Octombrie 2014 •  www.asro.ro

ASROASRO

R e v i s t a A s o c i a ţ i e i d e S t a n d a r d i z a r e d i n R o m â n i aStandardizarea

14 OCTOMBRIE 2014

STANDARDELE CREEAZA

ECHITAB

LUN MEDIU

S

ABILESC

REGULI

˘

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

Ziua Mondială a Standardizării – STANDARDELE CREEAZĂ REGULI DE „JOC“ ECHITABILE .......................................................................... 1

Surse regenerabile de energie de natură organică. Aspecte de standardizare ................................................................................. 2

Noutăţi legislative apărute în luna septembrie 2014 ............................. 6

Trasabilitatea dispozitivelor medicale ......................................................... 8

Supravegherea pieţei. Creşterea securităţii produselor ......................11

Roboţi industriali ...............................................................................................13

Călătoriile sunt pasiunea mea – „Colecţionaţi ţări“! ..............................14

BMW lansează cel mai recent model al său de automobil electric .......................................................................................20

Energie regenerabilă pentru toţi ................................................................24

Singapore. Măsuri ecologice în slujba economiei .................................27

A apărut ISO 50002, referitor la auditul energetic! ............................................30

Cuprins

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 1

Epoca noastră cunoaşte schimbări profunde pe toate planurile. Interdependenţele între economii nu au fost niciodată mai puternice. Produsele pe care le regăsim pe piaţă nu mai sunt fabricate într-un singur stat; ele sunt rodul globalizării. Înainte de a sosi în coşul cu cumpărături al consumatorului, ele trec prin diferite state, unde mâna de lucru şi piesele adaugă valoare produsului final.

Pentru întreprinderile mici şi mijlocii care aplică standardele internaţionale, este mai uşor să obţină certificarea, să facă faţă concurenţei şi să îşi comercializeze produsele pretutindeni în lume. Standar-dele internaţionale permit întreprinderilor mici şi mijlocii să participe la lanţurile internaţionale ale valorii şi să profite la maximum de transferul de tehnologii.

Statele care au inclus standardele internaţionale în politicile şi reglementările lor pot să îşi protejeze mai bine populaţia şi să îi asigure o varietate de produse de calitate.

Într-o lume multipolară, în care influenţa şi greutatea economică tot mai mari ale economiilor emer-gente deplasează echilibrul de forţe, standardele internaţionale stimulează comerţul, elimină barierele artificiale din calea sa şi ajută la crearea unor reguli de „joc“ echitabile. Întreprinderile, industriile şi economiile devin astfel mai competitive, întrucât sunt facilitate exporturile şi este stimulată diversifi-carea atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

STANDARDELE CREEAZĂ REGULI DE „JOC“ ECHITABILE

Dr. Junji NomuraPreşedinte al CEI

Terry HillPreşedinte al ISO

Dr. Hamadoun TouréSecretar general al UIT

Ziua Mondială a Standardizării – 14 Octombrie 2014

2

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Surse regenerabile de energie de natură organicăAspecte de standardizareDaniela Pasculea, expert standardizare, Direcţia Standardizare, ASRO

Emisia gazelor cu efect de seră reprezintă o ameninţare serioasă în ceea ce priveşte producerea schimbărilor climatice, cu efecte potenţial dezastruoase asupra omenirii. Utilizarea surselor regenerabile de energie (SRE), împreună cu îmbunătăţirea eficienţei energiei (EE), pot contribui la reducerea consumului de energie, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi, în consecinţă, la prevenirea schimbărilor climatice pericu-loase.

Tipuri de surse regenerabile

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 3

Energia din surse regenerabile se referă la energia rezul-tată din surse regenerabile nefosile (eoliană, solară, ener-gia apei – energia hidraulică, energia mareelor, energia potenţială osmotică, geotermică şi energia din biomasă - bioenergie).

Dintre avantajele pe care le comportă SRE pot fi menţio-nate următoarele:

protejarea mediului înconjurător prin reducerea emisii-•lor de gaze cu efect de seră;creşterea siguranţei în alimentarea cu energie deoarece •contribuie la diversificarea ofertei de energie şi la re-ducerea dependenţei de pieţele volatile şi lipsite de fi-abilitate ale combustibililor fosili, în special de petrol şi gaze.

În conformitate cu definiţia dată de Directiva 2009/28/CE, biomasa este „fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvi-cultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul şi acvacultură, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeuri-lor industriale şi municipale”. Aceasta înseamnă că, în condiţiile unei pro-cesări industriale adecvate, biomasa proaspăt recoltată poate fi convertită în produse similare cu gazul natural sau cu combustibilii lichizi sau solizi. Prin aplicarea unor variate procese de transformare, precum arderea, fermentarea sau piroliza, biomasa poate fi transformată în „biocăldură”, „biocombustibili” pentru transport

sau „bioelectricitate”.La nivelul standardizării internaţionale, funcţionează co-mitetul tehnic ISO/TC 238, Biocombustibili solizi, al cărui secretariat este deţinut de SIS (Organismul Suedez de Standardizare). În acest comitet sunt 23 de membri parti-cipanţi şi 15 membri observatori, printre care şi România. În cadrul acestui comitet, au fost publicate 8 standarde şi sunt în curs de elaborare alte 26. La nivelul standardizării europene, există comitetele teh-nice CEN/TC 335, Biocombustibili solizi, CEN/TC 383, Biomasa produsă în mod durabil pentru aplicaţii energetice şi CEN/TC 411, Produse de origine biologică. Comitetul tehnic CEN/TC 335 a fost înfiinţat în urma mandatului, M/298 privind standardizarea în domeniul biocombustibililor solizi, primit de către CEN de la Comisia Europeană. Secretariatul acestui comitet este deţinut de SIS. În ca-drul acestui comitet au fost publicate 39 standarde şi sunt în curs de elaborare alte 27. Secretariatul comi-tetului CEN/TC 383 este deţinut de NEN, organis-

Resurse şi utilizări ale biomasei

Ciclul de producere a biogazului în instalaţii

4

mul olandez de standardizare, şi în cadrul acestui co-mitet au fost publicate 4 standarde. Comitetul tehnic CEN/TC 411 a fost înfiinţat în urma mandatului, M/492 privind dezvoltarea de standarde pentru produsele de ori-gine biologică, primit de către CEN de la Comisia Euro-peană. Secretariatul acestui comitet este deţinut de NEN. În cadrul acestui comitet au fost publicate 3 standarde şi sunt în curs de elaborare alte 6. Acest comitet este îm-părţit în 5 grupuri de lucru (WG). Secretariatul WG 4, Criterii de durabilitate, analiza ciclului de viaţă şi probleme conexe, este deţinut de SIS şi ASRO (Organismul Naţional de Standardizare din România). La nivel naţional există comitetul tehnic ASRO/CT 360, Caracterizarea deşeurilor şi a nămolurilor. Acest comitet reprezintă comitetul tehnic în oglindă pentru comitetele tehnice mai sus menţionate. Membrii acestui comitet tehnic sunt: Urban, Bioterpena System, ICIM, ECOIND, CIROM, ISPE, OMV Petrom, Future Energy, APMCR, INCDPM. Biogazul reprezintă o parte importantă a bioenergiei şi este rezultat prin fermentarea anaerobă a biomasei. Fer-mentarea anaerobă reprezintă un proces microbiologic de descompunere a materiei organice (resturi vegetale şi animale, gunoi menajer, noroi ecologic) în lipsa aerului. Temperatura optimă pentru realizarea acestui proces este cuprinsă între 20-45°C. În rezultatul fermentării anae-robe, se obţine un produs gazos (format în principal din metan şi bioxid de carbon în proporţii variabile) şi o masă reziduală, ce nu mai poate fi supusă fermentării. Această masă este de obicei folosită ca fertilizator pentru sol.

Biogazul poate fi utilizat pentru generarea de electricitate, căldură, biocombustibil, biometan pentru furnizarea în reţeaua de gaz natural şi biofertilizant în agricultură.Biogazul se produce şi în mod natural, în zonele unde se acumulează reziduuri animale, vegetale şi deşeuri me-najere, adică în cadrul fermelor, gropilor de gunoi sau mlaştinilor şi este deosebit de periculos dacă nu este co-lectat sau dispersat în aer, putând exploda în concentraţii de 5-15%. De asemenea, metanul din biogaz contribuie semnificativ la crearea efectului de seră (efectul metanu-lui este de aproximativ 20 de ori mai puternic decât cel al dioxidului de carbon). Aceste pericole pot fi transformate

în beneficii dacă reziduurile şi deşeurile rezultate devin resurse pentru producţia de biogaz.Ca urmare a cererii tot mai mari de energie din surse re-generabile, a crescut considerabil producţia şi utilizarea biogazului - înlocuitor pentru purtătorii de energie fosili. Dintre ţările cu cel mai mare număr de instalaţii moderne de biogaz pot fi enumerate: Germania, Austria, Dane-marca, Suedia, Republica Cehă, Italia şi Olanda. La nivel naţional există o staţie de biogaz la Filipeştii de Pădure, care produce biogaz din resturi organice şi de porumb. Energia termică obţinută la Filipeştii de Pădure este furni-zată sub formă de abur unei fabrici de mezeluri din apro-piere, la un preţ cu 25 % mai mic decât cel pentru energia termică produsă din gaz. Datorită creşterii numărului de instalaţii de biogaz, este necesară elaborarea de standarde pentru compoziţia bio-gazului, precum şi pentru parametrii de calitate ai acestuia în diferite aplicaţii. Standardele elaborate, precum şi cele în curs de elaborare, pot asigura o credibilitate tehnolo-giei, siguranţă şi performanţă echipamentului şi pot mo-nitoriza durabilitatea financiară a instalaţiilor de biogaz.La nivelul standardizării internaţionale, în anul 2011, a fost înfiinţat comitetul tehnic ISO/TC 255, Biogaz. Secre-tariatul acestuia este deţinut de SAC (Organismul Naţi-onal de Standardizare din China), iar comitetul numără deja 31 de state membre, din care 14 ţări participante şi 17 cu statut de observator. Chiar dacă România este membru ISO, în cadrul comitetului tehnic ISO/TC 255, Biogaz, nu sunt nominalizaţi experţi din România. Până în prezent, în cadrul acestui comitet nu au fost elaborate standarde, dar urmează să se elaboreze pentru producerea biogazu-lui, funcţionarea instalaţiilor de biogaz, standarde pentru produs, precum şi standarde pentru managementul bio-gazului.La nivel european există Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, prin care se urmăreşte limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi promovarea unui transport mai curat. De ase-menea, această problematică este atinsă şi de Directiva privind calitatea carburanţilor (2009/30/CE). Aceste obiective ale UE vor fi realizate până în 2020, prin gene-rarea a 10 % din combustibilii utilizaţi în transport din surse regenerabile şi prin reducerea cu 6% a intensităţii

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 5

emisiilor de gaze cu efect de seră a combustibililor. În acest context, Comisia Europeană a transmis organizaţiei eu-ropene de standardizare CEN solicitări de standardizare în acest domeniu. Este vorba în primul rând de mandatul M/400 privind standardizarea calităţii gazelor. Prin acest mandat, CEN este invitat să elaboreze standarde pentru parametrii de calitate ai gazelor din grupa H, deoarece se doreşte crearea unei pieţe europene unice şi competitive pentru gaze. Pentru acest mandat a fost înfiinţat WG 11, Calitatea gazelor, în cadrul comitetului tehnic CEN/TC 234, Infrastructura gazelor. Mandatul M/400 privind stan-dardizarea calităţii gazelor este utilizat împreună cu man-datul M/475 privind utilizarea biometanului în transport, precum şi injectarea acestuia în conductele de gaz natural, deoarece anumiţi parametri ai biometanului sunt definiţi de mandatul M/400. Pentru producerea de biometan, bi-ogazul este tratat într-o unitate de condiţionare, în care se elimină dioxidului de carbon până când concentraţia de CH4 atinge 96% sau mai mult. Prin mandatul M/475, CEN este invitat să elaboreze un set de specificaţii de ca-litate pentru biometanul utilizat ca şi carburant pentru autovehicule precum, şi pentru biometanul injectat în reţeaua (conductele) de gaz natural. Pentru acest mandat a fost înfiinţat comitetul tehnic CEN/PC 408, Biometa-nul utilizat în transport şi biometanul injectat în conductele de gaz natural, în cadrul căruia se va elabora standardul prEN 16723 în două părţi: prima parte pentru biometanul injectat în reţeaua de gaz natural şi cea de-a doua pentru biometanul utilizat ca şi combustibil pentru autovehi-cule. Pentru elaborarea acestui standard, comitetul tehnic CEN/TC 408 colaborează cu comitetul CEN/TC 234, In-frastructura gazelor şi cu comitetul CEN/TC 19, Combusti-bili gazoşi şi lichizi, lubrif ianţi şi produse derivate de origine petrolieră, sintetică şi biologică. La nivel naţional există comitetul tehnic ASRO/CT 357, Gaze naturale şi analiza gazelor, care reprezintă comitetul naţional în oglindă pentru CEN/PC 408 şi CEN/TC 234. Membrii acestui comitet sunt ANRE, Transgaz, Romgaz, EON, OMV Petrom, Distrigaz, Electrolux, Syscom.

Din biomasă se pot obţine şi biocombustibili. Pentru obţi-nerea biocombustibililor, biomasa proaspătă poate fi pre-lucrată în diverse moduri:

prin fermentare – se produce biogaz;•prin presare sau peletizare se produce combustibil solid •(brichete sau pelete);prin distilare se produce combustibil lichid (bioetanol •şi biodiesel).

Biodieselul este obţinut în urma unor reacţii chimice dintre lipide, de origine vegetală şi animală, cu un alcool, iar bioetanolul este obţinut prin fermentarea produ-şilor zaharaţi. Biodieselul este cel mai cunoscut şi utili-zat biocombustibil; acesta ocupă 80 % din producţia de

biocombustibili din Uniunea Europeană. Biodieselul poate fi utilizat sub formă pură sau amestecat cu motorină, iar bioetanolul poate fi, de asemenea, utilizat sub formă de combustibil pur sau ca aditiv, pentru benzină. Bioetanolul creşte cifra octanică şi reduce emisiile.

La nivel european, a fost înfiinţat comitetul tehnic CEN/TC 19, Combustibili gazoşi şi lichizi, lubrif ianţi şi produse de-rivate de origine petrolieră, sintetică şi biologică, ca urmare a mandatelor primite de către CEN de la Comisia Euro-peană:

două mandate pentru biodiesel:•M/245 pentru elaborarea şi adoptarea de standarde •privind specificaţiile cu cerinţe minime care includ metode de încercare pentru EMAG utilizaţi pentru motoare diesel sau pentru încălzire;M/394 privind revizuirea EN 590 pentru a creşte •concentraţia de EMAG şi EEAG până la 10 % v/v;

un mandat pentru bioetanol:•M/344 privind etanolul utilizat ca şi component de •amestec la benzină.

Comitetul naţional în oglindă al comitetului tehnic CEN/TC 19 este ASRO/CT 320. Membrii acestui comitet sunt: OMV Petrom, Rompetrol, Lukoil, Petrotel-Lukoil, Bio Fuel Energy, Transgaz, Bioterpena System, RAR, SGS, ARP, Conpet, Lukoil Lubricants. Acest comitet are un pa-trimoniu de 508 de standarde, dintre care 177 sunt publi-cate în versiunea română.

Standardele: susţin legislaţia;•au un rol esenţial în atingerea obiectivelor de mediu ale •UE şi în promovarea dezvoltării noilor tehnologii;stimulează utilizarea produselor;•contribuie la:•

protecţia mediului prin reducerea emisiilor de gaze •cu efect de seră, îmbunătăţirea sănătăţii, •practicarea unei agriculturi fără factori nocivi,•diversificarea culturilor agricole,•valorificarea resurselor agricole locale, •reducerea utilizării energiei fosile,•scăderea dependenţei de producătorii de petrol mon-•dial,dezvoltarea unei economii a reciclării.•

Bibliografie: Valentin Arion, C. Bordeaianu, A. Boşcăneanu, A. Capcelea [et al.], „Biomasa şi utilizarea ei în scopuri energetice”, „Garomond Stu-dio“ SRL, 2008Giovanni Riva, Carla de Carolis, Ester Foppapedretti, „Manual – Surse regenerabile de energie“, Bucureşti 2012

6

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezum-ţiei de conformitate a standardului înlocuit:

1.1.1 Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999, privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legisla-ţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C313/1 din 12.09.2014.

1.1.2 Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei 97/23/CE din 29 mai 1997 a Parlamentului European şi a Consiliului, privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune (Pu-blicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C313/53 din 12.09.2014.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare, publicat în JOUE C 297/15 din 04.09.2014.

1.2.2 Întrebări scrise, adresate de deputaţii în Parlamentul European şi răspunsurile oferite de instituţiile Uniunii Eu-ropene, publicate în JOUE C 326/1 din 19.09.2014.

1.2.3 Publicarea unei actualizări a Listei organismelor de standardizare naţionale în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind standardizarea europeană, publicate în JOUE C 338/31 din 27.09.2014.

Noutăţi legislative apărute în luna septembrie 2014Mihaela Vorovenci, jurist ASRO

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna septembrie 2014.

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 7

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2. Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Ordin MDRAP nr. 1444/2014 din 07/08/2014 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind proiec-tarea geotehnică a ancorajelor în teren“, indicativ NP 114-2014, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 661 din 09/09/2014.

2.2 Reglementare MT din 08/09/2014 Aeronautică Civilă Română, privind proiectarea şi exploatarea tehnică a heli-porturilor RACR - AD - PETH, ediţia 3/2014, din 08.09.2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 581 din 04/08/2014.

2.3 Ordin MDRAP nr. 1330/2014 din 17/07/2014 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind docu-mentaţiile geotehnice pentru construcţii“, indicativ NP 074-2014, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 11/08/2014.

2.4 Ordin MDRAP nr. 995/2014 din 24/06/2014 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind proiecta-rea geotehnică a lucrărilor de epuizmente“, indicativ NP 134-2014, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 11/08/2014.

2.5 Ordin MDRAP nr. 1426/2014 din 06/08/2014 pentru aprobarea reglementării tehnice „Cod de practică privind executarea şi urmărirea execuţiei lucrărilor de zidărie“, indicativ NE 036-2014, publicat în Monitorul Oficial, Par-tea I nr. 624 din 26/08/2014.

„CE SCHIMBĂRI ADUCE NOUA EDIŢIE A ISO/DIS 9001:2014?” Organismul Naţional de Standardizare – ASRO – or-ganizează cursul „Ce schimbări aduce noua ediţie a ISO/DIS 9001:2014?”. În cadrul cursului, veţi afla cum se planifică SMC-ul unei organizaţii în noua viziune prezen-tată de ISO/DIS 9001:2014, care sunt resursele necesare planificării şi implementării unui SMC în conformitate cu ISO/DIS 9001:2014, cum evaluăm performanţele unui SMC în viziunea ISO/DIS 9001:2014, cum şi când putem vota ISO/DIS 9001:2014, cum şi când se pot pregăti organizaţiile pentru schimbare.

8

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Începând din septembrie 2014, în Sta-tele Unite, dispozitivele medicale au fost supuse unei noi reglementări pri-vind un sistem de identificare unică, publicată de FDA. Denumit Unique Device Identifier (UDI), acest sistem îşi propune să urmărească fiecare dis-pozitiv medical de-a lungul întregului său ciclu de viaţă, de la producţie, până la utilizarea finală. Obiectivul constă în creşterea securităţii pacienţilor, re-ducerea erorilor medicale, posibilita-

tea de a putea identifica pacienţii care prezintă dispozitive defectuoase şi, mai pe larg, facilitarea supravegherii şi a trasabilităţii dispozitivelor medicale implantabile. UDI va fi, deci, obliga-toriu pentru fabricanţii de dispozitive medicale (DM) din clasa a III-a, cu potenţial serios de risc, care îşi comer-cializează produsele pe solul american începând din septembrie 2014. O obli-gaţie prelungită până în septembrie 2016 pentru dispozitivele din clasa a

II-a şi de încă doi ani pentru cele din clasa I. Dacă Statele Unite sunt astăzi gata să îşi promoveze sistemul lor de identificare unică, Uniunea Europeană nu se lasă nici ea mai prejos. În Uni-unea Europeană, directive modificate de mai multe ori (93/42/CEE şi 98/79/CE) „fac legea”, cerând fabricanţilor să poată asigura retragerea de pe piaţă a produselor în caz de problemă. Trebuie să ştim cel puţin în ce reţea de distribu-ţie se află aceste produse şi care sunt

Trasabilitatea dispozitivelor medicaleAgnès Baritou

Noul sistem de identificare unică a dispozitivelor medicale, pus la punct de FDA (Food and Drug Administration), în Statele Unite, este operaţional. În Uniunea Europeană, cele două regulamente care trebuie să impună acest sistem sunt în curs de finalizare: Vorbim despre două sisteme concurente sau despre un demers internaţional standar-dizat?

A urmări un dispozitiv medical de-a lungul întregului său ciclu de viaţă înseamnă a spori securitatea pacienţilor, a re-duce erorile şi a facilita supravegherea

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 9

clienţii. Un sistem care nu este ideal, în faţa înmulţirii codurilor de bare insta-late pe lanţ, de la fabricant, la distribui-tor, trecând prin firma de ambalare.

Identificator unic

Dintr-o preocupare de raţionalizare, Comisia Europeană a propus două re-gulamente referitoare la dispozitivele medicale (dintre care unul este dedicat DM de diagnosticare in vitro, prezen-tate pe 26 septembrie 2012. „Odată cu scandalurile sanitare de tip proteze PIP, cerinţele au devenit mai riguroase, iar regulamentul a apărut ca o soluţie mai bună pentru a evita variaţiile în transpunerile naţionale”, declară Xa-vier Péguy, şef de proiect în domeniul standardizării, la AFNOR. După o pre-zentare în Parlamentul European până la sfârşitul anului, aceste regulamente ar trebui să fie adoptate în 2015. Aces-tea din urmă prevăd mai ales crearea, în cadrul Uniunii, a unui sistem UDI, care obligă fabricanţii, înainte de in-troducerea pe piaţă a produselor lor, să posede un identificator unic pentru

fiecare dispozitiv, pus la dispoziţia lor de către o entitate determinată. Comi-sia Europeană va conduce baza de date care cuprinde toate aceste coduri, dis-pozitivele medicale din clasa a III-a fi-ind primele care vor fi vizate de această punere în aplicare, care se va desfăşura între 2015 şi 2019. Va fi un mare pro-gres pentru că acest lucru va permite să se cunoască detaliat toate produsele care circulă pe piaţa europeană întru-cât, la ora actuală, nu există un limbaj comun pentru unele DM”, declară Ni-colas Thévenet, director în domeniul dispozitivelor medicale de diagnosti-care la Agenţia Naţională de Securi-tate a Medicamentului şi a Produse-lor din Domeniul Sănătăţii (ANSM). Aceasta din urmă consideră că trebuie atinse două obiective: posibilitatea de a identifica rapid pacienţii care poartă un DM, pentru a-i informa în caz de problemă, şi posibilitatea de a identi-fica dispozitivul medical la un pacient, în caz de incident. „Nu vom conduce această bază europeană de date, dar dacă se constată că un fabricant nu aplică trasabilitatea, vom putea să îi ce-

Statele Unite şi-au lansat de curând sistemul lor de identificare unică pe scena internaţională. Uniunea Europeană pre-găteşte şi ea două regulamente în domeniu.

rem să o facă şi să îl sancţionăm, dacă este cazul”, subliniază Nicolas Théve-net. Ne vom afla, la nivel internaţional, în prezenţa a două sisteme concurente: unul aparţinând SUA, care aplică din acest an UDI-ul american, pe de o parte, şi, de cealaltă parte, cel al Uni-unii Europene, care lucrează la textele sale de reglementare? ANSM crede că subiectul nu este neapărat politic, în-trucât el a fost anticipat. Un grup de organisme de reglementare la nivel in-ternaţional (IMDRF), care implică mai ales Comisia Europeană, s-a ocupat de structurarea unei codificări unice a DM, publicând un ghid internaţional în aprilie 2013. FDA face parte din acest model, ca şi Uniunea Europeană. „Va exista o interoperabilitate între aceste două sisteme”, declară Nicolas Théve-net. Această regionalizarea a bazelor de date, interconectate datorită acelo-raşi standarde, ar evita astfel monopo-lul unui sistem unic, care ar conduce la întrebări de tipul „cine conduce şi cine finanţează?”

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 345, iunie 2014

10

„Trebuie ca sistemul american şi cel francez să fie armonizate”

Enjeux: Care este poziţia SNITEM în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a UDI FDA şi a UDI european?

Pascale Cousin: Rolul nostru constă în a ne informa membrii aderenţi (360 de fabricanţi de dispozitive medicale) pentru ca aceştia să se pregă-tească pentru aceste schimbări de reglementare. Am început această activitate în urmă cu cinci-şase ani, în ceea ce priveşte reglementarea FDA. Este indispensabil, întrucât fără UDI nu există piaţă. Întreprinderile care îşi comercializează produsele pe solul american sau au în vedere să facă acest lucru sunt gata. Cât despre cele care îşi comercializează produsele în Uniunea Europeană, şi ele trebuie să se pregătească, luând cunoştinţă de UDI FDA, întrucât sistemul european va fi armonizat cu cel american. În orice caz, suntem foarte vigilenţi la această armonizare, care trebuie să fie perfectă, dacă contăm pe standardizare (proiect de standard ISO pentru managementul calităţii dispozitivelor medicale) pentru a armoniza aceste obligaţii cu privire la UDI.

E.: Care va fi impactul asupra întreprinderilor?

P. C.: Ele vor trebui să îşi modifice sistemele informaţionale pentru a include acest UDI în lanţul informaţiei, întrucât fiecare DM va avea identi-ficatorul său. De asemenea, ele vor trebui să modifice toate ambalajele lor, menţionând pe ele acest UDI. Aceste evoluţii ale reglementării vor avea, deci, un impact considerabil din punct de vedere al costurilor, dar şi asupra managementului stocurilor. În sfârşit, regulamentul european prevede creşterea responsabilităţii altor factori din lanţul de producţie, mai ales a distribuitorilor şi a importatorilor, care vor trebui să controleze dacă dispozitivul medical posedă identificatorul său.

E.: Cum reacţionează întreprinderile mici şi mijlocii la aceste cerinţe?

P. C.: Ele sunt îngrijorate, întrucât acest lucru implică o modificarea organizării şi a producţiei, precum şi investiţii importante. Potrivit EUCOMED, costurile implementării unui UDI într-o întreprindere vor varia între 50 000 şi 50 de milioane de euro, în funcţie de dimensiunea întreprinderii.

Fabricanţi zeloşi sau îngrijoraţi

Firma B. Braun, care comercializează dispozitive medicale în lumea întreagă, s-a pregătit de multă vreme pentru sosirea unui sistem internaţional de identificare unică. „Am adoptat standardul de codificare unică a GS 1 de câţiva ani, care este compatibil cu noul sistem american”, declară Grégoire Aussedat, şef de proiect în domeniul lanţului de aprovizionare la B. Braun France. „De la publicarea ghidului FDA, în septembrie 2013, ştim ce ne rămâne de făcut: codificarea celor 10% din produsele noastre, care nu sunt încă codificate, adaptarea sistemelor noastre legate de baza noastră de date pentru a include datele cerute de baza de date a FDA (UDIS) şi realizarea legăturii între sistemul nostru informaţional şi cel al UDID”. În ceea ce priveşte UDI european, firma consideră că cea mai mare parte a activităţii a fost efectuată şi că diferenţele între cele două sisteme nu se vor referi decât la regulile secundare. În ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii, această adaptare la un sistem susţinut de americani, urmat curând de cel al europenilor, este văzută mai degrabă ca o cerinţă. Ele trebuie în primul rând să îşi aleagă un sistem de codificare agreat de FDA (GSI, HIBCC şi ICCBBA), să asocieze fiecărui articol un cod şi date de reglementare, să aplice acest UDI pe etichetă şi pe dispozitiv, să trimită datele statistice la UDID. „Unele întreprinderi mici şi mijlocii vor trebui, probabil, să îşi înceteze producţia pentru realizarea conformităţii, sau se vor sprijini pe marile grupuri dotate pe plan juridic”, afirmă Bernard Gout, preşedinte al Biomedical Alliance, grup de 70 de întreprinderi din domeniul sănătăţii din Midi-Pyrénées. Sunt inevitabile supracosturi în acest proces care orientează fabricarea spre domeniul farmaceutic. Chiar dacă interesul său incontestabil este deschiderea porţilor spre piaţa internaţională şi creşterea securizării fluxurilor.

Cuvântul specialistului

Pascale CousinDirector în domeniul problemelor tehnice şi de reglementare, la sindicatul profesional SNITEM

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 11

„Consumatorii vor primi mai multe in-formaţii cu privire la bunurile pe care le cumpără, pentru a şti mai ales unde au fost fabricate şi dacă au fost încer-cate în mod corect. Bunurile potenţial periculoase vor fi retrase de pe piaţă cât mai repede posibil”, a afirmat comisarul pentru piaţa internă, de la Parlamentul European. Ea a adoptat două proiecte legislative destinate a întări cerinţele de securitate a produselor şi regu-lile cu privire la supravegherea pieţei. Aceste propuneri de regulament vor înlocui Directiva Securitatea Generală a Produselor (DGSP), actualmente în vi-goare. Se intenţionează să se facă astfel încât regulile cu privire la securitatea produselor să fie uniforme în Uniunea Europeană, pentru a răspunde provo-cării ridicate de o gamă crescândă de bunuri importate în Uniune şi comer-cializate pe piaţa internă. Regulamen-tul cu privire la securitatea produselor trebuie să acopere toate bunurile co-mercializate în spaţiul european, pen-tru care nu există o legislaţie sectorială specifică. „Va fi posibil să se aplice o etichetă care garantează încercările de securitate pe produsele vizate, în Uni-unea Europeană”, a afirmat raportoarea pentru securitatea produselor, Christel Schaldemose (Danemarca). „Produsele fabricanţilor sau ale importatorilor vor trebui să poarte o etichetă cu ţara de origine, indiferent de locul în care au fost fabricate în Uniune şi chiar dacă au fost importate dintr-o ţară terţă. Este vorba de un mare pas înainte pen-tru transparenţa lanţului de aprovizi-onare a produselor”. „Supravegherea eficientă a pieţei constituie o condiţie prealabilă protecţiei consumatorilor în Uniunea Europeană. Această legislaţie ne ajută să progresăm spre un sistem de supraveghere european mai solid, coordonat şi bazat pe riscuri. O supra-

veghere consolidată este sinonimă cu produse mai sigure pentru cetăţenii europeni”, a declarat raportoarea pen-tru supravegherea pieţei Sirpa Pietikai-nen (Finlanda).

O etichetă „made in“ pentru trasabilitate

Astăzi, pentru 10% dintre bunurile identificate de sistemul european de avertizare Rapex, nu este posibil să se ajungă până la fabricant. Deputaţii au susţinut o propunere a Comisiei Euro-pene pentru a cere o etichetare a ţării de origine. Obiectiv: să se îmbunătă-ţească trasabilitatea produselor şi să se permită consumatorilor să aleagă în cunoştinţă de cauză. Fabricanţii euro-peni vor putea opta pentru o etichetă made in EU sau pentru o etichetă care menţionează denumirea ţării lor. Când un produs a fost fabricat în mai multe state, ţara de origine va fi cea „în care a avut loc ultima transformare substanţi-ală, justificată din punct de vedere eco-

nomic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop şi care a condus la fabricarea unui produs nou sau care prezintă un stadiu de fabricare impor-tant”, declară un deputat european. Deputaţii au propus să se introducă o etichetă suplimentară şi voluntară pe tema „securitatea încercată în Uniune”. Obiectivul este să se demonstreze con-sumatorilor că un produs a fost încer-cat de o terţă parte agreată şi că a fost declarat sigur. Statele vor fi obligate să vegheze ca noua etichetă să fie corect utilizată. Va trebui să se evalueze nive-lul de risc al produselor care nu sunt destinate a fi utilizate de către copii, dar care pot să fie atrăgătoare din motive de proiectare, ambalare sau caracteris-tici proprii”, au afirmat deputaţii, care s-au pronunţat, de asemenea, pentru reinstaurarea principiului de preca-uţie”. Acesta, care apare în Directiva Securitatea Produselor, nu este inclus în propunerile Comisiei Europene. Or, potrivit acestui principiu, dubiul este

Supravegherea pieţei. Creşterea securităţii produselorJean-Claude Tourneur

Comisia pentru Piaţa Internă şi Consum, a Parlamentului European, sub conducerea lui Malcolm Harbour (Marea Britanie), îşi propune să perfecţioneze legislaţia comunitară. Ea a adoptat toamna trecută două proiecte legislative care întăresc cerinţele de secu-ritate a produselor şi regulile de supraveghere a pieţei.

Trebuie să se facă astfel încât regulile cu privire la securitatea produselor să fie uni-forme în Uniunea Europeană, în faţa unui număr crescând de produse importate

12

în folosul consumatorului, iar produ-sele care pot ameninţa securitatea sa sunt mai repede retrase de pe piaţă.

Lista neagră a întreprinderilor europene care prezintă riscuri

Pentru a lupta eficient împotriva in-fracţiunilor, deputaţii vor să se asigure că sancţiunile pentru comercializarea produselor neconforme sau potenţial periculoase sunt „proporţionale şi cu efect de descurajare”. Aceste sancţiuni vor lua, de asemenea, în calcul gravita-tea, durata şi caracterul intenţionat sau repetat al infracţiunii, precum şi mări-mea întreprinderii. Comisia Europeană va întocmi, la nivel european, „o listă neagră a întreprinderilor care au încăl-cat în mod intenţionat şi de mai multe ori regulile europene de securitate a produselor. Deputaţii doresc să stabi-lească o bază de date la nivel european, cu vătămările produse consumatorilor de către produse. Comisia Parlamen-tară trebuia să se pronunţe asupra unui mandat de negociere pentru cei doi raportori, pentru a duce la bun sfârşit tratativele cu Consiliul, pentru a găsi un acord la prima lectură, înainte de sfârşitul celei de-a şaptea legislaturi.

Intensificarea controalelor cu privire la securitatea produselor

„Stop telefoanelor mobile care explo-dează în faţa utilizatorilor! Stop jucări-ilor care se sparg în mâinile copiilor!”, a afirmat toamna trecută, un parlamen-tar de la Strasbourg, când Comisia pen-tru Piaţa Internă şi Consum (IMCO) a adoptat două rapoarte care îşi propun

să îmbunătăţească securitatea produ-selor introduse pe piaţă datorită unor controale stricte aplicate tuturor fabri-canţilor. Deputatele Christel Schalde-mose şi Sirpa Pietikainen au explicat aceste două propuneri, care fac parte din pachetul „Securitatea produselor şi supravegherea pieţei”, cu privire la produsele cu altă finalitate decât ali-mentară.

Produse mai sigure

Aceste reguli clarifică obligaţiile fabri-canţilor, importatorilor şi distribuito-rilor (etichetarea şi identificarea pro-duselor ). Ele pleacă de la principiul că fiecare produs pus la dispoziţia consu-matorilor în Uniunea Europeană tre-

buie să fie sigur. Ele preconizează utili-zarea standardelor europene, pentru a asigura securitatea pe întreaga piaţă şi permit restabilirea lanţului de aprovi-zionare mai uşor în caz de problemă. Christel Schaldemose a pus accentul pe indicarea ţării de origine pe produs („faptul că statul respectiv este sau nu membru al Uniunii Europene este lip-sit de importanţă”). În ceea ce priveşte introducerea unei noi etichete, ea a ex-plicat faptul că „va fi posibil de acum înainte să se certifice, prin intermediul unei etichete „conform cu securitatea în Uniunea Europeană”, siguranţa pro-duselor încercate”.

Controale mai stricte

Noul regulament cu privire la supra-vegherea pieţei va permite să se clari-fice regulile existente şi să se introducă sancţiuni în caz de violare a acesteia. Sirpa Pietikainen a subliniat că „un singur regulament ar fi benefic pentru piaţă şi pentru producători”, adăugând că „astăzi, sistemul nostru de suprave-ghere este ineficient şi creează un te-ren de joc inegal între întreprinderile care respectă regulile şi cele care nu le respectă”. Deputata finlandeză a con-cluzionat afirmând că „resurse mai im-portante vor fi afectate inspecţiei pro-duselor şi producătorilor care prezintă riscuri” şi anunţând „amenzi împotriva celor care încalcă regulat şi intenţionat regulile, supunând consumatorii unor riscuri”.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 345, iulie-august 2014

Controale mai stricte, pentru produse mai sigure, precum jucării care nu se sparg când se lovesc de sol

Noi regulamente clarifică obligaţiile fabricanţilor, importatorilor şi distribuitorilor

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 13

Cu un consorţiu alcătuit din zece în-treprinderi europene şi condus de Shell, Comisia Europeană a creat pro-iectul Petrobot, al cărui scop este să producă roboţi care să înlocuiască oa-menii la inspecţia vaselor sub presiune şi a rezervoarelor de depozitare utili-zate în industria petrolului, a gazelor şi în petrochimie. La ora actuală, pentru a garanta securitatea inspectorilor, in-stalaţiile de petrol şi de gaze şi uzinele petrochimice trebuie să îşi întrerupă activitatea în timpul inspecţiilor: va-sele sub presiune trebuie decuplate de la secţiunile în activitate ale insta-laţiilor (închiderea unei valve nu este suficientă); apoi, ele sunt curăţate mi-nuţios pentru ca toate produsele care pot emite gaze inflamabile şi toxice să fie eliminate. Se instalează eşafodaje în vasele cele mai voluminoase pentru ca inspectorii să poată accede la toate zo-nele care trebuie controlate. Odată ce inspecţia a fost încheiată – după câteva ore – trebuie să se treacă în sens invers prin fiecare din aceste etape. Robotica permite scurtarea acestei proceduri, reducând expunerea personalului la si-tuaţii potenţial periculoase. Se câştigă

astfel timp şi bani în industrie, se deschid noi pieţe pentru indus-tria europeană a roboţilor şi se creează locuri de muncă în do-meniul fabricării şi mentenanţei acestora. „Nu este întâmplător faptul că Uniu-nea Europeană se situează în avangarda indus-triei mondiale a roboţilor. Pro-iectul Petrobot ilustrează voinţa

noastră de a exploata pe piaţă rezul-tatele cercetării de vârf, de a deschide noi pieţe întreprinderilor Uniunii şi de a crea locuri de muncă în cadrul aces-teia”, a declarat Neelie Kroes, comisar european care se ocupă de strategia di-gitală. Proiectul Petrobot va reuni timp de trei ani parteneri din Olanda, Ma-rea Britanie, Suedia, Norvegia, Elveţia şi Germania. Uniunea va contribui cu 3,7 milioane de euro la finanţarea pro-iectului, al cărui buget se ridică la 6,2 milioane de euro.

Lanţul valorii

Acest proiect mobilizează toţi factorii care intervin în lanţul valorii, de la în-treprinderile specializate în robotică şi în tehnicile de inspecţie, la utilizatorii finali, trecând prin întreprinderile care asigură serviciile de inspecţie. Roboţii vor fi încercaţi în instalaţiile utilizato-rilor finali, membri ai consorţiului. O parte specială a proiectului îşi propune să pregătească viitoarea comunitate a utilizatorilor să profite de această nouă tehnică. Aceste activităţi ar pu-

tea să deschidă calea pentru pieţe noi. Uniunea Europeană ar deţine un atu important la export şi ar putea comer-cializa atât soluţia materială – robotul – cât şi serviciul complet de inspecţie robotizată. Roboţii, ca instrument de inspecţie instalaţi pe acestea, ar putea fi proiectaţi şi produşi pe scară largă. Comisia Europeană aminteşte că „dacă proiectul este finalizat cu succes, el ar putea permite inovaţia necesară pentru rezolvarea unor situaţii mai complexe”.

Noi tehnici de inspecţie

Petrobot a devenit oficial la sfârşitul lui 2013, la centrul tehnologic al Shell, la Amsterdam. El trebuie să permită proiectarea şi validarea a noi tehnici de inspecţie robotizată, destinate in-specţiei interne a vaselor sub presiune, după oprirea acestora. Un robot (care are forma unui braţ flexibil sau al unui robot care urcă) va intra în vasul sub presiune, după oprirea aparatului; el va baleia apoi pereţii vasului cu ajutorul unui scanner, pentru a depista eventu-alele defecte. La inspecţia rezervoare-lor de depozitare aflate în activitate, un robot va fi introdus în rezervorul care conţine petrol sau alt produs interme-diar, va baleia apoi fundul rezervoru-lui cu ajutorul unui scanner pentru a depista eventualele degradări. Pentru baleiajul pereţilor vaselor sub presi-une sau al fundului rezervoarelor, ro-boţii vor utiliza instrumente speciale de inspecţie. Aceste instrumente, care vor permite depistarea oricărui defect, trebuie să asigure aceleaşi rezultate ca şi un inspector. Inspecţiile regulate ale punctelor critice pentru securitatea in-stalaţiilor sunt esenţiale pentru menţi-nerea în bună stare a acestora.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 345, iunie 2014

Roboţi industrialiJean-Claude Tourneur

În cadrul Petrobot – proiect cofinanţat de Uniunea Europeană – roboţii înlocuiesc in-spectorii la controlul containerelor din industria petrochimică. Dincolo de realizarea experimentală, aceasta înseamnă un progres pentru robotică şi pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

Robotul Petrobot poate înlocui omul la inspecţia vaselor sub presiune, a rezervoarelor de depozitare, în industria petro-lului, a gazelor şi în petrochimie. Avantajul operaţiunii: se câştigă timp şi bani

14

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

CĂLĂTORIILE

SUNT PASIUNEA MEA

„COLECŢIONAŢI ŢĂRI“!

În timpul lungilor traversări ale deşertului, călare pe cămilă, ghidul nostru beduin îşi controlează poziţia, pentru a nu obosi peste măsură

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 15

Toată lumea are o pasiune pentru ceva, fie că este vorba despre

mersul cu bicicleta pe culmile cele mai abrupte sau de colecţionarea

figurinelor din Star Wars. În ceea ce mă priveşte, aceasta sunt

călătoriile.

16

Pasiunea mea pentru călătorii m-a făcut să trăiesc experienţe incredi-bile. Am fost aruncată în apă de un elefant în Malaiezia şi am asistat la o nuntă de patru zile în Sudan. Am înotat cu lamantinii în Statele Unite şi am zburat cu aerostatul cu aer cald deasupra Cappadocei, în Turcia. Am traversat în rafting o cădere de apă de şapte metri în Noua Zeelandă şi am strâns în braţe un cangur, în Australia. Pe drumurile mele am întâlnit numeroase persoane care m-au învăţat multe despre lume şi mi-am dat seama că mai am destule lucruri noi de descoperit. Deci continui… Când eşti pasionat de ceva, nu poţi rezista tentaţiei de a măsura şi compara – este valabil pentru mărimea unei colecţii, dar şi pentru recordurile de viteză. Călătoriile nu se abat nici ele de la această regulă.

Călători pasionaţi care exagerează

Recent, am dat peste un articol în care era vorba despre un record, cel al lui Chales Veley, care se pare că a străbătut 3,7 milioane de kilometri, adică 95% din planetă. Este greu de ştiut dacă este vorba cu adevărat de un record. Până acum nu există o metodă obiectivă pentru cuantificarea călătoriilor. Trebuie să numărăm ţările, oraşele sau teritoriile? Această problemă preocupă turiştii pasionaţi, care colindă lumea întreagă pe jos, cărora le place să întocmească liste. De aceea sunt numiţi călători competitivi sau „colecţionari de ţări”. Dacă ei sunt rari, ţinând seama de resursele, de timpul şi de eforturile pe care le implică o asemenea fre-nezie a călătoriilor, ne putem închipui cât de intensă este pasiunea lor. Dl Veley, director al unei societăţi de informatică, care s-a îmbogăţit

O nuntă la Khartoum (Sudan), unde nişte bunici foarte simpatice nu încetau să vorbească, pentru a îmi ţine companie. Nu înţelegeam nimic şi zâmbeam, repetând „tamam” (bine), spre amuzamentul lor

Călătoria împinsă la extrem

Pentru a figura în Cartea Guiness a

Recordurilor, Charles Veley a mers până

în insula Bouvet, o minusculă bucată

de pământ nelocuită, situată în largul

Antarcticii, considerată ca fiind locul cel

mai izolat din lume. A avut nevoie de două

luni şi jumătate de navigaţie cu o expediţie

meteorologică, urmată de o aterizare

periculoasă cu elicopterul. Insula este

acoperită în proporţie de 90% de gheţuri.

După două tentative soldate cu eşecuri, dl

Veley a avut noroc de data aceasta!

Dl Veley a decis „să se

pensioneze” la 34 de ani pentru

a călători

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 17

foarte devreme, a decis „să se pensioneze” la 34 de ani, pentru a călători. El auzise pe vremea aceea vorbindu-se despre Travelers’ Century Club (TCC), o asociaţie care cere membrilor săi să fi atins solul a cel puţin o sută de state. Obsesia lor de „a colecţiona destinaţii” este atât de mare încât cele 195 de state suverane ale lumii (care au statut de observator la ONU) nu sunt suficiente – TCC împarte lumea în 324 de teritorii! Nemulţumit de faptul că face parte din elită, dl Veley a vrut, de asemenea, să lase o urmă. Trebuie menţionat că la 37 de ani, el atinsese cifra

record de 249 de teritorii ale planetei, înscrisă în Cartea Guinness a Recordurilor). Or, în momentul în care voia să îşi valideze titlul de către TCC, Clubul a declarat că îi era imposibil să dovedească veridicitatea afirmaţiilor sale. Guinness a decis să suprime pur şi simplu această catego-rie de recorduri. Jignit, dl Veley şi-a creat propriul său site, intitulat: Most Traveled People (MTP), care întocmeşte o listă a destinaţiilor care permit stabilirea unei împărţiri a lumii în 873 de locaţii şi un clasament între călători, în frunte aflându-se, desigur, dl Veley. Întrucât nu există un

Zbor deasupra Cappadocei (Turcia), într-un aerostat cu aer cald. Nu mi-era frică de altitudine, ci de numerele de cas-cadorie executate de pilotul nostru, care voia să îşi provoace colegii, zburând când prea aproape, când prea departe de pământ

18

consens mondial cu privire la noţiunea de călătorie com-petitivă, fiecare defineşte elementele de care să se ţină seama în funcţie de propriile sale criterii. Astfel, Jeff Shea, proprietar al unei întreprinderi industriale din California, consideră că a străbătut mai multe state decât dl Veley şi a întocmit, deci, propria sa listă, mult mai lungă, întrucât numără 3 978 de state şi subdiviziuni naţionale.

Un standard pentru turiştii care colindă lumea întreagă pe jos?

În vreme ce studiez îndeaproape aceste iniţiative uimi-toare, îmi dau seama deodată de următorul lucru: această confuzie generală şi aceste opinii contradictorii se explică tocmai prin faptul că nu există nişte standarde în dome-niu. Să ne imaginăm că s-ar institui un comitet ISO pentru a elabora un standard internaţional cu privire la evaluarea călătoriilor, care s-ar intitula, de exemplu: Linii directoare şi cerinţe pentru cuantificarea întinderii geografice par-curse de un călător. Cum ar rezolva comitetul toate aceste probleme? În primul rând, ISO ar reuni experţi din lumea întreagă, care ar fi reprezentanţi ai sectorului turismului din toate ţările (agenţii de călătorie, autori de ghiduri tu-ristice şi, de ce nu, companii aeriene?), turişti înverşunaţi care colindă lumea întreagă pe jos, autori celebri de blog-uri, asociaţii de călători precum TCC şi, cine ştie, poate chiar un emisar al Cărţii Guinness a Recordurilor. Apoi, în cadrul mai multor reuniuni succesive, nişte experţi ar că-dea, în sfârşit, de acord asupra subiectului, pentru a stabili o propunere. În afară de împărţirea lumii în categorii re-prezentative care ar putea fi uşor bifate unele după altele pe lista noastră de state care trebuie descoperite, ar exista alte aspecte care ar trebui luate în calcul. Ce tip de vizită ar conta cu adevărat? Ar fi suficient să traversezi un stat cu automobilul? Ar trebui să rămâi aici cel puţin o oră, să serveşti cel puţin o masă, să petreci cel puţin o noapte? Ar putea fi puse la socoteală şi deplasările în scopuri de ser-viciu, unde am văzut doar o sală de şedinţă şi am parcurs drumul dintre hotel şi aeroport? Destinaţiile îndepărtate ar cântări mai mult în evaluare decât statele apropiate? Comitetul de experţi ar examina apoi ceea ce constituie o unitate geografică de călătorie şi ar stabili nişte parametri care ar putea fi decisivi pentru determinarea duratei unui sejur, obiectul unei vizite, etc. El ar putea emite, de ase-menea, recomandări, ar putea propune chiar elaborarea unui alt standard, pentru a verifica cunoştinţele culturale dobândite. Odată ce textul proiectului a fost redactat, s-ar trece la vot. Cele 163 de state membre ale ISO ar efec-tua nişte consultaţii naţionale în rândul unui grup mai larg de experţi şi ar supune la vot aceste observaţii. Acest proces ar continua până când o majoritate – două treimi din membrii ISO participanţi – îl aprobă, iar standardul este publicat. Dacă standardul ar avea apoi şi scopuri de certificare, alte linii directoare ar putea fi atunci elaborate pentru armonizarea procesului de audit. Toate acestea par destul de simple, nu-i aşa? Aşteptaţi puţin ca toate părţile interesate să fie reunite în aceeaşi sală şi să înceapă să discute. Imaginaţi-vii pe domnii Charles Veley şi Jeff Shea discutând pentru a ajunge la un consens! Călăto-rii care au străbătut distanţe uriaşe vor fi preocupaţi de recunoaşterea meritelor lor, agenţiile se vor gândi la vii-toarele lor oferte turistice, etc. Numai reunind toate per-

soanele interesate şi aplicând principiul consensului, este posibil să progresăm în elaborarea standardelor şi să îl atingem. Fireşte, nu afirm că este nevoie de un standard în acest domeniu şi nu avem, de fapt, nici un proiect în acest sens. Dar acest exemplu ilustrează uti-litatea standardelor când nu există metode armonizate şi bune practici la nivel mondial. Standardele răspund necesităţilor pieţei şi furnizează soluţii pentru diferite

Călătorii care străbat întinderi vaste ţin să li se recunoască meritele

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 19

probleme: securitate, calitate sau eficacitate, acces la pieţe sau diseminare şi inovare. Călătoriile sunt înainte de orice o experienţă şi o descoperire, este adevărat, dar recunosc că am numărat şi eu ţările pe cale le-am vizitat. Şi chiar dacă recordul meu este derizoriu faţă de cel al concu-renţilor mei – am vizitat până acum 39 de state (potrivit definiţiei ONU) – nu pot să nu visez la următorul meu periplu… Ah, câte posibilităţi!

Farmecul culorilor oraşului cubanez Trinidad, în timpul zi-lei, este urmat de cel al muzicii, în timpul nopţii

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 105, iulie-august 2014, revista Organizaţiei Interna-ţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org

20

lansează cel mai recent model al său de automobil electric

În sfârşit, un automobil care nu mai poluează aerul pla-netei! Cu cel mai recent au-tomobil electric al său, BMW i3, constructorul ger-man comercializează primul său automobil premium, proiectat pentru o mobili-tate cu zero emisii.

De la lansarea sa, în 2013, noul BMW a luat cu asalt piaţa europeană, fără a lăsa în urma sa nici o par-ticulă de CO2. Proiectat pentru deplasări zilnice,

acest model inovator posedă un motor electric a cărui eficienţă este mult superioară celei a automobilelor care funcţionează cu benzină sau motorină, cu un sistem de recuperare a energiei la frânare, care permite reinjecta-rea curentului în baterie şi un proces de producţie care economiseşte energie. În consecinţă, noul vehicul cu baterie electrică emite, pe ciclul său de viaţă, cu 30 până la 50% mai puţine gaze cu efect de seră decât vehiculele convenţionale echivalente. De fapt, acest frumos rezultat face deja obiectul a numeroase recompense în domeniul automobilului – the World Car Design of the Year Award 2014 (Premiul pentru Design 2014) şi the World Green Car Award 2014 (Premiul pentru Automobilul Ecologic 2014), decernate cu ocazia Salonului Internaţional al Au-tomobilului de la New York, din aprilie 2014. Pentru rea-lizarea viziunii sale ecologice ambiţioase, grupul BMW a optat pentru o analiză a ciclului de viaţă complet (ACV) al procesului său de producţie a automobilului. Acest de-mers a condus la o dublă certificare, în conformitate cu ISO 14040 şi cu ISO 14044. Pentru a înţelege modul în care această firmă gigantică reinventează mobilitatea, ISO Focus a solicitat un interviu din partea echipei de du-rabilitate a BMW, care s-a ocupat de proiect.

BMW

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 21

ISO Focus: BMW i3 este un automobil cu adevărat revoluţionar. Puteţi să ne spuneţi cum a apărut con-ceptul de mobilitate BMW i?

Echipa de durabilitate a BMW: Iniţiativa „proiect i”, o ce-lulă de gândire creată pentru a elabora soluţii de mobi-litate durabile şi pentru a redefini procesul de fabricare a vehiculelor, se străduieşte să pună la punct vehicule de înaltă tehnologie şi servicii de mobilitate cu caracter vizi-onar din 2007. Seria BMW i şi modelul său BMW i3 sunt realizări exemplare care încununează această aventură fără precedent.

A construi un automobil revoluţionar este un demers colosal. Cu ce aţi început?

Pentru a lansa producţia BMW i3 – primul BMW cu zero emisii din serie – ştiam că trebuia să revizuim cu aten-ţie ciclul de viaţă a produsului. Ne-am străduit, deci, să identificăm de-a lungul lanţului valoric, obiective de pro-ducţie durabilă care puteau avea un efect pozitiv asupra performanţei noastre de mediu. Am efectuat, deci, o ana-liză a ciclului de viaţă complet al conceptului automobi-lului, încă din primele etape strategice. Analiza s-a referit la ciclul de viaţă complet al produsului, de la extracţia

Flexibil şi nervos în oraş, acest automobil mic este ultima înfăţişare a conceptului BMW. Linia sa perfect aerodinamică reduce rezistenţa la aer şi consumul de energie.

Foto

: BM

W

22

materiilor prime şi fabricare, până la reciclare, pentru a ne face o idee precisă cu privire la toate aspectele de mediu. Am utili-zat standardele ISO 14040 şi ISO 14044 pentru a supraveghea şi pentru a ne atinge obiectivele.

Cum aţi procedat pentru implementarea analizei ciclului de viaţă?

ACV-ul a fost realizat cu ajutorul software-ului GaBi©, de si-mulare a durabilităţii produselor, care permite culegerea date-lor necesare inventarului ciclului de viaţă cu privire la procese şi tehnologii specifice desfăşurate pe locaţiile de producţie ale grupului. Această tehnologie a permis, de asemenea, obţinerea de feedback-uri în timpul etapei de utilizare a vehiculului.

Care au fost principalele avantaje ale ACV-ului asupra pro-cesului dumneavoastră de producţie?

ACV-ul a servit drept instrument de supraveghere şi de luare a deciziilor pentru a lua măsuri de îmbunătăţire a performanţei. De la un capăt la altul al etapei de dezvoltare, până la demararea producţiei în serie, în septembrie 2013, vehiculul a fost proiectat în funcţie de nişte obiective stabilite.

Ireproşabilă în interior, cât şi în exterior! Cabina BMW i3 este spaţioasă, parbrizul este mare, ferestrele laterale sunt largi, iar tabloul de bord este distins şi elegant

Trebuia – eram conştienţi de acest lucru – să revizuim

cu atenţie ciclul de viaţă a produsului

Foto

: BM

W

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 23

Rezultat: În raport cu potenţialul vehiculelor convenţio-nale, cu dimensiuni şi performanţe similare, potenţialul de încălzire planetară a BMW i3, comercializat astăzi, de-a lungul întregului său ciclu de viaţă a scăzut cu o tre-ime şi el este alimentat cu mixul electric european şi cu energie regenerabilă.

Ce materiale aţi utilizat?

BMW i3 trebuie să circule uşor. Pentru atingerea obiectivu-lui nostru, aveam neapărat nevoie de un design rezistent şi uşor, care să garanteze un consum redus de energie la utili-zare. Au fost, deci, utilizate numeroase materiale uşoare şi durabile: aluminiu din surse regenerabile şi materiale plas-tice ranforsate cu fibre de carbon, produse utilizând o ener-gie hidroelectrică 100% regenerabilă. De asemenea, trebuia să garantăm locaţiei de producţie BMW i de la Leipzig un proces neutru de carbon, care economiseşte energie.

Aţi ales să fiţi certificaţi de un expert extern. De ce era acest lucru atât de important pentru dumnea-voastră?

Certificarea în conformitate cu ISO 14044 de către un terţ independent a reprezentat o etapă decisivă pentru a garanta validitatea ştiinţifică şi tehnică a rezultatelor ACV-ului, precum şi transparenţa şi coerenţa raportului studiului.

Care sunt, după părerea dumneavoastră, provocările care trebuie luate în calcul pentru industria automo-bilelor ecologice?

La ora actuală, obiectivul constă în reducerea impactului de mediu al vehiculelor electrice în fază de utilizare. Or, în fază de fabricare, amprenta de carbon a acestor vehi-cule este încă mai mare decât a vehiculelor tradiţionale. Această constatare trebuie să ne forţeze să identificăm o ecoproiectare mai bună şi un management intensiv al lan-ţului de aprovizionare, pentru a crea modelele durabile de mâine.

Ce sfaturi oferiţi întreprinderilor care îşi propun să recurgă la analiza ciclului de viaţă pentru evaluarea durabilităţii lor pe planul mediului?

Analiza ciclului de viaţă a unui produs de la „leagăn, la mormânt” este, prin definiţie, un proiect de mare am-ploare. Trebuie, deci, să procedăm metodic, să nu ne gră-bim, să facem lucrurile corect şi să apelăm la consultanţi externi pentru a fi siguri că rămânem pe calea cea bună.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 105, iulie-august 2014, revista Organizaţiei Interna-ţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org

De la stânga, la dreapta: Juliane Kluge, Simone Lempa-Kindler, Ben Trouvay şi Marzia Traverso s-au străduit să reinven-teze mobilitatea într-o logică mai durabilă

Foto

: BM

W

24

25STANDARDIZAREA | octombrie 2014

26

HSL Constructor Pte Ltd., o mică în-treprindere familială din Singapore, a devenit unul din factorii esenţiali din domeniul construcţiilor civile. Dar, în vreme ce se afla pe culmile succesului, ea a trebuit să îşi revizuiască întregul sistem, pentru a optimiza utilizarea energiei şi a îşi reduce factura de con-sum energetic.

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 27

Eficienţa energetică optimă ar trebui să fie principala noastră prioritate. Întreprinderea de construcţii civile HSL Constructor Pte LTD. s-a lovit rapid de această ne-cesitate. Creată în 1994, la Singapore, această întreprin-dere mică, specializată în construcţiile maritime civile, şi-a făcut rapid un loc printre marii furnizori de soluţii de inginerie inovatoare, realizând un număr impresionant de proiecte remarcabile în aproape toate industriile care necesitau infrastructuri şi lucrări maritime. Condusă de un management vizionar şi de o echipă de profesionişti pasionaţi, întreprinderea a ştiut să îşi extindă reputaţia în domeniul calităţii, diversificându-şi activităţile în domenii conexe: inginerie pentru instalaţii industriale, construcţia de clădiri industriale, geotehnică şi servicii de inspecţie de terţă parte, pe sol şi în mare. Bugetele reduse, presiunile de mediu şi necesităţile crescânde de energie au obligat, totuşi, HSL să reacţioneze, cu atât mai mult cu cât era crucial pentru ea să îşi îmbunătăţească performanţa ener-getică şi să îşi reducă costurile, onorându-şi angajamen-tele de mediu. Pentru a-şi menţine sub control consumul energetic, HSL a apelat la ISO 50001, standardul pentru sisteme de management al energiei, iniţiativă care a con-dus-o la o certificare recunoscută la nivel internaţional. Grace Lim-Quek, director în domeniul resurselor umane şi al administraţiei la HSL, răspunde la întrebările adre-sate de ISO Focus şi explică modul în care această între-prindere de construcţii din Singapore a mizat de „cartea” randamentului energetic.

ISO Focus: Care au fost motivele care au determinat HSL să apeleze la ISO 50001?

Grace Lim-Quek: HSL consumă în fiecare an aproxi-mativ 332 000 kWh de electricitate. Consumul nos-tru a crescut continuu din 2009, cu o valoare de vârf de

SingaporeMăsuri ecologice în slujba economiei

Doream să dispunem de un management durabil al

energiei

28

373 000 kWh, dar eram convinşi că putem să o reducem. Dacă am întreprins demersul de certificare în conformi-tate cu ISO 50001, am făcut-o pentru că doream să apli-căm o politică de management durabil al energiei. Acest standard furnizează specificaţii detaliate cu privire la toate aspectele referitoare la un sistem de management al energiei. Astăzi, pentru a ne păstra certificarea, trebuie să continuăm a respecta cerinţele standardului, pentru a ne asigura că eforturile noastre rămân durabile.

Aţi putea să ne descrieţi în câteva cuvinte etapele im-plementării standardului?

În primul rând, am realizat o examinare riguroasă a pro-ceselor noastre, pentru a cunoaşte utilizarea noastră ener-getică. Pentru aceasta, ne-am analizat datele de consum şi facturile organizaţiei, mai ales marja de îmbunătăţire a performanţei noastre energetice. Am determinat astfel nouă utilizări energetice semnificative (UES), care ni s-au părut că ilustrau bine performanţa noastră energetică de atunci. Odată ce UES au fost identificate, am putut stabili obiective realiste pentru a ne îmbunătăţi performanţa. A trebuit în primul rând să analizăm în mod exhaustiv performanţa noastră energetică actuală, întocmind hărţi cu diferite grade de eficienţă a acestor UES şi identificând factorii care influenţează performanţa lor. După ce am evaluat posibilităţile de economisire a energiei şi de îm-bunătăţire a eficienţei proceselor noastre, am putut stabili obiective, desigur ambiţioase, dar realiste.

Care a fost etapa cea mai delicată?

Ce mai dificil a fost, fără îndoială, să culegem date fiabile cu privire la unele echipamente diesel, pentru a opera controlul şi analiza lor. Întrucât acest proces era dificil de automatizat, din cauza limitelor tehnologice, datele au fost apoi recoltate manual – fapt care, ţinând seama de marea diversitate a echipamentelor pe care le utilizăm, s-a dovedit foarte problematic.

Câte persoane au lucrat la proiect?

Echipa noastră specializată în managementul energiei numără cinci persoane, toate lucrând cu normă de lucru întreagă la proiect.

Care au fost principalele rezultate şi impacturi ale implementării standardului?

Dacă ne-am lansat în managementul energiei, am făcut-o în primul rând pentru că preşedintele nostru dorea să re-ducem amprenta de carbon a HSL. Obiectivul este, deci, atins întrucât unul din avantajele concrete furnizate de ISO 50001 a fost o reducere semnificativă a efectului acti-vităţilor noastre asupra mediului, prin scăderea emisiilor noastre de gaze cu efect de seră. Am câştigat pe toate pla-nurile: stabilirea metodelor şi a proceselor pentru strân-gerea datelor ne-a permis să ne înţelegem mai bine consu-mul energetic, fapt care ne-a ajutat să ne îmbunătăţim efi-cienţa şi performanţa energetică, reducându-ne costurile. În plus, managementul resurselor noastre a devenit mai transparent, cu urmări pozitive asupra imaginii noastre.

Unul dintre contoare permite controlul consu-mului la fiecare etaj

Alt angajat citeşte contorul unuia dintre echi-pamentele cu consum energetic semnificativ (UES)

Un angajat citeşte consumul de motorină, la un rezervor

STANDARDIZAREA | octombrie 2014 29

De asemenea, am fost foarte fericiţi şi surprinşi să constatăm efectul de responsabilizare pe care operaţia l-a avut asupra angajaţilor noştri, care se simt acum părţi interesate ale planificării şi ma-nagementului resurselor. La HSL, suntem mân-dri de faptul că constituim un exemplu: eforturile noastre au jucat un rol important în promovarea celor mai bune practici în domeniul managemen-tului energiei şi al bunelor comportamente – în întreprindere, ca şi în exterior!

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 105, iulie-august 2014, revista Organiza-ţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org

Un ecran, care permite controlul în timp real al consumului de electricitate, a fost instalat la intrarea în clădire, pentru a motiva angajaţii

Evoluţia spre un capital uman mai puternic – Grace Lim-Quek, di-rector în domeniul resurselor umane şi al administraţiei, la HSL

30

Costul energiei este ridicat pentru numeroase întreprinderi. Astfel, îmbunătăţirea eficienţei lor poate constitui un element important pentru competitivitatea lor.

Multe întreprinderi şi organizaţii dispun deja de un sistem de management al energiei, care le permite să îşi reducă consu-mul. Ele pot face un pas înainte în acest domeniu, adoptând standardul internaţional ISO 50002:2014, cu privire la auditul energetic, care le va ajuta să ia decizii avizate privind modul lor de utilizare a energiei.

O mai bună analiză a situaţiei energetice

Kit Oung, responsabil al proiectului ISO 50002, declară: „Auditurile energetice constituie un instrument pentru reducerea consumului de energie şi găsirea de soluţii pe termen lung. Ele ajută la identificarea şi stabilirea de priorităţi cu privire la mijloacele de îmbunătăţire a performanţei energetice, de reducere a risipei de energie şi de obţinere a unor rezultate pozi-tive pentru mediu”.

Rezultatele auditurilor privesc informaţii esenţiale care se referă la actualul mod de utilizare a energiei şi la performanţa energetică a unei întreprinderi, cu recomandări pentru a aduce îmbunătăţiri într-o gamă largă de domenii, mai ales con-troalele operaţionale, măsurile de control ale mentenanţei, modificările şi proiectele de construcţii/renovare. Întreprinde-rile pot de acum înainte să îşi îmbunătăţească performanţa energetică, obţinând în acelaşi timp avantaje financiare.

Noul standard stabileşte principiile fundamentale şi cerinţele pentru realizarea auditurilor energetice şi armonizarea pro-ceselor de audit. Datorită acestei abordări unificate, întreprinderile pot, de asemenea, să îşi compare rezultatele pe mai multe locaţii similare.

Vor apărea:

ISO 50002 vine să completeze ISO 50001, care se referă la elaborarea sistemelor de management al energiei. Alte standarde, actualmente în curs de elaborare, vor îmbogăţi curând colecţia:

ISO 50003, • Sisteme de management al energiei. Cerinţe pentru organizaţiile care desfăşoară auditul şi certif icarea sistemelor de management al energiei;ISO 50004, • Sisteme de management al energiei. Linii directoare pentru implementarea, mentenanţa şi îmbunătăţirea unui sistem de management al energiei;ISO 50006, S• isteme de management al energiei. Măsurarea performanţei energetice cu ajutorul unor linii de bază în domeniul energiei şi al indicatorilor de performanţă energetică. Principii generale şi linii directoare;ISO 50015, • Sisteme de management al energiei. Supravegherea şi măsurarea performanţei energetice a organizaţiilor.

Traducere: Maria Bratu/Comunicat de presă ISO 2014

A apărut ISO 50002, referitor la auditul energetic!

Deveniţi membru ASRO ACUM!FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO

Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO

Reduceri de tarife:25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia•30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului • InfoStandard WEB10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning•25 % din tariful perceput la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de •conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate •beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.)

Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO:50 lei+TVA • (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+TVA• (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Produse/servicii gratuite: Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie •este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a:

Revistei Standardizarea � - format electronic; Buletinului Standardizării - format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare;

Reclamă instituţională în revista „Standardizarea“ (în limita a şase pagini de revistă/număr)•Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în •scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: editura@asro.ro , www.standardizarea.ro

Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei.

Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus.Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale,

produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 164 membriNumăr de comitete tehnice: 224Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 19 977

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie

electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 59 membri, 23 asociaţiNumăr de comitete şi subcomitete tehnice: 176Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 178

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 193 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde

fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 17 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 311Număr de documente de standardizare în vigoare: 13 864

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în

electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 14 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 71Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 372

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunicaţiilor şi

sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 750 din 63 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de standarde şi alte documente în vigoare: 34 601

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: vanzari@asro.ro, marketing@asro.rowww.standardizarea.rohttp://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 99 74Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Organismul de Certificare: Tel: 021/313 55 16; Tel/Fax: 021/316 77 28Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2014Editura Standardizarea 2014