnire. Cel care-L cautã pe Dumnezeu cu toatã dorinþa inimii sale va dovedi aceasta prin dragostea ºi unitatea pe care cautã sã le arate faþã de semenii sãi. În final, Domnul îi numeºte binecuvântaþi cei care suferã din pricina neprihãnirii. Oricine va dori sã trãiascã în neprihãnire va fi o þintã predilectã a Celui rãu. Dacã pânã acum n-ai avut parte de împotrivirea sau atacul Celui rãu, întreabã-te cu câtã seriozitate cauþi tu neprihãnirea? Este interesant de observat cã prima ºi ultima fericire, adicã versetul 3 ºi versetul 10 au aceeaºi promisiune: „cãci a lor este Împãrãþia cerurilor!”Aceastã promisiune trebuie sã ne aducã aminte de faptul cã suntem cetãþeni ai unei Împãrãþii cereºti, chiar dacã, pentru o vreme, trãim aici, jos pe pãmânt.