C T C E - P

iatra

Nea

mţ

ORDONANTA nr. 92 din 24 decembrie 2003 (*republicata*)privind Codul de procedura fiscala*)

EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 31 iulie 2007 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

------- *) Republicatã în temeiul art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificareaşi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobatã cu modificãri şicompletãri prin Legea nr. 505/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.054 din 30 decembrie 2006, dându-se textelor o nouã numerotare. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost republicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, rectificatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 2 noiembrie 2005, şi a mai fost modificatãprin: Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 129/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri şicompletãri prin Legea nr. 166/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.436 din 19 mai 2006; Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 1.100 din 6 decembrie 2005, aprobatã cu modificãri şicompletãri prin Legea nr. 158/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.444 din 23 mai 2006, rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13iulie 2006; Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 181/2005 pentru completarea art. 1 dinOrdonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2005 privind unele mãsuri de naturã fiscalã şifinanciarã pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedeinaţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.171 din 23 decembrie2005, respinsã prin Legea nr. 185/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 443 din 23 mai 2006; Legea nr. 15/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernuluinr. 59/2005 privind unele mãsuri de naturã fiscalã şi financiarã pentru punerea în aplicare aLegii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006; Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2006pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 27 martie 2006, rectificatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, aprobatã cumodificãri prin Legea nr. 338/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.629 din 20 iulie 2006; Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1august 2006, rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 7 septembrie2006.

TITLUL I Dispoziţii generale

CAP. I Domeniul de aplicare a Codului de procedurã fiscalã

ART. 1 Sfera de aplicare a Codului de procedurã fiscalã (1) Prezentul cod reglementeazã drepturile şi obligaţiile pãrţilor din raporturilejuridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şibugetelor locale, prevãzute de Codul fiscal**). ------- **) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

(2) Prezentul cod se aplicã şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentruadministrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituriale bugetului general consolidat, potrivit legii, în mãsura în care prin lege nu se prevedealtfel. (3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datoratebugetului general consolidat se înţelege ansamblul activitãţilor desfãşurate de organelefiscale în legãturã cu: a) înregistrarea fiscalã; b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şia altor sume datorate bugetului general consolidat;

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 1

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale. ART. 2 Raportul Codului de procedurã fiscalã cu alte acte normative (1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetuluigeneral consolidat, prevãzute la art. 1, se îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului deprocedurã fiscalã, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementãri date în aplicareaacestora. (2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor,taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. (3) Unde prezentul cod nu dispune se aplicã prevederile Codului de procedurã civilã. ART. 3 Modificarea şi completarea Codului de procedurã fiscalã (1) Prezentul cod se modificã şi se completeazã numai prin lege, promovatã, de regulã, cu6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia. (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intrã în vigoare cu începere dinprima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege. ART. 4 Funcţionarea Comisiei fiscale centrale (1) Comisia fiscalã centralã constituitã potrivit art. 6 din Legea nr. 571/2003 privindCodul fiscal are responsabilitãţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã aprezentului cod. (2) Deciziile Comisiei fiscale centrale cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod,precum şi a Codului fiscal sunt obligatorii pentru funcţionarii publici din cadrul organelorfiscale.

CAP. II Principii generale de conduitã în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi aaltor sume datorate bugetului general consolidat

ART. 5 Aplicarea unitarã a legislaţiei Organul fiscal este obligat sã aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriulRomâniei, urmãrind stabilirea corectã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sumedatorate bugetului general consolidat. ART. 6 Exercitarea dreptului de apreciere Organul fiscal este îndreptãţit sã aprecieze, în limitele atribuţiilor şicompetenţelor ce îi revin, relevanţa stãrilor de fapt fiscale şi sã adopte soluţia admisãde lege, întemeiatã pe constatãri complete asupra tuturor împrejurãrilor edificatoare încauzã. ART. 7 Rolul activ (1) Organul fiscal înştiinţeazã contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îirevin în desfãşurarea procedurii potrivit legii fiscale. (2) Organul fiscal este îndreptãţit sã examineze, din oficiu, starea de fapt, sãobţinã şi sã utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectãa situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuatã organul fiscal va identifica şi vaavea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecãrui caz. (3) Organul fiscal are obligaţia sã examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şisã îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentrucorectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul. (4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinãrilor, în funcţie decircumstanţele fiecãrui caz în parte şi de limitele prevãzute de lege. (5) Organul fiscal îndrumã contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale.Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitãrii contribuabililor, fie din iniţiativa organuluifiscal. ART. 8 Limba oficialã în administraţia fiscalã (1) Limba oficialã în administraţia fiscalã este limba românã. (2) Dacã la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative, certificate saualte înscrisuri într-o limbã strãinã, organele fiscale vor solicita ca acestea sã fieînsoţite de traduceri în limba românã certificate de traducãtori autorizaţi. (3) Dispoziţiile legale cu privire la folosirea limbii minoritãţilor naţionale se aplicãîn mod corespunzãtor. ART. 9 Dreptul de a fi ascultat (1) Înaintea luãrii deciziei organul fiscal este obligat sã asigure contribuabiluluiposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurãrile relevanteîn luarea deciziei. (2) Organul fiscal nu este obligat sã aplice prevederile alin. (1) când: a) întârzierea în luarea deciziei determinã un pericol pentru constatarea situaţieifiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor mãsuri

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 2

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

prevãzute de lege; b) situaţia de fapt prezentatã urmeazã sã se modifice nesemnificativ cu privire lacuantumul creanţelor fiscale; c) se acceptã informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-odeclaraţie sau într-o cerere; d) urmeazã sã se ia mãsuri de executare silitã. ART. 10 Obligaţia de cooperare (1) Contribuabilul este obligat sã coopereze cu organele fiscale în vederea determinãriistãrii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de cãtre acesta, în întregime,conform realitãţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute. (2) Contribuabilul este obligat sã întreprindã mãsurile în vederea procurãriimijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitãţilor juridice şi efectivece îi stau la dispoziţie. ART. 11 Secretul fiscal (1) Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţinaceastã calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, sã pãstreze secretul asuprainformaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de serviciu. (2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetuluigeneral consolidat pot fi transmise numai: a) autoritãţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevãzute de lege; b) autoritãţilor fiscale ale altor ţãri, în condiţii de reciprocitate în baza unorconvenţii; c) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii; d) în alte cazuri prevãzute de lege. (3) Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligatã sã pãstreze secretulasupra informaţiilor primite. (4) Este permisã transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decâtcele prevãzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigurã cã din acestea nu reieseidentitatea vreunei persoane fizice sau juridice. (5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal atrage rãspunderea potrivitlegii. ART. 12 Buna-credinţã Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie sã fie fundamentate pebunã-credinţã, în scopul realizãrii cerinţelor legii.

CAP. III Aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale

ART. 13 Interpretarea legii Interpretarea reglementãrilor fiscale trebuie sã respecte voinţa legiuitorului aşa cumeste exprimatã în lege. ART. 14 Criteriile economice Veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacãsunt obţinute din activitãţi ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale. ART. 15 Eludarea legislaţiei fiscale (1) În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscalã nu a foststabilitã ori nu a fost raportatã la baza de impunere realã, obligaţia datoratã şi,respectiv, creanţa fiscalã corelativã sunt cele legal determinate. (2) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

CAP. IV Raportul juridic fiscal

ART. 16 Conţinutul raportului de drept procedural fiscal Raportul de drept procedural fiscalcuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin pãrţilor, potrivit legii, pentru îndeplinireamodalitãţilor prevãzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şiobligaţiilor pãrţilor din raportul de drept material fiscal. ART. 17 Subiectele raportului juridic fiscal (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitãţileadministrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şiobligaţii în cadrul acestui raport. (2) Contribuabilul este orice persoanã fizicã ori juridicã sau orice altã entitate fãrãpersonalitate juridicã ce datoreazã impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului generalconsolidat, în condiţiile legii.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 3

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţionalãde Administrare Fiscalã şi unitãţile sale teritoriale. (4) Unitãţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritãţile administraţieipublice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limitaatribuţiilor delegate de cãtre autoritãţile respective. (5) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, unitãţile sale teritoriale, precum şicompartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt denumiteîn prezentul cod organe fiscale. ART. 18 Împuterniciţii (1) În relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-unîmputernicit. Conţinutul şi limitele reprezentãrii sunt cele cuprinse în împuternicire saustabilite de lege, dupã caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedicã pe contribuabil sãîşi îndeplineascã personal obligaţiile fiscale, chiar dacã nu a procedat la revocareaîmputernicirii potrivit alin. (2). (2) Împuternicitul este obligat sã înregistreze la organul fiscal actul de împuternicire,în formã autenticã şi în condiţiile prevãzute de lege. Revocarea împuternicirii opereazãfaţã de organul fiscal de la data înregistrãrii actului de revocare. (3) În cazul reprezentãrii contribuabililor în relaţiile cu organele fiscale prin avocat,forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevãzute de dispoziţiile legale privindorganizarea şi exercitarea profesiei de avocat. (4) Contribuabilul fãrã domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depunedeclaraţii la organele fiscale, trebuie sã desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal înRomânia, care sã îndeplineascã, în numele şi din averea contribuabilului, obligaţiileacestuia din urmã faţã de organul fiscal. (5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi reprezentanţilor fiscali desemnaţipotrivit Codului fiscal, dacã legea nu prevede altfel. ART. 19 Numirea curatorului fiscal (1) Dacã nu existã un împuternicit potrivit art. 18, organul fiscal, în condiţiilelegii, va solicita instanţei judecãtoreşti competente numirea unui curator fiscal pentrucontribuabilul absent, al cãrui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, uneiinfirmitãţi, bãtrâneţii sau unui handicap de orice fel, nu poate sã îşi exercite şi sãîşi îndeplineascã personal drepturile şi obligaţiile ce îi revin potrivit legii. (2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotãrâriijudecãtoreşti, toate cheltuielile legate de aceastã reprezentare fiind suportate de celreprezentat. ART. 20 Obligaţiile reprezentanţilor legali (1) Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fãrãpersonalitate juridicã sunt obligaţi sã îndeplineascã obligaţiile fiscale ale persoanelorreprezentate, în numele şi din averea acestora. (2) În cazul în care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fãrãpersonalitate juridicã nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaţii rãspund solidar pentruîndeplinirea acestora.

TITLUL II Dispoziţii generale privind raportul de drept material fiscal

CAP. I Dispoziţii generale

ART. 21 Creanţele fiscale (1) Creanţele fiscale reprezintã drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultã dinraporturile de drept material fiscal. (2) Din raporturile de drept prevãzute la alin. (1) rezultã atât conţinutul, cât şicuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume careconstituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoareaadãugatã, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume careconstituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţefiscale principale; b) dreptul la perceperea majorãrilor de întârziere, în condiţiile legii, denumitecreanţe fiscale accesorii. (3) În cazurile prevãzute de lege, organul fiscal este îndreptãţit sã solicite stingereaobligaţiei fiscale de cãtre cel îndatorat sã execute acea obligaţie în locul debitorului. (4) În mãsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi altevenituri ale bugetului general consolidat se constatã cã a fost fãrã temei legal, cel care afãcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. ART. 22 Obligaţiile fiscale

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 4

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege: a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, dupã caz, impozitele,taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscaleimpozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligaţia de a plãti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sumedatorate bugetului general consolidat; d) obligaţia de a plãti majorãri de întârziere, aferente impozitelor, taxelor,contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de platãaccesorii; e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi deplatã, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizeazã prin stopaj lasursã; f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, înaplicarea legilor fiscale. ART. 23 Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale (1) Dacã legea nu prevede altfel, dreptul de creanţã fiscalã şi obligaţia fiscalãcorelativã se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care legenereazã. (2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determinaobligaţia fiscalã datoratã. ART. 24 Stingerea creanţelor fiscale Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silitã, scutire, anulare,prescripţie şi prin alte modalitãţi prevãzute de lege. ART. 25 Creditorii şi debitorii (1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unordrepturi de creanţã fiscalã prevãzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care,potrivit legii, au obligaţia corelativã de platã a acestor drepturi. (2) În cazul în care obligaţia de platã nu a fost îndeplinitã de debitor, debitoridevin, în condiţiile legii, urmãtorii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor; b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supusdivizãrii, fuziunii ori reorganizãrii judiciare, dupã caz; c) persoana cãreia i s-a stabilit rãspunderea în conformitate cu prevederile legalereferitoare la faliment; d) persoana care îşi asumã obligaţia de platã a debitorului, printr-un angajament deplatã sau printr-un alt act încheiat în formã autenticã, cu asigurarea unei garanţii realela nivelul obligaţiei de platã; e) persoana juridicã, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare aleacesteia; f) alte persoane, în condiţiile legii. ART. 26 Plãtitorul (1) Plãtitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului,conform legii, are obligaţia de a plãti sau de a reţine şi de a plãti, dupã caz, impozite,taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. (2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, plãtitor deobligaţii fiscale este persoana juridicã, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii,pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de cãtre sediile secundare ale persoaneijuridice. ART. 27 Rãspunderea solidarã (1) Pentru obligaţiile de platã restante ale debitorului declarat insolvabil încondiţiile prezentului cod rãspund solidar cu acesta urmãtoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarãriiinsolvabilitãţii, cu rea-credinţã, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşiprovoacã astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocatinsolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea curea-credinţã, sub orice formã, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia. (2) Persoana juridicã rãspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiileprezentului cod sau declarat insolvent dacã, direct ori indirect, controleazã, este controlatãsau se aflã sub control comun cu debitorul, dacã desfãşoarã efectiv aceeaşi activitate sauaceleaşi activitãţi ca şi debitorul şi dacã este îndeplinitã cel puţin una dintreurmãtoarele condiţii: a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de ladebitor, iar valoarea contabilã a acestor active reprezintã cel puţin jumãtate din valoareacontabilã netã a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 5

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

de utilitãţi, care, în proporţie de cel puţin jumãtate, au avut sau au raporturicontractuale cu debitorul; c) are raporturi de muncã sau civile de prestãri de servicii cu cel puţin jumãtate dintreangajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului. (3) În înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie: a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generalã a asociaţilor uneisocietãţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie alunei societãţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii; b) control indirect - activitatea prin care o persoanã exercitã controlul prin una sau maimulte persoane. ART. 28 Dispoziţii speciale privind stabilirea rãspunderii (1) Rãspunderea persoanelor prevãzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilorprezentului articol. (2) În scopul prevãzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fiarãtate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajatã rãspunderea persoanei încauzã. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal. (3) Decizia aprobatã potrivit alin. (2) constituie titlu de creanţã privind obligaţia laplatã a persoanei rãspunzãtoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lângã elementeleprevãzute la art. 43 alin. (2), şi urmãtoarele: a) codul de identificare fiscalã a persoanei rãspunzãtoare, obligatã la plata obligaţieidebitorului principal, precum şi orice alte date de identificare; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscalã;domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; c) cuantumul şi natura sumelor datorate; d) termenul în care persoana rãspunzãtoare trebuie sã plãteascã obligaţia debitoruluiprincipal; e) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajãrii rãspunderii. (4) Rãspunderea va fi stabilitã atât pentru obligaţia fiscalã principalã, cât şipentru accesoriile acesteia. (5) Titlul de creanţã prevãzut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la platã,menţionându-se cã aceasta urmeazã sã facã plata în termenul stabilit. (6) Titlul de creanţã comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în condiţiile legii. ART. 29 Drepturile şi obligaţiile succesorilor (1) Drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilordebitorului în condiţiile dreptului comun. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligaţiei de platã a sumelor cereprezintã amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoanã fizicã. ART. 30 Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor (1) Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire alecontribuabililor, precum şi sumele afectate garantãrii executãrii unei obligaţii fiscale pot ficesionate numai dupã stabilirea lor potrivit legii. (2) Cesiunea produce efecte faţã de organul fiscal competent numai de la data la careaceasta i-a fost notificatã. (3) Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulitãţii acesteia ulterior stingeriiobligaţiei fiscale nu este opozabilã organului fiscal. CAP. II Domiciliul fiscal ART. 31 Domiciliul fiscal (1) În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prinAgenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin domiciliu fiscal se înţelege: a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa undelocuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferitã de domiciliu; b) pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent sauexercitã profesii libere, sediul activitãţii sau locul unde se desfãşoarã efectiv activitateaprincipalã; c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercitã gestiuneaadministrativã şi conducerea efectivã a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizeazãla sediul social declarat; d) pentru asocierile şi alte entitãţi fãrã personalitate juridicã, sediul acestora saulocul unde se desfãşoarã efectiv activitatea principalã. (2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresalocuinţei pe care o persoanã o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un ancalendaristic, întreruperile de scurtã duratã nefiind luate în considerare. Dacã şederea areun scop exclusiv de vizitã, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemãnãtoare şi nudepãşeşte perioada unui an, nu se considerã adresa unde locuiesc efectiv. (3) În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) şid), domiciliul fiscal este locul în care se aflã majoritatea activelor. (4) În cazul celorlalte creanţe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 6

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul socialînregistrat potrivit legii.

TITLUL III Dispoziţii procedurale generale

CAP. I Competenţa organului fiscal

ART. 32 Competenţa generalã (1) Organele fiscale au competenţã generalã privind administrarea creanţelor fiscale,exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materiefiscalã. (2) În cazul impozitului pe venit, prin hotãrâre a Guvernului se poate stabili altãcompetenţã specialã de administrare. (3) Impozitele, taxele şi alte sume care se datoreazã, potrivit legii, în vamã suntadministrate de cãtre organele vamale. ART. 33 Competenţa teritorialã (1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datoratebugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau almunicipiului Bucureşti stabilit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunereapreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în a cãrui razã teritorialã seaflã domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazul impozitelorşi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursã, în condiţiile legii. (2) În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfãşoarã activitãţi pe teritoriulRomâniei prin unul sau mai multe sedii permanente, competenţa revine organului fiscal pe acãrui razã teritorialã se aflã situat fiecare sediu permanent. În cazul în care activitateaunui sediu permanent se desfãşoarã pe raza teritorialã a mai multor organe fiscale, competenţarevine acelui organ fiscal în a cãrui razã teritorialã începe activitatea acelui sediupermanent. (3) Pentru administrarea de cãtre organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscalã a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediilesecundare ale acestora, competenţa poate fi stabilitã în sarcina altor organe fiscale decâtcele prevãzute la alin. (1), prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunereapreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. ART. 34 Competenţa în cazul sediilor secundare În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligaţii de platã la sediisecundare, competenţa teritorialã pentru administrarea acestora revine organului fiscal în acãrui razã teritorialã acestea se aflã situate. ART. 35 Competenţa teritorialã a compartimentelor de specialitate ale autoritãţiloradministraţiei publice locale Compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale suntcompetente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale aleunitãţilor administrativ-teritoriale. ART. 36 Competenţa specialã (1) În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorialãrevine organului fiscal în raza cãruia se face constatarea actului sau faptului supusdispoziţiilor legale fiscale. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi pentru luarea de urgenţã a mãsurilor legale cese impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale,precum şi în caz de executare silitã. (3) Pentru administrarea de cãtre organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscalã a creanţelor datorate de contribuabilii nerezidenţi, care nu au peteritoriul României un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal stabilit prin ordinal ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscalã. ART. 37 Conflictul de competenţã (1) Existã conflict de competenţã când douã sau mai multe organe fiscale se declarãdeopotrivã competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul saucare s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organuluiierarhic superior comun sã hotãrascã asupra conflictului. (2) În situaţia în care organele fiscale între care apare conflictul de competenţã nusunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenţã ivit se soluţioneazã decãtre Comisia fiscalã centralã din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor. (3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscalã centralã se completeazã cu câte unreprezentant al Asociaţiei Comunelor din România, Asociaţiei Oraşelor din România, Asociaţiei

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 7

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Municipiilor din România, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, precum şi alMinisterului Internelor şi Reformei Administrative. ART. 38 Acord asupra competenţei Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, deţine competenţateritorialã, precum şi al contribuabilului în cauzã, un alt organ fiscal poate preluaactivitatea de administrare a acestuia. ART. 39 Conflictul de interese Funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedurã de administrarese aflã în conflict de interese, dacã: a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soţ/soţie al/acontribuabilului, este rudã pânã la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, estereprezentant sau împuternicit al contribuabilului; b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantajdirect; c) existã un conflict între el, soţul/soţia, rudele sale pânã la gradul al treileainclusiv şi una dintre pãrţi sau soţul/soţia, rudele pãrţii pânã la gradul al treileainclusiv; d) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 40 Abţinerea şi recuzarea (1) Funcţionarul public care ştie cã se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art.39 este obligat sã înştiinţeze conducãtorul organului fiscal şi sã se abţinã de laîndeplinirea procedurii. (2) În cazul în care conflictul de interese se referã la conducãtorul organului fiscal,acesta este obligat sã înştiinţeze organul ierarhic superior. (3) Abţinerea se propune de funcţionarul public şi se decide de îndatã de conducãtorulorganului fiscal sau de organul ierarhic superior. (4) Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzareafuncţionarului public aflat în conflict de interese. (5) Recuzarea funcţionarului public se decide de îndatã de cãtre conducãtorul organuluifiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzarepoate fi atacatã la instanţa judecãtoreascã competentã. Cererea de recuzare nu suspendãprocedura de administrare în derulare. CAP. II Actele emise de organele fiscale ART. 41 Noţiunea de act administrativ fiscal În înţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscalcompetent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şiobligaţiilor fiscale. ART. 42 Soluţia fiscalã individualã anticipatã şi acordul de preţ în avans (1) Soluţia fiscalã individualã anticipatã este actul administrativ emis de AgenţiaNaţionalã de Administrare Fiscalã în vederea soluţionãrii unei cereri a contribuabilului,referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. (2) Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţionalã deAdministrare Fiscalã în vederea soluţionãrii unei cereri a contribuabilului, referitoare lastabilirea condiţiilor şi modalitãţilor în care urmeazã sã fie determinate, pe parcursulunei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoaneafiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. (3) Soluţia fiscalã individualã anticipatã sau acordul de preţ în avans se comunicãnumai contribuabilului cãruia îi sunt destinate. (4) Soluţia fiscalã individualã anticipatã şi acordul de preţ în avans sunt opozabileşi obligatorii faţã de organele fiscale, numai dacã termenii şi condiţiile acestora au fostrespectate de contribuabil. (5) Prin cerere contribuabilul propune conţinutul soluţiei fiscale individuale anticipatesau al acordului de preţ în avans, dupã caz. (6) În soluţionarea cererii contribuabilului se emite soluţia fiscalã individualãanticipatã sau acordul de preţ în avans. În situaţia în care contribuabilul nu este de acordcu soluţia fiscalã individualã anticipatã sau cu acordul de preţ în avans emis, vatransmite, în termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent.Soluţia fiscalã individualã anticipatã sau acordul de preţ în avans pentru carecontribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic. (7) Contribuabilul, titular al unui acord de preţ în avans, are obligaţia de a depuneanual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor şicondiţiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune pânã la termenul prevãzut delege pentru depunerea situaţiilor financiare anuale. (8) Soluţia fiscalã individualã anticipatã şi acordul de preţ în avans nu mai suntvalabile dacã prevederile legale de drept material fiscal în baza cãrora a fost luatã deciziase modificã.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 8

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(9) Pentru emiterea unei soluţii fiscale individuale anticipate, precum şi pentru emitereasau modificarea unui acord de preţ în avans, emitentul încaseazã tarife care se stabilesc prinhotãrâre a Guvernului. (10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul încare organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluţiei fiscale individualeanticipate sau a acordului de preţ în avans ori se întrerupe procedura de emitere, încondiţiile aprobate prin hotãrâre a Guvernului. (11) Termenul pentru emiterea unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unuiacord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupã caz.Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile.Dispoziţiile art. 70 sunt aplicabile în mod corespunzãtor. (12) Procedura referitoare la emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate şi aacordului de preţ în avans va fi aprobatã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 43 Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal (1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formã scrisã. (2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmãtoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil,dupã caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele şi semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ştampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal lacare se depune contestaţia; j) menţiuni privind audierea contribuabilului. (3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelorinformatice este valabil şi în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuterniciteale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacã îndeplineştecerinţele legale aplicabile în materie. (4) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se stabilesc categoriile de acteadministrative care se emit în condiţiile alin. (3). ART. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat.În situaţia contribuabililor fãrã domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnatîmputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, încondiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunicã împuternicitului sau curatorului,dupã caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actuluiadministrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii subsemnãturã a actului; b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoaneleîmputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii subsemnãturã a actului; c) prin poştã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cuconfirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurãtransmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organuluifiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, a unuianunţ în care se menţioneazã cã a fost emis actul administrativ fiscal pe numelecontribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevãzute la art. 35,afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autoritãţiiadministraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea seface pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscalse considerã comunicat în termen de 15 zile de la data afişãrii anunţului. (4) Dispoziţiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurãsunt aplicabile în mod corespunzãtor. ART. 45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicatcontribuabilului sau la o datã ulterioarã menţionatã în actul administrativ comunicat,potrivit legii. ART. 46 Nulitatea actului administrativ fiscal Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumeleşi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 9

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnãturii persoanei împuternicite aorganului fiscal, cu excepţia prevãzutã la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia.Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu. ART. 47 Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prezentuluicod. ART. 48 Îndreptarea erorilor materiale Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal,din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunicacontribuabilului, potrivit legii.

CAP. III Administrarea şi aprecierea probelor

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale

ART. 49 Mijloace de probã (1) Pentru determinarea stãrii de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii,administreazã mijloace de probã, putând proceda la: a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane; b) solicitarea de expertize; c) folosirea înscrisurilor; d) efectuarea de cercetãri la faţa locului. (2) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lordoveditoare recunoscutã de lege. ART. 50 Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul sãu Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul sãu pentru a dainformaţii şi lãmuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. Odatã cu aceastãsolicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul esteobligat sã le prezinte. ART. 51 Comunicarea informaţiilor între organele fiscale Dacã într-o procedurã fiscalã se constatã fapte care prezintã importanţã pentru alteraporturi juridice fiscale, organele fiscale îşi vor comunica reciproc informaţiile deţinute.

SECŢIUNEA a 2-a Informaţii şi expertize

ART. 52 Obligaţia de a furniza informaţii (1) Contribuabilul sau altã persoanã împuternicitã de acesta are obligaţia de a furnizaorganului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stãrii de fapt fiscale. Organulfiscal poate solicita informaţii şi altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscalã nua fost clarificatã de cãtre contribuabil. Informaţiile furnizate de alte persoane vor fi luateîn considerare numai în mãsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probã. (2) Cererea de furnizare a informaţiilor se formuleazã în scris şi va specifica naturainformaţiilor solicitate pentru determinarea stãrii de fapt fiscale şi documentele care susţininformaţiile furnizate. (3) Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sã furnizeze informaţii va fi,dupã caz, prezentatã sau consemnatã în scris. (4) În situaţia în care persoana obligatã sã furnizeze informaţia în scris este, dinmotive independente de voinţa sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmeşte unproces-verbal. ART. 53 Furnizarea periodicã de informaţii (1) Contribuabilii sunt obligaţi sã furnizeze periodic organelor fiscale informaţiireferitoare la activitatea desfãşuratã. (2) Furnizarea informaţiilor prevãzute la alin. (1) se face prin completarea uneideclaraţii pe proprie rãspundere. (3) Natura informaţiilor, periodicitatea, precum şi modelul declaraţiilor se aprobã prinordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. ART. 54 Obligaţia bãncilor de a furniza informaţii (1) Bãncile sunt obligate sã comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice,juridice sau orice alte entitãţi fãrã personalitate juridicã ce deschid ori închid conturi,forma juridicã pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va facebilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioarã acesteia şi va fi

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 10

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

adresatã Ministerului Economiei şi Finanţelor. (2) Ministerul Economiei şi Finanţelor împreunã cu Banca Naţionalã a României vorelabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevãzute la alin. (1). (3) Ministerul Economiei şi Finanţelor, la cererea justificatã a autoritãţilor publicecentrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopulîndeplinirii de cãtre aceste autoritãţi a atribuţiilor prevãzute de lege. ART. 55 Expertiza (1) Ori de câte ori considerã necesar, organul fiscal are dreptul sã apeleze la serviciileunui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sã comunicecontribuabilului numele expertului. (2) Contribuabilul poate sã numeascã un expert pe cheltuiala proprie. (3) Experţii au obligaţia sã pãstreze secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pecare le dobândesc. (4) Expertiza se întocmeşte în scris. (5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevãzute de prezentul articol vor fi plãtitede la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupã caz.

SECŢIUNEA a 3-a Verificarea înscrisurilor şi cercetarea la faţa locului

ART. 56 Prezentarea de înscrisuri (1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia sã punã ladispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri.Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacã starea de faptfiscalã nu a fost clarificatã pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de cãtrecontribuabili. (2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul sãu orila domiciliul fiscal al persoanei obligate sã le prezinte. (3) Organul fiscal are dreptul sã reţinã, în scopul protejãrii împotrivaînstrãinãrii sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documentefinanciar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrãrii şiachitãrii obligaţiilor fiscale de cãtre contribuabili, pe o perioadã de maximum 30 de zile. Încazuri excepţionale, cu aprobarea conducãtorului organului fiscal, perioada de reţinere poatefi prelungitã cu maximum 90 de zile. ART. 57 Cercetarea la faţa locului (1) În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului,întocmind în acest sens proces-verbal. (2) Contribuabilii au obligaţia sã permitã funcţionarilor împuterniciţi de organulfiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentruaceastã acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încãperi şi în orice alte incinte, înmãsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatãri în interes fiscal. (3) Deţinãtorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înştiinţaţi în timp utildespre cercetare, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanelefizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţã. (4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cuautorizarea instanţei judecãtoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţialãdin Codul de procedurã civilã fiind aplicabile. (5) La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi aiforţei publice sunt obligaţi sã îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentuluiarticol.

SECŢIUNEA a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

ART. 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentareaunor înscrisuri (1) Soţul/soţia şi rudele contribuabilului pânã la gradul al treilea inclusiv pot refuzafurnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri. (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) vor fi înştiinţate asupra acestui drept. ART. 59 Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii (1) Pot refuza sã furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţãîn exercitarea activitãţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali,executorii judecãtoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, cuexcepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege însarcina lor. (2) Sunt asimilate persoanelor prevãzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele careparticipã la activitatea profesionalã a acestora.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 11

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(3) Persoanele prevãzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cuacordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile. (4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificãrii şistabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate aleautoritãţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şidocumente cu relevanţã fiscalã ori pentru identificarea contribuabililor sau a materieiimpozabile ori taxabile, dupã caz, iar notarii publici, avocaţii, executorii judecãtoreşti,organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şiînmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelorsimple, serviciile publice comunitare de evidenţã a persoanelor, precum şi orice altã entitatecare deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupã caz,ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligaţia furnizãrii acestora fãrãplatã.

SECŢIUNEA a 5-a Colaborarea dintre autoritãţile publice

ART. 60 Obligaţia autoritãţilor şi instituţiilor publice de a furniza informaţii şi de aprezenta acte Autoritãţile publice, instituţiile publice şi de interes public, centrale şi locale,precum şi serviciile deconcentrate ale autoritãţilor publice centrale vor furniza informaţii şiacte organelor fiscale, la cererea acestora. ART. 61 Colaborarea dintre autoritãţile publice, instituţiile publice sau de interes public (1) Autoritãţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate sãcolaboreze în realizarea scopului prezentului cod. (2) Nu constituie activitate de colaborare acţiunile întreprinse de autoritãţileprevãzute la alin. (1), în conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii. (3) Organul fiscal care solicitã colaborarea rãspunde pentru legalitatea solicitãrii, iarautoritatea solicitatã rãspunde pentru datele furnizate. ART. 62 Condiţii şi limite ale colaborãrii (1) Colaborarea dintre autoritãţile publice, instituţiile publice sau de interes public serealizeazã în limita atribuţiilor ce le revin potrivit legii. (2) Dacã autoritatea publicã, instituţia publicã sau de interes public solicitatãrefuzã colaborarea, autoritatea publicã superioarã ambelor organe va decide. Dacã o asemeneaautoritate nu existã, decizia va fi luatã de autoritatea superioarã celei solicitate. ART. 63 Colaborarea interstatalã dintre autoritãţile publice (1) În baza convenţiilor internaţionale, organele fiscale vor colabora cu autoritãţilefiscale similare din alte state. (2) În lipsa unei convenţii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea alteiautoritãţi fiscale din alt stat pe bazã de reciprocitate.

SECŢIUNEA a 6-a Sarcina probei

ART. 64 Forţa probantã a documentelor justificative şi evidenţelor contabile Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe lastabilirea bazei de impunere. În cazul în care existã şi alte acte doveditoare, acestea vor filuate în considerare la stabilirea bazei de impunere. ART. 65 Sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale (1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la bazadeclaraţiilor sale şi a oricãror cereri adresate organului fiscal. (2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bazã de probe sauconstatãri proprii. ART. 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii (1) În cazul în care constatã cã anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivitlegii, constituie baza impozabilã sunt deţinute de persoane care în mod continuu beneficiazãde câştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea şi cã persoanele respectivedeclarã în scris cã nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauzã,fãrã sã arate însã care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda lastabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzãtoare în sarcina acelor persoane. (2) În condiţiile legii, obligaţia fiscalã privind baza impozabilã prevãzutã la alin.(1) va putea fi stabilitã în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceştiadatoreazã despãgubiri persoanelor care au fãcut plata pentru stingerea obligaţiei stabilitepotrivit alin. (1). ART. 67

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 12

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Estimarea bazei de impunere (1) Dacã organul fiscal nu poate determina mãrimea bazei de impunere, acesta trebuie sã oestimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanţãpentru estimare. Estimarea constã în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiatesituaţiei de fapt fiscale. (2) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptãţite sãestimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere preţul de piaţã al tranzacţiei saubunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

CAP. IV Termene

ART. 68 Calcularea termenelor Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilorprevãzute de Codul de procedurã fiscalã, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile înmaterie, dacã legea fiscalã nu dispune altfel, se calculeazã potrivit dispoziţiilor Codului deprocedurã civilã. ART. 69 Prelungirea termenelor Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de unorgan fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabiliteprin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. ART. 70 Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor (1) Cererile depuse de cãtre contribuabil potrivit prezentului cod se soluţioneazã decãtre organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţiisuplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsãîntre data solicitãrii şi data primirii informaţiilor solicitate. ART. 71 Cazul de forţã majorã şi cazul fortuit (1) Termenele prevãzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, dupã caz, nuîncep sã curgã sau se suspendã în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fostîmpiedicatã de ivirea unui caz de forţã majorã sau a unui caz fortuit. (2) Obligaţiile fiscale se considerã a fi îndeplinite în termen, fãrã perceperea demajorãri de întârziere sau aplicarea de sancţiuni prevãzute de lege, dacã acestea seexecutã în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevãzute la alin. (1).

TITLUL IV Înregistrarea fiscalã şi evidenţa contabilã şi fiscalã

ART. 72 Obligaţia de înregistrare fiscalã (1) Orice persoanã sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal seînregistreazã fiscal primind un cod de identificare fiscalã. Codul de identificare fiscalã vafi: a) pentru persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor, precum şi pentru asocieri şialte entitãţi fãrã personalitate juridicã, codul de înregistrare fiscalã atribuit deorganul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã; b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale; c) pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numãrul de identificarefiscalã atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de AdministrareFiscalã; d) pentru comercianţi, inclusiv pentru sucursalele comercianţilor care au sediul principalal comerţului în strãinãtate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale; e) pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent sauexercitã profesii libere, codul de înregistrare fiscalã atribuit de organul fiscal competentdin subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) lit. d) se înregistreazã fiscal potrivit proceduriispeciale în materie. (3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscalã persoanele prevãzute la alin. (1)lit. a), c) şi e) au obligaţia sã depunã declaraţie de înregistrare fiscalã. (4) Au obligaţia sã depunã o declaraţie de înregistrare fiscalã şi persoaneleprevãzute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator. (5) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente, pentru care plãţileanticipate se fac prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, au obligaţia, învederea înregistrãrii, sã depunã la organul fiscal competent declaraţia de înregistrarefiscalã. (6) Declaraţia de înregistrare fiscalã se depune în termen de 30 de zile de la: a) data înfiinţãrii potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi altorentitãţi fãrã personalitate juridicã;

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 13

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

b) data eliberãrii actului legal de funcţionare, data începerii activitãţii, dataobţinerii primului venit sau dobândirii calitãţii de angajator, dupã caz, în cazulpersoanelor fizice. ART. 73 Obligaţia înscrierii codului de identificare fiscalã pe documente Plãtitorii de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului generalconsolidat au obligaţia de a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice altedocumente emise codul de identificare fiscalã propriu. ART. 74 Declararea filialelor şi sediilor secundare (1) Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordineaAgenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sediisecundare. (2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligaţia de a declara în termen de30 de zile înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în strãinãtate. ART. 75 Forma şi conţinutul declaraţiei de înregistrare fiscalã (1) Declaraţia de înregistrare fiscalã se întocmeşte prin completarea unui formular pusla dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de AdministrareFiscalã şi va fi însoţitã de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta. (2) Declaraţia de înregistrare fiscalã va cuprinde: datele de identificare acontribuabilului, categoriile de obligaţii de platã datorate potrivit Codului fiscal, dateleprivind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situaţiajuridicã a contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare administrãrii impozitelor,taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat. ART. 76 Certificatul de înregistrare fiscalã (1) Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscalã, depusã potrivit art. 72 alin. (3),organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã elibereazãcertificatul de înregistrare fiscalã, în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei.În certificatul de înregistrare fiscalã se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscalã. (2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscalã nu este supusã taxelor de timbru. (3) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitatea de comerţ sau prestãri deservicii cãtre populaţie sunt obligaţi sã afişeze certificatul de înregistrare fiscalã înlocurile unde se desfãşoarã activitatea. (4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscalã,organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor şi a doveziide publicare a pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea aIII-a. ART. 77 Modificãri ulterioare înregistrãrii fiscale (1) Modificãrile ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscalã trebuieaduse la cunoştinţã organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale deAdministrare Fiscalã, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completareaşi depunerea declaraţiei de menţiuni. (2) La încetarea condiţiilor care au generat înregistrarea fiscalã, contribuabilii auobligaţia de a preda organelor fiscale, în vederea anulãrii, certificatul de înregistrarefiscalã, odatã cu depunerea declaraţiei de menţiuni. ART. 78 Registrul contribuabililor (1) Organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalãorganizeazã evidenţa plãtitorilor de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate labugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic deasigurãri sociale de sãnãtate, bugetul asigurãrilor pentru şomaj, în cadrul registruluicontribuabililor, care conţine: a) datele de identificare a contribuabilului; b) categoriile de obligaţii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal;categoriile de obligaţii fiscale care se înscriu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin alministrului economiei şi finanţelor; c) alte informaţii necesare administrãrii obligaţiilor fiscale. (2) Datele prevãzute la alin. (1) se completeazã pe baza informaţiilor comunicate decontribuabili, de oficiul registrului comerţului, de serviciul de evidenţã a populaţiei, de laalte autoritãţi şi instituţii, precum şi din constatãrile proprii ale organului fiscal. (3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori seconstatã cã acestea nu corespund stãrii de fapt reale şi vor fi comunicate contribuabililor. (4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatãrilor fãcute potrivitalin. (3) se face prin decizie emisã de organul fiscal competent, dupã ascultarea prealabilã acontribuabilului, potrivit art. 9. (5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitãţi fãrã personalitatejuridicã, care, în toate cazurile, în decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declaraţiifiscale şi situaţii financiare, nu au efectuat plãţi datorate cãtre bugetul de stat, bugetulasigurãrilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 14

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

sãnãtate, bugetul asigurãrilor pentru şomaj şi cãrora, la cerere, nici nu li s-a aprobat decãtre organul fiscal competent o mãsurã privind îndeplinirea obligaţiilor lor fiscale, vor fitrecuţi într-o evidenţã specialã. ART. 79 Obligaţia de a conduce evidenţa fiscalã (1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de platãdatorate, contribuabilii sunt obligaţi sã conducã evidenţe fiscale, potrivit actelor normativeîn vigoare. (2) În vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfãşoarãtranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sãîntocmeascã şi sã prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer.Conţinutul dosarului preţurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al preşedintelui AgenţieiNaţionale de Administrare Fiscalã. ART. 80 Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale (1) Evidenţele contabile şi fiscale vor fi pãstrate, dupã caz, la domiciliul fiscal alcontribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fiîncredinţate spre pãstrare unei societãţi autorizate, potrivit legii, sã presteze serviciide arhivare. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), evidenţele contabile şi fiscale aleexerciţiului financiar în curs se pãstreazã, dupã caz, la domiciliul fiscal alcontribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1-25 a lunii urmãtoare, lasediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmiriideclaraţiilor fiscale. (3) Dispoziţiile legale privind pãstrarea, arhivarea şi limba folositã pentru evidenţelecontabile sunt aplicabile şi pentru evidenţele fiscale. (4) În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelorelectronice de gestiune, pe lângã datele arhivate în format electronic contribuabilul esteobligat sã pãstreze şi sã prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cãrora le-a generat. (5) Contribuabilii sunt obligaţi sã evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielileefectuate din activitãţile desfãşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror altedocumente prevãzute de lege. (6) Contribuabilii sunt obligaţi sã utilizeze pentru activitatea desfãşuratã documenteprimare şi de evidenţã contabilã stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unitãţilestabilite prin normele legale în vigoare, şi sã completeze integral rubricile formularelor,corespunzãtor operaţiunilor înregistrate. (7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impunereţinute de contribuabil.

TITLUL V Declaraţia fiscalã

ART. 81 Obligaţia de a depune declaraţii fiscale (1) Declaraţia fiscalã se depune de cãtre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, latermenele stabilite de acesta. (2) În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Economiei şi Finanţelor va stabilitermenul de depunere a declaraţiei fiscale. (3) Obligaţia de a depune declaraţia fiscalã se menţine şi în cazurile în care: a) a fost efectuatã plata obligaţiei fiscale; b) obligaţia fiscalã respectivã este scutitã la platã, conform reglementãrilor legale; c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscalã; d) pentru obligaţia fiscalã nu rezultã, în perioada de raportare, sume de platã, darexistã obligaţia declarativã, conform legii. (4) În caz de inactivitate temporarã sau în cazul obligaţiilor de declarare a unorvenituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscalcompetent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere adeclaraţiilor fiscale, în funcţie de necesitãţile administrãrii obligaţiilor fiscale.Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competenţelor aprobate prinordin al ministrului economiei şi finanţelor. ART. 82 Forma şi conţinutul declaraţiei fiscale (1) Declaraţia fiscalã se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţiegratuit de organul fiscal. (2) În declaraţia fiscalã contribuabilul trebuie sã calculeze cuantumul obligaţieifiscale, dacã acest lucru este prevãzut de lege. (3) Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect,complet şi cu bunã-credinţã informaţiile prevãzute de formular, corespunzãtoare situaţieisale fiscale. Declaraţia fiscalã se semneazã de cãtre contribuabil sau de cãtreîmputernicit. (4) Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se considerã a fi îndeplinitã şi înurmãtoarele situaţii:

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 15

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

a) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sistemul electronic de plãţi. Datadepunerii declaraţiei se considerã a fi data debitãrii contului plãtitorului în bazaacesteia; b) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere ladistanţã în condiţiile art. 83 alin. (1). (5) Declaraţia fiscalã trebuie însoţitã de documentaţia cerutã de prevederile legale. (6) Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministruluieconomiei şi finanţelor, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declararea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat,instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate.În acest caz, contravaloarea corespondenţei se suportã de cãtre organul fiscal. ART. 83 Depunerea declaraţiilor fiscale (1) Declaraţia fiscalã se depune la registratura organului fiscal competent sau la poştãprin scrisoare recomandatã. Declaraţia fiscalã poate fi transmisã prin mijloace electronicesau prin sisteme de transmitere la distanţã, conform procedurii stabilite prin ordin alministrului economiei şi finanţelor. (2) Declaraţiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub formã de proces-verbal,dacã din motive independente de voinţa contribuabilului acesta este în imposibilitatea de ascrie. (3) Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrãrii acesteia la organul fiscalsau data depunerii la poştã, dupã caz. (4) Nedepunerea declaraţiei fiscale dã dreptul organului fiscal sã procedeze la stabilireadin oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului generalconsolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinireaunui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depãşirea termenului legalde depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarãriibunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prinestimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Impunerea din oficiu nu se face în cazulcontribuabililor inactivi sau al celor din evidenţa specialã, atât timp cât se gãsesc înaceastã situaţie. ART. 84 Corectarea declaraţiilor fiscale Declaraţiile fiscale pot fi corectate de cãtre contribuabil, din proprie iniţiativã.

TITLUL VI Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate, bugetului generalconsolidat

CAP. I Dispoziţii generale

ART. 85 Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului generalconsolidat (1) Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sestabilesc astfel: a) prin declaraţie fiscalã, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisã de organul fiscal, în celelalte cazuri. (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazurile în care impozitele, taxele,contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la platã conformreglementãrilor legale, precum şi în cazul unei rambursãri de taxã pe valoarea adãugatã. ART. 86 Decizia de impunere (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie deimpunere ori de câte ori acesta modificã baza de impunere. (2) Pentru creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin AgenţiaNaţionalã de Administrare Fiscalã, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se potstabili şi alte competenţe pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspecţieifiscale. (3) Decizia de impunere se emite, dacã este necesar, şi în cazul în care nu s-a emisdecizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89. (4) Declaraţia fiscalã întocmitã potrivit art. 82 alin. (2) este asimilatã cu o deciziede impunere, sub rezerva unei verificãri ulterioare, şi produce efectele juridice aleînştiinţãrii de platã de la data depunerii acesteia. (5) În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţiafiscalã este asimilatã unei decizii referitoare la baza de impunere. (6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de platã accesorii constituieşi înştiinţãri de platã, de la data comunicãrii acestora, în condiţiile în care sestabilesc sume de platã. (7) Pânã la 1 iulie 2005, sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sumedatorate bugetului general consolidat, înscrise în deciziile de impunere, în actele

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 16

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

administrative fiscale asimilate acestora, precum şi în declaraţiile fiscale, vor fi rotunjitela 1.000 lei prin reducere când suma ce urmeazã a fi rotunjitã este sub 500 lei şi prinmajorare când aceasta este peste 500 lei*1). -------- *1) Sumele sunt exprimate în monedã veche.

ART. 87 Forma şi conţinutul deciziei de impunere Decizia de impunere trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 43. Decizia deimpunere trebuie sã cuprindã, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şicategoria de impozit, taxã, contribuţie sau altã sumã datoratã bugetului general consolidat,baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioadã impozabilã. ART. 88 Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere Sunt asimilate deciziilor de impunere şi urmãtoarele acte administrative fiscale: a) deciziile privind rambursãri de taxã pe valoarea adãugatã şi deciziile privindrestituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat; b) deciziile referitoare la bazele de impunere; c) deciziile referitoare la obligaţiile de platã accesorii; d) procesele-verbale prevãzute la art. 142 alin. (6) şi art. 168 alin. (2). ART. 89 Deciziile referitoare la bazele de impunere (1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere,în urmãtoarele situaţii: a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şirepartizarea venitului impozabil pe fiecare persoanã care a participat la realizarea venitului; b) când sursa venitului impozabil se aflã pe raza altui organ fiscal decât cel competentteritorial. În acest caz competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal peraza cãruia se aflã sursa venitului. (2) Dacã venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sã-şinumeascã un împuternicit comun în relaţia cu organul fiscal. ART. 90 Stabilirea obligaţiilor fiscale sub rezerva verificãrii ulterioare (1) Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva verificãrii ulterioare. (2) Decizia de impunere sub rezerva verificãrii ulterioare poate fi desfiinţatã saumodificatã, din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe bazaconstatãrilor organului fiscal competent. (3) Rezerva verificãrii ulterioare se anuleazã numai la împlinirea termenului deprescripţie sau ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripţie.

CAP. II Prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale

ART. 91 Obiectul, termenul şi momentul de la care începe sã curgã termenul de prescripţie adreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani,cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevãzut la alin. (1) începe sã curgã de la datade 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care s-a nãscut creanţa fiscalã potrivit art. 23,dacã legea nu dispune altfel. (3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul încare acestea rezultã din sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. (4) Termenul prevãzut la alin. (3) curge de la data sãvârşirii faptei ce constituieinfracţiune sancţionatã ca atare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã. ART. 92 Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţieifiscale (1) Termenele prevãzute la art. 91 se întrerup şi se suspendã în cazurile şi încondiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie adreptului la acţiune potrivit dreptului comun. (2) Termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale se suspendã peperioada cuprinsã între momentul începerii inspecţiei fiscale şi momentul emiterii deciziei deimpunere ca urmare a efectuãrii inspecţiei fiscale. ART. 93 Efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale Dacã organul fiscal constatã împlinirea termenului de prescripţie a dreptului destabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului decreanţã fiscalã.

TITLUL VII Inspecţia fiscalã

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 17

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

CAP. I Sfera inspecţiei fiscale

ART. 94 Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale (1) Inspecţia fiscalã are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitãţii şiconformitãţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactitãţii îndepliniriiobligaţiilor de cãtre contribuabili, respectãrii prevederilor legislaţiei fiscale şicontabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de platã, precum şi a accesoriilor aferenteacestora. (2) Inspecţia fiscalã are urmãtoarele atribuţii: a) constatarea şi investigarea fiscalã a tuturor actelor şi faptelor rezultând dinactivitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şiconformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilorfiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale; b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntãrii declaraţiilorfiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse; c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de mãsuri pentruprevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale. (3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevãzute la alin. (2) organul deinspecţie fiscalã va proceda la: a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului; b) verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţacontabilã a contribuabilului; c) discutarea constatãrilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţiilegali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, dupã caz; d) solicitarea de informaţii de la terţi; e) stabilirea corectã a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus,dupã caz, faţã de creanţa fiscalã declaratã şi/sau stabilitã, dupã caz, la momentulînceperii inspecţiei fiscale; f) stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de platã, precum şi a obligaţiilorfiscale accesorii aferente acestora; g) verificarea locurilor unde se realizeazã activitãţi generatoare de venituri impozabile; h) dispunerea mãsurilor asigurãtorii în condiţiile legii; i) efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a); j) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale; k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal. ART. 95 Persoanele supuse inspecţiei fiscale Inspecţia fiscalã se exercitã asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor deorganizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi platã a impozitelor, taxelor,contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevãzute de lege. ART. 96 Formele şi întinderea inspecţiei fiscale (1) Formele de inspecţie fiscalã sunt: a) inspecţia fiscalã generalã, care reprezintã activitatea de verificare a tuturorobligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadã de timp determinatã; b) inspecţia fiscalã parţialã, care reprezintã activitatea de verificare a uneia sau maimultor obligaţii fiscale, pentru o perioadã de timp determinatã. (2) Inspecţia fiscalã se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentruimpozitare, dacã acestea prezintã interes pentru aplicarea legii fiscale. ART. 97 Proceduri şi metode de control fiscal (1) În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscalã poate aplica urmãtoarele proceduri decontrol: a) controlul inopinat, care constã în activitatea de verificare fapticã şi documentarã,în principal, ca urmare a unei sesizãri cu privire la existenţa unor fapte de încãlcare alegislaţiei fiscale, fãrã anunţarea în prealabil a contribuabilului; b) controlul încrucişat, care constã în verificarea documentelor şi operaţiunilorimpozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlulîncrucişat poate fi şi inopinat. (2) La finalizarea controlului inopinat sau încrucişat se încheie proces-verbal. (3) În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscalã poate aplica urmãtoarele metode decontrol: a) controlul prin sondaj, care constã în activitatea de verificare selectivã adocumentelor şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, deevidenţiere şi de platã a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat; b) controlul electronic, care constã în activitatea de verificare a contabilitãţii şi asurselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analizã, evaluare şitestare asistate de instrumente informatice specializate. ART. 98

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 18

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Perioada supusã inspecţiei fiscale (1) Inspecţia fiscalã se efectueazã în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de astabili obligaţii fiscale. (2) La contribuabilii mari, perioada supusã inspecţiei fiscale începe de la sfârşitulperioadei controlate anterior, în condiţiile alin. (1). (3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscalã se efectueazã asupracreanţelor nãscute în ultimii 3 ani fiscali pentru care existã obligaţia depuneriideclaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscalã se poate extinde pe perioada de prescripţie adreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacã este identificatã cel puţin una dintreurmãtoarele situaţii: a) existã indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sumedatorate bugetului general consolidat; b) nu au fost depuse declaraţii fiscale în interiorul termenului de prescripţie; c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de platã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şialtor sume datorate bugetului general consolidat.

CAP. II Realizarea inspecţiei fiscale

ART. 99 Competenţa (1) Inspecţia fiscalã se exercitã exclusiv, nemijlocit şi neîngrãdit prin AgenţiaNaţionalã de Administrare Fiscalã sau, dupã caz, de compartimentele de specialitate aleautoritãţilor administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului titlu, ori dealte autoritãţi care sunt competente, potrivit legii, sã administreze impozite, taxe,contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat. (2) În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, competenţa de exercitare ainspecţiei fiscale se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat încondiţiile legii. (3) Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. ART. 100 Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscalã (1) Selectarea contribuabililor ce urmeazã a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuatãde cãtre organul fiscal competent. (2) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folositã. ART. 101 Avizul de inspecţie fiscalã (1) Înaintea desfãşurãrii inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia sãînştiinţeze contribuabilul în legãturã cu acţiunea care urmeazã sã se desfãşoare, printransmiterea unui aviz de inspecţie fiscalã. (2) Avizul de inspecţie fiscalã va cuprinde: a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale; b) data de începere a inspecţiei fiscale; c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmeazã a fi supuse inspecţiei fiscale; d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânareadatei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singurã datã, pentru motivejustificate. ART. 102 Comunicarea avizului de inspecţie fiscalã (1) Avizul de inspecţie fiscalã se comunicã contribuabilului, în scris, înainte deînceperea inspecţiei fiscale, astfel: a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili; b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili. (2) Comunicarea avizului de inspecţie fiscalã nu este necesarã: a) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului; b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitãrii unor autoritãţi, potrivitlegii; c) în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat; d) în cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispoziţii de reverificare cuprinse îndecizia de soluţionare a contestaţiei. (3) Pe durata unei inspecţii fiscale pentru soluţionarea unei cereri a contribuabilului,organul de inspecţie poate decide efectuarea unei inspecţii generale sau parţiale. În acestcaz, prin excepţie de la prevederile alin. (1), avizul de inspecţie se comunicãcontribuabilului chiar în cursul efectuãrii inspecţiei pentru soluţionarea cererii. ART. 103 Locul şi timpul desfãşurãrii inspecţiei fiscale (1) Inspecţia fiscalã se desfãşoarã, de regulã, în spaţiile de lucru alecontribuabilului. Contribuabilul trebuie sã punã la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şilogistica necesarã desfãşurãrii inspecţiei fiscale. (2) Dacã nu existã un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunciactivitatea de inspecţie se va putea desfãşura la sediul organului fiscal sau în orice alt locstabilit de comun acord cu contribuabilul.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 19

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(3) Indiferent de locul unde se desfãşoarã inspecţia fiscalã, organul fiscal are dreptulsã inspecteze locurile în care se desfãşoarã activitatea, în prezenţa contribuabilului sau aunei persoane desemnate de acesta. (4) Inspecţia fiscalã se desfãşoarã, de regulã, în timpul programului de lucru alcontribuabilului. Inspecţia fiscalã se poate desfãşura şi în afara programului de lucru alcontribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducãtorului organului fiscal. ART. 104 Durata efectuãrii inspecţiei fiscale (1) Durata efectuãrii inspecţiei fiscale este stabilitã de organele de inspecţie fiscalãsau, dupã caz, de compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publicelocale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni. (2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţieinu poate fi mai mare de 6 luni. (3) Perioadele în care derularea inspecţiei fiscale este suspendatã nu sunt incluse încalculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) şi (2). (4) Conducãtorul inspecţiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecţiifiscale ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. (5) Condiţiile şi modalitãţile de suspendare a unei inspecţii fiscale se vor stabili prinordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, respectiv prin ordin comunal ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului internelor şi reformei administrative,în cazul inspecţiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevãzute la art. 35, care sepublicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 105 Reguli privind inspecţia fiscalã (1) Inspecţia fiscalã va avea în vedere examinarea tuturor stãrilor de fapt şiraporturile juridice care sunt relevante pentru impunere. (2) Inspecţia fiscalã va fi efectuatã în aşa fel încât sã afecteze cât mai puţinactivitatea curentã a contribuabililor şi sã utilizeze eficient timpul destinat inspecţieifiscale. (3) Inspecţia fiscalã se efectueazã o singurã datã pentru fiecare impozit, taxã,contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadãsupusã impozitãrii. Prin excepţie, conducãtorul inspecţiei fiscale competent poate decidereverificarea unei anumite perioade dacã, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi pânã ladata împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilorfiscali la data efectuãrii verificãrilor sau erori de calcul care influenţeazã rezultateleacestora. (4) În situaţia în care din instrumentarea cauzelor penale de cãtre organele competente nurezultã existenţa prejudiciului, reverificarea dispusã în temeiul alin. (3) nu este urmatã deemiterea deciziei de impunere. (5) Inspecţia fiscalã se exercitã pe baza principiilor independenţei, unicitãţii,autonomiei, ierarhizãrii, teritorialitãţii şi descentralizãrii. (6) Activitatea de inspecţie fiscalã se organizeazã şi se desfãşoarã în baza unorprograme anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin alpreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, respectiv prin acte aleautoritãţilor administraţiei publice locale, dupã caz. (7) La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat sã prezinte contribuabiluluilegitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducãtorul organului de control.Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnatã în registrul unic de control. (8) La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat sã dea o declaraţiescrisã, pe propria rãspundere, din care sã rezulte cã au fost puse la dispoziţie toatedocumentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscalã. În declaraţie se va menţionaşi faptul cã au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie decontribuabil. (9) Contribuabilul are obligaţia sã îndeplineascã mãsurile prevãzute în actulîntocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele deinspecţie fiscalã. ART. 106 Obligaţia de colaborare a contribuabilului (1) Contribuabilul are obligaţia sã colaboreze la constatarea stãrilor de fapt fiscale.Acesta este obligat sã dea informaţii, sã prezinte la locul de desfãşurare a inspecţieifiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificãrii situaţiilor de faptrelevante din punct de vedere fiscal. (2) La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat cã poate numi persoanecare sã dea informaţii. Dacã informaţiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite deacesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentruobţinerea de informaţii. (3) Pe toatã durata exercitãrii inspecţiei fiscale contribuabilii supuşi acesteia audreptul de a beneficia de asistenţã de specialitate sau juridicã. ART. 107 Dreptul contribuabilului de a fi informat (1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfãşurãrii inspecţiei fiscale asupraconstatãrilor rezultate din inspecţia fiscalã.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 20

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(2) La încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabiluluiconstatãrile şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprimapunctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nuau suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilulrenunţã la acest drept şi notificã acest fapt organelor de inspecţie fiscalã. (3) Data, ora şi locul prezentãrii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timputil. (4) Contribuabilul are dreptul sã prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire laconstatãrile inspecţiei fiscale. ART. 108 Sesizarea organelor de urmãrire penalã (1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmãrire penalã în legãturã cu constatãrileefectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale uneiinfracţiuni, în condiţiile prevãzute de legea penalã. (2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) organele de inspecţie au obligaţia de a întocmiproces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de cãtre contribuabilul supus inspecţiei, cusau fãrã explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supuscontrolului refuzã sã semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscalã va consemna despreaceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului. ART. 109 Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale (1) Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vorprezenta constatãrile inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal. (2) La finalizarea inspecţiei fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii decizieide impunere care va cuprinde şi diferenţe în plus sau în minus, dupã caz, faţã de creanţafiscalã existentã la momentul începerii inspecţiei fiscale. În cazul în care baza de impunerenu se modificã, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei deimpunere.

TITLUL VIII Colectarea creanţelor fiscale

CAP. I Dispoziţii generale

ART. 110 Colectarea creanţelor fiscale (1) În sensul prezentului titlu, colectarea constã în exercitarea acţiunilor care au cascop stingerea creanţelor fiscale. (2) Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţã sau al unuititlu executoriu, dupã caz. (3) Titlul de creanţã este actul prin care se stabileşte şi se individualizeazã creanţafiscalã, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptãţite, potrivit legii. ART. 111 Termenele de platã (1) Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevãzute de Codul fiscal saude alte legi care le reglementeazã. (2) Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscaleaccesorii, stabilite potrivit legii, termenul de platã se stabileşte în funcţie de datacomunicãrii acestora, astfel: a) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 1-15 din lunã, termenul de platãeste pânã la data de 5 a lunii urmãtoare; b) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 16-31 din lunã, termenul de platãeste pânã la data de 20 a lunii urmãtoare. (3) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la platã, precum şi pentruaccesoriile acestora termenul de platã se stabileşte prin documentul prin care se acordãînlesnirea respectivã. (4) Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care nuau prevãzute termene de platã, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei şifinanţelor. (5) Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevãzute termene de platã,acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi alministrului economiei şi finanţelor. (6) Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, dupãcalcularea şi reţinerea acestora conform reglementãrilor legale în materie, se vireazã pânãla data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se efectueazã plata drepturilor salariale. (7) Prin derogare de la dispoziţiile legale în vigoare privind termenele de platã,impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii se plãtesc astfel: a) trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare trimestrului, de cãtrecontribuabilii persoane juridice care au statut de microîntreprindere, în condiţiile Legii nr.346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, cumodificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de cãtre persoanele fizice care desfãşoarã

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 21

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

activitãţi independente; b) anual, pânã la data de 25 inclusiv a lunii ianuarie a anului urmãtor, de cãtreasociaţii, fundaţii sau alte entitãţi fãrã scop patrimonial, cu excepţia instituţiilorpublice. (8) Contribuabilii prevãzuţi la alin. (7) au obligaţia sã declare impozitele şicontribuţiile aferente veniturilor din salarii pânã la termenul de platã. ART. 112 Certificatul de atestare fiscalã (1) Certificatul de atestare fiscalã se emite de organul fiscal competent, la solicitareacontribuabilului. (2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã pe baza datelor cuprinse în evidenţape plãtitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente însold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumitã lunã de referinţã. (3) În primele 5 zile lucrãtoare ale lunii se emit certificate de atestare fiscalã în carese menţioneazã creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioarelunii de referinţã. (4) Certificatul de atestare fiscalã se emite în termen de 5 zile lucrãtoare de la datadepunerii cererii de cãtre contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadã depânã la 30 de zile de la data emiterii. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fiutilizat este de pânã la 90 de zile de la data emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatulpoate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizatã, oricãrui solicitant. (5) În situaţia în care, în conformitate cu art. 116 alin. (3), existã cereri decompensare aflate în termenul legal de soluţionare, certificatul fiscal se elibereazã cumenţiunea "Cerere de compensare în curs de soluţionare pentru suma de...". ART. 113 Certificatul de atestare fiscalã emis de autoritãţile administraţiei publice locale (1) Certificatul de atestare fiscalã se emite de organul fiscal competent al autoritãţiiadministraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului. (2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã pe baza datelor cuprinse în evidenţape plãtitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente însold în prima zi a lunii urmãtoare depunerii cererii, denumitã lunã de referinţã. (3) În certificatul de atestare fiscalã se menţioneazã creanţele fiscale exigibile, cutermene de platã expirate pânã la data de întâi a lunii urmãtoare emiterii acestuia. (4) Certificatul de atestare fiscalã se emite în termen de cel mult douã zile lucrãtoarede la data depunerii cererii de cãtre contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe toatãperioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscalã emis în intervalul 25 a lunii- finele lunii este valabil pe toatã perioada lunii urmãtoare emiterii. Pe perioada deutilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copielegalizatã, oricãrui solicitant. (5) Pentru înstrãinarea dreptului de proprietate asupra clãdirilor, terenurilor şi amijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sã prezinte certificate de atestare fiscalãprin care sã se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale locale datorate autoritãţiiadministraţiei publice locale pe a cãrei razã se aflã înregistrat fiscal bunul ce seînstrãineazã. Actele prin care se înstrãineazã clãdiri, terenuri, respectiv mijloace detransport, cu încãlcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept. (6) În situaţia în care, în conformitate cu art. 116 alin. (3), existã cereri decompensare aflate în termenul legal de soluţionare, certificatul fiscal se elibereazã cumenţiunea "Cerere de compensare în curs de soluţionare pentru suma de...".

CAP. II Stingerea creanţelor fiscale prin platã, compensare şi restituire

ART. 114 Dispoziţii privind efectuarea plãţii (1) Plãţile cãtre organele fiscale se efectueazã prin intermediul bãncilor,trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate sã deruleze operaţiuni de platã. (2) Plata obligaţiilor fiscale se efectueazã de cãtre debitori, distinct pe fiecareimpozit, taxã, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusivmajorãri de întârziere. Dispoziţiile art. 1093 din Codul civil se aplicã în modcorespunzãtor. (3) În cazul stingerii prin platã a obligaţiilor fiscale, momentul plãţii este: a) în cazul plãţilor în numerar, data înscrisã în documentul de platã eliberat deorganele sau persoanele abilitate de organul fiscal; b) în cazul plãţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisã pe mandatulpoştal; c) în cazul plãţilor efectuate prin decontare bancarã, data la care bãncile debiteazãcontul plãtitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceastãinformaţie este transmisã prin mesajul electronic de platã de cãtre instituţia bancarãiniţiatoare, potrivit reglementãrilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevãzutela art. 121, data putând fi doveditã prin extrasul de cont al contribuabilului; d) pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, dataînregistrãrii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 22

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

timbrele datorate potrivit legii. (4) Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalãşi unitãţile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptareaerorilor din documentele de platã întocmite de acesta şi va considera valabilã plata de lamomentul efectuãrii acesteia, în suma şi din contul debitorului înscrise în documentul deplatã, cu condiţia debitãrii contului acestuia şi a creditãrii unui cont bugetar. (5) Prevederile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor şi de cãtre celelalteautoritãţi publice care, potrivit legii, administreazã creanţe fiscale. (6) Cererea poate fi depusã în termen de un an de la data plãţii, sub sancţiuneadecãderii. (7) Procedura de îndreptare a erorilor va fi aprobatã prin ordin al ministrului economieişi finanţelor. ART. 115 Ordinea stingerii datoriilor (1) Dacã un contribuabil datoreazã mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi altesume reprezentând creanţe fiscale prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plãtitã nueste suficientã pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tipde creanţã fiscalã principalã pe care îl stabileşte contribuabilul. (2) În cadrul tipului de impozit, taxã, contribuţie sau altã sumã reprezentând creanţãfiscalã, stabilit de contribuabil, stingerea se efectueazã, de drept, în urmãtoarea ordine: a) sumele datorate în contul ratei din luna curentã din graficul de platã a obligaţieifiscale pentru care s-a aprobat eşalonare la platã, precum şi majorarea de întârziere datoratãîn luna curentã din grafic sau suma amânatã la platã, împreunã cu majorãrile deîntârziere datorate pe perioada amânãrii, în cazul în care termenul de platã se împlineşteîn luna curentã, precum şi obligaţiile fiscale curente de a cãror platã depinde menţinereavalabilitãţii înlesnirii acordate; b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazuluiîn care s-a început executarea silitã, când se aplicã prevederile art. 169 în modcorespunzãtor; c) sumele datorate în contul urmãtoarelor rate din graficul de platã a obligaţiei fiscalepentru care s-a aprobat eşalonare, pânã la concurenţa cu suma eşalonatã la platã sau pânãla concurenţa cu suma achitatã, dupã caz, precum şi suma amânatã la platã împreunã cumajorãrile de întârziere datorate pe perioada amânãrii, dupã caz; d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului. (3) Vechimea obligaţiilor fiscale de platã se stabileşte astfel: a) în funcţie de scadenţã, pentru obligaţiile fiscale principale; b) în funcţie de data comunicãrii, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principalestabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii; c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative,pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil. (4) Organul fiscal competent va înştiinţa debitorul despre modul în care s-a efectuatstingerea prevãzutã la alin. (2). (5) Pentru creanţele fiscale administrate de autoritãţile administraţiei publice locale,orice platã fãcutã dupã comunicarea somaţiei în cadrul executãrii silite va stinge maiîntâi obligaţiile fiscale cuprinse în titlul executoriu. ART. 116 Compensarea (1) Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelorcu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, pânã laconcurenţa celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atât calitatea decreditor, cât şi pe cea de debitor, dacã legea nu prevede altfel. (2) Creanţele fiscale administrate de unitãţile administrativ-teritoriale se sting princompensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale,pânã la concurenţa celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atâtcalitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacã legea nu prevede altfel. (3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte derestituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupã caz. Dispoziţiile art. 115 privindordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzãtor. (4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constatã existenţaunor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxã pe valoareaadãugatã fãrã opţiune de rambursare. (5) Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget,urmând ca din diferenţa rãmasã sã fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, înurmãtoarea ordine: a) bugetul de stat; b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe; c) bugetul asigurãrilor sociale de stat; d) bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate; e) bugetul asigurãrilor pentru şomaj; f) fonduri comunitare, cum ar fi PHARE, ISPA, fonduri structurale şi fond de coeziune. (6) Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseazã cu creanţeledebitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi naturã, în condiţiile art. 115.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 23

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Eventualele diferenţe rãmase vor fi compensate cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, înordinea prevãzutã la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilitã prin ordin alministrului economiei şi finanţelor. (7) Pentru celelalte creanţe fiscale, ordinea prevãzutã la alin. (5) se aplicã de fiecareautoritate competentã pentru creanţele fiscale pe care le administreazã. (8) Dispoziţiile alin. (5) nu se aplicã în cazul creanţelor bugetelor locale. (9) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre mãsura compensãrii luatepotrivit alin. (3), în termen de 7 zile de la data efectuãrii operaţiunii. ART. 117 Restituiri de sume (1) Se restituie, la cerere, debitorului urmãtoarele sume: a) cele plãtite fãrã existenţa unui titlu de creanţã; b) cele plãtite în plus faţã de obligaţia fiscalã; c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotãrâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competentepotrivit legii; g) cele rãmase dupã efectuarea distribuirii prevãzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire,dupã caz, în temeiul hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune desfiinţarea executãriisilite. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferenţede impozite rezultate din regularizarea anualã a impozitului pe venit datorat de persoanelefizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zilede la data comunicãrii deciziei de impunere. (3) Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rãmâne înevidenţa fiscalã spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci cândsuma cumulatã a acestora depãşeşte limita menţionatã. (4) Prin excepţie de la alin. (3), diferenţele mai mici de 5 lei se vor putea restitui înnumerar numai la solicitarea contribuabilului. (5) În cazul restituirii sumelor în valutã confiscate, aceasta se realizeazã conformlegii, în lei la cursul de referinţã al pieţei valutare pentru euro, comunicat de BancaNaţionalã a României, de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrâriijudecãtoreşti prin care se dispune restituirea. (6) Dacã debitorul înregistreazã obligaţii fiscale restante, sumele prevãzute la alin.(1) şi (2) se vor restitui numai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentului cod. (7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai micã decât obligaţiilefiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pânã la concurenţa sumei derambursat sau de restituit. (8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât sumareprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pânã laconcurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultatã restituindu-se debitorului. (9) Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea deacordare a dobânzilor prevãzute la art. 124, se aprobã prin ordin al ministrului economiei şifinanţelor. ART. 118 Obligaţia bãncilor supuse regimului de supraveghere specialã sau de administrare specialã Bãncile supuse regimului de supraveghere specialã sau de administrare specialã şi careefectueazã plãţile dispuse în limita încasãrilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumelereprezentând obligaţii fiscale cuprinse în ordinele de platã emise de debitori şi/sau creanţefiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi transmisã de organele fiscale.

CAP. III Majorãri de întârziere*1) ------- *1) În conformitate cu dispoziţiile art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005 privindaprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea OrdonanţeiGuvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2005, noţiunile de "dobânzi şi/sau penalitãţi deîntârziere" se înlocuiesc cu noţiunea de "majorãri de întârziere".

ART. 119 Dispoziţii generale privind majorãri de întârziere (1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţã de cãtre debitor a obligaţiilor de platã,se datoreazã dupã acest termen majorãri de întârziere. (2) Nu se datoreazã majorãri de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi deorice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silitã,cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei albunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt gãsite la locul faptei. (3) Majorãrile de întârziere se fac venit la bugetul cãruia îi aparţine creanţaprincipalã.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 24

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(4) Majorãrile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobateprin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 142alin. (6). ART. 120 Majorãri de întârziere (1) Majorãrile de întârziere se calculeazã pentru fiecare zi de întârziere, începândcu ziua imediat urmãtoare termenului de scadenţã şi pânã la data stingerii sumei datorate,inclusiv. (2) Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectareadeclaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorãrile de întârziere se datoreazãîncepând cu ziua imediat urmãtoare scadenţei creanţei fiscale pentru care sa stabilitdiferenţa şi pânã la data stingerii acesteia inclusiv. (3) În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor saumodificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, sedatoreazã majorãri de întârziere pentru suma datoratã dupã corectare ori modificare,începând cu ziua imediat urmãtoare scadenţei şi pânã la data stingerii acesteia inclusiv. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datoreazã majorãri de întârziere dupãcum urmeazã: a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silitã, pânã la dataîntocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plãţii preţului în rate,majorãrile de întârziere se calculeazã pânã la data întocmirii procesului-verbal dedistribuire a avansului. Pentru suma rãmasã de platã, majorãrile de întârziere sunt datoratede cãtre cumpãrãtor; b) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului generalconsolidat de cãtre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmãribile,pânã la data trecerii în evidenţa separatã, potrivit art. 176. (5) Modul de calcul al majorãrilor de întârziere aferente sumelor reprezentând eventualediferenţe între impozitul pe profit plãtit la data de 25 ianuarie a anului urmãtor celui deimpunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe bazasituaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin alministrului economiei şi finanţelor. (6) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de platã, reprezentând impozitul pevenitul global, se datoreazã majorãri de întârziere dupã cum urmeazã: a) pentru anul fiscal de impunere majorãrile de întârziere pentru plãţile anticipatestabilite de organul fiscal prin decizii de plãţi anticipate se calculeazã pânã la dataplãţii debitului sau, dupã caz, pânã la data de 31 decembrie; b) majorãrile de întârziere pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit.a), se calculeazã începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor pânã la data stingeriiacestora, inclusiv; c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anualã este maimic decât cel stabilit prin deciziile de plãţi anticipate, majorãrile de întârziere serecalculeazã, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere, la soldulneachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anualã, urmând a seface regularizarea majorãrilor de întârziere în mod corespunzãtor. (7) Nivelul majorãrii de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şipoate fi modificat prin legile bugetare anuale. ART. 121 Majorãri de întârziere în cazul plãţilor efectuate prin decontare bancarã (1) Nedecontarea de cãtre unitãţile bancare a sumelor cuvenite bugetului generalconsolidat, în termen de 3 zile lucrãtoare de la data debitãrii contului plãtitorului, nu îlexonereazã pe plãtitor de obligaţia de platã a sumelor respective şi atrage pentru acestamajorãri de întârziere la nivelul celor prevãzute la art. 120, dupã termenul de 3 zile. (2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unitãţile bancare,precum şi a majorãrilor de întârziere prevãzute la alin. (1), plãtitorul se poate îndreptaîmpotriva unitãţii bancare respective. ART. 122 Majorãri de întârziere în cazul compensãrii şi în cazul deschiderii procedurii dereorganizare judiciarã (1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, majorãrile de întârziere sedatoreazã pânã la data stingerii inclusiv, astfel: a) pentru compensãrile la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent acererii de compensare; b) pentru compensãrile din oficiu, data stingerii este data înregistrãrii operaţiei decompensare de cãtre unitatea de trezorerie teritorialã, conform notei de compensare întocmitede cãtre organul competent; c) pentru compensãrile efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare asumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau derestituire. (2) În cazul în care în urma exercitãrii controlului sau analizãrii cererii de compensares-a stabilit cã suma ce urmeazã a se compensa este mai micã decât suma cuprinsã în cerereade compensare, majorãrile de întârziere se recalculeazã pentru diferenţa rãmasã de la dataînregistrãrii cererii de compensare.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 25

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(3) Pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevãzute de actelenormative speciale, data stingerii este data la care se efectueazã compensarea prevãzutã înactul normativ care o reglementeazã sau în normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobateprin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. ART. 123 Majorãri de întârziere în cazul înlesnirilor la platã Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restantese datoreazã majorãri de întârziere. ART. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul ladobândã din ziua urmãtoare expirãrii termenului prevãzut la art. 117 alin. (2) sau la art.231^1), dupã caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. -------- *1) Prin Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr.165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurãfiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006, dupãart. 68 a fost introdus art. 681 - Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor, care apreluat, în esenţã, dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) de la art. 199. Având în vedere cã, în prezent, termenul de soluţionare a cererilor contribuabililoreste prevãzut la art. 70, trimiterea de la art. 124 alin. (1) se considerã fãcutã la art. 70.

(2) Dobânda datoratã este la nivelul majorãrii de întârziere prevãzute de prezentul codşi se suportã din acelaşi buget din care se restituie ori se ramburseazã, dupã caz, sumelesolicitate de plãtitori.

CAP. IV Înlesniri la platã

ART. 125 Înlesniri la plata obligaţiilor fiscale (1) La cererea temeinic justificatã a contribuabililor, organul fiscal competent poateacorda pentru obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii executãrii silite, câtşi în timpul efectuãrii acesteia, înlesniri la platã, în condiţiile legii. (2) La cererea temeinic justificatã a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditoriibugetari locali, prin autoritãţile administraţiei publice locale care administreazã acestebugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administreazã, urmãtoareleînlesniri la platã: a) eşalonãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi aaltor obligaţii la bugetul local; b) amânãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţiila bugetul local; c) eşalonãri la plata majorãrilor de întârziere de orice fel, cu excepţia majorãrilorde întârziere datorate pe perioada de eşalonare; d) amânãri şi/sau scutiri ori amânãri şi/sau reduceri de majorãri de întârziere, cuexcepţia majorãrilor de întârziere datorate pe perioada de amânare; e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii. (3) Procedura de acordare a înlesnirilor la platã pentru creanţele bugetare locale sestabileşte prin acte normative speciale. (4) Pentru acordarea înlesnirilor la platã creditorii bugetari locali vor cere debitorilorconstituirea de garanţii. (5) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate dupã data de 1 iulie 2003de cãtre persoanele fizice, garanţia este: a) o sumã egalã cu douã rate medii din eşalonare, reprezentând obligaţii bugetare localeeşalonate şi majorãri de întârziere calculate, în cazul eşalonãrilor la platã; b) o sumã rezultatã din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi majorãrile deîntârziere calculate şi numãrul de luni aprobate pentru amânare la platã, în cazulamânãrilor la platã. (6) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate dupã data de 1 iulie 2003de cãtre persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentrucare sa acordat înlesnirea.

CAP. V Constituirea de garanţii

ART. 126 Constituirea de garanţii Organul fiscal solicitã constituirea unei garanţii pentru: a) suspendarea executãrii silite în condiţiile art. 148 alin. (7); b) ridicarea mãsurilor asigurãtorii; c) asumarea obligaţiei de platã de cãtre altã persoanã prin angajament de platã, încondiţiile art. 25 alin. (2) lit. d);

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 26

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

d) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 127 Tipuri de garanţii Garanţiile pentru luarea mãsurilor prevãzute la art. 126 se pot constitui, în condiţiilelegii, prin: a) consemnarea de mijloace bãneşti la o unitate a Trezoreriei Statului; b) scrisoare de garanţie bancarã; c) ipotecã asupra unor bunuri imobile din ţarã; d) gaj asupra unor bunuri mobile; e) fidejusiune. ART. 128 Valorificarea garanţiilor Organul competent, în condiţiile legii, se îndestuleazã din garanţiile depuse, dacã nus-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.

CAP. VI Mãsuri asigurãtorii

ART. 129 Poprirea şi sechestrul asigurãtoriu (1) Mãsurile asigurãtorii prevãzute în prezentul capitol se dispun şi se duc laîndeplinire, prin procedura administrativã, de organele fiscale competente. (2) Se dispun mãsuri asigurãtorii sub forma popririi asigurãtorii şi sechestruluiasigurãtoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupraveniturilor acestuia, când existã pericolul ca acesta sã se sustragã, sã îşi ascundã orisã îşi risipeascã patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste mãsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţã, inclusiv încazul efectuãrii de controale sau al antrenãrii rãspunderii solidare. Mãsurile asigurãtoriidispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecãtoreşti ori de alteorgane competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatãperioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. Odatã cu individualizareacreanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii setransformã în mãsuri executorii. (4) Mãsurile asigurãtorii se dispun prin decizie emisã de organul fiscal competent. Îndecizie organul fiscal va preciza debitorului cã prin constituirea unei garanţii la nivelulcreanţei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a mãsurilor asigurãtorii trebuie motivatã şi semnatã de cãtreconducãtorul organului fiscal competent. (6) Mãsurile asigurãtorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţelejudecãtoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cudispoziţiile referitoare la executarea silitã, care se aplicã în mod corespunzãtor. (7) Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurãtoriu pot fi valorificate, cuacordul organului de executare, de cãtre debitor, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţiaorganului de executare. (8) În cazul înfiinţãrii sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilor imobile, un exemplaral procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunicã pentru înscriere Biroului decarte funciarã. (9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupã înscriere, vor dobândivreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulteriorînscrierii prevãzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolutã. (10) Dacã valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperã integral creanţa fiscalãa bugetului general consolidat, mãsurile asigurãtorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilordeţinute de cãtre debitor în proprietate comunã cu terţe persoane, pentru cota-partedeţinutã de acesta. (11) Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire mãsurile asigurãtoriicel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172. ART. 130 Ridicarea mãsurilor asigurãtorii Mãsurile asigurãtorii instituite potrivit art. 129 se ridicã, prin decizie motivatã, decãtre creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau laconstituirea garanţiei prevãzute la art. 127, dupã caz.

CAP. VII Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã şi a dreptului de a cere compensarea saurestituirea

ART. 131 Începerea termenului de prescripţie (1) Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naştere acest drept. (2) Termenul de prescripţie prevãzut la alin. (1) se aplicã şi creanţelor provenind dinamenzi contravenţionale.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 27

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

ART. 132 Suspendarea termenului de prescripţie Termenul de prescripţie prevãzut la art. 131 se suspendã: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului deprescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executãrii este prevãzutã de legeori a fost dispusã de instanţa judecãtoreascã sau de alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilitãţii înlesnirii acordate potrivit legii; d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silitã; e) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 133 Întreruperea termenului de prescripţie Termenul de prescripţie prevãzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului deprescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte de începerea executãrii silite sau încursul acesteia, a unui act voluntar de platã a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu oria recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executãrii silite, a unui act de executare silitã; d) în alte cazuri prevãzute de lege. ART. 134 Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie (1) Dacã organul de executare constatã împlinirea termenului de prescripţie a dreptuluide a cere executarea silitã a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea mãsurilor derealizare şi la scãderea acestora din evidenţa analiticã pe plãtitori. (2) Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, dupã împlinirea termenuluide prescripţie, nu se restituie. ART. 135 Prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale seprescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luatnaştere dreptul la compensare sau restituire.

CAP. VIII Stingerea creanţelor fiscale prin executare silitã

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale

ART. 136 Organele de executare silitã (1) În cazul în care debitorul nu îşi plãteşte de bunãvoie obligaţiile fiscale datorate,organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executaresilitã, potrivit prezentului cod. (2) Organele fiscale care administreazã creanţe fiscale sunt abilitate sã ducã laîndeplinire mãsurile asigurãtorii şi sã efectueze procedura de executare silitã. (3) Creanţele bugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã şi seutilizeazã de instituţiile publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate dinraporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se încaseazã, se administreazã, secontabilizeazã şi se utilizeazã de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenitedin fondurile alocate de la bugetul de stat, se executã prin organe proprii, acestea fiindabilitate sã ducã la îndeplinire mãsurile asigurãtorii şi sã efectueze procedura deexecutare silitã, potrivit prevederilor prezentului cod. (4) Organele prevãzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executaresilitã. (5) Pentru efectuarea procedurii de executare silitã este competent organul de executare îna cãrui razã teritorialã se gãsesc bunurile urmãribile, coordonarea întregii executãrirevenind organului de executare în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscaldebitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupã caz. În cazul încare executarea silitã se face prin poprire, aplicarea mãsurii de executare silitã se face decãtre organul de executare coordonator. (6) În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelorde conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedurainsolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr.85/2006, executarea silitã se efectueazã de organul de executare în condiţiile prezentuluicod. (7) Atunci când se constatã cã existã pericolul evident de înstrãinare, substituire saude sustragere de la executare silitã a bunurilor şi veniturilor urmãribile ale debitorului,organul de executare în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al debitoruluipoate proceda la indisponibilizarea şi executarea silitã a acestora, indiferent de locul în carese gãsesc bunurile. (8) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevãzute la alin.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 28

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(5), comunicându-le titlul executoriu în copie certificatã, situaţia debitorului, contul încare se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificareadebitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmãribile. (9) În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornitãexecutarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentrutitluri ce se executã în condiţiile prevãzute de alte dispoziţii legale, executarea silitãse va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de cãtre organele de executare prevãzute deacesta. (10) Când se constatã cã domiciliul fiscal al debitorului se aflã în raza teritorialã aaltui organ de executare, titlul executoriu împreunã cu dosarul executãrii vor fi trimiseacestuia, înştiinţându-se, dacã este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu. ART. 137 Executarea silitã în cazul debitorilor solidari (1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cãruirazã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care existã indicii cã deţinemai multe venituri sau bunuri urmãribile. (2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidenţele sale şiia mãsuri de executare silitã, comunicând întregul debit organelor de executare în a cãrorrazã teritorialã se aflã domiciliile fiscale ale celorlalţi codebitori, aplicându-sedispoziţiile art. 136. (3) Organele de executare sesizate, cãrora li s-a comunicat debitul, dupã înscriereaacestuia într-o evidenţã nominalã, vor lua mãsuri de executare silitã şi vor comunicaorganului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zilede la realizarea acestora. (4) Dacã organul de executare coordonator, care ţine evidenţa întregului debit, constatãcã acesta a fost realizat prin actele de executare silitã fãcute de el însuşi şi de celelalteorgane sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sã cearã în scris acestora din urmã sãînceteze de îndatã executarea silitã. ART. 138 Executorii fiscali (1) Executarea silitã se face de organul de executare competent prin intermediulexecutorilor fiscali. Aceştia trebuie sã deţinã o legitimaţie de serviciu pe care trebuie são prezinte în exercitarea activitãţii. (2) Executorul fiscal este împuternicit în faţa debitorului şi a terţilor prinlegitimaţia de executor fiscal şi delegaţie emisã de organul de executare silitã. (3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executaresilitã, executorii fiscali pot: a) sã intre în orice incintã de afaceri a debitorului, persoanã juridicã, sau în alteincinte unde acesta îşi pãstreazã bunurile, în scopul identificãrii bunurilor sau valorilorcare pot fi executate silit, precum şi sã analizeze evidenţa contabilã a debitorului în scopulidentificãrii terţilor care datoreazã sau deţin în pãstrare venituri ori bunuri aledebitorului; b) sã intre în toate încãperile în care se gãsesc bunuri sau valori ale debitorului,persoanã fizicã, precum şi sã cerceteze toate locurile în care acesta îşi pãstreazãbunurile; c) sã solicite şi sã cerceteze orice document sau element material care poate constitui oprobã în determinarea bunurilor proprietate a debitorului. (4) Executorul fiscal poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul sau reşedinţaunei persoane fizice, cu consimţãmântul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare vacere autorizarea instanţei judecãtoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului deprocedurã civilã. (5) Accesul executorului fiscal în locuinţã, în incinta de afaceri sau în orice altãîncãpere a debitorului, persoanã fizicã sau juridicã, se poate efectua între orele 6,00 -20,00, în orice zi lucrãtoare. Executarea începutã va putea continua în aceeaşi zi sau înzilele urmãtoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrãinãrii unor bunuri,accesul în încãperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şiîn zilele nelucrãtoare, în baza autorizaţiei prevãzute la alin. (4). (6) În absenţa debitorului sau dacã acesta refuzã accesul în oricare dintre încãperileprevãzute la alin. (3), executorul fiscal poate sã pãtrundã în acestea în prezenţa unuireprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doimartori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) şi (5). ART. 139 Executarea silitã împotriva veniturilor bugetului general consolidat Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nupot fi urmãrite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii deexecutare silitã. ART. 140 Executarea silitã împotriva unei asocieri fãrã personalitate juridicã Pentru executarea silitã a creanţelor fiscale datorate de o asociere fãrã personalitatejuridicã, chiar dacã existã un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silitatât bunurile mobile şi imobile ale asocierii, cât şi bunurile personale ale membrilor acesteia. ART. 141

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 29

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executãrii silite (1) Executarea silitã a creanţelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriuemis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãruirazã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii,constituie titlu executoriu. (2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã estescadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competentori în alt mod prevãzut de lege. (3) Modificarea titlului de creanţã atrage modificarea titlului executoriu în modcorespunzãtor. (4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine,pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificarefiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şinatura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului. (5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi unsingur titlu executoriu. (6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, setransmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii,organelor prevãzute la art. 136. (7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionãrii contravenţionale,în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente, conduce la anulareaacestora. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii decizieide imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere.Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare aproceselor-verbale de constatare a contravenţiei. (8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute laart. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumireadebitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumulsumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora,organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente. (9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un altorgan, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile. (10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituriproprii spre executare silitã organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetulde stat sau local, dupã caz. (11) În cazul în care autoritãţile administraţiei publice locale transmit titluriexecutorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale din subordineaAgenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul destat. ART. 142 Reguli privind executarea silitã (1) Executarea silitã se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietatea debitorului, urmãribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai înmãsura necesarã pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmãrite numai cu respectareacondiţiilor prevãzute de lege. (3) În cadrul procedurii de executare silitã se pot folosi succesiv sau concomitentmodalitãţile de executare silitã prevãzute de prezentul cod. (4) Executarea silitã a creanţelor fiscale nu se perimeazã. (5) Executarea silitã se desfãşoarã pânã la stingerea creanţelor fiscale înscrise întitlul executoriu, inclusiv a majorãrilor de întârziere ori a altor sume, datorate sau acordatepotrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. (6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute majorãri de întârziere saualte sume, fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organulde executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care secomunicã debitorului. (7) Faţã de terţi, inclusiv faţã de stat, o garanţie realã şi celelalte sarcini realeasupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea aufost fãcute publice prin oricare dintre metodele prevãzute de lege. ART. 143 Obligaţia de informare În vederea începerii executãrii silite, organul de executare competent se poate folosi demijloacele de probã prevãzute la art. 49, în vederea determinãrii averii şi a venituluidebitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sã furnizeze în scris, pepropria rãspundere, informaţiile solicitate. ART. 144 Precizarea naturii debitului În toate actele de executare silitã trebuie sã se indice titlul executoriu şi sã se aratenatura şi cuantumul debitului ce face obiectul executãrii. ART. 145 Somaţia (1) Executarea silitã începe prin comunicarea somaţiei. Dacã în termen de 15 zile de la

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 30

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã. Somaţiaeste însoţitã de un exemplar al titlului executoriu. (2) Somaţia cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele:numãrul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silitã; termenul în carecel somat urmeazã sã plãteascã suma prevãzutã în titlul executoriu, precum şi indicareaconsecinţelor nerespectãrii acesteia. ART. 146 Drepturi şi obligaţii ale terţului Terţul nu se poate opune sechestrãrii unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj,drept de ipotecã sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate dinvalorificarea bunului, potrivit legii. ART. 147 Evaluarea bunurilor supuse executãrii silite (1) Înaintea valorificãrii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectueazã deorganul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi.Evaluatorii independenţi sunt desemnaţi în condiţiile art. 55. Atât evaluatorii proprii, câtşi evaluatorii independenţi sunt obligaţi sã îşi îndeplineascã atribuţiile ce le revin,astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum şi din actulprin care au fost numiţi. (2) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei. (3) Atunci când se considerã necesar, organul de executare va proceda la o nouã evaluare. ART. 148 Suspendarea, întreruperea sau încetarea executãrii silite (1) Executarea silitã se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurileprevãzute de prezentul cod. (2) Executarea silitã se suspendã: a) când suspendarea a fost dispusã de instanţã sau de creditor, în condiţiile legii; b) la data comunicãrii aprobãrii înlesnirii la platã, în condiţiile legii; c) în cazul prevãzut la art. 156; d) pe o perioadã de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singurã datãpentru acelaşi debitor, prin hotãrâre a Guvernului; e) în alte cazuri prevãzute de lege. (3) Executarea silitã se întrerupe în cazurile prevãzute expres de lege. Executareasilitã nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil. (4) Executarea silitã înceteazã dacã: a) s-au stins integral obligaţiile fiscale prevãzute în titlul executoriu, inclusivobligaţiile de platã accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite însarcina debitorului, potrivit legii; b) a fost desfiinţat titlul executoriu; c) în alte cazuri prevãzute de lege. (5) Mãsurile de executare silitã aplicate în condiţiile prezentului cod se ridicã prindecizie întocmitã în cel mult 5 zile de la data la care a încetat executarea silitã, decãtre organul de executare. (6) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare genereazãimposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economicã, cu consecinţe socialedeosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motiveleinvocate de acesta, fie suspendarea temporarã totalã, fie suspendarea temporarã parţialã aexecutãrii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadã de cel mult 6luni de la data comunicãrii cãtre bancã sau alt terţ poprit a suspendãrii popririi de cãtreorganul fiscal. (7) Odatã cu cererea de suspendare prevãzutã la alin. (6) debitorul va indica bunurilelibere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrãrii, sau alte garanţii prevãzute de lege,la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silitã. (8) Dispoziţiile alin. (7) nu se aplicã în cazul în care valoarea bunurilor dejasechestrate de creditorul fiscal acoperã valoarea creanţei pentru care s-a început executareasilitã prin poprire.

SECŢIUNEA a 2-a Executarea silitã prin poprire

ART. 149 Executarea silitã a sumelor ce se cuvin debitorilor (1) Sunt supuse executãrii silite prinpoprire orice sume urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi bãneşti în lei şi învalutã, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cuorice titlu, debitorului de cãtre terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/saudeţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. (2) Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţãri primite de la instituţii sauorganizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuseexecutãrii silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fostpornitã procedura executãrii silite. (3) În cazul sumelor urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi în valutã,bãncile sunt autorizate sã efectueze convertirea în lei a sumelor în valutã, fãrã

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 31

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

consimţãmântul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziuarespectivã. (4) Sumele ce reprezintã venituri bãneşti ale debitorului persoanã fizicã, realizate caangajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specialãsunt supuse urmãririi numai în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã. (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice seînfiinţeazã de cãtre organul de executare printr-o adresã care va fi trimisã prin scrisoarerecomandatã, cu dovada de primire, terţului poprit, împreunã cu o copie certificatã de petitlul executoriu. Totodatã va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi. (6) Poprirea nu este supusã validãrii. (7) Poprirea înfiinţatã anterior, ca mãsurã asigurãtorie, devine executorie princomunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, fãcutã terţului poprit, şiînştiinţarea despre aceasta a debitorului. (8) Poprirea se considerã înfiinţatã din momentul primirii adresei de înfiinţare decãtre terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat sã înregistreze atât ziua,cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi. (9) Dupã înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat: a) sã plãteascã, de îndatã sau dupã data la care creanţa devine exigibilã, organuluifiscal, suma reţinutã şi cuvenitã, în contul indicat de organul de executare; b) sã indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceastaorganul de executare. (10) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori,terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuireasumelor potrivit ordinii de preferinţã prevãzute la art. 170. (11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fiurmãriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-seîn mod corespunzãtor. În acest caz, odatã cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu,fãcutã debitorului potrivit art. 44, o copie certificatã de pe acest titlu va fi comunicatãbãncii la care se aflã deschis contul debitorului. Despre aceastã mãsurã va fi înştiinţatşi debitorul. (12) În mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizãriibãncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasãrilezilnice în conturile în lei şi în valutã sunt indisponibilizate. Din momentulindisponibilizãrii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririiasupra disponibilitãţilor bãneşti, bãncile nu vor proceda la decontarea documentelor de platãprimite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plãţi dinconturile acestora pânã la achitarea integralã a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa deînfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plãţii drepturilor salariale. (13) Încãlcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) şi (15) atrage nulitatea oricãreiplãţi şi rãspunderea solidarã a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustraseindisponibilizãrii. Prevederile art. 28 se aplicã în mod corespunzãtor. (14) Dacã debitorul face plata în termenul prevãzut în somaţie, organul de executare vaînştiinţa de îndatã în scris bãncile pentru sistarea totalã sau parţialã aindisponibilizãrii conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligatã sã procedezeconform dispoziţiilor alin. (12). (15) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, bãncilevor urmãri executarea acestora din încasãrile zilnice realizate în contul debitorului. (16) Dispoziţiile alin. (10) se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 150 Executarea silitã a terţului poprit (1) Dacã terţul poprit înştiinţeazã organul de executare cã nu datoreazã vreo sumã debani debitorului urmãrit, precum şi în cazul în care se invocã alte neregularitãţi privindînfiinţarea popririi, instanţa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã se aflãdomiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei pãrţiinteresate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi. (2) Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. (3) Pe baza hotãrârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organulde executare poate începe executarea silitã a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.

SECŢIUNEA a 3-a Executarea silitã a bunurilor mobile

ART. 151 Executarea silitã a bunurilor mobile (1) Sunt supuse executãrii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiileprevãzute de lege. (2) În cazul debitorului persoanã fizicã nu pot fi supuse executãrii silite, fiindnecesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale: a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formareaprofesionalã, precum şi cele strict necesare exercitãrii profesiei sau a altei ocupaţii cucaracter permanent, inclusiv cele necesare desfãşurãrii activitãţii agricole, cum suntuneltele, seminţele, îngrãşãmintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 32

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale,precum şi obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelaşi fel; c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de douã luni, iar dacãdebitorul se ocupã exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pânã la noua recoltã; d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încãlzit şi pentru preparareahranei, socotit pentru 3 luni de iarnã; e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave; f) bunurile declarate neurmãribile prin alte dispoziţii legale. (3) Bunurile debitorului persoanã fizicã necesare desfãşurãrii activitãţii de comerţnu sunt exceptate de la executare silitã. (4) Executarea silitã a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificareaacestora, chiar dacã acestea se aflã la un terţ. Sechestrul se instituie printr-unproces-verbal. (5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca mãsurã asigurãtorie nu este necesarã onouã sechestrare. (6) Executorul fiscal, la începerea executãrii silite, este obligat sã verifice dacãbunurile prevãzute la alin. (5) se gãsesc la locul aplicãrii sechestrului şi dacã nu au fostsubstituite sau degradate, precum şi sã sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul încare cele gãsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei. (7) Bunurile nu vor fi sechestrate dacã prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperidecât cheltuielile executãrii silite. (8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte undrept de gaj care conferã acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptulde gaj în sensul prevederilor dreptului comun. (9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate suntindisponibilizate. Cât timp dureazã executarea silitã debitorul nu poate dispune de acestebunuri decât cu aprobarea datã, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acesteiinterdicţii atrage rãspunderea, potrivit legii, a celui în culpã. (10) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizãrii prevãzute la alin.(9) sunt lovite de nulitate absolutã. (11) În cazurile în care nu au fost luate mãsuri asigurãtorii pentru realizarea integralãa creanţei fiscale şi la începerea executãrii silite se constatã cã existã pericolul evidentde înstrãinare, substituire sau sustragere de la urmãrire a bunurilor urmãribile aledebitorului, sechestrarea lor va fi aplicatã odatã cu comunicarea somaţiei. ART. 152 Procesul-verbal de sechestru (1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a fãcutsechestrul; b) numele şi prenumele executorului fiscal care aplicã sechestrul, numãrul legitimaţiei şial delegaţiei; c) numãrul dosarului de executare, data şi numãrul de înregistrare a somaţiei, precum şititlul executoriu în baza cãruia se face executarea silitã; d) temeiul legal în baza cãruia se face executarea silitã; e) sumele datorate pentru a cãror executare silitã se aplicã sechestrul, inclusiv celereprezentând majorãri de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actulnormativ în baza cãruia a fost stabilitã obligaţia de platã; f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã ori, în lipsa acestuia, alepersoanei majore ce locuieşte împreunã cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele,prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţã la aplicarea sechestrului,precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane; g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecãruia,dupã aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora,menţionându-se starea de uzurã şi eventualele semne particulare ale fiecãrui bun, precum şidacã s-au luat mãsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea dela locul unde se aflã, sau de administrare ori conservare a acestora, dupã caz; h) menţiunea cã evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, încazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesitã cunoştinţe despecialitate; i) menţiunea fãcutã de debitor privind existenţa sau inexistenţa unui drept de gaj,ipotecã ori privilegiu, dupã caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurilesechestrate; j) numele, prenumele şi adresa persoanei cãreia i s-au lãsat bunurile, precum şi locul dedepozitare a acestora, dupã caz; k) eventualele obiecţii fãcute de persoanele de faţã la aplicarea sechestrului; l) menţiunea cã, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheieriiprocesului-verbal de sechestru debitorul nu plãteşte obligaţiile fiscale, se va trece lavalorificarea bunurilor sechestrate; m) semnãtura executorului fiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care aufost de faţã la sechestrare. Dacã vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sãsemneze, executorul fiscal va menţiona aceastã împrejurare. (2) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predã debitorului sub semnãturã

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 33

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

sau i se comunicã la domiciliul ori sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul,custodelui, acesta din urmã semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în pãstrare. (3) În vederea valorificãrii organul de executare este obligat sã verifice dacã bunurilesechestrate se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacã nu aufost substituite sau degradate. (4) Când bunurile sechestrate gãsite cu ocazia verificãrii nu sunt suficiente pentrurealizarea creanţei fiscale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentruidentificarea şi urmãrirea altor bunuri ale debitorului. (5) Dacã se constatã cã bunurile nu se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal desechestru sau dacã au fost substituite sau degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal deconstatare. Pentru bunurile gãsite cu prilejul investigaţiilor efectuate conform alin. (4) se vaîncheia procesul-verbal de sechestru. (6) Dacã se sechestreazã şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori,organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru. (7) Executorul fiscal care constatã cã bunurile fac obiectul unui sechestru anterior vaconsemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale desechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, cândeste necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica. (8) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considerãsechestrate şi în cadrul noii executãri silite. (9) În cazul în care executorul fiscal constatã cã în legãturã cu bunurile sechestrates-au sãvârşit fapte care pot constitui infracţiuni va consemna aceasta în procesul-verbal desechestru şi va sesiza de îndatã organele de urmãrire penalã competente. ART. 153 Custodele (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lãsate în custodia debitorului, a creditoruluisau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupã caz, orivor fi ridicate şi depozitate de cãtre acesta. Atunci când bunurile sunt lãsate în custodiadebitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constatã cã existã pericolde substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor. (2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valutã,titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artã, colecţiide valoare, acestea se ridicã şi se depun, cel târziu a doua zi lucrãtoare, la unitãţilespecializate. (3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru. (4) În cazul în care custodele este o altã persoanã decât debitorul sau creditorul,organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusã.

SECŢIUNEA a 4-a Executarea silitã a bunurilor imobile

ART. 154 Executarea silitã a bunurilor imobile (1) Sunt supuse executãrii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţiaîn care debitorul deţine bunuri în proprietate comunã cu alte persoane, executarea silitã seva întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectivasupra sultei. (2) Executarea silitã imobiliarã se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesoriibunului imobil, prevãzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmãrite decât odatã cuimobilul. (3) În cazul debitorului persoanã fizicã nu poate fi supus executãrii silite spaţiulminim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. (4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silitã seface pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din sãvârşirea de infracţiuni. (5) Executorul fiscal care aplicã sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru,dispoziţiile art. 151 alin. (9) şi (10) şi ale art. 152 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile. (6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecãlegalã. (7) Dreptul de ipotecã conferã creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşidrepturi ca şi dreptul de ipotecã, în sensul prevederilor dreptului comun. (8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul vasolicita de îndatã biroului de carte funciarã efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând unexemplar al procesului-verbal de sechestru. (9) Biroul de carte funciarã va comunica organelor de executare, la cererea acestora, întermen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care greveazã imobilul urmãrit, precum şititularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de cãtre organul de executare şi chemaţi latermenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului. (10) Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la alin. (9),sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru albunului imobil în evidenţele de publicitate imobiliarã, sã comunice în scris organului deexecutare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv. ART. 155

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 34

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Instituirea administratorului-sechestru (1) La instituirea sechestrului şi în tot cursul executãrii silite, organul de executarepoate numi un administrator-sechestru, dacã aceastã mãsurã este necesarã pentru administrareaimobilului urmãrit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrareaacestuia, inclusiv pentru apãrarea în litigii privind imobilul respectiv. (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altã persoanã fizicãsau juridicã. (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) launitãţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare. (4) Când administrator-sechestru este numitã o altã persoanã decât creditorul saudebitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusã. ART. 156 Suspendarea executãrii silite a bunurilor imobile (1) Dupã primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului deexecutare, în termen de 15 zile de la comunicare, sã îi aprobe ca plata integralã acreanţelor fiscale sã se facã din veniturile bunului imobil urmãrit sau din alte venituri alesale pe timp de cel mult 6 luni. (2) De la data aprobãrii cererii debitorului, executarea silitã începutã asupra bunuluiimobil se suspendã. (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silitã imobiliarãînainte de expirarea termenului de 6 luni. (4) Dacã debitorul persoanã juridicã cãruia i s-a aprobat suspendarea conformprevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silitã sau îşi provoacãinsolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 27.

SECŢIUNEA a 5-a Executarea silitã a altor bunuri

ART. 157 Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini (1) Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini, care suntale debitorului, se efectueazã în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurileimobile. (2) Pentru executarea silitã a recoltelor şi a fructelor culese sunt aplicabile prevederileprezentului cod privind bunurile mobile. (3) Organul de executare va hotãrî, dupã caz, valorificarea fructelor neculese sau arecoltelor aşa cum sunt prinse de rãdãcini sau dupã ce vor fi culese. ART. 158 Executarea silitã a unui ansamblu de bunuri (1) Bunurile mobile şi/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individualşi/sau în ansamblu dacã organul de executare apreciazã cã astfel acestea pot fi vândute încondiţii mai avantajoase. (2) Organul de executare îşi poate schimba opţiunea în orice fazã a executãrii, cureluarea procedurii. (3) Pentru executarea silitã a bunurilor prevãzute la alin. (1) organul de executare vaproceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod. (4) Prevederile secţiunii a 3-a privind executarea silitã a bunurilor mobile şi alesecţiunii a 4-a privind executarea silitã a bunurilor imobile, precum şi ale art. 165 privindplata în rate se aplicã în mod corespunzãtor.

SECŢIUNEA a 6-a Valorificarea bunurilor

ART. 159 Valorificarea bunurilor sechestrate (1) În cazul în care creanţa fiscalã nu este stinsã în termen de 15 zile de la dataîncheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fãrã efectuarea altei formalitãţi,la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-adispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executãrii silite. (2) Pentru a realiza executarea silitã cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seamaatât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cât şi de drepturile şi obligaţiiledebitorului urmãrit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate înuna dintre modalitãţile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţã de dateleconcrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientã. (3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilorsechestrate prin: a) înţelegerea pãrţilor; b) vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile; c) vânzare directã; d) vânzare la licitaţie; e) alte modalitãţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case delicitaţii, agenţii imobiliare sau societãţi de brokeraj, dupã caz.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 35

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(4) Dacã au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradãrii, acestea pot fivândute în regim de urgenţã. (5) Dacã din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între pãrţi data, locul sau oravânzãrii directe sau la licitaţie a fost schimbatã de organul de executare, se vor face altepublicaţii şi anunţuri, potrivit art. 162. (6) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai cãtre persoane fizice sau juridice care nuau obligaţii fiscale restante. (7) În sensul alin. (6), în categoria obligaţiilor fiscale restante nu se cuprindobligaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânãri sau eşalonãrila platã. ART. 160 Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii pãrţilor (1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii pãrţilor se realizeazã de debitorulînsuşi, cu acordul organului de executare, astfel încât sã se asigure o recuperarecorespunzãtoare a creanţei fiscale. Debitorul este obligat sã prezinte în scris organului deexecutare propunerile ce i s-au fãcut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicândnumele şi adresa potenţialului cumpãrãtor, precum şi termenul în care acesta din urmã vaachita preţul propus. (2) Preţul propus de cumpãrãtor şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai micdecât preţul de evaluare. (3) Organul de executare, dupã analiza propunerilor prevãzute la alin. (1), va comunicaaprobarea indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat decumpãrãtor. (4) Indisponibilizarea prevãzutã la art. 151 alin. (9) şi (10) se ridicã dupã creditareacontului bugetar menţionat la alin. (3). ART. 161 Valorificarea bunurilor prin vânzare directã (1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directã se poate realiza în urmãtoarele cazuri: a) pentru bunurile prevãzute la art. 159 alin. (4); b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacã se recupereazãintegral creanţa fiscalã; c) dupã finalizarea unei licitaţii, dacã bunul/bunurile sechestrate nu au fost vândute şise oferã cel puţin preţul de evaluare. (2) Vânzarea directã se realizeazã prin încheierea unui proces-verbal care constituietitlu de proprietate. (3) În cazul în care organul de executare înregistreazã în condiţiile prevãzute laalin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferã cel mai mare preţ faţã depreţul de evaluare. ART. 162 Vânzarea bunurilor la licitaţie (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul deexecutare este obligat sã efectueze publicitatea vânzãrii cu cel puţin 10 zile înainte dedata fixatã pentru desfãşurarea licitaţiei. (2) Publicitatea vânzãrii se realizeazã prin afişarea anunţului privind vânzarea lasediul organului de executare, al primãriei în a cãrei razã teritorialã se aflã bunurilesechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzãrii, dacã acesta este altuldecât cel unde se aflã bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzãriibunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largã circulaţie, într-uncotidian local, în pagina de internet sau, dupã caz, în Monitorul Oficial al României, Parteaa IV-a, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute de lege. (3) Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele,administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care greveazãbunul urmãrit. (4) Anunţul privind vânzarea cuprinde urmãtoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis; c) numele şi semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şiştampila organului fiscal emitent; d) numãrul dosarului de executare silitã; e) bunurile care se oferã spre vânzare şi descrierea lor sumarã; f) preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul vânzãrii lalicitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare; g) indicarea, dacã este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care greveazãbunurile; h) data, ora şi locul vânzãrii; i) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sã înştiinţezedespre aceasta organul de executare înainte de data stabilitã pentru vânzare; j) invitaţia cãtre toţi cei interesaţi în cumpãrarea bunurilor sã se prezinte latermenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi pânã la acel termen sã prezinte oferte decumpãrare; k) menţiunea cã ofertanţii sunt obligaţi sã depunã în cazul vânzãrii la licitaţie,pânã la termenul prevãzut la alin. (7), o taxã de participare ori o scrisoare de garanţie

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 36

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

bancarã, reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei; l) menţiunea cã toţi cei interesaţi în cumpãrarea bunurilor trebuie sã prezinte dovadaemisã de organele fiscale cã nu au obligaţii fiscale restante; m) data afişãrii publicaţiei de vânzare. (5) Licitaţia se ţine la locul unde se aflã bunurile sechestrate sau la locul stabilit deorganul de executare, dupã caz. (6) Debitorul este obligat sã permitã ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care ledeţine, dacã sunt adecvate acestui scop. (7) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de datalicitaţiei, urmãtoarele documente: a) oferta de cumpãrare; b) dovada plãţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii degaranţie bancarã, potrivit alin. (11) ori (12); c) împuternicirea persoanei care îl reprezintã pe ofertant; d) pentru persoanele juridice de naţionalitate românã, copie de pe certificatul unic deînregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului; e) pentru persoanele juridice strãine, actul de înmatriculare tradus în limba românã; f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate; g) pentru persoanele fizice strãine, copie de pe paşaport; h) dovada, emisã de organele fiscale, cã nu are obligaţii fiscale restante faţã deacestea. (8) Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie,diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie. (9) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpãrare scrise, dacãacesta este superior celui prevãzut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest dinurmã preţ. (10) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, darnu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentãrii unui singur ofertant la licitaţie,comisia poate sã îl declare adjudecatar dacã acesta oferã cel puţin preţul de pornire alicitaţiei. (11) Taxa de participare reprezintã 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plãteşteîn lei la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la dataîntocmirii procesuluiverbal de licitaţie, organul fiscal va restitui taxa de participareparticipanţilor care au depus oferte de cumpãrare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari,iar în cazul adjudecãrii, taxa se reţine în contul preţului. Taxa de participare nu serestituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheiereaprocesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plãtit preţul. Taxa departicipare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepţia cazului în careexecutarea silitã este organizatã de organele fiscale prevãzute la art. 35, caz în care taxade participare se face venit la bugetele locale. (12) Pentru participarea la licitaţie, ofertanţii pot constitui şi garanţii, încondiţiile legii, sub forma scrisorii de garanţie bancarã. (13) Scrisoarea de garanţie bancarã, constituitã în condiţiile alin. (12), sevalorificã de organul de executare în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar şi/sauîn situaţiile prevãzute la alin. (11) teza a treia. ART. 163 Comisia de licitaţie (1) Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizatã de o comisie condusã deun preşedinte. (2) Comisia de licitaţie este constituitã din 3 persoane desemnate de organul de conducereal creditorului bugetar. (3) Comisia de licitaţie verificã şi analizeazã documentele de participare şi afişeazã lalocul licitaţiei, cu cel puţin o orã înaintea începerii acesteia, lista cuprinzândofertanţii care au depus documentaţia completã de participare. (4) Ofertanţii se identificã dupã numãrul de ordine de pe lista de participare, dupãcare preşedintele comisiei anunţã obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfãşurare aacesteia. (5) La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul fiscal va da citire maiîntâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite pânã la data prevãzutã la art.162 alin. (7). (6) Dacã la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţinpreţul de pornire a licitaţiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa untermen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii. (7) În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nus-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, învederea ţinerii celei de-a treia licitaţii. (8) La a treia licitaţie creditorii urmãritori sau intervenienţi nu pot sã adjudecebunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare. (9) Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o nouã publicitate a vânzãrii, conformprevederilor art. 162. (10) Dupã licitarea fiecãrui bun se va întocmi un procesverbal privind desfãşurarea şirezultatul licitaţiei.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 37

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(11) În procesul-verbal prevãzut la alin. (10) se vor menţiona, pe lângã elementeleprevãzute la art. 43 alin. (2), şi urmãtoarele: numele şi prenumele sau denumireacumpãrãtorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia; numãrul dosarului de executaresilitã; indicarea bunurilor adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pevaloarea adãugatã, dacã este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumeleoferite de fiecare participant, precum şi, dacã este cazul, menţionarea situaţiilor în carevânzarea nu s-a realizat. ART. 164 Adjudecarea (1) Dupã adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sã plãteascã preţul, diminuat cucontravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sauprin decontare bancarã, în cel mult 5 zile de la data adjudecãrii. (2) Dacã adjudecatarul nu plãteşte preţul, licitaţia se va relua în termen de 10 zile dela data adjudecãrii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sã plãteascã cheltuielileprilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este maimic, diferenţa de preţ. Adjudecatarul va putea sã achite preţul oferit iniţial şi sã facãdovada achitãrii acestuia pânã la termenul prevãzut la art. 162 alin. (7), caz în care va fiobligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. (3) Cu sumele încasate din eventuala diferenţã de preţ, percepute în temeiul alin. (2),se vor stinge creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza cãruia s-a începutexecutarea silitã. (4) Dacã la urmãtoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligatsã plãteascã toate cheltuielile prilejuite de urmãrirea acestuia. (5) Termenul prevãzut la alin. (1) se aplicã şi în cazul valorificãrii conformînţelegerii pãrţilor sau prin vânzare directã. ART. 165 Plata în rate (1) În cazul vânzãrii la licitaţie a bunurilor imobile cumpãrãtorii pot solicita platapreţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul deadjudecare a bunului imobil şi cu plata unei majorãri de întârziere stabilite conformprezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de platã a preţuluiîn rate. (2) Cumpãrãtorul nu va putea înstrãina bunul imobil decât dupã plata preţului înîntregime şi a majorãrii de întârziere stabilite. (3) În cazul neplãţii avansului prevãzut la alin. (1), dispoziţiile art. 164 se aplicãîn mod corespunzãtor. (4) Suma reprezentând majorarea de întârziere nu stinge creanţele fiscale pentru care s-aînceput executarea silitã şi constituie venit al bugetului corespunzãtor creanţei principale. ART. 166 Procesul-verbal de adjudecare (1) În cazul vânzãrii bunurilor imobile, organul de executare va încheia procesul-verbalde adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preţului sau aavansului prevãzut la art. 165 alin. (1), dacã bunul a fost vândut cu plata în rate.Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietateoperând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunuluiimobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, biroului de carte funciarã pentru aînscrie interdicţia de înstrãinare şi grevare a bunului pânã la plata integralã a preţuluişi a majorãrii de întârziere stabilite pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se faceînscrierea în cartea funciarã. (2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (1) va cuprinde, pe lângãelementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi urmãtoarele menţiuni: a) numãrul dosarului de executare silitã; b) numãrul şi data procesului-verbal de desfãşurare a licitaţiei; c) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul cumpãrãtorului; d) codul de identificare fiscalã a debitorului şi cumpãrãtorului; e) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; f) modalitatea de platã a diferenţei de preţ în cazul în care vânzarea s-a fãcut cuplata în rate; g) datele de identificare a bunului; h) menţiunea cã acest document constituie titlu de proprietate şi cã poate fi înscris încartea funciarã; i) menţiunea cã pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe bazacãruia se emite titlu executoriu împotriva cumpãrãtorului care nu plãteşte diferenţa depreţ, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata preţului în rate; j) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sãu legal, dupã caz. (3) În cazul în care cumpãrãtorul cãruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nuplãteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silitpentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competentpe baza procesului-verbal de adjudecare. (4) În cazul vânzãrii bunurilor mobile, dupã plata preţului, executorul fiscalîntocmeşte în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu deproprietate.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 38

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (4) va cuprinde, pe lângãelementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi elementele prevãzute la alin. (2) din prezentularticol, cu excepţia lit. f), h) şi i), precum şi menţiunea cã acest document constituie titlude proprietate. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului deexecutare coordonator şi cumpãrãtorului. ART. 167 Reluarea procedurii de valorificare (1) Dacã bunurile supuse executãrii silite nu au putut fi valorificate prin modalitãţileprevãzute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu menţinerea mãsurii deindisponibilizare, pânã la împlinirea termenului de prescripţie. În cadrul acestui termenorganul de executare poate relua oricând procedura de valorificare şi va putea, dupã caz, sã iamãsura numirii, menţinerii ori schimbãrii administratorului-sechestru ori custodelui. (2) În cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitaţie,cu ocazia reluãrii procedurii în cadrul termenului de prescripţie, dacã organul de executareconsiderã cã nu se impune o nouã evaluare, preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai micdecât 50% din preţul de evaluare a bunurilor. (3) În cazul în care debitorii cãrora urma sã li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nuse mai aflã la domiciliul fiscal declarat şi, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fiidentificaţi, organul fiscal va proceda la înştiinţarea acestora, cu procedura prevãzutãpentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), cã bunul în cauzã este pãstratla dispoziţia proprietarului pânã la împlinirea termenului de prescripţie, dupã care va fivalorificat potrivit dispoziţiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate înproprietatea privatã a statului, dacã legea nu prevede altfel. (4) Cele arãtate la alin. (3) vor fi consemnate într-un procesverbal întocmit de organulfiscal. (5) În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevãzut la alin. (4) încondiţiile legii se va sesiza instanţa judecãtoreascã competentã cu acţiune în constatareadreptului de proprietate privatã a statului asupra bunului respectiv.

CAP. IX Cheltuieli

ART. 168 Cheltuieli de executare silitã (1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silitã sunt în sarcinadebitorului. (2) Suma cheltuielilor cu executarea silitã se stabileşte de organul de executare, prinproces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bazãdocumente privind cheltuielile efectuate. (3) Cheltuielile de executare silitã a creanţelor fiscale se avanseazã de organele deexecutare, din bugetul acestora. (4) Cheltuielile de executare silitã care nu au la bazã documente care sã ateste cã aufost efectuate în scopul executãrii silite nu sunt în sarcina debitorului urmãrit. (5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silitã se fac venit la bugetuldin care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silitã acreanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care se fac venit labugetul de stat, dacã legea nu prevede altfel.

CAP. X Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silitã

ART. 169 Sumele realizate din executare silitã (1) Suma realizatã în cursul procedurii de executare silitã reprezintã totalitateasumelor încasate dupã comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevãzutã de prezentul cod. (2) Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conformalin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanţa principalã şi apoi accesoriile acesteia. (3) Dacã suma ce reprezintã atât creanţa fiscalã, cât şi cheltuielile de executare estemai micã decât suma realizatã prin executare silitã, cu diferenţa se va proceda lacompensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupã caz. (4) Despre sumele de restituit debitorul va fi înştiinţat de îndatã. ART. 170 Ordinea de distribuire (1) În cazul în care executarea silitã a fost pornitã de mai mulţi creditori sau cândpânã la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditorititlurile lor, organele prevãzute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potriviturmãtoarei ordini de preferinţã, dacã legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea şi conservareabunurilor al cãror preţ se distribuie; b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumelecuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor,pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã de muncã, pentru prevenirea îmbolnãvirilor,

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 39

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

refacerea sau întãrirea sãnãtãţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurãrilorsociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzateprin moarte, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii; c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau deplatã a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã; d) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilitepotrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetuluiasigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentând despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţiipublice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri deservicii sau executãri de lucrãri, precum şi din chirii sau arenzi; h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; i) alte creanţe. (2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţã, dacã legea nu prevedealtfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori proporţional cu creanţafiecãruia. ART. 171 Reguli privind eliberarea şi distribuirea (1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesccondiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiţiile prevãzute laart. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţã de alţi creditori care augaranţii reale asupra bunului respectiv. (2) Accesoriile creanţei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea depreferinţã a creanţei principale. (3) Dacã existã creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecã saualte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoştinţã în condiţiile art. 152alin. (6) şi ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului,creanţele lor vor fi plãtite înaintea creanţelor prevãzute la art. 170 alin. (1) lit. b). Înacest caz, organul de executare este obligat sã îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii înfavoarea cãrora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului. (4) Creditorii care nu au participat la executarea silitã pot depune titlurile lor învederea participãrii la distribuirea sumelor realizate prin executare silitã, numai pânã ladata întocmirii de cãtre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea saudistribuirea acestor sume. (5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va face numai dupãtrecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda,dupã caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea pãrţilor şi a creditorilorcare şi-au depus titlurile. (6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va consemna deexecutorul fiscal de îndatã într-un proces-verbal, care se va semna de toţi ceiîndreptãţiţi. (7) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate dinexecutarea silitã poate cere executorului fiscal sã consemneze în procesul-verbal obiecţiilesale. (8) Dupã întocmirea procesului-verbal prevãzut la alin. (6) niciun creditor nu mai esteîn drept sã cearã sã participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silitã.

CAP. XI Contestaţia la executare silitã

ART. 172 Contestaţia la executare silitã (1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executareefectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum şiîn cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condiţiilelegii. (2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executãrii silite prin ordonanţãpreşedinţialã prevãzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu sunt aplicabile. (3) Contestaţia poate fi fãcutã şi împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia afost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de oinstanţã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nuexistã o altã procedurã prevãzutã de lege. (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecãtoreascã competentã şi se judecã înprocedurã de urgenţã. ART. 173 Termen de contestare (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decãderii, de la datacând: a) contestatorul a luat cunoştinţã de executarea ori de actul de executare pe care lecontestã, din comunicarea somaţiei sau din altã înştiinţare primitã ori, în lipsa acestora,

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 40

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoştinţã, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare dea îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoştinţã, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuireasumelor pe care le contestã. (2) Contestaţia prin care o terţã persoanã pretinde cã are un drept de proprietate sauun alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15zile dupã efectuarea executãrii. (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevãzut la alin. (2) nu îl împiedicã pecel de-al treilea sã îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptuluicomun. ART. 174 Judecarea contestaţiei (1) La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cãrui razãteritorialã se gãsesc bunurile urmãrite ori, în cazul executãrii prin poprire, îşi aresediul sau domiciliul terţul poprit. (2) La cererea pãrţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei laexecutare, asupra împãrţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comunã cualte persoane. (3) Dacã admite contestaţia la executare, instanţa, dupã caz, poate dispune anulareaactului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executãriiînseşi, anularea sau lãmurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cãruiîndeplinire a fost refuzatã. (4) În cazul anulãrii actului de executare contestat sau al încetãrii executãrii înseşişi al anulãrii titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotãrâre sã i serestituie celui îndreptãţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerileprin poprire. (5) În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organuluide executare, la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iar cândcontestaţia a fost exercitatã cu rea-credinţã, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la50 lei la 1.000 lei.

CAP. XII Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalitãţi

ART. 175 Darea în platã (1) Creanţele fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin AgenţiaNaţionalã de Administrare Fiscalã şi cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cerereadebitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publicã astatului sau, dupã caz, a unitãţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv acelor supuse executãrii silite. (2) În scopul prevãzut la alin. (1), organul fiscal va transmite cererea, însoţitã depropunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor sau, dupãcaz, de cãtre unitatea administrativ-teritorialã. Cererea va fi însoţitã de documentaţiacare se stabileşte prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. (3) Comisia prevãzutã la alin. (2) va analiza cererea numai în condiţiile existenţeiunor solicitãri de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri şi va hotãrî,prin decizie, asupra modului de soluţionare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia vadispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietateapublicã a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale. Comisia poate respinge cererea însituaţia în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public. (4) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publicã a bunului imobil constituie titlu deproprietate. (5) Bunurile imobile trecute în proprietatea publicã conform alin. (1) vor fi date înadministrare în condiţiile legii. Pânã la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispusdarea în administrare, imobilul se aflã în custodia instituţiei care a solicitat preluarea înadministrare. (6) La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publicã astatului a bunului imobil înceteazã mãsura de indisponibilizare a acestuia, precum şi calitateade administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacã este cazul. (7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsã între dataîncheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publicã a statului a bunurilor imobileşi preluarea în administrare prin hotãrâre a Guvernului sunt suportate de instituţia publicãsolicitantã. În cazul în care Guvernul hotãrãşte darea în administrare cãtre altãinstituţie publicã decât cea solicitantã, cheltuielile de administrare se suportã deinstituţia publicã cãreia i-a fost atribuit bunul în administrare. (8) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publicã conform prezentuluicod au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul va fi obligatla plata sumelor stinse prin aceastã modalitate. Creanţele fiscale renasc la data la carebunurile imobile au fost restituite terţului. (9) În cazul în care, în interiorul termenului de prescripţie a creanţelor fiscale,

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 41

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

comisia prevãzutã la alin. (3) ia cunoştinţã despre unele aspecte privind bunurile imobile,necunoscute la data aprobãrii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaţiei defapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanţefiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publicã, dispoziţiile alin. (8)aplicându-se în mod corespunzãtor. (10) În situaţiile prevãzute la alin. (8) şi (9), pentru perioada cuprinsã între datatrecerii în proprietatea publicã şi data la care au renãscut creanţele fiscale, respectiv datarevocãrii deciziei prin care s-a aprobat darea în platã, nu se datoreazã majorãri deîntârziere. ART. 176 Insolvabilitatea (1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cãrui venituri sau bunuriurmãribile au o valoare mai micã decât obligaţiile fiscale de platã sau care nu are venituriori bunuri urmãribile. (2) Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate care nuau venituri sau bunuri urmãribile, conducãtorul organului de executare dispune scoatereacreanţei din evidenţa curentã şi trecerea ei într-o evidenţã separatã. (3) În cazul debitorilor prevãzuţi la alin. (2), prin excepţie de la dispoziţiile art.148 alin. (3), executarea silitã se întrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin odatã pe an sã efectueze o investigaţie asupra stãrii acestor contribuabili, care nu constituieacte de executare silitã. (4) În cazurile în care se constatã cã debitorii au dobândit venituri sau bunuriurmãribile, organele de executare vor lua mãsurile necesare de trecere din evidenţã separatãîn evidenţa curentã şi de executare silitã. (5) Dacã la sfârşitul perioadei de prescripţie nu se constatã dobândirea unor bunuri sauvenituri urmãribile, organele de executare vor proceda la scãderea creanţelor fiscale dinevidenţa analiticã pe plãtitor, potrivit art. 134. Scãderea se face şi în cursul perioadei deprescripţie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispãruţi, pentru care nuexistã moştenitori care au acceptat succesiunea. (6) Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrulcomerţului, se scad din evidenţa analiticã pe plãtitor dupã radiere, indiferent dacã s-aatras sau nu rãspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiilelegii. ART. 177 Deschiderea procedurii insolvenţei (1) În vederea recuperãrii creanţelor fiscale de la debitorii care se aflã în stare deinsolvenţã, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate,respectiv compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, vordeclara lichidatorilor creanţele existente, la data declarãrii, în evidenţa fiscalã peplãtitor. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi în vederea recuperãrii creanţelor fiscale de ladebitorii aflaţi în lichidare în condiţiile Legii nr. 359/2004 privind simplificareaformalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilorfamiliale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizareafuncţionãrii persoanelor juridice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (3) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenţei se vor înaintainstanţelor judecãtoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni. ART. 178 Anularea creanţelor fiscale (1) În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prinpoştã, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executãrii silite, conducãtorul organuluide executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicareasomaţiei prin poştã sunt suportate de organul fiscal. (2) Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de10 lei, se anuleazã. Anual, prin hotãrâre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelorfiscale care pot fi anulate. (3) În cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevãzutã la alin. (2)reprezintã limita maximã pânã la care, prin hotãrâre, autoritãţile deliberative potstabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.

CAP. XIII Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale

ART. 179 Scopul Prezentul capitol stabileşte norme pentru recuperarea în România a unor creanţe stabiliteîntr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi pentru recuperarea într-un alt statmembru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România. ART. 180

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 42

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Sfera de aplicare (1) Prezentul capitol se aplicã tuturor creanţelor aferente: a) restituţiilor, intervenţiilor şi altor mãsuri care fac parte din sistemul de finanţareintegralã sau parţialã a Fondului European de Garantare a Agriculturii (FEGA) şi a FonduluiEuropean Agricol pentru Dezvoltare Ruralã (FEADR), inclusiv sumelor datorate în cadrul acestoracţiuni; b) contribuţiilor, cotizaţiilor şi altor drepturi prevãzute în cadrul organizãrii comunea pieţelor din sectorul zahãrului; c) drepturilor de import reprezentând taxele vamale şi taxele cu efect echivalent prevãzutela importul de mãrfuri, precum şi taxele la import prevãzute în cadrul politicii agricolecomune sau în cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã dintransformarea produselor agricole; d) drepturilor de export reprezentând taxele vamale şi taxele cu efect echivalent prevãzutela exportul de mãrfuri, precum şi taxele la export prevãzute în cadrul politicii agricolecomune sau în cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã dintransformarea produselor agricole; e) taxei pe valoarea adãugatã; f) accizelor pentru: bere, vinuri, bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produseintermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice şi energie electricã; g) impozitelor pe venit şi pe capital, astfel cum sunt definite în Codul fiscal; h) taxelor pe primele de asigurare, inclusiv taxelor de naturã identicã sau similarã, carecompleteazã ori înlocuiesc taxele pe primele de asigurare prevãzute la alin. (2); i) dobânzilor, majorãrilor de întârziere, penalitãţilor şi amenzilor administrative şicheltuielilor privind creanţele menţionate la lit. a)-h), cu excepţia oricãrei sancţiunipenale prevãzute de legislaţia în vigoare în statul membru în care îşi are sediulautoritatea solicitatã. (2) Taxele pe primele de asigurãri prevãzute la alin. (1) lit. h) sunt cele prevãzute delegea naţionalã, cunoscute ca: a) în Austria: "Versicherungssteuer" şi "Feuerschutzsteuer"; b) în Belgia: "Taxe annuelle sur les contrats d'assurance" şi "Jaarlijkse taks op deverzekeringscontracten"; c) în Germania: "Versicherungssteuer" şi "Feuerschutzsteuer"; d) în Danemarca: "Afgift af lysfartojsforsikringer", "Afgift af ansvarsforsikringer formotorkoretojer m.v." şi "Stempelafgift af forsikringspraemier"; e) în Spania: "Impuesto sobre la prima de seguros"; f) în Grecia: [« * »]; ___________ (NOTA C.T.C.E)* Text în limba greacã. (a se vedea imaginea asociatã)

g) în Franţa: "Taxe sur les conventions d'assurances"; h) în Finlanda: "Eraista vakuutusmaksuista suoritettava vero/skatt pa vissaforsakringspremier" şi "Palosuojelumaksu/brandskyddsavgift"; i) în Italia: "Imposte sulle assicurazioni private ed i contratti vitalizi di cui alla legge29.10.1967 no 1216"; j) în Irlanda: "Levy on insurance premiums"; k) în Luxemburg: "Impot sur les assurances" şi "Impot dans l'interet du service d'incendie"; l) în Ţãrile de Jos: "Assurantiebelasting"; m) în Portugalia: "Imposto de selo sobre os pr\f2ιmios de seguros"; n) în Suedia: niciunul; o) în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: "insurance premium tax (IPT)"; p) în Malta: "Taxxa fuq Dokumenti u Trasferimenti"; q) în Slovenia: "davek od prometa zavarovalnih poslov" şi "pozarna taksa". ART. 181 Autoritatea competentã din România (1) Autoritãţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitolsunt: a) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. a), e), f) şi h), AgenţiaNaţionalã de Administrare Fiscalã; b) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. b), Agenţia de Plãţi şiIntervenţie pentru Agriculturã; c) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. c)-f) care se datoreazã încadrul operaţiunilor vamale, Autoritatea Naţionalã a Vãmilor; d) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agenţia Naţionalã deAdministrare Fiscalã şi autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz. (2) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) sunt competente şi pentru recuperarea dobânzilor,majorãrilor de întârziere, penalitãţilor şi amenzilor administrative, precum şi cheltuielilorprevãzute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creanţelor principale pentru a cãrorrecuperare sunt competente.

SECŢIUNEA a 2-a Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţã

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 43

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

emise într-un alt stat membru

ART. 182 Furnizarea de informaţii (1) Autoritãţile competente prevãzute la art. 181 vor furniza, la cererea autoritãţiicompetente dintr-un alt stat membru, denumit în prezenta secţiune autoritate solicitantã, toateinformaţiile utile pentru recuperarea unei creanţe, cu excepţia cazului în care: a) informaţia nu poate fi furnizatã potrivit dispoziţiilor prezentului cod; b) informaţia constituie secret comercial, industrial sau profesional; c) furnizarea informaţiei ar aduce atingere securitãţii sau ordinii publice din România. (2) Autoritatea competentã din România confirmã în scris primirea cererii de informaţii,de îndatã, sau, în cazuri justificate, în termen de cel mult 7 zile de la data primirii. (3) Pentru a obţine informaţiile solicitate, autoritatea competentã din România exercitãatribuţiile prevãzute de lege ca şi în cazul recuperãrii unor creanţe similare stabilite înRomânia. Prevederile prezentului cod cu privire la furnizarea de informaţii se aplicã în modcorespunzãtor. (4) Autoritatea competentã prevãzutã la art. 181 va informa autoritatea solicitantã înlegãturã cu motivele care o împiedicã sã furnizeze informaţiile solicitate, de îndatã sauîn cel mult 3 luni de la data confirmãrii de primire a cererii. (5) În cazul în care considerã necesar, autoritatea competentã din România poate solicitaautoritãţii solicitante furnizarea de informaţii suplimentare necesare soluţionãrii cererii. (6) Autoritatea competentã din România transmite autoritãţii solicitante informaţiile pemãsurã ce sunt obţinute, iar în cazul în care nu au fost obţinute va informa autoritateasolicitantã cu privire la aceasta şi la motivele care au determinat aceastã situaţie. (7) În termen de 6 luni de la confirmarea de primire a cererii de furnizare de informaţii,dacã cererea nu a fost soluţionatã, autoritatea competentã din România informeazãautoritatea solicitantã asupra rezultatului cercetãrilor efectuate pentru obţinereainformaţiilor cerute. (8) Dacã autoritatea solicitantã cere, în scris, în termen de douã luni de la primireainformãrii prevãzute la alin. (7), ca cercetãrile sã fie continuate, autoritatea competentãdin România soluţioneazã cererea conform prevederilor aplicabile cererii iniţiale. ART. 183 Comunicarea actelor emise în statul membru în care se aflã autoritatea solicitantã (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea competentã din România comunicãdestinatarului toate actele şi deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanţã sau recuperareaacesteia, emise în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante. Prevederileart. 182 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor. (2) Autoritatea prevãzutã la art. 181 va comunica actele astfel cum acestea au fost emise,fãrã a pune în cauzã valabilitatea acestora. (3) Imediat dupã primirea cererii de comunicare, autoritatea prevãzutã la art. 181 iatoate mãsurile necesare pentru realizarea comunicãrii. Dispoziţiile privind comunicarea acteloradministrative din prezentul cod se aplicã în mod corespunzãtor. Dacã îi sunt necesare,autoritatea competentã din România poate solicita informaţii suplimentare, fãrã a periclitadata limitã de comunicare indicatã în cererea autoritãţii solicitante. (4) Imediat dupã efectuarea comunicãrii, autoritatea competentã din România informeazãautoritatea solicitantã despre aceasta şi despre data la care au fost comunicate acteledestinatarului, prin certificarea corespunzãtoare pe verso-ul celui de-al doilea exemplar alcererii de comunicare şi transmiterea acestuia cãtre autoritatea solicitantã. ART. 184 Recuperarea creanţei şi aplicarea mãsurilor asigurãtorii (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea competentã din România procedeazã,potrivit dispoziţiilor privind executarea creanţelor fiscale din prezentul cod, la recuperareacreanţelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitantã, precum şila ducerea la îndeplinire, dupã caz, a mãsurilor asigurãtorii. (2) Autoritatea competentã din România va confirma în scris primirea cererii, încondiţiile art. 182 alin. (2), putând solicita autoritãţii solicitante completarea cererii încazul în care nu sunt menţionate informaţiile şi elementele prevãzute la art. 192. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanţã care face obiectul unei cereri derecuperare este consideratã ca fiind o creanţã fiscalã în sensul prezentului cod, cuexcepţia situaţiilor în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 198. Sumele recuperate vorintra la distribuire împreunã cu creanţele fiscale, dispoziţiile art. 170 şi 171 aplicându-seîn mod corespunzãtor. (4) Dacã este cazul, autoritatea competentã din România va reţine suma solicitatã a firecuperatã din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursãri, dupãefectuarea compensãrii în condiţiile art. 116. Eventualele diferenţe urmeazã sã fierestituite debitorului sau sã fie recuperate de la acesta şi transferate autoritãţiisolicitante, dupã caz. ART. 185 Titlul executoriu (1) Titlul transmis de autoritatea solicitantã, anexat la cererea de recuperare, reprezintãtitlu executoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2). În condiţiile în caretitlul executoriu anexat la cererea de recuperare nu conţine elementele unui titlu executoriu

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 44

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

necesar pentru recuperarea, potrivit prezentului cod, a creanţelor fiscale, autoritateacompetentã din România va aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 141 alin. (1). (2) În termen de 3 luni de la data primirii cererii, autoritatea prevãzutã la art. 181 vafinaliza formalitãţile de emitere şi transmitere a titlului executoriu. În cazul depãşiriitermenului de 3 luni, autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantãasupra motivelor care au determinat depãşirea, în cel mai scurt timp şi, în orice caz, întermen de 7 zile de la expirarea celor 3 luni. (3) Recuperarea creanţei se face în moneda naţionalã a României. Întregul cuantum alcreanţei recuperate se transferã, în moneda naţionalã a României, autoritãţii solicitanteîn luna urmãtoare datei la care s-a realizat recuperarea. (4) Pentru creanţa înscrisã în titlul executoriu, debitorul datoreazã majorãri deîntârziere, începând cu ziua urmãtoare datei comunicãrii titlului executoriu cãtre debitorşi pânã la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispoziţiile prezentului cod privindstabilirea şi calculul majorãrilor de întârziere sunt aplicabile în mod corespunzãtor.Majorãrile de întârziere recuperate de autoritatea competentã din România se transferãautoritãţii solicitante, în condiţiile alin. (3). (5) Autoritatea prevãzutã la art. 181 informeazã în cel mai scurt timp autoritateasolicitantã despre cursul dat cererii de recuperare, astfel: a) în cazul în care, în funcţie de circumstanţele fiecãrui caz, nu este posibilãrecuperarea integralã sau parţialã a creanţei ori ducerea la îndeplinire a unor mãsuriasigurãtorii în termene rezonabile, autoritatea competentã din România informeazã autoritateasolicitantã, indicând motivele care au determinat aceastã situaţie; b) cel târziu la expirarea fiecãrei perioade de 6 luni de la data confirmãrii de primire acererii, autoritatea prevãzutã la art. 181 informeazã autoritatea solicitantã asuprasituaţiei sau rezultatului procedurii de recuperare ori de ducere la îndeplinire a unor mãsuriasigurãtorii. ART. 186 Modificarea ulterioarã a creanţei (1) În situaţia în care autoritatea competentã din România este informatã de autoritateasolicitantã asupra modificãrii în minus a cuantumului creanţei a cãrei recuperare s-asolicitat, aceasta va continua acţiunea pe care a întreprins-o pentru recuperare sau pentruducerea la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, cu limitarea acţiunii la suma rãmasã derecuperat. Dacã, în momentul în care este informatã asupra reducerii valorii creanţei,autoritatea din România a recuperat deja o sumã care depãşeşte valoarea rãmasã de perceput,fãrã sã fi iniţiat procedura de transfer cãtre autoritatea solicitantã, autoritateacompetentã prevãzutã la art. 181 restituie suma perceputã în plus persoanei îndreptãţite,potrivit legii. (2) Dacã autoritatea solicitantã informeazã asupra modificãrii în plus a cuantumuluicreanţei, prin transmiterea unei cereri suplimentare de recuperare sau de ducere la îndeplinirea unor mãsuri asigurãtorii, autoritatea competentã din România va soluţiona cerereasuplimentarã, în mãsura în care este posibil, împreunã cu cererea iniţialã. În situaţiaîn care, ţinând seama de stadiul de realizare a procedurii în curs, cererea suplimentarã nupoate fi conexatã cu cererea iniţialã, autoritatea competentã din România va da curs cereriisuplimentare numai dacã aceasta are ca obiect o creanţã în valoare egalã sau mai mare decâtvaloarea prevãzutã la art. 203. ART. 187 Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei (1) Autoritatea competentã din România nu este obligatã: a) sã acorde asistenţã la recuperare, ori de câte ori executarea silitã ar implicavenituri şi bunuri care, potrivit reglementãrilor legale în vigoare, sunt exceptate de laexecutare silitã; b) sã acorde asistenţa prevãzutã la art. 182-186, în cazul în care cererea iniţialãformulatã pentru furnizare de informaţii, pentru comunicare sau pentru recuperare vizeazãcreanţe pentru care perioada dintre momentul în care titlul executoriu care permite recuperareaeste emis în conformitate cu dispoziţiile legale, reglementãrile sau practicile administrativeîn vigoare în statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitantã şi data cereriidepãşeşte 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care creanţa sau titlul face obiectul uneicontestaţii, termenul începe sã curgã din momentul în care statul solicitant stabileşte cãacestea nu mai pot fi contestate. (2) Autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantã în legãturãcu motivele refuzului de a nu acorda asistenţã. Refuzul motivat este, de asemenea, comunicatComisiei Europene. ART. 188 Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite Documentele şi informaţiile comunicate autoritãţii competente din România pentru punereaîn aplicare a prezentului capitol nu pot fi comunicate de cãtre aceasta decât: a) persoanei fizice sau juridice vizate de cererea de asistenţã; b) persoanelor şi autoritãţilor însãrcinate cu recuperarea creanţelor, numai în scopulrecuperãrii; c) autoritãţilor judiciare sesizate în legãturã cu cazurile referitoare la recuperareacreanţelor. ART. 189

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 45

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Cheltuielile privind asistenţa (1) Cheltuielile pentru acordarea în România a asistenţei privind furnizarea deinformaţii sau comunicarea prevãzute de prezenta secţiune se suportã de autoritateacompetentã din România. (2) Cheltuielile efectuate de autoritatea competentã din România ca urmare a primirii uneicereri de recuperare a creanţei sau de mãsuri asigurãtorii sunt în sarcina debitorului.Dispoziţiile art. 168 alin. (2)-(5) se aplicã în mod corespunzãtor.

SECŢIUNEA a 3-a Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri decreanţã emise în România

ART. 190 Solicitarea de informaţii (1) În vederea recuperãrii într-un alt stat membru a unei creanţe stabilite printr-untitlu de creanţã emis în România, autoritãţile competente prevãzute la art. 181 vorsolicita, în legãturã cu o persoanã fizicã sau juridicã dintr-un alt stat membru, oriceinformaţii utile pentru recuperarea acestei creanţe, de la autoritatea competentã a statuluimembru, denumitã în prezenta secţiune autoritate solicitatã. Solicitarea priveşte atâtdebitorul, cât şi oricare altã persoanã din acel stat membru, care este obligatã la platacreanţei potrivit prezentului cod sau care deţine bunuri aparţinând debitorului ori persoaneiobligate la platã. (2) În cererea de informaţii se indicã numele, adresa şi orice altã informaţie utilãidentificãrii persoanelor prevãzute la alin. (1), deţinutã de autoritatea competentã dinRomânia, precum şi tipul de creanţã şi valoarea creanţei pentru care se formuleazã cererea. (3) Cererea de informaţii va conţine, pe lângã elementele prevãzute la alin. (2),semnãtura persoanei împuternicite, precum şi ştampila autoritãţii emitente. (4) În mãsura în care acest lucru este posibil, cererea va fi transmisã prin mijloaceelectronice, caz în care nu mai sunt necesare semnãtura şi ştampila prevãzute la alin. (3). Cutoate acestea, în toate cazurile în care cererea se transmite prin mijloace electronice, aceastava fi redactatã în mod obligatoriu şi în scris, în condiţiile prevãzute la alin. (3). (5) Autoritatea competentã din România poate sã retragã în orice moment cererea deinformaţii pe care a transmis-o autoritãţii solicitate. Decizia de retragere se comunicã înscris autoritãţii solicitate. (6) Dacã autoritatea competentã din România a adresat unei alte autoritãţi o cerere deinformaţii similarã, va menţiona în cererea întocmitã în condiţiile prezentului articol şinumele acestei din urmã autoritãţi. (7) Ţinând seama de informaţiile primite de la autoritatea solicitatã, autoritateacompetentã din România îi poate cere acesteia sã continue cercetãrile. Cererea se face înscris, în termen de douã luni de la data comunicãrii rezultatelor cercetãrilor efectuate deautoritatea solicitatã. ART. 191 Comunicarea actelor emise în România (1) În scopul recuperãrii unei creanţe, precum şi în scopul comunicãrii oricãrui actemis în România privind o creanţã dintre cele prevãzute la art. 180, inclusiv a deciziilorjudiciare, în legãturã cu o persoanã fizicã sau juridicã cãreia, potrivit legii, trebuiesã i se comunice aceste acte, autoritatea prevãzutã la art. 181 va transmite autoritãţiisolicitate o cerere de comunicare, însoţitã de documentele pentru a cãror comunicare sesolicitã asistenţã. Cererea şi documentele anexate se transmit în dublu exemplar. (2) Cererea va cuprinde numele, adresa şi orice altã informaţie utilã identificãriidestinatarului, deţinutã de autoritatea competentã din România, natura şi obiectul actului saudeciziei care urmeazã sã fie comunicatã şi, dacã este cazul, numele şi adresa debitorului şicreanţa menţionatã în act sau în decizie, precum şi alte informaţii utile. (3) În cerere se va face trimitere la prevederile legale în vigoare privind procedura decontestare a creanţei sau de recuperare a acesteia, ori de câte ori actul administrativcomunicat nu conţine acest lucru. (4) Cererea de comunicare va conţine, pe lângã elementele prevãzute la alin. (2),semnãtura persoanelor împuternicite de autoritatea competentã din România, precum şi ştampilaacestei autoritãţi. (5) În situaţia în care autoritatea solicitatã cere autoritãţii competente din Româniainformaţii suplimentare, aceasta va comunica toate informaţiile suplimentare pe care le deţinesau pe care le poate obţine potrivit legii. ART. 192 Recuperarea creanţelor stabilite în România (1) Pentru recuperarea într-un alt stat membru a unei creanţe stabilite în România,autoritatea competentã prevãzutã la art. 181 adreseazã autoritãţii solicitate o cerere derecuperare sau de ducere la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, însoţitã de exemplaruloriginal sau de o copie certificatã conformã a titlului care permite executarea, emis înRomânia, şi, dupã caz, de exemplarul original sau de o copie certificatã conformã a altordocumente necesare pentru recuperare sau privind instituirea mãsurilor asigurãtorii. (2) Autoritatea prevãzutã la art. 181 nu poate formula o cerere de recuperare decât dacã: a) creanţa sau titlul executoriu nu este contestat în România, cu excepţia cazurilor în

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 46

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

care se aplicã prevederile art. 198; b) a realizat, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în România, procedurile derecuperare în temeiul titlului executoriu, iar mãsurile luate nu au condus la plata integralã acreanţei. (3) Cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii indicã: a) numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea persoanei în cauzãşi/sau a oricãrei terţe persoane care deţine bunurile acesteia; b) numele, adresa şi orice alte informaţii utile privind autoritatea competentã dinRomânia; c) titlul care permite executarea creanţei, emis în România, potrivit legii; d) natura şi cuantumul creanţei, cu indicarea separatã a creanţei principale, majorãrilorde întârziere, dobânzilor şi celorlalte penalitãţi, amenzi şi cheltuieli datorate, dupã caz.Cuantumul creanţei va fi indicat atât în moneda naţionalã a României, cât şi în monedanaţionalã a autoritãţii solicitate, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionalã aRomâniei, valabil în ziua semnãrii cererii; e) data la care titlul a fost comunicat destinatarului de cãtre autoritatea din Româniaşi/sau de autoritatea solicitatã; f) data de la care şi perioada în cursul cãreia este posibilã executarea, în conformitatecu dispoziţiile legale în vigoare din România; g) orice alte informaţii utile. (4) Cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii conţine, de asemenea, o declaraţie aautoritãţii competente din România, prin care se confirmã îndeplinirea condiţiilorprevãzute la alin. (2), precum şi semnãtura persoanelor împuternicite de autoritateacompetentã şi ştampila acestei autoritãţi. (5) În situaţia în care autoritatea solicitatã cere autoritãţii competente din Româniasã completeze cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii cu informaţii suplimentare,aceasta va comunica autoritãţii solicitate, imediat ce le obţine, orice informaţii utile înlegãturã cu obiectul cererii de recuperare. (6) Cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii poate privi oricare dintre persoaneleprevãzute la art. 190 alin. (1). ART. 193 Cheltuielile privind asistenţa (1) Cheltuielile pentru acordarea asistenţei privind furnizarea de informaţii saucomunicarea prevãzute de prezenta secţiune se suportã de autoritatea solicitatã. (2) Cheltuielile efectuate de autoritatea solicitatã ca urmare a primirii unei cereri derecuperare a creanţei sau de mãsuri asigurãtorii, transmisã de autoritatea competentã dinRomânia, sunt în sarcina debitorului, urmând ca autoritatea solicitatã sã le recupereze de laacesta. ART. 194 Imposibilitatea recuperãrii În cazul în care nu a fost posibilã recuperarea integralã sau parţialã a creanţei oriducerea la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, ţinând seama de informaţiile comunicatede autoritatea solicitatã, autoritatea competentã din România îi poate cere acesteia sãredeschidã procedura de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii.Cererea se face în scris, în termen de douã luni de la primirea comunicãrii privind rezultatulprocedurii. ART. 195 Modificarea sau stingerea creanţei (1) În cazul în care valoarea creanţei care face obiectul cererii de recuperare sau demãsuri asigurãtorii a fost modificatã, autoritatea competentã din România informeazã deîndatã autoritatea solicitatã, în scris, şi, dacã este necesar, emite şi comunicã un noutitlu executoriu. (2) În situaţia în care valoarea creanţei se modificã în plus, autoritatea competentãdin România va adresa în cel mai scurt timp posibil autoritãţii solicitate o cereresuplimentarã de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii. Dispoziţiile art. 192 alin. (3) lit. d)sunt aplicabile. (3) Dacã cererea de recuperare ori de mãsuri asigurãtorii rãmâne fãrã obiect ca urmarea încasãrii creanţei, a anulãrii ei sau din orice alt motiv, autoritatea competentã dinRomânia va informa de îndatã autoritatea solicitatã cu privire la acest lucru, în scris,pentru ca aceasta din urmã sã înceteze acţiunea întreprinsã. ART. 196 Limba utilizatã în procedura de asistenţã Cererile de asistenţã întocmite în temeiul prezentei secţiuni, inclusiv titlulexecutoriu şi celelalte documente anexate, vor fi însoţite de traducerea în limba oficialã sauîn una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se aflã autoritatea solicitatã oriîntr-o altã limbã convenitã cu autoritatea solicitatã. ART. 197 Formularistica Modelul cererilor întocmite de autoritãţile competente din România, în condiţiileprezentei secţiuni, se aprobã prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

SECŢIUNEA a 4-a

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 47

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Dispoziţii finale

ART. 198 Contestarea creanţei sau a titlului executoriu (1) Dacã, în cursul procedurii de recuperare, creanţa sau titlul care permite recuperareasa, emis în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, este contestat de opersoanã interesatã, aceasta depune contestaţia la instanţa sau la autoritatea competentãpentru soluţionarea contestaţiilor din statul membru în care se aflã sediul autoritãţiisolicitante, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul respectiv.Autoritatea solicitantã notificã de îndatã autoritãţii solicitate aceastã acţiune.Persoana interesatã poate, de asemenea, sã notifice aceastã acţiune autoritãţii solicitate. (2) De îndatã ce autoritatea solicitatã primeşte notificarea prevãzutã la alin. (1) fiedin partea autoritãţii solicitante, fie din partea persoanei interesate, ea suspendã procedurade executare şi aşteaptã decizia instanţei sau a autoritãţii competente pentru soluţionareacontestaţiei, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantã formuleazã o cererecontrarã, în condiţiile alin. (3). În cazul în care considerã necesar acest lucru,autoritatea solicitatã poate dispune mãsuri asigurãtorii pentru a garanta recuperarea, înmãsura în care dispoziţiile legale sau reglementãrile în vigoare în statul membru în carese aflã sediul sãu permit acest lucru pentru creanţe similare. (3) În conformitate cu dispoziţiile legale, reglementãrile şi cu practicile administrativeîn vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantã poate cereautoritãţii solicitate sã recupereze o creanţã contestatã, în mãsura în caredispoziţiile legale, reglementãrile şi practicile administrative în vigoare în statul membruîn care îşi are sediul autoritatea solicitatã permit acest lucru; dacã acest lucru nu estepermis, autoritatea solicitatã informeazã autoritatea solicitantã în cel mai scurt timp şi înorice caz în termen de o lunã de la primirea cererii de recuperare a unei creanţe contestate.Dacã rezultatul contestaţiei este favorabil persoanei interesate, autoritatea solicitantãtrebuie sã ramburseze orice sumã recuperatã, precum şi sã plãteascã orice compensaţiedatoratã, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru în care îşi are sediulautoritatea solicitatã. (4) Orice acţiune iniţiatã în statul membru al autoritãţii solicitate pentrurambursarea sumelor recuperate sau compensare, în ceea ce priveşte recuperarea creanţelorconstatate în temeiul alin. (3), trebuie notificatã autoritãţii solicitante în scris decãtre autoritatea solicitatã, de îndatã ce aceasta din urmã este informatã asupra acţiuniiîn cauzã. În mãsura în care este posibil, autoritatea solicitatã implicã autoritateasolicitantã în procedurile de regularizare a sumei de rambursat şi a compensaţiei datorate. Pebaza unei motivãri scrise a autoritãţii solicitate, autoritatea solicitantã transferã sumelerambursate şi compensaţia plãtitã, în termen de douã luni de la primirea cererii. (5) În cazul în care contestaţia se referã la mãsurile de executare luate în statulmembru în care se aflã sediul autoritãţii solicitate, contestaţia este depusã în faţainstanţei sau a autoritãţii competente pentru soluţionarea contestaţiilor din statul membrurespectiv, în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu reglementãrile din acest stat. (6) În cazul în care autoritatea competentã la care a fost depusã contestaţia, înconformitate cu alin. (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, dacãeste favorabilã autoritãţii solicitante şi dacã permite recuperarea creanţei în statulmembru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, constituie titlu executoriu, iarrecuperarea creanţei la care se referã cererea de asistenţã se efectueazã pe baza acesteidecizii. ART. 199 Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã (1) Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã opereazã în conformitate cudispoziţiile legale în vigoare în statul membru în care se aflã sediul autoritãţiisolicitante. (2) Actele de recuperare efectuate de autoritatea solicitatã în conformitate cu cererea deasistenţã, care, dacã ar fi fost efectuate de autoritatea solicitantã ar fi avut drept efectsuspendarea ori întreruperea termenului de prescripţie în conformitate cu dispoziţiile legaleîn vigoare în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, suntconsiderate, în ceea ce priveşte acest efect, ca fiind realizate în statul membru respectiv. ART. 200 Rambursarea cheltuielilor de recuperare (1) Autoritatea solicitatã va cere autoritãţii solicitante rambursarea cheltuielilor derecuperare în urmãtoarele situaţii: a) în situaţia în care autoritatea solicitatã a efectuat acţiuni recunoscute ca fiindnejustificate din punctul de vedere al realitãţii creanţei sau al valabilitãţii titlului emisde autoritatea solicitantã; b) atunci când statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitatã convine custatul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitantã asupra unor modalitãţi specificede rambursare, în cazul în care recuperarea creanţei pune probleme deosebite, implicãcheltuieli foarte mari sau se înscrie în cadrul luptei împotriva crimei organizate. În aceastãsituaţie, autoritatea solicitatã formuleazã o cerere motivatã şi anexeazã o estimaredetaliatã a costurilor cerute a fi rambursate de autoritatea solicitantã. Aceasta confirmã înscris primirea cererii de rambursare în cel mai scurt timp şi în orice caz în termen de 7 zile

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 48

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

de la primire. În termen de douã luni de la data confirmãrii de primire a cererii, autoritateasolicitantã anunţã autoritatea solicitatã dacã şi în ce mãsurã acceptã modalitãţile derambursare propuse. În cazul în care autoritatea solicitatã şi autoritatea solicitantã nu ajungla un acord, autoritatea solicitatã va continua procedurile de recuperare prevãzute delegislaţia în vigoare în statul membru în care aceasta din urmã îşi are sediul. (2) În cazul în care recuperarea creanţelor de cãtre autoritãţile solicitate dincelelalte state membre se face în condiţiile alin. (1) lit. b), aprobarea costurilor cerute a firambursate se face de cãtre conducãtorii autoritãţilor competente prevãzute la art. 181. ART. 201 Transmiterea informaţiilor pe cale electronicã (1) Toate informaţiile comunicate în scris potrivit prezentului capitol sunt transmise, înmãsura în care este posibil, doar prin mijloace electronice, cu urmãtoarele excepţii: a) cererea de comunicare, precum şi actul sau decizia a cãrei comunicare este solicitatã; b) cererile de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii şi titlul executoriu ori un alt actcare le însoţeşte. (2) În condiţii de reciprocitate, se poate conveni transmiterea/primirea pe caleelectronicã şi a actelor prevãzute la alin. (1). (3) Prin transmitere pe cale electronicã se înţelege transmiterea prin intermediul unorechipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitalã, prin cablu, radio,procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic. (4) Autoritãţile competente prevãzute la art. 181, care prelucreazã informaţiile primiteconform prezentului capitol în baze de date electronice şi fac schimb de astfel de informaţiiprin mijloace electronice, iau toate mãsurile necesare pentru pãstrarea confidenţialitãţiiacestor informaţii şi pentru ca orice transmitere pe cale electronicã sã fie autorizatã înmod corespunzãtor. ART. 202 Biroul central şi birourile de legãturã (1) În scopul transmiterii şi/sau primirii pe cale electronicã, în condiţiile art. 201, ainformaţiilor privind acordarea asistenţei potrivit prezentului capitol, se înfiinţeazãBiroul central în condiţiile prevãzute prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. (2) În scopul aplicãrii prevederilor prezentului capitol, la nivelul fiecãrei autoritãţicompetente prevãzute la art. 181, cu excepţia autoritãţilor administraţiei publice locale, seînfiinţeazã birouri de legãturã. (3) Procedura de realizare a schimbului de informaţii dintre autoritãţile competente dinRomânia se aprobã prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor, al ministruluiagriculturii şi dezvoltãrii rurale şi al ministrului internelor şi reformei administrative. ART. 203 Condiţii de admitere a cererii de asistenţã Cererea de asistenţã poate viza fie o singurã creanţã, fie mai multe creanţe, cucondiţia ca acestea sã fie în sarcina aceleiaşi persoane. Nu se poate formula o cerere deasistenţã dacã valoarea totalã a creanţei sau creanţelor este mai micã decât echivalentulîn lei a 1.500 euro, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionalã a României din ziuasemnãrii cererii de recuperare. ART. 204 Instrucţiuni de aplicare În aplicarea prezentului capitol, ministrul economiei şi finanţelor emite instrucţiuni încondiţiile legii.

TITLUL IX Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

CAP. I Dreptul la contestaţie

ART. 205 Posibilitatea de contestare (1) Împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscalese poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativã de atac şinu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-unact administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii. (2) Este îndreptãţit la contestaţie numai cel care considerã cã a fost lezat îndrepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. (3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunerese contestã numai împreunã. (4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu suntstabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat. (5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin.(1), contestaţia se poate depune de orice persoanã care participã la realizarea venitului. (6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere potfi atacate numai prin contestarea acestei decizii. ART. 206 Forma şi conţinutul contestaţiei

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 49

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(1) Contestaţia se formuleazã în scris şi va cuprinde: a) datele de identificare a contestatorului; b) obiectul contestaţiei; c) motivele de fapt şi de drept; d) dovezile pe care se întemeiazã; e) semnãtura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazulpersoanelor juridice. Dovada calitãţii de împuternicit al contestatorului, persoanã fizicãsau juridicã, se face potrivit legii. (2) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi mãsurile stabilite şi înscrise deorganul fiscal în titlul de creanţã sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţiacontestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. (3) Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cãrui act administrativeste atacat şi nu este supusã taxelor de timbru. ART. 207 Termenul de depunere a contestaţiei (1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actuluiadministrativ fiscal, sub sancţiunea decãderii. (2) În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actuluiadministrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintatã de cãtre acesta, în termen de 5 zilede la înregistrare, organului de soluţionare competent. (3) În cazul în care contestaţia este depusã la un organ fiscal necompetent, aceasta va fiînaintatã, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actuluiadministrativ atacat. (4) Dacã actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevãzute la art. 43 alin. (2)lit. i), contestaţia poate fi depusã, în termen de 3 luni de la data comunicãrii actuluiadministrativ fiscal, organului de soluţionare competent. ART. 208 Retragerea contestaţiei (1) Contestaţia poate fi retrasã de contestator pânã la soluţionarea acesteia. Organulde soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţareala contestaţie. (2) Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o nouã contestaţieîn interiorul termenului general de depunere a acesteia.

CAP. II Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Decizia de soluţionare

ART. 209 Organul competent (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrativefiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţã privind datoriavamalã se soluţioneazã dupã cum urmeazã: a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, precum şiaccesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 500.000 lei, se soluţioneazã de cãtreorganele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatorii au domiciliulfiscal sau, dupã caz, de cãtre organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3); b) contestaţiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe,contribuţii, datorie vamalã, precum şi accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub500.000 lei, se soluţioneazã de cãtre organele competente constituite în cadrul respectivelordirecţii generale de administrare a marilor contribuabili; c) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã,accesoriile acestora, al cãror cuantum este de 500.000 lei sau mai mare, precum şi cele formulateîmpotriva actelor emise de organe centrale se soluţioneazã de cãtre organe competente desoluţionare constituite la nivel central. (2) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţioneazãde cãtre organele fiscale emitente. (3) Contestaţiile formulate de cei care se considerã lezaţi de refuzul nejustificat deemitere a actului administrativ fiscal se soluţioneazã de cãtre organul ierarhic superiororganului fiscal competent sã emitã acel act. (4) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise deautoritãţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autoritãţi publice care,potrivit legii, administreazã creanţe fiscale se soluţioneazã de cãtre aceste autoritãţi. (5) Cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului. ART. 210 Decizia sau dispoziţia de soluţionare (1) În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţã prin decizie saudispoziţie, dupã caz. (2) Decizia sau dispoziţia emisã în soluţionarea contestaţiei este definitivã însistemul cãilor administrative de atac. ART. 211 Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 50

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formã scrisã şi va cuprinde:preambulul, considerentele şi dispozitivul. (2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumireacontestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numãrul de înregistrare a contestaţiei laorganul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor pãrţiloratunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actuluiatacat. (3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organuluide soluţionare competent în emiterea deciziei. (4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţatã, calea de atac, termenul în care aceastapoate fi exercitatã şi instanţa competentã. (5) Decizia se semneazã de cãtre conducãtorul direcţiei generale, directorul general alorganului competent constituit la nivel central, conducãtorul organului fiscal emitent al actuluiadministrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, dupã caz.

CAP. III Dispoziţii procedurale

ART. 212 Introducerea altor persoane în procedura de soluţionare (1) Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, însoluţionarea contestaţiei, dupã caz, alte persoane ale cãror interese juridice de naturãfiscalã sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei. Înainte deintroducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9. (2) Persoanele care participã la realizarea venitului în sensul art. 205 alin. (5) şi nu auînaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu. (3) Persoanei introduse în procedura de contestaţie i se vor comunica toate cererile şideclaraţiile celorlalte pãrţi. Aceastã persoanã are drepturile şi obligaţiile pãrţilorrezultate din raportul de drept fiscal ce formeazã obiectul contestaţiei şi are dreptul sãînainteze propriile sale cereri. (4) Dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la intervenţia forţatã şivoluntarã sunt aplicabile. ART. 213 Soluţionarea contestaţiei (1) În soluţionarea contestaţiei organul competent va verifica motivele de fapt şi de dreptcare au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face înraport de susţinerile pãrţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documenteleexistente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizãrii. (2) Organul de soluţionare competent pentru lãmurirea cauzei poate solicita punctul devedere al direcţiilor de specialitate din minister sau al altor instituţii şi autoritãţi. (3) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatoruluiîn propria cale de atac. (4) Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot sã depunã probe noiîn susţinerea cauzei. În aceastã situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativfiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupã caz, i se va oferiposibilitatea sã se pronunţe asupra acestora. (5) Organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor deprocedurã şi asupra celor de fond, iar când se constatã cã acestea sunt întemeiate, nu se vamai proceda la analiza pe fond a cauzei. ART. 214 Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionareacauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire laexistenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurirehotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã; b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unuidrept care face obiectul unei alte judecãţi. (2) Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacã sunt motiveîntemeiate. La aprobarea suspendãrii, organul de soluţionare competent va stabili şi termenulpânã la care se suspendã procedura. Suspendarea poate fi solicitatã o singurã datã. (3) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinatsuspendarea sau, dupã caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competentpotrivit alin. (2), indiferent dacã motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu. (4) Hotãrârea definitivã a instanţei penale prin care se soluţioneazã acţiunea civilãeste opozabilã organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire lasumele pentru care statul s-a constituit parte civilã. ART. 215 Suspendarea executãrii actului administrativ fiscal (1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executareaactului administrativ fiscal. (2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 51

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

suspendarea executãrii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosuluiadministrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare. Instanţa competentã poate suspendaexecutarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate, iar încazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pânã la 2.000 lei.

CAP. IV Soluţii asupra contestaţiei

ART. 216 Soluţii asupra contestaţiei (1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisã, în totalitate sau în parte, orirespinsã. (2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, dupã caz, anularea totalã sau parţialã aactului atacat. (3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţieîn care urmeazã sã se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strictconsiderentele deciziei de soluţionare. (4) Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevãzute de art.214. ART. 217 Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale (1) Dacã organul de soluţionare competent constatã neîndeplinirea unei condiţiiprocedurale, contestaţia va fi respinsã fãrã a se proceda la analiza pe fond a cauzei. (2) Contestaţia nu poate fi respinsã dacã poartã o denumire greşitã. ART. 218 Comunicarea deciziei şi calea de atac (1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunicã contestatorului, persoanelorintroduse, în condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativatacat. (2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţajudecãtoreascã de contencios administrativ competentã.

TITLUL X Sancţiuni

ART. 219 Contravenţii (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: a) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscalã saude menţiuni; b) neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevãzute de lege, a bunurilor şiveniturilor impozabile sau, dupã caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume; c) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2); d) nerespectarea obligaţiei prevãzute la art. 105 alin. (8); e) neducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2) şi art. 105alin. (9); f) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 53; g) nerespectarea obligaţiei înscrierii codului de identificare fiscalã pe documente,potrivit art. 73; h) nerespectarea de cãtre plãtitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor aobligaţiilor privind completarea şi pãstrarea fişelor fiscale; i) neîndeplinirea obligaţiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupãcaz, la terţe persoane a formularelor şi documentelor prevãzute de legea fiscalã, altele decâtdeclaraţiile fiscale şi declaraţiile de înregistrare fiscalã sau de menţiuni; j) nerespectarea de cãtre bãnci a obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor şi aobligaţiilor de decontare prevãzute de prezentul cod; k) nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit prezentului cod; l) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevãzute la art. 154 alin. (9); m) refuzul debitorului supus executãrii silite de a preda bunurile organului de executarespre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şievaluate; n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor,taxelor, contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabiliriirealitãţii declaraţiei fiscale; o) nereţinerea, potrivit legii, de cãtre plãtitorii obligaţiilor fiscale, a sumelorreprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursã; p) reţinerea şi nevãrsarea în totalitate, de cãtre plãtitorii obligaţiilor fiscale, asumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursã, dacã nu sunt sãvârşiteîn astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni; r) refuzul de a îndeplini obligaţia prevãzutã la art. 52 alin. (1). (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã astfel: a) cu amendã de la 1.500 lei la 3.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 52

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute laalin. (1) lit. c); b) cu amendã de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 500 leila 2.500 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1)lit. d); c) cu amendã de la 500 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 2.500lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin.(1) lit. e) şi f); d) cu amendã de la 50 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 500lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin.(1) lit. a), b), g)-m); e) cu amendã de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 500 leila 2.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1)lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt de pânã la 50.000 lei inclusiv; f) cu amendã de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 2.000lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin.(1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt cuprinse între 50.000 lei şi100.000 lei inclusiv; g) cu amendã de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute laalin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt mai mari de 100.000 lei. (3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilorde venit constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 10 lei la 100 lei. (4) În cazul asocierilor şi al altor entitãţi fãrã personalitate juridicã,contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda prevãzutã pentru persoanelefizice. (5) Nedepunerea la termen a declaraţiilor fiscale pentru obligaţiile datorate bugetelorlocale se sancţioneazã potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şicompletãrile ulterioare. (6) Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat saubugetele locale, dupã caz. ART. 220 Contravenţii şi sancţiuni la regimul produselor accizabile (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: a) deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduseîn sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal; b) neanunţarea autoritãţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificãrileaduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei; c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României aproduselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fimarcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false; d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilicşi de distilate, aşa cum a fost aprobat de autoritatea fiscalã competentã; e) practicarea, de cãtre producãtori sau de cãtre importatori, de preţuri de vânzare maimici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, lacare se adaugã acciza şi taxa pe valoarea adãugatã; f) neînscrierea distinctã în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şigazele naturale din producţia internã, în cazurile prevãzute la titlul VII din Codul fiscal; g) neutilizarea documentelor fiscale prevãzute de titlul VII din Codul fiscal; h) neefectuarea, prin unitãţi bancare, a decontãrilor între furnizori şi cumpãrãtori,ca persoane juridice, de produse accizabile; i) amplasarea mijloacelor de mãsurare a producţiei şi a concentraţiei de alcool şidistilate în alte locuri decât cele prevãzute expres în titlul VIII din Codul fiscal saudeteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscalîn cazul deteriorãrii lor; j) nesolicitarea desemnãrii supraveghetorului fiscal în vederea desigilãrii cisternelorsau recipientelor în care se transportã alcoolul şi distilatele în vrac; k) transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente carenu poartã sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însoţite dedocumentul de însoţire prevãzut la titlul VII din Codul fiscal; l) fabricarea de alcool sanitar de cãtre alte persoane decât antrepozitarii autorizaţipentru producţie de alcool etilic; m) comercializarea în vrac, pe piaţa internã, a alcoolului sanitar; n) circulaţia şi comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor înalte scopuri decât cele expres prevãzute în titlul VIII din Codul fiscal; o) neevidenţierea corectã în registrul special a cantitãţilor de alcool şi distilateimportate în vrac; p) neevidenţierea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul devalorificare a alcoolului şi distilatelor; q) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilãrii instalaţiilor defabricaţie, precum şi neevidenţierea în registrul destinat acestui scop a informaţiilorprivind capacitãţile reale de distilare, data şi ora sigilãrii şi desigilãrii cazanelor sau a

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 53

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

celorlalte instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi a rachiurilor de fructe; r) comercializarea, la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amãnuntuldeclarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri; s) comercializarea produselor ce nu se regãsesc în listele cuprinzând preţurile maxime devânzare cu amãnuntul declarate de cãtre operatorii economici producãtori şi importatori; ş) refuzul operatorilor economici producãtori de ţigarete de a prelua şi de a distruge, încondiţiile prevãzute de lege, cantitãţile de produse din tutun confiscate; t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel,utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele saurobinete prin care se pot extrage cantitãţi de alcool sau distilate necontorizate; ţ) comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primã, pentru fabricarea bãuturiloralcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolicã sub 96,0% în volum; u) desfãşurarea activitãţilor de distribuire şi comercializare angro a bãuturiloralcoolice şi produselor din tutun fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de art. 244^1 alin.(1) din Legea nr. 571/2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; v) comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decâtcele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto, precum şi apetrolului lampant, care corespund standardelor naţionale de calitate; x) funcţionarea instalaţiilor de producere alcool etilic şi de distilate, fãrã programaprobat; y) comercializarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în careautorizaţia a fost revocatã sau anulatã, fãrã acordul autoritãţii fiscale competente pentruvalorificarea stocurilor de produse, acordat în condiţiile prevãzute de lege. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 20.000 lei la100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscareasumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a), c), k), l),m), n), v), x) şi y); b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate întransportul alcoolului etilic şi al distilatelor, în cazul prevãzut la alin. (1) lit. k); c) oprirea activitãţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadã de 1-3luni, în cazul comercianţilor în sistem angro sau cu amãnuntul, pentru situaţiile prevãzutela alin. (1) lit. c), m), u) şi v); d) oprirea activitãţii de producţie a produselor accizabile prin sigilarea instalaţiei,în cazul producãtorilor, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), i), l), n) şi x). (3) Autoritatea fiscalã competentã suspendã, la propunerea organului de control,autorizaţia de antrepozit fiscal pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), i), m), n),t) şi x). ART. 221 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre organele fiscalecompetente. (2) Sancţiunile contravenţionale prevãzute la art. 219 şi 220 se aplicã persoanelorfizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal. În cazulasocierilor şi al altor entitãţi fãrã personalitate juridicã, sancţiunile se aplicãreprezentanţilor acestora. (3) Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit art. 220 sefac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi alunitãţilor sale teritoriale, cu excepţia sancţiunii privind suspendarea autorizaţiei deantrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscalã competentã, la propunerea organului decontrol. (4) Contravenţiile prevãzute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplicã pentru fapteleconstatate dupã data intrãrii în vigoare a prezentului cod. (5) În cazul aplicãrii sancţiunii amenzii potrivit art. 219 şi 220, contribuabilul areposibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute înprezentul cod, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate înprocesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţionalã. ART. 222 Actualizarea sumei amenzilor Limitele amenzilor contravenţionale prevãzute în prezentul cod pot fi actualizate anual,în funcţie de evoluţia ratei inflaţiei, prin hotãrâre a Guvernului, la propunereaMinisterului Economiei şi Finanţelor. ART. 223 Dispoziţii aplicabile Dispoziţiile prezentului titlu se completeazã cu dispoziţiile legale referitoare laregimul juridic al contravenţiilor.

TITLUL XI Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 224 Dispoziţii privind regimul vamal

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 54

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datoreazã, potrivitlegii, în vamã atrage interzicerea efectuãrii altor operaţiuni de vãmuire pânã la stingereaintegralã a acestora. ART. 225 Dispoziţii privind stoparea ajutorului de stat (1) Stoparea acordãrii ajutoarelor de stat se realizeazã, de drept, prin: a) emiterea unei decizii a Consiliului Concurenţei în acest sens; b) emiterea unei decizii de cãtre furnizorul ajutorului de stat ca urmare a exercitãriiactivitãţii de supraveghere, când constatã incompatibilitatea între ajutoarele de statacordate şi dispoziţiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicatã*1), precum şiale actelor normative emise în aplicarea acesteia. ___________ *1) Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, a fost abrogatã prin Ordonanţa de urgenţã aGuvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006.

(2) Deciziile emise în condiţiile alin. (1) trebuie sã cuprindã urmãtoarele elemente: a) denumirea operatorului economic şi datele de identificare a acestuia; b) modalitatea de acordare a ajutorului de stat; c) data la care se realizeazã stoparea. ART. 226 Dispoziţii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis (1) Deciziile Consiliului Concurenţei, precum şi deciziile furnizorilor de ajutor de statprin care se dispune recuperarea unui ajutor de stat ilegal sau interzis constituie titluexecutoriu. Dispoziţiile art. 141 alin. (6)-(9) se aplicã în mod corespunzãtor. (2) Recuperarea ajutoarelor de stat dispusã potrivit alin. (1) se realizeazã de cãtreunitãţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţionalã deAdministrare Fiscalã, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritãţiloradministraţiei publice locale, potrivit Codului de procedurã fiscalã, cu excepţiaAutoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului, care va aplica propria procedurã derecuperare. (3) Pentru sumele reprezentând ajutoare de stat de recuperat se datoreazã dobândã de ladata la care ajutorul de stat a fost pus la dispoziţie beneficiarului şi pânã la recuperareasa. (4) Nivelul dobânzii aferente sumelor de recuperat cu titlu de ajutor de stat ilegal sauinterzis va fi stabilit anual prin hotãrâre a Guvernului. (5) Sumele recuperate reprezentând ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit labugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz. ART. 227 Dispoziţii privind funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale (1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelorfiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autoritãţii publice şi beneficiazã de protecţiepotrivit legii. (2) Statul şi unitãţile administrativ-teritoriale rãspund patrimonial pentru prejudiciilecauzate contribuabilului de funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitareaatribuţiilor de serviciu. (3) Rãspunderea statului şi a unitãţilor administrativteritoriale nu înlãturãrãspunderea funcţionarilor publici din cadrul organelor fiscale în exercitarea curea-credinţã sau gravã neglijenţã a atribuţiilor de serviciu. (4) Ministerul Economiei şi Finanţelor şi unitãţile administrativ-teritoriale constituielunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al MinisteruluiEconomiei şi Finanţelor şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã şi din unitãţilesubordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuţii în administrareacreanţelor fiscale locale, dupã caz, prin reţinerea unei cote de 15% din: a) sumele reprezentând valoarea creanţelor fiscale stinse prin executare silitã, potrivitprevederilor prezentului cod; b) sumele încasate în cadrul procedurii insolvenţei; c) sumele reprezentând impozite, taxe şi contribuţii stabilite suplimentar ca urmare ainspecţiei fiscale, stinse prin încasare sau compensare; d) sumele reprezentând obligaţii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinseprin încasare sau compensare; e) sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare; f) sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate şi valorificate. (5) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate reţine, în condiţiile legii, ocotã de 75% din tarifele încasate în condiţiile art. 42 alin. (9), pentru constituirea unuifond de stimulare a personalului din aparatul propriu şi al unitãţilor subordonate. (6) Aprobarea stimulentelor în cazul unitãţilor administrativteritoriale se face de cãtreordonatorul de credite, la propunerea conducãtorului compartimentului de specialitate. (7) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu alMinisterului Economiei şi Finanţelor şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, precumşi din unitãţile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 55

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

bugetar şi va fi aprobat prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. Pânã la dataaprobãrii ordinului, reglementãrile privind distribuirea fondului de stimulente rãmânaplicabile. (8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentã. (9) Sumele rãmase neutilizate la sfârşitul lunii, respectiv al anului, din fondul destimulare constituit în condiţiile alineatelor precedente se reporteazã lunar şi anual, urmândsã fie utilizate în acelaşi scop. ART. 228 Acte normative de aplicare (1) În aplicarea prezentului cod, Guvernul adoptã norme metodologice de aplicare, în termende 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii deaprobare a prezentei ordonanţe. (2) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora privind administrareacreanţelor fiscale se aprobã prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. (3) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, pentru administrareaimpozitelor şi taxelor locale, se aprobã prin ordin comun al ministrului internelor şi reformeiadministrative şi ministrului economiei şi finanţelor. (4) Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizareacreanţelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aprobã prin ordin alministrului de resort sau al conducãtorului instituţiei publice, dupã caz. (5) În aplicarea dispoziţiilor art. 225 şi 226, Ministerul Economiei şi Finanţelor va emiteinstrucţiuni de aplicare, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. ART. 229 Scutirea organelor fiscale de plata taxelor Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile,acţiunile şi orice alte mãsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrãrii creanţelorfiscale, cu excepţia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal. ART. 230 Înscrierea creanţelor la Arhiva Electronicã de Garanţii Reale Mobiliare Pentru creanţele fiscale administrate de cãtre Ministerul Economiei şi Finanţelor, acestaeste autorizat ca operator care, prin unitãţile sale teritoriale, ca agenţi împuterniciţi,sã înscrie creanţe cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronicã de Garanţii RealeMobiliare. ART. 231 Dispoziţii privind termenele Termenele în curs la data intrãrii în vigoare a prezentului cod se calculeazã dupãnormele legale în vigoare la data când au început sã curgã. ART. 232 Confiscãri (1) Confiscãrile dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de cãtre organele care audispus confiscarea. Confiscãrile dispuse de procurori sau de instanţele de judecatã se duc laîndeplinire de cãtre Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Internelor şi ReformeiAdministrative sau, dupã caz, de cãtre alte autoritãţi publice abilitate de lege, prinorganele competente, stabilite prin ordin comun al conducãtorilor instituţiilor în cauzã, iarvalorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, conformlegii. (2) În situaţia în care confiscãrile dispuse de procurori sau de instanţele de judecatãprivesc sume exprimate în monedã strãinã, sumele se vor converti în lei la cursul de schimbcomunicat de Banca Naţionalã a României, valabil la data rãmânerii definitive a mãsuriiconfiscãrii. (3) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, maipuţin cheltuielile impuse de ducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetulde stat sau bugetele locale, dupã caz, conform legii. ART. 233 Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni în condiţiile art. 296^1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este de competenţaorganului fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã şi a Gãrzii Financiare. ART. 234 Dispoziţii procedurale privind înregistrarea în cazul unor activitãţi cu produseaccizabile (1) Înregistrarea prevãzutã la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codulfiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscalcompetent a unei cereri de înregistrare. (2) Pe baza cererii de înregistrare organul fiscal competent elibereazã un atestat care dãdreptul titularului sã distribuie şi sã comercializeze angro bãuturi alcoolice şi produse dintutun. (3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai dacã sunt îndeplinite toatecondiţiile prevãzute la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificãrile şicompletãrile ulterioare. (4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de câte ori constatã neîndeplinireauneia dintre condiţiile prevãzute la art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 56

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

modificãrile şi completãrile ulterioare. (5) Prin derogare de la dispoziţiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, lacererea antrepozitarului autorizat pentru producţia şi îmbutelierea produsului bere, comisiacompetentã pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizareainstalaţiilor de îmbuteliere a produsului bere şi pentru îmbutelierea bãuturilor rãcoritoareşi a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscalã sunt aplicabile înmod corespunzãtor. (6) Prin decizie, comisia poate stabili condiţiile de utilizare a instalaţiilor. ART. 235 Dispoziţii tranzitorii privind înregistrarea fiscalã (1) Persoanele prevãzute la art. 72 alin. (4), care sunt deja înregistrate, au obligaţiade a depune declaraţia de înregistrare fiscalã în termen de 30 de zile de la data intrãriiîn vigoare a prezentului cod. (2) Codurile de identificare fiscalã şi certificatele de înregistrare fiscalã atribuiteanterior intrãrii în vigoare a prezentului cod rãmân valabile. (3) Persoanele înregistrate în registrul contribuabililor la data intrãrii în vigoare aprezentului cod, al cãror domiciliu fiscal diferã de sediul social, în cazul persoanelorjuridice, sau de domiciliu, în cazul persoanelor fizice, dupã caz, au obligaţia de a depunedeclaraţia de înregistrare fiscalã în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare aprezentului cod. În caz contrar se considerã valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sausediu declarat. ART. 236 Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoareaadãugatã Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adãugatã, depuse potrivit legii privind taxa pevaloarea adãugatã şi nesoluţionate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentului cod, sesoluţioneazã potrivit reglementãrilor în temeiul cãrora au fost depuse. ART. 237 Dispoziţii tranzitorii privind inspecţia fiscalã Inspecţiile fiscale începute înainte de data intrãrii în vigoare a prezentului cod sevor continua potrivit procedurii existente la data când au fost începute. În aceste condiţii,mãsurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal. ART. 238 Dispoziţii tranzitorii privind soluţionarea contestaţiilor (1) Contestaţiile depuse înainte de data intrãrii în vigoare a prezentului cod sesoluţioneazã potrivit procedurii administrativjurisdicţionale existente la data depuneriicontestaţiei. (2) În situaţia contestaţiilor aflate în curs de soluţionare formulate împotriva actelorde control prin care au fost reverificate aceeaşi perioadã şi acelaşi tip de obligaţie fiscalãşi pentru care din instrumentarea cauzelor penale de cãtre organele competente nu rezultãexistenţa prejudiciului, se vor menţine obligaţiile stabilite anterior. ART. 239 Dispoziţii tranzitorii privind executarea silitã Executãrile silite, în curs la data intrãrii în vigoare a prezentului cod, se continuãpotrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rãmânând valabile. ART. 240 Intrarea în vigoare Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispoziţiile titlului X"Sancţiuni" intrã în vigoare la data de 10 ianuarie 2004. ART. 241 Conflictul temporal al actelor normative Reglementãrile emise în temeiul ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţã prevãzute laart. 242 rãmân aplicabile pânã la data aprobãrii actelor normative de aplicare a prezentuluicod, prevãzute la art. 228, în mãsura în care nu contravin prevederilor acestuia. ART. 242 Abrogãri La data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: a) Ordonanţa Guvernului nr. 82/1998 privind înregistrarea fiscalã a plãtitorilor deimpozite şi taxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 1octombrie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; b) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi depunere adeclaraţiilor de impozite şi taxe, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.121 din 24 martie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificãrile şicompletãrile ulterioare; d) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri şicompletãri prin Legea nr. 64/1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; e) Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilorîmpotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organeleMinisterului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 57

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 506/2001, cumodificãrile şi completãrile ulterioare; f) Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelorbugetelor locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 358/2003; g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cumodificãrile şi completãrile ulterioare; h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003*1); ___________ *1) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicatã în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogatã prin Legea nr. 241/2005 pentruprevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 672 din 27 iulie 2005.

i) art. IV alin. (1)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unormãsuri financiare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 116/2004, publicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004; j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003; k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificãrile şicompletãrile ulterioare*2); __________ *2) Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, a fost abrogatã prin Legea nr. 86/2006 privindCodul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19aprilie 2006.

l) cap. III "Contravenţii şi sancţiuni" din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziuniifiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cumodificãrile ulterioare*3). ___________ *3) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicatã în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogatã prin Legea nr. 241/2005 pentruprevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 672 din 27 iulie 2005.

NOTÃ: Reproducem mai jos dispoziţiile tranzitorii şi finale ale actelor normative modificatoareale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, precum şi nota detranspunere a directivelor, care nu sunt încorporate în textul republicat al acesteia. 1. Art. II din Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr.165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurãfiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006: "Art. II. - (1) Dispoziţiile prezentei legi intrã în vigoare la 30 de zile de la datapublicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplicã actelor de procedurãîndeplinite începând cu aceastã datã. Prin excepţie, dispoziţiile art. 109^1 din OrdonanţaGuvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şicompletãrile ulterioare*1), se aplicã de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care aintrat în vigoare prezenta lege. ___________ *1) Art. 109^1 a devenit în forma republicatã art. 112.

(2) Suspendarea executãrii actului administrativ fiscal dispusã de organul de soluţionarea contestaţiei înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi continuã sã îşi producãefectele pânã la soluţionarea contestaţiei." 2. Art. III şi IV din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 505/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 30decembrie 2006. "Art. III. - Prezenta ordonanţã intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii înMonitorul Oficial al României, Partea I, cu urmãtoarele excepţii: a) dispoziţiile art. 174^19 şi 174^24 de la pct. 36 al art. I*2), care intrã în vigoare la3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I; __________ *2) Art. 174^19 şi 174^24 au devenit în forma republicatã art. 197 şi art. 202.

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 58

C T C E - P

iatra

Nea

mţ

b) pct. 2-4*3), 9*4), 12*5) şi 36*6), cu excepţiile prevãzute la lit. a), ale art. I, careintrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. __________ *3) Pct. 2 se referã la art. 31 alin. (1) lit. a1) devenit în forma republicatã art. 31alin. (1) lit. b); pct. 3 se referã la art. 31 alin. (1) lit. c) devenit în forma republicatãart. 31 alin. (1) lit. d); pct. 3^1 se referã la art. 33 alin. (2); pct. 4 se referã la art. 36alin. (3). *4) Pct. 9 se referã la art. 69 alin. (1) lit. e) devenit în forma republicatã art. 72alin. (1) lit. e). *5) Pct. 12 se referã la art. 109 alin. (7) şi (8) devenit în forma republicatã art. 111alin. (7) şi (8). *6) Pct. 36 se referã la art. 174^1-174^26 devenite în forma republicatã art. 179-204.

Art. IV. - (1) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogã dispoziţiile art. 261 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. (2) Pe data de 1 ianuarie 2007 se abrogã: a) dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurãfiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; b) dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 privindsimplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice,asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi laautorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004; c) dispoziţiile art. 171^1 alin. (4) teza a doua*7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţã". ___________ *7) Art. 171^1 alin. (4) a devenit în forma republicatã art. 175 alin. (4).

3. Nota de transpunere a directivelor din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 35/2006 pentrumodificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurãfiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006,rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobatãcu modificãri şi completãri prin Legea nr. 505/2006, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 1054 din 30 decembrie 2006: "Art. I pct. 36*8) din prezenta ordonanţã transpune Directiva Consiliului 76/308/CEEprivind asistenţa mutualã în materie de recuperare a creanţelor privind anumite cotizaţii,drepturi, taxe şi alte mãsuri, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene nr. L073 din 19 martie 1976, amendatã prin: Directiva Consiliului 79/1071/CEE şi DirectivaConsiliului 2001/44/CE. ____________ *8) Pct. 36 se referã la art. 174^1-174^26 devenite în forma republicatã art. 179-204.

Art. I pct. 36*9) din prezenta ordonanţã transpune şi Directiva Comisiei 2002/94/CE destabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziţii din Directiva Consiliului 76/308/CEE,publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 337 din 13 decembrie 2002, cu excepţiaanexelor I-IV, care vor fi transpuse prin ordin al ministrului finanţelor publice pentruaprobarea formularelor utilizate pentru recuperarea creanţelor, în sensul cap. XIII din titlulVIII al Codului de procedurã fiscalã." ____________ *9) Pct. 36 se referã la art. 174^1-174^26 devenite în forma republicatã art. 179-204.

----

CTCE - Piatra Neamţ - 26.11.2011 Pagina 59