7/24/2019 brandon 1

http://slidepdf.com/reader/full/brandon-1 1/3

Tresting înghe?ã când unul î?i sãltã capul. Bãrbatul întâlni ochii lordului, având în expr scânteie  ba nu, o flacãrã  sfidãtoare. Tresting nu mai vãzuse a?a ceva niciodatã, nu pul unui skaa. Se retrase din reflex cu un pas, strãbãtut de un fior în vreme ce acel skaa straniu, cu spatele drept, îi sus?inea privirea.

?i zâmbea.Tresting se uitã în altã parte. Kurdon! se rãsti apoi.

Supraveghetorul, un zdrahon, urcã panta în grabã. Da, lordul meu?Tresting se întoarse, arãtând cãtreSe încruntã. Unde stãtuse acel skaa? Lucrând cu capetele în jos, cu trupurile pãta

 de funingine ?i sudoare, era greu sã-i deosebe?ti unii de al?ii. Tresting se întrerupse, cãutând. Credea cã re?inuse locul gol, unde nu se mai afla nimeni.

Dar nu. Nu era cu putin?ã. Bãrbatul n-avea cum sã disparã atât de repede din grup. Unde s-ar fi putut duce? Trebuia sã fie acolo, undeva, de data asta muncind cu capul plecat, a?a cum se cuvenea. Cu toate acestea, momentul de aparentã sfidare nuputea fi iertat.

 Lordul meu? întrebã din nou Kurdon.Obligatorul stãtea alãturi, privind curios. N-ar fi fost în?elept sã-l lase sã-?i

dea seama cã un skaa se purtase cu atâta obrãznicie. Pune-i mai mult la muncã pe cei dinspre sud, ordonã Tresting, arãtând cu degetul. Vãd cã sunt mocãi?i, chiar ?i pentru ni?te skaa. Biciuie?te câ?iva.

Kurdon ridicã din umeri, dar încuviin?ã cu o înclinare a capului. Nu era cine ?tie ce motiv pentru biciuire  dar, pe de altã parte, nici lui nu-i trebuia cine ?tie ce motiv ca sã batã lucrãtorii.

La urma urmelor, nu erau decât ni?te skaa.

Kelsier auzise pove?ti.Auzise ?oapte despre vremurile de odinioarã, de mult apuse, când soarele era

 ro?u. Vremurile când vãzduhul nu era îmbâcsit de fum ?i de cenu?ã, când plantele nu duceao adevãratã luptã ca sã creascã, iar skaa nu erau sclavi. Vremurile de dinainte de LordulLegiuitor. Însã acele zile de demult cãzuserã aproape cu totul în uitare. Pânã ?i legendel

peau sã devinã greu de în?eles.Kelsier se uitã la soare, urmãrind cu privirea imensul disc ro?u ce se târa cãtr

e orizont. Rãmase tãcut pre? de o clipã îndelungatã, singur pe ogoarele pustii. Munca zilei se încheiase. Skaa fuseserã mâna?i înapoi, la colibele lor. În curând avea sã aparã cea?

În cele din urmã, oftã ?i se-ntoarse sã-?i aleagã traseul pe fãga?e ?i pe poteci ?puind printre mormane mari de cenu?ã. Evita sã calce pe plante  de?i nu ?tia sigur din ce motiv se ostenea. Recolta aproape cã nu pãrea sã merite efortul. Ve?tedã, cu frunze maronii fle?cãite, vegeta?ia pãrea la fel de deprimatã ca oamenii care-o îngrijeau.

Colibele lucrãtorilor skaa se conturau neclare în lumina palidã. Kelsier putea deja sã vadã cum începea sã se formeze cea?a, voalând aerul ?i dându-le clãdirilor ca ni?ovile o înfã?i?are irealã, etericã. Nu erau pãzite; nu era nevoie de strãji, fiindcã niciuaa nu se aventura afarã dupã lãsarea nop?ii. Teama lor de cea?ã era mult prea puternicã.

Va trebui sã-i lecuiesc de asta într-o bunã zi, se gândi Kelsier, apropiindu-sede una dintre clãdirile mai mari. Dar toate lucrurile la timpul lor. Deschise u?a?i se strecurã înãuntru.

Toatã lumea amu?i imediat. Kelsier închise u?a, apoi se întoarse, zâmbind, sã-i priveascã în fa?ã pe cei în jur de treizeci de skaa din încãpere. În vatra din centru pâlpâi iar un cazan de lângã ea era umplut cu apã în care fuseserã presãrate legume  ca începutegãtirilor pentru masa de searã. Supa avea sã fie fãrã niciun gust, fire?te. Însã mirosultotu?i îmbietor.

 Bunã seara tuturor, zise Kelsier cu un surâs, a?ezându-?i rani?a la picioare ?i sprijinindu-se de u?ã. Cum v-a fost ziua?

Cuvintele lui sparserã tãcerea, iar femeile se întoarserã la pregãtirea cinei. Însa?ii dintr-un grup a?ezat la o masã grosolanã continuarã sã-l priveascã nemul?umi?i.

 Ziua noastrã, cãlãtorule, a fost plinã de trudã, rãspunse Tepper, unul dintre în

i. Pe care tu ai izbutit s-o ocole?ti. Munca la câmp nu mi s-a potrivit niciodatã cu adevãrat, ripostã Kelsier. E mult

prea grea pentru pielea mea delicatã.

7/24/2019 brandon 1

http://slidepdf.com/reader/full/brandon-1 2/3

Zâmbi, ridicându-?i mâinile ?i bra?ele acoperite de straturi peste straturi de cicatrice fine. I se întindeau în lungul pielii, de parcã o fiarã ?i-ar fi plimbat ghearele în susul ?i-n josul bra?elor sale.

Tepper pufni. Era prea tânãr ca sã fie un în?elept, probabil cã abia dacã trecuseun an sau doi de patruzeci  putea sã fie cu cel mult cinci ani mai vârstnic decât Kelsier. Cu toate acestea, bãrbatul costeliv cãpãtase aerul omului cãruia îi place sã conducã.

 Vremurile nu sunt potrivite pentru apucãturi u?uratice, decretã el, cu aspri

me. Când dãm adãpost unui cãlãtor, ne a?teptãm sã se poarte astfel încât sã nu trezeascã biminea?ã, când ai fugit de pe ogor, ai fi putut face rost de câte-o biciuire pentru oamenii din jurul tãu.

 A?a e, rãspunse Kelsier. Numai cã ar fi putut fi biciui?i ?i dacã ar fi stat unde nu trebuia, dacã ar fi fãcut o pauzã prea lungã sau dacã ar fi tu?it când trecea pe lâ un supraveghetor. Am vãzut o datã un bãrbat bãtut fiindcã, dupã cum a pretins stãpânul lupise cum nu se cuvenea.

Tepper stãtea ?eapãn, privind cu ochi îngusta?i, cu bra?ele sprijinite pe masã.Judecând dupã expresia fe?ei, pãrea de neînduplecat.

Kelsier oftã, rotindu-?i ochii. Perfect. Dacã vre?i sã plec, îmi vãd de drum.Î?i aruncã rani?a pe umeri ?i trase cu nepãsare de u?ã.

Cea?a groasã începu imediat sã se reverse prin deschidere, plutindu-i lene?ã în jurul trupului, bãltind pe podea ?i târându-se prin praf ca un animal ?ovãielnic. Câ?iva oameni icnirã înspãimânta?i, dar cei mai mul?i erau prea ului?i ca sã mai scoatã vreun sunet.elsier rãmase locului o clipã, fixând cu privirea pâcla neguroasã de afarã, ai cãrei curenestatornici erau vag lumina?i de cãrbunii din vatrã.

 Închide u?a.Cuvintele lui Tepper erau o rugãminte, nu o poruncã.Kelsier fãcu ce i se ceruse, împingând u?a la loc ?i întrerupând curgerea ce?ii al

be. Cea?a nu e ceea ce crede?i. Vã teme?i mult prea mult de ea. Cei care se aventureazã în cea?ã î?i pierd sufletele, ?opti o femeie.Vorbele ei ridicarã o întrebare. Oare Kelsier umblase prin cea?ã? ?i atunci, c

e se întâmplase cu sufletul lui?

Dacã a?i ?ti, se gândi el. Ei, presupun cã asta-nseamnã cã rãmân. Îi fãcu semn unui bãiat sã-i aducã un tab

 treabã bunã  pentru mine ar fi fost ru?inos sã plec fãrã sã vã împãrtã?esc noutã?ile.La auzul comentariului sãu, nu pu?ini ciulirã urechile. Acesta era adevãratul

motiv pentru care îi suportau prezen?a  motivul pentru care pânã ?i ?ãranii sperio?i adãpteau un om ca el, un skaa ce sfida voin?a Lordului Legiuitor, cãlãtorind de la o planta?ie la alta. Putea fi un renegat  ?i un pericol pentru întreaga comunitate  dar le aducea ve?ti din lumea de-afarã.

 Vin din nord, zise Kelsier. Din ?inuturi unde puterea Lordului Legiuitor se simte mai pu?in.

Vorbea cu voce clarã, iar toatã lumea se înclina instinctiv cãtre el în timp ce lucra. A doua zi, cuvintele lui aveau sã fie repetate pentru mai multe sute de oameni, care locuiau în alte colibe. Skaa puteau fi slugarnici, dar erau ?i bârfitori denelecuit.

 În vest guverneazã lorzii locali, continuã Kelsier, ?i sunt departe de mâna de fier a Lordului Legiuitor ?i a obligatorilor sãi. Unii dintre nobilii aceia din depãrtãri cred cã ni?te skaa ferici?i sunt lucrãtori mai buni decât unii maltrata?i. Un bãrbat, lordul Renoux, chiar le-a ordonat supraveghetorilor lui sã nu mai batã pe nimeni fãrã poruncã. ?i, dupã cum ?u?ote?te lumea, se întreabã dacã n-ar fi bine sã-i plãteascã fiecãrue pe planta?ia lui o leafã, a?a cum primesc me?te?ugarii din ora?.

 Prostii, spuse Tepper. Iertare, ripostã Kelsier. Nu mi-am dat seama cã jupânul Tepper a fost de curând

pe proprietatea lordului Renoux. Când ai cinat cu el ultima oarã ?i-a povestit cevace nu mi-a spus mie?

Tepper ro?i: skaa nu cãlãtoreau, ?i cu siguran?ã nu cinau cu lorzii.

 Mã crezi nãtâng, cãlãtorule, zise Tepper, dar eu ?tiu ce faci. E?ti cel cãruia ispune Supravie?uitorul; cicatricele alea de pe bra?e te-au dat de gol. E?ti un zurbagiu  cãlãtore?ti pe planta?ii, a?â?ând nemul?umirile. Ne mãnânci mâncarea ?i-?i spui

7/24/2019 brandon 1

http://slidepdf.com/reader/full/brandon-1 3/3

ile mãre?e ?i minciunile, apoi dispari ?i-i la?i pe cei ca mine sã se ocupe de speran?ele de?arte pe care le dai copiilor no?tri.