De acelagi autor:Proscrisul. Poyesfea tui Robin Hood

MrcunEl MonpuRco este unur dintre cei mai indr.giti autori de cdrli pentrucopii din Marea Britanie. A scris peste o sutS de romane si a c6gtigatnumeroase premii, printre care smarties Award, Brue peter Book AwarJ siwhitbread Award. iar in 2006 i s-a acordat ordinur rmperiurui gritrni.

- 'Povestile sale au fost adaptate de murte ori pentru scene sau pentru micurecran. iar intre 2003 si 2005 a fost chirdren Laureate. ror care r-a purtat printoatd Marea Britanie ca sd le inspire copiilor bucuria de a citi povesti.in seria de autor Michael Morpurgo vor mai apirea: IJn vurtur in zdpadd,Arthur: Marele Rege ar Britaniei, Beowurf, Fruturere-Leu 5i Sir Gawain 5;iCavalerul Verde.

michaelmorpwgo

Kdt$tnuTraducere din limba englezd

Mrnana Bunur^lxX

ne,mi

CUPRINS

Caprrorut 1,-PEGGYSUE.......'... .;...........'.. 7Caprrorul 2 - APA,APA PESTE TOT........................... 21"Clprror.ur 3 -IURNAL DE BORD...........'... 27Caprrorur 4 - GIBONI gI FANTOME............. 41,CepIrorur 5 - EU, KENSUKE 62CApnor.ur 6- ABUNA/!...............'. 76Caprrorur 7 -TOT CE A SPUS TACEREA

CeprroruL 8 - TOTI SUNT MORTI iN NaCeSaKI.... 105

Caprror,ur 9 - NOAPTEA TESTOASELOR ..'........ -....... 1l7

Cepnorur 10 - VIN UCIGAFII...........'.;..... ... 130

Post-scriptu7/l.,..,'........,:..'......'.......'.

Glosar........

clp,'ortt I

PEGGY SUE

Am dispdrut cu o noapte inainte sd implinesc doi-

sprezece ani. Pe 28 iulie 1988. Abia acum pot sd spunintreaga poveste extraordinard, povestea adevdratd.

Kensuke m-a pus sd promit cd nu voi spune nimic,absolut nimic, cel pufin zece ani de atunci inainte.Acesta a fost aproape ultirnul lucru pe care mi l-a zis.

Ampromis gi, dincauza aceasta, am fostnevoit sd trdiesc

o minciund. Am ldsat minciunile adormite sd doarmd

in continuare, dar acum au trecut mai mult de zece ani.

Am terminat scoala, facultatea, gi am avut timp sd md

gAndesc. Familiei si prietenilor mei, pe care i-am inse-

lat prea multd vreme, le sunt dator cu adevdrul despre

indelungata mea disparitie, despre intoarcerea mea

din morti.

Dar mai existd un motiv pentru care trebuie sdvorbesc acum, unul mult mai bun. Kensuke a fost unom minunat, rtn om bun, pi mi_a fost prieten. Vreauca lumea sd,l cunoascd asa cum l_am cunoscut eu.

Pand la aproape unsprezece ani, cAnd a sosit scrisoa_rea,viatamea era pur si simplu normald. Eram patru ir:rcasd: mama,tata,eu si Stella _adicd Stella Artois, cAinelemeu ciobdnesc alb si negru, cu o ureche ridicatd 9i unapleogtitd, care mereu pdrea sd gtie dinainte ce urma sdse firtdmple. Dar nici mdcar Stella nu ar fi putut sd pre_vadd felul tr care scrisoarea aceea avea sd ne schimbeviefile definitiv.

UitAndu-md acum in urmd, primii ani ai copildrieimele au avut ceva repetitiv, asemdndtor. in fiecarediminea!5 mergeam spre ,,scoala de maimute,,. Aga iizicea tatdl meu, dincauzacopiilor care scoteau sunetenearticulate, fipau gi stdteau atArnali cu capul in jos lalocul de joacd. $i, oricum, pentru el eu eram ,,fald, demaimutd" mereu, adicd atunci cdnd era in dispozifiejucdug5, ceea ce se ir:rtAmpla adesea. Scoala, de fapt, senumea St Joseph si eu eram fericit acolo, fur orice caz,in cea mai mare parte a timpului. Dupd ce terminamorele, in fiecare zi, indiferent de vreme, md duceampe terenul de recreere ca sd joc fotbal cu Eddie Dodds,

cel mai bun prieten al meu din toatd lumea, gi cu Matt gi

Bobby gi toli ceilatF. Era noroi acolo. Dddeai cu guhrl ir:r

minge si, unde atetiza, acolo rdmAnea. Aveam echipa

noastrd,,lagabonzi" rte ziceam, gi eram gi buni. Echipele

care jucau la noi in deplasare se agteptau, dintr-un mo-

tiv oarecare, ca mingea sd sard, dar pdnd igi dddeauele seama cd nu era aga, noi deja aveam un avantaj de

dou5-trei goluri. CAnd jucamnoiin deplasare, nu eram

la fel de buni.

in fiecare weekend, livram ziarele de la magazinuldin col!, care ii aparlinea domnului Patel. StrAngeambani sd-mi cumpdr o bicicletd de munte. Voiam sd merg

cu bicicleta pe munte, sus la mlastini, cu Eddie. Necazul

era cd tot ce economiseam, chelfuiam. $i acum fac la fel.

imi aduc aminte cd intotdeauna duminicile erauspeciale. Mergeam cu tolii la lacul de acumulare, sd ne

plimbdm cu salupa, iar Stella Artois ldtra de zor Ia

celelalte bdrci, de parcd nu aveau niciun drept sd fie

acolo. Tatdlui meu ii pldcea tare mult, zicea el, pentrucd aerul era curat si proaspdt, fdrd, praf de cdrdmiz|

El lucra la fabrica de cdrdmizi.Era innebunit gi dupd

bricolaj. Nu exista ceva pe care sd nu poatd sd-l repare,

chiar dacd nu avea nevoie de reparafii. A9a cd in barcd

se afla in elementul lui. Mama, care lucra cu jumdtate

de normd in birouriie aceleiasi fabrici de clrdmizi,

se desfdta si ea atunci. imi aduc aminte cum, odatd,cAnd stdtea la cArmd, gi-a dat capul pe spate sd simtdvdnful si a inspirat adAnc. ,,Asta e!,, a striga t ea. ,,Asatrebuie sd fie viafalMinunatd, pur si simplu minunatd!,,Tot timpul purta sapca albastrd. Ea era cdpitanul, nuexista nicio indoiald. Dacd era vreo briz|pe acolo,o gdsea 9i profita de ea. Avea instinct pentru asa ceva.

Am petrecut nigte zile fantastice pe apd. Iegeam cAndera vremea tea, c6nd nimeni altcineva nu mai indrdz_nea, si keceampe deasupra valurilo4, abia atingAndu_le,trveselili devitezd, de bucuria purd de a ne afla acolo.$i chiar dacd nu era nicio adiere de v6nt, nu ne supdram.Uneori, eram singura barcd de pe tot lacul. Atunci doarstdteam gi pescuiam - apropo, eu eram mai priceputla pescuit decdt ei doi -, iar Stella Artois se ghemuiain spatele nostru in barcd, plictisitd de toatd treaba,pentru cd nu avea la cine sd latre.

Apoi a sosit scrisoarea. Stella Artois azdrenfuit_o deindatd ce a alunecat prin fanta pentru scrisori. Aveagduri in ea 9i era umedd, dar am reusit s-o citim. Fabricade cSrdmizi urma sd se inchidd. Amandoipdrinfii eraudisponibilizati.

in dimineata aceea, am luat micul dejun ftrtr_o tdcereingrozitoare. Dupd aceea, nu ne-am mai dus niciodatdcu barca duminica. Si nu a fost nevoie sd intreb de ce.

AmAndoi incercau sd-9i gdseascd de lucru in alte pdrli,

dar nu se gdseau locuri de muncd.

incet-incet, casa noastrd a fost cuprinsd de tristete.

Uneori, cAnd veneam acasd, ei nici mdcar nu vorbeau.

Se certau mult, pentru toate fleacurile, iar inainte nu

fuseserd aga. Tatdl meu nu mai repara lucruri prin casd.

Abia dacd mai stdtea pe acolo, oricum. Dacd nu i9i c5-

uta de lucru, era la cArciumd. Cdnd era acasd, nu fdcea

decAt sd rdsfoiascd la nesfdrsit reviste de iahting si nu

spunea nimic.

Am incercat sd stau cAt mai mult pe afard si sd joc

fotbal, dar Eddie s-a mutat din orag, pentru cd tatdl

lui igi gdsise de lucru undeva in sud. Fdri el, fotbalul'

nu mai era la fel. ,lagabonzii" s-a destrdmat. Totulse ndruia.

Apoi, intr-o sAmbdtd, cAnd m-am furtors de la distri-

buitul ziarelor, am gdsit-o pe mama plAngAnd in cap6-

tul scdrilor. Fusese atAt de puternicd intotdeauna! Nu

o mai vdzusem niciodatX aga.

- Cergetor neghiob, a ingdimat ea. Taicd'tu e un cer-getor neghiob, Michael, sd gtii.

- Ce a fdcut? am intrebat-o.- A plecat, mi-a zis ea gi am crezut cd plecase de

tot. Nici n-a vrut sd audd de argumente, nu, nu. A zis

cd are el o idee. N-a vrut sd-mi spund ce, numai cd

a vandut masina, cd ne mutdm in sud si cd se duce sdcaute un loc pentru noi.

Am fost usurat gi destul de bucuros, de fapt. in suderamprobabilmaiaproape de Eddie. Mama a continuat:

- Dacd igi inchipuie cd plec din casa asta, ascultd_mdpe mine, o sd aibd fircd o surprrzd.

- De ce nu? am zis eu. Nu au mai rdmas preamulte aici.

- Pei e casa, in primul rAnd. Apoi Buni si gcoala.- Mai sunt si alte scoli, am completat eu.Atunci s-a infuriat tare de tot, mai tare decAt o vd_

zusem eu infuriindu-se vreodatd.

- Vrei sd stii ce a pus capac? atipatea. Tu, Michael,cdnd ai plecat sd-|i duci ziarereazi-dimineatd. ptii ce azis taicd'tu? Las' c6-fi zic eu! ,,Stii ceva?,, a zis el. ,,incasa asta e un singur salariu amdrdt, banii lui Michaelde pe ziare.Cum crezi cdmd simt eu, ha? Fiul meu areungpe ani. El are de lucru, iar eu nu.,,

S-a oprit cAteva momente, apoi a continuat cu ochiiplini de lacrimi mdnioase.

* Eu nu md mut, Michael. Aici m_am niscut. $i nuplec nicdieri. Nu md interes eazd. ce spune el, nu plec.

Eram de fald cAnd a sunat telefonul, peste o sdptd_mAnd sau cam asa ceva. $tiam cd era tata. Mama vorbea

foarte pu,m, aga cd nu-mi dddeam searna ce se intAmpld.

Abia pe urmd mama m-a luat deoparte si mi-a povestit.

- Pare diferit, Michael. Adicd, aga cum era inainte,pe vremuri, c6nd l-am cunoscut eu. A gdsit un loc pen-

tru noi. ,,Faceli-vdbagajele gi venili!", a zis. in Fareham.

Undeva lAngd Southampton. ,,Chiar l6ngd mare" , azis.

E ceva foarte diferit la el, sd 9tii.intr-adevdr, tatdl meu pdrea schimbat. Cdnd am

cobordt din trery era acolo, ne agtepta, cu ochii luminosi

din nou girdzilndintruna. Ne-a ajutat cu valizele.

- Nu-i departe, a zis el ciufulindu-md. Stai sE vezi,fald de maimufd! M-am ocupat de toate. Si n-are rost

si incercafi vreunul sd md descurajafi. M-am hotdrdt.

- in legdturd cu ce? am trtrebat eu.- O sd vezi, mi-a spus el.Stella Artois a luat-o la fugd inaintea noastrd, cu

coada pe sus, fericitS. Toli ne simteam a9a, cred.

PAnd la urmd am luat un autobuz,pentrucd valizele

erau prea grele. CAnd am coborAt, eram chiar pe malul

mdrii. Nu pdreau sd fie case nicdieri, numai un port

de iahturi.

- Ce facem'aici? a trtrebat mama.- Vreau sd cunoastefi pe cineva. O prietend bund.

O cheamd Peggy Sue. Abia agteaptd sd vd cunoascd.

I-am povestit mereu despre voi.

Mama s-a ftrcruntat la mine, neldmuritd. Nici eu nuinlelegeam mai multe. Tot ce stiam cu sigurantd era cdtata o fdcea dinadins pe misteriosul.

Ne-am chinuit cu valizele, in ti*p ce pescdrugii lipaupe deasupra noaskd, catargele iahturilor se loveau unelede altelg iar Stella ldtra la toate, p6nd cAnd, firtr_un final,tata s-a oprit chiar lAngd o pasareld care ducea spre uniaht strdlucitot, arbastru inchis. A rdsat varizele jos si s-aintors spre noi. Avea un zAmbet pdnd la urechi.

- Asta e, a zis el. Si facprezentdrile: ea e peggy Sue.Noua noastrd casd. Ei?

in condipile date, mama a reactionat destul de bine.Nu a lipat la el. Doar a devenit foarte tdcutd si a rdmastdcutd tot timpul cAt a durat explicafia lui, jos, inbucdtdrie, la o ceagcd de ceai.

- N-a fost ceva nechibzuit, sd gtii. M_am gAndit la astamultd vreme, toli anii dia c6t am lucrat in fabricd. Bine,poate cd pe vremea aia doar visam la asta. E ciudat, dacdstai sd te gAndegti: dacd nu_mi pierdeam slujba, n_ag fiavut curajul s-o fac nici intr_o mie de ani.

$tia cd nu vorbea prea clar.

- Bine, uite la ce m-am gAndit. Ce ne place noud celmai mult? Sd navigdm, nu_i asa? Nu ar fi minunat,m-am gdndit eu, dacd am putea sd plecdm gi sd navi_gdm ln jurul lumii? Sunt oameni care au fdcut asta.

14

Navigat pe ape albastre, aga ii zice. Am citit despre asta

in reviste. Cum ziceam,la inceput, a fost doar un vis.

Apoi, am rdmas fdrd slujbd si n-aveam nicio sansd sd-mi

gdsesc altceva. Ce mi-am zis eu atunci? Du-te gi cautd-fi

de lucru. $i de ce nu o barcd? Avem banii de disponibi-

lizare, aga pufini cAti sunt. Mai avem ceva economii gi

banii pe magind. Nu e o avere, dar e destul. Ce sd fac cu

ei? As putea s5-i bag pe tofi la bancd, cum au fdcut gi

ceilalfi. Dar pentru ce? Doar ca sd-i vdd cum se impufi-

neazd, pAnd nu mai rdmAne nimic din ei? Sau, m-amgdndit, as putea sd fac ceva cu adevdrat deosebit cu ei,

un lucru unic in viafd: am putea sd navigdm in jurullumii. Africa. America de Sud. Australia. Pacificul. Am

putea sd vedem locuri la care doar am visat pAnd acum.

Noi stdteam acolo absolut uluifi.

- A, gtiu la ce vd gAnditi, a contintiat el. Vd gdndipicd pAnd acum n-am navigat decAt pe lacul de acumu-

lare, cu galupa. Vd gAndifi: a innebunit, a luat-o razna.

Vd gAndifi: e periculos. Vd gAnditi: o sd fim lefteri. Dar

m-am ocupat de toate. M-am gdndit pAnd si la Buni, ce

zici de asta? N-o sd fim plecafi pentru totdeauna, nu-i

aga? O sd fie aici cAnd ne intoarcem, nu? E foarte sdnd-

toasd. Avem banii. Am fdcut calculele. Ne antrendmgase luni. O sd fim plecati un an, poate optsprezeceIuni, cAt ne lin banii. O sd facem asta in sigurantd,

asa culn trebuie. Mami, fu_fi iei certificatul pentru navi_gare pe iahfuri. Au nu v-am zis? Nu v_am zis, aga_I? Mami,tu o sd fii cdpitanul. Eu o si fiu secundul gi omul bun latoate. Michael, tu o sd fii musul, iar Stella, ei bine, Stellapoafe sd fie pisica bdrcii.

Era asa de enfuziasmat cd rdmdnea fdrd suflu.- O sd ne antrendm. Facem cAteva curse, traversdm

canalul spre Franta, poate ajungem gi in Irlanda. O sdajungem sd cunoastem barca asta ca pe proprii lebuzu_nare. Are aproape treigpe metri. Bowman, cea mai bundmarc5, cel mai bun design. Cea mai sigurd din lume.M-am interesat. peste sase luni, plecdm in jurul lumii.O sd fie aventura viefii noastre. Singura noastrd gansd.N-o sd mai avem altd ocazie . Ce zice,ti?

- Ex-ce-lent, am rdsuflat eu si exact asta gi gAndeam.- Si eu o sd fiu cdpitanul, zicl? aintrebat mama.- Da, sd trdifi! a rAs tata si a salutat_o in glumd.- Cum rdmdne cu scoala lui Michael? a continuat ea.- M-am gdndit si la asta. Am intrebat la scoala locald

de aici. Totul e aranjat. O sd-i cumpdrdm toate cdrtilecare fr trebuie. O sd-l invif eu. O sd_l invefi tu. O sd invelegi singur. $i ascultd la mine: in doi ani pe mare, o sd fir_vele mai multe decdt ar invdta vreodatd in gcoala aia demaimufe. Promit!

Mama a luat o gurd de ceai si a fircuviinfat in tdcere.

r6 17

- Bine, a zis ea gi am vdzut cd. zAmbea. De ce nu? Hais-o facem. Cumpdr-o! Cumpdri barca.

- Am cumpdrat-o deja, i-a rdspuns tata.Sigur cd era o nebunie. $tiau 9i ei, gtiam gi eu, dar

pur gi simplu nu conta. GAndindu-m5 acum Ia asta,

probabil a fost un fel de inspirafie venitd din disperare.

Toatd lumea ne-a avertizat sd nu facem asta. Buni a

venit in vizitd gi a rdmas la bord. Totul era atdt de ridi-

col, aziE ea,nesdbuit si iresponsabil. Parcd i se inecaserd

toate cordbiile. Aisbergari, uragane, pfuafi, balene, pe-

troliere enorme, valuri imense - punea tot rdul infa!d,crezAnd cd dacd md va inspdimAnta pe mine, ii va fir-

spdimAnta suficient pe mama gi pe tata trcAt sd renunfe.

Pe mine a reusit si md ingrozeascd, dar nu am ardtatasta niciodat5. Ceea ce nu infelegea ea era cd pe tofi trgi

ne lega deja o nebunie comun5. Eram hotdrdli sd ple-

cdm 9i nimeni gi nimic nu ne putea opri. Fdceam ce fd-

ceau oamenii in basme. Plecam ilr cdutare de aventuri.

La inceput, totul s-a desfdpurat asa cum pldnuise

tatdl meu, numai cd antrenamentul a durat mult mai

mult. in curAnd, am aflat cd manevrarea unui iaht de

aproape treisprezece metri nu era ca 9i cum ai fi navi-

gat cu galupa, doar cd imtr-o barcd mai mare. Aveam ca

instructor un marinarbdtrdn, cu perciuni, dela clubul

de iahturi, Bill Parker (noi ii ziceam ,,8i11 Lipitoarea",