Cainele si catelul

CINELE I CELULGrigore Alexandrescu

Din trecutul indepartat omul a inzestrat necuvantatoarele cu trasaturi umane, gndind ca vulpea e vicleana, leul - puternic, mielul - nevinovat, furnica - harnica.

Istorioarele, de obicei in versuri, ale caror personaje sunt diferite animale, prin intermediul carora autorul critica defecte omenesti, se numesc fabule. Fabula, ca specie literar, este o creatie epic in versuri sau in proz, in care autorul, prin intermediul animalelor, plantelor sau obiectelor personificate, satirizeaz defecte sau moravuri omenesti cu scopul de a le indrepta.

Fabula prezinta intmplari din lumea oamenilor, animalele fiind doar niste masti. Subiectele fabulelor sunt adesea foarte vechi, le gasim si in operele unor scriitori antici. Este firesc, deoarece defectele omului au ramas aceleasi, el poate fi infumurat, prefacut, lacom, prost, ca si acum doua mii de ani. Noutatea unei fabule consta in modul de tratare al subiectului. Fabulistul povesteste intmplarea in felul sau propriu si in functie de tara si timpul in care traieste. Dar scopul fabulei nu este numai sa critice. Ca orice opera literara, ea trebuie sa si placa cititorului, sa-l atraga. Bucuria lecturii consista in hazul pe care il strneste. De unde provine acest haz, mijloc atit de bun pentru indreptarea raului? Samson se declara adept al principiului egalitatii, condamnnd mndria celor de neam nobil, ca apoi, indata ce neinsemnatul Samurache il numeste frate", sa-si schimbe atitudinea si sa-i raspunda plin de dispret. nseamna ca personajul strneste rsul prin contrastul dintre adevaratele lui convingeri si acelea cu care se impauneaza. Opozitia intre ceea ce este si lumina favorabila in care vrea sa apara ne amuza, produce rsul. Daca ne limitam insa la aceasta sursa a comicului (intotdeauna valabila) nu surprindem specificul fabulei, pentru c ce diferenta ar mai exista intre acest fel de scriere si Vizita... sau D-l Goe. Fabulele au si un alt izvor al hazului: faptul ca animalele vorbesc si se comporta precum oamenii (ceea ce se obtine prin procedeul personificarii), ca tuturor aspectelor vietii omenesti li se gaseste un termen asemanator in lumea animalelor.

Fabula "Cainele si catelul" este conceputa ca o mica sceneta cu trei personaje, individualizate prin formule definitorii: Samson, "dulau de curte ce latra foarte tare", "un bou oarecare", interlocutor ipotetic, ce nu rosteste nici o replica, si catelul Samurache, prezentat initial ca simplu privitor. Spatiul actiunii este o curte, identificabila in curtea domneasca a vremii, iar timpul indica, prin adverbul "deunazi", contemporaneitatea scriitorului.

n aceast fabula Cinele si caelul, Grigore Alexandrescu satirizeaz dorina celor care vor s parvin prin orice mijioace, s ajunga puternici prin ipocrizie, arogana i amenintari. Autorul pune n discuie prin intermediul personajelor sale, ntruchipate de animale personificate, principiul egalitii ntre semeni.

Titlul fabulei sugereaz, la prima vedere, o relaie de colaborare ntre dou personaje principale, implicate n miezul aciunii. n realitate ns, spre surpriza cititorului, relaia ascunde o prpastie de netrecut ntre personajele care triesc i vor rmne s triasc n lumi total diferite. Se subliniaza confruntarea n planul ideilor dintre cele doua personaje, cinele si caelul. Ele se afla n antiteza si reprezint niste tipuri umane generale, pe care le putem ntlni si astazi si totdeauna. Cinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui el ascuns n spatele unor vorbe frumoase, dar ipocrite, este sa parvin, sa ajung n rndurile celor puternici. Caelul ntruchipeaza pe omul naiv, care d crezare cu usurina cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere.

Fabula, structurata in trei secvente, un monolog, o scurta naratiune si o sentinta, morala finala, incepe direct, cu afirmatiile ipocrite ale lui Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, exprimndu-si dezaprobarea fata de cei cu obrsie nobila: "- Ct imi sunt de urte Junele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte cteva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!". El consider ca acest aspect este o ntmplare si apreciaz cu falsa modestie: i eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place. n felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici dect el. Pentru a fi mai convingator in sustinerea ideii de egalitate, att de actuala in epoca pasoptista, argumenteaza prin exemplul tarilor civilizate, unde "lumea se ciopleste" si "toate iau o Schimbare", iar el asteapta ca progresul sa se manifeste si in societatea noastra unde, din pacate, exista multa arogana din partea celor puternici: Numai pe noi mndria nu ne mai paraseste. Vorbitorul se exclude de la inceput din rndul celor cu titluri nobiliare, lasnd totusi o discreta sugestie in acest sens, dovedita reala in final: "- Ct pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Cnd toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Cine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra".

n acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducnd cteva precizari legate de timp si personaje: Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulu de curte, ce ltra foarte tare. Prin cteva cuvinte, sunt portretizate sumar cele doua personaje prezente: un bou oarecare, fara identitate precizata, un animal puternic, dar tcut, care nu intervine n discursul celuilalt. Samson este definit drept dulu de curte, mai puin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea s atrag atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine.

Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promitoare ale lui Samson, paraseste pozitia lui de simplu privitor, ntr-un elan de fraternitate. El S-apropie ndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / Gndirea voastr, zise, mi pare minunat, / i simtimentui vostru l cinstesc, fratii mei.. Termenul simbolic "fratii mei", semnificnd idealul politic al epocii, fraternitatea sociala, declanseaza reversul atitudinii protagonistului demagog. Lovit in punctul fragil al atitudinii sale, Samson, schimbat cu totul, "plin de mnie", isi dezvaluie adevarata fata, restabileste diferena de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect pe care le-o aratase, trecnd la amenintari directe: " Noi, fratii tai, potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti./ Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,/ Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?". Insistenta naiva a catelului ("- Dar ziceati...") naruie ultima expresie de credibilitate a dulaului, care, sub impulsul unei nervozitati bruste, isi dezvaluie adevarata conceptie asupra egalitatii: "- Si ce-ti pasa?/ Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mndria si ca urasc pe lei,/ Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."

n acest moment tensiunea operei crete n punctul culminant, iar deznodmntul surprinde arogantul, grosolanul dulu vrea egalitate dar nu pentru cei!.

Folosind alegoria, procedeu specific fabulei, n spatele mtilor acestor animale descoperind defecte omeneti precum arogana, demagogia, ipocrizia, ntruchipate de Samson, i sinceritatea, naivitatea ntruchipate de celul Samurache.

Morala fabulei incheie simplu, concludent, semnificatia intregii intmplari: dulul dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar n fata celor slabi dorea sa menina diferena de pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale Aceasta intre noi adesea o vedem/ Si numai cu cei mari egalitate vrem." , pentru a face i mai clar contrastul dintre esen i aparen. Autorul il avertizeaza pe cititor ca ipocrizia si dorinta de parvenire sunt atitudini intalnite in realitatea cotidiana si ca niciodata nu trebuie sa ne incredem in afirmatiile mincinoase ale celor mari i puternici. Adeseori oamenii isi doresc egalitatea doar cu cei mai puternici si nu cu cei mai slabi dect ei.

Prin aceasta subliniere devine evident faptul ca, desi s-au confruntat personaje din rndul animalelor, poetul i-a avut tot timpul in vedere pe oameni, referindu-se la defectele lor. Din morala fabulei desprindem astfel atitudinea critica a autorului fata de vorbirea goala, fata de mndria nejustificata, dupa cum sunt condamnate indirect si neutralitatea, graba cu care unii se reped sa aprecieze oamenii doar dupa vorbele lor, fara sa mai astepte faptele. Asadar, fabula ne indeamna sa cunoastem oamenii nu dupa vorba ci dupa fapte.

Naraiunea este realizata prin succesiunea de secvene care in de ntamplarea petrecuta, transpusa n lumea animalelor.

Dialogul ramne modul de expresie dominant si principalul mijioc de caracterizare a personajelor. Modul n care acestea vorbesc, tonul si atitudinea lor reflecta n chip expresiv felul n care gndesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza naratiunea, transpunnd ntmplarea ntr-o mica sceneta, plina de via si umor.

Descrierea este utilizata puin, n cateva notaii legate de caracterizarea personajelor, surprinznd plastic gesturi si atitudini: Samson, dulu de curte, ltra foarte tare; Samurache edea la o parte / Ca simplu privitor.

Dulaul Samson il reprezinta pe omul demagog, ipocrit, nemultumit de pozitia lui sociala si care, pentru a parveni, apeleaza la falsa modestie si la minciuna. Samson simbolizeaza dorina de parvenire vadit n discursul nesincer prin care cauta sa-i impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna l ajuta sa-si susina ideile si poziia pe care o doreste egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o fals modestie, el caut s atrag mulimea de partea sa, iar prin tonul sforitor, bazat pe argumente de ordin social-politic (lumea se ciopleste, n ri civilizate / Este egalitate), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc bine situaia si pot fi usor manevrai si pclii de falsii politicieni. El susine egalitatea ntre semeni, ceea ce se dovedeste a fi, n final, o minciuna. Declaratiile lui pompoase nu sint vorbe, ci un latrat puternic: Samson, dulau de curte ce latra foarte tare." Un critic observ cu justete:Samson, dulau de curte ce ltra foarte tare, e asemenea attora care voiau egalitatea celor mijlocii cu cei mari, dar n nici un caz cu cei mici. Felul cum tipul se desprinde ndaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se identific cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comic scenic.

Catelul Samurache il sugereaza pe omul simplu i credul, simbolizeaza micimea, slabiciunea, moliciunea si o anumita limita in capacitatea de intelegere a adevaratelor intentii ale dulaului. Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si ncrezator, el este atras de cuvintele promiatoare ale dulaului care ltra foarte tare. Credulitatea sa va fi sancionata cu asprime chiar de Samson, care i precizeaza pe un ton jignitor (potaie, lichea nerusinata) si plin de ameninari (O sa-i dam o bataie / Care s-o pomenesti) care este adevaratul sens al cuvintelor sale: Ca voi egalitate, dar nu pentru caei. El i arata astfel ca i dispretuiete pe cei mai slabi dect el, pe care vrea sa-i menina n starea lor de supunere faa de cei puternici. Cnd Samurache si arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul Samson, este repede pus la punct pentru ndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei de neam mare. Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai n masura n care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele acestuia, care sa-i probeze cuvintele.

Cel de-al treilea personaj, cel figurant - un bou oarecare" - face parte din categoria celor care au reusit sa se ajunga", fiind un parvenit recent si de aceea nici nu reactioneaza la spusele dulaului. El este un simplu martor al ntmplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el este considerat de Samson ca facnd parte din rndul celor puternici, fiind un parvenit recent. El asculta cu nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii boieri: lupii, ursii si leii, pe care Samson i dispreuieste. Faptul ca el nu sare nici n apararea lui Samurache poate confirma ca este, n mod tacit, de partea lui Samson.

Personajele fabulei sunt semnificative pentru explicarea intelesului final si pentru revelarea resurselor comice ale fabulei. Ele se caracterizeaza prin intermediul dialogului, care ocupa cea mai mare parte a textului, facndu-l sa semene cu o sceneta. Limbajul lor e plin de aspecte ale limbii vorbite, respectnd echivalenta uman-animal, care amuza pe cititor: Cind toata lighioana macar si cea mai proasta, / Ciine sadea imi zice, iar nu Domnia voastra. Tipurile umane criticate se pot recunoaste in caricatura unui animal. Nu doar dulaul latrator, reprezentind pe individul doritor sa ocupe inalte pozitii sociale, dar si simpaticul Samurache este caricatural. Sa nu-l uitam pe figurant: un bou oarecare". In limbajul obisnuit bou desemneaza un animal ori o persoana peste masura de proasta. Intlnirea dintre aceste intelesuri si termenul oarecare (indiferent care, fara importanta) produce inca o scnteie comica. Caricaturale sunt si numele proprii. Samson, nume pompos, cu rezonante biblice, sugereaza puterea, dar mai ales omul influent, ipocrit peste masura, dornic sa parvina, nemultumit de pozitia sa sociala. Discursul lui sforaitor, intr-un limbaj pretios, contine inca de la inceput adevarata conceptie sociala si politica a personajului. Expresiile "tari civilizate", "nobili", "domnia voastra", intr-un snobism declarat, contrasteaza cu formulele neaose din final, "potaie", "lichea nerusinata", o sa-ti dam o bataie", care dezvaluie adevaratul fel de a gndi al personajului. Faptul de a da unui dulau de curte" acest nume glorios si legendar dezvolta de asemenea un contrast comic.

Trasaturile personajelor sunt evidentiate prin felul de a vorbi al personajelor, prin alternarea de limbaje si de atitudini si prin folosirea unor elemente specifice limbii vorbite.

Antiteza dintre personaje, nepotrivirea dintre esenta si aparenta, dintre intentie si realitate realizeaza umorul, caracterul satiric si efectul comic al fabulei. Se poate, astfel, observa diferenta dintre cuvinte sau expresii ca nobil", fara civilizatie", domnia voastra" si cele de tipul potaie", lichea nerusinata" etc.

Limba vorbit, cu accente populare (dobitoace, neam, se ciopleste, fiestecine) sau neologice (civilizate, egalitate, capriii, nobil) subliniaza alternana de registre corespunzatoare oamenilor simpli sau celor puternici, boierilor.

Replicile personajelor, pline de naturalete, realizeaza un dialog viu, plin de umor, la care concura constructiile exclamative (Ct mi sunt de urte unele dobitoace, /[...] Care cred despre sine ca pretuiesc ceva) sau interogative (Noi, fratii tai?, Te-ntreb eu, ce ziceam?). Formulele de adresare, depreciative, accentueaza umorul: potaie, lichea nerusinata.

Figurile de stil ce subliniaza oralitatea stilului, naturaleea dialogului prin care animalele dobndesc nsusiri umane, printre care si defecte pe care autorul le critica, confera fabulei caracteristicile unei scenete.

Personificarea este figura de stil dominanta. Samson este echivalentul omului ipocrit, Samurache reprezinta omul naiv, iar boul ar fi martorul nepasator.Epitetele evideniaza sugestiv trasaturi ale personajelor sau ale aciunilor: Gndirea [...] mi pare minunata; capriii dearte; raspunse Samson plin de mnie; lichea nerusinata, cine sadea etc.

Comparaia accentueaza postura unor personaje: edea la o parte / Ca simplu privitor.

Repetiiile scot n evidena idei si sentimente cum ar fi egalitatea, fraternitatea: gndirea voastra / i simtimentul vostru l cinstesc, fraii mei; Noi, fraii tai?, Noi, fraii tai, potaie!.

Enumeraiile accentueaza ipocrizia discursului: unele dobitoace / Cum lupii, urii, leii i alte cteva; Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste.

Ceea ce constituie esentialul acestei fabule a lui Grigore Alexandrescu este, n opinia criticilor: dubla atitudine si alternare de limbaje a lui Samson, dulu de curte ce ltra foarte tare. Din atitudinile deosebite amical deferent faa de bou si aspr fa de cael din confruntarea frazelor sonore si nsirate cu usurina cu cele cteva vorbe repezite cu care e pus la locul lui caelul, se deseneaza tipul. [...] Dupa exemplul lui La Fontaine, Alexandrescu transforma fabulele n mici scenete, nu numai intensificnd dialogul, ci urmarind pas cu pas aciunea personajelor si reprezentandu-le gesturile si mimica.Versurile cu o masur inegal poart amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de mnie si uimirea redate prin versuri scurte.

Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi ct mai natural. Rima este n general mperecheata, poetul nerespectnd-o totusi n jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima cuvintele lui Samurache au rima ncrucisata. Parc pentru a fi n discordan cu spusele lui Samson, ntreaga versificaie devine un mijloc care se adauga n nuantarea dialogului, n realizarea unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimnd tonalitatea diferita a dialogului, a sentimentelor protagonistilor.

Aceasta poezie reprezinta o fabula, o creatie epic povestind o ntmplare prin intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul de a le ndrepta. Structura atesta existena fabulei, poezia avnd doua parti: ntmplarea si morala sau nvaatura existenta la sfrit si separata de prima parte printr-un spaiu. Aceasta creatie, bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeul prin care ghicim ca oamenii se ascund n spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea, minciuna, vorbele goale fara acoperire n fapte, naivitatea etc. Personificarea ramne figura de stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor, cu toate defectele care exista aici si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le ndrepta.

Poet al timpului su, dornic de schimbri sociale, de izgonire a tiraniei si de instaurare a drepttii, Grigore Alexandrescu isi exercit spiritul combativ in poezia si proza de cltorie. El lupt cu mijloacele puse la indemn de satir si mai ales de fabul cu scopul de a indrepta relele sociale fiind considerat unul dintre marii fabulisti romni. A apelat la modele clasice precum : La Fontaine, Voltaire si Krilov, izbutind totodat s fie original in multe fabule : Cinele si ctelul, Boul si vitelul, Lupul Moralist. In aceste adevrate comedii satirice in miniatur, inclinatia spre teatru a lui Grigore Alexandrescu este evident . PAGE 4