BUNE PRACTICI ÎN

ORGANIZAREA ŞI

VALORIFICAREA

ACTIVITĂŢILOR CU

CARACTER EDUCATIV

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „MIHAI EMINESCU”

ROMAN

NEAMŢ

CERC PEDAGOGIC

22 NOIEMBRIE 2012

„Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie

când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne

vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.”

(Jean Jacques Rousseau )

Omul fiinţează şi devine ceea ce este prin educaţie.

Educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a

omului, iar scopul educaţiei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de

care este susceptibil. (Im.Kant)

Note şi trăsături caracteristice ale educaţiei:

este un demers aplicabil doar la specia umană;

constă într-un sistem de acţiuni preponderent deliberate, ea este o „propunere" a

unei anumite intenţionalităţi, a unei previzibilităţi;

la nivelul unor instituţiilor educaţionale, acţiunile permit o organizare, o

structurare şi chiar o planificare sub aspectul sarcinilor şi timpului acordat

acestora;

se realizează în perspectiva unui ideal de personalitate umană, în acord cu repere

culturale şi istorice bine determinate;

se prelungeşte pe întreg parcursul vieţii unui individ.

Idealul educaţional – formarea integrală şi creativă a personalităţii – se

realizează prin intermediul componentelor educaţiei, obiectivelor şi conţinuturilor

acestora.

Pedagogul francez Rene Hubert distinge în acest fel:

• educaţia intelectuală,

• educaţia morală,

• educaţia profesională,

• educaţia estetică şi

• educaţia fizică.

Acestor componente ale educaţiei li se alătură, datorită prefacerilor

societăţii contemporane şi profundelor schimbări politice, economice şi sociale şi

altele:

• educaţia religioasă,

• educaţia civică şi

• „noile educaţii” (educaţia relativă la mediu, educaţia pentru democraţie,

educaţia pentru pace, educaţia pentru drepturile omului etc.)

Atât în cadru formal, cât şi nonformal sau informal, componentele educaţiei

se întrepătrund, contribuind la formarea unei personalităţi armonioase, capabile să

se integreze în societate, ba mai mult, să facă faţă cu succes provocărilor acesteia.

Educaţia intelectuală Educaţia intelectuală este acea componentă a acţiunii educaţionale care,

prin intermediul valorilor ştiinţifice şi umaniste pe care le prelucrează şi vehiculează, contribuie la formarea şi dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor cognitive şi instrumentale, schemelor asimilate, structurilor operatorii, precum şi a tuturor mobilurilor care declanşează, orientează şi întreţin activitatea obiectului educaţional îndreptată în această direcţie.

Obiectivele educaţiei intelectuale

1. Asimilarea de către elevi a valorilor ştiinţifice şi umaniste, a semnificaţiei lor sociale şi umane

2. Dezvoltarea capacităţilor cognitive

3. Formarea şi dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor de muncă intelectuală

4. Formarea atitudinii pertinente faţă de ştiinţă şi tehnologie

5. Formarea concepţiei despre lume

6. Formarea competenţelor în vederea utilizării ştiinţei

Realizarea obiectivelor educaţiei intelectuale, prin şi pentru ştiinţă, se realizează

în principal prin procesul de învăţământ, atât prin curriculum şcolar, cât şi prin

utilizarea unor metode adecvate vârstei şi cunoştinţelor care se însuşesc, prin

aplicarea unor tehnologii pedagogice noi (învăţământul asistat de calculator,

tehnicile audio-vizuale, mass-media).

Educaţia morală

Educaţia morală este o componentă a educaţiei prin care se realizează formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi a conduitei morale, formarea profilului moral al personalităţii, elaborarea comportamentului social-moral.

Esenţa educaţiei morale constă în „crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului, elaborarea şi stabilizarea, pe această bază, a profilului moral al acestuia în concordanţă cu imperativele societăţii noastre".

În esenţă, educaţia morală urmăreşte realizarea următoarelor obiective fundamentale:

1. formarea conştiinţei

2. formarea conduitei morale.

Metode şi procedee de educaţie morală: explicaţia morală, convorbirea morală, povestirea morală, metoda exemplului, exerciţiul moral, aprobarea, dezaprobarea, povaţa, rugămintea, reproşul, cultivarea tradiţiilor, prelegerea morală, analiza de caz etc.

Povaţa Obiectivul fundamental:

- Formarea unor trăsături pozitive de caracter: modestia, cuminţenia, sinceritatea, cinstea, corectitudinea, ascultarea, respectul.

Mijloace didactice: culegere de proverbe

❖ Povaţa este metoda ce se bazează pe valorificarea experienţei morale a omului, sedimentată în proverbe, cugetări, maxime etc., în vederea formării conştiinţei morale a elevilor.

❖ Dacă în majoritatea metodelor mesajul educativ vine de la profesor (ca agent sau model) în cadrul acestei metode mesajul este codificat într-o expresie lingvistică cu o puternică semnificaţie morală. De data aceasta nu educatorii, nu profesorii, sunt cei care impun cerinţe, orientează sau verifică moralitatea elevilor, ci maximele, cugetările, proverbele sau aforismele:

„Seamănă la tinereţe, ca să ai la bătrâneţe. "

„Nu călca adevărul în picioare dacă vrei să ai trecere la oameni."

„ Cel ce învaţă continuu este om drept, iar cel ce se crede învăţat, nu e înţelept."

„ Pomul se îndreaptă de mic, nu de mare. "

„Degeaba ai trăit, dacă nimic n-ai citit."

„Ascultă pe cel care ştie mai bine decât tine."

„ Cine nu respectă pe bătrâni nu este om. "

„ Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele. "

Educaţia profesională Prin educație profesională se înțelege orice formă de pregătire sau

perfecționare în vederea unei activități profesionale, care cuprinde

însușirea cunoștințelor teoretice, formarea deprinderilor, priceperilor și transmiterea valorilor etice și de comportament social necesare unei

asemenea activități.

Educația profesională se fundamentează pe toate celelalte dimensiuni

(componente, laturi) ale educației:

- pe cunoștințele, priceperile, deprinderile, competențele dobândite

în plan intelectual;

- pe deprinderile, priceperile, competențele în plan moral, acțional;

- pe componentele morale și estetice;

- pe calitatea dezvoltării și funcționării corpului (pe sănătatea

acestuia);

Interdependența dintre cultura intelectuală și cea profesională asigură o pregătire de specialitate de profil larg, care asigură omului posibilitățile de adaptare la schimbări și mutații în știință și tehnică, în producție și profesiuni.

Concomitent cu formarea interesului pentru anumite profesiuni, se formează și o anumită atitudine față de munca intelectuală și cea practică.

Sensul educației profesionale este asigurarea conduitei profesionale, înțeleasă ca o rezultantă a cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor temperamentale și caracterologice de care individul dispune în vederea îndeplinirii profesiei.

Programul JA de orientare profesională „FAMILIA MEA”

Educaţia estetică

Educația estetică urmărește pregătirea elevului pentru actul de valorificare (receptare, asimilare) și de creare a valorilor estetice. Arta este principala modalitate prin care se înfăptuiește relația estetică dintre om și realitate.

Educația estetică prin literatură. În predarea literaturii preocuparea profesorului trebuie să se concentreze în direcția stimulării elevilor pentru a citi literatură: poezie, proză, dramaturgie etc. Numai în acest fel vor putea simți și trăi acele emoții estetice pe care le declanșează opera literară. Cunoștințele de istorie și critică literară sunt necesare pentru înțelegerea cât mai profundă a operei, amplificând totodată bucuria artistică. Forme și mijloace de organizare: lecția de lectură și analiză literară; lecția de compunere; cercurile literare și dramatice; audițiile radiofonice; concursurile și serbările școlare; îndrumarea și controlul lecturii particulare a elevilor.

Educația estetică prin muzică. Prin natura ei sonor-temporală, imaginea muzicală contribuie la declanșarea unor emoții estetice, având o puternică forță expresivă. ”Arta muzicală dezvăluie lumea interioară a omului, cele mai subtile nuanțe ale vieții afective, cele mai înalte idealuri, crezul dintotdeauna al omului în bine, frumos și adevăr” (D. Salade). Educația pentru și prin arta muzicală înseamnă a-l face pe elev să treacă din ipostaza de auditor în aceea de interpret și apoi în aceea de creator. Forme și mijloace de organizare: lecția de muzică; ansamblul coral; concursurile muzicale; formații muzicale; cercurile muzicale.

Educația estetică prin arte plastice. Limbajul artelor plastice bazat pe formă și culoare incumbă valențe proprii în vederea declanșării trăirilor estetice. Linia, culoarea și forma imprimă imaginii plastice un specific aparte. Rolul instruirii și al cunoștințelor teoretice este diferit de la o situație la alta, în niciun caz ele nu pot substitui contemplarea operelor plastice. Forme și mijloace de organizare: lecția de educație plastică; lecția de abilități practice/ educație tehnologică; vizitarea muzeelor și expozițiilor; cercurile de arte plastice.

Educația prin mijloacele mass-mediei. Vom discuta doar de ceea ce se poate realiza sub îndrumarea competentă a școlii în vederea realizării sarcinilor educației estetice. Este vorba despre organizarea unor vizionări de filme, expoziții, programe de televiziune, contemplarea albumelor cu reproduceri de artă etc. Se impune, cu aceste prilejuri, pregătirea prealabilă a elevilor, precum și comentarea ulterioară a celor contemplate, contracarând astfel eventualele consecințe negative ale folosirii acestor mijloace, subliniate în literatura de specialitate.

Educaţia fizică

Este o componentă indispensabilă a educaţiei, care urmăreşte

dezvoltarea armonioasă şi normală a organismului, întărirea sănătăţii şi

cultivarea unor calităţi fizice necesare muncii, activităţii sportive.

Obiectivele educaţiei fizice sunt:

întărirea sănătăţii şi călirea organismului;

formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi a calităţilor

fizice ale mişcărilor (forţa, rezistenţa, viteza, îndemânarea) necesare în

viaţă şi în practicarea sporturilor;

formarea şi dezvoltarea principalelor calităţi morale de voinţă şi de

caracter (stăpânirea de sine, punctualitatea, perseverenţa, curajul,

cinstea, corectitudinea, modestia etc.);

instrucţia igienico-sanitară şi formarea şi dezvoltarea unei concepţii

igienice, a unui comportament igienic.

Practicarea sportului are multiple influenţe pe plan intelectual,

pe plan moral, pe plan estetic, pe plan tehnico-profesional.

Scopul educaţiei fizice şcolare urmăreşte consolidarea sănătăţii, a capacităţilor de muncă, perfecţionarea calităţilor motrice, dezvoltarea armonioasă a organismului, formarea calităţilor morale, refacerea forţelor fizice şi psihice. Dimensiunea corporală a educaţiei fizice este realizată prin: - educaţia fizică din şcoală (educaţie a mişcării); - educaţia psihomotorie realizată prin programul şcolar (educaţie prin

mişcare); - activităţi educative care implică coordonatele motorii şi psihomotorii

(cercuri de gimnastică, înot, sculptură, pictură, drumeţii, excursii, concursuri de orientare turistică, competiţiile sportive între clase, şcoli etc.);

- sportul practicat atât în cadrul şcolar, cât şi în cel al educaţiei nonformale sau chiar informale.

Forma principală prin care se înfăptuiesc obiectivele educaţiei fizice o reprezintă ora de educaţie fizică. Metodologia educaţiei fizice valorifică metode aplicabile la nivel general şi special (sportiv): exerciţiul, activităţile practice, jocul de rol, jocul de creaţie, demonstraţia, studiul de caz, observaţia, jocul sportiv etc. În şcoala noastră se acordă o importanţă deosebită orelor de educaţie fizică şi jocurilor sportive.

Sub îndrumarea domnilor profesori, elevii şcolii „Mihai Eminescu” au participat la numeroase competiţii, obţinând rezultate remacabile, între care amintim: - Fotbal: locul I pe municipiu – clasele a III-a şi a IV-a – 2012; locul I pe judeţ clasele

a III-a şi a IV-a – 2011; - Atletism: Locul I pe municipiu şi locul al II-lea pe judeţ – băieţi (tetratlon); locul I pe

zona Moldovei şi locul al VI-lea la Campionatul Naţional – alergare de viteză – eleva Lozincă Alina – clasa a IV-a B – 2012; vicecampion naţional la aruncarea greutăţii – Mustaţă Marius; locul al III-lea la Campionatul Naţional de Atletism – Matei Severin; premiul I la Campionatul Naţional de Copii – Oprea Mădălin.

Educaţia religioasă

Obiectivele principale ale educaţiei religioase sunt:

Formarea conştiinţei religioase specifice fiecărui cult;

Formarea convingerilor, sentimentelor şi atitudinilor religioase în concordanţă cu conştiinţa religioasă a fiecărui cult;

Formarea priceperilor, deprinderilor şi obişnuinţelor corespunzătoare cerinţelor fiecărui cult.

Trăsăturile specifice: Elevul poate fi educat în perspectiva religioasă ce presupune, în afară

de om, prezenţa dimensiunii transcedentale. În formarea religioasă a omului, libertatea este permisă şi rezultat al

actului paideutic; este exclusă orice formă de constrângere sau impunere.

Educaţia religioasă presupune o serie de tactici procedurale şi metodologice deliberate şi conştiente, dimensionate de factorii care înfăptuiesc o atare educaţie.

Intenţionalitatea acestei laturi a educaţiei este imprimată şi de prezenţa unui scop, al unui proiect al devenirii personalităţii umane în perspectiva unor valori ce merită să fie încorporate de individ, copil sau adult.

Educaţia religioasă se realizează în cadrul orelor de religie, dar şi la orele de

limba şi literatura română prin valorificarea textelor ce au conţinut religios, precum

şi cadrul unor activităţi extracurriculare precum serbările de Crăciun, ori

concursurile plastice sau literare cu tematică religioasă prilejuite de sărbătorile

pascale sau de Naşterea Domnului, ori prin vizita la mânăstiri.

Educaţia civică În sens larg, educaţia civică înseamnă educaţia persoanei pentru a trăi alături de ceilalţi în societate, ceea ce include comportamentul politicos, normele de igienă, de circulaţie publică, de pază contra incendiilor etc. În sens restrâns, educaţie civică înseamnă dobândirea de către elevi a unei culturi politice participative, respectiv dobândirea cunoştinţelor şi competenţelor necesare unui cetăţean pentru participarea la viaţa publică. În acest sens, ca disciplină, educaţia civică este un demers interdisciplinar, întrucât ea reflectă, la nivelul curriculum-ului, articularea complexă a domeniilor şi aspectelor: politic, juridic, filosofic, politologic, economic, istoric, sociologic, de la nivelul vieţii sociale.

Curriculum-ul de educaţie civică pentru clasele a III-a şi a IV-a pune un accent deosebit pe demersurile de tip interdisciplinar, „din perspectiva unei resemnificări de tip filosofic a ceea ce formează orizontul de cunoaştere şi de acţiune a elevilor la această vârstă. Această resemnificare de factură filosofică a noţiunilor, a datelor şi faptelor implică o abordare comprehensivă a laturilor cognitivă, emoţională şi atitudinal comportamentală a personalităţii elevilor, astfel încât să fie stimulată reflecţia critică, participarea şi comunicarea în clasă, de aşa manieră, încât fiecare copil să fie inclus acestor activităţi şi procese”.

Educaţia civică se referă la activitatea de formare a omului ca cetăţean, ca susţinător activ al ordinii de drept şi de stat şi se realizează în relaţie cu educaţia morală şi cu cea juridică. Ea înseamnă formarea conştiinţei şi comportamentului de membru al comunităţii. Educatorul dispune în acest caz de trei modalităţi de acţiune: lecţia teoretică, în care se explică noţiunile fundamentale; acţiunile practice din viaţa şcolară; activitatea practică din mediul socio-cultural local. Are la dispoziţie numeroase resurse: observaţii pe baza studiului în echipă sau individual, articole, imagini, texte, poveşti, cărţi, pliante, discuţii cu părinţii şi cu bunicii, mijloace audio-vizuale, informaţii mass-media, materiale şi instrumente informatizate, fişe de lucru, portofolii. Printre metodele des utilizate în cadrul orelor de educaţie civică se numără jocul de rol, problematizarea, pălăriile gânditoare, predicţia, brainstorming-ul, conversaţia euristică, studiul de caz, linia valorică .

„Dăruieşte din inimă!” – proiect educaţional

Vizită la azil în cadrul proiectului „Dăruieşte din inimă!”, având ca scop pregătirea copiilor pentru viaţă, în sensul asigurării echilibrului emoţional necesar unei relaţionări armonioase cu mediul social şi natural din care fac parte.

OBIECTIVE PRINCIPALE: - prezentarea unui program artistic la Azilul de bătrâni din Roman; -oferirea de către elevi a unor pachete, bătrânilor instituţionalizaţi în azil, în pragul sărbătorilor de Crăciun;

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: 1. Răspunde unei cerinţe interne:

dorinţa elevilor de a oferi bătrânilor momente plăcute, prin prezentarea programului artistic şi prin oferirea de pachete.

2. Completează cunoştinţele de educaţie civică, educaţie muzicală, şi de civilizaţie europeană pe care elevii le deţin în urma studiului disciplinelor de învăţământ.

3. Oferă un bun prilej de întâlnire dintre elevii şcolii noastre şi bătrânii instituţionalizaţi vizitaţi.

4. Familiile elevilor implicaţi în proiect dispun de resursele financiare necesare bunei desfăşurări a acestuia.

5. Acţiunea oferă elevilor, în ansamblul său, posibilitatea de a oferi momente deosebite persoanelor vizitate.

Programul Junior Achievement România

„Comunitatea mea”

Obiectivul final al celor cinci programe este

ca elevii să înțeleagă în ce mod oamenii,

familia, comunitățile, instituţiile private și cele publice iau decizii care afectează viața

cotidiană și bunăstarea economică.

Aceste cunoștințe, împreună cu activitățile

și experiențele prezentate, le vor oferi

elevilor o imagine reală a aptitudinilor și competențelor necesare pentru a reuși la

școală, dar și în afara școlii.

Programul oferă școlilor un punct de pornire

pentru educație economică aplicată şi

antreprenorială și le dă posibilitatea

interacţiunii cu comunitatea.

Comunitatea mea

(clasa a III-a)

Elevii sunt învățați cum

funcționează oamenii și întreprinderile dintr-o

comunitate.

Ei evaluează nevoile și dorințele comunităților și învață să-și asume

responsabilitatea pentru o

comunitate pe care au

desemnat-o prin activități de

votare și de decizie.

„O casă sigură – o viaţă în plus; respectaţi măsurile de prevenire!”

12 octombrie 2011- Ziua Internaţională pentru Reducerea

Riscului Dezastrelor Naturale;

1 Iunie – acţiune organizată de Primăria Roman

Noile educaţii Noile educaţii sunt

definite în programele UNESCO ,,ca răspunsuri ale sistemelor educaţionale la imperativele lumii contemporane.”

Ca modalităţi practice de introducere a ,,noilor educaţii” sunt menţionate:

- demersul infuzional

- demersul disciplinar

- demersul modular

- demersul transdisciplinar

Programele UNESCO sintetizează următoarele ,,noi educaţii”:

educaţia relativă la mediu (educaţia ecologică);

educaţia pentru pace şi cooperare;

educaţia pentru participare şi democraţie;

educaţia în materie de populaţie (demografică);

educaţia pentru o nouă ordine economică internaţională;

educaţia pentru comunicare şi mass-media;

educaţia pentru schimbare şi dezvoltare;

educaţia pentru sănătate;

educaţia nutriţională;

educaţia pentru timpul liber;

educaţia economică şi casnică modernă;

educaţia pentru drepturile fundamentale ale omului;

educaţia interculturală.

Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează

formarea şi cultivarea capacităţilor de rezolvare a problemelor care au înregistrat

numeroase efecte negative la nivelul naturii şi al existenţei umane.

Pentru şcolarul mic este important:

- să cunoască importanţa calităţii mediului pentru viaţă;

- să cunoască relaţiile dintre om şi mediu, interdependenţa dintre mediu şi dezvoltarea societăţii;

- să-şi formeze atitudinea de respect faţă de mediu şi să-şi dezvolte comportamente responsabile.

Putem dezbate următoarele teme:

a) Ce inseamnă florile pentru noi? Când şi cum dăruim flori? Putem cultiva şi noi flori? Cum? Ne putem alcătui o gradină?

b) Apa este factorul principal al existentei vieţii pe Pământ. Trebuie deci să avem multă grijă ce fel de apă bem. Cu elevii putem discuta şi măsurile ce trebuie luate pentru a ne feri de poluarea tot mai frecventă a izvoarelor naturale.

c) Cu elevii mergem destul de des in excursii sau drumeţii. Sunt câteva acţiuni simple, dar extrem de necesare pentru a nu modifica mediul: strângerea resturilor alimentare într-un singur loc, aruncarea ambalajelor doar în locurile special amenajate, etc.

Proiectul Naţional „Şcoli pentru un viitor verde”

Scopul: - colectarea selectivă a recipientelor PET, compactarea lor în vederea introducerii în circuitul de reciclare în cadrul unui concurs naţional organizat între "echipe verzi" formate din elevi.

Obiectiv: - conştientizarea de către elevi a problemelor de mediu generate de ambalaje şi deşeuri

din ambalaje şi educarea copiilor în spiritul unui comportament prietenos faţă de mediu;

Concursul „ECOlimpiada elevilor” Face parte din proiectul

de promovare a auxiliarului curricular „Învăţăm să reciclăm ambalajele!”

Scopul concursului: familiarizarea elevilor claselor a III-a cu procesul de colectare selectivă și de reciclare a deșeurilor de ambalaje, într-un mod inovativ și atractiv.

Obiectiv: - educarea copiilor despre colectarea selectivă prin intermediul unei experiențe multimedia.

„Let's Do It, Romania!”

Educaţia sanitară vizează formarea şi cultivarea

capacităţilor specifice de proiectare şi de organizare raţională a vieţii

în condiţiile rezolvării unor probleme specifice.

Obiectivele vizate sunt:

apărarea şi întărirea sănătăţii personale şi colective;

însuşirea de către copii a cunoştinţelor cu privire la igiena individuală şi în grup;

însuşirea cunoştinţelor cu privire la mediul ambiant în care trăiesc;

însuşirea de cunoştinţe legate de igiena personală şi formarea de priceperi şi deprinderi în vederea unei alimentaţii raţionale;

evitarea abuzului de medicamente şi cunoaşterea principalelor simptome de boală;

formarea de deprinderi elementare cu privire la prevenirea îmbolnăvirilor;

Scopul principal al promovării sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate, în rândul elevilor, este diminuarea factorilor subiectivi legaţi anume de cunoştinţe igienice, de capacitatea de a folosi aceste cunoştinţe pentru păstrarea şi fortificarea sănătăţii.

Educaţia nutriţională, care reprezintă în unele ţări o disciplină de

învăţământ sau o activitate extraşcolară, vizează cunoaşterea alimentelor şi

substanţelor nutritive, producerea şi/sau utilizarea acestora, conservarea

alimentelor, alimentaţia copilului, alimentaţia raţională etc.

Prezentarea şi discutarea unor reguli

necesare în alimentaţia şcolarului

pentru a obţine rezultate optime la

învăţătură şi pentru a evita

îmbolnăvirile sunt importante.

Este indicat să se arate

importanţa consumării

fructelor şi legumelor .

„Şi eu trăiesc sănătos!”

,,Creşterea consumului de fructe şi legume

proaspete în rândul grupurilor vulnerabile”

Educaţia interculturală Obiective:

- lărgirea participării tuturor la viaţa culturală;

- promovarea cooperării culturale

internaţionale;

- afirmarea şi îmbogăţirea identităţii culturale.

Săptămâna Educaţiei Globale – „Prietenie

interetnică”

R.R.E.V. – Proiect Comenius

Educaţia pentru timpul liber

ORGANIZAREA INTERDISCIPLINARĂ A OFERTELOR DE ÎNVĂŢARE PENTRU

FORMAREA COMPETENŢELOR CHEIE LA ŞCOLARII MICI DIN CLASA

PREGĂTITOARE

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE:

,,Toamnă mândră, darnică”

COMUNICARE ÎN LIMBA

ROMÂNĂ

Activităţi de învăţare:

- recitarea poeziei ,,Început de

toamnă”;

- formularea de răspunsuri la

întrebări pe baza imaginilor din

poezie:

-sunetul şi litera A

Activităţi recreative - dialog între

doi colegi (elev – Zâna Toamnă),

colorarea literei A, construirea

literei din plastilină, cântec ,,Acum

e toamnă, da”

MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI

Activităţi de învăţare:

- identificarea fructelor şi legumelor din poezia ,,Început de toamnă”

- colorarea fructelor din poezie

- formarea de mulţimi cu tot atâtea elemente

- ,,Igiena corpului” - corespondenţa între obiectele de igienă personală şi acţiune.

Activităţi recreative: fruct dulce/amar-desen, joc de rol ,,La piaţă ”; joc ,,Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar respecta regula ... ?”)

ARTE VIZUALE ŞI LUCRU

MANUAL

- ,,Peisaj de toamnă”

(colorare, decupare şi lipire)

- ,,Coşul cu mere”

(decupare, pictură folosind

tehnica ştampilării cu dopul

de plută)

Activităţi recreative: cântec

,,Culorile”

MUZICĂ ŞI MIŞCARE

Cântec ,,Acum e toamnă, da”

Joc muzical ,,Bate vântul”

Activitate recreativă:

desenarea unor imagini

sugerate de textele cântecelor

EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE

,,Sunt politicos!” - formule de salut, de

adresare şi comunicare

Activitate recreativă: - desenarea

unor obiecte cu ajutorul cărora se

comunică cu persoanele aflate la distanţe

mari.

DEZVOLTARE PERSONALĂ

,,Corpul meu” – joc-exerciţiu de completare a

jumătăţii corpului folosind elemente personale de

identificare

Activitate recreativă: joc ,,Ghici cine este?”

TIC (Jocul cu calculatorul)

,,Povestea ochilor obosiţi” - lectură activă

de imagini

Activitate recreativă - joc de rol ,,Reporter

la datorie”

În fiecare zi, la începutul primei ore, se

desfăşoară ,,Întâlnirea de dimineaţă”

Etapele acestei activităţi:

Salutul

Prezenţa

Completarea calendarului

Împărtăşirea cu ceilalţi

Activitatea de grup

Noutatea zilei

PARTENERIAT CU GRĂDINITA P.P. nr. 1

,,PARADA COSTUMELOR DE

HALLOWEEN”

,,EXPOZIŢIE DE BOSTANI”

PARTENERIAT CU TEATRU L DE

PĂPUŞI ,,AŞCHIUŢĂ” din IAŞI

În luna octombrie - povestea

,,Cei trei purceluşi”

Bibliografie: Alexandru, Adriana; Ianculescu, Marilena; Jitaru, Elena; Pârvan, Monica, Sistem complex integrat privind

educaţia pentru sănătate şi profilaxie, Edusan, Bucureşti, 2006;

Alexandru, Adriana; Ianculescu, Marilena; Jitaru, Elena; Pârvan, Monica; Bica, Ovidiu, Aspecte ale utilizării IT în Educaţia pentru sănătate, Edusan, Bucureşti, 2006;

Balan, Bogdan; Boncu, Ştefan; Cosmovici, Andrei; Cozma, Teodor; Creţu, Carmen, Cucoş, Constantin (coordonator); Dafinoiu, Ion; Iacob, Luminiţa; Moise, Constantin; Momanu, Mariana; Neculau, Adrian; Rudică, Tiberiu, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998;

Cârstea, Gheorghe, Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura Universul, Bucureşti, 1993;

Cosmovici, Andrei; Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999;

Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura Collegium Polirom, Iaşi, 2006;

Dumitriu, Gheorghe, Psihologia dezvoltării şi educaţiei, Editura Alma Mater, Bacău, 2003;

Epuran, Mihai, Psihologia educaţiei fizice, Editura I.E.F.S., Bucureşti, 1986;

Georgescu, Dakmara, în Învăţământul primar, 1998, nr.4, Editura Discipol;

Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2008;

Măricuţoiu V., Proverbe şi zicători, Editura „Gheorghe Cârţu Alexandru", Craiova,1994;

Nicola I., Constantinescu S., Farcaş D., Pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982;

Pascadi, Ion, Idealul și valoarea estetică, București, 1966;

Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2004;

Secară, Liliana; Dămian, Iulia; Macarie, George Florian; Tebeanu, Ana Voichiţa, Psihologia în sinteze, Editura EduSoft, Bacău, 2006;

Vîgotski, I.S., Psihologia artei, Editura Univers, București, 1973;

http://www.adevarul.ro/scoala_educatie/De_ce_au_nevoie_elevii_de_cursuri_de_educatie_civica_0_485951938.html#

http://www.scribd.com/doc/53023795/interdependenta-componentelor-educatiei