PROLOG

L-am vdzut pe Steelheart sAngerAnd.

S-a int6mplat acum zece arri. Eu aveam opt pe-atunci.

Tata gi cu mine ne aJlam la First Union Bank, pe Adams

Street. Pe wemea aceea, inainte de Anexare, foloseam ve-

chile nume ale strizilor.Banca era imens5. O unicd salS vastd, cu stAlpi albi in-

eonjurAnd o podea mozaicatS, cu uqi largi ce duceau inm6runtaiele clddirii. Doud uqi rotative dddeau in stradd,

fiecare avAnd alSturi qi cAte o qd obignuitd. Prin ele, bdr-

bali qi femei se scurgeau iniuntru 9i afard ca 9i cum inc6-

perea ar fi fost inima unei fiare enorme pulsAnd, in loc de

s6nge, oameni qi bani.ingenuncheasem de-a-nddr5telea pe un scaun prea

mare pentru mine, privind curgerea mullimii. Imi plEcea

si md uit la oameni. Formele diferite ale chipurilor, piept6-

ndturile, hainele, expresiile. Pe vremea aceea exista atdta

varietate. Era fascinant.

- David, intoarce-te, te rog, mi-a zis tata.

Avea o voce blAndS. Nu-l auzisem niciodatS strig6nd,

cu o singuri exceplie, Ia inmormAntarea mamei mele' $iacum md infior cAnd imi amintesc cdt a suferitin acea zi.

M-am rdsucit imbufnat. Ne aflam intr-o parte a lncdperii

principale, intr-unul dintre compartimentele in care lucrau

BnaNooN SaNonnsou

tipii de la credite. Laturile compartimentului nostru eraudin sticld, ceea ce il fEcea mai pulin sufocant, dar tot aveaceva fals. Pe pereli erau mici fotografii de familie in ramede lemn, pe birou, un bol cu bomboane ieftine sub un capacde sticld, iar pe figet, o vazd cu flori de plastic decolorate.

Era imitalia unui cdmin confortabil. La fel ca imitaliade z6mbet pe care o arbora bdrbatul din fala noastrd.

- Dac5. am avea mai multe garanlii suplimentare...spunea tipul de la credite, ardtdndu-gi toli dinlii.

- Aici e tot ce am, a zistata, ardtAnd spre h6rtia aflatipe birou in fala noastrd.

MAinile ii erau ingroqate de bdtdturi, iar pielea,bronza-td dupd atAtea zile petrecute muncind in bdtaia soarelui.Mama s-ar fi ingrozit dacd l-ar fivdzut venind Ia o intAlniresimandicoasd ca asta purtAnd blugii lui de lucru si un tri-cou vechi cu un personaj dintr-o bandd desenat5 imprimatpe el.

Micar iqi pieptinase pdrul care incepea sd i se rdreascd.Asta nu pdrea sd-l preocupe la fel de mult ca pe alli barbafi.,,Abia trebuie sd md tund de mai putine ori, Dave", imi zi-cea el rdzbnd,ln timp ce-gi trecea degetele printre guvilelelui rare. Nu i-am atras atenlia niciodatd cd nu avea drep-tate. Ar fi trebuit sd se tundd tot de-atAtea ori, cel pulinpAnd ii c5.dea tot pdrul.

- Pur gi simplu nu cred cd pot face nimic, a zis tipul deIa credite. Vi s-a mai spus asta.

- Celdlalt angajat a zis cd. e de-ajuns, a rispuns tata,inclegtAndu-qi ln poald mAinile lui mari.

Pdrea ingrijorat. Foarte ingrijorat.Tipul de la credite a continuat sd zAmbeascs. A ciocdnit

cu degetul in teancul de acte de pe birou.

- Lumea a devenit un loc mult mai periculos, domnuleCharleston. Banca a decis sd nu-gi asume riscuri.

- Periculos? a intrebat tata.

Steelheart

- Pdi gtifi, cu Epicii 6qtia...

- Dar nu-s periculogi! a exclamat pdtimaq tatdl meu.Epicii au venit sd ne ajute.

,,A, sd nu-ncepem din nou", mi-am zis eu ln g6nd.ZAmbetul tipului de Ia credite a dispdrut in sfArgit, de

parc5 tonul tatdlui meu l-ar fi descumpdnit.

- Nu vedeli? a continuat tata, inclinAndu-se inainte.Nu trdim vremuri periculoase, trdim nigte vremuri gro-zavel

Tipul de la credite l-a privit chiorAg.

- Nu cumva fosta dumneavoastrd locuintd a fost dis-

"Yff"ilJJ'J], ticalosi vor rr si eroi, a zisrata.Aqteptali.O sd vind qi ei.

II credeam. Pe vremea aceea erau mulli care gAndeauca el. Trecuseri abia doi ani de cAhd se ivise Calamity pecer. $i abia un an de cAnd oamenii obignuili incepuserd sdse schimbe, transformAndu-se in Epici, aproape ca super-eroii din basme.

Pe-atunci incd mai exista speranfd. $i ignoranla.

- Ei bine, a zis tipul de la credite, impreun6ndu-gi mAi-nile pe masd dinaintea unei fotografii-standard ce infSligacopii zAmbitori de diferite nationalitdfi. Din nefericire,giranlii nogtri nu impdrtdgesc opinia dumneavoastrd. Vatrebui sd...

Au continuat sd discute, dar nu le-am mai acordat aten-

!ie. Mi-am ldsat privirea sd rdtdceascd asupra mullimii,apoi m-am rdsucit din nou, stAnd ln genunchi pe scaun.Tata era prea absorbit de conversalie ca sd md certe.

Aqa cd l-am v5.zut pe Epic chiar din clipa in care a in-trat in banc6. L-am observat imediat, deqi nimeni altci-neva nu a pdrut s6-i acorde atenfie. Mulli spun cd nu polisd deosebeqti un Epic de un om oarec€rre pAni nu incepes5-si foloseascS. puterile, dar se ingal5.. Epicii au o posturd

BnaxnoN SeNonnsow

diferitS.. Emand incredere qi o subtili mul,tumire de sine'

lntotdeauna m-am priceput s6-i deosebesc.

PAnd gi copil fiind, am qtiut cd bdrbatul acela era cumva

diferit. Purta un costum negru, lejer, cu o cdma;6 bej des-

chis, f6rd cravatd. Era inalt gi zvelt, dar parcd mai masiv,

cum sunt mulli dintre Epici. Ii distingeai muqchii puter-

nici pAnd gi pe sub hainele acelea lejere.

A inaintat pdni in centrul incdperii. Avea nigte ochelari

de soare agill$ide buzunarul de la piept 9i;i i-a pus zAm-

bind. Apoi a ridicat un deget, afintindu-l cu nonqalan!5

cltre o femeie care trecea pe lAngd eI.

Aceasta s-a transformat in pulbere, cu hainele atzdnd,

iar scheletul i s-a inclinat in fald 9i s-a pr6buqit zgomotos

pe podea. Cerceii gi verigheta n-au fost distruse. Au cdzttt

pe pardoseald cu un clinchet limpede pe care l-am auzit inciuda zgomotelor din jur.

in incipere s-a l6sat tdcerea. Oamenii au incremenitingrozili. Disculiile au incetat, depi tipul de Ia credite a

continuat sd batd cAmpii, dAndu-i leclii tatei.A amulit si el, in cele din urmd, cAnd au inceput fipetele'Nu-mi amintesc ce-am simlit atunci. Nu-i aqa c6-i ciu-

dat? Pot s6-mi amintesc cum era luminatd sala, cande-

labrele acelea maiestuoase care imprdqtiau in incdpere

stropi de lumini refractatd. Imi amintesc mirosul de I5-

mdie qi amoniac al podelei recent spdlate. imi amintesc

mult prea bine lipetele stridente de groaz\, rumoareamullimii innebunite, oamenii care se repezeau cdtre ieqire.

Cel mai limpede imi amintesc z6mbetul larg al Epicu-

lui, rAnjetul lui, mai degrab6, in timp ce-;i alintea degetul

cdtre oamenii care treceau pe lAngd el, transformAndu-icu un simplu gest in cenug[ si oase.

incremenisem. Eram probabil in stare de;oc. M-am

agF$at de spdtarul scaunului, holb6ndu-mi la mdcelul ce

se desfdqura dinaintea mea.

10

Steelheart

Unii oameni, aflali mai aproape de uqi, au scdpat. Oricines.a apropiat prea mult de Epic a murit. Cdliva angajali giclienli s-au ingrdmddit laolaltd pe podea ori s-au ascunssub birouri. Sala a devenit nefiresc de liniqtitd. Epicul ardmas singurul in picioare. Bucdli de h6rtie zburau prinaeq iar podeaua din jurul lui era presdratd cu oase gicenugd neagrS.

- Numele meu e Deathpoint, azis el. Nu-i cel mai des-tept nume, recunosc. Dar cred cd-i memorabil.

Avea un ton nefiresc de colocvial, de parcd ar fi stat devorb6 cu prietenii Ia un pahar.

A inceput sd se plimbe prin lncdpere.

- In dimineala asta mi-a trecut prin cap un gAnd, azis el.

Sala era atAt de vasti cd vocea sa avea ecou.

- FS.ceam dug c6nd deodatd m-a lovit revelafia: Death-point, de ce vrei tu sd jefuiegti azi o banc5?

$i-a alintit neglijent degetul cStre doi paznici care seiviserd dintr-un coridor lateral, aflat chiar lAngi com-partimentele departamentului de credite. Paznicii s-autransformat in !drAnd., iar insignele, cataramele curelelor,pistoalele gi oasele acestora m. cdzut pe jos. Am auzit oa-sele ciocnindu-se in timp ce se prdbu;eau. Sunt o mullimede oase in trupul unui om, mai multe decAt credeam eu,qi au fdcut o mare mizerie cAnd s-au imprdqtiat pe podea.Foarte straniu sd refii un asemenea detaliu in toiul uneiscene oribile ca asta, dar mi-l amintesc limpede.

O mdnd m-a apucat de umdr. Tata se ghemuise in spa-tele scaunului siu si lncerca sd md fuagd. gi pe mine in josca si nu mi vadS Epicul. Dar eu nu eram de clintit qi tatanu md putea sili s-o fac fdrd si provoace o scen5.

- Vedeli voi, pldnuiesc sd fac asta de sdptdmAni in-tregi, a continuat Epicul. Dar acest gAnd mi-a venit abiaazi dimineafd. De ce? De ce sd jefuiesc o bancd? Oricumpot si iau orice imi trece prin cap. E ridicol!

11

BneNnoN SaNonnsoN

A trecut dintr-un salt in spatele unui ghigeu, fdcAnd-o

sd lipe pe casiera ascunsd in dosul lui. De-abia puteamdesluqi forma ei ghemuit[ pe podea.

- Banii n-au valoare pentru mine, a zis Epicul. N-auabsolut nicio valoare.

A lintit cu degetul. Femeia s-a transformat in cenugdqi oase.

Epicul s-a rdsucit, ardtAnd cu degetul ici ;i colo prin ln-cipere, ucigAnd oamenii care incercau si fugd. In cele dinurmd gi I-a alintit asupra mea.

In acel moment am simlit, in sfArgit, ceva. Un fior degroazd..

Un craniu s-a ciocnit de biroul din spatele nostru, a rico-gat improgcAnd cenugi in jur gi a zdngdnit pe podea. Epiculnu mE ochise pe mine, ci pe tipul de la credite, ascuns subbiroul aflat in spatele *err. tncercase oare sd fug5?

Epicul s-a lntors spre casierele din spatele ghigeului.incordat, tata incS-qi mai tinea mdna incleqtatd pe um[rulmeu. Ii simleam grija pentru mine aproapefrzic, o simleamtraversAndu-i bralul qi scurgAndu-se in trupul meu.

Atunci m-a coplesit groaza. O groazd, in stare pur6, pa-

ralizanld. M-am ghemuit pe scaun scAncind, tremur6nd,incercAnd s5-mi alung din minte imaginea morlilor cum-plite Ia care fusesem martor.

Tata gi-a retras mAna.

- Nu te migca, mi-a zis el din vArful buzelor.Am incuviinlat, prea speriat ca sE fiu in stare de alt-

ceva. Tata a privit pe dupi scaunul lui. Deathpoint i se

adresa uneia dintre casiere. Am auzit oasele cdzAnd, deqide vdzut nu le-am vdzrt. Le executa pe rAnd.

Tata s-a intunecat Ia fa{i. Apoi a aruncat o privire cdtrecoridorul lateral. Cduta o ieqire?

Nu. Privea inspre locul unde cizuser[ paznicii. Prinperetele de sticli al compartimentului am zdriL un pistol

L2

Steelheart

zdcdnd,pe podea, cu leava lngropatd sub cenuqe, cu mAne-rul odihnindu-se deasupra unei coaste omenesti. La asta seuita tata. in tinerele fusese membru al Gdrzii Nafionale.

,,Nu face asta!" m-am gAndit panicat. ,,Tat6.,nu!" insdn-am reugit sd rostesc cuvintele cu glas tare. Am incer-cat sd vorbesc, dar bdrbia imi tremura de-ai fi zis c6-mic16n!5.ne dinlii de frig. Dacd md anzea Epicul?

Nu-mi puteam l6sa tatdl sd facd o asemenea nebunie.El era tot ce-mi rdmdsese. Nu aveam cas5, familie saumam6. CAnd a dat sE se migte m-am silit si md intindgi sd-l apuc de mAnd. Am cldtinat din cap, lncercAnd sdgdsesc cuvintele care sd-l facd si se opreascd.

- Te rog, am reusit eu sd-i goptesc. Eroii. Ai zis cd vorveni. Las5-i pe ei s6-l opreascS!

- Uneori, fiule, trebuie s5.le dai eroilor o mAni de aju-tor, a zis tata, desprinzdndu-se di4 strAnsoarea mea.

I-a aruncat o privire lui Deathpoint, apoi s-a tdrAt inpatru labe in comportimentul invecinat. Mi-am linut r5-suflarea si m-am uitat prudent pe dupd spdtarul scaunu-lui. Trebuia sd qtiu. Chiar asa infricoqat qi tremurAnd,trebuia sd vdd.

Deathpoint a sdrit inapoi peste ghiqeu, aterizAnd decealaltd parte, cea unde ne aflam noi.

- Aq. cd nu conteaz6., a zis eI, vorbind in continuare peun ton relaxat in timp ce se plimba prin incdpere. Dacd aqjefui o banc5, asta mi-ar aduce bani, numai cd n-am nevoies6 cumpdr chestii.

$i-a ridicat degetul ucigas.

- Un paradox. Din fericire, in timp ce fS.ceam dug,mi-am mai dat seama de un lucru: sd omor oameni ori decAte ori vreau ceva poate fi extrem de incomod. Ceea cetrebuie sd fac de fapt este si-i bag pe toli in sperieli, sd-midemonstrez puterea. Asa incAt, pe viitor, nimeni sd nu imirefize lucrurile pe care le doresc.

13