MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII I INOVRII

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII I INOVRII

COALA POSTLICEAL SANITAR CHRISTIANA

LOCALITATEA : PITETI, JUDEUL ARGE PROIECT

EXAMENUL DE ABSOLVIRE A COLII POSTLICEALE

CALIFICAREA PROFESIONALA : ASISTENT MEDICAL

FARMACIEProfesor ndrumtor:

FarmacistLaurentiu Gurbet

Absolvent,

Dita Dumitrana Ionica Mihaela= 2010 =

TEMA: MEDICATIA ANTIHISTAMINICACUPRINS

1. MEMORIU EXPLICATIV2. CAPITOLUL I

HISTAMINA2.1 ISTORIC2.2 ROLUL IN ORGANISM2.3 ROLUL HISTAMINEI IN ANAFILAXIE

2.4 NTREBUINRI, ADMINISTRARE3. CAPITOLUL IIALERGIA4. CAPITOLUL III

MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE4.1. GENERALITATI

4.2. ANTIHISTAMINICE H1

4.3. NTREBUINRI TERAPEUTICE5. CAPITOLUL IV

ANTIHISTAMINICE UTILIZATE IN TERAPIE

5.1. ETANOLAMINECLORFENORAMINECLEMASTINADOXILAMINA

5.2. PROPILAMINEFENIROMINACLORFENIROMINABROMFENIROMINADIMETINDEN5.3. ETILENDIAMINETRIPELAMINACLOROPIRAMINABROMOPIRAMINAMEPIRAMINA5.4. FENATIAZINEPROMETAZINAALIMENAZINATIAZINAMIDAOXOMENAZINMEQUITAZINA5.5. PIPERAZINECICLIZINACLORCICLIZINAMECLOZINABUCLIZINACETIRIZINALEVOCETIRIZINA5.6. PIPERIDINECIPROHEPTADINAAZATADINALORATADINADESLORATADINAKETOTIFENASTEMIZOLTERFENADINAFEXOFENADINABAMIPIN5.7. ALTE STRUCTURIACID SPAGLUMICTIOSULFAT DE SODIU

5.8.INHIBITORI AI HISTAMINAGENEZEITRITROGUALINAHISTOGLOBINA

6. CONCLUZII

7. PRODUSE FARMACEUTICE

8. BIBLIOGRAFIE9. ANEXE1. Memoriu explicativ

Histamina este un constituent normal al tesuturilor vegetale si animale si se gaseste in cantitati mai mari in tractul intestinal al omului, de unde este eliminat prin fecale. Prezenta ei este atribuita actiunii bacteriilor putrefactiei si acest fapt a constituit cel dintai indiciu ca este agentul cauzal al unor stari patologice.

Desi in cantitati foarte mici, histamina apare in mod normal in organism, dar nu i s-a putut stabili inca un rol fiziologic bine definit. Introdusa in organism in cantitati mari pe cale injectabila sau eliberata in cantitati foarte mari din forma sa inactiva, sub actiunea unor stimuli nocivi de natura chimica, fizica sau biologica, devine un toxic foarte puternic.

Din acest motiv, histamina mai este si astazi o enigma pentru farmacologi si fiziologi. In prezent, afectiunile alergice constituie o problema serioasa, avand o incidenta din ce in ce mai mare. Acest fapt se datoreaza si unei activitati industriale dezvoltate care elibereaza in aer, apa sau pamant, stimulii nocivi de natura chimica, fizica sau biologica.

De aceea, tema aleasa constituie un subiect deosebit de important si actual.

Antihistaminicele reprezinta o grupa foarte importanta in terapie datorita reactiilor deosebit de grave pe care histamina le produce in organism.

2. Capitolul I. Histamina

2.1. Istoric

Histamina a fost sintetizata pentru prima data in 1907, de Windaus si Vogt, care au preparat-o din acid imidozol-propionic.

Prezenta in natura a histaminei a fost pusa in evidenta pentru prima data de Barger si Dab in 1910, care au izolat-o din secara cernuta. Actiunile farmacologice ale acestei amine au fost descrise pentru prima data de Dab si Laidlaw in 1910. Ackerman observa in 1910 ca bacteriile de putrefactie ar putea forma histamina prin decarboxilarea histidinei.

Decarboxilarea histidinei se poate efectua experimental, prin incalzire sau prin fermentati cu ajutorul unei culturi de colibacili.

Prezenta ei in secara cernuta este explicata prin aceasta reactie:

Clasificarea mai completa a actiunilor farmacologice ale histaminei asociate cu demonstrarea raspandirii ei largi in tesuturi, a format baza pentru alte teorii care implica aceasta amina in unele sindroame patologice. Histamina mai este si astazi o enigma pentru farmacologi si filosofi.2.2. Rolul in organism

Aceasta substanta este un constituent natural al multor testuturi, atat vegetale, cat si animale si in ciuda acestui fapt nu i s-a stabilit un rol fiziologic bine definit.

In organism se gaseste in toate tesuturile. Ea vine in contact mediul extern: piele, mucoasa gastrica, plamani. Prezenta ei in organism poate fi endogena si exogena. In organism ia nastere in urma degradarii proteinelor care pun in libertate histidina fiind o componenta normala a organismului.

In tesuturi, histamina se gaseste in cea mai mare parte depozitata in celule speciale numite mastocite care se gasesc in piele si mucoasa. In mastocite, histamina este legata de heparina dandu-i o forma inactiva. O cantitate de histamina circula legata de unele globuline plasmatice, fiind o forma inactiva. In cantitate extrem de mica, ea circula libera in mod normal in organism.

Capacitatea organismului de a lega histamina este cunoscuta sub numele de Histaminopeptica.

Toti indivizii care nu au afectiuni alergice au capacitatea histaminopeptica normala, iar cei cu afectiuni alergice au puterea histaminopeptica foarte mica sau nula. In afectiuni alergice, serul nu are capacitatea de a lega histamina si ea circula libera.

Histamina este o pulbere cristalina alba, higroscopica, fara miros, cu gust arzator acru-sarat. Ea este solubila in 0,5p apa si in 10 p alcool. 1 mg histamina = 1,66 mg diclorhidrat.

Substituirii la azotul liber sau in diferite proportii ale inelului imidazolic determina diminuarea actiunii. Inlocuirea imidazolului cu pirasol este urmata de patrarea actiunii stimulatoare asupra secretiei gastrice, diminuarea efectului asupra intestinului izolat.

Proprietati biochimice, fiziologice, fiziopatologice

La animale si la om histamina se gaseste in toate tesuturile, fiind in concentratii mai mici in tesuturile de contact ale organismului cu mediul extern si anume piele, plamani, intestin, mucoasa gastrica. Concentratia tisulara a histaminei este influentata de factori externi diversi. Corticosteroizii impiedica concentrarea histaminei in tesuturi. Acidul ascortibic este necesar mentinerii aminei biogene in celule. Carenta in piridoxina determina diminuarea histaminei in mucoasa gastrica si in piele, aceasta restabilindu-se prin administrarea de piridoxol 5 fosfatolcic.

In tesuturi, histamina se gaseste in mitocondriile mastocitelor, sub forma inactiva, legata de heparina. Cantitatea de histamina existenta sub forma legata in organism este atat de mare,incat daca s-ar elibera brusc ar duce la moarte.

Concentratia sanguina normala de histamina este de 0,03 0,05 mg/litru, din care 70-90% se afla in polinuclee si plaketare, in ultimele fiind localizate in celule cu serotonina.

Exista insa diferente in ceea ce priveste mecanismul de stocare a celor doua amine, evidentiate prin faptul ca reserpina si amfetamina diminueaza mai mult continutul in serotonina decat in histamina.

La om, histamina din ser este legata de o globulina (plasmopexina) aceasta capacitate fiind mult diminuata sau absenta la alergici, in fazele evolutive. Histamina existenta in organism are origine endogena, provenind din decarboxilarea histidinei sau exogena din alimente.

Histamina legata poate fi eliberata devenind activa sub influenta unor factori fizici ca unele traumatisme, arsuri, iritatii ale factorilor chimici ca reserpina, cortizon, insulina, polimixina, gastrina, proteaze, dextren.

In acarienii din praful de casa, polen de graminee, alimente, medicamente, venin de insecte se gasesc principalii alergeni care declanseaza eliberarea.

Proprietate fizico-dinamica

Histamina actioneaza electiv asupra a trei mari sectoare:

- asupra musculaturii netede viscerale, provocand contractii musculaturii intestinale, a uterului, a bronhiilor, putand avea urmari grave indeosebi asupra celor cu afectiuni respiratorii.

- asupra musculaturii netede vasculare, fiind un dilatator puternic asupra presiunii arteriale, provocand in acelasi timp o stimulare a glandei suprarenale, determinand vasoconstrictia asterelor, marind frecventa batailor inimii.

- asupra musculaturii glandelor gastrice, secretorii, determinand secretii abundente.

Toate starile anormale provocate de prezenta histaminei in cantitati mai mare decat cele obisnuite in organism, pot fi combatute de medicamentele antihistaminice.

La nivelul aparatului circulator, histamina dilata capilarele, pielea devenind rosie si mai calda, creste permeabilitatea lor, apare edem si produce artero-dilatatie.

Dilatarea vaselor cerebrale fiind urmata de cresterea presiunii lichidului cefalorahidian si cefalee. Tensiunea arteriala scade, fiind un efect de scurta durata, datorita metabolizarii rapide a histaminei si interventiei mecanismelor compensatoare, tahicardie si cresterea debitului cardiac, vasoconstrictie prin actiunea adrenalinei eliberata de glandele suprarenale. Actiunea vasculara a histaminei este independenta de inervatie, este antagonista complet de adrenalina si nu este influentata de atropina.

Efectul hipotensiv al histaminei poate fi partial antagonizat de antihistaminicele H1 si H2. La nivelul aparatului respirator, histamina produce constrictia muschiilor bronhici, actiune variabila cu specia, cobaiul este foarte sensibil, neinfluentata de inervatie, putin modificata de atropina, hipersecretia glandelor bronhice si edemul mucoasei.

Datorita acestor efecte se produc simptome asemanatoare astmului bronhic.

Actiunea histaminei asupra aparatului respirator are intensitate mai mica la omul normal si foarte mare la cei cu bronsita, astm bronhic, emfizem pulmonar. Histamina stimuleaza muschii netezi ai stomacului si intestinelor ca si secretia glandelor salivare, gastrice, intestinale.

Sucul gastric este bogat in acid clorhidric, mai putin pepsina. La doza de 1 mg histamina produce la omul normal secretie de 100-200 ml suc gastric in timp ce la cei hiperactivi in conditii similare cantitatea de suc poate fi de 5-10 ori mai mare. Administrarea repetata a histaminei sau a substantelor eliberatoare de histamina poate produce ulcer gastric.

2.3. Rolul histaminei in anafilaxie

Dab si Laidlaw (1910) au mentionat pentru prima data posibilitatea ca histamina sa joace un rol in anafilaxie. Ei au constatat asemanarea dintre simptomele imediate ale sucului anafilactic si acelea provocate prin doze mici de histamina.

Demonstrarea ulterioara a faptului ca histamina se gaseste in mod normal in tesuturi, a constituit baza teoriei (Dab 1029) dupa care lezarea tesutului datorita reactiei intracelular dintre antigen si anticorp duce la o eliberare de histamina dintr-o forma legata inactiva.

Dovada care arata ca histamina este raspunzatoare din mai multe din reactiile caracteristice anafilaxie, a fost admisa in mod tacid ca valabila si pentru alte reactii alergice.

2.4. Intrebuintari, administare

In scop terapeutic, histamina poate fi utila in arterite, ulceratii (aplicatii locale), afectiuni alergice (desensibilizarea nespecifica), sindromul Meniere.

In scop diagnostic, se foloseste pentru exploatarea functiei secretorii gastrice pentru stabilirea timpului de circulatie si a unor tulburari circulatorii. Este indicat in inflamatii acute, diateze hemoragice, purpura.

Precautii: hipertensiune arteriale

Se gaseste sub forma de produc farmaceutic industrial.

Histamina fiole de 1 ml cu solutie apoasa injectabila. 0,1%=0,1mg histamina/ml.

Mod de administare:

In sindrom Meniere: initial o doza test de 5 mg subcutanat.

Daca nu apare nici o reactie se administreaza 1 mg histamina in 250 ml solutie de glucoza 5% sau clorura-sodica 0,9%, in perfuzie, administrat intravenos durata de timp fiind de 90 de minute. Se repete de 2-3 ori la intervale de 48 ore, ulterior se administreaza o solutie de 0,01 % odata pe saptamana incepand cu 0,3 ml si crescand gradat pana la 1,5 picaturi/minut, care produce inrosirea tegumentelor, dar tensiunea arteriala nu trebuie sa scada sub 10 mm HG.

Pentru diagnosticul sinfromului Raynaud se injecteaza intraderminc 0,1 ml solutie de 0,1 % histamina. La indivizii normali, apare triada Lewis in circa 2,1/2 minute. In sindromul Raynaud si alte tulburari circulatorii apropiate timpul respectiv este prelungit. Pe receptirii H1 actioneaza efectiv 2 metilhistamina si impromida pe receptorii H2.

Batazol diclorhidrat (Histalog) este folosit pentru testarea capacitatii secretorii gastrice, are actiune mai redusa decat histamina, asupra tensiunii arteriale si frecventei cardiace.

Efectul asupra secretiei gastrice este maxim dupa 45 minute si dureaza 2,1/2 ore. Se administreaza S.C sau I.V.

3. Capitolul III. ALERGIAAlergia este reprezentata ca o activitate particulara exagerata, specifica unui organism care in cantitate comparabila este inofensiva fata de indivizii normali.

Se exprima ca o forma de manifestare a reactiilor imunobiologice fiind dependenta de existenta antigenelor si anticorpilor.

Antigenul reprezinta orice substanta care apare in contact cu un organism care poate antrena elaborarea de anticorpi specifici, interactionand cu anticorpii si cu celulele sensibilizate.

Anticorpul este substanta care apare in organism ca urmare a contactului cu un antigen avand proprietatea de a reactiona electiv cu aceasta.

Antigenele propriu-zise, complete au proprietatea de a selectiona cu anticorpul molecule proteice, complexe, lipido-proteice, polizaharide.

Pe langa substantele chimice (arsenul, clorul, cuprul, mercurul, plumbul, fenolii, alcooli, insecticidele, oxidul de carbon, veninul animalelor, ciupercile si alte vegetale precum si unele medicamente), alergia este produse si de polenul miilor de plante, de microbi, de ciupercile microscopice, de praful de casa, de praful cerealelor si al fanului, de intepatura unor insecte, de unele alimente.

Mai frecvent, substantele alergizate (alergenii) actioneaza asupra aparaului respirator, caruia ii provoaca astmul pulmonar, asupra pielii, asupra mucoasei nazale si oculare. Nu toti oamenii sunt sensibili la alergeni sau se imbolnavesc de boli alergice, ci numai aceia care prezinta o sensibilitate mai mare la contactul cu diferite substante straine organismului.

Diferite substante chimice precum si unele medicamente, penicilina, suflamidele, acidul acetilsalicilic, procaina pot fi haptene.

Molecululele substantelor imunogene sunt formate din doua parti:

a) Epitopul

b) Restul moleculei

Epitopul este o grupare determinata, situat la suprafata moleculei de antigen, avand structura tridimensionala si locul de fixare de imunoglobulina.

Epitopii pot fi mici sau multiplii, numarul lor determinand valenta antigenului.

Haptenele sunt epitopi, structural putand fi identici, asemanatori sau deosebiti.

Restul moleculei are rol purtator.

Anticorpii au configuratie chimica complementare celei a antigenelor, respectivi, reactionand numai cu acestia. Fenomenele de alergie incrucisata sau cros-reactanta se explica, fiind produsa de interactiunile dintre epitopii identici ai unor antigene diferite.

Fenomenul de sensibilizare apare in cazul unui subiect care este expus la contacte cu un antigen, intr-o anumita doza sensibilizata poate forma anticorpi dand o stare de hipersensibilitate, devenind, alergic la respectivul antigen. Sensibilizarea se produce dupa repetarea cu antigenul.

Sensibilizarea este influentata de mai mult factori:

F1- Terenul, reactivitatea individuala;

F2- Calea de contact alergen-organism;

F3- Intensitatea si frecventa contactului alergen-organism;

F4- Puterea antigenica, antigenul provocand formarea anticorpilor.

Tipurile de sensibilizare

1. sensibilizarea activa care apare ca raspuns la o stimulare antigenica

2. sensibilizarea pasiva se transmite prin injectarea de ser cu anticorpi care sunt necesari pentru organism

Tipica alergie este alergia activa.

Anticorpii sunt produsi in tesuturile limfatice si sunt de doua feluri:

anticorpi humolari

anticorpi tisulari

1. anticorpii humolari sunt secretati de limfocitele B, formate in ganglioni si in foliculii limfatici din tubul digestiv.

2. anticorpii tisulari sunt produsi de limfocite de tip T, de origine timica

Din punct de vedere chimic, anticorpii sunt imunoglobuline clasificate in mai multe categorii (IgG;IgA;IgM;IgD). Aparitia anticorpilor in organism se realizeaza in decursul a 4-10 zile de la contactul sensibilizat. Faza de sensibilizare sau perioada de inductie reprezinta timpul care precede aparitia anticorpilor circulanti, liberi.

Reactia antigen-anticorp este produsa de contactul dintre un organism sensibilizat purtator de anticorpi, care vine din nou in contact cu antigenul, reactia determinand eliberarea de anticorpi, heparina, enzime.

Autocoide sunt substante cu structuri chimice diferite, care se gasesc libere in organism sub forma inactiva, legata sau ca precursori. Participa la unele procese fiziologice si intervin adesea impreuna in diferite procese patologice ca inflamatii, alergii.Reactiile alergice sunt consecintele actiunilor autocoidelor, eliberate ca urmare a reactiei antigen-anticorp, asupra muschilor netezi, vaselor sanguine, fiind numite tesuturi de soc.

Reactia antigen-anticorp, in alte cazuri are drept rezultat neutralizarea toxicitatii sau virulentei unui antigen, fiind vorba de o reactie imuna propriu-zisa.

Se cunosc patru tipuri de reactii alergice, unele dintre ele fiind produse si de medicamente.

Tratamentul tulburarilor alergice este complex, farmacoterapia constituind numai o parte din masurile multiple care pot fi luate in consideratie.

Tratamentul antialergic este de doua feluri:

a) tratamentul specific

b) tratamentul nespecific

Tratamentul specific presupune diminuarea sau indepartare alergenului sau anticorpilor. Pentru indepartarea alergenului se va recurge la chimioterapie, in cazul unor alergii: parazitare, micoze, infectii microbiene.

Tratamentul nespecific in care se urmareste diminuarea sau inlaturarea reactiei antigen-anticorp, eliberarea si fixarea mediatorilor sau combaterea fenomenelor patologice de la nivelul organelor tinta.

4. Capitolul III. Medicamente antihistaminice

4.1. GeneralitatiAntihistaminicele actioneaza prin blocarea receptorilor histaminici. Se deosebesc doua tipuri de substante: cele care blocheaza receptorii H1 situati in majoritatea organelor si cele care blocheaza receptorii H2 de la nivelul stomacului, utilizate ca antisecretoare gastrice. Antihistaminicele H1 prezinta interes terapeutic in tratamentul unor manifestari alergice ca alergii nazale, rinite vasomotorii, urticarie, pririt, intepaturi de insecte.

Sunt putin active sau inactive in manifestari alergice majore (soc anafilactic, astm bronsic). Antihistaminicele difera intre ele prin durata actiunii si mai ales prin efectele secundare, in special cele sedativ-hipnotice. Unele prezinta efecte sedative intense (prometazina), altele efecte mai reduse (clorfeniramina) sau foarte reduse (astemizol).

Multe antihistaminice prezinta si alte efecte, in special anticolinergice. Efectele deprimante centrale reprezinta principalul dezavantaj, atentie deosebita la conducatorii auto sau alte profesiuni, ca si a potentarii efectelor centrale ale alcoolului etilic. Datorita efectelor anticolinergice pot determina uscarea mucoasei bucale, tulburari de vedere, retentie de urina sau tulburari gastrointestinale. Uneori produc fotosensibilizare, stimulare centrala paradoxala (mai ales la doze mari si/sau la copii). Trebuie utilizate cu precautie in adenom de prostata, epilepsie, glaucom si afectiuni hepatice.

Antihistaminicele blocante H2 (de exemplu cimetidina si ranitidina) se deosebesc de blocantele H1 deoarece impiedica efectele excitosecretorii gastrice ale histaminei si sunt indicate pentru tratamentul ulcerului duodenal (indicatie majora), ulcer gastric, esafogita de reflux, sindromul Zallinger-Ellison etc.

4.2. Antihistaminice H1Sunt substante de sinteza, antihistaminice clasice, sistemice. Medicamentele antihistaminice sunt compusi care din punct de vedere chimic fac parte din diferite clase; majoritatea celor clasice au la baza si sunt derivati de etilenamina.

Structura acestora contine gruparea etilenamina, care este prezenta si in molecula histaminei. Aceasta grupare se gaseste si in alte amine naturale; acetilcolina, adrenalina si noradrenalina, serotonina si in structura multor antagonisti;anticolinergice, ganglioplegice, adrenalitice, anestezice locale, antispastice.

De aceea, multe antihistaminice, pe langa actiunea principala de antagonizare a efectelor histaminei au si unele din actiunile acestor antagonisti.

In formula generala, X poate fi azot, oxigen sau carbon, iar de x se leaga radicali arilici sau alchilici, rezultand:a) derivati de etilendiamina

b) derivati de etalonamina

c) derivati de propilamina

d) derivati de fenotazina

Clasificarea antihistaminicelor H1 se face dupa structura chimica:

1: Etilendiamine; cloropiramina

2: Fenotiazine; prometazina. (Romergan), alimenazina

3: Etanolamine; dibenzhidramina, clorfenoxamina

4: Alchilamine (propilamine); feniramin; clorfeniramina

5: Alte structuril ciprohepatina; tesfenadina; astemizol; acid spaglumic

Antihistaminicele H1 se absorb repede dupa administrarea orala sau perenterala, dar au biodisponibilitate limitata datorita efectului primului pasaj hepatic. Picul seric se realizeaza dupa 2-3 ore cu variatii individuale mari. Legarea de proteine este in proportie de 80/96%, biotransformare inalta cu eliminare urinara.

Astemizol si terfenatina au circuit etero-hepatic cu eliminare importanta in fiecare.

Antihistaminicele H1 au doua tipuri de actiune:

1. Antagonizare a efectelor H1 ale histaminei

2. Efecte proprii

1. Antagonizarea efectelor nu apare decat daca administrarea substantelor este concomitenta cu existenta in organism a unei cantitati de histamina libera, care produce efectele ei specifice si evidente. Activitatea antihistaminicelor se exprima in numarul de doze letale de histamina contra carora se protejeaza experimental. Antihistaminicele H1 inhiba intens actiunea histaminei asupra muschilor netezi viscerali, impiedicand spasmul bronhic, intestinal, uterin. Actiunile vasculare ale histaminei sunt numai partial antagonizate de antihistaminicele H1, intrucat, vasele contin receptori H2, avand efecte asemanatoare cu antihistaminicele H1. Acestea au actiune antialergica inhiband fenomenele dependente de receptorii H1, indeosebi cele vasculare (dilatatie, permeabilitate) dar nu pe cele celulare infiltrative. In doze mari, diminueaza sau intarzie fenomenele inflamatoare, stabilind rezistenta fiziologica la infectii.2. Dintre actiunile proprii ale antihistaminicelor H1 importante sunt efectele inhibitoare asupra sistemului nervos central ale derivatilor de etanolamina si fenotiazina. Acestea sunt active in raul de miscare, parkinsonism, potenteaza anestezicele generale, hipnoticele, analgezicele, anticonvulsivantele. Unele dintre efectele anestezicelor locale, adrenalitice, antiserotonice sunt utile terapeutic, altele reprezentand efecte adverse care sunt in general usoare si dispar dupa intreruperea tratamentului.Deprimarea sistemului nervos central se manifesta prin astenie, somnolenta, ameteli, tulburari de concentrare. Pentru combaterea acestor efecte se va administra seara doza mai mare, iar in timpul zilei se va asocia cu cafeina.

Unele antihistaminice H1 pot produce stimularea sistemului nervos central cu euforie, neliniste, insomnie, confuzie, tremuraturi, halucinatii, aceste tulburari aparand mai ales in supradozare la copii.

Antihistaminicele H1 pot provoca: - tulburari digestive (anorexie, hiposalivatie, voma, diaree, constipatie)

- reactii alergice mai frecvente dupa aplicatiile locale

- intoxicatii acute, voluntare sau accidentale, ultimele intalnite mai ales la copii.

Fenomenele dominante fiind somnolenta sau somn pana la coma si actiuni de tip anticolinergic.

Antihistaminicele H1 reprezinta un tratament simpatomatie-potogenie al manifestarilor alergice. Efectele sunt cu atat mai evidente cu cat participarea histaminei la manifestarile respective sunt mai mari.

Antihistaminicele H1 scad hipersecretia nazala si frecventa stranutului, dar influenteaza mai putin congestia mucoasei. Antihistaminicele sedative sunt mai eficiente in rinita alergica, efecte bune obtinandu-se in urticarie, edem angioneurotic, afectiuni pruriginoase ( prurit anal sau vulvar, de icter, intepaturi de insecte, alergii la medicamente). Nu se obtin efecte evidente in virozele respiratorii superioare, in crize de astm, boala serului, dermatita atopica si de contact. In prescrierea antihistaminicelor H1 se va avea in vedere efectele asupra sistemului nervos central.

Substantele sedative ale sistemului nervos central (fenotiazine, clorfenoxamina) sunt folosite ca antihistaminice de noapte administrate inainte de culcare si la bolnavii care stau in pat, fiind preferate in cazurile de hiperexcitabilitate neuropsihica. Substantele fara efecte sedative sunt numite antihistaminice de zi, fiind recomandate in tratamentul ambulatoriu (cloropiramina, feniramina).Sunt bolnavi care reactioneaza diferit in ceea ce priveste efecut antihistaminicelor asupra sistemului nervol central. Clorfenoxamina poate fi un sedativ puternic la multi bolnavi, la altii nu produce deloc sedare, in timp ce feniramina este bine suportata in general, determinand numai in unele cazuri efecte sedative intense.

Contraindicatii pot aparea in primul trimestru de sarcina. Nu vor fi administrate la conducatorii auto si la cei care au nevoie de integritatea coordonarii neuromotorii in exercitatea profesiei (mecanici de locomotiva, conducatori automacarale, cosari).

Alte contraindicatii: insuficienta hepatica, renala, stari depresive. Nu se folosesc extern preparate cu antihistaminice H1 datorita riscului crescut de sensibilizare.

Intoxicatia acuta

Majoritatea cazurilor de intoxicatie acuta cu .. antihistaminice s-a produs la copiii care au avut acces la dulapul cu medicamente al familiei. Copiii mici sunt foarte sensibili si pot manifesta sau nu semne de inhibitie inainte celor de excitatie si inainte de instalarea convulsiilor.

Pe de alta parte, adultii pot fi mai intai .... si mai tarziu prezinta semne de excitatie centrala.

In ambele grupuri, convulsiile sunt urmate de inhivitie, iar ... se produce prin oprirea respiratiei.

La tratamentul intoxicatiei cu antihistaminice H1 se foloseste aspirare si spalaturi gastrice, repaus la pat intr-o camera linistita. Fenomenele de excitatie centrala, inclusiv convulsiile, necesita diazepam sau fenobarbital administrat intramuscular, triosulfat de magneziu sau cloropiramina. Starile hipotensive grave se trateaza cu subtituenti de plasma. Daca este necesar se constituie respiratie controlata.

4.3. Intrebuintari terapeutice

Substantele antihistaminice exercita o actiune paleativa valoroasa pentru ameliorarea simptomatica a unei serii de tulburari alergice, care rezulta probabil din eliberarea histaminei. In plus anumiti membrii ai seriei manifesta actiuni centrale care au o aplicatie terapeutica (sedative asupra sistemului nervos central).

Bolile alergice (Dermatozele)

Anumite dermatoze alergice reactioneaza intr-un mod satisfacator la substante antihistaminice, in timp ce altele sunt complet rezistente la acest tratament.

In tratamentul Urticariei Acute, antagonistii histaminei constituie medicamentele de electie. Aproximativ 80% dintre bolnavi reactioneaza in mod favorabil. In unele cazuri pruritul poate fi inlaturat chiar daca edemele si eritemul persista.

In Urticaria Cronica, reactioneaza mai slab, insa se poate obtine o ameliorare simptomatica intr-o mare proportie de cazuri, pentru perioada de timp in care se continua tratamentul.

La edemul Angio-Neurotic reactioneaza de asemenea favorabil la tratamentul antihistaminic. Substanta antihistaminica trebuie administrata concomitent pentru actiunea sa adjuvanta.

Substantele antihistaminice au o valoare neta in ameliorarea Dermatitei Alergice. In aproximativ 60% din cazuri, tratamentul pe cale bucala amelioreaza pruritul.

Ca urmare se intrerupe scarpinatul, iar leziunile se amelioreaza, datorita evitarii iritatiei mecanice si infectiei secundare.

In tratamentul dermatiei alergice a fost utilizata pe scara larga aplicarea locala a substantelor antihistaminice sub forma de unguente sau creme.

Aceasta cale este eficace prin aceea ca actiunea anestezica locala a substantelor contribuie la ameliorarea pruritului. Totusi, daca se folosesc mai multe de o saptamana sau doua se poate produce o sensibilizare a pielii. Pruritul de diverse tipuri se amelioreaza uneori simptomatic prin tratamentul antihistaminic, fie ca formele respective au sau nu o baza alergica.

Pruritul acid Scrotal si Vulgar reactioneaza uneori la tratamentul pe cale bucala, insa mai adesea in aplicarea locala.

Febra de Fan Sezoniera

In general, persoana cu febra de fan sezoniera reactioneaza intr-un mod cu totul multumitor la tratamentul antihistaminic pe cale bucala. Aplicarea locala a substantei la nivelul mucoasei nazale este mult mai putin eficienta.

Aproximativ 80% dintre bolnavi se amelioreaza, desi aceasta ameliorare este rareori completa.

In general, se rezolva mai usor stranutul, rinoreea si pruritul ocular cat si cel faringo-laringian, spre deosebire de obstruarea nazala, cefaleea datorate edemului mucoasei sinuzale.

Rezultatele cele mai bune in febra de fan se realizeaza prin asocierea tratamentului de desensibilizarea cu substantele antihistaminice.

Astmul

Antihistaminicele au dat rezultate sub asteptari in tratamentul astmului. Aproximativ 30-50% dintre bolnavii astamatici se amelioreaza cu aceste substante insa in mod invariabil este vorba de cazuri usoare care raspund si la efedrina si aminofilina.

In aceste cazuri, substantele antihistaminice trebuie utilizare, fie singure, fie in asociatie cu alt tip de medicamente.

Totusi, in astmul grav, trebuie acordat creditul principal celorlalte substante, iar in tratamentul crizelor grave acute, antihistaminicele nu au nici un rol.

Boala Serului

Substantele antihistaminice au fost folosita cu succes pentru suprimarea simptomelor din boala serului. Dupa administrarea lor pe cala bucala, eruptia dispare rapid, iar febra cedeaza. Tratamentul trebuie mentinut pe durata presupusa a reactiei, pentru a se evita recidivarea simptomelor. Pentru o suprimare simptomatica satisfacatoare a bolii serului este necesar adesea sa se administreze substante antihistaminice pana la limita de toleranta.

Rinita Vasomotorie-Recidivanta

Numai aproximativ 30-60% dintre bolnavii cu rinita vasomotorie recidivanta se amelioreaza sub actiunea substantelor antihistaminice.

Simptomele acute se rezolva mai usor decat congestia nazala permanenta.

Valoarea principala a substantelor rezida in ameliorarea simptomatica pe care o pot realiza pana cand se instituie un tratament desensibilizant activ.

Efectul major al antihistaminicelor si principalul factor care le limiteaza utilizarea este somnolenta; ele au acest efect secundar in grade diferite, in functie de substanta activa pe care o contin si de concentratie.

5. Capitolul IV. Medicamente antihistaminice utilizate in terapeutica5.1. Etanolamine

Structura chimica generala

De obicei R1 = R2 CH3 (metil)

CLORFENOXAMINA (DCI): CHLORPHENOXAMINA. syn. SYSTRAL.PHENOXENEClorhidratul este o pulbere cristalina alba in apa. Absorbtie buna digestiva, cu latenta de circa ora. Este anticolinergic central si periferic, sedativ intens, antihistaminic, antiparkinsonian este mai activ fata de hipertonie si hipochinezie, mai putin activ pentru tremur si hipersalivatie, miorelaxant central, anestezic local;actiunea durand 3-6 ore.

Produce fenomene toxice asupra sistemului nervos central prin somnolenta si ameteli frecvente. Asupra aparatului digestiv produce hiposalivatie, fenomene dispeptice.

Este antihistaminic si antiparkinsonian.

Este contraindicat in glaucom, adenom de prostata.

Pentru precautii, parkinsonienii tratati cu clorfenoxamina nu trebuie sa primeasca concomitent cofeina, deoarece pot prezenta accentuarea atoxinei.

Clorfenoxamina se prezinta sub forma de comprimate, flacon cu 20 comprimate de 20 mg.

Se administreaza oral:

- adulti: 1-2 comprimate de 2-3 ori/zi

- copii de 5-10 ani: - 1 comprimat de 2-3 ori / zi

- copii de 2-5 ani: 1/3 2/3 comprimate de 2-3 ori / zi

- copii sub 2 ani: comprimate de 2-3 ori/zi

Ca antiparkinsonian se administreaza initial 50 mg de 3 ori / zi dupa mese, se va creste la nevoie pana la 100 mg de 3 4 ori / zi.

CLEMOSTIN (DCI). CLEMOSTINUM. SYN. MECLASTIN. MEDOPRIMID. TAVEGIL. TAVIST.Absorbtie aproape completa din tubul digestiv, concentratie sangvina maxima dupa circa 4 ore. Biotransformare aproape completa, eliminarea renala 57% si eliminarea biliara 18%.

Cu doza de 2 mg de 3 ori/ zi se atinge steodystale dupa 8 9 zile.

Are actiune antiexudativa, antiedemotoasa, antipruriginoasa intensa, efectul unei doze durand 8-12 ore fiind cu efect slab sedativ.

Ca reactii adverse pot aparea rareori sedare, ameteli, hiposalivatie.

Este indicat in rinopatii alergice, urticarie acuta si cronica, afectiuni pruriginoase si poate fi utilizat cu alte medicamente in eczema acuta si cronica.

Tavegil se prezinta ca produc farmaceutic industrial sub forma de cutie cu 20 comprimate de Clemostin, corespunzator la 1 mg Clemostin baza si fiole de 2 ml cu 2 mg Clemostin.

Se administreaza oral la adulti cate un comprimat la 12 ore dimineata si seara inainte de mese cu putina apa, iar in cazurile grave se vor administra 3-4 comprimate pe zi.

La copii de 6-12 ani se va administra comprimate la 12 ore.

La copii intre 3 si 6 ani se va administra comprimate la 12 ore.

La copii intre 1-3 ani se va administra - comprimate la 12 ore.

Sub forma de solutie injectabila intramuscular si intravenos se va administra pentru adulti cate o fiola la 12 ore. Administrarea pe cale intravenoasa se face lent, eventual diluand solutia din fiola de 10 ml cu solutie de glucoza in concentratie de 5% sau clorura de sodiu in concentratie de 0,9%.

SUCCINATUL DE DOXILAMINA (DCI)

Se gaseste sub forma de tablete de 12,5 si 25 mg si sub forma de sirop (1,25mg/ml).

Alaturi de difenhidramina este singurul eter aminoalkilic care mai prezinta inportanta. Determina sedatii intr-o proportie mare a cazurilor. Doza obisnuita este 12,5 25 mg de 4 ori pe zi.

5.2. PropilamineStructura chimica generala

de obicei Ar- radical aril (R = R CH3 )FENIRAMINA (DCI). PHENIRAMINUM. SYN. AVIL. TRIMETON. DAMERAL. RYNOBOND.

Maleatul este o pulbere cristalina, alba, solubila in 1/5 apa, are efect sedativ mediu, iar durata actiunii este de 4-6 ore. Produce fenomene toxice asupra sistemului nervos central sub forma de somnolenta, astemie rareori de intensitsate mica, hiperexcitabilitate, insomnie foarte rar iar asupra aparatului digestiv se pot produce greturi, epigastralgii si fenomene alergice.

Este contraindicat in insuficienta hepatica, renala, iar in stari depresive se vor urmari efectele proprii asupra sistemului nervos central si nu se va recomanda celor care prezinta fenomene de inhibitie a sistemului nervos central si care practica o profesie necesara integritatii coordonarii neuromotorii.

Ca produs farmaceutic industrial se gaseste sub denumirea de Feniramin care se prezinta sub forma de flacon a 20 comprimate de 50 mg pentru adulti si flacon a 20 comprimate de 10 mg pentru copii.

Se mai prezinta si sub forma de fiole de 2 ml cu solutie apoasa injectabila in concentratie de 2,5%, 50 mg/fiola.

Aceasta se administreaza intramuscular sau intravenos lent la adulti cate - 1 fiola de 1-2 ori pe zi, iar la copiii peste 10 ani cate - fiola de 1-2 ori pe zi . Modul de administrare pe cale orala la adulti este de - 1 comprimat de 3-4 ori pe zi la interval de 6-8 ore. La copiii peste 10 ani se va administra 1-2 comprimate de 10 mg de 2-4 ori pe zi, iar la copiii sub 10 ani -1 comprimat de 10 mg de 2-4 ori pe zi.

CLORFENIRAMINA (DCI)

Se foloseste hidrofenomaleatul : pulbere cristalina, alba, solubila in apa. Are actiune antihistaminica, de durata 3-6 ore cu efecte sedative, moderate, miorelaxant xentral, antiparkinsonian.

Indicatii: Rinite alergice, urticarie, bola serului, eczeme, edem Quincke, manifestari pruriginoase, intepaturi de insecte.

Reactii adverse: Relativ frecvent somnolenta, ameteli, hiposalivatie, tulburari digestive, retentie de urina.

Contraindicatii: Glaucom, adenom de prostate, primul trimestru de sarcina, conducatori auto, evitarea bauturilor alcoolice si asocierea cu alte deprimante centrale.

Prezentare: comprimate, 4 mg

BROMFENIRAMIN (DCI) actiune asemanatoare cu a produsului anterior.DIMENTINDEN (DCI). DIMENTINDENUM. FENISTIL. FORBISTAL. TRITEN.

Se foloseste sub forma de maleat.

Este un antihistaminic energic mai activ decat prometozina si are un efect antipruriginos avand latenta de 20 60 minute, iar durata efectului este circa 4 6 ore.

Este folosit mai des ca antipruriginos in orice tip de prurit, dermatoze alergice sau nealergice, sarcina, boli virotice (rujeola, rubeola, varicela), prurit urogenital, mai este folosit si in alergii la medicamente si alimente, alergii respiratorii (rinita alergica) si alte afectiuni alergice ca boala serului, urticarie, intepaturi de insecte.

Este contraindicat conducatorilor auto si altor ocupatii care impun o buna refletivitate deoarece are un efect sedativ mediu.

Precautii la asocierea cu inhibitoare centrala: alcool, hipnotice, sedative.

Modul de administrare se face pe cale bucala , gel 0,1%, sau pe cale orala: drajeuri si solutie 0,1%.- la adulti 3-6 mg/zi

- la copiii de peste 3 ani, 2-3 mg/zi

- la copiii intre 1 3 ani, 1,5-2 mg /zi

- la copiii sub 1 an , 0,5 1,5 mg /zi

Persoanele la care se manifesta efectul sedativ se vor administra 2 drajeuri / zi, unul dimineata si unul seara. Din preparatul retard se administreaza oral cate un comprimat de 2 ori / zi.

5.3. Etilendiamine

Structura chimica generala

R = R CH3

TRIPELENAMINA (DCI)

Se foloseste sub forma de clorhisrat sau citrat. Se gaseste sub forma de tablete de 50 mg si sub forma de unguent sau crema (2%).

Tripelenamina a fost una din primele substante antihistaminice introduse in terapeutica in Statele Unite si se prescriu pe cat se pare mai mult decat orice alt antagonist al histaminei. Ca urmare a fost implicat in diferite reactii usoare, neobisnuite, cu caracter grav, mai mult decat alte substante antihistaminice intrudite; faptul acesta era de asteptat socotind folosirea sa pe scara larga si de lunga durata. Frecventa efectelor secundare minore este de aproximativ 25%. Doza medie pe cala bucala este de 50 mg, de 3-4 ori pe zi.

Derivatii halogenati ai tripelenaminei au o toxicitate mai mica si sunt mai activi.

CLORPIRAMINA (DCI). NILFAN. SYNOPEN. SUPRASTIN

Se gaseste sub forma de pulbere alba, solubila in apa. Actiunea dureaza intre 4-6 ore. Produce somnolenta si ameteli la un procent redus din cei tratati.

Ca produs farmaceutic industrial se gaseste sub denumirea de Nilfan, sub forma de drajeuri in numar de 20, de 25 mg cloropiramina si sub forma de supozitoare in numar de 6, de 10 mg cloropiramina.

Se administreaza oral, dupa mese, drajeurile inghitindu-se intregi.

La adulti se administreaza un drajeu de 3 ori/ zi.

La copii de 7 15 ani un drajeu de 1-2 ori/zi.

Sub forma rectala se administreaza la adulti 3-6 supozitoare pe zi.

BROMOPIRAMINA (DCI)

Se foloseste sub forma de clorhidrat.

Actiune si intrebuintari la fel ca produsul precedent.

Efect sedativ moderat.

MEPIRAMINA (DCI). NEOANTERGAN

Se foloseste sub forma de hidrogenamaleat.

Obtinere: prin sinteza

Proprietati: pulbere cristalina alba, cu miros slab si gust amar-sarat, solubila in apa. Este bine suportata de organism si mai activa decat compusii precedenti.

Actiune: antihistaminic cu durata de actiune de 6-8 ore, sedativ moderat, anestezic local moderat.

Utilizare: 25-50 mg de 3-4 ori/zi.

5.4. Fenatiazine

Structura chimica generala

Elementele structurale caracteristice fenatiazinelor antihistaminice:

- 2 sau 3 atomi de carbon intre atomul de azot fenotiazinic si atomul de azot terminal; in cazul existentei a trei atomi de carbon, obligatoriu H, (R poate fi un radical alchilic inferior)

- nucleul fenotiazinic nu este substituit.

PROMETAZINA (DCI)

Produs oficinal, prevazut in FR X (Promethazini syn: Promethasinum; Promergan, Rhemergan, Diprazin, Atasil, Fenozil. Promin)

Clorhidratul este o pulbere apa sau alb-galbuie, solubila in apa 1/0,6 solutie 10% si are un PH 3,5-5. Antihistaminic foarte puternic, are un efect sedativ foarte intens, este neuroleptic, mai slab decat clorpromazina, antiparkinsonian, anticolinergic, antipruriginos, alfa adrenalitic. Actiunea dureaza 10-12 ore. Poate produce sedare asupra sistemului nervos central: astenie, somnolenta, ameteli, iar asupra aparatului digestiv, poate produce constipatie sau diaree, hiposalivatie, dureri epigastrice.

Este contraindicat in insuficienta hepatica si renala, stari depresive.

Prometazina se gaseste sub forma de drajeuri, a 20 de drajeuri in flacon de 30 mg prometazina maleat si sub forma de fiole de 2 ml cu solutie apoasa injectabila de 2,5 % prometazina clorhidrat 50 mg/fiola.

Flacon cu 125 ml sirop pentru adulci cu 0,124 g prometazina maleat % + 0.100 g efedrina clorhidrica % + 0.5 g acid ascorbic.

Se administreaza oral imediat dupa mese in 2-4 reprize zilnice in diverse afectiuni alergice. Se foloseste si in insomnie, anxietate, voma de diverse etiologii si ca premedicatie in anesteziologie.

La adulci se administreaza 2-4 drajeuri pe zi, 3-6 lingurita sirop pe zi, iar la copii 0,5 1 mg/kg/zi sub forma de sirop.

Injectabil se administreaza intramuscular profund la adulci 1-2 fiole pe zi.

Ca incompatibilitate in solutie sunt aminofilina, bicarbonatul de sodiu, gluconatul de calciu, cloramfenicol, codeina fosforica, dextron, meticilina sodica, vitamina B, complex cu vitamina C, benzilpenicilina sodica si potasica.

ALIMENAZINA (DCI)

Tartratul este o pulbere alba sau alb-galbuie solubila in apa si este un derivat de fenotiazina. Este un antihistaminic mai activ decat prometozina, neuroleptic, antiserotonic, antitensiv, antiasmati si este foarte puternic sedativ asemanator clorpromazinei. Slab anticolinergic, adrenalitic mai slab decat clorpromazina, iar durata actiunii dureaza intre 8-12 ore. Este folosit indeosebi ca antipruriginos. Este contraindicat in alergiile la fenotiazice. Se administreaza pe cale orala in 3-4 prize zilnice. La adulti se administreaza intre 2,5 20 mg/zi , la bolnavii neambulatoriu ajungandu-se la nevoie pana la 40-80 mg/zi, iar la copii 1 mg/zi. Se mai prezinta si sub forma injectabila administrata intramuscular cate 25 50 grame de 1-2 ori pe zi.

Produse: Theralene comp 5 mg

TIAZINAMIDA (DCI)

Se folosesti metilonefatul : produs alb, cristalin, sensibil la lumina, solubil in apa.

Este un antihistaminic puternic, antialergic.

Reactii adverse: somnolenta, ameteli

Utilizare: diverse afeciuni alergice, oral sau parenteral 0.6 1.2 mg/zi

OXOMENAZIN (DCI)

Se foloseste sub forma de clorhidrat.

Are un efect antihistaminic, sedativ central, antitusiv, anestezic local. Este indicat in stari alergice cu manifestari cutanate, urticarie acuta si cronica, pruritm, edem Quincke , eritem acnitic, alergii medicamentoase, insomnie. Mai este folosit in tuse de orice etiologie, rinofaringite, traheite , laringite, bronsita cronica si acuta, tuse convulsiva, in afectiuni digestive, gastrita, esofagita si fenomene dispeptice.

Este contraindicat la bolnavii sensibili la derivati de fenotiazina.

Modul de administrare este pe cale orala. La adulti se administreaza 1-4 comprimate pe zi a cate 10-40 mg. Doza zilnica se imparte in 2-3 prize, iar pentru efectul hipnotic, administrarea se face seara. La copiii pana la 2 ani sead ministreaza 2,5 10 mg. La copiii intre 2 si 5 ani se administreaza 10 20 mg , iar la copiii intre 5 si 10 ani se administreaza 20-30 mg sub forma de sirop.

Produse: Doxergan: compr. 10 mg, sirop 5 mg/ml.

MEQUITAZINA (DCI)

Este un derivate chinuclidinic al fenotiazinei.

Actiune:

antihistaminic cu actiune de lunga durata

lipsit de efecte deprimante centrale

are si actiune de inhibare a degranularii mastocitelor

reactii adverse: la doze mari, efecte de tip atropinie.Utilizare:

rinite alergice, conjunctivite, edem Quincke, urticarie

oral 5 mg de 1-2 ori/zi sau 10 mg seara la culcare.

Produse: Prinealon comp. 10 mg, sirop 0.05 %

5.5. Piperozine (Ciclizine)

Structura chimica generala:

X halogen

Gruparea dietilenamina este inclusa intr-un ciclu hexagonal cu doi atomi de azot , fiind derivati ai piperazinei, cunoscuti sub numele de ciclizine.

CICLIZINA (DCI)

Se foloseste sub forma de clorhidrat sau lactat.

Proprietati: pulbere cristalina alba, sensibila la lumina, gust amar, putin solubila in apa.

Actiune: - antihistaminic puternic, cu durata de actiune de 4-6 ore.- tranchilizant, fara a provoca somnolenta

- antiemetic activ

Utilizare: - deosebit de util pentru combaterea raului de miscare (mare, avion, tren.) oral sau injectabil i.m. 50 mg de 4-6 ori / zi sau supozitoare a 100 mg de 2 ori pe zi.CLORCICLIZINA (DCI)

Are un atom de clor pe unul dintre ciclurile aromatice si-i confera o mai buna suportabilitate si actiune.

Se foloseste sub forma de clorhidrat.

Proprietati: este o pulbere cristalina alba, sensibila la lumina, solubila in apa.

Actiune: antihistaminic de mia lunga durata decat ciclizina;bine tolerata de organisme

Utilizare: diverse afectiuni alergice; oral 25-50 mg/zi sub forma de comprimate; percutanat unguente 1-2 %.

MEDOZINA (DCI)

Se foloseste sub forma de diclorhidrat.

Proprietati: pulbere cristalina alba sau slab galbena, practic insolubila in apa

Actiune: antihistaminic care se instaleaza mai lent, dar este de lunga durata 12 24 ore

Antiemetic cu durata de 24 de ore pentru o doza orala de 30 mg.

Sedativ slab

Utilizare:

- greata si vertij asociate sindromului Meniere sau in alte tulburari labirintice

- rau de miscare

- prurit cutanat

- oral 30 50 mg/zi in 1-2 prizel pentru raul de miscare se administreaza inainte inceperii calatoriei

Produse: Emetostop, comp. 30 mg.

BUCLIZINA (DCI)

Se absoarbe bine pe cale orala, se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90%, biotransformare hepatice.

Actiune: - slab anticolinegic si antiserotonic indicat ca tratament de intretinere in rinita, astm alergic, urticarie cronica, conjunctivita foliculara.

Nu se administreaza in accesele alergice acute. La adulti se administreaza 30 mg de 2 ori pe zi inainte de masa. In astmul alergic se va dubla doza.

Actiunea este de lunga durata.

CETIRIZINA (DCI)

Se foloseste clorhidratul.

Proprietati : - pulbere cristalina alba, solubila in apa

Actiune: - antihistaminic de generatia a II a , cu durata de actiune de 24 ore.

- lipsit de efecte sedative si anticolinergice

- reactii adverse: uneori efect sedativ la doze uzuale

Utilizare:

- rinite si conjunctivite alergice

- afectiuni dermatologice pruriginoase

Oral 5-10 mg / zi in priza unica

Produse:

- Alerid comp. 10 mg

- Zyrtec comp 10 mg, sol int 10 mg/ml

LEVOCETIRIZINA (DCI)

Actiune: - antagonist puternic si selective al receptorilor H! periferici.

- prezinta afinitate dubla pentru receptorii H1 fata de cetirizina

Utilizare:

- rinite si conjunctivite alergice

- afectiune dermatologice pruriginoase

- oral 5 mg/zi in priza unica

Produse:

Xyzal - compr. filmate 5 mg

5.6. PIPERIDINE

Sunt substante care au in structura nucleul piperidinic.

CIPROHEPTODINA (DCI), PERITOL, PERIACTIV

Produs oficinal, prevazut in FR X (sub forma de clorhidrat)

Are efecte antiserotonimice si antihistaminice H1, intense. Este antihistaminic mai activ decat prometazina. Este slab anticolinergic si inhibitor central mediu. Actiunea unei doze dureaza 10 12 ore.

Efecte adverse: somnolenta, hiposalivatie, greturi, ameteli, cefalee, confuzie, atoxic, eruptii cutanate.

Farmacoterapie:

Migrena (mai ales profilactic). Sindrom corcinoid (diminueaza diareea). Urticarie acuta si cronica, indeosebi cea produsa de frig. Boala serului, rinita vasomotorie. Eruptii alergice medicamentoase. Exzema. Pentru stimularea apetitului. A fost recomandat in boala Cushing. Efecte bune in ulcer gastro-duodenal.

Reactii adverse: sedare, somnolenta, mai ales la inceputul tratamentului.

Contraindicatii: glaucom, retentie urinara.

Adulti 3-4 comprimate pe zi sau 2 lingurite sirop/ zi.

Sirop la copiii 2-5 ani 3-4 lingurite /zi (max 8 mg)

7 14 ani 2 lingurite x3 / zi (maxim 16 grame)

Daca efectul sedativ este intens atunci se administreaza de preferinta seara.

Produse:

Ciproheptadina comp 4 mg

Peritol compr 4 mg, sirop 2 mg/5 ml

AZATADINA (DCI)

Apropiat chimic de ciproheptodina, este antihistaminic cu durata de actiune 24 de ore, anticolinergic, antiserotonic, indicat in rinita alergica, sezoniera si in cea perena, in urticaria cronica.

Poate produce efecte adverse ca somnolenta, ameteli, tulburari de coordonare, fenomene dispeptice, anemie hemolitica, trombopenie, leucopenie, agranulocitoza.

Se administreaza pe cale orala 1-1 mg de 2 ori/ zi.

Produse

Idulian comp. 1 mg, Optimine sirop 0,5 mg/ml.

LORATADINA (DCI)

Proprietati: pulbere alba sau aproape alba, insolubila in apa

Actiune :

- antihistaminic de generatia a II a, cu actiune de lunga durata (24 ore)

- antiserotomie- nu prezinta efect sedativ

- se metabolizeaza in desloratadina, metabolit activ cu T mai mare.

Utilizare:

- rinita sezoniera, rinita alergica, dermatoze alergice, conjunctivite alergice

- oral 10 mg/zi, preferabil dimineata

Produse:

- Loratadin compr 10 mg

- Claritin compr 10 mg, sirop 1 mg/ml

- Floridan compr 10 mg, s... orala 10 mg / ml

DESLORATADINA (DCI)

Actiune :- Antihistaminic de generatia a II a , cu actiune de lunga durata (24 ore)

- Metabolit al loratadinei

- Nu prezinta efect sedativ

Reactii adverse: cefalee, uscaciunea gurii

Utilizare:

- rinita lergica, urticarie cronica

- oral 5 mg/zi , copiii sub 12 ani sau din doza

Produse :- Aerins compr. film. 5 mgl sirop 0,5 mg/ml

KETOTIFEN (DCI)

Derivat de benzocicloheptatiofen bine absorbit digestiv. Se foloseste sub forma de hidrogenofumarat.

Reactii adverse: somnolenta, crestere in greutate mai evidentiata la unii copii, hiposalivatie, greata

Actiune : antiastmatic si antianafilactic

Blocheaza receptori H1 si totodata are actiune de inhibare a degranularii mastocitelor

Utilizare: tratamentul de fond al astmului alergic. Actiunea antiastmatica se instaleaza lent (1-2 saptamani); rinite si conjunctivite alergene, urticarie cronica.

Mod de administrare:

Adulti 1 comprimat dimineata si seara dupa masa, daca este necesar doza se poate dubla.

Copiii peste 3 ani de 2 ori / zi cate o doza de 0.025 mg= 0.125 ml. Sirop pe kg/corop 14 18 kg 2x2ml / zi

19-25 kg 2x3 ml/zi

26-35kg 2x4 ml/zi

Peste 35 kg 2x5 ml/zi

Interactiuni: potenteaza efectul alcoolului, sedativelor, hipnoticelor, antihistaminicelor, altor deprimante SNC. Asocierea cu antidiabetice orale poate produce trom...

Produse: Ketotifen comp 1 mg, sirop 1 mg/5ml

Ketof caps. 1 mg, sol orala 1 mg/5 ml

Zoditen comp 1 mg, sol oft. 0.025%

ASTEMIZOL (DCI)

Actiune : antihistaminic de generatia a II a cu actiune de lunga durata (24 ore) , foarte activ.

Lipsit de actiune sedativa.Nu este anticolinergic.

Reactii adverse: efecte secundare cardiace, produce artmii daca se administreaza concomitent cu medicamente care le inhiba metabolizarea.

Utilizare:

- rinite si conjunctivite alergice, urticarie cronica

- o singura doza pe zi de 10 mg

- oral: 10 mg/zi, la copii sau din dozal tratament 4-6 saptamani

TERFENADINA (DCI)

Actiune :Antihistaminic de generatia a II a (dureaza 24 ore), apare dupa 1-2 ore si este maxima dupa 3-4 ore.

Este lipsit de actiune sedativa si anticolinergica

Reactii adverse:

de natura cardiaca atunci cand se asociaza cu medicamente care ii inhiva matebolizarea hepatica determinand cresterea concentratiei serice a substantei active si aparitia de artmii ventriculare caracteristice.

Utilizare:

- rinite si conjunctivite alergice, urticare, edem Quincke, eczeme

oral 60 mg de 2 ori/zi sau 120 mg o data pe zi.

Produse: Histadin comp 60 mg, sirop 30 mg/5 ml.

BAMIPIN (DCI)

Actiune:

Antihistaminic cu efecte sedative si anestezice locale moderate

Utilizare:

- sub forma de clorhidrat se administreaza oral 50 100 mg in dermatoze pruriginoase, rau de miscare, voma

- sub forma de lactat se administreaza in prurit, urticarie, intepaturi de insecte, arsuri usoare.

Produse:

Sovenol compr 50 mg, gel 1-2 %

Soventol gel 1-2 %

FEXOFENADINA (DCI)

Se foloseste sub forma de clorhidrat.

Proprietati:

- pulbere cristalina alba sau aproape alba, putin solubila in apa

Actiune:

este metabolitul principal al terfenadinei

antihistaminic cu durata de actiune 12-24 ore

lipsit de efecte sedative si anticolinergice

nu are efecte cartiotoxice

Utilizare:

rinita alergice sezoniera, urticarie cronica

oral 120 mg o data / zi inaintea mesei in rinita alergice

180 mg o data pe zi inainte mesei in urticarie

Produse: Telfast comp film. 120 mg, 180 mg.

5.8. Alte structuri

ACID SPAGLUMIC (DCI)

Este un amestec a doi izomeri ai acidului N acetil aspartil glutamic (alfa asprtil 65% beta aspartil 35% sub forma de sare.)

Actiune:

- antihistaminic cu proprietati de inhibare a degranularii mastocitelor

Utilizare:

- sub forma de solutie oftalmica (2 6 instilatii / zi) in conjunctivite si blefaroconjunctivite alergice

- sub forma de aerosoli (2 pulverizatii in fiecare nara de 3-4 ori pe zi ) ca antialergic in rinite sezoniere

Produse:

NAAXIA sol oft. 38 mg/ml

RHINAXA aerosoliTIOSULFAT DE SODIU (DCI) Na2S2O3 5H2O

Hiposulfat de sodium

Proprietati : produs oficinal, prevazut in FR X (Natrii Thiosulfas). Cristale incolore, transparente, fara miros, eflorescente, cu gust sarat-amar, foarte bine solubile in apa (cu reactie neutra sau slab alcalina), insolubile in alcool.

Are proprietati de reducator.

Actiune: antialergic, antitoxic, desensibilizant

Farmacoterapie: manifestari alergice (urticarie, eczeme, boala serului). Neurodermite. Prurit de orice natura. Intoxicatie cu cianuri

Contraindicatii: Insuficienta renala. Copii sub 5 ani.Tiosulfat de sodiu: fiole de 10 ml cu solutie apoasa,injectabila 10% (=1g tiosulfat). Se administreaza cu 30 minute inaintea meselor principale.

Adulti: 5-20 ml solutie 10% zilnic

Copii peste 7 ani : 5 ml solutie 10 % zilnic

Oral in formele magistrale:

Adulti: 3-5 g/zi

Copii 1-1,5 g/zi

5.8. Inhibitori ai histaminogenezei

TRITROGUALINA

Derivat de izochinolina, absorbtie digestiva buna, actiune dupa circa 4 6 ore. Inhiba histidindecarboxilaza, diminuand conversia histidinei la histamina si scazand histamina din ser si tesuturi. Dupa 15 zile de tratament efectul favorabil se mentine cateva saptamani si nu influenteaza receptorii H1, nu este sedativ si anticolinergic.

Este indicat in rinita si conjunctivita alergica, urticarie, exzema, prurigo pentru prevenirea intolerantei alergice la medicamente.

La adulti se administreaza 100-1000 mg/zi pe cale orala, iar la copii 100 -400 mg /zi pe cale orala. Cand aparitia unei manifestari alergice este previzibila se administreaza 100 200 mg / zi cu circa o ora inainte de masa.

HISTOGLOBINA

Tiobistogamaglobulina este asociata cu tiosulfatul de radiu. Cand histamina este asociata cu gamaglobulina umana actioneaza cu haptena iar complexul ei cu gamaglobulina determinand sinteza de gamaglobulina fiind suportul histaminopexiei.

Tiosulfatul de sodiu are actiune antialergice si este utilizat in alergiile de timp imediat cu manifestari alergice respiratorii, digestive, renale, cutanate, oftalmologice.

Aceasta nu are efect imediat, produsul adresandu-se terenului alergic, tinzand sa reduca la normal reactivitatea organismului tratat, efectul mentinandu-se cateva luni mai tarziu.

Acesta este contraindicat in starile alergice acute, sarcina si nu se adociaza cu corticosteroizii care anuleaza efectul preparatului.

Ca produse farmaceutice industriale se cunosc fiole de Histamino-globulina, fiole cu pulbere biofilizata, continand 12 mg globulina umana si 0.15 mg histamina biclorhidrica numite fiole Histoglobin.

Administrarea se realizeaza pe cale injectabila subcutanat cu solutia obtinuta din pulbere biofilizata si un ml apa distilata sterila.

La adulti se va administra 3 injectii la interval de 4-7 zile, iar acelasi numar de injectii se va administra si la copii si sugari, dar la intervale de 8 14 zile.

Daca efectul nu a fost evident, seria se poate repeta dupa 4 6 saptamani. Injectiile pot produce accentuarea manifestarilor alergice. In aceste cazuri se asociaza tratamentul simptomatic antialergic obisnuit.

6. Concluzii

Alergia este reactia anormala si specifica organismului venit in contact cu o substanta straina (alergenii) care nu antreneaza tulburari la majoritatea subiectilor. Pentru a surveni alergia este necesar ca un prim contact sa fi avut loc intre alergen si organismul subiectului (sensibilizare)

Alergiile survin la subiectii genettic expusi si este un lucru frecvent ca manifestari alergice atat de diferita ca astma, eczema atipica, rinita alergica sau urticaria sa afecteze mai multi membri ai unei familii.

Alti factori favorizeaza aparitia reactiilor alergice: mediul, prezenta unui animal, infectii virale si factorii emotionali.

In cazul alergiei cutanate (eczema) si a leziunilor infectate se utilizeaza urmatoarele medicamente: unguent cu Tetraciclina, Karomicina, Fluocinolon N, dupa care se panseaza. Se vor lua medicamente antialergice: calciu, Romergan, Nilfon si se vor consuma alimente care se digera usor.

Urticaria (mancarimea pielii) se combate prin frectii cu alcool mentolat sau camforat dupa care se aplica unguent (Fluocinolon).Pe cale orala se administreza medicamente antialergice: Romergan, Nilfon, Rutin, Calciu si vitamina C.

Antihistaminicele usureaza simtomele si actiuneaza prin blocarea actiunii histaminei, substanta care provoaca mancarimea, stranutul, curgerea nasului si lacrimarea ochilor. Claritine amelioreaza eficient si rapid simptomele din rinita alergicica sezoniera cunoscuta ca febra fanului.

Prin urmare paletwa de antialergice utilizata este destul de vasta, avand in vedere faptul ca si tabloul clinic este diferit de la alergie la alergie.

Ca efect secundare ale unui antihistaminic este cel de sedare a SNC manifestat prin somnolenta, ameteala, motiv pentru care se administreaza seara sau cu indicatie sa nu fie folosite la persoanele care conduc autovehicule sau celor care lucreaza la inaltime.

Ca efecte secundare benefice, unele antihistaminice datorita efectului de sedare al SNC-ului se folosesc cu antiemetice in greata, voma, raul de miscare.

7. Produse farmaceutice

CLEMASTIN (Terapia, Romania)

Comprimate 1 mg

TAVEGYL (Novartis, Elvetia)

Comprimate 1 mg

DIMETINDENUM

FENISTIL ( Novartis, Elvetia)

Solutie orala 0,1% + 10 ml, 20 ml, 50 ml

Gel 0,1 % tub 30 g

CLORFENIRAMINA

CLORFENIRAMINA (LaborMed Pharma, Romania)

Compr. 4 mg

PREMETHAZINUM

ROMERGAN (Terapia, Romania)

Compr. film. 30 mg

ROMERGAN (Biofarm, Romania)

Sirop 0,124 % x 50ml

MEQUITAZINUM

PRIMALAN (Lab. Pierre Fabre, Franta)

Compr. 5 mg, 10 mg

Sirop 0.05 % x 60 ml

MECLOZINUM

EMOSTOP (Specifar, Grecia)

ALERID (Cipla, India)Compr. film. 10 mg

ALERID (Terapia, Romania)

Comp. film. 10 mg

8. BIBLIOGRAFIE1. FARMACOPEEA ROMANA ED. A X-A, EDITURA MEDICALA, BUCURESTI 19932. DUMITRU DOBRESCU, FARMACOTERAPIE PRACTICA, vol I , II. ED. MEDICALA, BUCURESTI 1989

3. VICTOR ZOTTA, CHIMIE FARMACEUTICA, ED. MEDICALA, BUCURESTI 1985

4. ILEANA-CORNELIA CHIRITA CHIME FARMACEUTICA VASILE MISSIR si colab. Vol II, ED. TEHNOPLAST COMPANY, BUCURESTI, 2008

5. VALENTIN STROESCU, FARMACOLOGIE, ED. A IX-A, ED ALL, BUCURESTI, 2007

6. C. BALOESCU, CONTINUTUL MEDICAMENTELOR, ED. MEDICALA, BUCURESTI, 1975

7. R. BARBU, FIZIOPATOLOGIE, ED. DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 1980

8. I. BAICU, FIZIOLOGIE, ED. DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 1976

9. MEMOMED, EDITIA A 14-A, ED. MINESAN, BUCURESTI 2008

10. MEDEX, EDITIA A IIIA, EDITURA MEDIC ART, 20089. AnexeTipuri de reactii alergice

TipDenumireAnticorpExempleObservatii

1Anafilactica

tip imediatIgESoc anafilactic acut, edem laringian, urticarie acuta, rinite alergice, sezoniere si perene, astm alergic, eczema atipica, manifestari alergice digestive-reactia mediata prin eliberarea histaminei din bazofile si mastocite

2CitotoxinaIgGAnemii hemolitice,

unele leucopenii- mediata prin reactia antigen anticorp la suprafara celulara

- implicarea complementului

3Complex antigen-anticorp (complexe imune circulante)IgGBoala serului, Alveolita alergica extrinseca-mediata prin depunerea tisulara a complexelor antigen-anticorp

-implicarea complementului

4Intarziata, mediata celular, tip tuberculinicIgMDermatita de contact, alergii infectioase de origine parazitara-mediata prin migrarea locala a limfocitelor

- anticorp serie nedemonstrabil

46