BISERICA

O R T H O D O X ! R O M N A

JURNAL PERIODICtl ECCLESIASTICC

i . - 1 8 8 2

,Predică cuventul"U . Tim. IV, 2.

BUCURESCI TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISEBL1CESC1

34, Strada Principatele-Unite, 34

1 8 8 2

TAB ELAde

Materiile ce să cuprindă în jurnalul „Biserica Orthodoxă. Rom âni" pe anul al Yl-lea

a l ed ita r e t 1882.

I

. . .CESTIUNI DE, ACTUALITATEii No.juxn.

Apelă către preoţii şi creştiniiVromânT -orthodoxî. . . I —Preotul salariat de c o m u n ă . .................... „ —Posiţia materială a clerului nostim.......................... „ —Resumat de lucrările St. Sinod din sesiunea de tomna

a anului 1881.............................................................. „ —Inaugurarea Tipografiei cărţilor Bisericeşci.......... „ —■—Starea monastirilor................................................. II —Propunerea I. P. P. S. S. Metropoliţi şi P. P. S. S.

Epişcopi, pentru îmbunătăţirea posiţiunei preoţilor, tă­cută în Senatu............................................................... t î —

Poziţiunea protoereilor şi a proistoşilor................... „ — .Poziţiunea preoţilor................................................. n —Proiect de lege pentru întreţinerea clerului după ra­

portul comisiuneT Senatului.......................................... in —Representaţiunea înaintea casei repreeentanţi lor Un­

gariei de £xcelenţia Sa P. S. Archiepiscopu şi Mitro­polit Miron Romanul în numele bisericei greco-orien-tale Române în Transilvania şi Ungaria..................... IV —

Representaţiunea capitolului metropolitan greco-ca-tolic din Blajul eţc ......... ..................................................... » —

învăţământul secundar în Transilvania.................... » —O nouă proba despre neplătirea salariilor la Preoţii

de pe la comunele rurale.............................................. * —Proiect de lege pentru întreţinerea clerului şi a Bise­

ricilor din comunele urbane şi rurale, votatu de Senat împreună cu discuţiunile urmate................................. VI

No. ju r a . p e g .

Acte de donaţie.................................................................. ^ 379Idem.......................................................................... VÎ1 — ^46 JIdem...................................................................................... VIII — 510Idem...................................................................................... IX — 569Catedrala metropolitană din Iaşi.................................... V III — 474Poziţiunea Preotului rural.............................................. „ — 475Deschiderea Congresului Bisericesc, din Bucovina.. . „ — 481Observaţiunt asupra câtor-va articole din proectul

de lege pentru întreţinerea clerului şi a B isericilor.. . XI — 625O nuntă ortodoxă în Ierusalim..................................... VII — 398Inconvenietele sistemului parochial.............................. XII — 726Memoriul districtului Oltul.............................................. II — 116Tabelu de numerul indivizilor ce au trecut la reli-

giunea creştină ortodoxă în cuprinsul Eparchiei Epis­copiei de Argeşiu de la anul 1875—1881....................... II — 128

Cuvântarea Pre Sfinţitului Archiepiscopu şi Mitro- pulitu Dr. Silvestru MorariQ Andrieviciu, la deschidereaCongresului bisericesc al achidieceeel Bucovinei......... X — 609

Actu Sinodalii.................................................................... XII — 735

II.

SANTA s c r i p t u r a

Cetirea şi meditarca Sântelor scripturi......................... VIII — 465

11L

PARTEA ISTORICA

w Memoriu pentru cântările bisericesc! în România. . . 1 — 11Numerul Patriarchilor ortodoxă.................................. .. „ — 50Ciril, părintele alfabetului cirilic.................................... II — 79Idem..................................................................................... III — 15Separaţiunea definitivă între Biserica orientală şi

occidentală în timpul Patriarchulul Machail Cerulariu IV — 205înmormântările în Biserica veche................................ XI — 513

r-' Iulian Paravatul................................................................. „ — 518Idem..................................................................................... X — 574Idem..................................................................................... XI — 665Numele ce se da primilor creştini.................................. IX — 541Aşa numita schismă bulgară........................................ X — 597Inscripţia de la Monastirea RezboenI........................... XI — 649Idem.................................................................................... XXI _ 689

VJ*

IV

PARTEA DOGMATICANo. jurn. p*g-

Expiicarea simbolului credinţei din punctul de ve­dere dogmatic şi moral........................................................

Mistc-riul Botezului..........................................................Idem.................................................................................... 111 - 1Idem.................................................................................... " i wMisterul Mir-ungereî........................................................

- I d e m ............... ................................................................ VI - 3 2 9Misterul Eucharistieî........................................................ VIIIdem.................................................................................... VIII - 44«PScatul contra St. Duchfi............................................... ^ “

V.

INVfiŢfiTURÎ PASTORALE

îndemnuri părintesc! către toţi orthodoxil.................. III -Predica în Biserică.......................................................... * -

VI.

PARTEA OMILETICA

Primul discurs al St. loan Chrisostom, contra adversa­rilor vieţeî inonachale.......................................................... VI — 366

Idem .................................................................................... VII — 430Al doilea discursă contra adversarilor vieţeî monas­

tice al St. loan Chnsostom.................................................. VITI — 487S. Thasci Caecili Cypriani de dominica oratione. . IV — 250Idem..................................................................................... V — 310Idem..................................................................................... VII —- 440Idem..................................................................................... VIII — 4#9

VIL

PARTEA LITURGICA

Oficiile bisericeşti............................................................. 11 — 73Idem.................................................................................... III — 38Idem .................................................................................... IV — 216Id em .............................................. ..................................... V — 2«0Diaconesele creştine......................................................... V — 286Idem .................................................................................... VI — 334Despre naşi la boteză....................................................... V — lî* * i

κ .................... II — 110Buna vestire......................................................Simbolismul pesceluî...................................................... ^48Serba tori neinutabile...................................................... ^20

viu.REGULAMENTELE ST. SINOD

Regulament pentru revisuirea şi editarea cărţilor bi­sericeşti .................................................................................. VI 321

Regulament pentru relaţiunile bisericel ale clerului orthodoxu românii cu eterodoxi sau de altîi ritfi, şi cu necredincioşii care trăescu în Regatul României........... VH — 385

IX.

MATERII DIVERSE

Programa facultăţii teologice greco-orientale din Cer­năuţi .......................................... ........................................... III — 44

Idem..................................................................................... IX — 558Circulare către top stariţiî şi stariţile de monastirî

din cuprinsul Eparchiei St. Mitropolii a UngiO-Vlachiel III — 54Cronologia bisericescă...................................................... VII — 413Discurs ii pronunţată cu ocasia venirel în Craiova a

P. S. Episcopii de Romnicu............................................... X — 623

X.

Sumarele şedinţelor St. Sinodu..................................... I — 263Idem..................................................................................... II _ 279Idem................................. .................................................... ΙΠ — 295Idem...................................................................................... IV — 311Idem................................................... ; ................................ V _ 327Idem...................................................................................... VI __ 343Idem...................................................................................... VII — 359Idem..................................................................................- ν Π Ι — 375Idem...................................................................................... IX _ 391Idem...................................................................................... X __ 423

Idem....................................................................................... X I — 439Idem....................................................................................... ΧΠ — 445

JTJKNALU PERIODIOU ECLESIASTIOl

Μ © =■

eiivt:ntulw I. T in ,. I V . 2.

Iubiţi preoţi şi creştini Români Orthodocşl,

Progresul ce face lum ea astă-d i în diferite ramuri de sciinţî si arte în genere , precum si în diferite părţi a f ie -c ă r ia din ace s te a , este incontestab il. Conform cu duplitatea nature! om ului, sc iin ţa în genere se împarte în done : — u n a care tinde la a uşura si îmbunătăţi p a rte a d in afar ieă a lu i, iar a lta cea din năuntru. Cea ânteitt ca una ce se refera m ai de aprope la cerinţele exteriore ale om ulu i, care în present se ocupă apr<>pe n u m ai de e le , m erge ore-cum spre desvoltare singură de sine, fiind m ânată spre acesta de untt iiiterestt apropiaţii şi vedutu. Λ doua în se - cea interi()ră, de şi mai în sem n ată în sine — c a r i fără ea omul nu este omu, — ca una ce în aparen ţa presintă unu interesu mai depărtată, se des vo lta forte încetti.

Sarcina de a îngriji de des voi ta re a aceste i p ă rţi mai însemnate ce compune pro omu. ad ic ă de su lle tu

şi a 1 da nutrimentul corespunde torii cu cerinţele lut, cade asupra p a s t o r i l o r spirituali — asupra păstorilor bisericesc!. ( Vu-T este bine constata tu ca omul, după scurtimea vieţeî lui, nu pote cuprinde, seîi mai bine disu nu pote avea deplina cunoscinţă despre tote ra­murile de sciinţî.

Astti-felii fiindii lucrul, pastorul spiritual trebue a face usu de tote mijlocele ce potu a Ί piuie în po- siţiune de a merge cu bună reuşită, şi a conrespunde câtu se pote mai mulţii inareî şi grelei sarcini ce a luaţii asupra şi. Şi acesta trebue a o face cu atâta mai mult, cu câtii ca lea ca r e d u ce la Împărăţia c e ru ­tul pe care trebue a şi conduce turma es te în gu stă ψ. sp in tisă, — cu câtii moralitatea este de deci de mii de ori mai greu de introdusti şi înrădăcinaţii 111 omenire, de cât ori şi ce sciinţa omenescă, Acesta se atestă nu numai de Sânta Scriptură şi Sânţii Părinţi ai bi- sericei, ci şi de unul dintre păgânii cei mai înveţaţi ai timpului seu — de filosoful Platon, care dice : „ M ie totU -de-una m i s a pă ru ifi, s i acum mi s e p a r e , ca tâ lc c e le - Î a lt e sc iin ţe nu sun t a şa d e g r e l e ca sciin ţa d e a fa c e p e o m ii v ir tu o ş iiu.

între mijlocele de cari pote face usu păstorul, pentru a putea pluti cu bunii succesfi pe ocenul cel furtunosu şi a ieşi în urmă la limanul celu linii a l ostenelelor sele, suntii şi jurnalele bisericesci, cari ’i punţi la disposiţiune parte din materialul necesarii, de care voindti a se folosi, pote a ’şi mări capitalul seti aciinţiticii şi moralii.

Der fiindu-eă unii jurnalii bisericescti, dup re po- siţiunea bisericei nostre de astădi, nu se p<5te edita tară concursul pastorilor şi a l creştinilor, comitetul

redactor al acestui jurnalti, face şi acum unu căldu­rosul apelti la întregul clerfi şi poporu românii ortko- doxti şi Ί rdga a’i da totii concursul spre a se putea continua.

Materiile ce se vorîi publica, vor ii ca şi pana acum totii dupre programul Sântului Sinodti, preveniutii prin regulamentul specialii, tratându-se cât se va putea mai multe cestiunî de actualitate şi relative la mo­rala practică.

întemeiaţi dar, pe biiie-voitorul concursii al cle­rului şi poporului românii orthodoxii, care credemii că nu va face dificultăţi, comitetul redactorii, autori- satu de Sântul Sinodti, începe editarea jurnalului B iserica orthodoxă română şi pe anul al \ I-lea, de la l- iii Ianuariii 1882.

Ua-dată cu acestea comitetul se crede datorii a în- sciinţa pe onorabilii abonaţi că, deca în decursul anului trecutii al editărei jurnalului, nu li s au trimis numerele în fie-care lună, causa a foştii că comitetul neavendti cu ce înteinpina cheltuelele, a foştii necesi­tată a mai amâna editarea numerelor din urmă pînă la încasarea abonamentelor. Numerele însă, de şi mai târziii, s’ati trimişii to te.

Sperămii însă ca, în acestu anu totul să fie bine şi regulaţii, decă nu se va dice : „Eu sdn tu a lu t P a vel, etc a h ă Chifu, ia ră eii a h ă Apolos, ci cu toţii vomu fi numai ăi Iul Christos, ca r e s in gu r e s te p a c e a ş i dragostea n6strău.

Fie d£r ca dragostea recomandată de Domnul nostru lisus Christos să ne servescă de norma; căci numai „ea — ne învaţă Sântul Pavel — nu p r im e s c ? , nu se sum eţesce, nu să p o r tă cu n ecu v iin ţa , nu cau tă

ale stile, nu sd întărită, nu gândesce rău l; “ numai ea tute Ic sufere, le crede, le speră ş i le rabdă. Dragostea nici o-dini(5ra ηιι cade. Alt-fel, „de amil avea tută sciinţa ş i credinţa . ;.... de ne-amîi da β klar corpu­rile sp re ardere, nici unu folosii nu ne este (1. Car. XII, 1 — 8).

Preşedintele comitetului,

Arcliiereiil Silvestru B. Piteşt&iu.

Esplicarea Simbolului CredinţeiDIN PI'NCTELE DE PRIVIRE

D O G M A T I C I I S I M O E A L U

ARTICOLUL V.„Şi a htvialti n l.rttîa ifi tlwpve tm/iliiri."

Făcendii, fraţii mei, profesiunea nostra de credinţă şi 1 11 acesta privinţă, proci am andu actul învicrci Domnului, noi constatăm ii spre sciinţa şi mantuirea nostra câte-va adeverim absoluţii necesare.

Aşa, constatămii mai ânteiii adevenii istoricii alii Tnvierei Domnului : Domnul şi Mantuitoriul nostru lisus Christos a bine-voit, precum amu vedutu în ar- ticulile precedente, a suferi în locul neamului ome- nescti tot felul de schingiuiri, morte şi înmormântare ; acesta nu s’a negaţii nici-o-dată de nimine; Iudeii contemporani, şi mai cu samă cărturarii şi fariseii, se făliaii că aii pututii dohorâ pe acestii duşmanii alţi lorii; Pliat raporteză imediaţii la Roma despre cele petrecute cu lisus Christos Nazarincanul; Păgânii, în totii timpul persecuţiilor, imputaţi ehreştinilor că se închină ca lui Dumnedeft nnui om pe care Iudeii l ’au restignitii pe cruce; nici unii din inimicii chres- tinismului n’att negaţii nici-o-dată faptul suferinţelor şi a morţei Domnului. Timpul şi locul, când şi unde a foştii înmormentatti se scie de tot a lumea. Dar de acestii faptii stă strînsii legaţii faptul înv ier e i ; căci a treia di după mortea Domnului, ştia deja totii Ieru­salimul că Christos a înv iaţii; şi cu t6te mesurilc perfide luate de cărturari şi farisei pentru întuneca-

fi E8PLICATEA SIMBOLUL!’ ! CREDINŢEI

rea adevărului, vestea despre minunea înviereî Doip- nuluî s a respânditti ca fulgerul în fotă lumea cunos­cută pe atunci, în mai puţinii de unii an îi. Daca acestii adeverii chiar ar ti isolatii şi de neniun eratele împrejurări contemporane, din care am citatti numai ca te-va, credinţa despre învierea Domnului, devenită astă-dî universală, ar ti de ajunsti, ar fi respunsul fără replică, contra orî-făriu necredincioşii. Singură numai formula de salutare, usitată la marea serbătore a Paschăî : Christos a în v ia t ! şi respunsul A devărat a în v ia t ! este de ajuns pentru încredinţarea fie-căruî omu de bună credinţă; căcî, a mai nega faptul, ar însemna că presupun emu pe totă lumea smintită. Din aceste puţine observaţii ne putem încredinţa, fraţilor, că nici unu adeverii istoricii nu este mai bine garan­taţii de câtii adeverul înorţeî şi înviereî Domnului.

Alai departe, în acestii scurţii articul de credinţă, noi constatarăţi adeverul înviereî şi din punctul de vedere profeticii; căci totul ce se referă la lisus Christos şi fundarea Bisericeî creştine, este prevedut cu sute şi chiar cu mii de ani mai nainte, în Sântele Scripturi ale vechiului Testamentii. Aşa, profeţii au prespusu Naşterea Mântuitorului din fecioră, locul naşterei, locul retragereî sale în viaţa privată, pre­dica şi minunile sale, patimile şi mdrtea sa de cruce; asemine aii prespusii şi învierea sa cea de a treîa di. •Şi când mărturisimu în simbolul credinţei că Dom­nul a în v ia tă a treia d i dup re scr ip tu ri, noî consta­tămu dilnicu şi în faţa liimeî întregi că t6te predice- rile profeţilor sun tu împlinite în persona Mântuitorului si că prin urmare elti este trimisul lui Dumnecjeii, Fiiul lut Dumnecjeii, Domnii alii tuturor celor vedute

KSPLIC'ABKA SIAJUOLL'LI Î CKEDINŢEÎ I

şi nevecjute. Maî constatamfi adeverii] îîivierei şi din îuseşfprofeţiile Mântuitorului; caci Kltt a nriitfitri mal nainte şi mortca, şi felini morţei ce era se .sufere; a .spu.su şi despre învierea sa din morţi, şi ca acesta va urma conformii îiitemplărei petrecute în vechiui Tes- tamentu cu lona; adecă, că precum acesta a sfat ii în pântecele chitului trei dile, aşa şi Domnul va sta treî dile în inima pamentului. Aşa dar, când mărturisim ii în simbolul credinţei mistrc că Mântui­torul ci în v ia t n tvp1.fi φ riupre s c r ip tu r i , trebuie* să rccunoscemfi în acesta împrejurare din viaţa Dom- nuluî cea maî puternică dovadă, dată din partea lui Dumnedeti însuşi, despre origina cerescă a înv iţă tu - reî chreştineştî ce avem norocire a profesa. Trebue să raţionămtt scurţii şi cuprindetoriu, că numai Dum­nezeii a pututtt să cunoscă lucrurile cu sute şi mii de ani înainte de ivirea lor; că numai Klti pote face minuni, ca învierea din m orţi; că prin urmare, I )uin- neejeii este celii ce a vorbiţii prin profeţit Vechiului Testament; carele prin sine însuşi a prespusînvierea, şi carele a şi înviatu precum a disîi, prin propria sa putere. Şi ast-feliil să timu purure gata. un a ne îndoi, ci a da respunsu. solidîi tuturor celor ce voescfi a ne ispiti în privirea credinţei nostre.

In fine, celii mat mare adeverii ce consta tău ni noi prin acestii articul al credinţei, este adeverul înviereî generale, care şi face ca artieulul nostru să tie înalţat la rangul de dogmă. 111 cursul vieţeî sale pămentesci lisus Christos de maî multe ort ’si manifestase pute­rea sa contra conipţiunet şi a morţel, ertând pecate. vindecând bole şi înviiiulii din morţi; şi tocmai 111

aceasta şt esprima misiunea sa de Mântuitorii! şi

8 EXPLICAREA SIM BO LU LU I CREDINŢEI.

Kăscumpărătoriti. Neamul omeuescti, 111 unna păca­tului stramoşescii căduso sul) blestem u, corrup ţi un e suHetcsca şi trupesca si m<Srte eternă. A fi scăpata de aceste rele. era nevoia eea maî mare a omenireî; şi Dunmedeii 111 nemărginita sa îndurare a aflaţii şi aplicată mijlocul, prin trimiterea 111 lume a propriului seu Fiiti, care era destinaţii a se jertvi 111 locul nostru.

Elii cclu fără de pecatu, — şi a sfărâma ast-feliti puterea păcatului, precum şi tote relele ce decurgti din elii. Apoi, dacă înaintea păcatului nu exista m orte, care dupre (lisa apostolului 1111 este de câtii p la tă a pă ca tu lu i, — negreşitti că după răscumpăra­rea de pecatii, natura omenescă trebuia să se resta- bilescă Î11 primele sele condiţiuni şi prerogative; 111 or tea trebuia să fie înlocuită prin viaţă, stricăciunea prin nestricăciune şi blestemul prin bine-cuventare. Ecă ce face Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Christos prin patimile, mortea şi învierea sa; aşa că dupre apostolul îviindU din m orţi, elii se face ca o p â rgă , ca unu primii fructu alţi vieţeî eterne, câtii din partea celor adormiţi. Căci, dacă m or tea a v en it p r in t r u n otnil, în v ie rea nu mai puţinii trebu ia să v ină prin trunU om ti; şi dupre cuinii în Adam toţi m oru , aşa în l i s u s Christos toţi v o r ii în via , fie-care în ordinea sa : Christos mai âutăiu ca pârgă, apoi toţi cei ce suntii ai seî, care aii credutu 111 venirea sa (I Cor. 15, 2 0 — 23).

Pentru a înţelege bine cumti, ca urmare a înviereî lui lisus Christos, νοιιιϋ învia o-dată şi noi toţi, şi cumti mortea va fi învinsă cu totul, trebuie a observa că, dupre învăţătura Scriptureî, prin credinţa 111 Cliristos şi prin comunicarea cu Sântele Sele Mis-

E S P L IC A K K A S I M B O L U L U I C R E D IN Ţ E I

terii, noi ne facemti părtaşi personeîşi m eritelor Dom­nului, ne facem, prin urmare, p artaşî şi înv iereî sele. Ecă pentru ce Elii-însuşî învăţa : Eri Simţii în v ierea .şi viaţa, c e l c e cr ed e în mine, de va ş i m uri, v iii va f i (loan 11, 25). Eii simţii p ân ea vieţeî, ca re s a p o g o r ît din ceriii j ş i o r l-cin e va mânca d in tr ansa va vieţu i eternii ,■ ş i pânea ca re o daii Eli, este în su şi co rp u l meii p e ca re Iii daii p en tru via ia lurnei (loan 6, 51). Cehi c e mănâncă corpu l meii ş i bea sân ge le meu, în tru nune rămâne ş i eu întru ch i (loan 6, 57). Celii c e m ănencă corpu l meii ş i bea sân gele meii, a re via ţa eternă , şi eu Iii voia învia în (Jitia cea d e apoi (55).

Apostolul învaţă de asemine când vorbeşce despre botezu : Câţi în Christos v ’aţl botezată, dice elii. în Christos v’aţî îmbrăcaţii (G al. 3, 27). Şi aiurea : Λ'ιι sciţi voi că noi toţi ca ri amic fo ş t i i botezaţi în l i s u s Christos, ne-am botezata în m ortea lu i? Căci p r in ( cu ­fundările) botezului am fo s t ă în gropa ţi cu elii, ca să mur imn păcatului. Deci, da că am m urită cu l i s u s Christos, noi cred em ă că vornic ş i în via cu E lii; că c i şcim ii că lisu s Christos, înviindU d in m orţi. nu va mat muri ş i că m ortea nu mai ave n ici o p u te r e a su p ra Lui (Rom. 6 ; 3, 4, 8, 9).

în temeiul unei asemine uniri cu Christos, not ore- cumti suntemti şi înviaţi cu El ti (Col. 3. 1), dupre cum, altă-dată, pecătuindii toţi în Adam părintele nostru, am foştii supuşi toţi morţeî(Rom. 5 ; 1 2 — 19).

Cum că resultatul meritelor Domnului şi a strînsei nostre uniri cu Elu, este învierea generală, nu putem să avemu, fraţii mei, nici cea mai mică îndoelă. în ­vierea generală este şi efectuată în principii, şi de o cam dată în spirite, prin ştergerea păcatului şi stri-

1 0 KSI’LlOAKE.V SIM BOLULUI CREDINŢEÎ

oare fi morţeî; ceea ce mal aşteptămtt. este învierea generala a. corpurilor. Şi pe aceasta a nume o are în vedere apostolul candu raţionezi cele următore : „D acăpi'edicăm ii că Christos s a seu tatu d in m orţi, emu clicii unii dintre voi cil nu este, în vierea m orţilor? Că. de nu este învierea m orţilor,a tunci n ici Christos n a înviaţii, s i daca n a înviat Christos, atunci p red ica rea nostru este zadarnică si. cred in ţa vostră, deşartă . B a mntemU încă s i mărfuri m incinoşi al tul D wnnetţeil; că ci mărturisimfi d esp re Elii că a înviaţii p r e Christos, p r e ca rete nu f a înviaţii dacă de sigurii, morţii, nu în - viază. Căci, de nu înviază morţii n ici Christos n a înviaţii. Ş i dacă n a înviaţii Christos, d eşa rtă este c r e ­dinţa vostră, ş i în că sunteţi în pă ca tele vostre. Atunci s i c e l c e aii adormiţii în Christos sunhi p erdu ft. De sperăm în Christos numai în viaţa acâsta, suntem il mal m iserl de câ tă toţi omenii “ (Corint. 15 ; 12— 19).

Mârturisindu, Fraţii mei, ast-feliii, şi cu credinţa curata şi nestrămutata articolul simbolului, despre care vorbimu, să nu ne temeinti nicî-o-dată de morte, ştiindu câ va suna m ai curendu sail maî târd iu ora cându morţiî audindu vocea Fiiuluî lu i Duinnecjeu, vor îmda. Să nu ne îndoimu despre reformarea na- tureî înjstre trupeşei, şi să ne gr&bimii cu refonnarea dupre Diunnedeu a vieţeî nostre temporale, pentru ca să ne arătâmii, în cjioa cea mare a Domnului, demni de tote bine-facerile sale, şi să ne facemtt par- taşl vecLiiieeî fericiri în unire cu Domnul şi Mântui- toriul nostru lisus Christos, căruia se cuvine mărire, oi lore şi închiuâciune îu vecii vecilor.

A h c h i e r e u l I n n o c e n t A I . P l o e ş t e n u .

Ο ν β V / .

. ; i 3; λ-=·;· ‘ v f -^ ^' 1 - r t b vi;:■ >:iV * 1 ,^

* ? . " ·.<:· - r : ^ o. ‘ ^ V * V ^

’ . ·. Λ ^ ? * ' "°> · ' i î - W

M E M O R I Upentru

CÂ N T Ă RI LE B lS E R IC E S C f ÎN R O M A N IA 1

După ce Sântul Sinod în trun mod nemerit a resolvat in- senmata cestiune a cmendăm şi tipărirei cărţilor bisericesci si a înfiinţărc! tipografiei Bisericesc!, ni se întăcişcdă o alt;· cestiune, iarăşi de mare însemnătate, atât pentru trebuinţele de t<5te dilele ale bisericei nostre cât si pentru simţul nostru naţional. Acesta este cestiunea cântărilor nostre bisericesci.

Precum este în genere cunoscut, cea mai mare parte a serviciului divin în biserica orthodoxă se săvârsesce prin cân­tare. Tot aşa se urmeză şi prin bisericele creştine eterodoxe.Şi este forte lesne de înţeles causa. Cântarea este mijlocul cel mat propriii de a deştepta şi a nutri sentimentele cele no­bile, iar cântecul religios sentimentele cele creştinesci, care cu deosebire în timpul serviciului divin, trebue să poseda su­fletele creştinilor adunaţi în biserică spre slava lu i Dumnedeu şi spre educarea lor spirituală.

De aceea din v^curile primitive ale crestinataţei, ba anca chiar in legea veche, s’a întrebuinţat in serviciele divine cân­tarea, fie simplă, fie mal mult sau mai puţin meşteşugită. Cu curgerea timpului cântarea bisericescă tot m ai mult s a p ir- fecţionat. Pe lângă o mulţime de poeţi, carii aii compus fru-

(1) Acestu meuumrt s’a cotită de antoru în una din şedinţele Sântului Sin..,Iu, in sesiunea de bimna a anului 1881.

12 MKMORiC PENTRU rÂXTAKII.K BISKMCKSCI În ROMANIA

masele poeme ce se cântă în biserieele creştine, s art ivit şi artistă musicnnţi, carii art cultivat şi perfecţionat modul cân­tării lor, şi art inventat note şart semne musicale, pentru sta­bilirea tonm-ilor întrebuinţate la cântare, pentru a nu se lilsa cântarea biseric&că la bunul plac, şi a nu degenera prin abu- surile cântăreţilor nepricepuţi. Ce este mal mult, s’art înfiinţat scoli pentru predarea, conservarea şi propagarea cântărilor bisericesci. Aşa de la v<*cnl al X-lea vedem între personalid curţilor imperiale şi patriarchale de la răsăritul orthodox, Deiniu’taril niuniţî ., domestici a şi m aiştricarii nu erart dc cât musicanţil sail dascălii cântărilor bisericesci, carii în- veţart şi conduceart chonirile cântăreţilor. Instituţiimea acesta a cântăreţilor şi a scolclor de cântări bisericesci, de la biserica Constantinopolitană. s’a. răspândit împreună cu biserica creş­tină şi în t<5te ţ<5rile ortliodoxe din Europa, Asia şi Africa. I)e la Constantinopol s’a lăţit cântarea şi musica bisericescă în Bulgaria, o dată cu religia creştină în Rusia, în Serbia. în, ţerile române.

In tdte aceste teri ortliodoxe, împreună cu căutarea şi cân­tăreţii bisericesc! aii esistat şi anume scole de cântări bise­ricesc! pentm propagarea lor şi continuarea din n&n în nem fură întrerupere.

De şi istoria nu ne-a conservat noţiuni amărunte despre cântările bisericesci la Români în secolele trecute, nici despre scolele unde ele se predaţi, nici despre sistenud, dupre care se predau ele şi se esecutaii prin biserici; totuşi din monu­mentele istorice găsite în ţdră şi din acele făcute de străini despre ţera nostră, putem a ne convinge că la Români, de când esistă religia si biserica creştină, tot-da-una a esistat si cântarea bisericescă şi împreună cu densa sc/>le de cântărî bisericesci. şi anume, pe la Metropolis episcopii, monastirî si pe la scolele sătesci, ce unii dintre boerî înfiinţau pe la pro­prietăţile lor. Aşa din documentele istorice despre introducerea unici în văcul al XYT-lea în Gţaii ţi a, .yeden i că propaganda iesuitică desfiinţase acolo tx5te initimţimiilc bisericei ortKotîoxe — între altele şi scalele de cântări bisericesci, J h. cât biserica

rămăsese fără căntăreţL*» nrârm i mai

aveaţi de la cine învăţa. De aceea creştinii de la Pereniysl trimisese cAţi-va dascăli sau diaci de ai lor, in Moldova, ca să înveţe acolo cântările bisericesci. De acdstă lipsă şuieri aii şi orthodoxiî de la Liov. Lipsa lor venind la aiului Domnului Moldovei Alexandru Lăpuşneannl în anul 1558, el ’l-a în­demnat să urineze esemplul confraţilor lor de la Peremysl si sa trămită patru dascăli (diaci), ca să înveţe cântarea (jrecescă si serbiiscă (slavonă) în Moldova (Π,ερκοβηοε iiotmo* irbuie Pccciii. p. 81). De uride se vede că în Moldova în v<5cul XVI-lea se cultiva cântarea bisericescă în aniendouă limbele, grecă şi slavonă.

Dorotheit al Monemvasiei, carele pe la finele v^culul al XVI-lea a călătorit în România împreună cu patriarch ul Iere- mia al Constantinopoleî, enumerând în Sinopsul sau cronicul seu, calităţile cele frunuSse ale Domnului Moldovei Petru Şchiopul, dice între altele : „El iubea încă şi cântăreţii şi avea un iscusit dascăl de cântări

Archidiaconul Pavel de Alep, descriind călătoria sa si a Patria rchului Mac arie prin România, se esprimă despre cân­tarea bisericescă din Muntenia aşa : „Formele de serviciu bisericesc şi cântarea la Munteni sunt admirabile; căci ci sunt creştini adeverat buni şi religioşi". In alt loc pomenesce el de cântăreţii domnescî, carii servesc tot-d’a-una sau in bi­serica Domnescă sau în palatul Domnitorului. La strana drdptă cântau grecesce, dră la cea stângă românesce. Des­criind serviciid divin de la curtea Dommsscă din Târgovescc în dina de pascî, dice că canonul pascelor s’a cântat pe ptalticii într’un mod plăcut; mai jos spune, că la procesie sa cântat canonul pe psaltica grecesce si românesce. (Archiva istorică Hâjdărt, t. I, pag. 87, 98, 104).

Principele Dimitrie Gantemir, descriind cercmoniele curţei Domnescî a Moldovei şi cerenioniele din biserica Donmcsca. pe la începutul vecului al XVIIl-lea. pomenesce de ch« «ml cân­tăreţilor moldoveni si de chorul cântăreţilor greci, carii cântau în biserica curţeî, cei d’ânteni la strana dreptă. cei de al doi­lea la strana stângă. Tot el spune, ca cântarea in done limbi, grecesce şi slovenesce, de către cântăreţi moldoveni si greet, s’ar fi introdus in biserica Donmcsca, de la Vasile Vodă. m

se păzia şi pe timpul când el scrin (op. Dim. Cant. t. Π, descr. Mold. p. 170, Buourcscî 1875).

In condica obiceiurilor leclu şi noi ale curţeî Domnescî din Moldova, scrisa in anul 1762, între personalul curţeî Domnesc! se pune si choral cântăreţilor Domnescî, compus din protopsalt n i a! doilea canin ref şi pevefl (Letop. Mold, t. ΠΙ. p. 03).

Biserica curţeî Domnescî era biserica cathedrală şi servea de model pentru totc bisericele in privinţa podobelor şi a cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirl. Pe lengă fie-care protopsalt era un înuner de tineri aleşi, numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rendul lor, învăţând şi practicând serviciul de cântăreţ, deveneaii psalţl şi protopsalţî la curtea Domnescă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea se urma şi la to te bisericcle cele mal însemnate. Fie-care pro­ducea cântăreţi pentru cele-l’alte biserici. Cu deosebire în timpul Domniei Fanarioţilor, in principatele Române se aduceai! de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu- curescl si la Iasî, iu cât serviciul divin era mal magnific în România de cât chiar la patriarchia de Constautinopole. Aceşti cântăreţi eraţi datori să iormeze aici în ţdră noul cântăreţi dintre tinerii Români, carii îndestulau bisericile, mal ales pe la oraşe cu cântăreţi aleşi.

Fericitul întru amintire Ieromonachid Macarie, pe carele cu dreptul îl putem numi primul dascăl al psaltikiel nostre românesc! de astă-clî, şi carele a trăit pe la începutul vecului present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă, în cât iui mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie Rapsaniotul, venind in România ca să ’şi caute norocul, „când a veci ut desevârsirea meşteşugului, iji a auclit prea ditLeea firescă glăsuire a dascălilor de cântări din ndinul nostru (ro­mânesc) s’ati spăimentiit si singur judecând că el nu este aicea trebuincios, s’a întors şi a murit în ţera Iu!. Acest esemplu îl aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar aduce şi un esemplu de aceeaşi natură din (Jilele sale : „ In tre-

1·* ΛΙm n iu i t u . · · » » · — _________________.

>ΙΕΜ OKI ϋ PENTRU CÂNTA ΚΙ I-Κ flfHKKICKtfCf ÎN ROMÂNIA If)

cutii Miii all venit în ţcrile nostre cel mai mitciii dascăl d e cântări al ncniuhn grecesc, carele cu fote că meşteşugul îl avea ca cel d anteiu, ilar Ia dulcdfn glasului câini cânta cu cel ile ni ulmului nostril, dascăli Romani, in simţirile ascul­tătorilor da un sălbatic sunet ca de o cucovae, p e leu ga ncsce râu durele bine g'lăsuitorc. ( 'are pană cc a murit 11 aii defăimat, ci maî vârtos se minuna si lăuda /irosea glăsuire a Românilor şi îndemânaticei Iesjic-i111orccrc, ccca-ce cu totâ întregimea si cu firesca diile<5ţă se atinge de inimile ascultătorilor.u (vtufi

prefaci a la Imiologion p. I X —XI).Dar vine întrebarea : ce fel aii fost cântările bisericei

române'? Ce sistemă s’a urmat în scrierea şi cseciitarea lor ? La acesta răspundem, eă cântările bisericei nost re aii fost acele ale bisericei grecescî, sau ale marel biserici ( onstantinojwWi- tane, şi sistema scriereî şi a esecutărei, a fost acea inventată de compunetoriî poemelor şi cântărilor bisericesci în deosebite timpuri, si modificată în urmă de alţii până la sistema psalti- kiei modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compo­sitor si al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da- mascliin, oare a trăit în vdcul al VTII-lea. EI a regulat cântecul pe 8 glasuri sau octoiclnil, compuneud deosebite stihuri si can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele Iul însă, precum se crede, nu erai! de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asn- pra textului cântărilor în deosebite posiţiiuii. Aceste semne primitive treptat s’ait modificat prin alte senuie noul, din care eu timpul s’ail format cunoscutele semne sail, cum le numesc Ruşii, câ rlige ale psalticliiei vechi şi nouă. Organisatoml poli­tichiei vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe la finele văculul al XVIII-lea a fost mai ântâiii maistru, sau dascălii al cântăreţilor împărătesei din Constantinoj)ole, şi apoi monah la Muntele-Athonu. El a reg'ulat şi notele psaltichiei vechi, eare cu varii adăosetim făcute de alţi maiştri de cântări de Ia Conetantinopole au servit de normă până pe la începutul vta­cului present pentru cântările bisericesel în Constau tinopolc şi în ţările române.

Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental

sc'pîlzia şi pe timpul când el scria (op. Dim. Cant. t. II, deecr. Mold. p. 170, Bucurescî 1875).

In condica obiceiurilor vechi şi noi ale curţeî Domnescî din Moldova, scrisă in anul 1762, între personalul curţeî Domnescî se pune şi cliorul cântăreţilor Domnesc!, compus din jji'ofojjsnhui, n i dodao cuutărcţ şi j jo v e ţ î (Letop. Mold.I ΠΙ. p. 03).

Biserica curţeî Donmescî era biserica cathedrală şi servea de model pentru tc5te bisericele în privinţa podobelor şi a cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirî. Pe, lângă- fie-care protopsalt era un niuner de tineri aleşi, numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rândul lor, învăţând şi practicând serviciul de cântăreţ, deveneau psalţl şi protopsalţf la curtea Domn scă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea se urma şi la to te bisericele cele mal însemnate. Fie-care pro­ducea cântăreţi pentru cele-I’alte biserici. Cu deosebire în timpul Domniei Fanarioţilor, în principatele Române se aduceail de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu- curescl şi la Iaşi, în cât serviciul divin era mal magnific în România de cât chiar la patriarchia de Constantinopole. Aceşti cântăreţi erau datori să formeze aici în ţâră noul cântăreţi dintre tinerii Români, earn îndestulau bisericile, maî ales pe Ja oraşe cu cântăreţi aleşi.

Fericitul filtru amintire Ieromonachul Macarie, pe carele cu dreptul îl putem numi priinid dascăl al psaltikiel n<5stre românesc! de astă-di, şi carele a trăit pe la începutul vecului present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă, în cât un mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie Rapsaniotul, venind în România ca să ’şî caute norocul, „când a vedut desevârşirea meşteşugului, şi a audit prea dulcea firesca glăsuire a dascălilor de cântări din ηόηηιΐ nostru (ro­mânesc) s’au spăiuientat şi singur judecând că el nu este aicea trebuincios, s’a întors şi a murit in ţera lui. Acest esemplu îl aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar aduce şi un esemplu de aceeaşi natură din dilele sale : „ In tre­

MKMOKlC PENTRU CÂNTÂKJI,E HIHKKRKMCÎ ÎN ROMÂNIA 1 Γ»

cu ţii ani aii venit în ţările 11 (intri* cel unu ânteiii da,scai de cântări al ηέηιιιΐιιΐ greccsc, carele cu fote ca meşteşugul il avea ca cel dânteiu, dar la dulce ţa glasului când cânta cu cel dc aî ulmului nostru, dăscăli Români, în simţirile ascul­tătorilor da lin sălbatic sunet ca de o cncovac, pe lengu nesce rân durele bine glăsuitori*. Care până ce a murit n’aU defăimat, ci maî vertos se minuna si lauda ii risca glăsuire a Romanilor şi îndemânatica lesne-intorcerc, eeea-cc cu t<5tă întregimea si cu firesca dulcăfcă se atinge de inimile ascultata>rîior.u (veiji prefaci a la Irinologion p. IX—XI).

Dar vine. întrebarea : ce fel aii fost cânturile bisericei române? Ce sistema, s’a urmat în scrierea şi csecutarca lor ? La acesta răspundem, cu cântările bisericei nost re aii fost acele ale bisericei grecesc!, salt ale mare! biserici C ■<>1 istaiitinopi>H- tane, şi sistema scricre! şi a esecutărei, a fost acea. inventată de compunătorri poemelor şi cântărilor bisericesc! în deosebite timpuri, si modificată în urmă tie alţii pâini la sistema psalti- kieî modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compo­sitor şi al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da- maschin, care a trăit în vdcnl al VlII-lea. El a regulat cântecul pe 8 glasuri sau octoichul, compunend deosebite stihuri şi can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele lui însă, precum se crede, nu eraţi de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asu- pra textului cântărilor în deosebite posiţiuni. Aceste semne primitive treptat s’a ii modificat prin alte semne nou!, din care cu timpul s’ail format cunoscutele semne sau, cum le numesc Rusii, câ rlige ale psalticliie! vechi şi nonă. Organisatorul psul- tichic! vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe Li finele vecului al XVIU-lea a fost mai ânteiu maistru, sail dascălii al cântăi'eţilor împărătesei din Constantinopole, şi apoi monah la Muntele-Athonu. El a regulat şi notele psalticliiei vechi, care cu varii adăosetur! făcute dc alţi maiştri de eântan de la Constantinopole aii servit de normă până pe la începutul ve- culul present pentru cântările bisericesci în Constanţi 110jm »lr şi în ţările române.

Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental

la Români, au contribuit mult, monastirile din orient care ,iveau în România monastiri date sub administraţia lor, si unde veneau si petreceau egumeni şi călugăr! greci; de asemenea Domnii Fanarioţi, toţi deprins! la Constantinopole eu cântul psalţilor patriarchies, pentru care mulţi din aceşti Domni, la venirea lor la domeniile principatelor, îşi aduceau ai psalţl greci.

Trebue să însemnam aici, ca cântarea bisericei ortliodoxe, de si în originea el a fost aceeaşi : cea constantinopolitană, care ca dintr’un centru mare bisericesc, împreună cu religia creştină, şi cu organisarea bisericescă, s’a transportat în tote ţerile ortliodoxe ale Enropel : Bulgaria, Serbia, România şi Rusia: dar cu timpul, din causa diferinţel limbelor, a înpre- jurării or politice, a geniului musical al popdrelor, cântările bisericesc! au suferit forte mari prefaceri.

Aşa Rusia, primind de la Constantinopole religia ereştină, a primit tot-uă-dată de acolo şi tot personalul bisericesc : epis- cop, preoţi, cântăreţi şi tote cântările de la Constantinopole. Psalticliia bisericei grecesc! s’a introdus si acolo, precum amtâ multe cărţi vecin de psaltichie, puse pe textul slavon al sticliirilor, troparelor, condacelor etc., ce se cântă în biserică: psaMchiele acestea se întind în epoca de la vdcul al X-lea până la vecul al XIV-lea.

In urmă, căderea Rusie! sub jugul Tătarilor, căderea im­periului Bizantin sub jugul turcilor, autocefalia bisericei ru­sesc!, au isolat cu totul pe Rus! de biserica Constantinopolei. Se adaogă la acesta ignoranţa cea adânca ce a domnit secole în Rusia, şi resbdele intestine dintre Cnejii, carii îşi disputau domniile şi împărţise ţera întru o mulţime de Cneaziate. Din aceste cause cântarea, ca şi totii disciplina bisericescă, a ajuns în cea mai marc confusie şi dcsordine. S ’a format pe fondul psalticliiei grecesci o psaltichie stranie cu totul, s’afi schimo­nosit semnele grecesc!, s’aii inventat uă mulţime de alte semne cu forme si numiri forte curidse, pe care Ruşii în genere le numesc c â r l ig e , iar cântarea pe aceste semne o numesc cân ­ta re câ r l ig a ta saiî p e câ r l ig e (kriucovoe pienie). Intre numi­rile teclmice ale acestei arte de psaltichie rusescă se găsesc

Μ ΚΛίυιιιΰ pu n t u l ' cAn tAju l e m s e k i c e s î Î i.\ u o m â n ia 17

cl. cs. crtţa, tare ca tunetul, luminata, xcrpdtca sau smeâ rea, nodul, praf/ia, luntrea, luni rea hido/tft, area huni n o ta , w h ­en άμα, frumosa, /idorcsea, Una, iapa sail m ăgăriţa , n/tuuecata, grozava, tre î nori, pa cln ica , clă ti natorea şi altele, pc cari nici ηη musicant astă-cli nu lc maî pote descifra, ci numai Lipo­venii îşi mai bat capul cu densele, scriindu-le şi nmnoindu-.se a cânta pe ele cântecul lor bisericesc cel sălbatic, spre a ii în t.<5tc ficlell principiului de conservare in totid a da finelor vechi biseiicescî. Tot în acele cărţi vechi dc psaltichie rusescă. se mai găsesc termeni, ca : leghi, pu tere , Iiabiiva, n enena îca aliata, homona. Cele d’ântâiu clone cuvinte, simpli termeni musicali, cântăreţii ruşi lc cânta împreună cu textul cântărilor. După esemplul lor adăogim, şi noi până astădi la cântarea „Sfinte Dumnedeule“ cuvântul: putere, alţii : pu tern ice , alţii : puterilor. Cei-Γ alţi patru termeni următori, arată deosebite silave ce se aclăogart printre silavele cuvintelor eântarei. după mocla grecilor, ceea-ce la Ruşi nu făcea, ele cât încurca şi în­tuneca înţelesul cuvintelor. Nenenaîca rusescă nu este alt ceva, de cât cratima grecescă, cunoscută şi la noi şi întrebuinţat;» mai ales la finele chinonicilor. Pe lângă nenenaîca rusescă psalticliia grecescă obicinuită la noi, mai avea tereremuri, şi tototole; dar în psalticliia rusescă ele nu se găsesc; căci alt- minterea ei ar pomeni si de itr er e îcu şi de t o t o r o î ca ; dar se vede că ele au fost ereaţiune a psalţilor mai din urmă de la Constantinopole, pe când psalticliia rusescă se stabilise şi îşi luase forma sa definitivă. Cânturile psaltieale rusesci erau mult mai lungi de cât cele grecescî. Aşa comparând cuvân­tul alilu ia cântat în amândouă felurile, grecesce si rusescc. în cel d’ântâiu găsim vocala A ele la început repeţitâ numai de 3 ori, iar în cea rusescă de 12 o ri; de asemenea vocala a de la urmă în grecesce repeţitâ de 4 ori, iar in cea rusescă de 30 ori.

Judecând după semnele psalticliiei rusesci, care erau varii, după locuri şi autori, ele nu înseninau tonuri fixe, mari sau mici, ci erau un fel de ieroglife, care făceau alusiuncla seiutr figuri de cântare, care figuri, cine-va trebuia sa lc înveţe din au t de la un cântăreţ espert. De unde se înţelege, ca cânta­

1 8 m em ortO p e n t r u c â n t ă r i l e b i s e r i c e s c ! î n r o m â n ia

rea era espusă capriciului şi talentului cântăreţului, mal mult sail maî puţin abil. De aici a si urmat acea nepomenita cou- fusie în cântare şi greutatea de a o învăţa şi de a păzi uni­formitatea în cântare. Acostă anomalie a cântăreî bisericesc! în Rusia s’a continuat până în văcul al XVII-lea.

Rusii din partea sud-vestică a imperiidul aii păstrat mal bine vechia cântare a bisericei ortliodoxe, dusă acolo de la Slavii de Sud, împreună cu cartea (literatura) bisericescă, formată în Bulgaria. Pentru care şi cântarea dusă la el din Bulgaria, p<5rtă până astă-dt numele de cântai*ea bulgară .

Ea de asemenea se bas<*ză pe cele 8 glas iu l ale bisericei orientale, însă esecuţia ei este mult mal simplă dc cât aceea meşteşugită a psalticliiei grecesc! şi rusesci. Ea de asemenea este melodică, şi s’a păstrat tradiţional prin practica biseri- cdscă şi prin au (lire de la unii la alţii.

Ruşii aceştia · fiind mal în contact cu ţările civilisate ale apusului, şi mal de apr<5pe cu Polonia, şi chiar încorporaţi la ea, la dânşii s’au înfiinţat mal ânteiu scoli, şi s’aîi format bărbaţi învăţaţi, şi mal cu deosebire în cler. Kievul a stră­lucit mai ânteiu prin cultură. Mitropolitul Petru Movilă a înfiinţat acolo prima scdlă teologică sistematică, carea a pro­dus pe cel mal renumiţi bărbaţi al bisericei rusesci, carii apoi au luminat şi Moscova şi tot imperiul Tarilor. Tot aicî maî ânteiu s’a simţit trebuinţă de a reforma cântările biseri­cesci şi a găsi o sistemă de a înlesni învăţarea lor şi păstrarea nealterată. De aceea el lăsând la o parte tdte psalticele greco- rasescl aii adoptat notele liniare ale musicel occidentale. Spre a răspunde mal bine scărel tonurilor celor 8 glasuri biseri­cesc!, el în loc de 4 linii, au adoptat 5 linii. Cântărilor aii păstrat forma melodică a cântărilor bisericei orientale, şi pe aceste note liniare aii început a pune pe rând tdte cântările bisericesc!. Semnele acestea sail notele de cântări, fiind-că s’an ivit mal ânteifl în Kiev, s’atl şi numit : seninele de kiev (kievscoe znaniia). Tot acolo s’a ivit şi ântâiul manual de învă­ţământul acestor noul note ale cântăreî bisericesc!. In jumă­tatea ânteia a vecului al XVTI-lea notele acestea liniare s’afi făcut cunoscute şi s’aii răspândit în t<5te bisericele din Rusia-

MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA 1 '.)

Mi cit şi clin Galiţia sau Rusia-Roşic. Pc la jumătatea vdcnluî al XVII-lca Rusii învetaţi in Kiev. strCinutândn-sc în Rusia- Mare, aii dus cu sine acolo .şi cărţile de cA.nt.irf pe note pre­cum şi meşteşugul musical cel noii, şart semiografia liniara adică notele pe linii. Nicon, mitropolitul Novgorodiilui, .şi în urmă patriarh al Moscovei, fiind f<5rte iubitor de cântarea bisericescă, cel ânteiu a fost, carele a apreţuit însemnătatea noueî metdde de a cânta şi de a inveţa ai*ta cântăreî după noua metodă; de aceea făcându-se patriarh, a lăţit acesta metodă prin t<5tă Rusia, împreună cu alte reforme mari pe tărâmul bisericesc.

Cu t(5tă improtivirea ce au întâmpinat in urmă reformele bisericesc! ale lui Nicon, cu tote câ el a căilu t jerfă intrigilor politice, şi ale ignoranţilor, cu totă desbinarea de orthodoxie şi cu tot protestul aşa numiţilor vechî-credincioşî, adică Li­povenilor, contra reformelor bisericesci ale.lui Nicon, cânta­rea pe note liniare a remas introdusă în biserica Rusiei. Sub Pctru-cel-Mare, când catedrele erarchice cele mai însemnate din Rusia erau ocupate de bărbaţi formaţi 111 Academia moviliană de la Kiev, şi după ce s’a înfiinţat cârmuirea bisericescă sinodală, în locul cel patriarchate, tote cântările bisericesc! de peste întregul an s’au pus pe note liniare, şi s’au introdus prin biserici şi prin sc<51e, ca toţi Hă le pdtă in- veta şi cânta; eră cântările câiligate, s’au. psalticliia veche rusescă au r6mas 111 păstrarea Lipovenilor, cari aii foraiat diferite secte schismatice 111 sinul bisericei rusesci, ca unul din argumentele validităţe! epitetului ce el îsî daii dc : .. ve- chiî-credincioş! chreştin! ruşla

Acesta cântare nouă rusescă, precum am clis este melodica, basată pe cele 8 glasiul ale bisericei orientale antice. Dc si tonurile principale ale suişului şi pogorîşulu! glasului sunt aceleaşi ca şi în cântarea greclscă şi românescă, însă le lipsesc multiplele mic! variaţii ale glasului printre intervalele principale, prin care sc dcosibesce psalticliia nostră actuala, şi maî ales cea veche grecescă. Acesta însă identitate funda- mentală a melodiei ruscscî si a celei grccesci şi român esc 1 **· observă nuuiai de omeni speciali în artă, iar la a udul pers/»-

2 0 MEMORlC PENTBU CANT.XlULE 15ISER1CESCI ÎN ROMANIA

nelor neciinoscStore, ele nu par a avea nici o analogie între densele, ci cu totul deosebit una de alta.

Noua arta musical ii in Rusia s’a lăţit repede în vdcul al XYIII-lca. Afară de cliorul de la capela imperială, şi «le cel sinodal, s’ai'i format choruri pe la curţile magnaţilor, pc la mitropolii, episcopii si pc la alte biserici însemnate. Ruşii însă nu s'aii mulţumit ca chorurile lor care erau compuse din multe persiSne-, să cânte melodic, sau unison, ci simfonic sau armonic. Acesta însă n a fost uşor, si de multe ori în loc de armonie sau simfonie eşia o cacofonie; căci cântările erau scrise imisonie, sau pentm un glas.

Pe la începutul secolului acestuia împăratul Alexandm, visitând guberaele de miază-nopte, a avut. nemulţumirea de a audi acest fel de cacofonie prin biserici, şi a dat ordin a se lua mCsurî pentm introducerea armoniei în cântările biseri- cct el, Bortnianski, maestrul capelei imperiale, — un musicant taientos, foi*mat în Italia , — a înveţat mal înteiu armonia pe cântăreţii din Petersburg·, de unde apoi ea s’a răspândit si prin cele-alte gubernii. Bortnianski spre a înlesni introdu­cerea armoniei în cântarea bisericescă a compus o mulţime de cântări bisericesci pe patru şi mal multe partituri musicale, cu note deosibite pentm fie-care partitură, aşa câ t«5te la un loc încliee cea mal sublimă armonie musicală. Cântările lui, şi mal cu s<£mă numerosele lui concerturi, sunt atâtea cap- d’opere musicale, care se cântau nu numai în biserici, dai· şi p lin case şi adunări de către musicanţl laici.

Cu tote acestea în urmă s’a observat că câtăţile lui Bort­nianski, şi mai ales concertele, sunt prea artificiale, şi musica lor de şi fdrte plăcută şi încântătore, nu corespunde cu sim­plitatea şi duleeţa aceea naturală, ce cer caninele de la cântarea bisericescă, şi de aceea ele aii început a se părăsi, şi rar se întrebuinţ<*ză prin biserici.

De aceea Livov, alt maestru al capelei imperiale şi succe­sor lui Bortnianski, părăsind calea deschisă de Bortnianski pentm dcsvoltarca şi perfecţionarea cântărilor bisericesc!’şi-a luat de bîisă cărţile musicale antenore, publicate dc Sinod, cu cântarea melodică antică, şi pe acelea le-aii transformat

MKMOKiO ΡΚΝΊΊίΐ: CÂNTĂRII,Κ UISKKIC'KKCI ÎN ROMÂNIA 21

în cântare armonică, adăogând la ele* pa iviturile eu note. cerute pentru închcerea armoniei musical o.

Aceste nou! opere musicale aprobate de Sinod, servesc in trită Rusia ca cărţi musicale bisericesc! pentru trite cliorurile. Tot-o-dată pe lângă densele se întrebuinţdză şi cărţile «le musică melodică, pentru acele biserici care nu aii eliorurt, ci numai cAte unul sail doul dascăli. Trebue să aclaog aici. că cântarea annonică sau simfonică, aşa de tare s’a înrădăcinat în poporul rusesc, că chiar cântecile ordinare el le cântă în armonie mal mulţi. De asemenea în bisericele cart nu aii choruri, pe la sate şi oraşe mici, adesea-ort se văd perwînc particulare, cari art glasuri bune, mai ales în timpul liturghiei adunând-se pe lângă dascălul bisericei, şi cântând tote cân­tările liturghiei cu o armonie frirte plăcută.

Incheeni istoricul cântărilor bisericei rusesci prin aceste observaţii ; 1) că în acostă biserică sunt două felini de cân­tări : cântarea melodică si cântarea simfonică; 2) că în biserica rusescă îngrijirea principală pentru cultura cântului bisericesc o are împăratul, carele are în palatul săli o scrii ă de model pentru cultura musicel bisericesc!, si chorul cel mai perfect, carele este admirat de toţi, câţi art avut ocasîunea a l asculta; 3) că Sinodul bisericei rusesci priv igh iază, ca cân­tarea bisericescă să progreseze şi se nu se abată de la calea prescrisă de canrine şi «le părinţii bisericesc!, în regulele ge­nerale de composiţie şi esecutare, si nici uă cântare nu se ad ­mite în biserică fără aprobarea Sinodului.

In ţările slavice de la sud, Bulgaria şi Serbia, cântarea bisericescă de timpuriti a luat două direcţiuni, una greces<-a pentru bisericile catedrale unde se întrebuinţa limba grcca. alta naţională, pe la bisericele unde se întrebuinţa limba slava. Cântarea acesta slavă este cunoscută sub numirea de buh/um sail sevbescă, şi se întindea prin trite ţările sudice, unde acesta limbă se întrebuinţa prin biserici, si aniune: Bulgaria, Serbia, ţările române şi Galiaţia. Ea de asemenea avea de basă cele 8 glasuri ale bisericei orientale. Melodia însă s’a desvoltat iu- tr’un mod tradiţional, litră artă, eu turnuri produse de geniul musical al fie-căreî naţionalităţi. Rămăşiţe ale acestui cânt

2 2 MEMORlC PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA

slavonesc, numit altniinterea bu lgă resc sau s c rb es c , dupre cum şi limba veche slavonă, ce se întrebuinţa în bisericii se numea când bu lga ră când s e rb es că , s au păstrat In Ro­mania până astă-ςΐΐ în iuicle cântări religi<5se, bisericesci şi populare. Astil-felii este : Canonul F lor ie lo r , care in Mol­dova se cântă până acum prin biserici; iar în Muntenia il cântă copiii în ajunul Duminiceî Stâlpărilor, când umblă cu stâlpărilc pc la case vestind sosirea acestei sărbători. Dc asemenea Mărim u rile sau viliceniele dc la polielcul săr­bătorilor. Melodiele acestea la greci sunt necunoscute. Din­tre cele populare vom numi cântările de stea : T reî C ra î de In R ăsărit, Nunta d in C ana-ga lilca , Aurfiţî a ceste tute, In Vetleem s'a născut Christos, Astă-ςΙϊ c e l p r e a lăudat, O d ie c e

p r ea învăţate, sau cântul caticlictic. Tote acestea sunt o rămă­şiţă preţiosă din timpurile antice despre modnl cântăreî usitat la Români, când se întrebuinţa în biserica ndstră limba sla­vonă, şi care mod de cântare s’a perpetuat îndelung* şi după introducerea limbeî române prin biserici, până ce apoi fu înlocuit cu cântarea după psalticliia grec<5scă, maî ales după introducerea psalticliiei aşa numită nonă, care a înlesnit învă­ţarea şi răspândirea cântăreî după psalticliie în t<5te bisericile române din târguri şi sate. Cântarea aceea veche slavonă s’a continuat prin unele monastirî ale Moldovei împreună cu limba slavonă până în văcul present, însă în forma ce a luat acestă cântare în Galiţia în v^cul al XVII-lea, şi puse pc note liniare. Dovadă servesc manuscrisele de cântări, ce s’au păs­trat prin bibliotecele unor monastirî române. Voiil aminti d. es. cărţile manuscrise slavone de cântări pe note liniare din monastirea Doljesci, din ţinutul Roman, aduse la acestă monastire de Artemon Egumenul monastirei Horecca, din Bucovina, carele cu o sută de ani în urmă, la ocasia luăreî Bucovinei de Austria, s’a strămutat în Moldova, la monasti- rca Doljesci. împreună cu călugării, cu cărţile şi oddrcle monastireî Horecea. Tot acostă cântare slavonă, s’a continuat in monastirilo N6mţu, Secu, Verona din Moldova, însă numai la strana stângă, până la anul 1860, de către gălugăril ruşi ce petreceati în acele monastirî. Ac<5stă cântare slavonă se

MEMORIU PENTRU CANTABILE BISERICESCI IN ROMANIA 2.»

mai continuri. si astă-dî în Bucovina, în biHcricilc creştinilor ruteni de acolo, si este cunoscută sub numirea de cântare bulgară.

Melodia acesta veche slavonă, într’o formă maî apropiată de cântarea grec&scă şi cu nuanţe ale cântecului naţional, se menţine până astă-dî la Şerbi şi la Românii din Banat şi din Transilvania pe unde psalticliia grecdscă nu este in us, nici cunoscută măcar.

Nu de mult am avut ocasiunea a asculta pe un român bă- năţian, cum se cântă la el cântările bisericesci. El ’ml-a cântat Irmdsele de la Nascerea Donmuluî. Cântarea era tot pc gla­sul ânteiu, ca şi la noi, ceva însă mai trăgănată, şi esecutata cu un ton plângător, carele ’ηιΤ-a amintit o cloină populară, ce o auream în copilăria mea la ţdră, şi care se începe cu cuvintele :

„Oleleo frate rSsleţ!Ce nu vii să ne mal vecii!“

Tot el îmî spunea, că în copilăria lut, la biserica româna din Lipova, în Banat era un cântăreţ bun, carele, când cânta Irmosul de la oda a 7-a: „Cuconil în buna credinţa fiind cres- „cuţi, nebunesca poruncă a tiranului celui păgân nebăgând o „în s£mă, de gr<5za focului nu s’au spăimântat·4.... le intona cu atâta arddre, în cât bătrânii plângeau, aducendu’şî aminte de persecuţiimele ce au suferit el pentm păstrarea bunel credinţe a lor strămoşesc!.

însemnăm că bulgarii în timpurile din urmă aii introdus la denşil psa tichia grecdscă modernă, aplicând’o la limba lor, precum am făcut noi. 1

“Să revenim la cântarea biseric£scă din România nostra.Am vSdut că în ţerile ndstre românescl, în Moldova şi Mun­

tenia, din vechime se obiclnuia doue forme de cântări : erau sciute cântări, cari se cântau în grecesce dupre moda grecescâ: şi altele în slavonesce, după moda slavonă antică.

Paisie Patriai*hul de Alexandria şi Macarie al Antioehiei, \n- la mijlocid vecului al XVII-lea, attându-se în Moscova, intr ·» cuventare adresată din partea lor Ruşilor in biserica in iliua de Crăciun, îndemnându’i să înveţe grecesce si se cânte cel

2 4 ΜΚΜΟΚΙΓ PKNTRU ΓΛΧΤλΗΠ.Κ IiISKKK’K S r i ÎX ROMANIA

puţin uncle cântări grecesce. aduce esemplul altor naţiuni ortliodoxe prccuni: Gruzii. Serb ii, Bulgarii, Muntenii, Moldo­venii. cari toţi cânta in bisericile lor grecesce S ân te D uiune- (/ctilc f i ch em v icu l (hotiice irb-<ic ba Poccm iWockba 186 /, p. 116). Obiceiul acesta d e a cânta câte cc-va grecesce prin b iserici ch iar si la cele de ţcră pe la sate, s’a perpetuat pana, în dilclc nostre. Noi toţi an i apucat cântându-se şi pc la sate uncie cântări grccesci la litu rgh ie , precum : ( 'h c ru v ieu l, Axionul etc. Pe la mijlocul vecu lu i al X V III-lca sc cânta în trei limbi : orceesee, slavonesce şi românesce, prccuni a ra tă Cata- vasierele tipărite atunci, ca cărţi de cân tări b isericesci, d. cs. Catavasicru l tipărit la Râmnic iu anul 1759 dc episcopul G rigorie al Râm nicului. D intr’iu i m anuscris dc cân tări biseri­cesci scris tot in vecul al XVIII-lca dc un preot moldovcn de ţcră. popa Toder de la Bodeseî, se vede că pe atunci, cântă­rile dum inicale din ( )etoihu sc cântau slavonesce, precum şi podobiele. 1 )ar la urm ă sunt scrise şi cân tări grecesci, an um e : Aoiois· u th e o s ; A gios, A gios, A gio s k ir io s S a v a o t l i ; S e g n in t i - m en ; C h r is to s a n o sh (T r o p a r u l la p a s c î ) . Cât de nescm uită şi b izară trebui' să ti fost cântarea g’reedscă esecutată dc ne- procopsitul dascălii român de la ţcră , putem judeca după dicerile grecesc ! scrise de cl în tr’iu i mod forte schilod : „Hs. anistis ce nicrotlianatot thanatos hatinisns ketis ctizemis imis zoi c-1 ia ristomenos “.

Aşa dar în România a ii foştii din vechim e si până nu dc mult done feluri de cân tări : una grecdscă şart cu ltă , pe care o putenul numi şi boerdscâ sau nobilă, şi alta slavonă si apoi româncscă. ameudoue inculte, pe care lc putem nunii cântare vu lgara sau ţcrănescă, pentru care răm ăşiţele ci, prcctm i am spus m ai sus. a ii r£mas p iu ă astă-dî în poporul de jos.

Melodia grccescă s’a continuat în Moldova şi Muntenia, întocmai ca la Constantinopole, şi a prim it aici aceleaşi v a­riaţii şi prefaceri, cărora a fost ea supusă la Patriarch ia dc C onstantinop le . Anume ea a degenerat mult din puritatea sa antică şi sub influenţa cântecului turcesc a căpătat figuri şi forme cu totul streine dc cântarea bisericescă. Turcirea cântării orilor bisericei chrestine ortliodoxe în v<?cul trecut a

' mers aşa departe, în cat ţîn biserica sc· andean acelea*! ma- T neUfşi taximuri âle cântecului turcesc, cu care resună l>os- \ forul'Ui primbâril<rşr desfătările turcilor cu caicele.

Cel ânteiu psalţ^carele a introdus in psaltikie turcisumrilc, precuin^iiii^piuie-cuviosul nostru dascal dc căutări Macarie, în prefaţa Irmologiului (p. VILI), a fost Petru Lampadarie Pcloponesianul seu Moraitul.

Acestă direcţie nebisericc-scă a cântăreî s'a continuat şi tot mâi mult s’a depărtat dc la veci ii a melodie biscncescă. atât în Constantinopole şi în tot orientul orthodox cât şi la noi, tot v£cul trecut, şi parte si în v<5cul present. ( 'uviosul Macarie vorbind de acostă epocă de cădere a cântului bise­ricesc dice : „Până în dilcle lui Petru Lampadarul Moraitul o asedare de cântare era în tfSte părţile; eră el puţin eşind din diurnul celor vechi, si <>reşî-ee strein semănând in ma­ţi îemele lui, cei după dânsul, puţini de nu toţi, 1111 numai câ cu totul le-au dejghinat, dar şi scliimonosituri din cap şi din trup, art început a face când cântă în sânta biserică. Şi dc la aceştia şi incoce art început a se urî cele aşedate şi biseri­cesci, si pre cele de Prea-Sântul-13uli insuflate, ale numi greţose şi plicticose, si cu 1111 cu vent art început a se cânta cântece lumesci, şi de multe ori a se audi în sânta biserica chiar acelea pe care le cântă turcit în cafenele si prin adu­nările lor, si pretiitindenea a se audi si a se str ig a : cântăm nouî si profora de Ţarigrad, cântări 110ui şi ifos de Ţari- g rada (p. X).

Rătăcirea acesta a psaltikiei grecesci a provenit în mare parte şi de acolo, câ semiografia veche sau arta de a preda înscris melodia cântărilor bisericesci, era forte neperiecta; ea 1111 putea precisa eu esactitate tonurile musicale, ei făcea numai nisce indicii mat mult sau mai puţin generale, si ese- cutarea lor depindea da la priceperea si talentul psaltului.

Acesta am observat’o şi mal sus. unde am vorbit de vechia jisaltikie rusescă. Defectul acesta al psaltikiei grecesci Vait simţit si psalţiî de la Constantinopole de mult şi unit dintre ci sau încercat a l în lătura. Macarie numind vechia semiugra- fle <jr<(( şi iu/csniciiisit, arată şi numele psalţilor greci, c arii

Ml . H i l l IT..

încercat a o perfecţiona. Aşa art fost noul protopsalt Cliriwinth, şi preotul Balasie contimporan (în vcenl trecut). Apoi protopsalţii bisericei m arlloan şi Daniil. După ei Petru Lampadariu. Semiog’raiîia introdusa de denşii art fost nun lesnieidsă; totuşi ea nu precisa tactul, variaţia tonurilor, an­samblu sat! întregimea melodiei, (*ra dulcdţa cântăreî era ne-apropiată (Macarie ibid. p. VIII).

Aceste defecte ale psaltikie! şi ale semiografieî el observân- j du-le la începutul acestui secol, şi dorind ale pune capăt, trei

\^jman cântăreţi de la Constantinopole, anume: ArchierenlCltri- +<ant, Grigoriy protopsaltul şi Cliurnniz SkevofUaxul bisericei

N V ce! mari, au întreprins îndreptarea canîaJTlSr biscricoRCT şi perfecţionarea semiografieî musicale. După ce art lepădat din cântările bisuricescî figurile cântecului turcesc, au alcătuit si o nouă sistemă de semiografie. Au ales din semnele sau notele veche! psaltikii numai pe cele trebuitore none! sisteme, şi le-au dat însemnări de tonuri precise, ca notelor musicel evropiene modeme. Art determinat semne pentru tonuri,

' pentru tact, pentru diferitele variaţmnl ale glasului, semne despărţitdre pentru păstrarea ansamblului melodie! etc.■—:At!estă nouă sistemă de psaltikie, după ce s’a aprobat şi publicat în Constantinopole, a fost fdrte bine apreciată şi adoptată în tot orientul ortodox si în ţările ndstre române.

Am clis mai sus că la no! erart două feluri de cântări : una cultă sau boerescă—cea grecescâ; alta necultâ, ţărănăscă.— cea slavonă şi apoi cea românăscă. Acăstă din urmă a fost cultivată cu deosebire în monastirile române, care compu­neau chinoviile n<5stre şi care au fost reservate monackis- muluî român, unde n’a străbătut influenta grecăscă, nic! limba grecdscă, ca în monastirile cele închinate, unde totul era grecesc. După ce, de la vdcid al ΧΥΠ-lea, aii început a se tipări -cărţile serviciului divin în limba română, acolo cânte­cul slavonesc a început a se aplica la textul cântărilor româ­neşti. Predarea acestui cântec se făcea într’urt mod practic din audire în biserică, şi prin predarea din aud de la cântă­reţii bătrâni celor tineri. Urme de semiografia veche pentru cântarea slavonă saii română nu s’a păstrat nici s’a desco-

ΜΚΜΟΚίϋ PENTRU CÂNTĂRILE B IS E R IC E S C ! ÎN ROMANIA 27

perit panii acum unde-va în ţerile nostre. Un singur catava- sicr (lin v^cul al XVII-lea am găsit, acel amintit mai sus, edat la Râmnic, în care se vede sense cil mâna de un cân­tăreţ, ore-care semne de psaltikie puse ped’asupra rândurilor. Semnele aceste sunt foite sărăcăcidse şi puţine, anume : o linie drepţii orizontal;! (—), un semn de scurtare (“"), o cruce intriga (*+"), o cruce jumătăţită (_L), im cârlig, ca un început al semnului h on o trăsură dreptă perpendicularii Iastîrsitul frasei ( | ). Cel puţin acesta însamnâ, câ pc atunci cântăreţii se încercau a înlesni altora modul de a înveţa cân­tările românesc!.

In cliinoviele n<5stre, monaehii cântăreţi, de şi nu cântau grecesce, dc cât puţine cântări, eî se ocupau serios cu culti­varea psaltikiei grecesci şi cu aplicarea ei la cântarea roniâ- n&scă. Cântarea monastir<?scă se (leosibea prin dideeţa şi linitatea melodiei, prin simţul pietăţei, şi era ferită de tote turcismurile psalţilor greci. Esemplul acesta I ad urmat şi unii dintre psalţii români laici. Ei aii scris multe cântări româncsd pe psaltikia veche. Dar pe de o parie nefiind încuragiaţi şi ajutaţi pentru tipărirea cărţilor lor musicale; <Sră pe de alta parie temendu-se de persecuţia Grecilor, ce dominau în ţcră si urart tot ce e românesc, scrierile lor s’att perdnt cu mortea lor. Curiosul Macarie dascălul, vorbind despre acosta dice : „Mulţi şi din psalţii cei clesevărşit din ncniul nostru s’au arc- tat cu rivnă în vremi, ca să facă câte ce-va în limba nostra, precum fericitul întru pomenire Arsenie Ieromonahul Cozia- nul, Calist proto-psaltul sântei Mitropolii a Bucurcseilt>r şi Şerban proto-psaltul curţeî Domnescî. Carii nu numai Anas- tasimatarul Melos, claeruvicele, pricesnele tc5te, eatavasiclc, im uisclc tote şi altele, dar şi partea cea maî multă a papadi- kiei (eăntările puse pe semne) o au prefăcut românesce cu totă dcsSverşita alcătuire, minunaţi dascăli şi alcătuitori ai vremet lor, stând, în cea veche musichie. Insa una pentru greutatea şi alta pentru zavistia celor ce nu pot sa vad.i sporirea şi să autjă pre acestea în limba graiului nostru, d’împreună cu m<5rtealor aii perit şi ostenelele lor'4 (ibid p. IV).

Macarie spune şi despre sine, ca el mai întâiu a înveţa ί

2S MKMQRlC PENTRU ΓΛΝΤλΚ ΙΙ.Κ filSERlCbSt ·1 IN ROMANIA

căutările biseriecsei dupre. psaltikia veche, si mişcat din dra­goste către limba materna, nu puţine căutări româncsei le-aii compus pe acea psaltikie, ca sa înlesnescă tbrmarea cântăre­ţilor români. Dar după ivirea psatikiei cei none, el a părăsit tote ostenelele sale de mai nainte, şi s’a apucat cu marc plă­cere a le lucra dupre sistema cea nouă. Sa 1 ascultăm pre el insul cum sc esprimă despre psaltikiea cea veche si cca nouă : „Tot-dauna a vend rivnă ca sa prefac căntările bisericesci în "•raiul patriei, în toţi anii vieţeî de una şi acesta m’ani ţinut şi fără pregeta re, cu multă silinţă si cu multă scumpctatc mai iiitaiu cercând socotelele tuturor dascălilor atât a Ţarigrăde- nilor precum şi a Sfiatagoreţilor, nu puţine cărţi am şi prefăcut dupre asedarea alcătuire! celor vechi. Insă cu tote că din multa silinţă şi îndeletnicirea, găsisem chipurile predărei. orc-cum mai lesniciosă, prea puţin spor am putut face. Fără cuvent neapropiat dc adever, o zadarnică ostcnclă si o înde­lungată perdere de vreme fiind tot drumul alcătuire! celor vechi. Şi întru aceleaşi întărit aflăiidu-mă, cănd am audit ca sc lucreză un nou metod al prefacere! acestora, am fost întru nedomirire î Tar după ce am vedut pre tote acestea întru o adeverată şi nemincin(5să întocmire eu nestrămutarc si întru desevărşita lor înfiinţare, cu cuvent, cu adever, fără cea mal puţină scădere, în filosofi cesc-ă si lesniciosă îndemânare şi înfiinţască lucrare, am proslăvit pc pre sfîntul Duh, carele a insuflat acestă lucrare în dilele nrfstre, am lăudat ostenelele, oserdia. înţelepciunea şi cugetele cele cu dreptă socotdlă ale bunilor dascăli, şi îndată lăsend pe cele fără cuvânt şi în puţină vreme cunoscând tot cugetul cu care senii aflătorii nictho- dului înfiinţarea alcătuire!, mam şi apucat de prefacere şi din di în di sporind cu luarea aminte si cu silinţă am prefă­cut tote cărţile sistemei (prefaţa la Thcoreticon).

La începutul vecului present era forte greii de a lucra cc-va pentru Români şi romănesce. In principatele n(5strc atunci totă intiligenţa era grecescă şi grecizată. Sc<51a era grecescă, in clasele superiore se vorbea şi scria grcc/\sce, Domnii eraii greci, boerii asemenea greci sail pămenteni grecizaţi, în Mun­tenia chiar mitropoliţii şi episcopii craii greci. Puţine inimi bă-

MEMORIU L O T R U CÂNTĂRILE BISKKICKSCÎ i\ ROMANIA 2 !)

teaii rom ânesce, puţine g lasuri înăbuşite se andean românesc! d intre clasele supcriore. Romanţ remascsc numai tiranul şi cu ]>opa lui.

I )a r idcclc cele m ari ale revoluţi un ei francesc sguduind pc tcStc poporcle Europei, cu încetul au dcseeptat şi pe Români şi i-aţi în pins către cultura lor naţională iu tote ramurile. Dorinţa· dc a avea scolă românescă, biserică romă nenea, literatură românescă, domni români şi boeri români, s’a des- voltat repede si s ’a pus începutul unei none epoci a româ­nism ului nostru.

Grecilor însă, care erau deprinşi a domina societatea nostra, a o ţinea în cătuşele ignorantei si a o csploata în profitul lor, nu le-a plăcut dc fel acostă tendinţă de des volta re naţionala română si c i o a ii combătut cu disperare. Obiectul persecu­ţi un că grecesci a fost m ai în tâii! scola românescă. pe care ei o a ii combătut prin tote calomniele şi in treacle posibile. Se ascultăm cum ne descrie dascălul Macarie persecuţia grecescă asupra scalei române : „când s’a început ânteiu a se parailosi în Rucuresci sciinţelc filosofici in limba nostră, pre dăscăli şi prin divanurî ’i-ait purtat înrăutăţi ţii pentru ea să’i împcdicc. şi în tote dilele cu cetele adunându-se şi întrarm aţi cu limbi plini de otravă în tote părţile alerga pentru ca să facă pririrt si turburărî, umblând în tot chipul, ca şi pre dăscăli cu multe supărări să i împcdicc şi pre ucenici să i slăbescă din osârdie, şi vedend că cu acestea 1111 pot întuneca lumina. 1111 se ruşina prea în răutăţiţi! de a lipi pe pereţi noptea stihuri cu lătrături turbate, 111 care îşi arata pisma si tofeă urăciunea ce hrănea în visteria inimelor lor, asupra neamului si asupra stăpâni r<»- rilor si pricinuitorilor acestui folos si cu acestea sc dcsplcs-

. n ia (!) în iuimelc lor, ca si bcşica cc se face pe apa din\ , * jq>umcu. (Prefaţa Irmolog§ p. XII).

Q Ţ °t aceiaşi persecuţie şi rentate aii manifestat grecii şiA ţ nC/ contra tendinţei românilor de a-'şi face psaltikie roiuâncsca

şi a produce psalţi români, Cnnoscători de technic;i acestei » U ^>îirte, şi a forma o cântare bisericescă curăţită de turcism urile

v grecesci. Tot Macarie ne spune urmetorcle despre conduita grecilor eu psalţii români, ca „de niî~va cânta cinc-Va cân-

σ ' »

tece si amestecături de pestrefuri în sfânta biserică, nu este primit nici dascal, ini1 dtr va can ta chiar alcătuiri tureescî, macar să nu scie nimic bisericesc,„acela. estc^şi-j mmit şi lău­dat şi desevcşit si cu ifos turcesc deŢarigrad“^Şi nial departe: „de ar fi cel din n&oul grgceser c'ilt'd^Hcălos, de ar cânta eăpresee, dc ar gângăni ca dobitocele, de s’ar schimonosi cât de mult, pentru că este din n&nul acela, îndată este şi daseal şi desăversit şi cu ifos de Ţarigrad; iară românul de ar avea meşteşugul si iscusinţa lui Orfevs, şi glasul nu al luî Cucuzel, ci al Archangheluhu Gavriil, pentru că este român, îndată ’î dau titlu că nu este nimic, cântă vlachica, n’are profora de Ţarigrad şi ’î împletesce miî de defăimări “ (ibid. p. X).

După ce s’a introdus psaltikia cea noue, psalţii greci din România iarăşi voiait a face şi pe acesta monopolul lor, pre­dicând că şi acesta numai de la dăscăli elinî se p<5te înveţa. Tot Macarie ne spune şi despre acesta când dice : „ ved că un desert dintre psalţii greci până acolo se sue cu nesimţirea, în cât îndresnesce să scrie că „tot cel ce va voi să înveţe acdştă sistemă, să caute ca să o înveţe de la daseall elinî, pentru că to te cele-l-alte nemuri urmând europeilor nu pot să ’şl aducă glasul pe treptele scărilor, şi m’am mirat de satanic£sca lor

λ mândrie “ (ibid.).Cu t(5te ppintirele grecesci contrarie, psaltikia românescă

j^ji triiunfatjAj ungând la scaunul Mitropoliei Ungro-Vlachiel• unarclupăstor român, Dionisie Lupid, îndată după înfiin­

ţarea scolel române din BucurescI pentru sciinte, a înfiinţat în Mitropolie şi scola de cântări bisericesc!, şi a numit la ea

* învăţător j>e dascalul Macarie, de cai-ele de multe orî ani amintit pînă acum, poruncindu-I a preface şi a preda românesce tote cărţile de cântări bisericesci după psaltikia nouă, ceea ce a şi făcut Macarie neîntârdiat şi curând a dat la lumină în anul 1823 cele din ânteiu treî cărţi ale sale de psaltikie, ro­mâne, anume : Anastasimatariul, Irinologiul şi Theoreticonul. Aceste cărţi prime s’ait tipărit la jViena, unde s a dus îususî Macarie, din causă câ în ţ<*ră nu erau meşteri tipografi cari să facă semnele dc psaltkie. Acostă ediţie se deosibesee prin eleganţa caracterelor şi a tiparului de tote cele ce s’aii filcut pe

m e m o r ii ) p e n t r u c â n t ă r il e b îs e r ic e s c i în r o m â n ia 31

urma în ţ,0ră. In anul 1827, Macarie a tipărit in Bucuresci, cu seninele din tipografia lui Petra Efesiul tomul dc utrenie cu banii din fondul scolelor, din ordinul Domnitorului Gri- fforic Glii ca. Cărţile acestea de psaltikie ale lui Macarie auO ' 1

devenit normă pentru cântarea românescă bisericescă si aii fost bine primite în amândoue principatele si după ele s’au condus psalţii români. După ele s’aii predat cântările in scu­lele de cântări. Mitropolitid Veniamin, căruia Macarie a de­dicat una din primele sale cărţi de psaltikie şi anume : Anas- tasimatariul, îndată după ivirea psaltikiei cei noue o a introdus în biserica Moldovei, înfiinţând în Mitropolia sa o «cola dc cântări după metkoda none. In acea scdlă s’au predat cântă­rile bisericesci grecesce şi românesee şi tot aşa se cântau si în biserica mitropoliei în amendoue limbele, la strana drop ta grecesce, la stânga românesce. Esemplul mitiOpoliei aii urmat episcopiele Moldovei. Macarie ne spune în prefaţa Anastasi- matarului că mitropolitid Dionisie s’a îndemnat de esemplul lui Veniamin, de a adopta psaltikia cea nouă şi a înfiinţa scula de musică în Bucuresci.

Macarie de la Bucuresci s’a dus la mouastirea Xcmţiiliii unde a învăţat pe călugări sistema noue a cântărilor bise­ricesci.

In jumătatea de pe urmă a vecului al XYIII-lea după re­formele introdusă de stareţul Paisie în organisarea monasti- rilor române, mouastirea Nemţului a devenit cea mai îuseu i- nată lavră română, care a dat direcţiune tuturor monastirî lor românesc! din amândoue principatele române.

Intre altele acolo a fost cea mai însemnată scola de cântări bisericesci după melodia slavonă şi română. Stareţul Paisie a introdus acolo pentru cântarea slavonă melodia pe note musicale, ce se cânta în Galiţia si în Rusia apusană.

Intre dăscălii dc cântări române formaţi în monastirea Neiiiţului este cunoscut Icromonacliid losif dascălul, de carele amintesce si Macarie înr prefaţa Irmologiului (ρ. λ";, numc- răndid între alţi dăscăli însemnaţi, ce s’au ostenit cu tradu­cerea cărţilor bisericesci în timpurile de deseeplare a simţului naţional. Dascalid de cântări Iosif a lăsat o mulţime de c-âutiin

românesci puse pc psaltikie, care însă nu s'aii dat la lumina.Aceste trei mart scdle de cântări : a Iul Veniamin în laşî,

a lui Dionisie Lupul in Bucuresci, cea din mouastirea Neam­ţului, condusă dc Iosif si apoi de Macarie, aii contribuit la romanisarea cântăreî bisericesci, la fixarea melodiei prin re- o-ulc stabile şi raţionate, dând teoria saii gramatica musiccî bisericesc! şi aplicănd semnele noue! psaltikiî maî la t.(5te cântările bisericesci.

In aceste scole s’au format cel d’ânteiu şi maî renumiţi psalţi români in Moldova si in Muntenia, dintre care unii trăesc şi astădl. Iară ei la rândul lor aii format pe alţii, şi a înbunătăţit şi complcctat operele de psaltikie anteriore. Iconomul Ion iţă marele eclisiarc al mitropoliei din Iaşi, pc la anul 1837, din îndemnul Archimandritulul Isaia Socol&nul, a tradus jje psal­tikie română slavele şi idiomelele triodulul spre ale preda elevilor seminariului. Cartea acesta se află în manuscris. Pe la anul 1840 Irodiaconul Nectarie Friinul psaltul episcopiei dc Huşi, aii aşedat pc psaltikie tote cântările sfintei liturghii, din care unele, precum : cheruvicul şi axionul se cântau până atunci tot grecesce. Cartea s’a tipărit în monstirea Ndmţuluî.

Tot el în anul 1846, ca Arcliiereu Tripoleos, a edat în ti­pografia Mitropoliei din Iaşi tomul utrenii, în care cântările utrcnei simt mai prescurtate de cât în tomul Iul Macarie. Cel maî renumit însă dintre psalţii din scola lui Veniamin este be- t renul psalt Dinii trie Sucevcnul. actualul protopsalt al mitropo­liei Moldove!.El a î 11 lauîătăţiFmiilt Cărţile de cântări bisericesc! ale luiMacaric: Anastasimatariul cu theorcticonul si irmolofiiid,) σ »prin ediţia sa din anul 1848 în Iaşi, in tipografia mitropoliei. A prelucrat şi publicat în anul 1856 în tipografia monastirci Xemţnlui, în trei volumurt, tote idiomelele şi slavele anuale, sub titlu de „Idiomelariu şi Doxastariu“ : carte ftirte preţiOsă pentru cântarea bisericescă si care este cunoscută şi răspân­dită în t.(5tă România, mal ales în Moldova.

In Muntenia cel mai însemnat dascal de cântări bisericesci române după Macarie a fost cunoscutul şi stimabilul Anton Pauu. Am vedut că la începutul secolului present erau în Ro­mânia doua curente bine determinate in melodia cântărilor

MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 3 3

nostre bisericesc!. Uniil românesc, carele represinta geniul cântăreî românesc! şi carele se păstrase mal mult tradiţional prin monastirî şi scdlcle populare, si carele la urma s a resu- mat în cântările lucrate pe psaltikie şi publicate de nemuri­torul dascalul Macarie. Alt curent era acel grecesc, carele re­presinta şi continua melodia grecescă a Constantinopole! şi carele a avut în frunte’! psalţi renumiţi a ! Orientului creştin grecesc. Ast-fel a fost serdarul Dionisie Foţi no, autorul Isto- peî Românilor, ţi carele a lăsat foite multe cântărî bisericesci, compuse de densul pe psaltikie grecescă, şi pe care compu­neri Anton Panu le laudăf<5rte_ nnjlt^_şipe_earc i^ice că el (Panu) le a pus în cunoştinţa publicului român, er pe Fotino îl niunesce : Bunul s6il dascălu. Alt cântăreţ grec renumit a fost Sinesie Iviritul, călugăr de la Muntele Atlios, carele a venit în Bucuressc! şi a compus şi el cântări grecesc!. După introducerea psaltikiei cel noue pe la 1816, a venit in Bucu­resci un renumit psalt grec, Petru Efesiid, carele a şi înfiinţat scola grecescă de psaltilde noue, la biserica S-lu! Nicolae din Şelari, unde a învăţat pe români psaltikia grăcă după sistema nouă. Voia să ’şl publice cântările sale în Bucuresci, pentm care a şi isvodit întâia dată tiparul de psaltikie nouă şi a înfiinţat şi tipografie, dar cheltuelile făcute cu acesta, împregiurărilc politice şi prefacerea urmată în ţeră cu revoluţia de la 1821, l’au anuicat în miserie, în care s’a consmnat trăind până la 1840. In scola hi! Efesiu s’a format şi Anton Panu, precum sin­gur spune în introducerea de la cartea sa numită „Bazul theo­retic şi practic al musicel bisericesci“ (p. XXVII— XXXIII). Panul este mare admirător al psalţilor greci şl al produselor lor. El singur spime că a învăţat in scdla lui Efesiu, si ca a fost tlirector în tipografia aceluia, unde el a şi publicat cel ânteiu axion în românesce, şi a conlucrat împreună eu un alt grec, carele din serdarul Panaiot Enghirliul, călugărindu-se deve­nise Monachul Pangratie Proto-psaltul sântei Mitropolii, la traducerea cântărilor grecesc! în românesce. Adică Petru Efesiu, Panaioti Enghirliu şi Anton Panu, s’au apucat sa traducă românesce psaltikia grecescă.Ce! doi d ânteiu au

$

murit; <5r Panu a continuat opera începută, si a adus’o ]a săvârşire.

Fructul ostenelelor de 25 ani ale hu Panu, precum el insul spune în introducerea menţionată (p. XXXVII—XXXIX), se resumă în m-mătorele opere musicale publicate între anii 1841—1848.

1) Bazul teoretic şi practic al musiceî bisericesc!, sau gra­matica melodică. Ea are la urmă şi un program despre mo­dul predăreî psaltikiei în seminarul;

2) Anastasimatariul îndouit, adică zabavnic şi grabnic;3) Irmologhion sail catavasieriul grabnic;4) Privighieriul şi Mânicătoriul;5) Paresimieriul;6) Cheruvico-Kinonicariul;7) Doxastariul în două tomuri;8) Calofoniconul;Iată dai·, că Anton Panu, a îndestrat psaltikia românescă

cu un curs întreg, spre a se forma psalţi perfecţi în acostă artă. Panu singur spune, că cântările sale simt unele simple traduceri din greceşce£d. e. Doxastariul, după al Iui Dionisie Fotino), altele prelucrate sau compuse de densul. Nu se p<5te tăgădui meritele lui Anton Panu pe tărâmul literature! mu­sicale bisericesci. El între altele ne-a lăsat cea mal perfectă teorie sau gramatică a psaltikiei nouă. Nu putem însă să nu regretăm, că cântările lui, nu âu didcdţa melodiei române, formate în România şi care distinge pe cântările lui Macarie, care sunt mult maî plăcute gustului român, ca product al simţului românesc, clironomisit de la străbuni prin multe se- cule. Panu în tinereţele sale a călătorit prin Bulgaria şi Rusia Spiritului seu poetic iau plăcut unele turnuri ale melodiilor locale de pe acolo şi le-au adoptat în cântările sale, care nu puţin le-a abătut de la gustul melodiei naţionale române. El singur spune, câ fie-care neam are melodia sa proprie după firea limbel, a glasului şi clima locului (întrod. nota b.p. xvm).

Cu tâ te acestea el în aplicarea melodiei la cântare frîrte mult a sacrificat melodia română celor străine. Panu a fost

MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC’! ÎN ROMANIA 3 5

cel (fântâni profesor de cântările bisericeşti în serninaful din Bucuresci până la mortea sa. Metodul lui de cântare -răs­pândit şi a devenit predominant, mai ales în Muntenia/ ■·« /

/ Aşa dar, noi astă-dî în România avem două nuartţe destul l i de pronunţate în cântarea biseriedscă: una a lui Macarie, care Ι/ predomină mal ales în Moldova, şi alta a lui Panu cu mul- || te turnuri streine melodiei vechi române. Acostă nuanţă prc-11 domină mal ales în Muntenia.

In anul 1856, episcopul de Buzău Filoteiu, a făcut o nouă ediţie de cântări bisericesc!, anume a edat Anas tas imaturi nl şi Irmologiul. Ediţia acăsta este o compilaţie din cântările lui Macarie şi ale lui Panu, şi anume: Anastasimatariul întreg al lui Macarie, iar Irmologiul, cea mai mare parte al lui Panu.

In anul 1875, Oprea Dimitrescu, profesorul de cântări la seminariul din Râmnic, ucenic al lui Panu, vedând lipsa cea mare de cărţi pentru predarea cântărilor, a edat în Râmni­cul-Vâlcel o mică broşură, ca manual de cântări, întitulată „principi elementari al musicel bisericeşti şi prescurtare din Anastasimatariu “ in-4°, 68 de file. Carte f<5rte sărâcăciosă şi defectudsă, dai* din lipsă de altele maî bune, cu ea se servesc astă-dî în seminaril la predarea cântărilor. Tot Oprea Dimi­trescu publicase în anul 1873 o prescurtare din cântările lui Panu pentru utrenie şi liturghie, sub titlu de „Antologia mu· sico-eclisiastică. “

In acelaşi an, 1875, reposatul arcliiereii Ghenadie, fost episcop de Argeş, sub numirea de „Albina musicală,“ a pus pe note o mare parte din cântările prosomiace, sau podobni- ce ale bisericei ndstre. Autoriul, menţinând în totul şi fără nici o schimbare notele musicale ale textului original elin, s’a cercat a modifica şi crea textul român întocma du pa metrid silabic al textului original. încercarea este forte laudabilă, şi ar avea de resultat a înlesni mult cântarea şi învăţarea pro- somielor, precum este acăsta şi în greceşce. Insă acesta în­cercare n’a reuşit, şi ostenăla a fost puţin preţuită, pe de o parte pentru că textul cântărilor din acăstâ carte numai este acel din cărţile, pe care se cântă şi se citcşce în biserica, iar pe de altă parte pentru că autorul a introdus multe cuvinte

noul, ueobiclniiite în cărţile bisericesci. Acostă reformă mu- sicală a prosomielor ş’ar avea locul numai atunci, când tex­tul mctric s’ar introduce în cântările prosomiace, la revista ce are a se face cărţilor n<5stre bisericeşcî. Atunci ideia repo- sntulul arcliiereii, s’ar realiea şi osten la lui musicală va fi bi­ne preţuită. Va fi bine, ca Sântul Sinod să înt<5rcă luare a- minte a comitetului redactor al cărţilor bisericesci la reforma metrică a prosomielor, după metodul originalului grecesc şi după metodul „prochoduiul Domnului“ acel prelucrat româ- nesce de dascălul Macarie, şi carele este astă-dî în us în tote bisericile din România.

Spre a complecta istoricul cântărilor ndstre bisericeşcî tre­bue să spimem ceva şi despre starea lor în Bucovina. Acolo cântarea bisericescă s’a păstrat prin o practică tradiţională în starea în care se afla acostă cântare în Moldova cu o sută de am în urmă, adică la timpul când Bucovina s’a despărţit de Moldova. Biserica acesta curând după înstrăinarea Bucovinei s’a isolat cu totul de biserica Moldovei, din care făcuse parte. Mitropolitul Moldovei Gavriil Calimach, în anul 1781, prin de­claraţia sa de la 24 Aprilie, a fost silit a renunţa la jurisdicţia sa asupra bisericei din Bucovina, şi ea a fost proformă pusă sub jurisdicţia mitropoliei sârbesc! de la Carloveţ. Cu t<5te acestea, biserica Bucovinei ş’a păstrat indepedenţa sa naţio­nală, şi în fine în anii din urmă fu rădicată la rangul de mi­tropolie de sine stătătdre. RSnduelele bisericei şi cântarea ro­mână s’au păstrat acolo acele vechi moldovenesc!, cu t<5tă în­grijirea. Ce este mal mult, cântarea bisericescă acolo a fost fe­rită de orî-ce influenţă, sau prefaceri, cărora a fost ea supusă în România prin reformile psaltikiei grecesci. Acolo a ajuns necunoscute chiar semnele psaltikiei, atât vechi cât şi cele noul, şi cântarea românescă s’a continuat şi păstrat prin prac­tica bisericescă şi prin învăţarea în şc<51ă din aurite. Acolo de mult s’a înfiinţat pe lângă seminariu o deosebită scdlă pen­tru formarea cântăreţilor români şi ruteni, având fie-care lim­bă deosebiţi profesor! pentru cântare. In anul 1866 fu nu­mit profesor de cântările bisericesc! române şi de rânduelele bisericesc·!, Doctorul în teologie şi membru al consistoriului,

MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMAXM -»7

prea venerabilul protopresbiter Sanmil Andrievicî Morariu, actualul mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, Dr. Silvestru Morariu Andrievicî. El, spre a înlesni predarea cântărilor bi­sericesc! române şi spre ale face accesibile tutulor muzican­ţilor, a pus pe note musicale liniare cântărilor bisericesci cele maî importante şi maî necesare, şi în anul 1879, le-aii ti­părit într’ocarte de 97 pagine în-4°, întitulata: „Psaltikia bi- seric£scâ aşezată în note musicale." Ea este precedată, de ms- ce scurte regule pentru cunoscerea şi aplicarea notelor la cân­tare. Opera acesta este de mare preţ : a ) Pentru înlesnirea ce a produs la învăţarea cântărilor române; b) Pentru ca a dat putinţă de a sci pretutindenea, cum se cântă in biserica Bu­covinei ; c ) Pentru că ori ce musicanţ pdte să le studie şi să le cânte. Autorul, a aşedat cântările pe note, după cum le-a învăţat el în tinereţe şi le-a practicat timp îndelungat ca pa- rochti la satul Ceahor, apr<5pe de Cernăuţi, în curgere dc 20 de ani, şi fără a cundsce semnele psaltikiei ndstre, şi a sc fo­losi de cărţile ndstre de psaltikie. De aceea cântările acestea, ca tdte cântările păstrate tradiţional şi ne lucrate de artă, au numai defectul, că adeseori este sacrificat melodiei accentul cuvintelor textului. Acăsta s’a întâmplat şi la noi, d. e. cu ca­nonul florielor, cănd el ânteiu s’a pus pe semne de psaltikie, cântat după usul tradiţional. Observăm, câ mitropolitul Bu­covinei este fdrte iubitor de cântarea bisericescă. El, si as- tă-φί, ca mitropolit, tot-d’a-una cântă axionid împreuna cu clerul în mijlocul bisericei, pe solea d’înaintea icdnelor îm­părătesei. In scdla de cântări, ce este atacată la mitropolia Bucovinei, învaţă vre-o 40 de elevi, bâeţi de la ţară, cântu­rile bisericesc! şi tipicul, spre a putea în urmă deveni cântc- reţî pe la biserici. Pe lângă învăţământul gratis, ei au şi burse pentru întreţinerea lor. Melodia cântăreî bisericesc! româ­ne din Bucovina este aceiaşi ca şi la noi. Aceleaşi 8 «danuri, aceleaşi prosomil sail podobil, aceleaşi variaţiunl ale tonuri­lor. Deosebirea este că ea a păstrat mal nealteratâ melodia vechilor cântăreţi români până şi în defectele el, precum sa­crificarea accentelor limbel şi trăgănarea. Se aud adesea unele

turnuri antice, ne maî uzitate la noi, sau conservate nu­mai în «ciute cântări speciale.

Să revenim acum iarăşi la starea cântărilor bisericesc! clin România, j

De la începutul secolului până acum noi am arătat numai progresul acel laudabil ce s’a făcut pe tărenml desvoltărci cântului nostru bisericesc naţional, prin oserdia unor persone vrednice de totă stima nostră. Vine acum rândul să vorbim si de tristul regres ce s’a făcut şi se face de un timp in ra­mura cântului bisericesc.

Scolele de cântări : a lui Veniamin şi a lui Dionisie, a con­tinuat încă sub succesorii lor, mitropolitul Grigore în Munte­nia şi Meletie in Moldova, apoi ele au decădut, şi treptat s’au desfiinţat. Predarea psaltikiei însă a continuat a se urma prin seminariî; dai· şi aci au mers decădend, din lipsa de profe­sori competing în ramul acesta. Pe lângă aceea elevii semi- naiielor se pregătesc pentru preoţie, dăscălia sau psalţia tre­bue să ocupe alte persdne; pe când preotul servesce în altar, cântăreţii trebue să’şi facă serviciul lor la strane. Scolele de cântări sunt destinate amune pentru serviciul bisericesc din afară de altar. Insă aceste sc<51e de cântări bisericesci ne maî existând in România, cântarea bisericescă iarăşi a început a se prosti şi a rămânea necultivată.

Căuşele acestei decadenţe sunt multiple. Vom arata pe cele maî principale :

1) Cea mai principală este lipsa de mijl<5ce. Mitropoliele, episcopiele şi monastirile, unde aii fost şi imde ar trebui să fie scdlele de cântări, cu secularisarea averilor, s’au redus la strictul necesar pentru existenţa clilnică. Ba în multe părţi budgetul nu dă nici măcar acest strict necesar pentru servi- ciele bisericesci, intre alţii, cântăreţii simt vrednici de jă lit cu întreţinerea ce li se dă de la Stat.

2) Cântăreţii mai înainte erait bine plătiţi şi întreţinuţi pe la mitropolii, episcopii şi monastirî, ca toţi artiştii distinşi. Pe lângă aceea el erau scutiţi de dări, de t(5te angăriele, şi onoraţi cu ranguri boerescl. Era prin urmare o clasă de Omeni distinşi, şi asiguraţi în traiul lor. Până si cântăreţii sau

MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎX ROMANIA 3 0

dascălii simpli dc la ţera, în privirea neapăratului lor servi­ciu bisericesc, căpătai! cel puţin pămăntul de hrană gratis dc la proprietari, şi dc la Stat scutire de bir şi de alte havalele. De aceea tinerii din popor, săraci, credcau o norocire de a deveni cântăreţi, sail psalţi, până şi dascăli la o biserică, de ţeră, şi căutaii sc<51e, ca să înveţe cântările bisericesci şi să ’şi deschidă o carieră în vieţa lor. Boerii pe la proprietăţile lor îşi aveaii biserici frumdse si cu îngrijire întreţinute; ei frecuentart cu osirdie serviciele religidse bisericesci, şi sc m- treccart de a avea psalţi şi cântăreţi cât de buni, şi ingrijau de traiul lor, ca de nisce Omeni forte trebuitori.

Reformele introduse cu repegiune, resturnând basele socie- tăţel nostre anteridre, art stricat şi organismid bisericesc. In­tre altele, scolele de cântăreţi s’art desfiinţat, cântăreţilor li s’au luat tOte scutirile şi avantagele anteriOre; celor de la sate nu li s’au dat nici pământuri de hrană, nici salare, si s’art redus la aceeaşi posiţiune socială, ca si toţi cel-alţl săteni. Nu simt scutiţi nici de recrutaţie, nici de gardă. Din acăstă causă lipsa de cântăreţi pe ce merge se simte mal tare, şi prin oraşe, şi mai vârtos pe la sate.

3) Un spirit răii de ireligiositate se întinde cu paşi repedi asupra societăţel nostre. Clasele inteligente aii părăsit bise­rica, lăsând’o ore-cum numai pentru poporul de jos, carele şi el la rândul seu, imitând esemplul celor mai mari, pe care el îl crede cu patru oclil, si desperat de multele lui asupriri si de miserie, se mânie şi pe Dumnedeu. şi nu se duce la bise­rică. In acest spirit de indiferenţii şi antipatie către religiune sc cresc tinerii, chiar prin sc<51ele nostre. Nici profesorii cei mal mulţi, nici elevii nu se mal duc la biserică. Serbătorile, în timpul serviciului religios, copiii de pe la scole sunt ocu­paţi de oficert şi de profesori cu eserciţiele militare, ceea-ce s’ar putea face în alt timp.

Esemplele rele de la superiori corump şi pe cei inferiori. Se înţelege de la sine, că si cântarea bisericescă merge de­părând şi nu se cultivă. Dascălii de cântări acei buni se perd, şi alţii nu sunt spre a i înlocui. Dacă se ivesce câte imul eu

pretenţie dc daseăl de cântări, el în Ioc să facă bine, face răii, lipsit fiind de cultura trebuincidsă.

4) O altă causă a decadenţei cântărilor bisericesci este şi aceea, că în clasele culte s’a desceptat g ustul musicel armo­nice, care se obicinuesce în tdte ţările civilisate ale Europei. De aceea încă de demult, mal ânteiil în Bucuresci, s’a for­mat sub Domnia lui Alex. Ghica o sc(51ă de cântare biseri- cescă armonică sub conducerea Arcliimandritidul Visarion, rus de origină. Acestă scdlă a produs cel d’ânteiti chor ro­mân de cântări bisericesc! armonice. Arcliimandritul menţio­nat a prefăcut pe românesce o mare parte din cântările ar­monice ale bisericei rusesci. Curând după aceea, musica aces­ta s’a introdus şi în Moldova, mal ântâiu în seminarul de la Socola, în Domnia lui Miliail Sturza. Şi aici musica bisericei rusesci a servit de basă, şi chiar cântări, prelucrate la Bucu- resc! in scola· musicală a lui Visarion. In Moldova însă acăstă cântare chorală a întâmpinat în curând o mare resistenţă în mitropolitul Meletie, carele, deprins din tinereţe numai cu melodia bisericescă grăcă-română, nu putea suferi să audă în biserică noua cântare chorală armonică, şi a mers cu ura asupra el până acolo, că a solicitat la patriarchia de Constan- tinopolî o carte patriarchii^că desaprobătdre noului mod de cântare bisericescă, în urmarea căria s’a şi desfiinţat chorul vocal de la seminarul Socolel. Nu mult a durat după acesta si chorul lui Visarion de la Bncurescî.

Cu t<5te acestea plăcerea de cântare bisericescă armonică s’a deevoltat tot mal mult în societatea cultă română, şi gu­vernul iarăşi a înfiinţat choruri vocale, de cântări bisericesci armonice, mal ânteiu pe la conservatoriele musicale din Bu­curesci şi Iaşi, apoi şi pe la unele biserici întreţinute de Stat. Insă lipsa de artişti competinţ! pentru dirigearea şi desvol- tarea cântărilor bisericesc! chorale, a fost causa pentru care acestă ramură n’a progresat, ci a rămas staţionară, ba încă a dat mult îndărăt. De multe or! chorurile acestea au fost dirigeate de străin! cu totul necunoscătorî de musica biseri- cescă, şi de trebuinţele cultidui. Mulţi dintre el, pănă şi un evreu, carele ajunsese dirigintele unu! chor din Bucuresci,

ΜΕΜΟΜϋ PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMÂNIA 4 1

com plineau cântări bisericesci după capriciul lor, fără nici uă normă, şi fără nici uă censură bisericescă, în cât pentru omul cunoscător era şi este un chin de a asculta în biserică ast-fel de cântări. In genere aceste choruri sunt l i p s i t e de orl-ce control bisericesc. Ele învaţă şi cântă în biserică nu­mai cântări de ale liturghiei. La o mulţime de alte ocasiuni de solemnităţi religidse, chorurile tac şi lipsa lor o îndepli- nescu cântăreţii ordinari. Chonirile n d s t r e nu a i i produs până acum, de cât o mică colecţiune de cântări, şi acelea rSii esecutate şi neacomodate la adevăratele treeuinţl ale bisericei.

Aşa dar în present avem în România, două feluri de cântări bisericesc!: molodia veche greco-română pe semne de psaltikie, şi cântarea chorală armonică pe note liniare. Dar amendoue aceste sisteme le posedăm în o stare de imperfecţiune, s a u mal bine cjis într’o ştare decădută. Şi la acostă stare causa principală este că până acum nu avem nici pentru u n a , nici pentru alta sc<51e speciale pentru cântul bisericesc, nici o direcţiune şi nici o privighere bisericescă pentru acest ram de musică.Cu tdtă acestă stare defectuasă a musicel chorale la noi, mulţi cred că se pote şi trebue ca ea să înlocuiască vechea / nostră cântare bisericescă, melodică, şi că acesta, după opi­nia lor, nu ar mal trebui cultivată, ci lăsată în părăsire, idee f<5rte nenorocită şi nemeditată. Datoria Sântului Sinod este de a întdrce o seriosă luare aminte, şi o părintăscă îngrijire asupra desvoltăre! regulate a cântului nostru bisericesc, şi a formăre! cântăreţilor necesar! pentru biserica Românie!.

Cer ertarc membrilor S-tulul Sinod, dacă pote am abusatde pacienţa Prea-Sânţielor Sale, prin acest memoriu lung. Scopul meu a fost de a face un tablou istoric despre sorta cântărilor bisericesc! ortodoxe orientale de la început până în present, spre a se vedea modul desvoltăre! lor, sdrta ce au avut în deosobite epoci pe la deosebite naţiuni ortodoxe, starea lor presentă, şi apoi a se judeca maî lesne, ce este de făcut la noi, pentru a nu lăsa cântul nostru bisericesc să se deterio­reze, ci din contra să se pună pe calea desvoltăre! progresive cuvenită lui, după esemplul strămoşilor noştri şi a coreligio­narilor noştri din alte ţări.

4 2 MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE MSKRICKSCI IN ROMANIA

Me resum deci : Din cele spuse până aici am vcdut : f Y i) Că biserica română are creată din aticitate o melodic ^ a sa proprie pentru cântările bisericesc!, creată pe baselc

K / melodic! bisericei orientale antice, prelucrată însă şi înbogă- ţită de cântăreţi români vechi şi noi, dupre geniul musical si practic românesc. Pentru care între cântările nostre biscri- ccscî sunt nudte, care nu se găsesc nici la ima din bisericele altor naţiuni omodoxe cu noi. Precum suntem datori a păs­tra şi a respecta tote produsele geniului nostru românesc din trecut; şi pe ele a pune basa progresului viitor, tot aşa trebue sâ facem şi cu cântarea nostră bisericescă, care în adever o putem numi naţională, pentru că ea este populară, şi s’a identificat cu gustul şi simţul religios al românului. Pe lângă aceia, cântarea acesta este forte bine acomodată ser­viciului bisericesc, lesnicidsă şi îndemânatică, căc! cu dou! cântăreţ!, la nevoe şi cu imul, se pote face tot serviciul divin, în t<5tc fascie lui. Ceea ce nu este tot aşa cu cântările chorale, care cer glasuri multe şi alese, şi cheltuelî mari, care nu se pot întîmpina de cât numai de bisericele avute; eră pentru bisericele ndstre, care maî tdte sunt serace de tot, nicî nupdte fi vorbă de cântări chorale. Afară de aceia cântările bisericei nostre sunt aşa de multiple şi varii, în cât cel mal bun chor, la multe caşuri nu le-ar putea esecuta, ci trebue să aibă ală­turea cu dânşii cântăreţi ordinari, care să’l ajute.

Aşa dar din t<5te acestea puncturî de vedere, cântarea melodică a bisericei n<5stre naţionale trebue cultivată şi des- voltată în viitor, cu aceiaşi îngrijire ca şi în trecut. In prima linie trebue a se introduce unitatea cântăreî în tdte bisericele României, în locul arbitragiului si al bunului plac al cântă­reţilor, stabilindu-se cărţi de cântări de model, cu care toţi să se conformeze în tdtă ţ£ra, şi să se înfiinţeze seolî spe­ciale pentru formarea de cântăreţ! buni.

2) Musica armonică, care este mult iubită în societate* omenilor culţi, să se cultive într’un mod regalat, şi anume pentru bisericele care vor avea mijldce de a întreţinea cho iruri. Insă t(5te aceste choruri să fie sub privigherea autorita ţilor bisericesci, să nu esecute prin biserici, de cât cântări

MEMQRlO PKNTKU CAN TAitlLK HIHKKIG'KSCl ÎN ROMÂNIA J

de acele aprobate de Sântul Sinod, .şi după cărţile anume re­comandate de dânsul. Cu modul acesta se va introduce re­gula şi uniformitatea si în acest sistem de cântare bisericescă, care astă-dî este lăsat la bunul plac al musicanţilor, din care cei mai mulţi, având pretenţia de autori de piese musicale, n’ail idee de calităţile cântării bisericesci, şi supară auriul si simţul religios cu turnuri musicale produse de fantasia lor sau imitate pe cântare teatrală.

3) Mult contribue la decadenţa şi părăsirea cântărilor bi­sericesc! şi semnele de psaltikie, cu care acele cânturi sunt scrise. Cu tdtă întinderea ce a luat în timpul nostru studiul musical în t<5te ramurile lui vocale şi instrumentale, cântul bisericesc a rSnias nebăgat în sâmă şi uitat, din causă câ artiştii mnsicanţl nu cunosc semnele musicale ale cântului nostru bisericesc. Ele au ajuns acum un anachronism. YPrin scdle este pusă musica şi se predă pe la multe din ele7 însă de cântarea bisericescă nu se aude nimic nicăirea, pentm ca nimeni dintre profesori nu cundsce semnele psaltikiei. Chiar în sc<51ele normale, care sunt destinate pentru formarea învfc- ţătorilor pentru scolele rurale, de şi este preveclută şi cânta­rea bisericescă, spre a se respândi pe la scolele poporale, se predă cântul choral, carele la ţâră nu se p<5te aplica, cu co­pii de la vârsta de 7—12 ani. Scolele acestea ar face un mare serviciu bisericei şi cântăreî bisericesci, dacă melodia biseri- sericâscă ar fi transcrisă pe note liniare, într’un anume ma­nual de cântări bisericesc!, carele să coprindă colecţiunea cântărilor celor maî necesare serviciului divin, şi care sa se predea prin scdlele populare. Prin acâsta, scola sătescă macar s’ar pune iarăşi în legătură cu biserica. Copii n’ar sta simpli privitori în biserică, ci ar lua parte prin cântare şi cetire. S’ar deevolta în el gustul musical, s’ar forma cântăreţi pen­tru sate, de care astă-dî este mare lipsă. Pe de alta parte si chiar dragostea către scdlă şi emulaţiunea de a’şi da copii la sc<51ă, s’ar redica mult în clasa n<5stră agricolă, când părinţii ar vedea pe copii lor cetind şi cântând în biserica. Astă-dî mulţi dintre săteni urăsc scola si pe învăţători; căci v6d iu ea ceva ce nu are nici o legătură morală cu dânşii. Nici învăţătorul

nici copii nu merg la biserică; ci în timpul serviciilor divine eî fac cscrciţiî militare, şi d<5că merg de câte-va or! pe an la biserică, eî start acolo numai ca simpli privitori.

4) Din lipsa scdlelor speciale de cântare bisericescă, ne lipsesc cântăreţi, cântarea degener£ză, lipsită de direcţie şi lăsata arbitrarului şi ignoranţei.

5) La acesta contribue tot atâta şi lipsa de cărţi de cân­tări refulate, atât pentru biserici cât şi pentru scdle.

6) Unitatea n<5stră cere unitatate naţională şi pe tărâmul bi­sericesc în tdte ramurile, în special şi în ramura cântului bise­ricesc. Aceleaşi cântări melodice şi armonice să se audă în tote bisericile Romăniel. Sântul Sinod este îndatorit prin legea sa fundamentală a păstra acostă unitate disciplinară şi naţională.

7) Este de dorit, ca cu timpul în simiografia musicală a bisericei nostre să nu fie două feluri de semne, adică notele liniare şi semnele psaltikieî; căci acesta contribue mult spre a isola cântarea bisericescă melodică de cea armonică, şi ale înstreina cu totul una de alta. Cine învaţă pe una, nu învaţă pe cea-l-altă. Cine învaţă notele liniare, îşî deschide calea către tota sciinţa musicală a lumel civilisate; cel cu semnele, după t(5tă ostendla ce ’şl dă, el nu scie alta de cât cântările bisericesci. Cântarea pe semnele actuale este ameninţată a deveni cu timpul nedescifrată, ceea ce s’a întâmplat cu psal­tikia veche. Astă-φ numai este nimeni care să p<5tă descifra cărţile rămase din timpurile, când era la modă acea semio grafie. Acesta însă nu se p<5te întâmpla cu notele liniare care sunt cunoscute în totă lumea. Pe lengă aceea transcrierea cântărilor nostre melodice pe note liniare va face un mare bine naţiune! în genere: va contribui la răspândirea cântului bisericesc din România şi în cele-l-alte provincii române, unde el nu pdte străbate din causă că este ascuns sub vălul semnelor de psaltikie care sunt pe acolo cu totul necunoscute.

Pe basa acestor trebuinţî urgente, şi reclamate de ordinea şi progresul ce trebue să domn&că în biserica română în tdte ramurile eî, vin cu respect a supune la deliberarea şi hotarîrea Sântului Sinod urmâtdrele măsuri ce efl cred că trebue a se lua pentru îmbunătăţirea cântului nostru bisericesc.

MEMORlO PENTRU CÂNTX.RILE BISERICESCI ÎN ROMJlHUl 4;>

PR O IE C T D E REGULAM ENT

P en tru r e g u la r ea .fi îm bună tă ţirea cân tu lu i b is e r ic e s c în R om ân ia .

Art. 1. Sa se înfiinţese la amendoue Mitropoliele ψ la tote episcopiile câte o sc<51ă de cântări bisericesci.

Art. 2. Să. se înscrie în budgetele respective câte 4000 lei pentru întreţinerea acestor sc61e, din care 1000 să sc dea celui mâl bun cântăreţ respectiv, spre a preda cântările, 6râ restul să se dea ca ajutor pentru întreţinerea elevilor recru­taţi dintre copii săraci, cari au terminatei cursul înveţămen- tulul primai· şi vor avea calităţile cerute, spre a deveni cân­tăreţi.

Art. 3. Să se institue de către Sântul Sinod o comisie compusă din trei cântăreţi cel mal buni ce se găsesc astă-dî în ţ£ră, care să al£gă dintre melodiele astă-dî eaiateute în România, pe acele mal bune si mai conforme cu căutarea ndstră veche naţională, să le corâgă ψ arangeze sistematic, după întrebuinţarea lor în biserică,. Colecţia apoi să sc supună la cercetarea si aprobarea Sântului Sinod, după care ele sa devină normă pentm cântarea bisericescă si pentru predarea el în sc(51ă.

Art. 4. Membrilor coniisiunel de cântări li se va da o diurna de 150 leî pe lună în tot timpul ocupaţiuuei cu acesta lucrare, care în tot caşul nu trebue să dureze mai nrnlt de doul ani.

A rt 5. Să se institue o altă comisie, tot de Sântul Sinod, compusă cel puţin de doul, cei mal buni artişti dintre divi- genţii chorurilor esistente, care să alegă si să completele cântările armonice chorale, ce merită a fi ese cutate \a servi­ciile divine şi la alte solemnităţi religiose, \a care se cere căntarea chorală. Precinn: rănduiala liturţnel ordinare anual şi a postului mare, rănduela tedeumului, a cununiei, a v mormântărel, a agliiasmel. Cântările să tic conforme. spini lui bisericesc, iară prelungire pviaoselnica si tara tun' streine de musica bisericescă. ConiWiunea acesta va ti τ

buită, ca şi cea mal de sus. Lucrarea eî iarăşi se mărginesce pe termen de douî am.

Colecţia acdsta de cântări chorale de asemenea se va su­pune cercetării şi aprobării Sântului Sinod. Nu va fi permis a se cânta prin biserici alte cânturi chorale, afară de acele revisuite şi aprobate de Sântul Sinod.

Art. 6. Atât căntările melodice, cat şi acele chorale, după ce vor primi aprobarea Sântului Sinod, se vor recomanda D-lul Ministru de culte spre a se tipări cu cheltuiala Statului, şi a se da spre întrebuinţare unde se vor cere, pe la biserici şi ecâle.

Art. 7. Se va publica de ministerul cultelor concurs cu un premifi suficient, pentru acel maistru de musică, care ar face cea maî nemerită operă de cântări melodice bisericesc!, aşe- date pe note liniare pentru predarea melodie! bisericesc! în scolele normale şi rurale din fpră, spre a se putea cu modul acesta respândi cântarea bisericescă şi a înlesni formarea cântăreţilor pe la sate.

Opera acesta trebue să coprindă : 1) Câte-va stichirî de normă ale fie-căruia din cele 8 glasuri ce compun melodia bisericei ndstre; 2) prosomiele sau podobiele; 3) rînduiala Jiturgieî ordinare şi a postului mare; 4) axi<5nele sărbătorilor împărătesc!.

Manualul acesta se va supune cercetăre! şi aprobăre! Sân­tului Sinod, după a căruia recomandare, D. ministru îl va tipări într’un număr suficient de esemplare, care se va da gratis pe la tdte şcolile rurale din ţără şi va servi de normă pentru predarea cântărilor bisericesc! prin scolele normale şi rurale.

Art. 8. Va bine merita de la biserică şi naţie acel maistru de cântări chorale, care se va osteni spre a preface în cântări armonice chorale melodia usitată în biserica română; precum şi acela carele va întreprinde a pune pe note liniare t<5te cântările melodice ale biserice! ndstre.

Cu modul acesta s’ar simplifica mult modul învăţare! cân­tărilor, şi n’ar fi nevoie de două sisteme de scris si de învetatT îaita cântăreî, adică de semne de psaltikie şi de note liniare

MEMORlO PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 47

Cel ce învaţă notele, nu pot citi semnele, cei cu semnele nu pot înţelege notele, şi cântarea n<5stră bieericiecft remânc isolată de arta generală musicală.

Art. 9. Până la isprăvirea şi publicarea cărţilor «le cântări bisericesci, prevenite în articolele precedente, înalţi Prea Sânţiţii Mitropoliţî şi Prea Sânţiţii Episcop! simt în drept a nu permite să se esecute prin biserici şi la ori-ce servicii re­ligiose, căntăii care nu corespund spiritului bisericesc şi regalelor melodiei şi armoniei, care trebue să distingă cânta­rea bisericescă.

Art. 10. Sântul Sinod să mijloc<5scă la D. ministru de culte, cerând ca D-sa, printr’un project de lege să cdră la Corpurile legiuitdre îmbunătăţirea posiţiimei cântăreţilor bisericescî, anume : a) celor de pe la moşiele Statului să li se dea pă­mânturi de hrană; <5r celor de pe la moşiele particulare, co­munele să fie dat<5re a le da salarie cel puţin de câte 200franci de unul pe an ; b) celor de pe la oraşe, să li se dea salarie măcar de câte 100 franci pe lună din fondurile bisericelor, sau la lipsa şi neajunsul fondurilor bisericesci, din veniturile comunale.

Art. 11. Pentru încuragiarea şi emularea culturei cântări­lor nostre naţionale bisericesci, căntăreţilor distinşi, mai ales profesorilor de căntări bisericesci, precum şi celor cc a ii lu ­crat şi publicat opere aprobate în ramul acesta, să l i se dea semnele de onore şi distinoţiune, ca şi altor cetăţeni merit·»şi.

Episcop ^IelcliisiMlek.

Preotul salariata ae comună

în unul din numerile acestui jurnală din anul tre­cută, vorbindă despre mijl<5cele de subsistenţă ce se oferă preotului, am arătată că suntu preoţi pe la co­mune care aii câte cinci lei pe an ii; cu t(5te că suntu şi de aceia care au şi numai câte trei lei, şi chiar cari n’ati nimicii. In unii altă numării, ve^endă atâtea şi atâtea mijlociri din partea I. I. P. P. S. S. Mitro- poliţî şi P. P. S. S. Episcop! împarte, şi a S-luî Sinodă în genere, şi chiar făcendu-se proiecte de îmbunătă­ţirea s(5rteî bietului preoţii de pe la comune de către onor. Cameră a deputaţilor, la in însciinţată cu bu­curie despre acesta şi i-am nutritu speranţa de o s<5rtă maî bună în viitorii. Pe lângă acestea, speran­ţele bietului preoţii şi ale n<5stre ale tuturor s’aă mai nutritu şi de numerose circulărî ale autorităţilor com- petinte către domnii Prefecţi de judeţe, prin care li se puneaţi îndatorirea a regula prin consiliele ju ­deţene şi comunale ca să prevadă prin bugete salare satisfâcetdre preoţilor. Făcutu-sa ceva? Nu seim. Se (Jice numai că pe la unele comune s’ar fi calculată banul daţii ca leturghie, banul dată pentru boteză, înmormântări etc., şi cu modul acesta s’ar fi însumată câp-va lei pe lună seu pe ană. Dacă acostă este îm­bunătăţire sau nu, lâsăină să judece fie-care omă cu minte sănătosă. Dar să lăsăm ă d’uă-cam-dată cestiu- nea, ce sumă este p rev^ u tă p rin bugetu pentru preotă, şi să vedemă, câtă f i cându p riim esce e l a ceia ce i se p rev ed e .

Atâtă dupre informaţiunî verbale priimite de la unii din preoţi, câtă şi înscrisă primite de la unii din prea cucernicii protoiereî, preoţii de pe la comunele

PJfEOTUL s a l a r i a ţ i UK (,η.ΜΙ ΧΛ 4 ii

rurale, nu ’.şi primescu micul lor salariu prevedutii prin bugetii cu anii. Primarii şi perceptorii îi amună din di îu (li, până când di Iele se fac ii ani, aşa ca as- tădî suntu preoţi care nu şi aii primiţii salariul aprdpe pe câte cinci şi şese ani. Ei bine, de ce o aşa tiranie asupra bietului preoţii! Nu are şi e lϋ greutăţi şi necesităţi de totu felul ca şi cci-lalţi cetăţeni?

Dar reul acesta nu este de ieri seu de alalfa-ieri, ci el se perpetuă de la darea legef comunale actuale. Unu asemenea reu nu p(5te a nu fi cunoscuţii auto­rităţilor competinte respective, şi cu tote acestea, cu tote circulările, el totu nu înceteză. Dacă s’au luatu totii felul de mesurî posibile şi reul totu nu se pote înlătura, nu remâne alta de câtii să se schimbe legea. Noi insistămu îu acesta, şi rugămtt pe autorităţile competinte a propune schimbarea articolului din le­gea comunală relativii la plata salariilor preoţilor de pe la comunele rurale în sensul: — ca e le să se ph i- tdscă de către casierii gen era li din capitalele ju d e ţe lo r . Acesta este dorinţa chiar a preoţilor cari s aii plânsii şi se plângă asupra reuluî de care vorbim ii; căci fie­care preoţii vine, dacă nu în fie-care lună, cel puţin111 trei luni uă-dată în capitala judeţului, când îşi pote primi şi salariul. Prin acestii mijlocii, < lui )re pă­rerea nostră şi dorinţa suferinzilor, preoţii ar putea fi plătiţi la timpii şi abusurile ar înceta. (1)

t Silvestru B. Pi leş temi.

(1) NB. Toţi Prea Cucernicii Protoierei şi Cucernicii Preoţi suntu rugaţi a informa rcdacţiunea cât» se pote mai dosii despre gremăţili· şi neajunsurile ce le întâmpina din causa neîugrijirei ai!t<*rităţiIor r»·» pective; pentru ca ast-fel se potă fi pusă în posiţiune d«* a cerc iulatu rarea relelor de care suferă.

4

Numerul Patriarchilor ortodoxî

Tu biblioteca universităţii din Bucurescî se află un inaiiuscriptii care conţine o istorisire pe la rg ă a totu ce s’a făcuţii şi s’a disă în contra patriarcliiiluî de Rusia Nicon, reformatorii al liinbeî din cărţile bisericesc! slavone, în secolul al XVII-lea. Autorul acesteî istorisiri, forte părtinit<5re şi pasionate, dedi­cată T aru lu i Alexie Mihailovicî, este Paisie Ligari- dis. Mitropolită de Gaza. Elii a foştii născuţii în insula Chios, fu însă educaţii în Rom a în Seminariul Gre­goriană,. unde dupre un studiii de 16 ani, a priimitti titlu lu de doctorii în Filosofiă şi Teologiă. Dupe ce a dată probe îndestule că este credincioşii doctrine­lor papiste, a foştii hirotonitii Mitropolitii de Gaza şi s’a trimişii în Orientii ca să facă propagandă. Dar Paisie vectendu-se între ortodoxî şi scăpaţii de m âî- nele paplştilor, a reintratii în sînul Bisericeî ortodoxe şi a începută a combate prin maî multe scrieri eru­dite erorile lui Calvin şi ale Bisericeî de Roma. \ enindu în Constatinopolă, Paisie fu bine priimitii de către Patriarchul, care l a recunoscută ca Mitro­polit» ortodoxă de Gaza. Elu a venită apoi în Mol­dova, unde s a numită profesorii la scola domndscă din Iaşi, şi de aci a trecută în Rusia, unde Biserica ne afla intr’o stare forte tristă în urma destituirei

NUMĂRUL PATRIARCUILOR ORTHODOX! 5 1

Patriarchuluî Nicon. Paisie a luată parte ca turn instru- inentii a l împăratului la tote cercetările ce s’au făcuţii îu contra acestui înveţatu Patriarch ti, şi a avuţii o in­fluenţă fcîrte mare în Sinodul care a pronunţaţii des­tituirea sa, şi apoi fu chiar numiţii preşedinte al Sino­dului care a guvernaţii Biserica mulţi ani în locul pa­triarchuluî. Paisie a muritii în Rusia pe la anulă 1 (3 7 8 (Vedl Σάθα, νεοελληνική οιλολογια, pag. 314 şi imn.).

Din numerdsele opere compuse de Paisie, câte-va suntii publicate, multe însă suntii încă ne editate şi între acestea este, întru cât seim, şi istoria Sinodului din Moscova menţionată maî susîi şi intitulată : Εκθεσις ήγουν οιηγισχς τής [χερικής Συνόοου της έν τή χλειντ, Μ οσγοοια γεγονοίας κατά του ποτέ Νί κώνος I ίαχριάρχου· συντε- θεϊσα παρά του ταπεινού Μιτροπολίτου Γάζης κυρου I Ιοΐσίου, τούπίκλην λιγαρείοου του Χ,ιοπολίτου.

In curendu vomii da o aualisă a acestui intere­sanţii manuscriptu; de o cam dată comunicăinu aci numaî câte-va observaţiunî curiose ce se afla în car­tea I, cap. 4, asupra numeralul patriarchilor ortodoxî.

Iu capitolulii 2 şi 3 Paisie istorisesce înfiinţarea patriarchieî în Rusia; cum patriarcliul Ieremia de Constantinopolu, venindu in Moscua spre a cere aju- t<5re, a proclamaţii pe Iov patriarcliii; cum doui ar- cliiereî greci şi anume: Dositeiă Monemvasias şi Ar- senie Elasonos, cari însoţiaă pe Ieremia, aii stăruită să opriscă pe acesta de a face unu ase mine a actii' ia ­ră o hotărîre sinodic^scă şi iară consimţimentulu ce- lor-alţî trei patriarch!; citedă o parte din epistola patriarchuluî Meletie de Alexandria unde imputa lui Ieremia acestă illegalitate; şi arata intine cum s’au împăcată lucrurile. Apoi în capitolulii 4, intitulat u

„ Resumatii al privilegielorii patriarckicescî", Paisie caută a justifica înfiinţarea patriarcliatuluî în Rusia.

Cnni că Biserica chreştină, dice Paisie, trebuia să aibă cinci patriarchate, s’a predis deja de prooroculii Isaia care (lice (cap. 19, V. 18):

„In dioa aceea cinci cetăţi vor fi în pământul E- „giptul, vorbindu limba Canaanuluî şî jurându în „numele lui Savaoth. Una se va numi Asedec“.

Aceste cinci cetăţi închipuesc cetăţile unde s’au în­fiinţaţii patriarchate care cu drept cuventii s’aii numiţii eapite ale celor alte biserici, greceşte KAPAI, unii cuvent care arată tot de odată şi numele acestor oraşe (K —Constantinopolu, A—Alexandria, P —Roma, A—Antiochia, 1—Ierasalim).Dar după ce patriarchul de Roma s’a separaţii de ceî-l’a lţî patriarchî ortodoxî a trebuitii ca să se înlocu<5scă prin alţii cine-va spre a se completa numerulii de cinci capite, şi f<5rte bine s a făcuţii că s a înlocuiţii prin patriarchul din Rusia, căci astfelii s’a păstrat litera JR.

Aceste cinci scaune patriarchicescî cu drepţii cu­ventii se potii compara cu cele cinci simţuri ale omu­lui, precum şi cu cele cinci feciore înţelepte (Math. 25, δ). Ierusalim, cjice Paisie, represintă fără îndo­ială simţul vederii, fiind-că aci s a vedutii ânteiu şi s’a cunoscuţii Domnul nostru lisus Christos, şi de aci .pomindii aceia cari l ’aii vă(Jutu, aii predicaţii evan­gel ia în t()tă lumea. Antiochia represintă simţulii mi­rosului, căci de aci a eşitii mirosulti cel bunii al nu­melui clireştinilorii şi s’a respânditfi până la margi­nile lumii; adică în Antiochia întâiu ati luat numele de chreştiirî aceia cari credeau în Christos; (Fapt. Apost.

NUMftRUL FATRIAKC'IIILOR ORTHODOX!

11, 26). Acesta o confirmă şi Evodiu care a succe­daţi! pc Apostolul Petru pe scaunulii Antiocliiei.

Roma represintă simţulft gustului, fiind-că aci a gustatti Petru m<5rtea de martirii pentru numele Dom­nului. A foştii dar trebuinţă, după ce Roma s’a dâs- părţitti, ca simţul gustului să fia repres eu tatii prin o altă Biserică, ca să nu remânâ Biserica fără gustu.

Alexandria represintă simţulu auduliiî, fiind-că aci, în Egipetti s’a audiţii prin Magi înfricoşata şi minu­nata scire despre nascerea Fiului lut Dumnedeu.

In fine, Roma cea nouă, Constantinopolul, repre­sintă simţulti pipăitului, care este mal general din­tre tote simţurile, de aceea şi Biserica de Constanti- nopol se numesce ecumenică, adică a totă lumea.

După acesta vorbeşte Paisie despre cele-l’alte Bi­serici autocefale, arătându. drepturile reale sau pre­tinse ale fiă-căreia din ele.

Z.

Posiţia m ateria lă a cleru lu i nostru

Sub acestii titlu publieămu maî la vale o petiţie, pe care şepte-spre-ijece prcuţi ruralî din judeţu l Bră­ila au adresaţii încă din luna lui Decembrie trccutii P. S. Episcopii a l Dunărei de jo s, St. Sinodu şi D-luI Ministru de culte. Plângerea preuţilor din Bră­ila este forte ju stă ; miseria clerului nostru sătescii a atiusti ultimul seu gradu, şi nu numai în judeţul Brăila, ci pretutindenea în ţară.

Ne gTăbimu dar si acum, ca tot-de-una, a reco­manda locurilor competente acestă plângere, şi a le ruga să bine-voiască a ţinea seină de cuprinsul eî.

„Cunosceţî suferinţele şi lipsurile, ce îndură dilnic clerul nostru din parochiele rurale. Cunoşteţî d’ase- mcnca, că tote legile şi regulamentele, privi tore pe cele-l'alte clase ale societăţeî, se esecută maî mulţii seu maî puţinii cu fidelitate; munaî legele şi regula­mentele, privi tore pe clerîi, remânii, în tot-de-una li­teră mdrtă.

„Deşi până acum nu este bine specificată îngrijirea materială, ce trebuie a se avea peutru servitorii alta­rului, totuşi disposiţiunele lege! comunale (art. 9 din legea modificata şi 11 din legea de la 1864) pres­criu categoric, că comunele rurale, ca şi cele urbane, suntii datore a îngriji de clerul şi biserica căriea apar­ţini!. Iar regulamentul St. Sinodii (promulgat la 18 78) in articulul 4 <Jice c ă : „pentru întreţinerea clerului de

P 08IŢ IA MATERIALĂ A C LER U LU I NOHTttl

pre la bisericile comunale se va lua de norma între­ţinerea clerului de la bisericile statului atâtu urbane cât şi rurale."

„Aceste disposiţiuni destulă de clare aii rei naşii uitate şi nimenea dintre conducătorii comunelor nu sau gândiţii a le aplica.

„Seimii că încercări de a ni se ameliora sortas aii făcuţii adese-orî; dar ele n’aîi trecutti nici-o-datâdin domeniul ideelor îu al realităţei. Ast-fel ne aducem u aminte de mai multe circulărf ale D-lor miniştri de interne, prin care puneii în vedere consiliilor judeţe­ne să observe a se aloca în bugetele comunelor ru­rale sumele, necesare pentru întreţinerea clerului şi a bisericeî.

„Scimu iarăşi, că în urma pârinteşceîinterveniri a înalt Prea Sânţitului Metropolitti Prim atu, se sezisază, anul trecutti Camera de chestiunea acesta şi s a şi vo- tatti o propimere a D-lui deputatti Pantazi ( ihica, pen­tru ase avea învedere, ca de urgenţă să presinte onor. guvemti o lege, regul&tcSre a posiţiei materiale a clerului.

„Tote aceste încercări gener<5se au remasti târa vr’imti resultatti practicii şi simţitti, căci nici consi­liile judeţene şi comunale, nici onor. Cameră n au luaţii nici o măsură până în presentii. Tar clerul a re- masii tot clasa cea mai demoşcenită în statul nostru.

„Fiindii că miseria a atinsii până la osii fiinţa nos­tră; fiindii că suntemii părinţi de familii şi prin ur­mare cu sarcini sociale numerose; ti in du câ, în fine, şi noi suntemii fii ai acestei ţeri, şi în urmare este justă a nu ti trataţi aşa de vitregii. De aceea sub­semnaţii preuţi rurali din judeţul Brăila venimu cu ferbinţi lacrămi şi ve rugă m i i ...............sa bine-voiţi

a ne ajutora şi a lisa fie puternica . . . . . autorita­te şi stăruinţă, spre a se regula o dată şi S(5rta nostră.

„ Până la regularea definitivă a sorteî cleruluî prin o lege specială, respectuos ve rugăm ϋ , ca se mijlociţi a ni se face prin consiliile comunale şi judeţene, ce acumti suntu chiar convocate, înbunătăţirele strict reclamate de necesităţile actuale.

Suntemii a ............ eu respectti, prea plecaţi servi.(Urm tză sininăturile a şiptc-sprc-dcce pretiţt).

1881 Decembrie. (Posta).

R e s u m a t O de lu c r ă rile S â n t u l u i Sinodcidin

SESIUNEA DE TOMNA A ANULUI 1881

St. SinodCI s'a deschisu la 5 ale lunel Noemvrie prin de- cretu regaiu, citiţii de D-nul Ministru al Cultelortl şi Instruc- ţiunel publice. După citirea discursului I. P. S. Mitropolit Q Preşedinte în care s'a atinsti cestiunile : înfiinţarea Facul- tăţeî de Theologie; resultatul lucrăreî comisiuneî însărcinate cu instalarea tipografiei pentru reimprimarea cărţilom bise­ricesc! şi îmbunătăţirea stărei materiale a clerului laicu; D-nul Ministru de Culte şi Instrucţiune arată în amănun- ţiume St. Sinodti mesurile ce guvernul Maiestăţeî Sele Re­gelui a luat în privinţa a câte trele cestiunile atinse de înalt P. S. Preşedinte în discursul I. P. S. Sele. Tot odată rogă pe St. Sinodti a se ocupa în acestă sesiune de organisarea Seminariilor şi regularea parochiilorti. La 10 Noembrie complectându-se numerul membrilor, St. Sinodti îşi alege secretarii biuroulul şi comisiunea de petiţiunl. Iea actti de adresa I. P. S. Mitropolitti al Moldovei şi Sucevei prin care comunică St. Sinodti efectuarea chirotoniel în Archie - reti a Archiimandritulul Narcis Creţulescu cu tidu de Bo toşanenu. Se iea actii de asemenea de 3 adrese ale D-luI Mi­nistru de Culte prin care supune la cunoştinţa St. Sinodΰ :i) Sancţionarea regulamentului St. Sinodti, respectivii de relaţiunile b ise r ic e s c i a le c lc r u ln î b is e r ic e î O rtodox e Române, cu creştinii e te ro d o cş î din R ega tu l R om ân iei; 2 ) Sancţionarea regulamentului relativii la rev isu irea ş i ed ita rea că r ţ i i oi·

b is e r ic e s c i rom ane , şi al 3 ) Resultatul mijlocirel făcută dc St. Sinodti, ca elevii seminarist! interni, carl dupe termi­narea cursului vor înbrăţişa vre un serviciu bisericescă, să fie apăraţi de serviciul militarii până voru atinge etatea canonică de chirotonie. Care resultatti constă în comunica­tul Onor. MinisterO de Resbelti, că va căuta a se conforma dispositiunilor St. Sinodti; dar că în materie de recrutare seminariştii urm^ză să se adreseze la timp cu actele lor dc scutire la cosiliele de revisie.

Mal departe St. Sinodti alege comisiunea pentru studia- rea proiectului de lege pentru seminaril. După acesta sule- vendu-se cestiunea regulărel parochiilor. I. P. S. Mitropolitu al Moldovei şi P. S. Episcopii de RomanU observă că St. SinodO a regulatei o dată printr'unti regulamentii paro- chiile, şi că prin urmare ar trebui să se aplice acela. I. P. S. Mitropolit^ Primaţii constată necesitatea de a se ocupa de acestă cestiune, arătândti că pe la unele locuri suntii parochil numai cu câte 2 0 de familii. I. P. S. Mitropo- littl alta Moldovei şi P. S. Episcopti de Romanti susţi- nându cele dise mal susU adaugU că pentru acesta, decă este că St. Sinodti să mal revie, să cerii nisce preparative care nu se potti avea la momentU; căci reclamă întinse co­respondenţe cu protoiereil şi chiar cu autorităţile laice ad­ministrative locale.

P. S. Episcopii de Romanii rogă pe I. P. S. preşedinte a pune la ordinea dile! petiţiunea studenţilor de la faculta­tea teologică din Cernăuţi. Cu acostă ocasiune P. S. Sa mal arată că la facultatea theologică din Cernăuţi mal sunt încă si alţi trei studenţi români cari din zelul lor cel mare către studiu s’ati hazardaţii a se duce cu spesele lor proprii, care acum le suntii departe de a le fi satisfăcătore, şi rogă pe St. Sinodti ca să intervină la Onor. guvernti să prevadă în budgetul anului viitorii subvenţiunl şi pentru aceşti 3 stu­denţi. L P. S. Mitropolitu al Moldovei comunicândti că şi 1. P. S. Sa a primiţii asemenea petiţiune pe care a reco­mandat o D-luI Ministru al Cultelor şi Instrucţiune! publice, arată tot-odată că şi la Athena este unii studentti duşii totii

KE8UMAT DE LUCRĂRILE 8-TU LUÎ 8INODC

cu spesele lui proprii, care acum de asemenea sc plânge câ are mari lipsuri; şi că prin urmare rogă pe St. SinodO, ca, cândfi se va face mijlocire pentru cel de la Cernăuţi să se facă şi pentru acesta.

Luându-se actii de referatul secretarului St. SinodO rela­tivii la cărţile cumpărate pentru biblioteca St. SinodO, se decide, pe de o parte a se trece aceste cărţi în inventariCi, iar pe de alta, ca pe viitorO să se cumpere cărţile numai cu avidul St. SinodO.

In două şedinţe P. S. Episcopii de RomanO dă citire Memoriului relativii la cântările bisericesc! precum şi unul regulamentii pentru editarea lor, dupre care St. Sinodti alege o comisiune din sânul s60 spre a revedea proiectul de regulamentii relativii la cântările bisericesc!.

St. Sinodti ascultândO raportul comisiune! de petiţiunl relativii la apelul preoţilor Emanoil Datcu şi Stefan Căli- nescu, care ati cutezato a face o hirotonie de preotu, con­tra sentinţe! pronunţată de consistoriul St. Mitropolii a Un- gro- Vlachiel, se unesce cu conclusiunile raportului Comisi­une! : — de a se respinge apelul p reo ţilo r în cestiune p en tru ca tui invocă nici unU mocivu de câta m iseria în ca re se găsescii, ş i că procedura consistorială este în totă regula, ş i sentinţa basată p e Sântele Canone.

In urmarea referatului unei comisiunl, St. SinodO auto- riseză pe preotul C. Moşescu, a şl retipări cartea: »Manual de explicarea litu rg ie î*, cu modificările făcute.

In alte două şedinţe se citesce proiectul de lege pentru seminariî, revfidut de comisiunea alesă spre acesta finito, faţă fiindO şi D-nul Ministru, şi se aprobă de St. SinodO cu ore-care modificări cerute de unii din P. P. S. S. membrii si de către D. Ministru.

Se citesce petiţiunea preotului Michail Pârvulescu din Ploescî, pe lângă care înainteză St. SinodO 3 exemplare din opera prelucrată de cucernicia s a : > Cur sil elementarii des­p r e dogm ele şi misterele religiuneî creştine«, cerendo apro­barea eî, şi St. SinodO decide a se trimite la comisiunile de revisuire respective. Cu ac6 stă ocasiune P. S. Silvestru Pi-

testenu arătândti că lipsesce unul dintre membrii Comisi- unel pentru revisuirea cărţilor didactice, St. Sinodu alege ca membru al acestei Comisiunl din Bucuresci pe D. Dr N. Nitzulescu.

Ascultându-se raportul comisiune! de petiţiunl asupra apelului preotului Nicolae Voinescu, fost în serviciul Bis. Isvorul-nod din capitală, in contra sentinţei Consistoriulul St. Mitropolii a Ungro-Vlachiel, St. SinodO aprobă conclu- si unea raportului, — de a se r e sp in ge ap elu l ş i a s e confirma definitivii decisiunea con sisto riu lu l d e ca ter is ir e , ca funda tă p e Sântele Canone, f i regu lam en tu l St. Sinodti. Idem rapor­tul comisiune! asupra apelului făcutCi de preotul Ilie Bor- cea din Comuna Valea-Secă, judeţul BacăO, în contra sen­tinţei consistoriulul St. Episcopii de Roman '.. St. Sinodti aprobăconclusiunea raportului, — de a se r e sp in g e apelu laces. tu i p r eo ţ i i ş i a se aproba defin itivii decisiunea con sistoriu lu l de ca ter is ir e ca zma ce este fo n d a tă p e leg e .— Cu acestă oca- siune St. Sinodti decide: i) Ca hotărîrile St. Sinodti rela­tive ia casterisirl să se comunice de către Biuroti Chiriar- chuluî respectivii, si acesta din parte’! s6 reguleze a se în­mâna apelantului prin protoereul respectivii o întocmai copie dupe adresa I. P. S. Preşedinte, luându cuvenita ade­verinţă de priimire; şi al 2) (după propunerea D-lul Mi­nistru) ca în caşuri de apeluri să se publice numaî hotărî­rile St. Sinodti, iarti nu şi totă discuţiunea urmată.

Se cetesce în două şedinţe proiectul de regulamentii rela­tivii la cântările bisericesc! redactatti de comisiunea St. Si- nodii, şi St. Sinodti aprobă acestii regulamentii cu ore-care modificări cerute de uni! din P. P. S. S. membri şi de D. Ministru.

In privinţa petiţiune! maiştrilor de musică bisericescă şi vocală—D-niî Gavril Musicescu, G. I. Dima si Gr. I. Geor- giu din Iaşi, St. SinodO unindu-se cu conclusiunile raportu­lui comisiune!, decide a nu da cursii dorinţe! exprimate de D-lor până ce mal ântâiii nu se va face colecţiunea de cân­tării biserisc! melodice, prevfidute prin art. 4 şi 5 ale regu­lamentului pentru regularea şi îmbunătăţirea cântului bi-

tiESU M A T DE L U C R Ă R IL E 8 -T U L U f SINOD f

sericescCi în România, votată deja de St. Sinodti; de şi pro­punerea făcută de menţionaţii D*nî, este destul de lăuda­bilă şi le face onore. In cestiunea apelului făcuţii de preo­tul Ion Cucu, din oraşul BerladO, contra hotărâre! consis­toriulul St. Episcopii de Huşi, St. SinodO iea următorea hotărâre : St. Sinodît cascză din hotărîrea consistorm lui Eparchieî de Huşi partea p r iv ito re la trim iterea p reotu lu i Ion Cncu pen tru totu-de-una într'o mo nas lire, fiind-că a- p lică o pedepsă neprevăzută p r in regulam entul de discipli­na bisericească a l St. Sinodît.

Relativii la petiţiunea cântăreţilor şi a paraclisierchilor dc la bisericile Statului din Urbea Iaşi, St. SinodO decide, a se trimite o întocmai copie de pe acea petiţiune şi adresaI. P. S. MitropolitO al Moldovei, pe lângă care se anexeză petiţiunea, D-luI Ministru al Cultelor, cu mijlocirea de a întorce luarea aminte la starea miserabilă a bisericilor şi a face să li se crescă salariile prin budgetul anului viitorO.

Ascultându-se raportul comisiune! de petiţiunl asupra adresei P. S. EpiscopO al Huşilor No. 956, prin cârc se su­pune Sântului SinodO caşul unei căsătorii în speţa a 5-a, Sântul SinodO decide, — a se răspunde P. S. EpiscopO al Huşilor, că preotul care a celebratO cununia în cestiune să se canonisescă, după cum P. S. Sa va găsi de cuviinţă. Şi totO-o-dată să se facă mijlocire la onor. guvernO, pentru pu­nerea în armonie a lege! civile cu legea bisericescă in ceea ce privesce căsătoriele.

In fine, St. SinodO a cercetatO şi aprobatO compturile ca­sei jurnalului Biserica orthodoxă romană pe anii din urmă şi pe al cincilea, precum şi pe a cărţilor de Te-Deumuri.

De asemenea a cercetatO şi aprobatO compturile comi- siunel însărcinată cu instalarea tipografiei pentru im prim a­rea cărţilor bisericesci, autorisândO totO-o-dată pe aceiaşi co­misiune de a continua cu instalarea şi chiar adm inistrarea noue! tipografii pînă la noua regulare din partea Sântului SingdO.

După tote aceste St. SinodO alege comisiunea pentru re· visarea cărţilor bisericesci care se compune din : D nil

V. A. Urechiă, Dr. N. Nitzulescu, Dr. G. Zotu, G. Erbicenu si P. S. Silvestru B. Piteştenu.

In decursul acestei sesiuni St. SinodO s a ocupatO şi cu mai multe cereri de călugăriri, dintre care pe cele în regulă le-a admisO iar pe cele-l'alte le-a amânatO.

în ultima şedinţă P. S. Calistrat Bârlădenul aducendO la cunoscinţa Sântului SinodO scirea că P. S. EpiscopO al Ar­geşului a oferitO Facultăţei de Theologie fondul de 3 0 , 0 0 0

lei pentru ca din venitul lor să se facă stipendii pentru stu­denţii de la acostă facultate. Sântul SinodO în unanimitate exprimă mulţumirile sele P. S. EpiscopO de ArgeşO.

TotO în acestă ultimă şedinţă sulevându-se cestiunea studenţilorO de la Facultatea Theologică din Cernăuţi, pre­cum şi de la Athena, D-l Ministru arată că pentru anul budgetarO viitorO ’i este cu neputinţă nu numai de a crea noi burse, dar chiar şi de a cresce pe ale acelor care le aO deja. Promite înse că va face totO posibilul ca din cheltuelele extraordinare ale Ministerului de Culte, se ajute pe acei de la Facultatea Theologică din Cernăuţi cu plata taxelor de înscriere.

t S ilvestru B. Piteşt<?nn.

Tipografia „Cărţilor Bisericesc!"

A C T ll D E I N A U G U R A R E

Astă-cji, Duminecă, R0pte-spre-dece Ianuarie, ora 12 din cli, anul mântuire! una mie opt sute opt deci şi doî.

în clilele Maiestăţilor Lor Regele CAROL 1 si Regina ELISABETA.

î n timpul Arclvipăstorieî înaltă Prea Sânţitulul Metropolită Primată al României D . D . Calin i c M iclescu;

Fiinda Ministru Secretara de Stata la Departamentul Cultelor şi Instrucţiune! publice, Ecselenţia Sa DomnulV. A. URECHlA.

Iar

Membrii activi al Comisiune!, întocmite pentru înfiinţarea Tipografiei „Cărţilor bisericesc! “ , fiindu : P. S. Silvestru Bălănescu Piteştenu, P. S. Innocent Moisiu Ploest6nu, şi Părintele Arcliimandritu Genadie Enăc^nu;

Ne-amu întrunitti în localul Tipografiei, sitnatu în strada Principatele-Unite No. 34, din cuI6rea Al­bastră, Bucureşti, unde imediat, dupa s&verşirea actului divinii alii sânţireî sântei ape, prin care s'a invocaţii darul Sântului Spiritu, pentru protegerea şi prosperarea acestui stabilimentu, eminamente 1 use-

ricescu şi naţionalii, s’a procedatu la tragerea primJ c«51c imprimate din jurnalul „Biserica Orthodox* Ro­mână", anul al Vl-lea (1882).

Drepţii care, spre eternă memoria, s’a dresaţii actul dc faţn,.

Membrii Coraisiuneî:

f S i l v e s t r u B . P i t e ş t e x u . f I n n o c e n t M. P l o e ş t j 6 n u . A r ch im . G e n a d i e E n ă c e n u .

Personele asistente:

M Moisiu Iconom.Protos. Valerian, preotO oficiantu. I V. T. Cusett.Avesaloni G corgescii.Nae G eorgescu.C. Bardczky.Popcscu loan.Tănasc Pavclescu.

Personalul Tipografiei:

Mircea Ion escu , dirigentu.Radu Grigorescu, coinpositoru.C. Brcese, maşinistu.Costica Georgescu, puitoru.Monah Gabriel, supraveghiâtoru.M . Toneiu, rotarii.1. Nicnlescu, rotarii.

JURNALO PERIODlCiJ ECLESIASTICO— Or·

A P A R E O D A T A P E I/CrnSTA

„Predică cuventul"II . Tim. IV. 2.

Misteriul Botezului "

O rig in ea ş i p u t e r e a h a r ică a botezu lu i d u p e în v eţă tu ra S â n te i S c r ip tu r i -fi a S ân te i B is e r i c i .

Botezul ocupă primul locu între mijloc ele dinafa- rice a sâuţireî omului. Pentru creştinii botezul este sânţiţii prin însuşi esemplul lui Iisus-Cliristos când l’a primitu de la loan (Mat. III, lo), în care timpii spiritul lui Dumnedeu s a pogorâţii asupra lui în clîipu de porumbii, iar vocea părintelui l ’a marturi- sitti de Fiu al seu, fiind cerurile deschise. In con­vorbirea cu Nicodim Mântuitorul înv iţa : „A m in. am in c ji c v o u e : d e n u s e v a n a s c e c tu e - v a d in a/ni şt

(1) Cu ocasiiuiea articolului intitulata : „Rcspunsii la uedomirircl»· unul cetăţianfiu, publicată îu No. al 6-lea din anul al \ -lea, am pro- misii că partea dogmatică a misterilor S-tei nostre Biserici ortliodoxa. si* va publica treptatei, dupe tboologia dogmatică a Arcbiepiecopului dc Cemicov Filaret. Acesta promisiune acum începe a sc aduce în împli­nire. Orî-ce preoţii, va adaoge multîi la capitalul cunoseiuţelor sale sp·· ciale, cetindfi cu atenţiune asemenea desvoltărt ţi esplicaţium ale inisteriilor S-tei nostre Biserici ortliodoxe.

din sp iritft, nu va pu tea intra intru împărăţia l%a D wnnedeftu (I<Sn ΙΠ, 5). Prin aceste cuvinte Mân­tuitorul arată necesitatea renascereî despre care vor­bise şi mai înainte, precum şi mijlocul de renaşcere; renaşcerea, dice El, trebue să se facă din apă şi din sp irt ta. Asemenea legătură de idei arătă că cuvintele Mântuitorului: spiritU şi apă aii însemnare determi­nată, pe când d£că le-am schimba înţelesul simplu şi natural, însemnarea lor ar fi nedeterminată. Chiar şiposiţiimea persdneî către care s'a dis aceste cuvinte, întăresce convincţiimea în propria şi naturala însem­nare a cuvintelor : apa şi sp iritu l. Nicodim scia bo­tezul cu apă. dar nu scia botezul efectuat de spiritti; şi Mântuitoriul î dice că este necesar şi unul şi altul. Pe lângă acestea, în urmarea acesteî convorbiri, ve­dem că şi discipuliî lui lisus ati botezat pe mulţi în pămentul Iudei, şi prin aceea iau făcuţii adepţii Lui (Ion III, 3 2 ; XXV, 26 ,C, IV, 1). Probă evidentă că lor le era cunoscută voia Marelui lor învăţătorii des­pre instituirea botezului, exprimată în convorbirea cu Nicodim.

lisus Christos înainte de înălţarea sea la ceru, trimiţendâ pe discipuliî seî în t<5tă lumea le-a ordo­naţii în modii solemnei cjicendii : „ M ergen du învăţaţi to te n eam u r ile b o tezându -î p r e e i în n u m ele Tatălui f i a l Fiulu i f i a l S ân tu lu i S p ir ită “ (Mat. X X V III).

Timpul cândii s’a manifestaţii acestă voe, probeză că botezul s'a instituitii de Dumnezeul ceriului şi al pământului ca unii ce esenţial şi necesar pentru mân­tuire ; iar legătura ideeî arată că acostă îndatorire să pune nu numai asupra Apostolilor, ci şi asupra suc­cesorilor lor. Cuvintele şi împrejurările acesteî ordo­

M1STERIUL BOTEZI’I.l:ϊ

nanţe lemuritu ne arată., că botezul se instituesce pentru toţi cei ce primescu învăţătura lui lisus.

Istoria Apostolilor şi epistolele lor arată că ei, câte-o-dată, puneaţi în vedere ascultătorilor ca Hă se boteze (act, II, 38 şi 41, IX, 18; XXII, 16), câte- o-dată chiar botezau — precum Filip pe Eonuch (act. VIII, 32), Petru pe Cornelie (act. X, 47, 48), Pavel pe Lida (act. XVI, 15) şi pe păzitorul temni­ţei cu familia lui (33); — câte-o-dată scriaţi despre botezii, ca despre o sciută şi neapărată condiţiune pentru a fi creştin ( I Cor. I, 18; Efes. VI, 5; EvreiVI, 1,2). T<5te aceste lucrări ale Apostolilor probeză că botezul este instituitu. de lisus Christos, care este capul Bisericeî, şi tot-o-dată este necesar pen­tru mântuire.

In S-ta Scriptură botezul se presintă ca o lucrare prin care se dă celui ce să boteză im deosebiţii char nevechitu.

Dupe învăţătura Sântei Scripturi, cel ce se boteză cu asemenea botezii, primesce ertarea păcatelor şi dreptul de participare fiască la darurile lui Dumne­zeii. Botezul să numesce d a dreptul botezii întru ertarea păcatelor (Act. Π, 38; XXII, 16). Apostolul arată Corintenilor că ei până la botezii erau desfrâ­naţi, idolatri, etc. şi în urmă <Jice despre lucrarea botezului; „ c i v a ţ i spălata, va ţi sânţi tu, va ţi îndreptată prin numele Domnului lisu s f i p r in spiritul Dumne­zeului nostru* (I Cor. VI, 11; IX, 10; Conf. Efes. V.26). Aci, aa) prin espresiunea υ aţi spălata, Aposto­lul lemuritti arată la spălarea cu apă; 06) Spălârei cu apă i atribuesce precum spălărea acelor păcate de care Corintenii erau pătaţi până la acel timpii,

■

aşa şi îndreptarea, sail aceia ce este totii una, dreptul de a se socoti îndreptaţi înaintea lui Duninedeii; cc) Spălarea şi îndreptarea a pus'o el în dependinţă, de numele Domnului, ea Răscumpărătorii, şi de spiritul lui Oumnedeii, ca sânţilor, etc.; (hi) în Botezarea eu apa aratîi puterea charuluî nevedutu, care comunica celui ce se botezii curăţire şi ertare de păcate.

Acelaşi Sânţii Apostolii scrie, că Cliristos a sânţiţii biserica „ curăţ indU-o cu bac dc apă în cuvcntil “ (Efes. V, 26); aici, a) este evidenţii că bac de apă se numesce botezul, şi curăţirea omenii or se pune în depedenţă de acesta bae ; acesta se întăresce şi prin însuşi sco­pul apostolului — care este de a arăta lucrarea dra­gostei lui Christos către noi; b) în cîiventil: îu care ? Apostolul exprimă vorba cuventu, fără articol, aceea ce vrea se clică că înţelege ce-va deosebiţii de baca de apă, d. e. învăţătura lui Christos în genere; şi pentru aceia cuventul aci determină numai pe sin­gurii botezul prin care este curăţită biserica, — de- osebindu’l de ori-care alţii botezii; şi prin urmare, es- primă cuventul, care necesanninte trebue a se pro­nunţa la botezul creştinii, pentru ca botezul acesta să fie botezul lui Cliristos cel curăţitor. Apostolul, vor­bind ii despre aceia ce a făcutu Christos pentru bise­rică, nu a avuţii necesitate a dice direcţii şi nici nu a dis (ceva) despre acel sânţi tor u, care prin meritele Lui săversesce sânţirea în bae de apă: dar el a lăsaţii a se vedea acea idee, când a vorbiţii despre luminareabise- ricei în cuvent. Prin urinare, apostolul atribuesce bo­tezului instituitii de Cliristos, puterea charică sânţi- tore, care lucră 111 unire cu cuventul determinativii,

Mai departe Apostolul (Jice credincioşilor, „că voi

cu toţii sun lefi j i i dl Iul T)uin ι κ ί Ιι ί ι p rin credinţa intru Christos Jim s . C ă , orl-câţi Întru Christos ν ’ctţl bote­za ta , in Christos v’a fl şi îm brăcat11. (Gal. IU, 2lî,27). Aici, aa) cuvintele din urma ale Apostolului confirmă adeveritatea celor danteiu; credincioşii, dupre, cuvintele Apostolului s’aii făcut prin bo- tezu fiî aî luî Dumnedeii, pentru ca s’au îmbrăcaţii în Christos, s6ti aceia ce este totti una, aii primiţii chipul luî Christos celuî drepţii (Confr L. Cor. XII, 13). lVm urmare, bb) Apostolul atribue botezului acea putere, că prin el cei ce se boteză sefacu asemenea dreptu­lui Christos, iar prin acea şi fii aî lu î Dumnezeii, şi prin urmare, primes cu dreptul la viaţa şi fericirea eternă. In acelaşi înţeleşii an înveţat şi Mântuitorul diethid : Cel ce va crede şi se va boteza mântuiso-va (Marcu XVI, 16).

„ Căci printr unii spiritii, ascrisii apostolul, noi toţi întrunii corpii ne-ani botezatii, ori Iudeii, ori Elinii, uri sclavii, ori cel liberi: f i toţi întrunii spiritii ne-am adă­paţii“ (I. Cor.XII, 13). Cuvintele acestea arată, ca prin misteri(5sa lucrare a spiritului Iul Duumedeu, care sa face la botezu, cel botezatii face parte din corpul luî Christos, din Biserică, şi totu-o-dată începe a se folosi de drepturi la darurile iubirei luî Dumnedeii ce se dau prin Christos pentru biserica lin.

O altă lucrare nevecliită a puterii charice care lu- creză în botezu constă în acea, ca cel botezatii intra în viaţa charică şi primeşce puteri de a vieţui con­formii voieî luî Dumnedeii. Ast-fel de lucrare a trib u- esce Mântuitorul botezului (Ion III, 8, 5,), nuinin- du’l renaştere din apă. El învaţă ca prin lucrarea Sân­tului Spiritii iu botezu omulu se ren as ce, se face oinU

m is t k k Pl’ i . B U T E Z U I.L 'T ______________69

noii. cu predisposiţiunî cspubilc de a intra ui mipcrii- ţia luî Dunuiecjeii; iar atribuiudu lucrarea renaştereî precum Spiritului aşa şi apeî, evidenţii arată că apa botezului uu este numai unii seninii a l charuluî.

Apostolul 111 Epistola către Tit (III, 3, 5) vorbesce mai ânteiii, că şi noi — care acum nesimţimii bine dispusî, dupre spiritu—eram, o re cândti f ă r ă d e minte, neascultători, etc. dupe aceia adauge : „nu d in lu cru ­rile c e le întru drep ta te ca r e amti fă cu tă noii, c i dupre a Iul milă n e a mântuită p r e noi p r in baia n a scer e i cea d e a doua, ş i a în ou irei Sântu lu i S p ir itău. Aici, aă) botezulii se presintă sub forma spălăreî în bae ; bb) baea renascereî se presintă nu numai ca semnul re­naştereî, der şi ea însăşi se numesce bae renăscăt<5re, şi lucrarea eî se numesce alt-fel înoire; cc) Asemenea lucrare a eîsS pune în depedenţă de puterea Sântuluî Spirită, iar nu de faptele drepţilor; dd) In fine, fiind-că Apostolul presintă starea celui ce se renaşte prin charii în baea botezului, într’unii chipti cu totul con- trariii stăreî celui nerenăscut prin acostă bae : apoi arătândii în botezul cu apă puterea charică care lu- creză misteriosii, atribuescelucrăreî acesteîputeri, pre­cum slăbirea inclinaţiunilor către pecatti, care aii dis- pusu pe omii la diferite lucrărî şi cugetări pecătuale, aşa şi cumunicarea unui noii principiii de viaţă spi­rituală, celui ce să boteză.

Şi dar, învăţătura revelată relativă la puterea mis- teriosă a botezului creştinescu constă înurmătdrele:a) prin botezii să iartă, celuî ce crede în Christos, tote p icatele şi primesce dreptul de fiiti a l lu î Dum­nezeii, ertândui-se, prin urmare, şi păcatul orig inal;b) prin lucrarea botezului puterile spiritului să înno-

MISTER1UL BOTEZL'LUÎ

escii, şi prin urmare să slăbesce şi lucrarea corup- ţiuneî eriditată.

Sânta Scriptură nici într unii locii nu ne spune, câ prin botezii să nimiceşte cu totul corupţiuuea eridi­tată., din contră şi renăscutul esclamă : „ D a c a (licorn că p ă c a t n u este î n tr u n o i , p r e n o i în ş in e ne în ş ă tă m U . “(I I<5n I, 8,).

Totu. în acestii cliiptisăpresintăm isteridsele lucrări ale botezului şi la părinţii B isericei şi în înveţa tura comună a ei.

Părinţii Bisericeî aii numiţii botezul bae misteri- <5să (1), bae mântuit<5re (2) curăţire mântuit<5re (3), charii al piuierei de fiiu (4), apă a vieţeî (5), bae a renascerei (6 ), causa a înoirei şi a renascerei (7).

Din aceste numiri al£ botezului se vede îndestul de lemuriţu că părinţii bisericeî au atribuitti miste- riuluî botezului o lucrare misteri<5să şi mântuitore a charului, şi aii reportatii la acestă lucrare ertarea şi curăţirea pecatelor celui ce se boteză, precum şi in­troducerea lui în biserica creşcină şi comunicarea unei vieţi harice.

Aceste lucrări ale botezului, eî le-aii descristi şi cu cuvinte lemurite. Aşa, St. Ion Chrisostom a scrisu des­pre ceî botezaţî dicendîi: „Iată să bu cură d e lib erta te aceia, ca re mal înainte eraiX s c la v i ; ş i acum ei, nu n u -

(1) Sânţii Efrem, Gregorie Nisul.(2) Sântul M. Iustin. Dialog cu Trifon.(3) S. Ambrosiu, De interpret, Daniil 2,4 § 14. Tertulianu — despre

boteză, cap. 5, 6, 7.(4) S. Efrem — despre amore şi misericordie. M. Vaeile— despre

botez. Convorb. 13. cap. 5.(5) Iuatin Dial, cu Trifon, cap. 14. Ciprian epist. 63 către Cîcilin.(6) Theofil către Autol 2, 16.(7) Grigorie Nisul. Cuv. la Nascerea lui lisus Christos.

MISTERII'!. BOTEZULUI

măi simţii lib eri, c i ş i sânţî ş i d r ep ţ i ; nu m imai sunift drepţi, dar ş i fii , su cceso r i ş i m em brii; nu numai suntir membrii, c i ş i b iserică a Şpriţu lu i. Vecpi, câ te suntU darurile botezului“ (1). St. Grigorie de Nazi auz araţii că în botezti este aşa de strânsa legătu ră a apei cu pu­terea Sântulu i Sp iritii cum a foştii şi este între cele două naturî ale lu î Iisus Christos (2 ). „ Să p ogd ră Spiritu l din cer ii —a dis T ertu lian— ş i rem ane asu­p ra apel, sânţindU-o p r in sine, ş i sânţită f i in d ea , im­prim ă pu ter ea sân ţen ieî “ (3). S -tu l C iril a l Ierusali­mului, esp lică m inunaţii de bine credinţa bisericeî, re lativă la lucrarea nevedută a botezului, când d ic e : „Apa cup rind e esterioru l, ia ră Sp iritu l în tr unii chipti nepricepu ţii spa lă p e în su şi su fletu l. Ş i c e te m inunedi f iea exemplu d e la unii corpii* neînsemnaţii, u şor, ş i în­ţeleşii d e toţi. Când f o c u l intră în gro s im ea feru lu i, atunci si p a r tea r e c e s e înfierbântă, ş i c e a în tunecată să luminedă. D eci dar, da ca f o c u l , ca r e d e a sem enea este una co rp ii, p ă tr unclend co rp u l f e r u lu i lucreză cu aşa uşurinţă , apoi d e c e te m iri d a ca Sântu l Spiritii in­tră în in ter io ru l su fletu lu i -?u (4)

t Silvestru B. Piteştânu.

(1) Ouiil. c&tre ccT (lin nou luminaţi. r J ) Cuventu despre boteztL(3) De Baptis. c. 4.(4) Cuv. 17 c&tre cei chemaţi. Toţii aşa de lemuritu a vorbiţii des­

pre puterea churieă a botezului »S. Varnava în Epistolia sa iţ '2; Iriueiu Arlv. Iiacr. lib. 3. c. ] 9 ; Cyprian lip. 2 ; 8. Vasilic Cont. Kvnoin. lib. 385.

Oficiele bisericesci

După constituţiunea Bisericeî orientale, Episco­palii însărcin^ză cu o parte a afacerilor sale relative la administraţiunea eparchieî sati la eser citare a juri- dictinnii sale, pe clericiî capabili din eparchia sa *, sau elii se servesce întru acesta de consiliele lor. Ase­menea clericî suntii chiemaţi maî cu deosebire a ajuta pe Episcopii şi în funcţiunile sale liturgice, spre a da serviciului divinii o splend(5rc maî mare.Tu ac6sta privinţa se face o deosibire între clericii destinaţi numai pentru serviciul divinii, şi între aceia cari aii deosebite servicii bisericescî.

Serviciele cu care suntii însărcinaţi clericii catedra­lei episcopale se numescti în general o ftc ie e c c l e s ia s - tice, iar clericiî însărcinaţi cu ele se numescu dem n i­tari (boeri) ecclesiasticî (άρχοντες) sau. o ficia li.

Pentru înfiinţarea şi desvoltarea instituţiuuii oti- cielor bisericesci aii contribuiţii în istoria Bisericei orientale mai multe momente :

a) P resb iterh d ti d in tim purile v e ch i a le B is e r ic e i , adică adunarea permanentă a presbiterilor ataşaţi la unii scaunii episcopalii, şi cari formaţi Consiliul epis­copalii. Ca modelii pentru acestu. consiliu episcopalii a serviţii sinedriul din vechiul T estam entii; în să pe

(1) Dr. Jos. Zhishman, Die synoden und die Episeopal-Amter tn dor Morgenlsendischen Kirchc. Vien 1867 pag. 81) urm.

74 OFIClELE BISERICESC!

lângă competenţa judiciară ce avea siiiedriul, 8’aîi adeogatu presbiteriuluî chreştiuii cele mai impor­tante afaceri ale Bisericeî episcopale îu genere.

b). Tradiţiunea ec lesia stică . La splendorea cres­cândă a Bisericeî şi cu înmulţirea afacerilor de la bisericile episcopale, Episcopul era siliţii, pe lengă Consiliul clericilor seî, să ceră sprijinul lor şi în al­tele. Ast-tel instituţiunile piose şi darurile ce se fă- ceaii Bisericeî, reclamaţi unii anume economii; pen- tru aperarea drepturilor şi avereî Bisericeî era tre­buinţă de un advocaţii; pentru îngrijirea purităţii şi a respândireî înveţătureî era necesitate a se numi unul saii mai mulţi esplicători aî Sântei Scripturi; solemnitatea serviciului divinii care reclama presenţa maî multor diaconi, a daţii nascere institutiuniî arclii-rdiaconatuluî. O dată înfiinţate aceste institute, aii foştii păstrate apoi în Biserică tradiţional.

c), Ccmonele. Institutul oficielor eclesiastice a a- vutii şi confirmaţiunea canonică, căci în sântele ca- none se prescriu sau se prevedii multe din aceste oficii. Aşa s. es. canonulii 7 şi 8 al sinodului de la Gangra; can. 2 şi 26 al conciliului de la Chalce- don; can. 7 al conciliului al 6 -lea şi can. 11 al con­ciliului al 7-lea ecumenicii.

d). Legile bisericescî. Aci aparţinu disposiţiunile respective ale patriarchilor şi ale imperatorilor chres- tinî, care disposiţiunîaii foştii sancţionate prin primi­rea lor în cărţile bisericesc!.

e). Oficiele curţii imperatorilor bizantini. Câte-va din oficiele eclesiastice, cu deosebire acelea care se referă la afacerele cancelariei, ’şl datorescii originea

sistemului bizantinii de funcţionari sau ceremonia­lului curţii de atunci.

Numărul şi cercul de activitate al oficielor ecle- siastice suntii însemnate în anume cataloge biseri­cesci de întindere mai mare sau mai mică. Dar aceste catal<5ge se acordă între ele numai în privinţa oficie­lor superidre; cât privesce însă oficiele inferiore si funcţiunile bisericesci, ele diferă în multe puncte. 1 )ar prin comparaţiunea mai multor asemenea cataloge se p(5te stabili o sistemă a oficielor eclesiastice dupe cum o arătămii mai joşii. Mai ’nainteînsă observam ii, că oficiele se împartu în oficie ale c h o m lu l (strana) drepţii, şi în oficie ale chorului stângii, avendu-se în vedere locul ce ocupă aceşti demnitari în Biserică în timpul cândti oficia Episcopulii.

Oficiele chorului drepţii se împartu în oficie su pc- riâre şi oficie inferiâre. Oficiele superitSre se subim- parte în trei pentade. Oficiele chorului stângii se de- osibescu în oficie care se cuvinu presvitexilor şi dia­conilor şi în oficie ce se cuvinu psalţilor şi anag- noştilor.

A. CHORUL DREPTtTa) Oficiele superitfrc

I . An tâia pentadd1. Economul2. Sacelariul.3. Scevofilax.4. Chai*tofilax.5. Sacellion.(6. Protecdicnl). ·

I I . A doua· pentadd.1. Protonotariul.

3. Referendarral.4. Logothetul.5. Hipomnimatograful.

I I I . A treia pentadă.1. Protecdiciil (Vedî prima pentadă, No 6).2. Hieromnimon.3. Epigonaton sail Hipogonaton.4. Hipomnimon.5. Didascalul sau învăţătorul Bisericeî sail ti teologul.

b) Oflciele interiore1. Archidiaconul.2. Al doilea Diaconu.

B . C E D R U L S T IN G tJ

a ) Oficiele ce se cuvină p resviterilor şi D ia co n ilo r.1. Protopresviterul2. Defterevon sau al doilea presbitera3. ExarchuL4. Archon sau Proistosul Bisericelor

a. Archon Bisericelor parochiaJeb. archon Monăstirelorc. archon antiminsielord. archon Evangeliel

5. Catechetul6 . Periodeftul (circumcursator)7. Vutistul (immersor)8 . Funcţionarii cancelariei episcopale :

a. Avocaţii subordinaţî Protecdicului.b. Cei asupra petiţiunilor.c. Cel însărcinaţi cu ţinerea ordineîla dicestcriele bise

ricescî.9. Funcţionarii pentru institutele de caritate :

a. Orfanotrofulilb. Numodotulu sau înipărţitorul notelor.

ajutorii seî

OFICIELE BISERICESCÎ 7 7

10. Eclesiarchulu.b) Oficiele ce se cuvinit psalţiloi' f i ancujnoştilor : aa) Pentru cântările bisericescî :

1. Protopsaltul.2. Cel douî doiraesticî.3. Cei doi primiceriî.4 . Archon sail Şefulft contakielor.5. Kanonarchulti.6. Proximulu.

bb) Pentru cetirile bisericescî :1. Şeful anagnoştilor2. Nomiculti.

cc) Pentru afacerile cancelariei:1. Primiceriî notarilor.2. Hartulariî stifl funcţionarii primei pentade.3. Domesticii patriarchalî sail episcopali.

dd) Pentru servi ciulii divină.1. Laosinactul sail adun&torul poporalul.2. Catigiriarulii sau. îngrijitorul Bisericeî.3. Eftaxias sau. păzitorul banei ordini.4. Cel asupra lumînitrilor şi a candelelor.5. Ostiarii sail portarii.

L a chond stângii aparţin îi fi următorele diaconii sau ser­vicii bisericescî :

1. Deputaţii.2. Lampadariî.3. Domesticii uşelor.4 . Theorii sail Neocorii, păzitorii vaselor bisericescî.5. Camisaţii.6. Candilaptiî.7. Vastagariulti sau Vastiariulii.8. Mirodotnl.9. Candatariul.

10. îngrijitorul amvonului.11. Decanul.

In numerele viittSre vom vorbi despre fie c aceste oficie şi servicii bisericesci o parte.

CIRILPărintele alfabetului cirilicii.

Ciril, pre care de ordinarii îlft numescu. inventatorul alfabetului eirilicti, are o importanţă fdrte mare pentm istoria şi literatura românescă. PSnS la începutul ju- mătăţeî a doa a secuiului curenţii, Românii aii făcuţii usti de alfebetull ui Ciril şi istoria lui Ciril are o f<5rte mare importanţă şi pentru istoria evului me^iu a Ro­mânilor. Ciril cu alfabetul seu a lucraţii nu pentru Slavi, dar pentru popdrele dela Dunărea, şi de aceia biografia agentului principalii al culturei acestor po- p<5re este egalminte importantă atât pentru Slavi, cât şi pentru Români, carii în evul mediu aii avuţii vieţa istorică comună cu a Slavilor. De aceia noi ne-am decişii, ca aici să facemu cunoscută Românilor bio­grafia lui Ciril, părintele alfabetului cirilicii, care al- fabetii secule întregi a foştii organul ecsprimărei cu- getărei românesci şi tot-o-dată unii organu, care cu mulţimea semnelor alfabetice se apropia forte mult de mulţimea si variatiunea sonurilor limbei nc'>stre.T ? T

De ordinar, atât istoricii slavi, cât kiar şi cei occi­dentali, aii făcuţii pene acum o mare confusiune în datele biografice, relative la persana lui Ciril, părin­tele alfabetului cirilicti. Unii faeeu pre Ciril fiiu al rasei slavice, alţii au cre^utti, că el este grecii de ori­gine, şi noi am afirmaţii în studiul, BCreştinismul 111

80 PĂRINTELE AI.FAIIETL'Ll'l c u a u r c t

Dacii că Ciril şi cu Metodic sun tu fii a î uneî fami­lii din jurul Tesalonicului. P. S. Porfirie Uspcskiî, cu­noscuţii lectorilor noştri din alte studii, ne presiută, unu noă studiă asupra personeî luî Ciril, pre care studiu îlu are formaţii pre basa unor date istorice, cu totul necunoscute publicităţeî, şi specialminte, pre basa uneî cărticele, găs ită în monăstirea din muntele Atonului, Hilindarul. Dupre studinl P. S . Porfirie suntemu datori, ca datele biografice, relative la Pă­rintele alfabetului cirilicti, să nu fie confundate între dînsele, şi de altă parte, că acestă alfabetă, care a foştii usitată pene în timpurile de pre urmă şi de către R om ân i conţine elemente, care aparţină la mai multe pers<5ne, cu numele de Ciril, şi în fine, că acestii alfa- betu nu este slavicii. Dar mai specialii :

Celii întăiii Ciril, care se mai numesce Tesaloni- c<?nul, şi filosoful bulgarii, era grecii de origine, năs­cuţii în Cadokia (Capadocia) şi instruită în Damasc, de unde a trecută în Alecsandria Egiptului, înainte de anul 680 dela Christos. Aici el, aflându-se în Bi­serica Patriarchieî, a audită vorbindu-i-se din altară: „Cirile, Cirile, mergi în pămentul celii întinsă, la poporele slavice, care se numescă Bulgari (a ) ; fiind că Domnul te-a predestinată pre tine, ca să le dai lor credinţă şi leere “. Ciril, audindu acostă voce, s a în-T T O 1 1

tristată, căci nu scia, unde se află pământul bulgară. Cu tote aceste, el s’a dusă în Cipru, dar .şi aici n a pu­tută afla nimicii despre aeestă pămentă, şi era să se înt(5rce în Egipt. Tcmendu-se înse ca să nu se aseme-

(a) Notămfi aici, că numirea <le bulgari este generică, care nu repre- sintă pre uaţiunea bulgară, ci pre tote poporele de Ia Dunărea, care se mai numescu. şi slavice.

PĂRINTELE ALFABETULUI C3RILICU

neze profetului Tona, el a mers ii m aî departe, prim la insula Crit, şi a ici i s'a comunicaţii, că e l trebue sa se duce pene la oraşul Tesalonic (a). Deci s a du.su el la Tesalonic şi preseutâudu-se MetropolituJuî loan, î-a comunicaţii intenţiunea lui. Atunci Metropolitul î-arespunsu : „O, bătrînuleegumenii, Bulgarii suntu antropofagi şi eî te vorii mânca şi pre tineu. Ou tote* aceste, Ciril s’a duşii în p£ţă şi aici a audiţii pre Bulgari vorbindii. In aceste momente inima lu i s a întristată şi „era ca în iadii şi în întunerecti". Intre aceste, venindii Pascele, Ciril a eşitii diu Biserică, şi s’a aseejatii pre scara cea de marmura, jnmendu­se pre gânduri şi fiindîi triştii. De o dată i s a pre- sentatii unu ponunbelu, care ţinea în ciocul se îi o sforă, de care atârnau nisce scândurele roşii, şi pre care le-a lăsaţii pre umeml lui. Ciril a numeratu scân- durelele, şi găsindu-le în numerii de trei deci şi cinci, le-a puşti. în sinii. După care, ducendu-se el la Me­tropolitul, scândurele aii întratu în corpul lu i Ciril, şi el pene la atâta uitase limba grecă, îu câtii, în vi tatii fiindti de Metropolitul la masă, el nu maî înţelegea ce vorbescu Greciî. Aicî s’au adunaţii Tesaloniceniî, se miniuiati şi îl eăutati pre dînsul. In acelaşi timpii marele Principe Desimir al Moravieî, Radicoî al Pleslavieî şi toţî principii bulgari s’ati adunaţii în jurul Tesaloniculuî şi luptau contra oraşului mai mult de treî ani, vSrsându-şî sângele. La înkierea păceî, Bulgarii aii puşti între alte condiţiunî, ca „să ni dea noă pre acela,, ce ni l a trămisti Dumnedeti-. După ce Ciril a foştii da tu Bulgarilor, ei 1 au primi tu

(a.) îsotămG, că Tesalonicul cu îuipre j uriruelo era locuiţii dc nele romane din Sirm iu (Creştinismul în Dacii).

*

PĂRINTELE ALFABETULUI ClRILICl’

cu bucurie, dueendu-lii 111 oraşul Ravena, ce este la rîul Bregalniţa (a). Acolo Ciril le-a scrisu lor tret deci si cinci de litere, pro care eî îndată le-aii în- vetatu, făeendu progrese mari, si apoi au primiţii si credinţa ortodocsă, fi indii botezaţi. Şi tote aceste se recunosceu de unu actu al luî Dumncdeii.

Ecă decumentul istoricii, pre basa căruia se sta- bilescti datele istorice de mai sus, pre care noi ΐΐϋ pre- sentămu aici în traducţiune de pre originalul slavonii:

„Cuventul luî Ciril slavenul, filosoful bulgaru din Tesalonic".

„Şi a fostă vieţa (nascerea) mea în Cadokia (Ca- padocia), iar înveţătura mea în Damasc. Intr’o di stăm 111 Biserica cea mare a Patriarchieî de Alecsandria şi a foştii către mine unii cuventu din altarii, care îmi dicea : Cirile, Cirile, mergi în pămentul cela îu- tiiLsii şi la poporele slavice, care se numescii Bulgarî. Ţie îţi pormicesce Domnul, ca să-ϊ întorci la credinţa si să-le dai lor lege. Iar eu main întristatu forte, căci nu sciamu 111 ce parte este pămentul Bulgarilor. Dar m’am duşii la Cipru şi nu şcieti să-’mî spune despre pămentul Bulgarilor şi voiam ii să me întorcu, dar m ain temutii, ca să nu me facii, ca profetul Iona. Şi după acesta m’am duşii la Crit şi aici mi s a spusă,ca sa me ducii la oraşul Tesalonic. Şi m’am duşii şi m ani presentatu Metropolituliii loan, şi îndată, cein'a ve- diitii, el a rîsii de mine forte şi mî-a (lisîi : o bătrî-

(a) Oraşul Ravna (Ravena) era apropo de Aclirida. Acesta se vede dîntr’o inseripţnme de pre Psaltirea de Bolona : „Şi s’a scrisu (Psal­tirea i în oraşul Oehrida, în satul numiţii Ravna, şi pre timpul Impc· ratonilui Asan Bulgarul De unde resultă, că acestu satu era în îm­prejurimile Aebrideî, şi el, pene lu strămutarea capitalei, a fostu oraşu, şi aici se vede, că trăia Ciril. (jţpeiw. cjaBHH. HaMflimniicii CpesiiecKaro c. π. 1868).

nule egumenii. Bulgarii siintu mâncători de omeni .şi te vorii mânea şi pre tine. Main duşii la torgii şi am audiţii pre Bulgari vorbindu, şi inima mea sa sp ă i- m eu tatu în mine şi eram ca 111 iad i i şi în întunerecfi, Şi într o di, adecă 111 S-ta Duminică, 111 am dusă la Bi­serică şi şedemă pre scara de marmură, cugetând u şi întristându-me, şi ecă că vedă unu porumbelă vor- bindă, care purta în ciocă o legătură de scândurele ro­şit, legate cu nodti şi mi le-a pusă mie pre umeri. Deci nuţnerându-le, le-am găsită pre t<5te trei deci şi cinci şi punendu-le în sînă, le-am dusă Metropoli- tuluî. Atunci ele sau ascimsă în corpul meă. Şi eii căutândă în mine limba grecă, după ce Metropolitul a trămisă de m’a invitată la masă, nu înţelegem n ceia, ce’ mîvorbiaă mie Grecii. Aici sau adunată toţi Tesaloniceniî şi se minunaţi de mine şi toţi căutaă să me vade. Deci aă aurită şi Bulgarii vorbindu-se de mine — marele principe Desimii* al Moraviei, Ra- dicoi, principele Preslavieî şi toţi principii bulgari, carii se adunase în jurul Tesolonicului şi luptaă de trei ani, versându-şi sângele şi cliceu : daţi-ni noî pre acela, ce este trămisă 1101 de la Dumnedeu. Şi cu modul acesta me dădură pre mine. Şi m au luată pre mine Bulgarii cu bucurie mare şi m’ati dusă pre mine în oraşul Roveni, de pre rîul Bregalniţa. Eă le- am scrisă lor trei (Jeci şi cinci de litere şi puţin i-am învăţată pre dînşii, căci ei singuri fac ou progrese mari. Şi eî (Jic<Să, tii trebue să ne înveţi credinţa or- todocsă, şi botezându-ne, să ne proaducî lui Dum­nezeii".

Să supuuemă de acum acestă cuventu criticei, ca să vedemă ce anume fapte istorice putemu avea din

PÂRINTELE ALFABETULUI CIRIBICC________________8 3

cuprinderea lui. Aici sc < .ice, ca egumenul Ciril a ti’iiitti la Metropolitul loan al Achridcî. Şi în adevfcr, ca î„ Achrida au foştii maî mulţi Metropoliţî cu numele de loan. Intaiii loan, carc a lu at ft parte la sinodul clbi Sardica (347); loan, care a foştii la sinodul al VT-lea ecumenicii (680); şi în fine, loan, care s’a chirotoni- sitii în Tesalonic, pre timpul ImperatoruluîAndronic celii tinerii (1328—1341) (a). Dar fiindu capre tim­pul lui loan îutăiii Bulgariî încă nu erau îu Europa, iar pre timpul lui loan al treilea alfabetul cirilicii era de midt în usu la poporele de la Dunarea, de aceia trebue să adinitemii, că Ciril, părintele literilor ci- rilice, a ti’ăitu în Tesalonicii pre timpul lui loan al doilea şi anume pre la anul 680. Cu acestii anii con- cade şi năvălirea Slavonilor asupra Tesaloniculuî, menţionată prin cuventul de maî sus al lui Ciril. Cu modid acesta şi în basa celor doe fapte istorice de maî sus, trebue să admitemii, că a lfabetu l cirilicii s e da to resce Iul Ciril, capadoco-tesa lon icânu l, ca re a trăită în jumătatea a doa a secu iu lu i VII-lea, şi nu lui Ciril, care a învăţaţii pre Slavonii din Moravia şi Pa- nomia în secuiul al lX-lea.

Acestă veritate istorică se maî confirmă şi prin alte fapte. In traducţiunea slavonă a Evangelieî dela loan, făcută de către Ciril, cel din secuiul al VII-lea se ci­tesce: „ B i H a iiU 'k B'k c j o b o . — La începutii era cuven­tul de 6 re-ce acelaşii tecst se traduce de cătr6 Ciril al secuiului a IX-lea astii-feliti.: „ncnepen ui; c j o b o — întâiii era cuventulu. Apoi trebue să luămti în consi- deraţiiuie şi asigurarea tradiţională a Bulgarilor, că

( a i Le Quicn. Oriens Cliristianus. Detlioccesi Hlirica, cui us caput Thesolonica.

PĂRINTELE ALFABETULUI ClKILICt

Ciril, părintele literilor cirilice, a remas mulţii timpii printre poporele de la Dunărea, în ore-ce despre Ciril, care a tradusu cărţile pentru Moravi, se scie, că el a predicaţii la Bulgari numai în trecetu. Pre lângă aceste, forma alfabetuluî cirilicîi semenii forte bine cu scris<5rea greco-ionică, carea se întrebuinţa în Capadocia, Palestina şi Egipt cu mult înaintea lui Ciril, fratele luî Metodie, care de ordinarii se consi­deră, ca inventatorii al literilor cirilice. Acesta se p<5te proba cu scrisdrea manuscriptului Biblieî de Sinaia, produsti al secululuî al VII-lea, cu manuscriptul Evangelieî de Tesalonic, scrisu la 835 după Chris­tos, cu manuscriptul Psaltireî de Palestina, ce se da- toresce anilor 862 şi în fine cu scrisorea mai multor papiruse, datorate seculelor al IV, V şi λ I, şi pro­duse în Alecsandria Egiptului, de unde a veniţii Ci­ril, despre care ni e vorba. El a vecliitu. acostă scrisore în locurile, pre unde îşi făcuse cea maî mare parte din vi^ţa sa şi pre 16ngă literile greco-ionice, el a maî adausti nisce semne, parte împrumutate, parte create pentru sonurile, ce nu-şî aveti unii seninii co- respundentii în alfabetul greco-ionicîi şi pre aceste semne le-a acomodatti la fonetismul, pre care el l a au<Jitii în Tesalonic. Aceste semne suntii : b—b, *—j, s —z, e—ţ, 4—c, ui—ş, a —şt, έ—a, u—î, i.—1, şi ic—iu. Şi din conţinutul cuventuluî se mai vede. că Ciril a auijitii în Damasc despre atrocităţile Bul­garilor în contra Grecilor şi aicî el s a decişii pentru creştinarea lor şi crearea alfabetuluî, propriii nu nu­mai limbeî Bulgarilor, dar tuturor limbelor. vorbite de pop<5rele dela Dunărea, şi astu-feliu a cautatii si

pre calea civilisărei acestor popore, să înlăture bavl >a- ria lor.

Pre lângă aceste, trebue să mai scimtt, că serviciul divinii se efectua în limba slavonă prin Bisericile de la Dunărea cu mult înaintea lu î Metodic şi a luî Ciril din secolul al IX-lea. Apoi adăugamu, că Sla­vonii din greci, adică Românii, scrieţi la anul 6 8 8

limba lor cu litere grece (a). Ambasada bulgară, dusă 111 Constantinopolti la anul 869, mărturisesce, că străbunii lor, venindii în Media. (678), au găsitii prin­tre popcSrele de acolo unu cleră grecu (b).

Afară de Ciril Capadoco-Tesalonicenul, despre care am vorbiţii pene aici, istoria ne presintă şi unu al doilea Ciril, supranumiţii Catana, dela oraşul cu acestu nume din Sicilia, şi care a creştinatu pre Ruşî la anul 8 6 6 sati 867, introducendă scrisorea alfabetică în locul celeî fonetice. El a foştii trămisu în Rusia de imperatorul Vasilie Macedonenul cu E- piscopul Alecsie, despre care se menţioneză în- tr’unti manuscriptii arabii, care cuprinde articulî de aî lu î Paisie L igarid, Episcopul de Gaza (c). Despre a ceştii Ciril menţioneză Bandurie, când arată modul, cum acestu Ciril a compuşii şi com­binată alfabetul : „Atunci ţinea împărăţia Roma­nilor Vasilie din Macedonia. El a primită cu bu­curie mare pre ambasadorii Ruşilor şi le-a trămisă lor pre ună Archiereă, renumită prin pietatea şi vir­tuţile luî şi cu acesta pre alţi doi bărbaţî, Ciril şi Atanasie, cariî de asemenea eraă bărbaţî virtuoşi şi forte înveţaţi, cunoscendă nu numaî s-ta Scriptură,

(a) BosiiHCEifi. VocEBa. 1855. pag. 191.(b) Lbirl. pap. 2dl şi 299.(c) TpyjţH KieBCKofl Dyx. No. X , 1877. peg. 88.

PĂRINTELE ALFABETULUÎ CfRILICt

dar dispuneţi şi de cunoscinţele umane. Despre dem­nităţile acestor omeni atesta scrierile lor. Ei, iner- gendu acolo, ati înveţatu pre toţi şi î-au botezatii, deprinclendu-î şi cu pietatea creştină. V&d end ύ bar­baria şi grosietatea cea mare a acestui poporii, men­ţionaţii bărbaţî au credutii de cuviinţă, ca sa-ί înveţe cele doe-dccî şi patru litere ale alfabetului elenii, pentru ca să nu decade de la pietatea creştina. De a- ceia eî le-ati săpaţii treî-deci şi cinci de litere şi i-ai'i înveţatupre eî. Numirile acestor litere suntii: az, buki, vede, glaod, (glagol), dobro, geest (îest) jivete, zelo, zemblea, îje, i, caco, liudi, mi, naş, on, pocoî, rîţă, slovo, tverdo, ic, fert, cher, ot, ţi, cerv, şa, şta, er, erî, cri, iati, iu, ius, ia. Pre aceste litere eî le învaţă şi pene acum şi observă pietatea.

Acestă istorisire ni amintesce maî multe fapte istorice, şi daii locii şi la nisce reflecsiunî importante. Ruşii în anul 864 aii asediaţii Constantinopolul din partea Mărei şi pre uscaţii, dupre cum se constată din nisce discursuri ale luî Fotie, adunate şi publi­cate de către P. S. Porfirie într’o broşură a parte.In acostă espediţiune Ruşii, dupre cum se probeza tot din acele discursuri, n’ati pututu lua Constanti- nupolul, prădândii numai şi jăfuindu împrejurimiic lui. La 8 6 6 , când pre tronul Rusiei se atia Miehail a l IlI-lea, iar la Constantinupolii Vasilie Macedo­nenii, Ruşii aii primiţii creştinismul, despre care mărturisesce Fotie în enciclica sa către Bisericile de Orientii, Atunci aii foştii trămişi la Ruşi predicatorii Alecsie, Ciril şi Atanasie, carii aii răspândiţii creşti­nismul şi temendu-se, ca să nu perele pre Ruşi din causa literelor grece, ei le-aii săpaţii litere proprii, adcca

le-aii daţii alfabetul lu î Ciril Capadoco-Tesalonicenul, care se afla în uşii la poporele de la Dunărea, nu- mindu-le cu numirile alfabetului foneticii (rjerojHjjiti), cunoscutu de mult Ruşilor. Cu modul acesta, cei trei predicatori, combinându alfabetul fonetică a l Ruşilor, care are o formă cu totul particulară, cu alfabetul cirilă, care se mai numesce în literatura slavă şi al- fabetă etimologică, eî aă elaborată alfabetul cirilică, introdusă mai în urmă şi la noi, unde semnele suntă de origină greco-ionică cu puţine semne inventate pentru sonurile proprii ale limbelor, vorbite de po­porele de la Dunărea, iar numirile slavice, împru­mutate de la alfabetul lor fonetică. Eca cuvintele, pentru care noi afirmămă şi în publicitate opiniunea nostra, că a lfab etu l c ir i licu , u sita tu ş i în litera tu ra rom ână, este unU alfabetU p r o p r iu lim belor, v o rb ite de p o p o te le d e la D unărea ş i cu num iri num a i s la v ice .

Acum deşi monumentele istorice nu ne comunică nimicii despre s<5rta viit<5re a colegilor lu î Ciril, to­tuşi despre Ciril avemă cunoscinţî positive, că el pre timpul lui Fotie, seă al predecesorului seu, a de­venită Episcopă de Catana, oraşă din insula Siciliel, carea a fostă sub dominaţiunea Turcilor, a Aglabi- ţilor şi apoi a Fatimiţilor, păn6 la Rejer Normandul, (1058), când aă fostă alungaţi de aici în modă de­finitivă Arabii şi Grecii, iar în respectul eclesiasticu în totă timpul acestei ocupaţiunî Sicilia a fostă sub admiuistraţinea Constantinupolulul. Despre Ciril mal scimă şi acesta, că el în adune! bâtrîneţe a murită 111 oraşul Catana şi a fostă înmormântată aici. (a)

(a) Bo,lflHCEÎti. O BpeMCIIH nposcxox/ţciflff CJIcUJflHCEHXTj IIHCLMCW·· Moseva. 1855. pag. 68-70.

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICC. 89

Penă aici noî am ecspusti datele, relative la alfabe­tul cirilicii, care se datoreseti luî Ciril Capadoco- Tesalonicenul, precum şi acele, care se datoreseti luî Ciril de Catana, de acum vomu studia datele rela­tive la Ciril, fratele luî Metodie, care de ordinarii sc consideră, ca părinte al alfabetului cirilicii.

(Va urma). Ârchim. Oenadic Eităc&w.

Starea monastirî lor

In celii din urină timpii s’aii publicaţii în maî m ulte jurnale uisce denunţări forte grave asupra unora din m onastirile nostre, mal aleşii asupra unora din monas­tirile de călugăriţe. Nu scimii întru c â tii aceste de­nunţări suntii fondate; sigurii însă este că ele facti unti mare reii instituţiiuiiî monachale, fiindii că publi­cul, cetindii necontenitu asemenea fapte scandalose, fără a ’şl da ostenela de a cerceta deca ele suntii adevărate saii nu, concepu în cele din urmă pe ne­simţite o mare antipatiă şi ură chiar în contra mona- chismulul.

Nu voimii a lua aci în apărare starea actuală a mo- năstirilorii nostre. Scimii f<5rte bine, că astădî rarti se mal găsesce între monachî spiritidii acela de care eraii însufleţiţi monachil din vechime. Cine a avuţii ocasiunea de a visita monastirile ndstre şi a le cun<5sce de aprtSpe, de sigurii că nu va fi dispusii a numi viaţa monachalâ o viaţă ângerescă, cum o numiaii altă dată părinţii Bisericei. Starea actuală a monastirilor nostre lasă mulţii de doriţii, şi credemii că St. Siuodii se7 ,va grăbi a lua mesurî energice pentru îndreptarea răului.

I)e altă parte însă nu putemii tăgădui că există astâijî un curent puternicii de a atribui monastirilor

STAREA MONASTIKIIjOK

nisce rele ce nu există, sau a cHagera cele ce siuitu. picenclu acesta n’avemti în vedere numai articulelc ce se publica prin jurnale. Jurnalele nostre, din ne­norocire, nu prea suntu scrupuldse, când îi este vorba de a critica pe cutare perscSnă, pe cutare sau cutare instituţiune; dar maî cu seină ele suntii forte ospita­liere pentru articule relative la fapte scandalose, reale sau inventate, ale monacliilor.

Am avuţii neplăcuta ocasiune de a constata aceaşi disposiţiune chiar din partea mior bărbaţi, cari din posiţiunea şi misiunea lor au datoria de a fi mai seru- puloşî în privinţa acesta, şi cându cjicemii acesta avem în vedere pe Domnul deputatti Pantazi Ghika, şi âtă pentru ce.

Pe la finele anuluî trecutu s'a publicaţii 1 1 1 B in ele Publică iui articul forte violentă asupra adininistra- ţiuneî Monastireî Ţigănescî şi special asupra Eco- nomeî din acea monastire. Maicele, se dicea în acel îi articul, suntii reii tratate, reii hrănite si batjocorite de către autorităţile monastireî, şi că s’ar fi petrecendu acolo fapte scandalise. In unna acestei denunţări, onor. Ministerii de. Culte, în înţelegere cu Sânta Metropolie, au trimis a anchetă ca să facă o scrupu- l(5să cercetare. Delegatul Ministeriulut a foştii 1 )-l Pantazi Ghika; ca delegaţii al Metropoliet a mers Theodor Iconomu, protoereul judeţului Ilfov.

Resultatul anchetei a foştii procesul-verbahi, în­cheiaţii în facia sobomluî monastiriî. Din aeestu pro- cesii-verbal, pe care Iii publicăm ii aci joşii, se vede fdrte clar că comisiunea, dupe o cercetare scrupulosa. a constatatii că cele denunţate prin jurnalul Him lr Publica nu suntii esacte. Procesul-verbal este sub­

STAREA MONASTIKllΑ»κ

semnaţii atât de d-1 Pantazi G liica, ca tă şi de Cuc. Protoereă de Ilfov şi de unu mare numeră de mona- chiile asistente.

Darii n’aii trecutii douS treî dile, D-1 Pantazi Ghika tace un alt raportă către D-1 Ministru de Culte într unii sensii cu totul contrariă constatărilor făcute la faţa locului. De unde acestă schim bare?N u seini. Positivii este că D-1 Pantazi Ghika n a m aî făcuţii a ltă cercetare de câtii acea d’ânteiă. Conclusiunile cele m aî de căpetenie ale raportului celui noii a l d-lu î Pantazi Ghika a foştii : a se desfiinţa m asa co­mună şi a se destitui Economa Daria, — uitândii D-sa că cu puţine (Jile maî ’nainte făcuse laudele cele maî m ari acesteî Econome.

Raportul Domnului P. Ghika remâind fără nici unii efectii —şi acesta, negreşit din causa contradic- ţ iuu iîîn care se afla cu menţionatul procesă-verbal — s’a presentat Camerei o petiţiune subsemnată de maî multe călugăriţe, prin care cereau ceia ce cerea şi D-1 P. Ghika prin raportulii sSă.

Nu seim cu a l cui îndemnă s’a făcut acea petiţi­une, nici daca sub-semnăturile călugăriţelor ce figu­rau într'ensa, erau. cu scirea lor. Destul că petiţiunea s ’a recomandată comisiuniî de petitiunî, ia ră D-1 P. Ghika, raportorul comisiuniî, a susţinută în raportul seă tot ceia ce susţinuse şi în raportul seu ca dele­g a tă a l ministerului.

Dar, întrebăm pe D-1 P. Ghika, cum stă cu con­statările făcute de D-sa care se vedă în procesul- verbal sub-semnată de D -sa ? Cum se esplică că peste nopte s’au făcut rele, cele ce cu o (li m ai na­inte au fost forte bune? In procesul-verbal se dice,

STAREA MONASTIRILOR

că Economa este onestă, capabilii, harnica, care· n a nemulţumiţii de câtă pe eâte-va maice cu purtare necorectă; cum dar se face că ea în raportii se pre- siută ca o fcmce de o rSutate şi cru clime barbara ?In procesul-verbal se cjice că maî totii «oborul de maice a declarată că nare de câtă espresiunî de re- cunoseinţă peutru administraţiunea Monastireî; pe ee basă dar D-l Pantazi Ghika, atâtii în raportul seu către Ministeriii, câtă şi 111 cel către Cameră, susţine, că administraţiunea este de nesuferită ?

Este propabil că mulţi din aceia cari aii cetită ra- p<5rtele D-luî P. Ghika aii erediitîi, că lucrurile suiitii în adeverii aşa cum se espunti acolo. Fiă-ne dar per­misă a desmmţi pe D-sa aci prin ensuşî procesul- verbalu sub-semnatu de D-sa.

Ecă aeestti procesă verbal :

PROCES-VERBALSub-scrisul, delegaţii al Ministerului de Culte- si Instrucţi-

nneî Publice, însărcinaţii prin Ordinul No............ de la . . .a revisui St. Monastire Ţigănesci în t<5te amănuntele morale, materiale şi istorice, precum şi a cerceta despre neorfinduelele semnalate de cjiarul Binele Publică de la 17 August a. c.

Venindrt în faţa locului la 27 Septembre s6ra, în asistenţa Sânţieî sale Cucernicului Părinte Protoereu Teodor Economu, delegaţii de înalt Prea Sânta Metropolie a Ungaro-Ronuiniel cil nota No. 2052, amintratfl în anchetarea însărcinărei care s’a urmaţii şi a doua di, la 28 Septembre corent, şi am pro­cedaţi! precum maî joşii se arată.

Am luaţii statul de presenţă pe trimestrul ultimii Iuliii 18H1 şi am convocaţii întregul soboră menţionaţii in acel statal, din care preaentându-se una sută trei-(|eci si două maici monalie şi încă două trecute în buget ca surori, întrebate* fie-eare în parte, una câte una, aii respunsii că nu au absolvi fi nici o ne-

m u l^ l m ire . câ -ş) p rim e s c ii p o r ţ iu n e a c u v e n i t ă de. ta. Cazan şi ca t i s e r espu nd e r e g u la t ă p e f i e - c a r e t r im e s t r u su m a cu ven ita dc 13 franci si 75 bani pentru îmbrăcăminte, precum ase­menea si eii li se da vinul datoritit la hramuri, dile mari si sărbători: majoritatea, aj t r o p e u n a n im ita t e a ii d ec la ra ţ i i c it nu a u s a m a n i fe s t e d e câ t i i e . r p r e s iu n î d e r e cu n o s c/ n ţa c ă t r e S ta ­r e ţa c a r e te t r a t e c jă c u o m a t e r n ă a f e c ţ i u n e şi cu care au trait totu-d’a-ima forte bine, fără a avea nici oreelamaţiune a face în contra; in câtii privcsce pe maica Economa, tdte câte s’aii prcsentatn aii declaraţii că este o n e s tă , a c t i v ă ş i c a p a b i la şi c a n u m a i m n n c c f s a l e n e p r e g e t a t ă s e d a t o r e ş t e , su b b u n a su p ra ­v e g h e r e a S tă ri (ei, adniinistraţiunca în t r u td te s a t i s fă c ă t â r e a m o n n s t i r e t ; patru însă maice anume : Monaha Melania, mo- nalia Victoria, monaha Iustinia Dra.gomirescu şi monaha Mi- ropia s’au plânsu că maica Daria Economa le-a batjocoriţii cu expresiun! violente insultătdre si că este aspră peste ori ce cuviinţă cu elle; m a jo r i ta t ea in s ă a S o b o r u lu i , p r i n m on a h e te p r e s e n t e a fi p r o t e s t a t ă h i c o n t r a a c e s t o r a cu s a ţ iu n î , a f irm â n d , c ă E con om a e s t e h a r n i c ă ş i m a t cu sdmă Stariţa a susţinuţii că prin onestitatea şi activitatea Economeî, făcândii o bună administraţiune, plângerile în contra sa 1111 suntii fondate. Ccrcetândii aceste plângeri am constatatu, că reclamanta mo­naha Victoria, după încredinţarea chiar a majorităţeî soboru­lui, are obiceiul permanent de a se turbura dilnicu şi neconte­niţii minţile prin beutură, şi dovadă starea ameţită în care s’a presentat chiar înaintea ndstră, delegatul Metropoliei şi dele­gatul Ministerului; că plângerile maieel Pahomia ,care a cin- cea a reclamaţii si ea în contra Economeî, provinit din pa­siuni şi resimţimente că a mustrat’o pentru vi si te ilicite ce le primeşte fără bine-euvcntarca Stariţei; că acusaţiunea mai- cel Iustinia Drago mi resell provine din nemulţumirea că St. Si- nodu nu a încuviinţaţii călugărirea unei surori tinere, care prin etatea ei nu trebueşte să fig călugăriţă; că Maica Mo­naha Miropia a declaraţii că nu are nimicii personalii cu E- conoma, că nu s’a certatii nici o-dată cu dânsa, nici că ia disii ei vre-o-dată vorbe rele, de câtii că în generalii Maica Eco-1 Onoma este cam iute de gură, şi că singura plângere fondată

STARF.A M ONASTIRILOR

nu este fie cutii aceea a Monahe! Melania, care a fontii pe ne­drept gonită de la oblon nedândii’i porţia de mâncare cuve­nita. Maica Economa însă, şiCuvi0sa Stariţa afirma cil şi-a lu­aţii şi îşî iea necontenită porţia de mâncare, afirmare confir­mată şi prin depunerea majorităţii asa că acesta din urma acusaţiune nici ea nu se adevereşte.

Din cele maî sus menţionate resultâ, ca n ic i una din acu- sa ţiun ile p en tru ca re a. f o s t Λ ordonata, a cestă în c e r c e ! a r e nu este întemeiată, şi Că tote nu j)rovin ii d e câ tă din. an im osită ţî exteriore, pentru că Stariţa, în puterea datoriei ce îi impune regulele Canonice ale Monastirilor, a făcuţii unor monahe mai neexperimentate, legitime observaţiuni asupra unor visite ili­cite si compromitetdre, care dau locit la sgomote necuviin- ciose şi chiar la scandaluri vătămăt<5re ce se primescfi de vre-o sese, şepte monahe fără autorisarea Stanţei, care a pus’o în posiţiune de a lua măsuri pentru menţiunea moralităţii cu­venite în monastire. ·

Maica Stariţa ne-a arătatii încă, spre a constata existenţa răului, că trei monahe care în adeverii aii lipsiţii la apelul no­minal ce am făcuţii, aii plecatu în Bucureşti nu numai fără voia si biiîe-cuventarea sa, dar chiar după ce le-a refusatiî acesta voie; ca să fie presente la anchetă; considerândti însă că acestea suntu infracţiuni de caractend spiritual, a căroru înfrânare in cumbă numai disciplina Bisericeî, spre a nu da propoi*ţiuni maî mari răului şi a nu face să crescă scandaluri, nu meuţioniimit numele faptuit6 relor infracţiunilor aci, luând actil de asigurarea dată de către cucernicul Protoercii, dele­gaţii al Sântei Metropolii, că cuvenitele disposiţiuni cclisias- tice disciplinare se vor aplica.

Acestea fiindu acusaţiunile care a provocaţii ancheta co- rectivă de către Metropolie şi Ministenl, am mehiatu presen- tul procesti-verbal în triplu exemplarii, între care unul hiatil de delegatul Sântei Metropolii, altul de delegatul onor. Mi­nister ii şi colii de al treilea lăsaţii Monastireî.

Pentru tote cele-l’alte costiuni privi torc la adaosele indis­pensabile în bugetul monastireî, la reparaţiuni şi la diferite­

le ramuri administrative, delegatul Ministerului îşi reservă a le arăta prin deosebita raporttt către D-nul Ministru al Cul­telor şi Instrucţiuni Publice.

Făcuţii la Monastirea Ţigănesci, 28 Septembrie 1881.

(Semnaţi) : Delegatul Ministerului, Pantazi GhikaDelegatul Prea S-tel Metropolil Protoerctl Teodor Iconomu. I Subsemnaturile mat multor monachil.

Λ

O nouă mijlocirep e n trn

ÎMBUNĂTĂŢIREA P08IŢIUNH PREOŢILOR

Lectorii'noştri sciu că în urma necontenitelor mij­lociri ale I. P. S. Mitropolitti Primaţii, Camera depu­taţilor a votatti, pe la finele anului 1880, următorea propunere :

„Se recomandă onor. Guvemii ca de urgenţă să supună corpurilor legiuitore unti proiecţii de lege pentru îmbunăţăţirea s<5rteî preoţilor şi remunerarea lor în raportii cu serviciile ce aducti societăţii şi cu esigenţile de vieţuire. “

Vedându. însă că acestti votii a l Camereî nici pînă astăzi n’a avuţii nici unii efectu, I. P. P. S. B. Me- tropoliţî şi P. P . S. S. Episcopî au. făcuţii, în Senatîi, ur- măt(5rea propunere, cetită în şedinţa de la 27 Februa­rie de către I. P. S. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.

Domnilor senatori,Patriotismul şi zelul cu care Corpurile nostre legiuitore,

în curgere de maî mulţî ani, se ocupă spre a dota ţera cu instituţiunî şi legî organisătore în tote ramurile vieţeî şi ac- tivităţeî nostre naţionale, este o dovadă vederată de intere­sul cel mare ce aii representanţiî naţiune! pentru desvolta- rea şi interesul naţional. Necontenita s'au făcuta şi se facu legî pentru îmbunătăţiri şi progresa în armată, în adminis­traţie, in justiţie, în comercia, în industria, in agricultură,

3

ίη scolele de tote gradele şi specialităţile, ceea ce ne bucură torte, şi la care şi membrii inaltuluî cler, ca senatorî, par­ticipă cu cea mal mare bucurie şi satisfacere morală.

Credemu insă, D-lor senatorî, că a sosiţii timpul ca noî in virtutea prerogativei nostre de representanţî ai bisericeî religiuneî ţereî, şi a calităţeî nostre de senator! şi membriî ai acestuî înalta Corp legislativii, să rugăma atâta pe D-vos- tră, D-lor senatorî, câtii şi pe guverna, ca să întorceţî o bine voit0 re luare aminte şi asupra stăreî materiale şi culturale a clerului nostru naţional şi să bine-voiţî a lua şi în acesta privire masurile ce le veţî crede mal nemerite pentru îm­bunătăţirea stăreî materiale, culturale şi morale a clerului pe calea legislativă. Căci starea actuală a clerului nostru este departe de a putea corespunde înalteî sale misiuni, de educatorii şi conducător al poporului pe calea morală şi religiosă.

Nevoile clerului românii, care cerii o imperiosă îmbu­nătăţire, se raportă : i) La îmbunătăţirea stăreî luî materiale;2 ) La îmbunătăţirea stăreî lui de cultură şi educaţiune bi- sericăscă. Ne mărginimti acum de-o-cam-dată a atrage lua­rea aminte a D-v. asupra posiţiuneî materiale a clerului şi a bisericilor comunale, atâtii urbane câta şi rurale. Este sciu ta că orî-ce posiţiune în societate, care nu procură mijloce de un buna trăia onorabila şi asigurător vieţeî şi onoreî omului, devine urâtă, degradată si părăsită, mai ales de personele inteligente şi cart posed simţul demnităţeî omenescî într una grada maî desvoltatu prin cultura intelectuală şi morală, căci omul nu este numaî spiritu ca să potă trăi numai în lumea ideală, ci omul constă din trupa şi din spirita. Pre­cum spiritul se nutresce, cresce şi se desvoltă prin mijloce spirituale şi morale — sciinţa şi virtutea —, tot aşa trupul se întreţine, se nutresce şi se desvoltă prin mijloce materiale pămentesci, cunoscute de jtoţi: hrana, îmbrăcămintea, lo­cuinţa, încăldirea, luminarea, ş. a.

Chiar de la începutul omenireî, Dumnedeu, după S-ta Scriptură, la crearea omului, i-a creata maî ânteia trupul din pâment, apoi a insuflata în ela puterea de viaţă fisică

IMRUNAt Xţ IRKA POSI [ IL NIÎ PREO J*IL OR

şi morală, sufletul. Apoî ’î-a procuraţii maî ânteiti mijloce de existenţă fisică — o grădină cu tot felul de rode din care eld să se p6 tă hrăni — după aceea ’ϊ-a data prescripţiun! pentru desvoltarea lui intelectuală şi morală.

Biserica fiindtt o instituţiune neapărată în societatea ome- nescă pentru educaţiunea religi0 să şi morală a poporelor, încă din vechime tote naţiunile, maî alesă cele civilisate şi maî bine organisate, aii procurata şi procură mijlocele de existenţă preoţilor lor, potrivita cu îndatoririle şi serviciile ce el aduceaţi şi aducă societăteî.

Ce s’au făcuta şi ce se face la noi in acăstă privinţă ? Le­gislaţia modernă n’a făcuta mai nimica pentru îmbunătă­ţirea posiţiuneî materiale a preoţilor noştri. De şi pentru cultura intelectuală avem înfiinţate în tote părţile câte un seminaru, înfiinţate unele maî înainte, altele mal în urmă. însă posiţiunea materială a clerului, mal alesă rurala, este aceiaşi, cea clironomisită din secolele trecute, o mică cătime de pămenta pentru preoţii de la sate şi darurile bene-vole ale creştinilor pentru serviciile religiose, cari suntc forte mi­nime şi neînsemnate. Pe lângă acestea, preoţii se maî bu­cura de scutirile de dări. Acesta este totă posiţiunea mate­rială a preoţilor sătesc!. Pe la o mare parte din sate, şi anu­me pe acele rădeşesci, preoţii n'aa nici pămenta de hrană. Cânţăreţil, cari sunta indispensabili pentru serviciul biseri- ceşcG, n’aO pe la sate nici păment, nici salarii, nici vre-o scutire de dări ca în timpul trecuta. Preoţii de la oraşe, cel mal mulţi, afară de cel de la bisericile întreţinute de Stat, n’aa nici salarii, nici pămenturl de hrană, şi trăesca numai din micile ofrande ale pioşilor creştini. Se înţelege de la sine că posiţiunea preoţilor în genere este forte de jelită, maî aleşii cânda ne închipuimu că eî sunta omeni cu fami­lie. El în totă vieţa lor, suntQ siliţi să muncescă pentru ca să ’şî potă procura hrana dilnică pentru el şi familie, fără a maî putea să gând£scă la ocupaţiunile intelectuale, ce sunta inerente misiuneî lor de educătorî morali aî poporului. De aceea seminariştii ceî maî talentoşî fuga de cariera preo- ţ£scă şi îmbrăţişeză. alte ramure ale vieţei sociale, cari pro­

cură mijloce mal avantagiose pentru viaţă, iar pentru preo­ţie remânu numai mediocrităţile şi încă şi mal jos de me­diocrităţi, şi aceştia, peste 2—3. ani de la hirotonia lor, nici mal semănă să fie învSţatu in vre-o şcolă, căci din causa sără­ciei şi a ocupaţiunel numai pentru procurarea existenţei dil- nice, părăsescCi cu totul studiul şi învăţătura şi rfimânCi in aceeaşi stare, ca şi simplii ţeranl, ce nu au primiţii nici o cultură.

Nu numai preoţii nu ati mijloce de traltl, dar chiar bi­sericile, mal alesd cele din comunele rurale aft ajuns în sta­rea cea mal deplorabilă, lăsate fără reparaţie, fără cărţi, fără veşminte, fără obiecte necesarii pentru servicid, precum : luminări, vin şi prescuri pentru S-ta Leturgie, în câtii pe la cele mal multe locuri, preoţii trebue să procure şi aceste obiecte din mijlocele lor proprii. Ce este mal mulţii, suntO pe la sate şi oraşe biserici cari au foştii dotate de cititori cu mijloce de întreţinere, dar unii din primari aii deturnatii de la destinaţia lor şi aceste mijloce proprii bisericescî.

Una din căuşele principale, pentru care bisericele şi cle­rul a ajuns în asemenea tristă posiţiune, este că, după ve­chia şi tradiţionala pietate a străbunilor noştri, aflându-se biserici prea multe după necesitatea de astă-dl şi clerul mal numeros de câtii să pote întreţine convenabil, astă-dl spre a remedia acestu inconvenientil, Sântul Sinodu. încă din anul 1 8 7 3 , îndată după înfiinţarea sa, a votata unu regulamentti pentru regularea parochielor şi, prin urmare, şi a preoţilor. In acelu regulamentQ prin art. 1, se stabilesce întinderea uneî parochil atâtu prin oraşe câtii şi prin sate, de la 1 0 0 — 2 0 0

familii. Prin art. 2 se hotărăsce că, dacă în coprinsul ace­lei parochil ar fi duo£ sau mal multe biserici, acelaşi preoţii va send pe rândti în tote acele biserici. In art. 3 se de­termină servitorii bisericescî uneî parochil, anume unti preoţii parochii şi douî cântăreţi, iar, pe la oraşe, unde tre­buinţa va cere şi vor fi midloce, se va adăoga unu diacon.

In parochiele unde numărul familielor va trece peste 2 0 0 , se va putea încă orindui unii preotQ ajutorii, precumO şi la parochiele mai mici de 2 0 0 familii, dacă enoriaşii ar cere

IMUUNĂTAţ IREA POSIŢIUNJÎ PRKOŢILOR 101

si ar voi să întreţină unu al duoilea preotO. Regulamentul acesta s’a sancţionatO şi promulgatei încă de la r Iunie 1 8 7 3 .

In acelaşO anii, în sesiunea de tomna, Sântul SinodO s'a ocupatO din ηοΰ cu acestă cestiune şi, prin unO regula- mentO mat amenunţitO, a ar£tat0 mijlocele de întreţinerea preoţilor şi a bisericilor pe la comunele rurale şi urbane, s’a pronunţata, din ηοΰ pentru o nouă împărţire a parachie- lor în înţelegere cu ministrul cultelor. S’a stabilitei ca să nu se hirotonisiscă maî mulţi preoţi de câtii numerul pa- rochielor stabilite din ηοΰ. Preoţii cari s’ar găsi de prisosO să se strămute la parochiele lipsite de preoţi. Acela care nu arO voi să se strămute acolo, unde cere trebuinţa, nu va avea dreptfl a cere nici o îmbunătăţire a posiţiunel sale preoţesc!. S’a decisO ca fie-care biserică să aibă câte o epitropie, com­pusă din trei membrii, care să administreze avutul biseri­ceî, să dea compturl anuale primărielor locale, şi să pre- sinte bugetul; economiele ce ar resulta anual să se depue la casa de depuneri şi consemnaţiunl, pentru ca cu timpul fie-care biserică să ’şl potă forma capitalul necesar pentru buna sa întreţinere. Şi acest regulamentu s’a sancţionată si publicata de guverna, ba s'a data chiar circulare ministe­riale pentru aplicarea lui. Dar în mal multe locuri, sa ti nici decum, saO forte r60 se execută. In sesiunea dc tomnă a Sinodului din 1 8 7 5 , ministerul de interne, recunoscendO ne­cesitatea de a se îmbunătăţi ore-cum posiţiunea preoţilor din ţera, s’a adresat către SinodO, cerendu-I opiniunea, ca ce left s’ar putea fixa pentru preoţi prin bugetele comunale ? Sinodul Ί-a arătat norma în lefile ce plătesce Statul pe la bisericile întreţinute de elO, prin capitale, prin oraşe şi prin comunele rurale, atâtO preoţilor câtO şi cântăreţilor. Preo­ţilor de la bisericile de categoria I, li se plătesce câte 1 0 0 lei pe lună, cântăreţilor de la 5 0 până la 6 0 lei pe lună, pentru alte cheltuell ale bisericilor suma de 4 3 0 lei pe ano. La bi­sericile de prin alte oraşe, se plătesce preotului câte 6 0 0 lei pe anO, cântăreţilor de la 4 0 0 până la 6 0 0 lei pe ano, pen­tru cheltuiala bisericeî 2 8 0 lei. Pentru întreţinerea biserici­lor de la comunele rurale, guvernul plătesce preotului 6 0 0

1 0 2 ÎMBUNĂTĂŢIREA r o ş i riU N It PREOŢII Λ )R

le! pe and, cântăreţilor de la 3 0 0 până la 4 0 0 lei, şi 2 4 0 lei pentru cheltuiala bisericel.

Este adevfiratd că ministrul de interne, de atunci, a data ordine ca să se scrie în bugetele comunale anume condee pentru letile slujitorilor bisericesc!, şi pentru întreţinerea bisericilor conformii legel comunale, modificată în 1 8 7 4 si promulgată prin decretul No. 7 4 7 din 5 Aprilie. In acea lege, iată ce se dice pentru întreţinerea bisericilor şi a ser­vitorilor lor:

Art. 9 . Fie care comună este datore a îngriji de cultul, de biserica sad de bisericile la care aparţine. Ea este datore a plăti pe preoţî şi servitorii bisericilor sale.

La art. 7 4 aliniatul d, se stabilesce datoria consilielor co­munale, de a cerceta şi aproba bugetele parochielor prelu­crate de respectivele epitropiî ale parochielor, conformii legilor şi regulamentelor speciale.

La art. 9 4 se pune îndatorire primarilor de a priveghia între alte instituţiunl comunale, şi bisericile, întru câtd se atinge de coservarea şi întreţinerea lor cu materialul şi per­sonalul trebuitorii, afară de acele biserici, pe care proprie­tarii ctitori ar voi a le întreţine pe sema lor.

Legea comunală prevede la art. 10 şi resursele pentru întreţinerea cultului, anume : o contribuţiune deosebită de cele-l'alte dări.

Este adevgratu că în urmarea odinulul ministerial, amin­tim mal sus, din 1 8 7 5 , a începutii a se pune câte ceva în bugetele comunale, pentru biserici şi clerd, ens6 forte pu­ţind, mal aleşii pe la comunele rurale salariul de 2 0 —3 0 , până la 1 0 0 , pe une locuri şi 2 0 0 lei pe and pentru preoţi, pentru cântăreţi de la 3 0 sad 4 0 lei pe and, dar lă cele mal multe locuri nici atâta. Dar şi aceste nenorocite salarii re- mând ani întregi neplătite. Cuventul este că comunele nu au mijloce. De se întemplă ca primarul să se supere pentru ceva pe preoţî sau să fie de altă confesiune, acela de sigurii că nu plătesce nimica nicl-o-dată pentru preoţii şi biserică. Puţine din consiliile comunale sad. judeţene, precum şi din­tre prefecţi, iad ore-care măsuri, conformd lege! comunale,

____ _________

ÎMBUNĂTĂŢIREA POSIŢlL'iVlî PREOŢILOR

pentru cuviinciosa întreţinere a bisericilor şi a clerului. Pe de altă parte, preoţii neconteniţii reclamă aceste înbunetă- ţiri şi la Metropoliţî, şi la Episcop!, şi la Sinodu, şi la gu- vernii. Nu este sesiune sinodală în care să nu se primescă ast-fel de reclame din partea personelor clerului parochial şi Sinodul, neavendu altu mijlocii de a le veni în ajutorii, pe tdte le înaintăză ministerului de culte mijlocindii regu- larea acestei cestiunî. Dar tote stăruinţele aceştia, până în presentii, nu a datu resultate satisfăcetore.

Cercetândii căuşele acestui reii, le găsimii:1) In r0ua deprindere din trecutu, de a nu salaria pe

preoţi, ci a Ί lăsa să ’şl procure el singuri mijlocele de exis­tenţă, prin muncă şi prin daruri bene-vole de la crescinî piosl. Acesta însă nu se mal potrivesce cu starea de prefa­cere şi progresii a ţăreî din timpul de faciă. Din vechime fie-care indivi'du din poporul de joşii, dacă învăţa puţină carte, se credea fericiţii de a deveni preoţii, căci prin acesta el scăpa de dări şi angarale şi trăia numai pentru sine şi casa sa, avend încă şi ore-carl mici benefiicil de la paro- chienil s6I, precum : daruri în bani şi în objecte, dile de clacă, etc. Âstă-dl însă, când pentru a se putea chirotoni preoţii ori diaconii, se cere un cursu îndelungaţii de învă­ţătură prin sc61e şi seminaril de 8— 12 ani se înţelege că po- siţiunea materială a preotului trebue a se reînbunetăţi con­formii cu starea culturală, ce se cere de la dansul.

2) Altă causă este, că comunele cele mal multe, avendu puţine mijl0ce bugetare, şi acele mijloce întrebuinţându-se în plata salarielor amploiaţilor comunali şi la alte cheltuell comunale, biserica şi clerul, românii suntii trecute cu ve­derea şi nimenea nu sosesce a îndeplini cele legiuite la art. 10 al lege! comunale adică : a se impune pentru întreţine­rea cultului contribuţiunl deosebite de cele-alte dări.

3) A treia causă este că multe din comune fiind mici satu în cele mal mari, fiind mal multe biserici şi mal mulţi preoţi de câtii comunele ar putea întrebuinţa intr’unii modii cu­viincioşii, comunele ar trebui să 'şl impună contribuţiunl

6) Daca într’o parochie de 200 familii vor fi doufi saG mal multe biserici, preotul parochie! va face serviciul pe renda in acele biserici, în câtă vreme şi acele biserici anexate vor putea fi ţinute în bună stare de ctitori! lor. La casa contrarii! ele se vor închide şi desfiinţa.

7) Să nu se permită în viitorQ a se face biserici nou! în localităţile unde nu se vor afla un numSra de 200 familii, car! se compună parochia legală. Escepţie se pote face nu­mai când ctitori! bisericeî nou! ar asigura venitul stabilita prin lege pentru întreţinerea bisericeî şi clerului parochial.

8) Guvernul, în înţelegere cu capii eparchiilor, să proce­dă imediata la regularea parochiilor, după modul aretata maî susa, să întrunescă deosebitele cătune şi comune micî în o singură parochie, care să nu numere maî puţina de 200 familii. Să fixeze biserica parochială şi reşedinţa pa- rochuluî precum şi bisericile anexate în cari ar putea încă a se continua serviciul divina după starea lor actuală bună saO rea.

9 ) Să se declare prin lege bisericele comunale de perso- ne juridice, ca să potă primi dotaţiunî de la personeje pio- se. Acesta o cerema pentru că de la secularisarea averilor bisericesc! s’a rfispândita în ţărăideia, că daniele ce s’ar face bisericelorle ia guvernul şi le dă altă destinaţie de câta aceia a donatorilor. De aceea, cei maî mulţî creştin! se abţintl de a ma! dota bisericile şi a le procura mijloce de buna lor întreţinere.

10) Să nu fie permisa a se hirotonisi preoţi pentru co­munele urbane şi rurale de câta pentru parochiile regulate pe bazele puse ma! susa şi numai la casO când acele paro­dii! ar rămânea vacante şi vacanţa s’ar constata prin decla­raţia consiliului comunal.

11) Pămenturile destinate prin legea rurală pentru bise­ricele comunale să se declare proprietăţi inalienabile ale bisericelor comunale respective. Ele să se împartă în 5 părţi, din carî trei să fie în profitul parochuluî, iar două în profi­tul cântăreţilor.

12) Comunele rădeşeşt! saO moşnene, să dea bisericelor

106 Îm bu n ă t ă ţ i r e - a m u ţ i u u i χ » ^ τ π ρ · '

o porţiune de pămenta analogă cu aceea stabilită de legea rurală, sati să plătescă în bani la epitropia bisericeî o sumă egală cu plata arendel aceleî cătimî de pămento, cu care bani, epitropia să potă lua în arendă o porţie de pimento cultivabilO pentru clerul bisericescu.

13) Cântăreţii au deveniţii rari şi proşti din causă că po- sitiunea acesta este lipsită de tote avantagiele unul traiu convenabil.

De şi prin basele puse mal susu pentru îmbunătăţirea sor- tel clerului s’a prevedutQ ore-care îmbunătăţire in posiţiu­nea lor, precum, salarie, pămento de hrană, insă ii indii că şi aceste îmbunătăţiri sunt departe de a ii suficiente, este de dorita ca posiţiunea lor să se mal imbunetăţescă şi prin ore-care scutiri, de exemplu prin scutirea de serviciul guar- del prin comunele urbane, prin scutirea de strejă prin co- munle rurale, precum şi de eserciţiul militarii şi de darea foncierel pe casele de locuinţă ale lor.

14) Prin legea pentru împroprietărirea însurăţeilor, s a destinatei o cătime de pămentii pentru bisericile din comu­nele rurale. Preoţilor însă nu li s’a recunoscuţii dreptul de a deveni proprietari în comună, chiar prin cumpărare de pământuri, cari ar rămânea disponibile în coprinsul comu­nelor, sau la ocasiune de împroprietările a însurăţeilor pe moşiele Statului.

De aci urmeză că cu mortea preoţilor, sail cându prin bătrîneţe şi bole incurabile nu mal potii continua serviciul preoţesc, eî şi familiele lor remand proletari fără case şi fără locuri de hrană. Acesta este cu atâtii mal nedrepţii, cu câtii cea mal mare parte din copiii preoţilor din comunele rurale devinii săteni şi agricultori în comunele unde s'au născuta şi unde trăescd.

Spre a se pune capetii acestei triste şi desonorJitore po- siţiunl a preoţilor români şi a familielor lor, care in consci- inţa neprevederilor legilor se trateză ca streini în ţera lor, este neapăraţii a le recunosce prin lege şi lor dreptul de a deveni proprietari în comune, prin cumpărare de case şi lo­curi vacante în reionul comunei, spre a avea locuinţe pro

prii şi pămenturi de hrană pentru denşil şi pentru familiele lor, la casa cândO el nu ar mal putea beneiicea de locurile bisericescî şi de locurile cedate lor de comună ca preoţi.

Daca acăsta nu s'arO putea realisa în comunele respecti­ve, atunci să li se recunoscă acestu drepţii de împropritări- re pe moşiele Statului, unde să li se dea prin vendare ca şi altoru locuitori săteni locuri de pementu ca să potă la ne- voie a şî adăposti acolo familiele lor.

D-lor senatori, amii expuşii D-vostră starea tristă în care sc află posiţiunea clerului şi a bisericilor din România nos- tră, starea pe care o cunosceţ! şi D-vostră. După ce încer­cările nostre tote de până acu mu, făcute în marginea au- torităţel nostre spirituale, nu ati avuţii resultatul doriţii, ne am decisO să aducemil cestiunea acesta în desbaterea şi stu­dierea D-vostră, care sunteţi representanţil naţiune! şi căro­ra nu potQ a nu ve fi scumpe tote interesele şi trebuinţele vieţel nostre naţionale. Ca representanţl a! religiunel şi a! bisericeî în mijlocul D-vostră, şi ca colegi al D-vostră, vă ru­găm, D-lor senatori, şi facemu apelfi căldurosii la sentimen­tele D-vostră românesc! şi creştinesc!, ca să bine-voiţl a ve ocupa de acostă cestiune gravă, şi chiaru în sesiunea acesta a face, din iniţiativa D-vostră, o lege specială pentru îmbu­nătăţirea posiţiunel materiale a preoţilor noştri, a bisericilor şi a servitorilor bisericeşti din comunele urbane şi rurale ale României. Noi într unii modii modestii şi puţinii pre­tenţioşii amii expuşii aci basele pe cari credemii că s ar putea face îmbunătăţirea reclamată. Zelul D-vostră şi ex­perienţa vă va însufla pote şi alte idei salutare şi de îmbu­nătăţire în acestă privire.

Din causa tristei posiţiunl materiale a preotului românii nu se pote îmbunătăţi nici starea lui culturală şi morală; dacă noi vomii fi norociţi a isbuti în acestă propunere ce vă facemCi şi ea va deveni lege prin iniţiativa şi cooperarea D-vostră, noi vomii avea curagiul a veni şi a vă face âncăo altă propunere pentru îmbunătăţirea stăreî intelectuale şi morale a clerului nostru, adică pentru educaţia clerului nostru, educaţie conformă cu destinaţiunea lui de predica-

torfl al moralei şi al religiunel in poporQ. In acestă privinţă vomCi aminti acum numai atâtCi că în curgere de 9 ani de cândQ prin legea organică bisericescă actuală s'a înfiinţam în România St. Sinodti, s’ati făcutu de elQ o mulţime de proiecte şi propuneri adresate guvernului, privitore la ins­trucţia şi educaţia clerului românii. Dovadă suntu procese- le-verbale ale şedinelortl sinodale şi toţi miniştri câţi s au succedată pe la ministerul cultelor în intervalti de 9 ani. Dar până în presentu nu s’a realisatu nimicii din cele pro­puse şi cerute de St. Sinodu.

Calinte, M etropolitul Primat al Romanici.I o s i j , M etropolitu l Moldovei.I o s i f\ Episcopul Rdmniculuî Noul-Sever in.E piscopu l Romanului\ Melchisedec.Jnocen tie Buzeti.Ca lin ie, Huşi.Genadie A r peştii.

BUNA-VESTIRE

Se publică după mijlocirea Sântei M etropoliî spre generala cunoscinţă şi spre urmarea servitorilor bisericeşti, tipicul JoeX cci Marî unită cu Buna- Vestire, aşa precum cade în acest ană.

In Mercnrea cea mare sera, cântămu Veceniia fără Catismă, La D<5mne strigatam, stichirile samoglas- nice ale dileî 5 şi ale Praznicului 5; Slavă a (Jileî, şi acum a praznicului; Vochodu cu Evangelia. Prochi- menu şi cetirile dileî şi ale praznicului 3. Să se în- drepteze, Evangelia dileî, şi liturgia maî înainte sân- ţită pene la capetu.

La unu. cesu. din ndpte tocăm şi cetim pavecerniţa cea mare, şi apoi litia, la care cântămu stichirile praznicului, sticlidvna totti a praznicului, şi tropariul praznicului de 3 ori.

La utrenie tropariul praznicului de 2 ori, slavă şi acum Când slăviţiî ucenici. Polieleul şi sedelnile praznicului. Antifonul ânteiu. al glasului al 4-lea, Evangelia praznicului; Psalmul 50, stichira prazni­cului. Canonulă praznicului pe 8 şi al dileî asemine. Catavasiile dileî. Ceea ce eşti mat cinstită nu cântămu, ci pripelile praznicului, şi la urmă irmosulu Din os­păţu l stăpenulul, apoi pripela şi Irmosul praznicului.

Svetilna praznicului, slava a dileî, şi acum a praz­nicului. — La Lăudă ri 4 stichirî a pranzniculul, slavă

a praznicului şi acum a (Jileî. Apoi, Slavă întru ce l da sus şi Ectenia. La stich(5vnă stichirile cjileî cu sticli u- rile lor; slava a cjileî şi acum a praznicului. Dupâ Bine este a ne m ărturisi Domnului şi după Tatăl nostru, tropariul (Jileî, slavă şi acum a praznicului. Ectenia Milueşte-ne p r e noi Dumnedeule şi otpustul. La ceasul1 tropariul şi parimia (Jileî.

A doua (Şi, la ceasurile 3-lea, 6-lea şi 9-lea, tropa­riul praznicului, Slava a (Jileî şi acum a Născettfreî de la ceasuri. După Tatăl nostru , Condacul dileî şi al praznicului pe rându. Pomeneşti-ne pre noi D6m- ne şi cele-l’alte.

La D(5mne strigatam, Stichirile dileî 5 şi a praz­nicului 5 ; Slava a (Jileî şi acum a praznicului. Vo- chod cu Evangelia, Lumină lină, cetirile (Jileî şi ale praznicului 2. Ectenia mică, Sânte Dumnezeule. Pro­chimenul şi Apostolul (Jileî şi a praznicului, şi cele- l ’alte ale liturgiel Marelui Vasilie. în locti de chero- victi cântămu Cinei, tale, şi în locul Acsionuluî. — Din ospăţul stăpânului. în locu de Cliinonicu, earăşi Cinei tale. Aseminea în locu de : Să s e umple gu rile nostre, tot Cinei tale.

Posiţiunea protoereilor şi a proestoşiror

Multe clase de funcţionari suntu puţină retribute 111 raportă cu ostenelele şi cheltuelele reclamate de posiţiunile lor, nu este insă nici una retribuită maî pu­tină de câtă clasa funcţionarilor şi a servitorilor bise­ricesci —cu deosebire a protoiereilor şi a proesto- şilor lor.

Greutatea serviciului unui protoiereă dintr’ună ju ­de tă este aprope egală cu a unui prefectă de judeţă. El are necesitate de casă încăpetdre, atâtă ca repre- sentautu al autorităţeî respective bisericesci dintr’unu judeţă, unde adese-ori se întrunescă maî mulţi ser­vitori bisericesci, câtă şi pentru cancelaria şi păstra­rea arcliiveî unei protoiereiî. El are necesitate de trăsură şi cai cu servitorul necesară, pentru a fi în stare de a visita şi inspecta bisericile şi pe servitorii lor, precum şi de a merge în diferite anchete la cari se însărcinară de către Chiriarchul seu. El are ne­cesitate dea ’sî întreţinea casaşi familia sa, educân- dii-şîfiiî, etc. comformă cu posiţiunea sa clericală şi socială.r 7

Pentru tote aceste necesităţi şi cheltuelî ună pro­toiereă de judeţă, primesce ună remunerariă numai de lei 162 pe lună, la care se maî adaugă şi 7 lei cheltuială de cancelarie. Acesta este t<5tâ recompensa ce se dă pe lună unui protoiereă. P<5te el dar să tră-i ască în posiţiunea sa şi eu tdte cheltuelele amintite maî susă cu suma de lei 169 pe lună cu tdte spesele

POSIŢIUNEA PkOTOIEKEILOK ŞI Λ PROESTOŞILOR

de cancelarie? Dar cu asemenea .suma pe luna d’a- bia p(5te Bă trăiască nu cetăţenii de rendu care nu este necesitatu să umble din locu în locii şi de a ’.şi ţinea pentru acesta ecliipaginl necesarii.

Ce maî putem dice acum despre posiţiunea unui sub-protoereti sau proestosti, care nu este remuneraţii de câtu cu 33 le i pe lună, şi care, fiind unicul ajutorii a l protoiereulm întrunii judeţti de la patru până la şepte sau optii plăşî, este necesitatu a preîntempina o mulţime de cheltuelî.

Dar protoiereul şi proestosul unui judeţii repre- sintă pe Ministrul sau Chiriarchul seu, întocmai ca şi unii prefecţii şi sub-prelectn pe Ministrul seu respec­tivii. Fie-nc permis acum a face o m ică comparaţiune între remunerariele unora şi ale altora. Unii Prefecţii are cu diurnă cu totti până la 800 le i pe lună, plus localul prefecture! cu impiegaţii necesari; pe când unii protoiereu. are numai 169 lei, pentru sine, pentru local şi spesele cancelariei. Vrea să clică, cu tote că la unii protoriereii în suma de 169 le i in tră şi loca­lu l şi spesele de cancelarie, diferinţa este în minus, vis-a-vis de remunerariul unui prefecţii, de le i 631.

Unii Sub-prefectii, care ca şi prefectul ’ş i are lo­calu l cancelariei şi personalul necesarii, are unii re­munerării! de le i 890 pe lună, pe când unti b ieţii proes- tosti. nu are de câtu 33 le i pe lună, de unde resu lta o diferinţă în plus de 357 lei.

Iată care este îngrijirea şi cum se încuragiază şi se recompens^ză serviciile clericilor. Dar pote se va (Jice că statul are o mulţime de cheltuelî şi nu are de unde se întempine şi pe ale biserieei. Da, cum că statul are cheltuelî multe nimenea nu neagă: dar

4

a vend îu vedere câte beneficii trage statul din veni­tul bisericei, nu este cu dreptul ca statul la rendul lui sa se îngrijască, cel puţinii de cele strictu nece­sare pentru ea ?

încă. unu neajunsu, şi unii neajunsu forte mare se observă în personalul administraţiuneî biscriccscî.

In administraţiunea civilă suntu atâţea sub-pre- fecţî într unii judeţii, pe câte şi p lă ş î; pe când în cea bisericescă este unii singurii sub-protoiereii sau pro- estosii pentru unii întregii judeţii, fie el din cinci sau optiiplăşî. Se va (lice că sub-protoiereiî de p lăşî potu sa fie onorifici. Dar cine m aî lucredă astă-<Jî, cum se exprima francesul, p o u r l e r o i d e P r u s s e f Ş i chiar dacă s ar găsi de aceia care să sacrifice timpul şi os- tenela, nu ’şî vor sacrifica însă şi m ijldcele de exis­tenţă. Pe lengă acestea la ori-ce autoritate civ ilă se află câte doiusati trei im piegaţi şi dmenî de serviciu, pe când unu protoiereu nu are absoluţii pe n im eni; aşa că ori şi ce lucrare şi serviciu de cancelarie şi chiar de transportii este nevoiţii să ’l facă e l însuşi. T<5te acestea suntii nisce nedreptăţi din cele m ai mari.

In consencinţă, noi rugăm pe tdte autorităţile care dispunu de punga statulu i, în care in tră şi veniturile bisericeî, să crescă sa larie le protoiereilor ce l puţinii p ână la suma de 350 le i pe lu n ă ; ia r a sub-proto- iereilor la 150, adăngându-se to tii-o -dată , dacă nu pen tm fie-care p lasă unii sub-protoiereii, cel puţinii la 3 p lăş î să fie unul, precum şi unii secretarii sau scriito rii Ia fie-care protoierie cum era m aî înainte.

t S ilv e stru B . P itee tâ iu i.

Posiţiunea preoţilor

Prea S. Episcopii de Argeşiti, cu adresa No. 132, din 18 Februarie anul curenţii ne trimite doue me­morii, prin care să arata starea bisericilor şi posiţiunea preoţilor din Eparchia P. S. Sale, pe care noi le pu­blicăm în întregimea lor.

Prin aceste douS memorii se constată, pe lângă a l­tele, destul de evidenţii adeveritatea celor arătate de noi în articolul publicaţii în minierul 1 al acestui ju r- nalu, luna Ianuarie anul curentu, întitulatti Preotul salariat de comună; adică, că preoţilor de pe la co­mune nu li s’a plătitu. salariele pe câte maî mulţi ani. In consecinţă darii, adâogăm a ruga pe autorităţile competinte respective de a lua mesurile cuvenite pentru înlăturarea unorii asemenea inconveniente. In minarea şi acestor probe ne permitem a afirma că asemenea rele nu vor putea fi în lăturate până când nu se va modifica legea relativă la achitarea salarii ­lor preoţilor, reformându-se în sensul de a se plaţi preoţiX de p e la Comune de către casieriele genera le din capitalele judeţelor.

0 dată cu aceste doue memorii, P. S. Episcopii de Argeşiti. ne trimite şi unu tablou de individu trecuţi la religiunea ortodoxă din alte religiuuî, prcciun şi rituri crescine, în decursul anilor 1875 — 1881, pe care îl publicăm aici numai în resumatu.

t S i lv e s t r u l i . P ite ş te n n .

Μ ε Μ/λ n m u r m l ş i 'hramul b is e r ic i/o r d in DISTRICTUL OLTU

a re f i e - că r e ş i cheltu elî, cap ita lu l c e poseda saft

3611 KAMI'L BISERICEI

COM L/ NA

unde este .situatăCĂTUNUL

nude este situatu PLaş4 1

St.. Dimitri·· şi St. Glieorghe Slatina Mij]„fl:'Adormirea Maici Domnului Idem I

li|oii| 1St Yoevodî Idem Clocociovu

i St. IinpcraţT Idem SopotuSt. Trei ine Idem

1 6 St. Nicolae Idem n

7 Idem Idem1 s St. loan Botezătorul Idem Gradiştea1 9 St. Nicolae Idem ObrocarI

n1 10 Idem Idem Clocociovu f) III ii St. Gheorghe Băltaţi1 12 Intrarea în Biserică Idem Marginea de sijs1 13 St. loan Botezătorul Idem Idem D II

1 14 St. Imperati Idem Slobozia1 15 Idem Idem Margin, de jos η 1| 10 St. Dimitrie Idem Băltaţi dc mijloc τ I| 171 St. loan Botezătorul Birciî1 18 St. Nicolae Idem Maţii D

19 idem Poteova Falcoeni . I1 201 St. Cuviosa Paraschiva Idem TrufenescÎ| 211 Intrarea în Biserica Idem PărvulescÎ n

I 221 Adormirea Maici Domnului Idem Mesinesci t23/ C iviosa I’arase hi va Sinesci SinescT-de-sus T

24/ Adormirea Maici Domnului Idem Yalca-Merilor η2f> Idem Idem Sinescî-de-jos 1)2<i St Voevodi Idem Tănăsesci t)27 St. NicoJae Urs6ia n28 Idem Budesci Corbi-de-sus Ti

3iIde in iC lCIll Buzesci-de-sus n II

O R I ϋ <··;..;· Wfy&Ş<\ ■, v* ; J <b mired com unelor so ft că tun elor inul·' sunlit situate ţ>i ' ' ί& 'ζ Μ ΐ , , Ι CC ton ele ce are a sup ră ’t din repa ra ţii sau ed ificare. ' ^ - - "

VENITUL PE ANtJ în pugunc sau kaiil

L e i B.

84

40403040404060806040404040804040808080

Clici tuc- lele bisc-

LoT lî.

HO

4040101010101010lili10101010lililili10101 0

U nturii

Luî H

1500

400

1200

600

Capitalii

2 0 ,(K)()

De cine se întretduc

a Iar. şi într. <lc îStiit Idem Idem Idem

8c întreţine de epi- tropie şi se plăteşte doul preoţi, unu a 74 lei şi al tu 50 pc lună, unu diacon a 50 lei, unîi cântărc a 60 leT, şi unu a 50 let pe lună.

De comună şi plăte» ce unu preot cu 20| lei pe lună şi unii paracliser idem.

Idem

Observaţii

le î -im iila i. «lin repar.

datorii iliu rcediiicarelei 600 dat. din repar.

1 1 8

z.H RAM UL B ISE R IC E I

-

COMUNA

unde ostc situat?

CĂTUNUL

unde estu RÎtuati

30 S t Nicolae Budesci Budesci-de-mij31 Adormirea Maici Domnului Idem mtdescj-de-|0{3 2 S t Nicolae Floru r loru-de-jos33 S t Ilie Idem idem34 St. Nicolae Bfilteni Idem35 S t Anton Pereţi 1 ereţi-de-jos36 S t Nicolae Idem Idem37 Intrarea în biserică Idem38 Adormirea Maici Domnului Mierleşci Micr-de-sus30 S t loan Idem Moşteni40 S t Voevoţll Idem Schitu-greci41 St Nicolae Idem Greci-de-jos42 S t Dimitrie Turia43 Adormirea Maici Domnului Idem Valea-Mare44 S t Nicolae Idem Barca45 Adormirea Maci Domnului Idem Recea46 S t Nicolae Idem Buicesci47 Idem Vâlcelele Olteni48 Idem Idem Idem49 Cuviosa Paraschiva Idem Barcanesci50 St Dimitrie Priseca51 St. Ilie Idem52 Adormirea Maici Domnului Idem Saltancsci53 St. Dimitrie Milcovu54 St Nicolae Idem55 S t Voevoţjl Idem Prooroci56 Cuviosa Parascheva Cherlcsci57 Idem Idem Curtişora58 Întâmpinarea Domnului Dobrotinetu59 S t Treime Idem60 St. Voevodî Ciregov61 Adormirea Maici Domnului Idem Striharcţu62 Naşterea Maici Domnului Idem Pârliţi63 Adormirea Maici Domnului Coteana64 Idem Idem Brebeni65 S t Dimitrie Idem Ipoteeci6 6 S t Nicolae Beciu67 Idem Idem Dudu6 8 St Dimitrie Idem Bărsesci69 St. Voevodî Idem Plăviceni70 Adormirea Maici Domnului Vcspesci Creţesci71 Idem Idem72 Juviosa Parascheva Idem Morazeui73 înălţarea Domnului Idem Galmoele741 3uvi0sa Parascheva FrunjJara751 Adormirea Maici Domnului Idem Uria

119

A j VENITULPE ANO Cheltue- lele Bise- Datorii Câni talii

în pogane **“ oKDi rieeî De cine ec întreţine ObservaţiiPogane Lei lB· Lei Iii. Lei B. Lei |B.

J l l80 10 De comună80 10 Idem

17 60 10 Idem17 80

100808080

2020151515

IdemIdemIdemIdemIdem

17 4040

1010

IdemIdem

Moşii j ialar. şi într. de Stat17 70 20 De comună17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 40 10 1200 Idem eU200 «lat.17 40 10 Idem diu Repar.17 40

401010

IdemIdem

174Q 10 Idem40 10 Idem ■&17 60 10 Idem ’Ξ

17 60 10 Idem17171717

60606080

10101020

IdemIdemIdemIdem- n 80 20 Idem

Moşii17171717

80

801008080

20

20303020

Idem Salar, şi într. de Sta

De comună Idem Idem

=3 S

171717

100

40

1320

IdemIdemIdem O *

17 60100100

t101010

IdemIdemIdemIdem

ţ <1 * 5

-■ Moşîi Idem 3Ψ 17

17 1010

Salar, şi într. de St De comună

at1 Idem

HRAMUL BISERICEI

7tiI t78,7980 81 82838485 808788899091929394959697

Adormirea Maici Domnului Idem

Cuviosa Parascheva înălţarea Domnului St. Dimitrie St. îngeri St. Nicolae

Idem Idem

Cuviosa Parascheva Adormirea Maici Domnului Cuviosa Paraschcva St. ImperaţîAdormirea Maici Domnului

IdemAdormirea Maici Domnului St. NicolaeDuminica Tutulor Sânţi Intrarea în Biserică Adormirea Maici Domnului St. Nicolae St. Nicolae

981 St. loan991 Adormirea Maici Domnului

100 Idem 1011 St. Nicolae 1021 St. Treime 1031 S t Voevodî 041 St. Dimitrie051 Adormirea Maici Domnului

106 S t Dimitrie107 St. Nicolae

11081 Idem109 St. îngeri110 Adormirea Maici Domnului111 Idem112 St. loan

fi 13 Naseerea Maici Domnului 114 St. Nicolae

[115 St. Imperaţî1116 Naxcerea Maici Domnului1117 St. Ilie

COMUNA

undo este situată

GustaveţuBerindeiuGustaveţu

IdemBerindeiuDrăganu

IdemIdem

PoianaComaniIdem

MărunţeiStoioănesci

IdemCrăciuneiMichăesci

IdemIdem

VăleniIdem

Crămp0iaIdem

Serbănesci Idem Idem

AJimanesci Is vor ele

Bălănesci Câmpeni

Mogoşcşti Idem Idem

Icomicesci Idem Idem

Constantinescu Oporălu

Idem Idem Idem

Radesci Idem

cătu n u l

unde este "•tuato

Cioflanu

ZanogaPeetra

Peretu

Rusca

G ăld iac

Crăciiuiel-de-sus Idem

Secată

Popesci

Titulesci

de sus Serb, de jos

Buta

Piscani

CorbuPeria

121

VENITUL PE ANO în pogâno sau bauî

Pogiine

17176

158

1717

15Moşii

17Moşii

171717171717171710

160

171717

3217

171717

Lei lB-

G0

40

60801

100100100

80;

80606080806080

40

30304080]

10080;

1008080801

1006080

10080

8 0

Clicltue-1 lele Biee-I Datorii

ricel

Lei f B.

20!101 0

10io!46301 0 |15

17

201010 i2 0 '2 0

15171510

205

1060602530201202030|15101 0

20

202 0

L ei In

1446001

600

Capitalii

L e i B

De cine se întreţine

Do comuna J c le m

63,0001

De

Salar, şi într. do Stat De comună

Salar, şi într. de Stat De comună

Idem Idem comună Idem Idem Idem Idem Idem

ISe întreţine de epi- tropl, plătind unii preot pe lună cu 37 lei, cântăreţ 20 , pa­racliser Idem.

De comună Idem

Observat»!

le i 144 dat. din repar, le i 600 dat din repar.

le i 600 dat d in Tepar.

nnn77nn

7)T)r>7}7)n

COMUNAI HRAMUL BISERICEÎOR

unde este situată

18 S t Nicolae Comaniţa119 St. Treime Comaniţa

h 20 St. Nicolae Deleni121 Naşterea Maici Domnului Dumitrescu122 Intrarea în Biserică Poganu1:23 St. împăraţi Idem

Iu>4 CuvitSsa Paraecheva Ibănescil î 5 S t Nicolae Idem126 Idem Aldesci127 Idem Idem123 S t îngeri Idem12 5 Adormirea Maici Domnului Idem130 S t îngeri Pobaru13 L S t Treime Idem132 S t Dimitrie Idem13. t S t Nicolae Idem13- : Cuviosa Paraschiva Şuicu13c■ Intrarea în Biserică Idem

1136 Adormirea Maici Domnului Idem137 Cuviosa Parascheva Idem138 Idem Tătăral139 S t îngeri Tătulesci

1140 Adormirea Maici Domnului Idem141 Cuviosa Paraecheva Idem142 Idem Idem143 S t Nicolae Optaşi144 Adormirea Maici Domnului Idem145 Duminica Tutulor Sânţilor Idem146 Cuviosa Paraecheva Idem147 Idem Corbu148 Adormirea Maici Domnului Idem149 S t Nicolae Corbu

1150 Cuviosa Parascheva Malderu151 Idem Idem152 S t Nicolae Idem153 Cuviosa Paraecheva Colonesci154 S t Imperaţî Idem

li 55 3t. Nicolae Vlaici1156 Idem Idem157 Uuvioea Parascheva iBarosci-de-vede158 t. Teodor Idem159, t. Nicolae Decepturî160 Aidormirea Maici Domnului Idem161 Cuvi0sa Paraecheva Idem162 Idem McrenI1631 Idem I Idem

CĂTUNULtinde este situatal

Sch. Deleni

Vergulesa

Cazănesci

Alb esci-de-sus Cornăţelu Sch. Seaca

Creţi

ŞuicaTeiuşuRoşiori

ZugaruZăvoiu

VităncsciSârbi-mâguri

Măr un tăi Buesci

Moţoesci

Brădesci

Richiciora

ΗΊ ^ π τι/l p e ano

în p°S“Ile banî

Choltue- Ielo biee-

riceîDatorii Cojii tal fi Do cine fie întreţine JbaorvaţiÎ

1 Pogr'i·"' Lei B. Lei B. Lei B. L e i |B.

I —60 20 De comună

>),M oşii

j ialar. şi într. dc Stat17 60 10 De comună

99 80 20 Idem

99 80 20 n• n 80 15 1)

100 20 nle i 2000 Ilin repar. 1j 17

100100

1010

2000 n99

17 40 5 99Moşii j ialar. şi într. de Stal

ft 5 40100

1010

De comună Idem

5 40 10 99ft 5 40 10

10 4010080

10080

10010010010080808080

2010101020303030505030

10

1200

79

99999971

9999999999*9

99

lei 12· H) 1 din reedif. 1

*3 Έ 1

e a I17 40 10

99‘3 a I

17 40 10 99 χ Λ ·ξ I

9

6 608080

102020

99

99 J f t80 30 99

l a 1100 10 100

99

η 10080

1010

9919

lei 100 diu 1 reparaţii 1

80 15 999 1 9 : 17

6060

4515

99fi

9 I

Ί i i80 1C

10

79

1 60 10 n* 1 4() 79

f J40

19 1

HRAMUL BISERICI

St. Nicolae Cuviosa Parascheva Adormirea Maici Domnului

Idem ISt. Nicolac Cuviosa Parascheva S t Nicolae Cuviosa Parascheva St. Nicolae

Idem Idem

Adormirea Maici Domnului Cuviosa Parascheva

Idem Idem

Cuviosa Parascheva St Voevojlî Cuvi0sa Parascheva Adormirea Maici Domnului St. Voevoţlî St. loan Botezătorul St Voevodî St Treî Ierarchl St loan Botezătorul St Nicolae

Idem Idem

Adormirea Maici Domnului Idem

Cuviosa Parascheva Idem

St loan Botezătorul Adormirea Maici Domnului St Nicolae

|l98l St Apostoli 199 Adormirea Maici Domnului 12001 St Ilie

Adormirea Maici Domnului St Teodor St ApostoliAdormirea Maici Domnului

Idem St Imperatl St DimitrieAdormirea Maici Domnului St Nicolae

COMUNA

uude este situ a tă

Spinii Idem Idem Idem

' Mircesci Idem Idem

Călugări Idem

Negreni Idem

Alunigu Idem Profo

Comp. mare Comp. mare

Iaem Dobrotesa

Idem Idem Idem Idem

DrăgoescT Idem

Buciumeni Idem

Casa-veche Făgeţelu

Iaem Idem Idem Idem Idem Idem Fata Idem Idem Idem Idem Idem Idem

Otesci-de-sus Otesci-de-jos

Idem Idem Idem

CAtumul Ionde este *Uua,fi

Vineţi

MoraaîBoroesci

DiencîVlăngârăsci

Domncsci Dejescl

. Seleasca Murgesc i

Geamăna

BabaCioraca

IsaciChiliuIdem

PârşogiVieraşi

Isvoru-de-susIsvoru-de-jos

Doniţoi

Vai-de-eîIdem

Urluesci

GNl'Jjp «e?0g'"

129

4151717171341717151717

1417

Cheltue- ilolc bisc- Datorii Capitalii De cine ec întreţine

Lei B. Lei |B. Lei B.

De

vaţii

se

HRAMUL BISERICEÎCOMUNA

nude oste situataCĂTUNUL

undo este Kitiia

SIC Adormirea Maici Domnului Păroşi211 Idem Idem Urşi21 2 Idem Idem Idem2 1 3 Idem Idem Morlovcsci214 Idem Idem Ştefanescî215 Idem Sâmburesci216 St. Voevodt Idem Stănulesa217 Adormirea Maici Domnului Idem Beculesci218 Cuviosa Parascheva Ciumăgeşti2 1 9 , St. Nicolae Idem2 2 0 Adormirea Maici Domnului Topana2 2 1 Cuvi6sa Parascheva Idem Govora222 St. Nicolae Idem Sotc.sc i223 Idem Vata224 St. Voivozi Idem Gura-bouluî22» St Nicolae Idem Fotesci226 Idem Idem Bondoci227 Adormirea Maici Domnului Idem Jugănari228 St. Apostoli Idem Ciaurasci229 St. Nicolae Idem Chiritesci230 Idem Idem Chiriţani231 St. Apostoli Vulturesc!232 St. Nicolae Idem Valea-AIbă

m

NB. In num6rul Tiitor va urma Memoriul judeţului Arge»io pe „„„I i s s i

De numărul indivizilor ce aă trecută la Religiunea creştina ortodoxa în cuprinsul Eparchiet Episcopiei de Argeşă, de la

anul 18 75 p â n a la 18 8 1.

TABELU

1) Machometari2) Catolici. .3) Protestanţi.4) Uniaţi.5) Evreî.

256

6

1

Total 41

ANUL VI. BUCURESCI, MARTIE, 1 8 8 2 No.

BISERICA 0RTH0D0IÂ ROMANAJURNALÎÎ PEBIODICCr ECLESIASTICO

A F - A - I R E O D A T A IPIE L U I S T A

„Predică cuventul"22. Tim. IV. 2.

Misteriul Botezulu i(Urmare, vedî No. 1, Anul VI.)

Partea văzută a Botazulul după învăţătura sântei scrip turi f i a Sânţilor Părinţi,

Precum cuvintele Mântuitorului, aşa şi misteri<5sa putere a botezului, arată că partea vedută a botezu­lui trebue a se compune din o întreită cufundare in apă a celui be să boteză cu exprimarea cuvintelor : în nu­m ele Tatălui f i a l F iului f i a l Sântului Sp ir iţii. Pute­rea misteri<5să a botezului constă în curăţirea pica­telor şi în renascerea spiritului: cufundarea în apă exprimă cu esactitate acestă parte nevSdută a bote­zului. Cum că cuvintele de la instituirea botezului însemne(Jă cufundarea în apă, acesta se vede din propria însemnare a cuvintelor βαττησαιός şi βτπ-ιζειν (Luc. Ill, 3, 12, 16). Acelaşi eliipu al botezului sa vede din compararea botezului cu potopul (1. Petr. III, 20 şi 21), cu îngroparea lu i Christos (Rom. \ 1,4; Cal. Π, 12) şi cu trecerea prin apa mărci ( 1 Cor. X, *2 ).

MISTERIUL BOTEZULUI

Şi Apostolii la săvârşirea botezului confundai! 111 apa pe cei ce să botezau (Act. VII, 36 — 38; X,4 7). Cum că la boteză trebue o întreită cufundare, se vede fi în numărul persdnelor m a cărora nume să saver- şcsce botezul.

La instituirea solemnă a botezului s’a hotărâtti cu precisiune, ce anume cuvinte trebue a pronunţa la cu­fundarea în apă a celui ce să boteză: inv&ţciţi, botezân- c lu l p r e e l în num ele Tatălui ş i a l Fiului, ş i a l Sântului Spiritii, adică, cel ce savârşesce botezul trebue a pro­nunţa : boteză-se... în numele Tatălui şi al Fiuluî si al Sântului Spiritii, şi prin aceea arată că de aci înnainte t<5tă speranţa botezatului este treipostatni- cul Dumnedeii, şi că să îndâtoresce de a mărturisi pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sântul Spiritii. Aşa aii în­ţeleşii Apostolii ordonanţa Mântuitorului. Când A- postolul dice : s4U in nnmele luî Pavel v ’aţî botezata, dă a înţelege, că la botezu s’a pronunţaţii întrunii modu solemnei numele Dumnezeului, căruea bote­zatul s’a îndatoritu a i servi ( 1 . Cor. I, 13). Când ace­laşi Apostol, aflându în Efes pe <5re-care din disci- puliî luî loan, i-a întrebatii: Primitaţî voi Spiritu Sântă ? şi eî au respunsu că nu aii audiţii de este Spiritu Sânţii seu nu ; El le-a disii: darii în c e (εις τι ουν) v aţi botezata f întrebarea acesta arată că, dupre ideea Apostolului, la botezul crescinescti trebuia să se audă numele Sântului Spiritii; ce este maî multu, trebuia să se audă acestii nume chiar la cufundare : în al cui nume deci (εις το,) întrebă Apostulul, v’aţî cu-, fundaţii ? Maî departe, Apostolul înţelegendti că dis- cipuiiî luî loan nu erau botezaţi şi în numele lui Christos, î î boteza din noii. Prin urmare Apostolul,

MISTERIUL BOTEZL'LU 3

piin cuvintele s61e, lămuritii arată la pronunţarea aceloraşi cuvinte la botezti, care suntil hotărâte de Mântuitorul a se pronunţa în modu solemnii; iar pro­cedarea sea, lasă a se vedea, că botezul fără pronun­ţarea acelor cuvinte, nu 1 recundsce de botezti creş- tinescu ( 1).

Puterea misteri(5să a botezului de asemenea arată la necesitatea pronunţăreî cuvintelor prescrise la insti­tuirea botezului. Lucrarea charică a botezului, între acestea, constă în aceea, că botezul induce pe bote­zată în drepturile ereditărei darurilor câştigate prin Fiul luî Dumnezeu de la Tatăl şi revărsate prin Sântul Spiritii. Ac6sta nu cuprinde <5re în sine acea necesitate ca la botezti sS fie pronunţate şi obligaţiu- nele şi speranţele celui ce se boteză, în raportti că­tre marele şi mântuitorul nume al Tatălui şi al Fiu­lui şi al.Sântului Spiritii? (Ef. V, 26).

Acestă idee chiar o exprimă Apostolul când dice că Christos a curăţiţii Biserica sea prin bae de apă în cuventti; adecă, baea îl lumin&Jă prin mijlocul mărturisirei credinţei: „înnumele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Spiritii."

Toţii ast-fel a presentatii şi Biserica partea vedută a botezului. Ea a avutti de regulă ca botezul totii- d^-una să se săvârşască prin cufundarea în apă a celui ce să boteză.

(1) Câtu priveece cuvintele din cartea Faptelor Apostolilor, că să botezau în numele lui Iisus s6ti a lui Christos (II, 38; X, 48); prin ele eă hotăreece nu chipul săverşirel botezului, ci esenţa acelui botez u cu care s’au botezată person ele, adecă, arată că el nu s’au botezată cu botezul lui loan, care era atâtu de cunoscute, pe atuncea, ci cu botezul lui Crietos, şi botezându-ee cu botezul lui Christos au remasîi (suntu) discipull ai lui Christos (XIX, 3; ΧΧΠ, 6; III, 6).

S -tu l C iprian numai la bolnavi admite săv6rşirea botezului prin stropire (1). Tertulian a scrisu. : nec semel, sed ter ad singula nornina in personas singu- las tinguimur ter mergitamur (2 ). Aceste cuvinte ale lui Tertulian dovedesc că după regula eomună să socotea necesar nu numai a cufunda. în apă, ci încă a cufunda de trei ori. Acelaşi cuvinte ale lui Tertu­lian arată, că întreită cufundare să săverşa cu pronunţarea cuvintelor : în numele Tatălui si al Fulul şi al Sântului Spiritu. Alt-fel Tertulian ar fi (Jisti : „ chipul botezului este prescrisu “ (formula prsescripta est), şi după aceea ar fi arătată la cuvintele lui Christos despre botez (3). întreita cufundare în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Spiritti, o prescriu cu multă scrupulositate şi can<5nele aposto­lice (4). Sântul Mar. Iustin mărturisesce că datina de a boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sân­tului Spiritu este primită de la Apostoli (5). S-tul Athanasie învaţă : „Cine exclude ce-va din Trinitate şi se boteză numai în numele Tatălui seu al Fiului,

(1) Epist. LXXVI. Biserica romană a începută din secolul al VIII-lea a introduce uzul prin turnare ( adfusio), şi în urmă prin întreita stro­pire (aspersio); Din secuiul al ΧΙΠ-Iea acestu uzu s’a facutu mal în totul comunii, şi l’a susţinuţii ca dogmaticii'. Thomas Aquin. Sum. p. 3, quse 6 6 Art Comunităţile protestante a primiţii uzul bisericei romane: Cu tote că mulţi dintre el au simţitfi şi eimţescu neregulari tatea unui ast-fel de novismti. Bretschn. Dogmat. Cap. 11,

(2) Adv. Prax. § 25.(3) De baptis. § 13.(4). Can. 49 şi 50.(5) Apoi. I, § 61. — S. şi M. Vasilie $ice : „Marele misteriu al bo­

tezului să sâverşesce prin întreita cufundare şi întreita cbiemare.“ Destre Sântul Spiritu, cap. 15, conf. C. 12. Asemenea Amvrosie. De Sacrâm. C. VIJ. Ieronim : Ter, mergitamur, ut Trinitatis unum sa- cramentum appareat Comment Ad. 4. Cap. ep. Eplies. Multa alia quse p er traditionem in ecclesiis observantur, auctoritatem sibi script® legis uuurpaverunt, veluti in lauacro ter caput mergi tare. Adv. Lu­cifer. C. 4.

MISTERIUL BOTEZULU/

βέϋ în numele Tatăluî şi al Fiului, dar nu şi a l Sân­tului Spiritu împreună, acela nu primesce nimicii. ( 1 ).

Ca exprimare dinafarică a credinţei în misteridsa putere a botezului, a serviţii în Biserica veche — şi ne’ncetata pregătire spre deplina primire a Sântului Spiritii, care consta în rugăciimele exorcisărei (lepă- dărei) cu numele lu i Iisus Christos (2), în însemnarea apei cu semnul Sântei Cruci (3) şi în rugăciunea despre pogorârea Sântului Spiritii (4).

Dascălii vechi a i Bisericeî, acelor dintre mărturi­sitorii credinţei, care după împrejurări nu se puteaii boteza cu apă, le socoteaii în deajunsii m artiragiul, numindu’i botezaţi cu sânge şi cu focii (5). De bază la acesta, le servea cuvintele Mântuitorului, unde ped^psa sânger<5să pentru credinţă o numea botezti (Math. XVI. 25 ; loan XV. 13). Cu tote acestea ei aveaii de regulă, că pe mărturisitorii care nu reuşise

(1) Epist. cătr. Serap. De asemenea socotea necesară .pentru boteză pronunţarea cuvintelor amintite şi Sântul Ciprian. In epis. 37. Origen. De princ. liber. 2. § 5. Liber. 1. § 3. 5. Amvrosie De epir. S. liber. 1. 0. 3. Augustin lib 3. De baptism. C. 15. Păstorul Ro­man <Jiee la botez. Ego te baptizo. Preotul orthodox $ice : „Boteză-ae­robul luî Dumneţjeă.4* La acesta se vede umilitul simţimentă al ierur- gisitoriulul, dându-se numai de servitoră al Bisericeî, pe când la cel d’ânteiă nu este aşa.

(2) S. Gr. Theologul jlice : „ nu deconsidera ideea despre exorcis murî.“ 40 despre botez. Augustin ţjice despre Pelagie: Biserica îl in- vinovăţesce pre el, respândmdă ideea că asupra pruncilor botezaţi să se săverşască suflarea (lucrarea) pentru alungarea regelui lumel lib. 2.

(3) Tertulian. De corona § 5. De resurrect § 8. M. Vasil. Despre Sântul Spiritu, Cap. 27 Augustin Tract. 115, in Ioh. § 5.

(4) M. vasilie juce : „După traditiunea apostolică, bine-cuventăm apa botezului" De Spir. S. C. 27. Ciril al Ierus. Catich. 3. S 3 : Tcrt· De bapt. C. 7.

(5) St Cipr. scrie: Nas, qui Domino perm iten te primuin babtismum credentibus dedimus, ad aliud quoque singulosprsepare mus, insinuan- tes et docentes, hoc esse baptismum in gratia mains, in potentate su- blimius in honore nrsestantius. Exhort ad Martir. §. 6. Tert. De bap- tisnio § 16. Ciril al Ierue. Catich. 3. 10. M. Vas. despre S. Spiritu C. 15. § 30. Chnsostom. Despre M. Lucian § 2.

îî botezau cu apă la prima ocasie favorabilă. Acesta prob^ză că după învăţătura părinţilor, partea legală v6(Jută a Misteriuluî botezuluî o compunea cufunda­rea în apă, şi că numaî în casti de neapărată necesi­tate, botezul cu sânge p<5te ţinea locul părţeî vedute a botecjuluî.

t Silvestru B. Piteşt&iu.(Va urma)

îndemnuri părintesc!Către toţi creştin ii de a întrebuinţa sântele clile a le Ma­relui Postii spre mântuirea sufletelor lor, ş i a în griji de

servitorii Altarului.

Fiiiidu îndemnaţii de simţul de datorie morală şi de posiţiunea mea de Archiereii al sântei n<5stre bi­serici ortodoxe române, iau cuvântul, cu ocasiunea Sântuluî şi Marelui postii, şi me adresezi! dragostei vostre, iubiţi creştini; şi pe cel mal betrânî ve rogii, iar pe cel mal tineri vS sfâtuescii şi ve îndemnii cu t<5tă umilinţa, a face ca Sântele dile ale S-lul şi Ma­relui postii, sa le petreceţi în fapte bine plăcute Iul Dumnezeii, şi să aveţi grijă şi de cel ce ve grăescti viu© cuvântul adevSrulul, şi să ingrijescu de mân­tuirea sufletelor n(5stre.

Suntem, iubiţi creştini, în Sântul şi marele postii; am intratii în el ca într’o bae menită a spăla multe din necurăţiile nostre, şi a aduce nu puţină sănetate atât sufletului cât şi trupului nostru. Da, postul este una dintre cele mal salutare instituţiunî ale Sântei mSstre biserici; unul dintre motorii principali aî acti- vităţel n6 stre dupre Dumnedeii, o carceră nobila în contra animalităţel care în tot momentul să încercă a scutura dominaţiunea spiritului, o arenă de gyra- nastică spirituală menită a smulge mândria, moli­

ciunea şi toţî spinii patimilor, şi a ni comunica ade­vărata tărie în Domnul

Dar, iubiţilor, şi postul ca şi ori ce a ltă instituţiune, nu va fi folositoriti decât acelora care Ίϋ înbrătoşeză cu dragoste, acelora care Ίϋ practică cu bună sciintă · căci de altmiuterea m ân ca rea sau nemâncarea nu ne va p u n e p r e noi îna in tea Iul DwnnecleU. Pentru acesta, una din cele maî principale datorii ale ndstre este să practicămti postul sub conducerea bisericeî, şi aşa precumti Ίϋ prescrie ea,—însoţita şi de alte practici folositdre şi mântuitore de suflete. Căci dacă postul este, precumtt am (Jis, ca un m edicam ent, ca o bae spirituală, menitu a vindeca saϋ a spăla neputinţele fireî nostre, apoî scimii din practică că medicamen­tele să iau sub conducerea medicilor, şi o bae să pri- meşce cu p ro fit numai când se face în anume con- diţiunî şi dupre (5re-care prescripţiunî dietetice.

Veniţi da r f i i lo r , ve (jlicu la toţî din partea Biseri­ceî, a scu lta ţi-m ep re m ine, c ă c i f r i c a D om nului v e voite învă ţa p r e vo i. Căutaţi în ţe lep ciu n ea f i v a f i v iu su ­fle tu l vostru .

A frequenta Sântele lu î DumnecJ^ locaşuri în t(5te dilele, dacă s’ar putea ar fi a lucra cu cea maî mare energie la reformarea Vieţeî ndstre dupre Dumne^eă; a lua parte la t<5te serviciile religiose măcar Dumi­nicile şi Sărbătorile, este datoria cea maî imperidsă a fie-căruî creştinti. A asculta cetirile şi învăţătura bisericeî, a lua parte la practicele ce ea recomandă, specialminte în aceste Sânte şi mântuit<5re dile ale sântului Marelui p o s t , este o necesitate generală simţită numai acelora care cugetă seriosu la posiţiunea lor morală din presentu şi la viitoriul ce *î aştep ta;

numai acelora pe care o creştere norocita sau o în­grijire deosebită ’i-a pus de timpuriii în familiaritatea Bisericeî, pentru ca să aibă ocasiune a gusta ş i a vedea

câtu d e bunii e ste D om nu l! Părinţii noştri, iubiţilor, siinţiau această necesitate şi cu dorii poftiati aceste sânte şi mântuit<5re dile, pentru că mintea lor nu era îndopată cu ideile cele stricate a veacului, pentru că viaţa lor era maî simplă şi nu aşa de materialisată ca astădi, pentru că indiferentismul religioşii nu şî g ă ­sise locîi în inima lor.

Aşa, d£sa mergere la biserică este tot atât de re- comendabilă şi neapărată pentru creştini, de ori ce etate, sexii sau condiţiune, ca şi frequentarea esactă a scdleî. Şi precumu scolariul nu ’şî p<5te motiva le­gitimii absentarea dela sc(51ă, nicî cu pretextul că ar fi învăţat acasă, nicî cu alte ocupaţiunî ce ar fi avuţii, ci singur numaî cu b<51a; tot aşa şi noî creştimî cu nimicii nu putemti. scusa absentarea n<5stră de la bi­serică, dela această sc<51ă a practiceî şi a vieţeî dupre Dumnedeii, maî înaltă decât t<5te sc<51ele, maî folo- sit(5re decât tote instituţiunile, şi singura în stare a dirige paşii noştri spre bine, în interesul chiar şi al vieţeî actuale. Eca, iubiţilor, una din practicile creş­tineşti ce Noî în numele bisericeîrecomendămii dra­gostei v<5strc, acuma cu deosebire când suntem ti în sânta patrudecime. Să nu credeţi acelor ce sa încearca a raţiona că biserica cu eserciţiile sale spirituale ar fi numai pentru poporul simplu; nu este a şa ; ci din contra, putemii afirma, că numaî în biserică şi prin biserică s’ati formaţii toţi <5menii mari de care a pro­fitat omenirea în diferite privinţi, Şi în ceea ce pri­veşte viaţa creştină, nimine nici-o-data nu se va putea

__________ IM P E M N fR ! PAKIVTEŞTÎ CĂTRE TOŢÎ CREŞTINII 9

mândri că a ajuns la măsura vrîsteX depline a lui lisu* Christos, ori care ar fi şciinţa ce posedă, 01*1 care \ ar fi educaţiunea, orî cât de mare ia r fi nobleţă sau trepta. Din contra, trebue să o mărturisimu cu durere că cu cât maî mare şi maî distinsă este cultura lu- mescă, cu atâta maî mult se pare a rătăci spiritul omului în vastul oceanii al necunoscutului, fără să potă prin sine însuşi resolve problemele cele mai practice şi maî populare. Causa este, lipsa de sta­bilitate, lipsa punctului de orientare, pe care ni le dă numai religiunea, numaî biserica. Observaţi, iu­biţilor, şi v6 veţi încredinţa, că viaţa celor înstrăinaţi de biserică, este confusă în t<5te privinţele, şi între­prinderile lor—ridicole. Observaţi că superstiţiunile de totu felulii şi deşarta credinţă, este partea lor. Temeţi-ve de sdrta lor, şi ascultaţi glasul Bisericeî.

O altă practică care trebue să însoţescă postul este dragostea creştină , la a căria urm are ne îndemnă apostolul şi biserica prin t<5te cântările sale din aceste sânte dile. Postindu-ne trup eşce să n e postimu f i du- hovn iceşce ; să rupemti totă legă tu ra nedreptăţei, să desfiinţămU zapisile ş i p r o ce s e le in ju ste , să dămu să­ra cilor hrană, să îmbrăcămu pe ceî goli, ş i p r e cel

fă r ă adăpostă să- ι aducemu în ca se le nostre. In nu­mărul celor ce aii trebuinţă de haritatea ndstră să pimemu, iubiţilor, pe servitorii altarului, pe păstorii turmeî cuventătore, care, dupre apostolul, trebuescii întreţinuţi bine şi cuviincios în privinţa necesităţilor materiale. Este rusinosu. lucru pentru noi creştinii a maî lasa pe Preutti în condiţiunea miserabilă în care se găsesce în presentu. Elu este înveţătoriul, lumi­nători ul, conducStoriul, părintele cutăreî Comuni. In

ÎNDEMNURI p a r in t e ş t î c ă t r e ΤΟΤΪ c r e ş t in i/

acea comună suntu şi alţî funcţionari, care îndepli- neecti nisce serviri de mâna a doua, cum s’ar dice, şi care totuşî sunt binişor plătiţi. Eî bine, pentru ce se lasă în neîngTijire tocmaî Preotul ? Dacă suntemii şi voimti a fi creştinî, iubiţilor, trebue să avemu în ve­dere instrucţiunile ce ni le dă Apostolu în privirea aceasta. „Preufil ce i c e - f l ţinti bine d ireg ătoria de în­doită cinste să se învrednicâscă, poronceşce Elti luî Timoteiti Episcopul Efesuluî (1 Tim. 5.15); Şi către Ebreî scrie : Ascultaţi p e învăţătorii Voştri f i vă su­puneţi lor, că aceia privighiazâ pen tru sufletele vâstre (Ebreî 13, 17). Şi earăşî : Vă rugămu p r e voi fra ţilo r , să cunâsceţi p r e ce i ce se ostenescti între voi, f i p r e mal marfa vo ftr i în Domnul, f i p r e ce i c e vă învaţă p r e voi.

De această datorie, o repetti, stă legată însăşi creş­tinătatea n<5stră ; căcî nu trebue să fimu creştinî numaî din gură, numaî în cuventu, ci în adeverii şi în fapte. Apoî, dacă dupre cuvin tul Domnului, numaî dra­gostea dintre noi este semnul care ne deosebeşce de păgânî ; dacă înfricoşatul Judecătorii! la adoua ve­nire a sa nu întrebă, nu cerceteză decât faptele dra­gostei şi a milostivire! cu care vomu fi îmbrâţoşata pe saracî în genere, cătră care n’avemu alte datorii decât acele ale omogenităţeî de natură, cum credemu noî că vomu scăpa nepedepsiţî când refusâmu dra­gostea n<5stră, mila nostră, şi ce este maî mulţii — călcămu în pici<5re chiar obligaţiunea ce avemii cătră părinţii noştri spirituali !

Mi -am propus, iubiţilor, a atinge această questiune, pentru că vedii, sunt convinsti, că nu reutatea face pe fiii României indiferenţi cătră clerul şi biserica

î n d e m n u r i p ă r i n t e ş t i c ă t r e t o ţ i c r e ş t i n i i

lor. Românul este generoşii, darnicii, ospitalierii, iu_ dulgentii şi toleranţii pană la excesii, faţă cu streinii şi cu clerul altor naţiuni, faţă chiar cu ebreiî şi Cll rabinii şi hahamii lor, şi nu putemii crede să fie alt- feliii cu părinţii lor spirituali, cu preuţii, care cji şi mSpte privighiază şi să r(5gă pentru bună-starea, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi ertarea greşalelor lor. Noi credemii că causa negligentei este numai deprinderea din trecut, provenită din simplitatea traiului şi a moravurilor părinţilor noştri de o parte, şi de altă parte, din simplitatea, iubirea de ostenelă şi caracterul mai apostolicii al bătrînilor noştri preuţi, care şi în cultură şi în viaţă fiind aprdpe asimilaţi poporului, se mulţămiaii cu puţin şi munciaii alături cu poporul pentru pânea de t<5te filele,

Eî bine, nu mai suntemii în aceleaşi condiţiuni în care se găsiaii strămoşii şi părinţii noştri. Ţara n<5stră, pe ce di merge, simţeşce necesitatea de omeni învă­ţaţi în capul poporului. Unii tinerii seminarist de­venit preut se găseşce în condiţiuni cu totul altele decât cele ale părinţilor se i; elii a cheltuit pcSte tot ce avea ca să-şi capete instrucţiunea şi educaţiunea pentru asemine menire ; şi pe de altă parte, ocupată cu studiul, a uitatu de munca câmpului şi alte înde­letniciri producetore de mijldce pentru traiii, şi când se stabileşce preut într’o comună, devine peritoriii de f(5me, fără concursul poporanilor sei. Cătră cele (Jise, să se mai adaugă şi înmulţirea nevoilor vieţeî, care diferă astădi într'un chipii de necrezuţii de cele ale strămoşilor şi părinţilor noştri.

Aşii dori, este de dorit, iubiţilor, ca poporul Română deştept naturalminte, să se grăbescă a aprecia noiiele

iNd e m n u r T p Ar i n t e ş t î c ă t r f . t o ţ î CREŞTI.VI! 1

condiţiunî în care se găseşce astăilî biserica şi clorul ii, şi să convină întru a le modifica tratamentul. Căci pentru alte trebuinţî ne-amii deprinşii a cheltui cu profesiune : Pentru Primari, Notari, Perceptori si alţî impiegaţi, am simţit nevoea că trebue să-î plâtimii regulat din bugetul Comunei, şi să-îplâtimii ast-felu ca să p<5tă trăi binişorti. Apoi, când se întâmpla între noi procese, şi avemu. trebuinţă de advocaţi, nu cru- ţămti nimicii, spre a avea pe ceî maî bunt, dacă se p<5te. Şi când facemii aşa, când cheltuimti. fară cru­ţare pentru interese cu totul materiale, trecemii ală­ture, uîtămu de servitoriul comunii, de omul lui Dum­nezeii, care ne apără purure ca celii maî oneştii ad­vocaţii, nu înaintea <5menilor, ci înaintea luî Dum­nezeii ; care se r6 gă purure pentru toţî, care lumineză pe toţi prin sântul botezti, care cerceteză, învaţă, sfâ- tueşce şi pe micii şi pe mare ; care este obligaţii a şt părăsi casa şi odihna, de multe ori în medul nopţii şi despre ^iuă, spre a da celui mnrindîi merindele vieţii de veci ; care lucreză t(5te cele sânte spre a câş­tiga pentru toţi, nu pâne materială, nu comori pâ- menteşci, ci vecinica împărăţie, vecinica fericire, în unirea cu Dumnezeii. Dar, drepţii remuneraţie pentru asemine osteneli, mulţi dintre creştini, critică, des- preţuescu, înjură, persecută pe bietul preoţii. îsimine nu este care să nn-i reclame serviciul cu esactitate, ca din partea celui mai vrednicii servitoriu, destinaţii şi plătitii pentru atâta lucru ; dar putini sunt care contribuescii la întreţinerea lui, macar cu preţul cu care sa r ţinea unii rândaşîi, unii visiteu. Aşa, este cunoscut tuturor, că preutul capfetă mai puţinu din partea unei întregi comuni, decât unu rândasi sau

lor. Românul este generoşii, daruicu, ospitalierii, in_ dulgentu şi tolerantă pană la excesii, faţă cu strein ii şi cu clerul altor naţiuni, faţă chiar cu ebreiî şi cu rabinii şi hahamii lor, şi nu putemii crede să fie alt- feliii cu părinţii lor spirituali, cu pre util, care cji şi nrîptc privighiază şi să rc5gă pentru bună-starea, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi ertarea greşalelor lor. Noi credemti că causa negligenţeî este numai deprinderea din trecut, provenită din simplitatea traiului şi a moravurilor părinţilor noştri de o parte, şi de altă parte, din simplitatea, iubirea de ostenelă şi caracterul mal apostolicii al bătrînilor noştri preuţî, care şi în cultură şi în viaţă fiind aprope asimilaţi poporului, se mulţămiati cu puţin şi munciaă alături cu poporul pentru pânea de tdte dilele,

Eî bine, nu mal suntemii în aceleaşi condiţiunl în care se găsiaă strămoşii şi părinţii noştri. Ţara nostră, pe ce di merge, simţeşce necesitatea de omeni înve- ţaţî în capul poporului. Unii tînSru seminarist de- venit preut se găseşce în condiţiunl cu totul altele decât cele ale părinţilor se !; elii a cheltuit pdte tot ce avea ca să-şî capete instrucţiunea şi educaţiunea pentru asemine menire ; şi pe de altă parte, ocupată cu studiul, a uitată de munca câmpului şi alte înde­letniciri producet<5re de mijl<5ce pentru traiă, şi când se stabileşce preut într’o comună, devine peritoriă de fonie, fără concursul poporanilor sel. Cătră cele dise, să se maî adaugă şi înmulţirea nevoilor vieţeî, care diferă astăzi într'un chipă de necrezută de cele ale strămoşilor şi părinţilor noştri.

Aşu dori, este de dorit, iubiţilor, ca poporul Română deştept naturalminte, să se grăbescă a aprecia noăele

I t fDEMXVRÎ PĂ R IN TE ŞTI CĂT RE T O Ţ Î CREŞTI Wl l I

condiţiuni în care se găeeşce a stăd i b is e r i ca yi c l e r u lw şi să convină întru a l e m od i f i c a tra tam entu l. Cuci pentru alte trebu in ţî ne-amu dep r in s u a ch e l tu i eu profusiune : Pentru Primarî, Notari, P er c ep to r i s i alţi impiegaţi, am simţit n e v o ea că t r eb u e sa - ϊ p lă tim ti regulat din bugetul Comunei, .şi sa- ϊ p lătim ii n st- fc lu ca să p<5tă trăi bin işoru. Apoi, când s e 111 tâmp hi între noî procese, şi avemu trebuinţă d e a d v o c a ţ i ', nu cru - ţămu nimicii, spre a avea p e c e i m a î buni, d a c a n e p<5te. Şi când facemii aşa, când c h e l t u im u fa n i c r u ­ţare pentru interese cu t o tu l m a t e r ia l e , t r e c e m u a la - ture, uitămu de servitoriul comunii, d e o m u l lu i D u iu - neejeu, care ne apără purure ca c e l i i m a i o n e s t e i a d ­v o ca tă , nu înaintea dmenilor, ci în a in tea lu î D um ­n ez e i i ; care se r d g â purure p en tr u to ţi, c a r e liu n in ezâ pe toţi prin sântul boteză, care cerceteză, în va ţă , s f a - tueşce şi pe micii şi pe mare ; care este o b l ig a tă a ş i părăsi casa şi odihna, de multe ori în m ed u l n o p ţ i i şi despre diuă, spre a da celui murindu m er in d e le vieţiî de veci ; care lucrdză t<5tc cele nan t e s p r e a câş­tiga pentru toţi, nu pane materiala, nu comori ρ ά - menteşcî, ci vecînica împărăţie, vecinica fericire, în unirea cu Dumnedeu. Dar, drepţii remuneraţie pentru asemine osteneli, mulţî dintre creştini, critică, dee- preţuescîi, înjură, persecuta pe bietul preoţii. N imme nu este care să nu-î reclame serviciul cu esactitate. ca din partea celui maî vrednică servitorii!, destina tu şi plătită pentru atâta lucru ; dar puţini sunt care contribuescti la întreţinerea luî, macar cu preţu l cu care s’ar ţinea unu rândaşii, unu visited. A.şa. este cunoscut tuturor, că preutul capetă maî puţină «lin partea miei întregi comuni, decât unu rândasl sau

14 în d e m n u r i p ă r in t e ş t i c ă t r e t o ţ i c r e ş t in ii

unii viziteti din partea unnî simplu particularii. Eî bine, cuină se pc5te califica asemine nepăsare ? Ori sunteţi chreştinî, iubiţilor, şi atuncî trebue să iubiţi, să îmbrăţoşaţî pe Christos dupre vrednicie, îngrijin- du-νδ de casa luî şi de servitorii altariuluî luî, precumti se îngrijeşce lumea cea înţelegăt<5re ; Orî nu sunteţî creştinî, şi atuncî nu maî înţelegemă pentru ce n’o declaraţi, ca să închidemă bisericile şi să trimitemă pe nenorociţii servitori aî altariuluî la alte ocupaţiunî care Ί-ar putea preserva de peirea prin f<5me, frigă şi golătate. Nimicii nu este maî unt în ochiîluî Dum­nezeii ca omul nedecisîi, ne hotărît într’o parte. Pentru care, acest mare Dumnedeu a şi provocat odinioră pe fiii luî Israil, prin profetulă Elie, ca să se decidă o dată pentru tot-d^una: Dacă este , dice, Dumnezeii în Israil, m ergeţi în urma lui ; ducă în să cred eţi ca Vaal este DumnecLeU, închinaţi-υβ acestuia.

Eca pentru ce, eca dupre care esemplu, mi-am luat şi eu permisiunea cu ocasiunea de faţă, a pro­voca pe toţî,—şi pre guvernă şi pepoporti,şipemarî şi pe micî, ca să ne decidemii : Suntemii pentru bi­serică, sau ba ? Dacă suntemii, să ne hotărîmii a o întreţinea cumu se cuvine ; dacă nu, să o suspendămii, să o închidemă maî bine, decât să defăîmămii în ase­mine chipii lucrul luî Dumnezeii. Căci starea actuală a Bisericeî, Eu. unul nu o potii considera decâtii ca unu blasfemii contra luî Dumnezeii,

t Innocent M. Ploeşt^nul

C IR ILPărintele alfabetului cirilicu.

(Urmare şi f ine, vetlî No 2, a n u l VI).

In mănăstirea Chilindarul se află unii manuscriptft, care cuprinde sinacsare, scrise în limba slaveno-serbă, şi transcrise în Aton de pre nisce Minee de la 1623. Aicî se găsescii vieţi de ale sânţilor, precum şi în­văţături morale la maî multe dile din cursul anuluî, asemenea şi alte istori<5re. Din Mineiul de pre Fe- vruarie este transcrisă şi biografia luî Constantin filo­soful. Ecă părţile din aceste note biografice, care se referii la Ciril, fratele luî Metodie, celti ce pone acum s’a crecjutii de Părinte al literelor cirilice şi care în ecspunerea ndstră devine Ciril al treilea. Tot-o-dată adăugămii, că aceste note în biografia luî Ciril suntii fore date chronologice, pre care noî le ficsămti aicî, conform faptelor istorice, menţionate în biografie.

„In oraşul Tesalonic, era mm bărbaţii nobilii şi avuţii, cu numele Leii, care avea rangul de Drungar sub archistratigul. Era piosii, păzindii tdte prescrip- ţiunile divine. Trăindii cu soţia sa, el a avuţii septe mlădite, dintre care Constantin filosoful, înveţătorul şi dascălul nostru, era cel maî micii.

Adecă, în anul 841 de la Christos, în Tesalonic, s’a născuţii filosoful Constantin, care în urmă s a nu­miţii Ciril, şi s’a educaţii aicî penă la anul 848.

16 p Ar in t e l e a l f a b e t u l u i c ir il ic î?

„Audindu despre dînsul demnitarul imperialii care se numesce Logotetu, a trămisu după dînsul, ca să învSte cu împăratul. Copilul, audindu de acesta a plecată în cale cu bucurie.

La acestea noi observămti, că în luna lu i Fevruarie seu Martie 848, Constantin era de ş^pte ani, când a foştii duşii îu Constantiuupolu, şi aicî el a fostu educaţii împreună cu succesorul la tronti, Imperato- rul Michail, care era de aceiaşi etate cu dînsul.

„ Şi a învăţaţii pe Omer şi Geometria, la Leu şi la Fotea cel îi renumiţii, precum şi t<5tă doctrina filoso­fică şi arta elenică".

De la 848 pene la 858 Constantin filosoful sî-a făcuţii educaţiunea la Leu filosoful şi la cunoscutul Fotie, care la 857 a deveniţii Patriarchu de Cons- tantinopolu.

„Logotetul (Jicea Imperatoruluî (Michail), acestii filosofi tinerii nu iubesce vi<5ţa acesta, de aceia noi nu-lu vomii lăsa la lume, ci tundendu-lu ΐ ΐύ vomii da la popie şi la slujbă, ca să fie bibliotecarii la Patriar- chul în s-ta Sofia, şi nu-lu vomii putea ţinea pre dîn- sul altu-feliii şi trebue să regulăm ii cu dînsul. Puţin însă a stat în acostă slu jbă şi eşindu în marea cea îngustă (a) s ’a înscrisu (b) în tr’o monastire. Căutân- du- ΐΰ şese luni, ab ia l ’a pututii afla. Neputendu-lu necesita la acea slujbă, l a rugaţii ca să primîască scaunul (catedra) de dăscălii şi să înveţă filosofia

(a) Marea marmură.(b) Notamu, că în testul slavonu stă aici vorba CEJ)H(;P = se serie.(c) Notăjnu din nou, că şi aic i textul slavon face usu de v o r b a streină

în formă roinauescă. El tficc Cliipamiue == străini, în locu de HHOO

pXrintele alfabetului cmiT.rcf 17

pre indigent şi străini (c) cu t<5tă insistenţa şi ajuto­rul. Şi acestă obligaţiune a primit’o “.

De la 858 pen6 la 865, îu decursul a şeptc ani, Ciril a fostă bibliotecară pre longă Biserica s-tcî Sofii. După acesta a trăită şese luni ascunsă într’o mo­n e r e . In fine a primită catreda de filosofie la scdla din Constantinupolă, unde studiaă indigenii şi streinii.

„Nu după multă timpă, s’a lepădată de vi^ţa a- cesta, şi s’a aşezată într’ună locă fore de sgomotă, remânendu liniscită în sine însuşi. Apoi s’a aşeclatu în Olimb, la fratele seu Metodie, şi aici a începută să trăiasce şi să fie într o rugăciune continuă cătrfi Dumne<Jeă, convorbindă numai cu cărţile".

La 865, Ciril era de 24 ani, şi urându-i-se şi cu vi^ţa de profesorii, el s’a liniscită într’ună locti ne­cunoscută. Apoi s’a dusti în Olimp, ce se află în Asia mică, pre longă oraşul Brusa, şi aici, împreună cu fratele seu Metodie, s’a predată ascesei monacii ale.

„Cozarii au cerută de la Imperatoră înveţătoră al credinţei ψ Imperatorul le-a trămisă lor pe Constan­tin. In acestă cale mergendă şi ajungendă la Cher- son, a învăţată aici limba şi cărţile iudaice. A făcută gramatică, compusă din opt părţi şi cu acesta şi-a luminată mintea. Aici trăia ună Samarinenă, care venindă la dînsul, se disputaă, şi care a adusă nisce cărţi samarinene, şi le arăta lui Constantin. Filosoful cerendă aceste cărţi de la dînsul, s’a închisă în lo­cuinţa sa, şi puindu-se pre rugăciune, a primită de la Dumnecleă înţelepciune, şi a începută a ceti. fore de er<5re. V&Jândă ac6sta Samarinenul, în uimire cu g lasă mare a disă : în adeveră, cei ce credă în Cliris-nipamiLie = din altă ţcră, străini.

1 8 CIRIL

tos, îndată primescă pre s-tul Spiritu şi darurile luî. Şi îndată a botezată pre fiul sSîi şi singură după dîn­sul s’a botezată. Şi a găsită aicî o Evangelie şi 0 Psaltire, scrisă cu scris<5re rusescă, şi a maî găsită şi ună oină, care vorbea acestă limbă, şi conversândă cu dînsul, a înţelesă puterea vorbiî, traducendu-o în limba sa şi deosebindă în scris<5re vocale şi con- sone. Şi continuândă cu rugăciunea către Dumnedeă, îndată a începută să le distinge, şi să le traducă : aşa că, mulţî minunându-se, laudaă pre Dumne<Jeă“.

Cu modul acesta, noî din citatul de maî sus ve- demă, că Constantin filosoful, mergendă în Cherso- nesul Taurică, a înveţată limba ebraică, combinândăo gramitică, compusă din optă părţi. Aicî el la unu Samarinenu a găsită pendateuchul, lucru ce pentru dînsul era o raritate, faţă cu usul Septuaginteî din Constantinupolă, şi s’a deprinsă ală ceti şi înţelege; ceia, ce a şi făcută, ca Samarin£nul cu fiiul seu să se boteze. După aceste, el a căpătată o Evangelie şi o Psaltire, scrise cu litere rusescî, adică în scris<5rea fonetică, care se vede că era de multă în usă la Ruşi. Apoi găsindă şi ună omă, care cunoscea limba căr­ţilor, a conversaţii cu dînsul pătrun<j,endu-se de puterea vorbei, f i fă cen d il distincfiune între vo ca le f i consdme. Ceia ce lasă ase vedea, că nu acestă Ciril este in­ventatorul literilor fonetice, nicî ale Ruşilor, şi că aceste litere suntă cu totul altele, de acelea, pre care le usitaă slavonii şi Româniî dela Dunărea; adecă, cum am ve^utu maî sus, popdrele dela Dunărea a- veă în usă literele luî Ciril al secululuî al VII-lea, care erau de origine greco-ionică.

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRIBICC 19

In Cherson Ciril a găsită relicviile s-lui Climcntal Romei, pre care le-a aşezată în acestă oraşti.

Când aă năvălită asupra luî Ciril Ungurii, el nu s’a speriată, ni spune manuscriptul, ci a r&masă ru- gându-se şi cjicândă : „kirie eleison“. Şi noi aicî nu ne unimu cu părerea P. S. Porfirie, care din acestă esclamaţiune creştină, caută să deduci naţionalita­tea luî Ciril, cre^ândă că este grecă de origine. Noi scimă, că în evul mecliă „kirie eleison" era în usu la toţi creştiniî de la Dunărea (a), maî ales în anumite ocasiunî, şi de atuncî a rămasă în usu maî la t<5te popdrele creştine din Occidentul Europei. Din con­tra, dacă este să ne pronunţămă şi noî în cestiunea naţionalităţeî acestui Ciril, apoi cu maî multă cu- ventă putemă să afirmămă, că el era din Romanii, duşi la Tesalonic din Sirmiu pre timpul năvălireî Ava­rilor. (Ve<Jî în acestă privinţă „ Creştinismul în Daciî“ ).

Din Cherson, Ciril s’a dusă pre Marea la Cozarî. „Şe<Jendă în corabie, c ice manuscriptul, pre acestă cale, adecă pre marea Meotidă, şi prin porţile mun- nţilor Caucazî, a mersă la Cozarî. Aicî el a botezată pre Caganul, cu doe sute de bărbaţî, afară de femei şi de copiî, şi s’a întorsu în Cherson şi de aicî s’a dusă în Constantinupolă. „Şi l’a vedută Imperatomi, trăindă în Biserica s-lor Apostolî şi rugându-sc lut Dumnezeu “ .

„In s-ta Sofia din Constantinupolă era unu potiru de p&tră scumpă, lucru de a luî Solomon, şi pre dîn­sul se află inscripţiunî iudaice şi samarinene, scrise pre laturi, pre care nu le putea nimene nict citi, nici traduce. Luându-le filosoful, le-a citită şi le-a tra­dusă asa, cumă urmeza:

(a) Moldovenii şi ppne astă-(Ji îşi încep& colindele de la CrlcianA ca euTiotelc „gni i I ho! ho ! k ir aleisau ; adică înecpu. noclxczatnl cailolor, «pro a*o arăta cir cumatanţele nascereî Mântuitorului, adăugând şi rugăciunea .kiric eleleoa®

„ S a prespusii de de multu lumi narea stelei ! IVmme, în ta iul e încununate, fii băutură celui, ce ve- g-hiază noptea“. Pre adoa lăture : „Pentru gustarea Domnului este făcuţii (potirul), ca unu. alţii lemnii(a). Bea şi te îmbată de veselie, cântându aliluia

„Acesta (Christos), esteRegele, şi totă nemul ome- nescu a vedutu gloria luî şi între dînşiî şi David. “

„Şi sub aceste era scrisă şi data, 909. Calculândii filosoful după acostă dată, a găsitii, că dela anul doe-decî al Imperatuluî Solomon şi pene la nascerea luî Cliristos erau ani 909. Acesta este profeţie des­pre Christos."

In anul 867 Ciril s’a duşii în Moravia, şi a intro­duşi! la creştinii de acolo, carii se rugau în limba latină şi întrebuinţau literile latine, serviciul divinii în limba slavonă, dându-li şi alfabetul, care îlii avea ga ta , adecă celii foneticii, luaţii din Cherson şi el a re- Hiasii aicî patru-decî de luni, adecă trei anî şi patru limî—867, 8 6 8 , 869 şi patru luni din £70.

y lfl s’a veselită îarăşî filosoful, cântându-se şi alte eântarî, care îî daii ostenelă nu mică. Căci Principele Iiostislav, inspiraţii de Dumnecjeii, a făcuţii consiliu cu cialalţî principi aî Moravei şi a trămisu la Impera- torul Michail, (Jicendu-î: Omenii noştriî, voindti să se lepede de păgânismă şi să ţine legea creştină, nu au învăţătorii, care ϊ-ar înveţa în limba lor S-ta credinţă creştină, şi fâcendu-se astii-felu, s ’ar asemăna noî şi alte teri, văcjen du acesta (b); de aceia trămite-ne noi

(a i AJusiune la to^gul lui Moisi, care a îndulcitu amărăciunea ape­lor din pustie.

(b) Alusiune la Poporele, ce locuiau în Panonia, între care eraîi şi Românii. Şi acesta o fundăm u pre faptul, căci la consiliul luî Rostislav a luaţii parte şi principele Românilor, Coţel. (Ve$T „Creştinismul în

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICC

linii Vlădică Episcopii şi unii învSţetorti astii felin, pentru ca legea cea bună în ti5tc teriie să plece dela voi. Decî Imperatorul a adunaţii Sinod ti şi a kiei naţii şi pre filosoful Constantin, şi a făcuţii în aucjul tutu­ror acestă discursă şi a disu: „Vedemti, că acesta este ostenitoru pentru tine filosofe, dar trebue să mergi tu acolo. Acesta nimene nu o pote împlini, afară de tinew. Decî a respunsă filosoful: „Şi ostenită suntu şi bolnavă cu corpul şi m’aşi duce acolo cu bucurie, d£că eî ar avea litere în limba lor“. După aceste a vor­bită Imperatorul şi i-a disu lu î: „ Bunul meii şi tatăl meă şi alţiî mulţî aă căutată acesta, şi nu suntii gă­site şi dupre cât eă sciă, tu poţi să le inventezi. u. Iar filosoful a disu: „ Celă, ce p<5te să scrie pre apă. a- cela îşî va câsciga sieşi numele de ereticii. Iarăşi i-a respunsă Imperatonil: „Vorbesce cu \ arda şi de că tu veî voi cu mintea ta, atuncî Dumnecjeii îţi va da ţie aceia, ce el dă tuturor celor, ce se r<5gă lui fora în­doială, şi nimicesce îndoelele “. S’a supuşii deci filoso­ful, şi dupre datina sa de maî ’nainte s’a pusă la ru­găciune cu alţî osîrduitorî, şi în curend Dumnecjeii ϊ-a arătată luî, ascultândii rugăciimea robilor sei. şi îndată a compusă scrisdre şi a începută să scrie înve- ţătura Evangelieî:

„ Intăiii era cuventul, şi cuventul era Dumnedeii si Dumnede ă era cuventul, etc. „S’abucurat Imperato­rul şi lăuda pre Dumnedeii cu consilierii lui şi l a tra- mis pre dînsul cu multe daruri, scriindii lui Rostislav acostă epistolă:

„Dumnecjeii ordonă fie-căruia, ca să vine la min­tea cea sănătcSsă şi cu acesta să-şi mariasca şi maî mult demnitatea sa. V&Jendti credinţa ta. şi

ostenela, ce-’ţl dai la anii teî, ca să găsesc! litere pentru limba v<5stră, ceia ce n a fostă dela înce­pută* şi să te asemănezî cu pop<5relc cele mari, care mărescă pre Dunmedeu în limbele lor pro­prii, de aceia îţi tramitemu pre acela, căruia Duinne- (Jeă î-a arătată acesta, barbată onorabilă şi no­bilă, adecă pre învăţatul fîlosofu. Şi primesce a- ccstă dară mare şi mai scumpă, de cât totă aurul şi argintul şi care întrece totă petra nestimată şi avu­ţia, şi vă osteniţi cu dînsul, progresândă şi fiesândă cuvântul, cu care apoi să cântaţi pre Dunmedeu din totă inima şi nu negligeţî mântuirea comună. Şi în aceste ostenele nu vă leneviţi, şi mergi pe calea cea adevărată, ca şi tu, conducendă acestă actă, con­form înţelepciune! divine, să primesc! răsplata ta pentru acesta şi în secuiul acesta, precum şi în celă viitoră pentru t<5te sufletele, ce voră voi să crede în Christos Dumnedeul nostru acum şi pănă la sfârşită. Şi memoria ta să o laşi celoralalte generaţiunl, ca şi marele Impărată Constantin".

„Ajungendu el !a Moravi, l a primită pre Dînsul liostislav cu mare onore, şi a adunată discipull, pre cari! î-a dată lui, ca să-I înveţe, Şi aceştia îndată a începută să înveţe ordinea biseric^scă, mânecarea, şi orologiul, şi rugăciunea de seră şi rugăciunea de după rugăciunea de seră şi serviciul misteriosă (li- turgia). Şi s’aă deski.su urekile cele surde cu cuvin­tele profetice şi s’a aurită limba cărţilor şi limba de- venia clară şi celor ne’nţelegătorl. Şi Dumne<J.eă s’a bucurată de acesta, Iar diavolul s’a ruşinată."

„Dar blestematul Diavolă celă rău, care dela în­cepută reă fiindă şi invidiatoră, s’a rădicată în contra

y ________________ p ă r i n t e l e a l f a b e t u l u i c i r i l i c C 2 3

învSţătureî divine, şi intrândti 111 vasele sole, a înce- putu o luptă, mare, cjicendu: „nu se mâresce D-(Jeu astu-feliu.u Decă acesta ϊ-ar fi fost luî plăcută, n ar fi pututîi elu să, facă, ca să fie şi acestă scrisore del a începutii, în care scriindu-se înveţăturile lui, să se măriască D-cJe&? Dar trei sânţii numai limbele, pre care el le-a aleşii—ebraică, greeescă şi latina, şi pre aceste limbi le-a învrednicitii, ca să se aduce prin dînsele mărire luî D-(Jeii. Şi erau ceî, ce vorbiau, Latinizaţii, cu concursul Archiereilor, a Preuţilor şi a discipulilor. Şi se lupta cu Dînşiî (Ciril), ca David cu ceî de altti nemu, şi cu limba cărţilor îi învingea pre eî, numindu-î pre dînşiî trilimbiştî.

„Patru (Jecî de lunî a făcuţii (Ciril) în Moravia.T<5tă istorisirea acesta este simplă şi destul de

ecsplicită. Principele Moravieî, Rostislav, acum bo- tezatu, asculta serviciul divinii în limba latină, dar a doriţii, ca serviciul divinii să fie efectuatti în limba slavonă, dupre cum acesta se petrecea la popcjrele slavice dela Dunărea şi la Ruşî. De aceia el rogă pre împeratorul Michail, ca să-î trămiţe luî învSţătorî, cariî să introducă şi la dînsul serviciul în limba sla­vonă. Motivii spre acesta luî î-a serviţii convicţiunea, că din Constantinupolii, pUcă legea cea bună la tute popârele ; adecă, permisiunea legală, ca t<5te popcSrele creştine să se r<5ge luî Dumnezeii în limba lor vorbi- t<5re. împeratorul Michail, a respectatu. cererea luî Rostislav, şi kîemândii pre Constantin filosoful. î-a arătatii caşul, dicendu-î: „tu trebue să mergi în Mo­ravia; căcî acestu lucru nimene nu p<5te să-lu face altul, afară de tine “.Filosoful, deşi plinii de suferinţe corporale, a primiţii însărcinarea, dar a întrebata pre

Împăratul, decă. Moravii ati scrisdrea lor. Şi primiiulft uiîii respiiustt negativii, el atrage atenţiunea lmperato- ruluî asupra unui considerent de administraţiune eele- siastică, cândcjice: să nu'ml capdtil numele de ereticii · adecă, căel, întroducândtt serviciul divinii în limba sla­vonă la Moravî, cariî erau creştinaţi de predicatorii Bisericeî papale, şi severşaii acestii serviciu în limba latină, să nu fie traşii la judecata acesteî Biserici, care avea t<5te drepturile de administraţiune eclesiastică asupra lor. Dar la aceste, Imperatorul îl respunde, consultă-te cu Varda, care avea funcţiunea de Minis­tru al Instrucţiune!, şi apoi judecă acesta şi în min­tea ta şi rdgă-te; Dumnecjeii îţî va ajuta ţie. Con­stantin dupre datina de mal nainte, pre carea el a practicat o când cu învăţarea liinbeî ebraice şi disci- frarea scriere! rusăscî, s ’a pusa p r e rugăciune el şi cu cialalţl colncrătorl. Dumnedeii a ascultată rugă­ciunile servitorilor să! şi l-a arătatii luî Constantin ce trebue să facă. Şi el atuncî a combinaţii şi n’a inven­taţii, scrierea; adecă trebue să fi avuţii de basă scri­erea rusască, pre carea el a învăţat’o în Chersou şi a începutu să li traducă lor Evangelia serviciului divinii: „Intăiii era Cuvântul şi Cuventul era la Dumnecjeii şi Dumnecjeii era Cuvântul." Cu aceste, precum şi cu scrisdrea luî Michail către Rostislav şi cu multe daruri, Constantin a plecaţii spre Mora­via şi acolo, în decursul a trei ani şi patru lunî a învăţaţii pre mulţi discipull ordinea bisericescă; a- decă, mânacarea, orele, rugăciunea de seră, rugă­ciunea de după rugăciunea de seră şi serviciul mis­terios—1 iturgia. Aicî trebue să ne întrebămu, ce ordine bisericescă a învăţaţii el pre Moravî, cea litino-ro-

inaiiica, seu greco-ort.odocsă? In biografia lut Ciril nu ecsistă respunsu la acestă întrebare, dar se p<5te res- punde din alte sorginţt. Constantin filosoful nu iubea pre Fotie, când el a deveniţii Patriarcliii ecumenicii, pentru care şi relicviile S-lut Climent, el le-a duşii la Roma şi nu la Constantinupolu. Constantin, pre longa aceste, a primiţii călugeria în Roma. Constan­tin avea şi o înclinaţiuue particularii şi de răsti către* Episcopul de Roma, căci strămoş it lut erau strămu- taţt dela Sirmiu în Tesalonic, pre timpul lut Con­stantin cel mare. De aceia îlu. şi vedemîi în respun- surile lut către Imperatorul Michail, avendii o îngri­jire particulară către tronul Romei şi preocupându- se, ca să nu fie declaraţii de ereticii şi acesta se pe­trecea în acea epochă, când între Roma şi Constan- tinupolii nu ecsistaii diferinţele posteriore. In fine, £ca şi o probă convinget0re, că Ciril a întrodusu în Moravia ordinea eclesia stică cea greco-ortodocsă , dar numat cu adause în on6rea Apostolului Petru, fun­datorul Bisericeî de Roma. Adecă, noi voimu. să pre- sentămu aici o rugăciune dintro liturgie, scrisă cu alfabetul foneticii şi găsită de P. S. Porfirie în bi- bliotecele Orientului:

„Rugăciunea când voescî să între Biserică “ : „DtSmne, întru în templul teu, şi ine înkinuînain­

tea S-teî tale Biserici. Cu rugăciunile Sânţilor tei, carii te-aii mulţemitu. pre tine dela început ii cu lap­tele lor cele btrne, miluesce-me pre mine, Domne, şi dă-’mi mie, D<5mne, ca okii mei să verse lacrămi. ca cu dînsele să spăl faptele mşiu0se, pre care tu le cunosc! pre t<5te şi mfc primesce pre mine, dupre cum a foştii primiţii vekiul vameşii pentru oftările şi la-

- _____ ΓΛΚΙΝΤΚΙ,Κ ΛΙ.Ι'ΛΗΕΤυΐ.υΐ CIRIUCO 2Γ>

26 CIRIL

eriniile luî. . . D<5mne, a l întorşii p r iv ir ile tale asu­p ra mal m arelu i Apostolului teii, P etru , ca r e s ’a în­tristata la trădarea ta, ş i cu a cesta a p rim ita kîeia Chistosulul s8Uu. Partea de pre urmă. din acestă ru­găciune nu se găsesce în nici o carte de rugăciune veke a Bisericeî greco-ortodocsă.

Tdte celelalte părţî din liturgia menţionată semăna în totul cu tecstul liturgiilor ortodocse. Unii lucru încă trebue notatii în respectul scrisoreî fonetice a acestei liturgiî; adecă, că fie-care vorbă este punc­tuaţii, iar finele uneî rugăciunî este punctuată astîi- feliu *· Acesta probeză, că manuscriptul din cestiune este produsii al secuiului al X-lea. când acestu modii de scriere punctuată se usita şi la Greci. Pre 16ngă aceste, maî adaugămii la biografia luî Ciril şi faptele următâre, de unde se vede şi maî bine, că Ciril na rămaşii scutiţii de numirea de ereticii şi că el a tre­buită să-şî găsiască apărarea la Roma.

După o şedere de treî anî şi patru lunî în Mora­via, Ciril a plecaţii la Roma prin Veneţia:

„ Ajungendă în Veneţia, s’aii adunaţii asupra mea Episcopii, popii şi călugării, ca eî<5rele asupra uliu­lui şi a formulaţii eresul trilimbiştilor, (jlicendu: o* muie, spune-ni noî, cum ai făcuţii tu slovenilor cărţi, şi i-ai învăţaţii; lucru ce niinene penă acum na fă­cuţii, nici Apostolii, nici Papa de Roma, nici Gre- gorie teologul, nici Ieronim, nici Augustin. Noi scimti numai trei limbi, şi cu dînsele în cărţi tre-’ T T

bue să mărimii pre Dumnezeii,—limba ebraică, ele- nică şi latină“. Iar filosoful li-a respunsii lor: „Nu plouă <5re de la Dumnedem preste toţi în modii egalii ?

sdrele nu lumin^ză pre toţi? Nu respiră toţi ae­

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICC 27

rul 111 modii egalii? De aceia voi nu vC ruşinaţi de a ţinea la trei limbi, iar pre tcSte celelalte limbi şi nemuri să le doriţi a fi <5rbe şi surde, facem Iii astu-feliii pre Dumnedeii neputinciosu, ca cel ti ce n a pututti să li dea şi lor acestii darii şi invidioşii, că n’a voiţii să li—Ιϋ dea? Noi cu toţii scimu, că cărţi aii şi dati mărire lui Dumnedeii cu cărţile lor fie­care din popotele, ce urmeză: adecă, Armenii, Perşii, Abazgii, Iberii, Sugdii, Goţii, Obrii, Tursiî, Cozarii, Arabii, Egiptenii şi alţi mulţi. Decă nu voiţi să ve înţelepţiţi cu aceste, atuncî primiţi judecata din cărţi. David cântă, dicendii: „Cântaţi Domnului totii pă­mântul, cântaţi Domnului cântare nouă.u Şi iarăşi: „Inkine-se Domnului totu pămentul, cântaţî, vesel i- ţi-ve şi îarăşî cântaţî." Şi aiurea: „Totii pămentul să se înkine şi să-ţî cânte ţie, şi să cânte numele teii, celii prea înalţii." Şi: „Lăudaţi pre Domnul t<5te limbele şi-lii lăudaţi pre Dînsul toţi dmeniî, şi t<5tă suflarea să laude pre Domnul." In Evangelie se dice: „De îndată, ce i-a primiţii pre dînşiî, le-a daţii lor putere, ca să fie turma luî Dumnedeii.“ Şi tot acolo: „Nu numaî pentru aceştia te rogti, dar şi pentru cei, ce vorii crede în mine, ca eî toţi să fie una, dupre cum şi tu părinte eşti întru mine şi eii întru tine". Iar Mateî (Jice : „Datu-mi-s’au t<5tă puterea. în ceru şi pre pămentu. Mergendii, învăţaţi tote poporele, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiiului şi al S-luî Spiritii, înveţându-% ca să păziasce t(5te po­runcile mele". Şi Marcu cjice : „Mergendii în totâ lumea, predicaţi Evangelia la tdte creaturile. Celii. ce va crede şi sfe va boteza, mântui-se-va, iar celii, ce nu va crede, se va osândi. Şi se vortt. face semne

cu ccî credincioşi, cu numele meu dracii vorti scote şi vorti vorbi limbi noue“. A clisu inse şi pentru voi · „Vai voî, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi,căci înkideţî împoraţia cerului <5menilor. Voi nu îutraţî, şi pre ceî ce voiescti, nu-î lăsaţi". Şi iarăşi : “Vai voî cărtura­rilor. că ascundeţî Ic ei a întelegereî şi singuri nu ve înţelepţiţî". Iar Paul dice Corintenilor poruncescti voî tuturor să vorbiţi în limbi, căci decă nu veţi vorbi, nici Biserica un va primi aşedarca eî ; şi când alţi fratî vinii la voî şi ve vorbescii în limbi, ce ve folosesce, decă nu ve vorbescii spre manifestare si înţelegere, spre presentare, seu spre învăţătură ? Uî- taţi-ve la cele fore de voce şi fore de Spiritii, când vorbescii şi ele, seii că fâşie, seu că gâgâescti, seu că îşi arată nemulţemirea prin fasiitii, cum li se pote înţelege fâsiitul seu gâgâitu l ? Căci, decă celor fore de voce, li s’a daţii laringă, spre gâgâitii, aşa şi voî, decă daţi cuvintele cu o limbă ne 'nţelesă, cum vorti putea fi înţelese cele vorbite ? Maî mult veţi vorbi în aerii. Căci pene când ecsistă în lume o speţă de fiinţe convorbitore, 1111 este drepţii, ca numai unii, iar altiî să rămână fore de voce. Decă nu înţelegi! puterea voceî, voiu ecscita pre barbarii să-’m î vor- bîasce şi barbarul îmi va vorbi; asemenea şi voî, întru cât sunteţi zeloşi spiritualminte, rugaţi-vă pentru fundarea Bisericeî, şi voî ve veţî mântui. Cu ce limbă să pronunţă rugăciunile, cu aceiaşi limbă omul saşi vorbîască. Căci, când eii efectuu rugăciunea într’o lim­bă ne ’nţelesă, Spiritul meiiserogă, iar mintea mea re- mâne fore de nicîunuprofitu. Din contra, me rogii cu spiritul, trebue să mă rogii şi cu mintea; cântti cu Spiritul, trebue să cântti şi cu mintea. D£că voiu

2 8 c iK i i .

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICU

bâlbâi cu spiritul, ţinti locul fiinţelor necuventătore, cinul clicii amin la laudele tale, fore ca să înţelegi· ceia, ce vorbescu. Căci decă tu laudî bine pre D-deti, nu împedeca şi pre alţii dela acesta. Laud ti pre D-deul meii cu voi atunci, când voiţi grăi în limbi, şi când în Biserică voiu. cânta, ca să vorbescti cu mintea mea şi pre unii să-i înveţfi, ne ţinenduîn întunerecu înţe­lesul din causa limb ei. Fraţilor, nu ve faceţi copii cu mintea, sprijinmdti reul, dar faceţi-ve perfecţi cu mintea. In lege acesta este scristi, ca omenilor de altă limbă să li vorbescu cu buzele lor, şi aşa nu me vorti asculta, dice Domnul . . . .

„Cu aceste cuvinte şi cu altele mai tari combă- tendu-î pre dînşiî, a plecatu, lăsându-i pre dînşii, şi ajungendti la Roma, a eşitti totu soborul cu toţi ce­tăţenii, purtândti luminări, maî ales că ducea cu sine şi relicviile S-luî Climent, martirul şi papa Romei.Şi îndată Dumnedeu a începută să facă minuni, vin- decându aici pre unti om ti debilitatu, şi scăpându şi pre alţii de multe suferinţe, pentru ca cei suferindî să se dic6 servi luî Christos şi vindecaţii S-lut (ali­ment.' „Deci a primitu Papa S-tele cărţi slavone si le-a

puşti în Biserica S-teî Maria, carea se numesce l· otida şiacântatu asupra lor liturgia. Cu acesta ocasiune a poruncitti Papa la doi Episcopî, Fonnos şi Goidruch. să sânţiască cu cuvinte (rugăciuni) pre discipulii slavoni. Si aşa s’a făcuţii sânţirea lor: mai întaiu saΎ T >

efectuatti liturgia în Biserica S-lut Apostolu Petru în limba slavonă; 111 dioa urmatore în Biserica S-lut Andrei; şi de aici în Biserica marelui Apostolii al lumeî, Paul. Si totă noptea au cântat îi slovenesce si

liturgia s’a efectuată la mormântul Sântului, avândti de ajutorii pe Episcopul Arsenie, care era unul din cei septe Episcopî şi pre Anastasie bibliotecarul. Si filosoful cu discipuliî sSî nu înceta, de a proaduce luî Dumnezeii rugăciunî dupre demnitate pentru acesta. Iar Romanii veniau nencetată la dînsul şi îlă între­bau, şi eî primiau dc la dînsul istorisirea şi de doe şi de trei ori. De asemenea a veniţii la dînsul şi unu Judeu, ca să dispute cu dînsul şi îi dicea lui : „nu-î adeveratu, că Cliristos a veniţii dupre numSrul ani­lor, cum vorbescă profeţii despre dînsul şi avendu a se nasce din Fecidra. Deci î-a calculaţii luî filoso­ful toţî anii de la Adam dupre nemuri, şi î-a arătată lui cu precisiune, că el a veniţii şi că de atuncî şi pene acum suntii tocmai atâţea ani şi învăţându-lă,l a eliberaţii".

Tote aceste s’aii petrecutii pre timpul luî Papa A- drian Π, în anul 872 şi înainte de 25 Noemvrie, data morte!acestuia. E de notată, că unii din discipuliî luî Constantin filosoful aii foştii sânţiţî diaconi şi preuţî de către doi Episcopî latini. Şi acesta, pentru că filo­soful a supusă pre Moravî Papei de Roma şi nu Pa­triarchuluî de Constantmupolu şi prin urmare el a avută totă dreptul, ca în rugăciunile, traduse în slo- venesce, să introduce şi rugăciunî de ale Bisericeî de Apusă. Acum devine înţelesă şi acel faptă, pentru ce Papa Adrian a permisă a se cânta liturgia în limba slovenă, cu concursul a do! Episcopî latini. Acest! Episcopî precum şi alţi creştin!, ni spune biografia Iu! Ciril, se interesaă să scie despre starea Bisericilor din Moravia. Unul4 din acest! Episcopî, şi dupre t<5tă probabilitatea Goidruch (Gauderich) a

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRII.ICO 31

şi compuşii biografia lui Ciril, care în literatură p6rtâ numele de legenda italidnă.

In biografia, cuprinsă în manuscriptul din Chilin- darîi, se vorbesce despre restul dilelor luî Constantin, despre călugărirea şi m<5rtea lui. Aicî trebue să mai adaugămu. dupre aceiaşî sorgintă, că Ciril s’a reîn- torsu în Moravia şi aicî a remasii mulţii timpii, visi- tândtt şi pre Coţel, principele Panonieî (a). Aicî se <Jice : „Patru <Jecî de luni a făcuţii (Constantin) în Moravia şi s’a dusu să-şî cerceteze pre discipuliî seî.Şi ducendu-se la Coţel, principele Panonieî, l a primiţii pre dînsul şi î-a plăcu ta f6rte mult cărţile slovene f i l’a învăţata, p r e dînsul ş i î-a data luî p en s la cinci deci d e discipulî, şi facendu-ϊ on6re mare, l’a petrecut pre dînsul. Şi n’a primiţii nicî dela Rostislav, nici de la Coţel aurii, argintii, s6u alte obiecte, aplicândii cu- ventul Evangelieî, era ca unti cerşitoru, câşcigându dela amândoi 900 de prisonierî, i-a eliberaţii pre dînşiî. Şi fiindti el în Veneţia. . . . “

In acestă istorisire nu se înţelege pre carii disci­pulî s’a duşii el să-î cerceteze, pre ceî, ce trăiau în Moravia, sett pre alţiî, carii se aflau, aiurea. Şi fiind că calea îî era pre la principele de Panonia, Coţel, se înţelege, pentru care cuventti Constantin s’a abă- tutti. pre la Coţel, dar îarăşî nu se potu înţelege cu­vintele „fiindii el în Veneţia", fore să interpretămti tecstul manuscriptuliiî în sensul, că adecă, după o şedere de patru <Jecî luni în Moravia, s a duşii la

| (a) Despre acestu Coţel se scie, că era ducele Românilor în Tran­silvania şi a luata şi el parte la consiliul, în urmarea căruia s’a in ­trodusă limba slavă la pop0re din sânga Dunărei.(Creştinismul în Dacii şi Magaz. istorică.)

Roma prin Veneţia şi aflându-se în Veneţia-----DinRoma el s’a duşii să-şî cerceteze discipuliî din Moravia şi alegându-şî calea prin Panonia, el s’a duşii la prin­cipele Coţel, care la primiţii cu on<5re şi plâcendu-î cărţile slovene, l ’a rugaţii, ca să-ϊ fundeze o sc<51ă de cincî<Jecî discipulî. Pentru o lucrare, ca acesta, şi pentru cercetarea discipulilor din Moravia, luî Costan- tin i s ’a ceruţii nu puţinii timpii. Şi noi credemii, că Constantin a rămaşii în Panonia şi Moravia dela 873 pene la 883, îar în acestii anii a plecaţii iarăşi la Roma şi totii prin Veneţia.

In Roma Constantin a rămaşii pene la 14Fevrua- rie 884, data morţeî s£le, primindii aicî şi schima monachală.

„Şi la ajunsă pre dînsul multele ostenele şi a că- dutu în b<51ă. Şi suferindii reul multe <Jile, o dată am văzută arătarea luî Dumnedeii şi am începută să cântii astu-feliu dupre plăcerea mea: să intrămU în casa Domnului şi s’a veselită spiritul meu, şi inima mea s’a bucurată. Şi m’am înbrăcată în rasa cea o- norabilă, şi fiindă astii-feliii totă (Jioa aceia, m’am bucuratii, (Jicendu: De astădî eu nu maî suntii nici servitorul împăratului şi nicî al altuia cuî-va de pre pâmentu, dar servitorul luî Dumnedeii atot-putin- tele. Ne fiindu, suntii, şi voiă fi în veku. I

v In dimineţa aceliaşî (Jile, s’a îmbrăcat în S-tul cinii al monachuluî şi primindu lumină din lumină, s’a nu­miţii cu numele de Ciril, şi în acestii cinii a trăitii cincî- decî de dile. Şi cum i s’a apropiată ora, de a fi reprimită şi ase transporta la locuinţa eternă, a rădicată mâ- nele sele la Dumne<Jeă şi a făcută rugăciune cu lacrimi, grăindu astu-feliu : „Domne, Dumnezeul

meii, care aî făcutti tote treptele angelice şi pa­terele cele fore de corpuri, ca să te cânte, şi care ai creaţii pămentul şi tote cele, ce suntii, din nefiinţă le-aî adusii în fiinţa, care tot-de-una şi 111 totii locul, asculţi pre ceî, ce-ţî facii voia ta, se ternii de tine şi păzescti poruncile tale, ascultă rugăciunea mea, şi păzesce pre turma ta cea credinci<5să, căria tu mai presentatii eî pre mine, şerbul teii celii ne’nsSmnatii şi ne demn. Părăsesce-o pre dînsa de rfclele ateismului şi ale păgânismuliu, care vorbescti în contra ta chule şi nimicesce eresul trilimbiştilor, şi măresce Biserica ta cu înmulţirea, şi unesce-ϊ pre toţi întrunii spiritii şi fă pre <5menî drepţi, ca să ţine într’unti gândii cre­dinţa ta cea adevărată şi să o mărturisiascfc în modii drepţii şi întrodu în mima lor cuventul înfiuerei tale. Căci acesta este darul teu. Decă noî am primiţii cu nedemnitate predica Evangelieî Cbristosuluî teii, transformă acesta în acte bune şi reguleză cele spre voia ta. Cele, ce mi le-aî datu. mie, ca pre ale tale, eu ţi le proaducti ţie. Organizază-ϊ pre dînşil cu pu­terea drepteî tale. Acopere-Î pre dînşiî sub acopere- mentul arapeî tale, ca toţi să laude şi să preama- riasce numele Părintelui teu, al Fiiuluî şi al Sântului Spiritu“. Sărutândii pre toţî cu sărutare sântă, clise :„ Bine-cuventatu D-deîi, care nu ne-a predaţii pre noî la apucătura dinţilor inimicilor noştri celor ne- v&Juţî, dar a ruptu laţurile lor şi ne-a mântuitti pre noî de nimicirea lor“. Şi aşa acesta a repausatu la anul al 42 lea şi în 14 Fevruarie, când indictionul era al Π-lea, iar dela creaţiunea lumeî anul era 6370. Şi a poruncitii Apostolic tuturor Grecilor, carii erau m Roma, de asemenea şi Romanilor, eşindii cu lu-

I ______ PĂRINTELE AI.FABKTUm CIRILICO 3 3

i

minările, să cânte asupra luî şi să-î face petrecerea lut, ca cum ar fi făcut’o luî Papa însuşi. Ceia, ce s’a şi făcuţii. Iar Metodie, fratele luî, îutrebându pre Apostolic, a distt : fiind că noî monachiî pre dînsul Fam blestemată (a); fiindă că el pentru acesta tre­bue să m£rg6 la judecată,; să-lă ducă la fraţiî luî în monăstire şi acolo sa-lu îngropu. Decî a poruncită Papa, de l ’a pusă în sicriă, pre care l ’a bătută cu cuie de feră şi aşa l a ţinută şepte (Iile, gătindu-se de drumă. Iar luî Apostolic î-a <Jisă Episcopiî romani: Fiind că el, conform ordinului divină, a umblată prin multe ţerî, şi aicî şi-a dată spiritul seu, aicî este cu- viinciosu, ca el să fie îngropată, ca unii bărbaţii onorabilă. Şi a răspunsă Apostolic : Pentru sancti­tatea şi pentm iubirea luî, către da ten ele rom ane, eu îlă voiă înmormânta în mormântul meă din Biserica S-luî Apostolă Petru. La aceste a (Jisu fratele seu : fiind că pre mine nu mS ascultaţi, ca să mi-lă daţi pre e l ; fiind că voi îlă iubiţi pre e l ; să fie înmor­mântată în Biserica S-luî Clement, pre care el însusî l ’a adusă. Şi a poruncită Apostolic, ca aşa sase face. Şi iarăşi s’aă adunată Episcopiî şi cu toţî <5meniî, ce aă voită, şi l ’aă petrecută cu on<5re, şi au <J.isă Epis­copii : să deskidemîi sicriul, ca să vedemu, decă nu s ’a luată ceva dela dînsul. Ş i s ’aă ostenită multă, fore ca să p<5t6 să diski(^& sicriul, conform voieî di­vine ; şi aşa cu sicriul l ’a pusu în mormântă la stânga altarulu i din Biserica s-lu î Clement, şi de atuncî au începută ase face multe minunî, pentru care Romanii se a t in g e i i de relicviile lu î şi se vindecau ; şi aă pusu

d i t o c a .

(a) Alusiune la promisiunea nionachulul, de a nu părăsi monăstîrea pene la m0rte.

pArin tele alpabetulu ciriu cC

de-asupra mormântului ic<5na luî şi aii începută sase sânţîască a ic î dmeniî cliua şi n<5ptea, lăudându preD-4e&u·

Cu modul acesta, noi aicî stabil imu următdrele date, relative la Ciril, fratele luî Metodie: El s’a năs- în anul 841 ; a studiatti în Constantinupolii de la 848 pene la 858; a fostu bibliotecarii şi profesorii de la 858 pene la 865; a fostu la Cozarî în 8 6 G; a- poî a plecaţii în Moravia la 867 şi remânendu aicî patru-cjeci de lunî, a stătu în Moravia pene la 871; a plectti la Roma şi a remasii acolo 871 şi 872; s ’a reîntorsii în Moravia şi a instituitei scola din Pano- nia, riimânendu aicî de la anul 873 pene la 883; îarăşî se vede în Borna în anul 883 şi a muritii în anul 884 Fevruarie 14.— Şi în adeverii, în anul 884 indictionul era al II-lea, celii indicaţii în biografia lu î Ciril, îar anul de la creaţiunea lumeî 6370; adecă 5486 dupre calcului Bisericeî romane dela Adam penS la Christos şi 884 dela Christos pene la m<5rtea lu î Ciril.

încă câte-va cuvinte asupra luî Ciril, frateleluî luî Metodie şi a activităţeî luî. Ciril n a foştii Epis­copii. El s a călugăriţii, dupre datenele Bisericeî or- todocse, în una din monăstirile din jurul Constan- tinupoluluî, seu p6 te kîar la Olimp, cu rangul de rasoforti; pentru care îlii şi reclama fratele seu, ca să-ΐϋ duce la metania sa, spre alîi înmormenta. Iar în Roma el a primiţii schima cea mare, dupre cum ni spune biograful luî Ciril, că iubea da ten ele rom ane. In respectul activităţeî luî Ciril între Moravi şi Pa­noul, putemu să stabilimii, că el a tradusu mânecarea, orele, rugăciunea de seră şi rugăciunea de după ru-

găciunea de seră, Evangelia săptămânală şi Liturgia, tdte din limba grecă cu mici adause din cărţile ro­mane. Aceste lucrări ale luî Ciril aii foştii scrise de dînsul în Moravia şi Panonia cu litere ale alfabetuluî foneticii, pre care el le-a νβφιίύ în Chersonesul din Taurida. La pop<5rele dela Dunărea prin secuiul IX-lea era în usu scrisorea greco-ionică, cu adausul acelor litere din scris<5rea fonetică ( r i a r o j H j j a ) , care erau in­troduse de către Ciril Capadoco-tesalonicenul. Dar, fiind că în Panonia şi Moravia caligrafii secuiului al IX-leaşialX-lea începuse a scrie cuvintele scurtate, representându scurtarea prin o titlă (a); şi fiind că o asemenea scriere devenia grea de discifratti, maî ales pentru copii; de aceia unul din discipuliî lui Ciril, fratele luî Metodie, anume Clement, a începută să scrie fore de title şi în locu de b% scriea eon, jţyxi — Dumnezeu, spiritu şi la unele litere le-a dată forme, care semănau maî bine cu scrierea fonetică; adecă : literele grecescî τ, oy ş i ta le scriea m, « şi *. Acestă skimbare se probeză şi de către biograful luî Clement, când se ecsprimă : „ έσοψίσατο Si καί χαρακτήρας ετέρους γρ α β α τώ ν προς το σαφίστερον, ή οΰς εξευρεν ό σογος Κύ­

ρ ιλλο ς*^ a combinaţii şi alte semne pentru litere, care să f i e mai în ţelegib ile, de cât acele pre care le scia înţeleprul Ciril, (b).

Şi terminând aceste date, relative la alfabetul ciri-

(a) Titla, privită ca semnă, este accentul circumflecsu grecii, clar usitatu în alfabetul cirilicu cu sensul, de arepresenta pre t6te literele, care se suprimau în scrierea scurtată. Numirea acestui semn0. nu este slavică; şi noi credemu, că acestă numire are o rădăcină comună cu vorbele românescî-titul s£u tituluşu; adecă aceia, ce se pune în ca­pul unui actfi ţi maî pre urmă şi în capul uneî vorbe.

(b) Legend. Aclirid. cap. XIV.

PĂRINTELE ALFABETRLL'Î CIRJI.ICt

licti, noî în parte pentru liomânî stabilimîi, cii alfabe­tul cir ilică , usitatti şi la ηοϊ ρδηδ în timpurile de pre urmâ, este o combinaţiune a secuiu lui al VII-lea, e fec­tuată d e cătr& Ciril capadoco-tesalonicânul, pentru lim- bele vorb ite d e că tre ρορότele dela Dunarea ş i compusă din a lfabetu l greco-ionicU cu una adausU de semne f o ­n etice p en tru sonurile sp ecia le ale a cestor limbi. Acesta alfabetu a fo s t a usitatti mal a les de Români şi Bulgari, că c i R uşii aveţi în usti alfabetul p rop r iu fon etica , care a fostU în locu ita p r in ce la greco-ionicU de cătră Ciril d e Catana,. în anu l 866 sM 867. Ciril, fr a te le Iul Me­todie, a in trodu sa în Moravia ş i Panonia alfabetul Ru­ş ilo r m odificata, d e că tre Ciril d e Catana, ca re alfabetu a începutU sub influenţa alfabetu lui rom âno-bulgara a se scr,ie cu title. In fine. Clement, discipu lu l Iul Ciril, a întrodusU la M oravi scr isd rea analitică, priva tă d e ti­tle, fb r 8 Îns8 ca acostă modificaţîune să s em tin fa ş i asu­p r a a lfabetu lu i greco-ion icU , usitatU de Români ş i B u l­ga r i.

Archiui. tienadie Eimmiu.

0* 0 0—

Oficiele eclesiastice(U rm are)

Prima pentadă.

I) Economul.Dupe prescripţiunile vechî bisericescî nimenî n’are

dreptul de a înstrăina saii a se folosi de averea Bi­sericeî, fără consimţimentul Episcopului sati al pro­curatorului seii. Canonul al 7-lea al Sinodului din Grangra dice: „Deca cine-va ar voi a lua aduceri de rodurî Bisericescî, sau a da afară din Biserică, fără socotinţa Episcopului sau aceluia ce i s’au încre­dinţaţi! unele ca acestea, şi n’ar voi a face dupe so- sotinţa luî, anatema să fie“. Aceiaşi oprire se repetă şi în Canonul al 8 -lea din acelaşî Sidodu. De altă parte însă nici Episcopul n’avea dreptul de a dis­pune liberii şi după placul săti de averea Bisericeî, fără scirea presviterilor şi diaconilor săî, căci averea Bisericeî era încredinţată primitivii întregului clerti al Episcop iei. Ast-fel în Canonul al 25-lea al Sino­dului din Antiochia cetimti: „D^ca ar schimba (E- piscopul) lucrurile în casnicele sale trebuinţe şi ar încredinţa veniturile Bisericeî saii rodurile câmpului, nu cu scirea presviterilor orî a diaconilor, ci ar da stăpânirea amicilor, sau rudelor, saii fraţilor, sau fii­lor sei, aşa că prin aceştia să se păgub^scă pe as­cunsă socotelele Bisericeî,— acesta să dea seina Si­

nodului Eparchiel.“ (Mai vecii şi Can. 24 Antioch..Can. 40 şi 41 Apost., Can. 2 Cyril 1. Alex,).

Pentru ca să se p6tâ esecuta mat lesne aceste prescripţiunt, Canonul 26-lea al Conciliului de la Chalcedon cere, ca fie care Episcopia să aibâ câte unii administratorii sau economii, dupe cum era deja obiceiul la cele mai multe Biserici. Canonul citatîi sună ast-fel: „Fiind-că în ore care Biserici, precum ne amii însciinţatti, Episcopii administrezâ lucrurile bisericesc! fără economii, s’a socotitii ca t(5tâ Bise­rica care are Episcopii, să aibă şi unu economii din clerul şeii, care să administreze cele bisericesc! dupe socotinţa Episcopului s8ii, aşa în câtu. să nu fie tară marturl administraţia Bisericeî şi din acesta să se ri- sipescă lucrurile ei şi să se causeze defăimare preoţiei „.

Din acestu. Canonii, reînoitii şi prin Can. 11-lea al 2-lea de la Nicea, dreptul eclesiasticii a dedusti următ(5rele puncte în privinţa posiţiunel economului:

a) Economul administrezâ averea Bisericeî cu au- torisaţiunea şi dupe socotinţa Episcopului. Elu pri- mesce veniturile Bisericeî, din care face cheltuelile curente; cerceteză socotelele şi îngrijesce pentru păstrarea şi înmulţirea avere! Bisericeî, precum şi pentru ţinerea în bună stare a tutulor lucrurilor ce aparţinu Bisericeî.

b). La deosebitele cheltuelî ce are a plăti econo­mul aparţinii: lefele clerului episcopal, construirea edificielor necesarie, dar cu deosebire distribuirea milelor şi ajutdre către săraci, vfeduve, şi orfani şi institutele pi<5se.

c). Economul este pe lângă Episcopul, singurul responsabil pentru consciiuciosa şi buna administra-

:£·~'" . 0F1CIELE ECLESIASTICE go

ţiune a averii bisericescî. In acestă privinţă el este datorii a presenta atâtu Episcopului, câtii şi autori- tăţeî civile, o dată saii de maî multe orî pe anii, so- cotelele şi actele justificative. Deca se întâmplă ca economul să m(5ră înaintea depunerii socotelelor, moştenitorii se! suntii datori a restitui ce lipsesce.

d). Pe lângă administraţiunea specială a avereî Bisericeî episcopale, economul are şi dreptul de su­praveghere asupra averii celorlalte Biserici paro- chiale.

e). In cazul cândii Episcopul m<5re, economul nu numai că administreză singurii averea Bisericeî, dar în genere este epitropul episcopiei pen£ la alegerea Episcopului nou. In acostă calitate el ia masurile cu­venite pentru alegerea noului Episcopii; dupe unele din cataligele eclesiastice, el are totii-d’o-dată şi dreptul dc a participa la alegere.

f). Economul este membru al conciliului şi dicas- terulul episcopal.

g). In timpul liturgieî, cândii oficiază Episcopul, el stă în drepta acestuia, îmbrăcaţii cu stihariul şi orariul şi ţinendu în mână sânta ripida. Asemenea el are dreptul de a aduce înaintea Episcopului pe candidaţii de preoţie, ceea ce alt-fel aparţine maî cu deosebire atribuţiunilor protoereulul.

Când afacerile unei Episcopii reclamau, se dau. eco­nomului pentru cancelaria sa un deosebiţii ajutorii— (hartularil).

Π). Sacelariul,Ceî maî mulţî derivă cuventul Sacelariu din σαχέλλη ,

σακέλλίον (sacii de bani). Aşa dar acestu oficiii pare că

ga des voi tatii din administraţiunea regulata a unei case şi anume a casei unei monastirî. Sigurii este câ acestii oficiu stă în strînsâ legătură cu monastirile, şi anume:

1 . Sacelariul are supravegliierea avereî monâstiri- lor bărbătescî din t(5tă eparchia. Misiunea sa se deo- sebesce de aceia a economului prin acesta, că eco­nomul, în numele Episcopului, administreză el însuşi averea Bisericeî, pe cândti acostă administraţiune a averii monăstirii aparţine Economului monăstireî şi sfanţului, iar Saehelariul este chiemat de Episcopii ca să’î supravegheze. Aşa dar între atribuţiunile sa- celariului este:

a) a lua cunoscinţă de veniturile şi cheltuelile mo- năstirilor şi a cerceta compturile respective;

b) a face Episcopului o dare de semă despre acesta de trei ori pe anii;

c) a apera monăstirile în drepturile şi privile- giele lor.

2. Tot-d’o-dată Sacelariul este însărcinaţii cu su- praveghierea şi inspecţiunea vieţeî interiore din Mo- năstirî. El are a-’şi procura cunoscinţă esactă despre purtarea monarchilor, viaţa lor, şi a stărui ca sa fie păzită disciplina monachalâ şi eserciţiile spirituale prescrise. Unde trebuinţa cere, el are a instrui pe monachi, a-*i face atenţi asupra regulelor mona- chale şi a constituţiunii monăstireî, a-I sfătui să nu-’şi însuşâscă averi străine, şi a li aminti făgăduinţa lor şi consecinţele călcării ei. El are a înlătura scan­dalurile, a aplana neînţelegirile între monachi şi a îndemna pe aceia cari petrecu timpul lor afară din monăstire, să se înt<5rcă. O jurisdicţiune are Sacelariul

__________________ OFICIELE BISERICESC! 4 j

42 OFLClELIi tUL,KMAi> 1 lU li

nuinaî întru câtii el pdte de la sine să dictezc pe­depse şi canonisirî maî uş<5re; însă ca să nu se credă că el este arbritarti, el trebue să facă acesta în nu­mele Episcopului şi în presenţa superiorului monăs- tireî. Altmintrelea el este datorii a raporta Episco­pului despre abaterile ce va fi cons tatii.

3. Unele catalige observă, că Sacelariul are a în­griji pentru aşezarea saii transferarea preoţilor, dupe cererea enoriaşilor; în alte catal<5ge se maî adaogă, că el are a presenta Episcopului pe cel ce voesce a fi hirotonitii. Dar fiind că ambele aceste servicie în pri­vinţa clerului de mirii se cuvin luî Chartofilax şi în parte şi Economului, se atribuescii luî Sacelariii nu- maî în privinţa ieromonaechilor. Ast-fel ni putem şi să ni esplicăm, de ce din timpul înperatuluî Alexie I Comnenu numele de Sacelarie nu se maî întrebuinţa general, şi că astădî atât acostă funcţiune, cât şi aceia a luî Sacelion, se administredăsub nmnele de „Archi­mandrite la Bisericele episcopale.

4. La liturgie el este îmbrăcaţii cu stichariul şi orariulşiţine ripida, ca şi Economul, stând în drepta acestuia.

Ca la t(5te oficiele eclesiastice s uperidre, se dă, la trebuinţă, şi Sacelariuluî un ajutor (Chartulariii al Sacheleî marî).

III. Scevofilax.Cuventul se derivă din σκεύος (vasii) şi φύλαξ (pă­

zitor), şi însemn£ză dar: păzitorul vaselor sacre. A- tribuţiunile sale suntii:

1. A procura, a inspecta şi a păstra obiectele ne­cesarii pentru serviciul divin şi t<5te cele-l’alte ser-

vicie bisericesc!. Aci aparţin cu deosebire cărţile hil sericescî şi liturgice, vestmintele şi vasele sacre. El are asemenea a îngriji pentru luminarea şi înpodo-J birea Bisericeî, şi tdtâ buna orânduelă, precum 2 pentru regulata ţinere a serviciul ui divinii şi a cân­turilor bisericescî. Unele ori el este însărcinaţii şi cu casa bisericescă, de unde platesce salarielc preoţilor.

2. Când la o Biserică parocluală din cparcliia E- piscopuluî se întâmplă a fi lipsa de preofcu, Scevofi- laxul stăruesce a se împlini vacanţa, iar pene atunci el ia sub imediata sa supraveghiere obiectele sacre aflate acolo.

3. In localul destinatu pentru păstrarea obiectelor bisericescî (Schevofîlachiul), el răspunde, maî aleşii în dilele de serbătorî, la întrebările preoţilor în pri­vinţa serviciului divinii. Aci hotărasce el cântările bisericescî dupe tipicii.

4. Despre t<5te obiectele bisericescî ce i suntii în­credinţate, Scevofilaxul ţine o listă esactă şi rapor- tădâ de doufi ori pe anu. Episcopului.

5. La liturgie, când s l u j e s c e Episcopul, el sta înain­tea Schevofilechiuluî, spre a putea da cu înlesnire obiectele necesarii la serviciul divinii.

6 . In fine el are a presenta Episcopului pe aceia care aii să fie admişi la o funcţiune din chorul stângii·

Pentru înlesnirea sa, i se dă Schevofilaxului şi unu deosebiţii ajutorii (Hartulariul Scevofilachiuluî).

(Va urma). 2 .

___________ o f /o e c e Μ . · « , Λ8Τ,α : |

PROGRAMAFacultftţel teologice greco-orlentale din Cernlhm

SEMESTRUL DEM ARĂ (1 MARTIE — 31 IU LIE 1882).

Studiul biblic a l T. V., partea isagogică, de c. r. profesorii p. o. domnul I s id o r d e Onciul, de doue ori pe săptămână şi anume Lunia şi Vinerea, de la 9—10 ore înainte de amia<Jî.

Cetirea f i esp lica rea c ă r ţ e i I a împăraţilor după testul original, de a c e la ş i , de cinci ori pe săptămână şi anume Lunia, Marţia, Mercuria, Vinerea şi Sâm­băta, de la 10—11 ore înainte de amiadî.

Sacrificiele mosaice, d e a cela şi, o dată pe săptămână şi anume Mercurea, de la 9—10 <5re înainte de amiadî.

Limbi orientale, Gramatica (II cursă), şi eserciţiî în cetire şi traducere, de a ce la şi de cinci ori pe săp­tămână.

Studiul biblic a l T. N. : In trodu cerea gen era lă în că rţile T. N., de c. r. profesorii p. o. domnul Vasiliu de Repta , de doue orî pe săptămână şi anume Lunia şi Vinerea, de la 10—11 ore înainte de amiadii.

E splicarea unor p ă r ţ i a lese d in E vangelia Iul I/uca, de a cela şi, de două orî pe săptămână şi anume Mer­curea, de la 10—11 ore înainte de amiadî şi Sămbătă de la 4—5 ore după amiadî.

E splicarea ep isto lei Iul P au l că tră E fesen l ş i a ce­le i că tre F ilipenl, de a cela şi, de doue orî pe săptămâna şi anume Marţia şi Sâmbăta, de la 10—11 ore înainte de amia<Jî.

^ PROGRAMA ΓΑΟΠ,τΧτε) teologice DIX cernaiti 4.

I s to r ia e c le s ia s t i că (a 2-a inmsfn+r\ · d l I B I ' d jumetate) şi stastisticaeclesia stică de profesorii Eusebim Popoviez, de 8 oripe septămenă.

Istoria b is e r ic e î rom âne, de acela şi, o dată pe sep- tămână şi anume Sâmbăta de la 3 —4 ore dupe a- mia<Jă.

C etirea p a tr i s t i c ă ş i S em inariu l pa tristic, cea d an- teiti cuprincjendu cărţile II—III din „Aşecjămintele Apostolice“ şi „Prescurtarea învăţaturilor Dumne- (J.eescîu a lu î Lactanţiu, şi anume maî ântâiti totul în traducere, apoî capete alese în original, de acelaşi de treî orî pe săptămână, Lunea, Mercurea şi Vine­rea de la 5 —6 ore dup6 amiadi.

T eo log ia d ogm a tică , partea Π de acelaşi, de ş^pte orî pe săptămână şi anume în t<5te (Jilele de la 9—1 0

ore înainte de am iatjî, şi de la 5—6 ore dupe amia<Jî.

T eo log ia m ora lă , partea II, de suplinintele dom­nul Dr. E m ilian Voiuţchi, de şepte ori pe septe­mână şi anume Lunea, Marţia, Mercurea, \ inerea, Sâmbăta de la 10—11 ore înainte de amiabil, si Lnnea şi Vinerea de la 4 —5 ore după amiadi.

T eologia p r a c t i c ă : L itu rgica (partea 11), Pastorala şi E serciţil om iletice , cele ultime şi în limba rutena, de c. r. profesor p. o. domnul Dr. Vasiliu M itrofanov tei. de ş6se orî pe săptămână şi anume Lunea, Marţea, Mer­curea, Vinerea ş i Sâmbăta de la 1 0 —1 1 ore înainte de amia^î, şi Vinerea de la 3—4 ore după amiadi.

E serciţil S em inaricile din teologia practica, de ace­la şi de două ori pe săptămână şi anume Mercurea şi Sâmbăta de la 3—4 ore după amiacjl.

Dreptul canonic greco-orien ta l, II-ajumState, de pro­fesor Constantin Popovitz, de 5 orî pe septămenă.

Stilul curiaî bisericesc, de acelaşi, o-datâ pe septă­menă şi anume Sâmbăta, de la 5— 6 ore dupe amiadî.

Cetirea ş i esplicarea canonelor sânţilor părinţi, de acelaşi, de trei orî pe septămenă şi anume Lunea, Mercurea şi Vinerea, de la 5— 6 ore dupe amiadî.

Cate clic tec a, partea II şi eserciţii p ra ctice , acestea din urmi şi în limba rutenă, de docintele domnul loan Iuvenal Stefanelli, o dată pe septemână şi anu­me Mercurea, de la 4—5 ore dupe amiadî.

Seminariu catechetic, de a cela şi, o dată pe sep­temână şi anume Sâmbăta de la 4—5 ore dupe amiatju. Publicum.

Cronica facultăţel.In Novembre anul 1881 a causatO facultăţel mortea pro-

fesoriulul peutru teologia dogmatică, a protopresviteruluî Alexiu Comoroşenu o perdere simţită. Serviciul funebral a foştii celebraţii de cătră I. P. S. archiepiscopul şi Metro­politul Bucovinei şi al Dalmaţiei, care a foştii asistatei de către unu numerti însemnata de preoţi. Rectorul universită- ţeî şi decanii cu insignille demnităţel lor Academice, profe­sorii şi studenţii tuturor facultăţilor, apoi unii publicu nume­roşii şi destinstl a urm aţii carul mortuarii. Manuscriptele repausatulul, cuprindendil unu cursu completQ de predări asupra dogmaticei ortodoxe, rfcmănii pe sem a colegiului profesoralii al facultăţel, care va lua mSsurile potrivite, pen­tru tipărirea lor.

ProiectCi de Legepentru întreţinerea clerului şi a bisericilor

din comunele urbane si rurale, ce se întreţinu de comune în totiî coprinsul României.

Propunerea făcută în Senat de către 1.1. P. P. S. S. Me­tropolis şi P. P. S. S. Episcopi pentru îmbunătăţirea cle­rului, dupe ce s’a cetitu de trei ori în şedinţă publică, s a numita o comisiune care să elaboreze un proiectil de lege. Comisiunea terminându-şî lucrarea a presentatu următorul proiecţii:

CAPITOLUL I.Despre paroch iî ş i cleru l bişericescu din comunele

urbane şi rurale.Art. i. Parochie se numesce enoria sau partea de poporti

ce se nuinera la o sciută biserică comunală, fie urbană fie rurală.

Art. 2. In coprinsul unei parochiî nu se numeră mal pu­ţinii de 200 familii contribuabile.

Art. 3. Fie-care parochie va avea unii parochO şi clericii trebuitori pentru serviciele bisericescî.

Clericii trebuitori pe lângă parochu. suntu în comunele urbane, douî cântăreţi şi unti paracliserii.

La comunele rurale duoi cântăreţi.Se admite încă şi unii diaconii pentru acele biserici, cari

vorii avea mijloce îndestulăt6re, şi ai cărorit ctitori ori epi- tropi, artt voi să aibă unti asemenea servitorii bisericescu pentru podoba cultului divinii.

48 PROIECTU DE LfiGE PENTRU ÎNTREŢINEREA CLERULUI, ETC.

In caso de trebuinţă se va putea numi de Episcopii şi una preoţii ajutorii după cererea poporanilor şi după ce eî vorO justifica maî ânteiO că există mijloce şi pentru acesta al douilea preoţii necesarii de întreţinere, conformii celor dispuse la art. io şi ii.

Art. 4. Decă într’o parochie de 200 familii, arii fi doue sad mal multe biserici, ele se vorii anexa la una şi aceiaşi parochie, şi preotul parochie! va face serviciul religioşii în acele biserici pe rânda în câtă vreme ele vorii putea fi ţi­nute în bună stare de ctitorii lor. La casti contraria ele se vorii închide şi desfiinţa.

Art. 5. Nu este permisa în viitora a se face biserici noul în localităţile unde nu se va afla una numSra de 200 familii contribuabile, cari să compună o parochie legală. Escepţie se p6te face numaî cânda ctitorii bisericeî nouS ara asigura venitul stabilita prin legea de faţă pentru între­ţinerea bisericeî şi a clerului parochial.

Art. 6. Guvernul în înţelegere cu capii bisericescî al epar- chielor va procede imediata la regularea şi stabilirea paro­chielor în modul arâtata mal sustt. Va întruni deosebite că­tune şi comune mici în o singură parochie, care să nu nu­mere mal puţina de 200 familii contribuabile. Va fixa bi­serica parochială şi reşedinţa parochulul precum şi biseri­cile anexate în care ara putea încă a se continua serviciul divina după starea lor actuală bună saa rea.

La caşurile unde din causa distanţelor şi a rărimeî popu- laţiuneî ara fi prea grea a se forma parochiele de una nu- mfcra de 200 contribuabili, parochia se va putea, după o comună înţelegere a Guvernului cu Episcopul eparchiotu, compune şi din una număru mal mica de contribuabili.

In acesta casa se va avisa însă mal ânteia la acoperirea mijl0celor pentru cuviinciosa întreţinere a clerului în limi­tele prevedute de art. 10 şi n.

Art. 7. Nu este permisa a se chirotoni preoţi pentru co­munele urbane saa rurale, de câta pentru parochiele regu­late pe basele puse mal susO şi numai la castt, cândtt acele parochiî aru remânea vacante şi vacanţa s’ar constata prin

PROIECT# DE LEGE PENTRU ÎNTREŢINEREA CLERULUT, ETC. 49

declaraţia consiliului comunal, alăturată Ia raportul protoe- re lu î de judeţii.

Art. 8. Datoriele preoţiler parochial! şi ale celor-lalţlser­vitori bisericesc!, pentru esacta şi consciinciosa împlinire a serviciului bisericescă şi religiosu în parochi! se vor regu- lamenta de către Sântul SinodO.

CAPITOLUL Π.D espre în treţinerea b isericilor ş i a cleru lu i în

comunele urbane ş i rurale.

Art. 9. Comunele atâta urbane câtii şi rurale, conform Q art. 9 din legea comunală, suntii datore a îngriji de cultul, de biserica, sail bisericile la care aparţinu.

Ele suntu datore a plăti pe preoţi şi pe servitori! biseri­cilor sale.

Se exceptă din acdstă regulă bisericile comunale, atâta urbane câtQ şi rurale, a cărora întreţinere este prevfidută prin budgetul Statului.

Art. 10. Pentru întreţinerea bisericilor şi a cleru lu i pe la parochiele din comunele urbane se va înscrie anual în bud­getul comunal pentru fie-care biserică parochială, stabilită în modul preveduta în capitolul precedenţii, sum a de 2500 le! noul. Din acestă sum ă se va plăti parochulul 1000 le!, cântăreţului i-iti 500 lei, cântăreţului al 2-lea 400 lei, para­cliserului 200 lei. iarti 400 le i se vorti întrebuinţa pentru cheltuelile bisericeî, p recum : lum inări, untQ-de-lemn, vinii, prescuri, cărţi, vestminte, m ici reparaţiunl.

Art. ii . Pentru întreţinerea clerului şi a bisericilor din comunele rurale, se va înscrie anual în budgetul comunal suma de 1,200 lei. Din acostă sum ă 600 le i se vo r da pa­rochulul, 400 le! se vor împărţi la do u i cântăreţi, ia r restul de 200 le i se vor întrebuinţa la buna întreţinere a bisericei parochiale precum s’a arCtatd şi în articolul precedenta.

Art. 12. L a bisericile com unale, fie urbane fie rurale, car! vor fi avenda venituri proprii în ecaretur! saa alte dota-

ţiunî, se va prevedea în budgetele comunale numaî restul ρδηέ la împlinirea sumelor arătate în art. 10 şi 11.

Art. 13. Conform art. 10 din legea comunală, resursele pentru întreţinerea bisericilor şi a clerului parochial, suntti în prima ordine contribuţiunile parochienilor, contribuţiunl deosebite de cele-l’alte dări comunale.

Art. 14. Contribuţiunile parochienilor în parochiele ur­bane, se fixeză la 12 lei şi 10 banî anual; în comunele ru­rale, contribuţiunea anuală pe fie-care capii de familie va fi de 6 lei.

Art. 15. In casu cândii bisericile ar avea venituri proprii saii cândii parochiile fiindti mal mari de 200 contribuabili, aru remâne unii escedentti anualii peste suma înscrisă în budgetul comunal, conform art. de mal susii, acel exce- dentil se va versa de epitropia bisericeî la casa de depu­neri şi consemnaţiuni, spre a forma un fondO al bisericeî. Aceste fonduri vor servi numai la reparaţiunî radicale sail reconstrucţiunl. Nu se va putea dispune de ele de câtii în urma unei decisiunl a consiliului comunal aprobată de co­mitetul permanenţii.

Despre sumele depuse la casa de depuneri, epitropiele totii-da-una vor anunţa pe primările locale.

Biletele casei de depuneri se vor păstra de epitropil. Art. 16. Contribuţiunile acestea se vor percepe o dată cu

perceperea dărilor comunale, prin agenţii fiscului în pro- porţiunl mici, calculate pe luni.

Banii adunaţi din aceste contribuţiunl se vor depune aparte şi dă în primirea primarilor respectivi, cari la rândul lorii, fără întârdiere, Ί vor trămite epitropiel bisericeî parochiale sub luare de adeverinţă de primirea lor, spre întâmpinarea chieltuelilor necesare pentru întreţinerea clerului şi a cul­tului divinii.

Art. 17 . Pămenturile de hrană destinate prin legea rurală în profitul bisericilor din comunele rurale şi pe cari deja le posed bisericile, se declara proprietate inalienabilă a bise­ricilor respective.

Ele se vor deosebi de ceM’altti terenii alu comunelor;

t / v / r n u i C / 1 i t U E , x χ ι \ υ » a s . 4

p r o ie c t C d e l e g e p e n t r u În t r e ţ in e r e a c l e r u l u i e t c . 5 1

şi autoritătile comunale le va hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi reşluite, nici înstrăinate.

Pămentul fie-cărel biserici se va împărţi de autoritatea comunală în 5 părţi, din care trei părţi se vor da în pro­fitul parochulul, iar doue părţi se vor împărţi la cel duol cântăreţi.

Art. 18. La comunele răzăşeştl sau moşnene unde bise­rica nu ar avea deja pămentul destinaţii pentru întreţine­rea clerului, se va da de proprietari o porţiune de pămentii cultivabil, egală cu cea stabilită la legea rurală, în profitul birericilor.

Se lasă acelor comune facultatea de a plăti în bani epi- tropiel bisericeî o sumă analogă cu plata arendel acelei por­ţiuni de păment, cu care bani, epitropia să potă lua în arendă o porţie de pămenta cultivabil pentru clerul bisericescO.

Art. 19. Pe lângă salare, cântăreţii şi paracliserii de la bi- sericele comunale vor fi scutiţi, în comunele urbane de ser­viciul gardel, iar în cele rurale de strejă.

Cântăreţii şi paracliserii în genere vor fi scutiţi de exer­ciţiile militare şi de darea foncieră pe casele lor de locuinţă

Art. 20. Preoţii din comunele rurale au dreptul a cum­păra pe teritoriul comunei respective locuri de casă şi de hrană, din locurile ce ar deveni disponibile, pentru locuinţa şi întreţinerea familielor lor, la casu cânda el n 'ar m al pu­tea servi ca preoţi.

Dacă în coprinsul comunei nu s’ar găsi locuri libere, atunci el vor avea drept a 'şl cumpăra asemenea locuri pe moşiile Statului, ca şi alţi locuitori cari au, după lege, drep­tul de împroprietărire pe moşiile Statului, prin cumpărare de loturi de pămentii.

In totti caşul cumpărarea de locuri prin comune de că­tre preoţi să nu se întindă mal multa de câta este permisa unul locuitor fruntaşa.

Art. 21. Bisericile comunale se declară persone juridice. Ele potQ primi, conform legilor ţărel, donaţiunl si dotatiunl de la creştinii pioşl cari ar voi să ajute, cu mijtocele lor

proprii, la prosperarea bisericilor comunale, după datina strămoşescă.

T6te hărăsirile acestea în bani, în ecareturî şi alte imo. bile, epitropiile le vor face cunoscute primărielor respective cari, la rândul lor, vor solicita autorisarea şi aprobarea gu­vernului.

CAPITOLUL ΠΙ Despre epitropiile b isericilor comunale.

Art. 22. Fie-care biserică parochială va avea o epitropie pentru administrarea regulată a avutului bisericeî.

Art. 23. Epitropiile acestea se compunti:(a) Din parochul bisericeî, ca preşedinte.(ό) Din doul membri dintre parochieniî cei maî impus!

şi mal de încredere, unul aleşii de parochienl, altul numiţii de episcopul eparchiotsii.

Unul dintre cântăreţi va purta îndatorirea de scriitorii al epitropie! care va avea cancelaria sa aparte.

Arr. 24. Epitropiî, afară de preot, se recunoscD în acestă calitate pe timpii de 5 an!. După espirarea acestui termenii el se înlocuesCu cu alţii.

Dacă încrederea parochienilor continuă, foştii epitrop! ροίΰ din nou a fi aleşi saO numiţi, şi îndatoriţ! în funcţiu­nile lor din nod şi după espirarea periodului de 5 an!.

Art 25. Epitropiile administr£ză avutul bisericilor comu­nale, primescu contribuţiunile parochienilor de la primari, plătesctl salariile clerului, îngrijescti de buna întreţinere a biserieilor din mijlocele ce le vor avea la disposiţiune ; facil bugetele anuale ale bisericilor şi le supune primărielor spre aprobare; dau socotelile anuale primărielor despre buna întrebuinţare a avutului bisericescQ.

Fie-care epitropie va avea o condică formulată de pri­măria locală, în care se va trece tote veniturile bisericeî, precum şi cheltuelile. Ea va servi spre justificare la darea socotelilor la primărie.

pro iec tO d e LEGE PENTRU ÎNTREŢINEREA BLERULUf, ETC. 5 3

Art. 26. Ecaretele şi alte proprietăţi bisericescî cart se daţi în arendă, se vor arenda de epitropie la primăria co­munei, conform legilor şi în presenţa consiliului comunal.

C a lin ic , M e tr o fio litu l Prim at a l României. Iosif, M e tr o p o lititl Moldovei.G. Gr. Cantacuzino Th. Rosetti A l. Oriscu.

CIRCU LA RACătnî toţi Stareţii şi Stareţile de Monastirî

din

Cuprinsul Eparchieî Sânteî Metropoliî a Ungro-VlacHeî.

Scopul Monastirilor fiind a adăposti în ele pe buniî cre­ştini care cu deosebire să destină la viaţa dupre Dumnedeii, spre a servi ca pildă şi model celor din societate; şi acesta scopO neputându-se atinge de cât prin urmarea şi aplicarea în viată a tuturor canonelor disciplinare monachale, pres- scrise de Constituţiunea nostră bisericescă,—Noî vedem cu o mare mâhnire spirituală că acest scopti nu numaî nu se atinge, dar din contra, multe din monastirî presintă lu- meî aspectul cel maî jalnicii şi chiar scandalisătoritl. O viaţă profană, luxO în petreceri şi îmbrăcăminte, intrigi între mem­brii acestor comunităţi, încercare de a scutura jugul Domnu­lui cel bunii şi uşor, cârtiri în contra regimului îndatinaţii, şi mal ales contra nutrimentului care naturalminte trebue să fie simplu şi frugala, — şi pentru că aşa cere viaţa chi- novialâ, şi pentru cuventul că Statul oferă monachilor mij- iocele traiului cu totul gratis, fără a cere din partea lor alţii ceva decât moralitatea.

Ce este mal mult, unii din Monachî şi Monachiî uitând de jurămentul data pentru ascultare, lepădarea de sine, şi răbdare, în acest! ani maî din urmă, aa îndrăsnita şi în· drăsnescQ a face chiar rebeliuni contra superiorilor lor, şi contra însăşi a Chiriarchieî, trecend alăture cu ea şi adre- sându-se cu plângeri neîntemeete la puterea lum&că, fără să se fi plânsC măcarO o-dată la autoritatea fir&că de care atârnă, călcând ast-feliO în piciore Sântele Canone.

CIRCULARĂ

Acestă urmare, aceste fapte, dovedescO că prin mănăs­tiri disciplina monahală este decădută, d£că nu părăsită cu totul. Pentru că numai lipseî de ascultare şi răbdare, lipsei de religiositate, lipseî de cultură şi activitatate, se potii atri­bui asemenea rele ce am arătat.

Pentru acestă desconsiderare a discipline! monachale, Noî nu putemii învinovăţi, în prima linie, de cât pe supe­riorii respectivi, care n’ati voit, n aD sciut, sau nu ş ati daţii destulă ostenelă, se facă a se aplica cu rigore Regulamentul Sântului Sinodii relativii la disciplina Monachală.

Ne facem dar o ultimă datorie de a deştepta pe Stareţii şi Stariţele monastirilor asupra datoriei ce le prestă şi asu­pra responsabilităţei ce ati şi înaintea omenilor şi înaintea lui Dumnedeil.

Iară pentru îndreptarea r ă u l u i causatu, o repetăm u , mai m u l ţ i i din negligenţa lor, le o r d o n ă m t i cu cea mai mare seriositate ca pentru viitorii se observe el înşii şi se facă a se aplica următ6 rele disposiţiuni basate' pe Sântele Canone şi Regulamentul disciplinar:

1) Măcar o dată pe sfiptemână — Duminica,— Monachil sail Monachiile, fiind întruniţi toţi în trapeza cea mare, să li se cetescă regulamentul disciplinarii respectivii, rarii şi cu cea mai mare luare-aminte, de cătră însuşi superiorul saii de unul din membrii Consiliului Spiritualii; bine-înţelegendu-se, numai capitulele al II-lea şi al IV-lea care se referă la dis­ciplină.

2 ) Dela acestă cetire nu este permis să lipsescă nici unii monachii saii monachie, de cât numai pentru caşul de bolă grea—bine-constatată.

Chiar Monachil sail Monachiile care vorti avea permi­siune a eşi din Monastire pentru ore-care nevoi, nu vorO putea pleca de cât dupfi ascultarea acestei cetiri a Regula­mentului.

3) Conformii art. 19 şi 2 o’din Regulamentul disciplinarii, nu este permisii nici unul monachil saO monachie sfl lipsescă dela serviciul divinii dilnicil, fie de seră sail de dinii n6ţă, decâtQ earăşl numai pentru caşul de bolă. Se va forma

CIRCULARA

ιιηύ anume Registru, în care liind înscrişi toţi Monachii saO Monachiile dupre ordinea alfabetică, se va face în fie care di apelul nominalei la uşa bisericeî, spre a se constata absentările motivate sad nemotivate. Cinci absentărî nemo­tivate în cursul unei luni, vor trage după ele excluderea din monastire a culpabilului.

4 ) Conformii Canonului 4 7 al Sinodului 6 -lea Icume- nicu, nu se va permite nimfcnul dintre streinii visitatorl a întră prin chiliele particulare, fără permisiunea Starituluî sad a Stariţel respective, şi fără a fi însotitd de Arhonda- riul sad unul din membrii Consiliului monastirel. Pentru asemine pers6 ne sunt destinate numai chiliile arhondaricului.

In chilia unul Monachu sad Monachie nu va putea întră decât ruda cea mal de apr6 pe, anume tatăld, muma, fra­tele şi unchiul, şi numai dacă sunt bine sciuţl ca atare de Consiliul spiritual.

5) Nu este permis monachilor a se întruni prin chilii sau în curtea Monastirel, pentru conversatiune, decât doi sau trei celii mulţii. Discuţiunea aprinsă, critica, şi mal ales vor­bele necuvinciose sunt pedepsite cu cea mal mare asprime, conforma prescripţiunilor Art. 2 5 şi 2 6 din Regulamentul Sântului Sinodil pentru disciplina Monachală.

6 ) Spre a se satisface cerinţele Art. 2 7 din Regulamenttl, fie care Monachu sau Monachie, fiind în stare validă şi pănă la etatea de 6 0 ani, este datoritl să scie carte bisericescă şi să se ocupe cu cetirea Sântelor Scripturi şi a scrierilor Sân­ţilor Părinţi. Acel ce nu şcitl carte sunt obligaţi a învăţa. Spre acest finit Stariţul sad Stariţa va destina o oră pe fie care di, în care, asemine Monachi sad Monachii, fiind întru­niţi în trapeza cea mare, să prim£scă lecţiunl de cetire. Cu predarea unor asemine lecţiunl se vor însărcina toţi cel cu şciinţă de carte, ca pentru ascultare, fără a pretinde vre o plată.

Monachul sati Monachia, care în cursd de doi ani dela data acestui ordinii al Nostru, nu va putea ceti pe cărţi bi­sericeşti, va fi exclus din Monastire.

Monachul sad Monachia care, sciind .carte, va refusa a

CIRCULARA

învăţa pe alţii, va fi pedepsiţii cu închinăciuni în Biserică, pană se va supune a face asemine ascultare.

Spre a se ajunge mal degrabă scopul salutarii! de a face pe toţi monachil să scie carte, Stariţul saa Stariţa va forma un registru de toţi care nusciO carte, şi ’Iva reparţi in atâtea grupe pre câţi şciutorl de carte se vor găsi în monastire, în­credinţând fiecăruia câte o grupă, pentru care la finele anu­lui urmeză a fi responsabil.

7 ) In fie-care Monastire, dupre esemplul sânţilor părinţi, şi conforma art. 2 7 dm Regulamente, trebue ca fie-care Mo- nacha saâ Monachie să aibă şi o ocupaţiune particulară (Munca cu mâinile), fie în profitul sfiO saa în profitul Mo­nastireî. Dela o asemine ocupaţiune nu se escepteză nimine afară de bolnavi.

De aceea Stariţiî sau Stariţele, vor chibsui ca asemine ocupaţiunl să nu lipsescă. Cei în stare a ’şî procura materi­ala, vora munci în profitul lora, eară celor saracî li se va da de lucru din partea monastireî şi pentru inbun.ltăţirî ne­cesare obscieî.

Din profitul munceî, cei de categoria ι-iO, vorii fi obligaţi a’şî cumpăra în fie-care ana câte o carte bisericescă, precum: Sânta Scriptură, Cuvinte de ale Sânţilor părinţi. Carte de predici, Patericul, şi altele. Iară celor ce lucreză în profitul Monastireî li va cumpăra asemine cărţi Monastirea. Si aces­ta în scopa de a fi ocupaţi toţî cu cetirea şi meditarea du- hovnicescă, măcar o oră în fie-care di.

Superiorii vor chibsui şi destina orele pentru fie-care din ocupaţiunile enumerate maî sus, ast-feliu, ca Monachil să fie supuşi la aceeaşi regulă, şi ca tote orele din cursul dileî să fie întrebuinţate de toţi în moda cuviinciosu şi profitabilii.

8 ) Conforma Canonului 4 6 al Sinodului 6 -lea IcumenicO, şi art. 3 0 şi 31 din Regulamentul pentru disciplina mona- chală, monachil şi monachiile nu pota eşi din monastire de câta la mare nevoie şi cela multa o dată pe luni, cu învoi­rea superiorului, şi atunci nu singuri ci însoţiţi de unu be- trâna saa betrână.

Permisiunea o vor cere prin petiţiune înscrisO, in care se

CIRCULARĂ

arate marea necesitate ce î silesce să ceară asemine concediti.învoirea nu se p0te da, nici într unii casti pentru unti

timpii mal lungo de o sfiptSmână; şî nicl-o-dată fără unti biletCk anume, care sS porte pe elti sigiliul monastireî, sem­nătura superiorului, precum şi No şi data Registrului de eşire.

9) Monachul sail monachia care ar fi sub prepusd de rele plecări sail ar fi desveUta o rea purtare, nu vor putea sub nici unu motivil căpăta concediti, de câtii în urma unul Raporta alo Consiliului Spiritualii cătră Metropolie, prin care să se arate că ş’a îndreptatil conduita.

10) T6 te congediile căpătate de monachl sail monachil vor fi trecute în condica de calităţi prevădută la Art. 57 din RegulamentO, la rubrica respectivă, spre a se putea controla din când în când de Revisorul Monastirilor, de altO. trimis al Chiriarchiel, sau de însăşi Chiriarchia.

Se vorti trece asemine şi retuşurile de concediti şi cău­şele ce a motivâtu refusul.

11) Pe viitoriti este opriţii cu totul monachiilor a maî lua şi ţinea prin chiliile şi în serviciul lor, fără o anume auto- risare a Chiriarchieî, copile mici, care n’atl atinstl încă eta­tea de maturitate.

Chiar şi tinerele în etatea legiuită nu se vor putea primi în monastire şi enumera între surori şi îmbrăca în negru, pănă ce nu vor fi îndepliniţii formalităţile prescrise de art. 2 , 3 , 4 , 5 şi 6 din Regulamentul pentru disciplina monachală. ■ 12) Stariţul sau Stariţa care nu va aplica în monastirea

ce 1 este încredinţată — Regulamentul disciplinaro al Sân­tului Sinodii, precum şi aceste disposiţiunl din partea Nos- tră, va fi scosQ din funcţiune, daţii în judecată, şi, după gravitatea culpei,—îndepărtaţii chiarfi din monastire.

îndată ce veţi primi acostă Circulară a N6 stră să convo­caţi imediaţii Soborul, să o cetiţi în audul tuturor şi să le faceţi cunoscuta din partea Nostră că suntemti decişi ne­strămutata a nu lăsa să se schimbe nimica din regulele şi regim uJ anteriora ala Monastireî, ci vom stărui cu totă au­toritatea ce Ni a încredinţată Biserica şi Ţera, c a să se aplice pănă la iotă atâta Sântele Canone relative la viaţa

CIRCULARA

monachală, precumti şi Regulamentul Sântului SinodO, şi sus enumeratele disposiţiunl. conforme cu canonele şi Re­gulamentul.

Eară daca care-va s’ar crede neputincioşii a se deprinde cu asprimea vieţeî monachale, pentru care a juraţii înaintea Sântului Altariu, p6te mal bine să se retragă din monastire, de câtii să devină scandaţii fraţilor sSI pentru care Christos a murită.

Eară pe viitoriii sperându că ve veţi face datoria maî conştiincioşii, împreună şi cu ceialalţl membri al Consiliu­lui Spiritualii şi economicii, v6 învestescQ, cu totă autorita­tea, şi vS ordonă ca sS aveţî ca de normă : A vorbi puţinii şi cu greutate, a fi aspri aplicătorî al canonelor şi regula­mentelor, a nu cruţa absoluţii pe nimine, şi la cea maî mică încercare de nesupunere, din partea orî-cul, a-lii da în ju­decata Consiliului Spiritualii, şi a-ΐΰ pedepsi conformii art. 58 din Regulamentii. Eară pentru o abatere maî gravă, a Ni raporta immediatii spre a regula ştergerea culpabilului din statul Monastirel; procedândil negreşitQ conformii art. 60 din Regulamentii.

Finindii, v6 previnti încă-o-dată că vfi facti responsabili de orl-ce neregularitate care ar maî atinge în viitoriii pres­tigiul Monastireî ce conduceţi.

CALIN1CArchiepiscopu şi Metro politii Prim ată al României.

58 CIRCULARA

arate marea necesitate ce îsilesce să ceară asemine concedia.învoirea nu se pote da, nicî întruna casa pentru unti

timpii maî lungii de o s6 pt£mână; şî nicî-o-dată fără unti biletd anume, care sg porte pe elϋ sigiliul monastireî, sem­nătura superiorului, precum şi No şi data Registrului de eşire.

9 ) Monachul saa monachia care ar fi sub prepusa de rele plecărî saO ar ii des velita o rea purtare, nu vor putea sub nicî unti motiva căpăta concedia, de câta în urma unui Raporta ala Consiliului Spirituala cătră Metropolie, prin care să se arate că ş a îndreptată conduita.

10) Tote congediile căpătate de monachî saa monachil vor ii trecute in condica de calităţi prevfidută la Art. 57

din Regulamenta, la rubrica respectivă, spre a se putea controla din când in când de Revisorul Monastirilor, de alto trimis al Chiriarchiel, saa de însăsl Chiriarchia.

' TSe vora trece asemine şi refusurile de concedia şi cau-T T

sele ce a motivata refusul.11) Pe viitoria este oprita cu totul monachiilor a maî lua

şi ţinea prin chiliile şi în serviciul lor, fără o anume auto- risare a Chiriarchiel, copile micî, care n’aa atinsa încă eta­tea de maturitate.

Chiar şi tinerele în etatea legiuită nu se vor putea primi în monastire şi enumera între surori şi îmbrăca în negru, pănă ce nu vor fi îndeplinita formalităţile prescrise de art. 2 , 3, 4 , 5 şi 6 din Regulamentul pentru disciplina monachală.

12) Stariţul saO Stariţa care nu va aplica în monastirea ce ’1 este încredinţată — Regulamentul disciplinara al Sân­tului Sinodu, precum şi aceste disposiţiunî din partea Nos- tră, va fi scosa din funcţiune, data în judecată, şi, după gravitatea culpei, — îndepărtata chiara din monastire.

îndată ce veţi primi acestă Circulară a Nostră să convo­caţi imediata Soborul, să o cetiţi în audul tuturor şi să le faceţi cunoscuta din partea Nostră că suntema decişi ne­strămutata a nu lăsa să se schimbe nimica din regulele şi regimul anteriorii ala Monastireî, ci vom stărui cu totă au­toritatea ce Ni a încredinţată Biserica şi T£ra, ca să se aplice pănă la iotă atâta Sântele Canone relative la viaţa

CIRCULARA

monachală, precum ΰ şi Regulamentul Sântului SinodO, şi sus enumeratele disposiţiunl. conforme cu canonele şi Re­gulamentul.

Eară daca care-va s’ar crede neputinciosO a se deprinde cu asprimea vieţeî monachale, pentru care a juratO înaintea Sântului AltariO, pote mal bine să se retragă din monastire, de câtO să devină scandalO fraţilor s6 i pentru care Christos a muritO.

Eară pe viitoriO sperândO că νδ veţî face datoria maî conşciinciosO, împreună şi cu ceialalţi membri al Consiliu­lui SpiritualO şi economico, νδ învestescO, cu totă autorita­tea, şi νδ ordonO ca sfi aveţi ca de normă : A vorbi puţinO şi cu greutate, a fi aspri aplicători ai can6 nelor şi regula­mentelor, a nu cruţa absolutO pe nimine, şi la cea mai mică încercare de nesupunere, din partea ori-cui, a-Ιΰ da în ju­decata Consiliului SpiritualO, şi a-lO pedepsi conformO art. 58 din RegulamentO. Eară pentru o abatere mal gravă, a Ni raporta immediatO spre a regula ştergerea culpabilului din statul Monastirel; procedândO negreşitO conformO art. 6 0 din RegulamentO.

FinindO, νδ previnO încă-o-dată că νδ facO responsabili de ori-ce neregularitate care ar mai atinge in viitoriO pres­tigiul Monastirel ce conduceţi.

CALINICArchiepiscopu fi Metropolis Primată al României.

Predica în Biserică

Iieproducemii următorul articol importanta din jurnalul P osta :

Nici o instituţiune nu e maî mulţii negligeată în ţera ntSstrâ ca biserica naţională. In t<5te cele-l’alte ramurî de viaţă publică totu amii mersti înainte, de bine de reu; în ale bisericeî însă am remasu cu to­tul staţionari; ba în unele priviri am daţii înapoî lăsându să se strice multe din frumdsele obiceiuri ale credinţeî strămoşescî.

Maî toţî <5meniî noştri de statti, maî tote organele de publicitate, dau puţină atenţiune necesităţilor bi­sericeî, considerândti acestă divină instituţiune ca ce-va accesoriii, spre a nu (Jice maî mulţii în orga- nizmul statuluî; şi dacă nu i suntii pe faţă ostili, o condamnă însă celuî maî primejdiosti indiferentism.

Că laicilor şi autorităţilor civile puţinii le pasă de necesităţile bisericeî, acesta e notoriii cunoscutu. la noî. Cu adencâ mâhnire însă trebue se constatămu că nici autorităţile bisericescî, nicî firesciî sprijinitori şi apărători aî religiuneî creştine nu punti destul in­terest! pentru buna stare şi înflorirea instituţiuneî la care servesce.

Multe şi varii suntii lipsurile şi suferinţele biseri­ceî române, Suntii lipsuri materiale şi lipsuri morale. Nici una însă nu e aşa de mulţii skiţită ca lipsa p red ică rei cuventului luî Dumnedeti.

Predica bisericescă sau instruirea creştinilor în su­blimele adevăruri ale moralei evangelice prin dis­cursuri pronunţate în biserici, â foştii de la întemee- rea creştinităţeî şi în tdte timpurile cel ânteiti şi maî puternicii mijlocii pentru răspândirea şi menţinerea religiuneî creştine. Iutemeetorul creştinităţeî, Chris­tos prin predică şi-a începutu Dumnezeiasca sa

PREDICA IN BISERICA

operă de regenerare morala a nâmuluî omenescu. E l nu scăpa nici ocasia, fără a nu învăţa pe popor u pre­ceptele salutare ale reJigiuneî sale. In trâga sa misi­une pe pământu ’şî-o desemna în urmăfcdrele subli­me cuvinte : „ Suntu trhn esu n p r e d i ca r o b ilo r e r la r e ş i o rb ilo r v e d e r e .u

în vă ţa ţi tdte nâm urile a fostă apoi cuventul seu de ordine dată apostolilor şi tuturor succesorilor mi­siei sale. Cei maî iluştri părinţi a l bisericeî prin pre­dici, omeliî şi scrieri de doctrină rcligidsă s aă făcut de recunoscinţa şi venerarea posterităţeî. Şi vecul în care aă fostă cei maî mulţi şi destinşi doctori şi predicatori bisericesc!, v^cul al ΓΥ-lea d. Chrs. este considerată în istoria bisericeî ep o ca d e aurii a creş­tinismului. Pe cândă din contra, timpurele în care biserica creştină n a avută predicatori, s’aă conside­rată şi se consideră ca timpuri d e s e c e te in te lectua lă ş i morală, ca timpurî de grea cumpănă.

Biserica n<5stră naţională, tovarişă nedeslipită a înseşî naţionalităţeî ndstre, trec δη dă şi una şi alta prin îndelungate timpurî de restrişte şi de armare în­cercări, n’a putută a se desvolta în cea maî de câ- pitenie ramură a misiune! sale, în ramura elocuinţeî bisericesc!. Cu t(5te aceste, faţă cu timpurile acele şi cu nivelul societăţe! civile de atuncî, clerul nostru şi-a îndeplinită cu destulă demnitate frumosul seu rol. Prelaţii români eraă sprijinitorii naturali a po­porului, pe care-1 apăra nu o dată contra vitregei tratărî ce venea din partea Domnilor strein! sau in- streinaţî. Spiritul religiosă pe atuncî era maî mare. şi bunele moravuri maî bine conservate.

Astăzi înse cândă am scăpată de jugulă streinii, câtă de căte-va deceniî amu luată şi no! sborul spre progresă şi civilisaţiune ; astădî, clicemii. preutul nostru numaî p<5te sta faţă cu oile sale cuventat<5re. ne cum în fruntea lor, numaî în condiţiunile în care se afla acum 50 de ani. Astăzi nu e de ajunsă pen-

tru ιιηύ bunii preut d a fi purii şi simplu unii organ ft înconsciu şi maşinal al sevârşireî slujbelor şi cere- monielor bisericescî. Căci partea ceremouialâ a ser­viciului divinii, după principiele de teologie pasto­ralii, constitue de-abia una, şi încă nu cea d anteia, dintre îndatorirele preoţescî. Prima îndatorire e p r e - dicarea , al doelea să vâ rşirea liicră re lo r sân te şi al treilea mannduccrea cred in cio şilo r . La noi în timpul de faţă cea d anteiii şi cea din urmă suntii cu desă­vârşire negligete, numaî cea din mijloc se maî înde- plinesce. Astădi suntem deprinşi a vedea t<5tă bună­tatea unui preut numaî în a ceti şi a cânta bine ; dar în colo, de posedă cunoscinţî indestulătore pentru a învăţa pe poporani, de posedă pătrunderea, tactul d a se purta cu totii felul de neputinţî morale în so­cietate, de acesta nimene nu-1 întrebă. Ear ca urmare a acestorii rătăcite ideî avem tristul spectacul că de şi întreţinemii de vre-o 20 ani seminariî pentru a forma preuţî luminaţi şi în conformitate cu timpul în care trăimii ; în realitate însă, învăţătura sciinţi- fică fiind cu totul necăutată, şi ceaslovul, psaltirea şi psaltichia fiindii unicele titluri pentru admisiunea la preuţie, clerul nostru este mai tot aşa de ignoranţii ca şi acum 50 de ani căci tinerii maî luminaţi suntii înlăturaţi, sub cuventii că n’auaptitimdinl bisericescî, şi ceî ce simtu. admişi la hirotonie, suntii recrutaţi din totii ce e esitu din seminaru. mai codaciii şi maî tâmpfL

Pe lângă acesta chiar dacă pe icî pe colea se stre- c<5râ în clerii unu tenerii intelegrentii, el e tot-d’a-uua

O 7

pu.su la indexă, consideraţii ca unii spinii printre cei- 1-a lţ î; i se dă locul cel maî din urmă, şi ast-fel avendii a lupta cu lipsa şi miseria, în cele din urmă se idio- tisază şi el cu totul.

Proscrierea sciinţeî pe de o parte, şi neasigurarea posiţiei materiale pe de alte, suntii dar căuşele prin-

cipale care facti că elenii român astă-rjl e mult mai înapoiaţii m privirea culture! de cât societatea civila.

Dar să ne întorcem la chestiunea principala ce ne preocupă, chestiunea prediceî bisericesc!.

In biserica nistră amvonul e cu des&verşire mut; el p<5rtă doliul unei complecte veduvii. Nicăirl nu se cultivă câtuşi de puţinii elocinţa bisericescă; nu se cultivă nici câtii acum 2 0 de aiu în urmă, când totu maî g'ăsiaî câte un Neofit Scriban, câte un Ghena- die fost Argeş, ce făcea să răsune din când în când tribuna bisericescă

Astă-dî o predică bisericescă se consideră de mi­niştrii noştri bisericescî mal puţin la serviciul divin de câtii unii tropartt, condacu seii chenonicti. S ’aii vecjutii chiar proestoşl de biserică carii manifestau o pugnanţă vedită contra ori cărei încercări în acest senstL Dar se va cjice : prelaţii noştri totîi sau în- grijitii pentru predica bisericescă, căci au stăruitu anii trecuţi de a se înfiinţa pe lângă fie-care Epis­copie câte unii predicatorii eparchial. Da, s a înfiin­ţaţii ; şi cu t<5te aceste gustul predicatorial al preuţilor noştri nu a mersu cu un pasu înainte; şi iată pentru ce: ca în t<5te treburile la noi, şi aice, funcţiile de pre­dicatorii aii foştii considerate numai ca nisce sine­cure,-care s’au. oferiţii sau la persone cu deseverşire necompetente, saii la persone care de şi competente, dar vă(Jândii puţinul preţii ce puneau pe predici în­suşi superiorii lor, se arătau greoi şi credeau că şi împlinescti misia lor dacă rosteşte cate o predica la trei luni o dată,

Negreşitii că cu asemenea procedare nu se des­voltă nici de cum gustul predicatorial. Noi conside- rămii predica ca cea ânteia datorie a unul preutu, căci bisericile astăcjl trebue să fie nisce adevărate şcoli de adulţi; şi deci fie-căruia preutu trebue a i se impune, sub pedâpsă disciplinară. la r ii predica­torul eparchial, aleşii dintre pers6 nele cele mai ca­

__________________ PREDICA ÎN BISERICĂ 6 3

PREDICA ÎN BISERICA

pabile pentru aeesta, să iîe ca un fel de instructorii şi model în ale prediceî;—şi 111 urmare va trebui să predice îu tote duminecile şi sărbătorile, şi în fie_ care biserică, cel puţinii din oraşele principale ale eparchiei.—In special însă se scie că timpul cel maî priinciosu pentru predica evanghelică e Postu-mare. Acestu postii biserica îl consideră ca cea maî înse­mnată campanie morală pentru mântuirea suflete­lor · îu acestu timpu dar trebue să resune m aî mult de cât orî câud amvdnele bisericescî. Pentru aceea disposiţiimea luată maî an iî trecuţî la Metropolia diu Bucurescî d a se însărcina pe preuţî să predice la bisericî anumite în Postul mare, o credemii f<5rte nemerită şi am dori să se aplice şi la cele-l’alte e- parchiî.

Ne resumămii darii şi dicemu.: Totii ce suferă la lu­mină e cu totul uitatii şi dispreţuiţii în biserica n<5s- tră, ceia ce e o mare pagubă şi pentru densa şi pen­tru societate. Pentru remediarea acestui reii propu- nemti următ6 rele măsuri: a), susţinerea şi încura­ja r e a tinerituluî clerical inteligenţii si luminaţii;O O T 7

b), susţinerea Facultaţeî de teologie; c), obligarea tuturora preuţilor ca să predice în fie-care Duminecă şi serbătore, în desebi în Postul m are; d), obligarea predicatorului eparchial să maî predice câtu maî deşii îu fie-care biserică, publicându-’şî în acelaşi timpu predicele ţinute; e), Preuţiî şi t<5te persanele ce se vor distinge în arta predicatorială, să fie încu- ragiaţî şi preferaţi înaintea altora.

lata măsurele pe care, în modesta ndstră price­pere, şi cu cea maî ardet<5re dorinţă de propăşirea bisericeî nostre naţionale, le supunemii umiliţii la a- preciarea Prea Sânţiţilor noştri Chiriarchi, rugăndu-’î ca, de le vor găsi folositdre şi practice, să bine-vo- iască a Ie aplica c’uă oră maî înainte.

ANUL VI. BUCURESCI, APRILIE, 1882 No. 4.

BISERICA ORTHODOXÂ R O M MJURNALt) PERIODIC0 ECLESIASTICtJ

A P A R E O D A T A P E L T JIS T A

„Predică cuventul"

I I . T im . IV . 2.

Misteriul Botezului(Urmare, veflx No 3, anul VI).

Cine trebuie a se boteza ? Botezul pruncilor, dupe învă­ţătura Sântei Scripturi ş i tradiţiunea Bisericei. — Nerepetirea botezului. — Ideea despre botezul creşti­

neştii ş i privirele raţiunel asapra Iul.

Fiind-că toţî au necesitate de renascere şi prin nici o cale naturală nu să p<5te ajunge renascerea supra­naturală, sett a intra în drepturile eridităreî bunuri­lor făgăduite de Christos; iar de mijlocii supra-natu- ral pentru acesta este botezul : apoi este evidenţii, că Misteriul botezului este unu misteriu. comunu. — general, — toţî, fără osebire de sexu seu naţiune, datoreseti a se boteza, precum şi fără deosebirea aceea, s’a născuţii cine-va din părinţi creştini, iudei s£u păgânî. Probă suntii cuvintele Mântuitorului de la instituirea botezului : „Mergeţi învăţaţi tdte neuni­rile, botezândul p r e e l în numele Tatălui ş i al Fiului ş i a Sântului Spirită. Şi ce l ee va cred e şi -se va ho-

1 9 4 MISTERU L BOTEZI LUÎ

teza mântuise-vcia (Math. XX\ III, 1 9 ,2 0 ; Marc. XVI, 16, 17). Din cuvintele Domnului să maî vede încă, ca botezul trebuie a se da seu a se aplica asupra ce­lui ce crede. Apostoliî, conform în veţă turei lu î Chris­tos. „înveţaţî, p red ica ţi evan gel!a u înainte d ea boteza, înveţau pe omeni credinţa şi Ϊ predispuneaii la a o mărturisi. „ Ce mc op resce a m& boteza, întrebă fame- nul. iniţiaţii în doctrina luî Iisus. „Iar Filip a (JisU Iul, de cred l din fotă inima, cu putinţă este . Ia r e l respun- clendfij a dis : credU că F iiul Iul Dumnecletl este Iisus Christos (Act. VIII, 36 şi 37). Acesta să vede din faptele luî Filip şi din Samaria (Act. VIII, 12), a luî Petru în Ierusalim (Act. Π. 38, 41) şi în casa luî Corneliu (Act. 10, 34—44), a luî Pavel în raportîi cătră Lidia (Act. XVI, 13, 14), păzitorul temniţei (30—34). şi cătră Crisp (Act. XVIII, 8). „Pocăiţi-ve f i să se boteze fie-care din voi în numele lui Iisus Christos spre er ta reapă ca telo r ; f i veţi lua darul sân­tului Spiritu“ (Act. II, 38). Aceste cuvinte ale luî Petru, precum şi alte fapte apostolice, arată, că de la celii ce se boteză să cere şi penitenţă (pocăinţă) (Act. III, 19, 20; XXI, 20). Acesta să vede şi din aceea, că botezul se numesce în scriptură îngropare de sine pentru pecatu (Rom. VI, 3—5. Evr. X, 22— 25) iăgâduinţa dată luî Dumnedeu (1 Petr. III, 21) prin mărturisire (1 Tim. VI, 12). In sensul acestora Biserica a instituirii catichisăţiile pentru ceî ce voiau a se boteza, prin care ceî ce să apropiau la botezti, pe de o parte, primiati înveţătura credinţei, iar pe de alta făceau penitenţa. In privinţa acestuî căzu este de ajunsu a arata la mărturiile S-tului lustiu (1)·

(1) Apoi. 1. § 61, conir. Tertulian despre botezu, §20. Vasilie cel Marc, despre boteză 1, 2. %

MISTEfclUL BOTEZULUI

Tot acesta se exprimă, şi prin lepădările de Satana şi de t<5te lucrurile luî (1 ) şi mărturisirea credinţei (2 ) care se facii înainte de botezu.

Dacă de la cei ce se boteză se cere, dupre cum s’a disu, credinţa şi penitenţa; apoi se nasce între­barea : trebue <5re a se boteza pruncii, cari nu suntu. capabilî nicî de credinţă, nicî de penitenţă ?

1) Trebue a observa că instruirea în credinţa care s’a propuşii de către apostoli a se face celor în etate înainte de botezii, era pe scurţii, iară înveţarea maî pe largii a punctelor de credinţă se lasă a se face şi maî pe urmă.— Aşa Apostolul numesce învăţătură sa propusă discipulilor din nou convertiţi, lapte, iar nu hrană vîrt<5să (1 Cor. III, 1. 2 ; Ebr. V, 11 —12). Acesta vrea să dică, că dupre ideea apostolilor, cre­dinţă şi penitenţă puteai! a se complecta şi în urma botezului.

2) Dacă apostolii, cum se vede din lucrările lor, botezaii familiî întregi (Act. XVI, 15, 30—39 ; XVIII, 8 , ; 1 Cor. 1, 16) precum şi pre toţi cei ce aparţineau uneî familiî (Act. XVI, 1) : apoi acestea ne daii dreptul a conchide, că se botezau şi copiii ce aparţineaţi unorii asemenea familiî,

3) Porunca Mântuitorului relativă la Botezu a foştii dată în genere, adică fără a exclude pe copii (Math. XXVIII, 12) şi întru câtii copiii potii şi după

(1) Asezem. Apost. libr. 7. Cap. 41. libr. 3. Cap. 18. Tertulian de Corneil. § 3 ; Origen Omil. 12 în Numer. § 4. leronim cxpl. la Amos. 6, 14. Cyril : „Apusul soreluî e locul întunericului vcyutu; iar diavolul predomină asupra întunecimeî. Pentru acesta şi voi pri- vindfi cu luarea aminte la apus& respingeţi pc regele întunerceul ui. Catickis. 1 § 2—5.

(2) Cyril al lerus. Despre mărturisirea credinţei. Catichis. 2, § i>. Cyril Alex. libr. 12 in Ionâ, cap. 64.

MISTERIUL BOTEZULUI

botezu a primi instruirea îu credinţa ceruţii dc Mân­tuitorul (2 0 ) ; apoi refuzând ii pruncilor Botezul se calcă în modft arbitrarii porunca Mântuitorului· iar ne refusâudu-le se procede în conformitate cu spiritul eî.

4) A socoti pe prunci necapabili dc împerătia luî Dumncileti, ar însemna a cugeta alt-fel de cum a (Jisă Mântuitorul, carele priinindu şi bine-cuventâud pe pruncii aduşi la El a (Jisti : c ă a u n ora ca a ces­tora este împărăţia lu i D wnnecfeîi (Math. XIX, 13,15· Marcu X, 13, 15). Cuvintele Mântuitorului : nNu este bine a lua pân ea fiilo r f i a o a ru n ca câ n e lo ru (Math. XV, 26) arata, că mai de grabă s’ar putea de a re- fusa botezul penă la unu timpii, unora din cei în e- tate de câtii copiilor. Asemenea conclusiune este în totul de acordă cu aceia, că dupe înţelesul învetătu- rilor revelate, de piedecâ în săverşirea botezului, trebue a servi numai p r e r ia respingere arbitrară a adeverurilor lui Cliristos.

5) Dacă este ca să se întdrcă luarea aminte asu­pra lipsei de credinţă în prunci, posibilă pentru cei în etate, apoi din contra urmeză a observa, că ase­menea lipsă nu împedică aceia, că ore-cari şciuţi prunci, dupre revelaţiune, suntii sânţiţi din pânte­cele mamei lor (Ier. I, 5) ; pe lângă acestea lipsa de credinţă a pruncilor pote fi îndeplinită la botezu prin credinţa părinţilor, a naşilor şi a celor ce săver- şescu misteriul; şi drepţii dovadă la acesta servesce credinţa părinţilor, care a însănătoşatti pe bolnavi (Marcu IX, 24) şi care a înviaţii morţi (Luc. VI, 13)·

6 ) A lăsa pe copii nebotezaţi însemnă a ’i l«sa iară curăţire de picatul original, şi afară de socie-

MISTERICI, BOTKZULUÎ 1 9 7

tatea celor ce aii dreptul la' creditarea bunurilor e- terne; dar acdsta este f<5rte greu pentru couscimţa creştinului, maî aleşii îu casti de m<Srte grabnică a copiilor (Ion III, 4. 5). Deci botezul copiilor necesi- teză şi pe copii şi pe părinţii lor a aficrosi Domnului primele (Jile chiar a vieţeî lor; iar acesta nu pote a nu fi plăcuţii lui Dunmedeu..

7) Apostolul Pavel scrie ebreştiuilor Coloseni :„ Sunteţi tăeţi împrejura, cu tăere împrejură nejă- cută de mână, întru desbrăcarea trupului pica telor cărneî, întru tăerea împrejura a Iul Christos ; îmbră­caţi fiind împreună cu el prin botezUu (Col. II, 11 şi12). Aci Apostolul, a) numindii tăerea împregiurii a luî Christos, tăere împregiurii nefâcută de mână, singură care este demnă de Christos, se înţelege pre câtu dupre spiritul general al instituţiunilor lui Chcristos, câtu şi cu deosebire dupre misteriosa în­semnătate a tăereî împregiurii cei neiăcute de mână, că tăerea împregiurii cea tăcută de mână, nu are maî mulţii însemnătate pentru Creştini; b) tăerea împregiurii cea nefăcută de mână, Apostolul d a- dreptul o numesce alt-fel—botezu, şi prin urmare botezul înlocuesce pentru creştini tăerea împre- giurii a Vechiului Testamente; de aci, c) urmeijă a fi dedusă neîndoibila conclusume : precum tăerea împregiurii cea făcută de mână se săvârşea asupra pruncilor, aşa şi tăerea împregiurii cea nefăcuta de mână, adică Botezul, p<5te a fi aplicat sau săverşitu asupra pruncilor.

Biserica nici o-dată na respinsu pe prunci de la botezu. Dovedi despre acesta atlăm la Irineti care este apr(5pe diseipulii apostolicii (1).

(1) Adv. Ilaer. I I , 22 § 4.

M1STERIUL HOTKZULUÎ

îu legătură cu D-<Jeu. Deci dacă cu corpul ciue-va se na.sce nuraaî o singură dată, se înţelege că ase­menea proprietate trebue să o aibă şi uascerea spi­rituală, şi dacă făgăduinţele luî D-(Jeu sunt neschim­bate (II Tim. XI, 13) apoi şi cererea de a fi reînoite nu şî poţe avea loculu.

d) Apostolul scrie : „ Unu Domnii, uă cred in ţă , unii Botezti* (Ef. IV, 5), Aicî unitatea botezului se pune pe aceeaşi linie cu unitarea D-luî şi cu unitatea în- veţetureî de crediuţa; şi prin urmare, precum este unti singurii Domnii rescumperătoru al tuturor ne­schimbaţii şi neînlocuitii; precum este Uă singură învStâtură a luî nescliimbată şi neînlocuită : aşa şi botezul pune o-dată pe toţi în comunicare cu Cliris- tosii şi nu se p(5te înlocui cu altul maî bunii.

Biserica de asemenea a învăţaţii că botezul creş- tinescii trebue a se sev&rşi numai o dată, şi a mus- tratii şi chiar depărtaţii pe aceia care urmau alt-fel. în Simvol cetim : „ Credu într’unii botezu “. Sântul Ciril al Ierusalimului a scrisu: „Botezul este sigi­liul cel sânţii şi neştersti . . . . nu trebue a săverşi spalarea de doue seii de trei orî : căci unul este Domnul, una este credinţa,' unul este botezul". Sân­tul Damaschiu a învăţaţii : „ Precum Domnul o dată a murită, a a şi noi o dată trebue a ne boteza. Aceia care fiindă o dată botezaţi în Tatăl şi Fiul şi Sântul Spiritu, şi repetescă botezul, din noii restignescii pe C hristo su (1 ).

Dar este de sine înţeleşii că, cândii cine-va nu să boteză cu botezul misterios, — nu în numele Triunu-

(1) Despre Credinţa Ortodoxă, cartea 4, cap. 10, Confr. cu Tertu­lian, De b ap tis. cap. 15. M. Vasilie De Spir. tianct. Cap. 15.

MISTKRIUB BOTBZULUÎ 201

luî Diunnecjeu, botezul este o singura forma seti ce­remonie, iar nu misteriii, şi pentru aceea trebue a fi repetiţii ca Misteriii : aşa a procedatti Apostolul Pa- vel cu cei botezaţî cu botezul lui loan (Act. X IX ,1— 6). Pentru aceea la sinodul ecumenicii din N i- cea s’a hotărîtu ca următorii luî Pavel Samosatul, sâ fie rebotezaţî pentru că nu erau botezaţi în Tatăl,Fiiul şi Sântul Spiritu. (Can. X IX ) de asemenea s’a liotărîtu şi la Sinodul al II-lea Constantinopolitanti pentru Evuomianî şi Sabelianî (Can. V ii).

Dupe cercetarea deosebitelor părţi necesare bo­tezului, not putemti fi în stare să ne facemu o idee generală despre botezul Chreştinescu. După învă­ţătura Sântei Scripturî, botezul este unu. misteriii îu care credincioşii, prin întreita cufundare a corpului în apă, în numele Tatălut şi al Fiinluî şi al Sântului Spiritu, se curăţescii de pecate şi se născu îu noua viaţă Spirituală.

De aci se vede că botezul crestinescu nu este totii unul cu botezul luî loan, cu atâtîi măi puţinii unu. alţii ore-care botezii. Botezul luî loan se potri- via cu botezul chreştinescii :

a) în aceea, că loan de asemenea a botezaţii du­pre uă deosebită voire a luî Dnmnedeu (loan l, 33);

b) în aceea, că acesta era de asemenea botezu cu apă şi cufundare în apă (loan Π1, 23 *, Matli ·, UI. 6) ’,’ c) în aceea, că botezul cerea schimbarea morală,

.· — penitenţa (Marc. I, 45);Dar în esenţă botezul luî loan se deosebia de bo­

tezul instituitii prin lisus Christos :*) prin aceea, că era botezu de pocăinţă şi cre­

dinţă în cel ce viue după densul, adică îu Cliristos

MlSTERIt’L BOTEZULUI

Iisus (Act XIX. 4 ; loan T. 33), iar nu în numele Ta- taluî şi al Fiiului ce s’a aretatd. in lume, şi al Sântu­lui Spiritu, care şî sevarsă darurile sale cu abun­denţa asupra următorilor luî Cliristos.

β) Botezul luî loan era însemnaţii ca pregătitor în raportu către botezul luî Cliristos ; de aceea când sa iviţii adevărul el a încetatti : dar botezul luî Christos rămâne tot-d’a-una neschimbaţii în Biserica luî Christos.

γ) Botezul lu î loan era pregătitor către luminarea charică; iar în botezul luî Cliristos se săverşesce acestă lumiuare (loan I, 33 ; Math. III).

învăţătura Sântei Scripturi despre botezul chreş- tinescti şi în parte despre puterea misteriisă a bo­tezului, nu trebue a se presenta raţiimei ca neeon- forrnă cu principiile ei particulare.

1 ) Temeiurile arătate în acestu misteriii suntii ast-felu că raţiunea nu p ite a le socoti logicamente ne-adeverate fără a se contra-dice.

2) Botezul este stabiliţii, în el este arătată puterea misteriisă, care luerddă independenţii de ideile nos­tre—prin însuşi începătorul credinţei chreştine ; iar cuventul lui este sânţii, sânţii şi pentru chreştini şi pentru fie-cine care encă nu s’a separaţii de credinţa sănătisă în tremisul lu i Dumnezeii.

3) Cel născut din corp ii, co rp ii e s t e : ia ră c e l n ă s cu t din spiritii, sp iritii e s t e : iată ancă uă basă pentru bote- zulii misteriosii chreştinescîi ; în ju steţa acestei idei fundamentale mintea sănătisă nu p ite a se îndo i; şi dar nu p ite a se îndoi nici în necesitatea botezu­lui misteriosii, şi neputendii face acesta, nu trebue a respinge botezul misteriosii cândii i se propune.

MISTERIUL BOTEZULUI

4) Dacă pentru convingerea în acleveritatea cu­vintelor despre puterea botezului sc cere experienţa: întrebe-se păgânul din noii botezatei, şi el dupre cur­sul psihicii al stăreî sale interiore ve va areta şi ve va dovedi ce a produsu în el botezul. lata recu- noscerea unuia din eî, pe care nu putem a nu l crede, şi dupre înalta luî cultură păgână, şi dupre observă­rile luî asupra sa : „Câudii eti, înainte de botezu, me aflainii orator mare, scrie Ciprian, can du me aflăm în o profundă întunecime de orbire şi lipsiţii de adevărata cunoscinţă a destinului meu, rătăciam pe căile desfrânăreî; privindu la viaţa mea de atuncî, cu greii şi încâ cu neputinţă socotiamCi eu. făgăduinţa charuluî, ca (adică) cine-va ar putea să sc nască şi spiritualminte pentru o nouă viaţă în apa mân­tuitorului botezii, şi astîi-felu. să potă a înlătura totul şi a se face altul de ce era înainte. Cum este cu putinţă, gândemii eti, o astu-felu de schim­bare, p(5te-se cine-va debarasa de-o-dată de aceea ce născendu-se din materia grdsă, s’a întăritu îm­preună cu el, sail dupe întrebuinţarea a mult fi timpii a îmbătrenitu (înrădăcinaţii) împreună cu anii ? Nu, răulii ’şî-a întinsii rădăcinele sale fdrte adâncii; co-rupţiunea a pătnmsti forte departe în inima..............aşa*judecam eti forte adesea orî despre sine-mî . . . şi disperând de îndreptarea inimeî mele, eu nevoind mă credeam incapabil de a scăpa de propria mea ne­norocire, ca şi cum ea ar fi foştii de la natură par­tea mea. Dar când prin lucrarea făcătorclor de viaţa ape ale botezuluîm'am spălat de pata vieţeî dinainte şi lumina cerescă s’a revărsaţii în inima mea, când după primirea spiritului cerescti, notia nascere m a

204 MISTER IUL BOTEZUI.UÎ

făcuţii omu πού : de atunci întrunii cliipu minunaţii de o dată eii main făcuţii tare în aceea despre care mă îndoiam; misterele mi s’aii descoperiţii, întune­ricul a începutti a fi lumină; ceea ce mi se părea greu, a începutti a fi uşorii, imposibilul a începutti. a fi posibil.

Este prejudiciosii a me lăuda singurii pe sine-mî: dar servesce de semnii al recunoscinţeî (mulţumire!) totii aceea ce se raportă la gloria lucrărilor Dum- ne(Jeescî (1 ).

5) Câtu suntii de sânte simţămintele mişcate de mişte riul botezului, nu este greii de a le observa şi a le preţui. Partea ceremonială a botezului pe câtu. este de sim­plă, pe atâta de instructivă : este destul a -arSta la una, adică la însemnătatea botezului — ca la hotă­rârea de a muri pentru liberare de pScatti.

t Silvestru B. Piteştenu.

(1) Epist. ad Douatum.

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVAintre

Biserica Orientală si Occidentală*

ÎN TIM PUL PATRIARCHULUI M1HAIL CERULARlC

Separaţiunea între biserica orientală şi occiden­tală, de multe secule prepată prin ambiţiunea cres- cendă a papilor şi începută în timpul Patriarchuluî Photie, s’a săvârşit definitivii dou6 secule maî tenliu, în timpul Patriarchuluî Mihail Cerulariii. Ceea ce a provocaţii acestă nouă şi definitivă ruptură, a fost o epistolă adresată în anul 1053, nu se scie positivii din care motive, de către acestii patriarchu împreu­na cu Metropolitul Leo de la Achrida din Bulgaria, către Episcopul loan de la Trani — unii oraşti în Apuleia, care pe atunci se afla sub sceptrul bizantin. In acestă epistolă Patriarchul impută occidentalilor maî multe inovaţimiî, pe care le condamnase din Photie în enciclica sa, tot-o-datâ însă atinge şi alte inovaţiunî, maî ales întrebuinţarea la St. Euchari- stiă a pâneî nedospite, un obiceiii care se introdu­sese înBiserica occidentală pe la secolul al noulea. „Iubirea luî Dumnecjeii — se <Jice în epistolă — şi dragostea frăţescă ne aii împinsu a scrie către sanctitatea ta, şi priu tine către toţi episcopii şi presviteriî Francilor, către monachiî lor şi laici şi chiar către prea venerabilul Papa, şi a v6 atrage

Ζ Ξ Π Ζ _____

SE PA RATI UNEA DEFINITIVA

atenţiunea asupra pâineî nedospite (azime) şi postu­lui de Sâmbătă, — care amândouă le ţin eţi împre­ună eu iudeii. Este adevăraţii că azimele şi sâmbe­tele suntii instituite la iudei prin Moisie, dar pascele nostru este Cliristos. Pentru a nu călca legea în nicî unti punctă, Cliristos a serbată în adeverii pascele iudeilor, peurrnă însă a săvârşită şi pascele nostru, după cum se prob^ză din St. Scriptură. El a numită pâinea trupul seu. Pâine se numesce la voî p a n is , la noi άρτος. Cuventul din urmă, de la * φ ω = a ridica, însemn^ză ce-va ridicat în sus prin aluat; pâinea ne­dospită insă semănă cu o petră fără viaţă şi cu pământ uscată. Moise a ordonată iudeilor a mânca o dată pe an pâne nedospită ca simbol de întristare; pascele nos­tru însă este o di de veseliă şi ne ridică maî susă de pămentă, precum aluatul ridică pânea. Azimele fără sare şi fără aluată simtă ca noroiul uscată, pe cândă Christos (Jice : voî sunteţi sarea pământului; în altă parte Christos asemănă împărăţia luî Dunmedeu cu aluatul pe care, luându-lă muierea, la ascunsă în trei măsuri de făină, până s’a dospită totă. In ade- veru, muierea care a luată aluatul, însemn£ză Bise­rica, iar cele trei măsuri de făină suntă închipuiri a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sântă, la care nu iau parte azimiţii. Afara de acesta voi postiţi, după obiceiul iudeilor, Sâmbetele, pe cândă Christos a desfiinţată acesta, căci a permisă discipulilor a smulge, în diua de sâmbătă, spice şi a mânca, şi chiar el a făcut sâmbătă minuni. Cine ţine sâmbetele şi azimele nu este nici iudeă nici creştină, ci este aseme­nea cu leopardul, al cărui păr nu este nici negru nici albă. Voi sunteţi pe jumătate păgâni, fiindă-că mâncaţi carne de animale sufocate, în care este încă sânge. Nu simţiţi voi că sufletul stă în sânge? Maî de­

SKI'ARAŢIUNEA DEFINITIVĂ 207

parte voi nu câutaţî aliluia în postul cel mare, ci numai la pasce. De ce nu îndreptaţi pe poporul şi pe voi ensi-ve? De ce nu îndreptaţi aceste obiceiuri falşe V Nu sciţi că veţi da o-dată respunsu lui Duinned.eu pentru acesta ? De ce ve înşelaţi pe voi înşi-νύ şi pe poporul, făcendu-lii să credă că aceste obiceiuri ar fi de la Apostoli? Lăsaţi ebreilor azimele şi sâmbe­tele, iar carnea de sugrumaţii păgânilor, pentru ca să se facă unu păstorii şi o turmă. Tdte acestea tu adesea le-ai recunoscuţii, o omule lui Dumnedeii, şi ai căutatu să îndreptezi şi alţi prin scrieri. Deci acum, ca se mântuesci sufletul teu, trimite către ar- chiereî şi presviteri; şi conjură-i ca să îndreptezc pe sine şi pe poporul. Dumnecjeii te va recompensa. “

Cându a priimitu episcopul loan acestă epistolă, se afla în Trani, ca legaţii papal, cardinalul Hum­bert, care a tradus-o îndată în limba latină şi a tri- mis-o papii, pe atunci Leon IX. Acesta a adre­saţii acum o lungă epistolă în 41 paragrafe către Patriarchul Mihail şi către Mitropolitul Leon de la Achrida, în care însă, în locti da a combate impută­rile ce tăceau aceştia occidentalilor, găsesce mai cuviincios a accentua înaltele privilegie şi infaibili- tatea ce ar fi primiţii Biserica Română de la aposto­lul Petru. „In adeverii", observă cu drepţii cuventu un istoricii protestantii, „ acesta era 6re-cumti refuta- ţiunea cea maî scurtă şi mai nimerită, de care se ser- viaii papii de se cule in contra tutulor atacurilor asu­pra Bisericeî lor“ (Schroech. Kirchengescliicht, voi. 24, p. 213). Ar fi impertinenţii, (Jice Papa, se credă cine-va că Dumnezeu a ascunsu, ceva de şeful aposto­lilor şi fundătorul scaunului romau. „ Dar mal mare

208 SEPARAŢIUNEA DEFINITIVA

este“, dice citatul istoricii, „impertinenţa sau uşu­rinţa papii câudii el intercalară, aprope în întregul seu, apocriful actude donaţiune a impevatorulut Con­stantin cel Mare către Papa Silvestru. “ In fine Papa îndemnă pe patriarchul şi pe Leon de la Achrida se se căiască şi să se supună Bisericeî Romane, ame- ninţându-î cu conscinţele periculdse ce arii resulta.

Acesta reînoire a certei între Patriarchii şi Papii sa întemplatti tocmai într unii timpii cându impera- torele Bizantin, Constantin Monomachul, din motive politice, doria forte mulţii şi· căuta a aduce o im- pScare între Constantinopol şi Roma, fiind-că el spera, că cu unire cu Papa va putea să isgonescă din Italia pe Normanii şi să redobândescă astfel ora­şele care aparţineaţi o dată imperiului Bizantinii. El s’a grăbiţii dar a respunde Papii o epistole îm- păciuitore, rugândti pe Papa a trimite o ambasadă la Constantinopol, care să înlăture ori-ce neînţelegere. Asemenea şi patriarchul spre a complăceea impera- torelui a răspuns în acelaşi sens (Jicend că, decă a cri­ticaţii aspru ore-care obiceiuri rele ale occidentalilor, a făcuţii acesta în credinţa că şi Papa cugetă despre ele totii aşa ca şi el, şi că şi Papa doreşte depăr­tarea lor.

Papa a şi trimişii îndată trei plenipotenţiari : pe sus-numitul Humbert, pe diaconul cardinal şi cance- ]arin al Bisericeî Romane, Frideric (deveniţii în urmă Papa Stefan X) şi pe Archiepiscopul Petru de la Amalfi. Ei aii sosiţii în Constantinopol pe la Iunie 1054.

In epistola sa către împ&ratul Constantin M o n o m a- cul. Papa lauda pe acesta pentru iubirea sea de pace

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVA

şi pentru respectul ce arată către Biserica Romană, muma sa. Biserica luî Cliristos, dice el, are numai unu, capii, şi cine nu respectă acestu capii, nu se pote numi membru al eî. Împeratorul scie şi recunisce care este acestu capă, adică Biserica de Ia Roma, cărei a aparţinută şi Constantin, fondatorul Constantin opo- luluî. Papiî se cuvine supravegherea asupra tuturor Bisericelor. Apoi după ce se plânge de cruclimele Normanilor, Papa esprimă speranţa, că cu voinţa luî Dumnedeu şi cu ajutorul împăraţilor Henric şi al lui Constantin, va putea isgoni pe inimicul. In fine adaogă, că a primiţii şi epistola Patriarchuluî Michail şi i pare bine de cele ce el scrie în favorul păceîj dar că Papa a audiţii multe rele despre acest patriarchii, maî cu semă că el excomunică pe toţi aceia cari se servescu de pâne nedospită, şi că caută a’şî supune pe Patriarchii de la Antiochia şi Alexandria. Daca lucrul este ast-fel, apoi pacea este imposibilă. Papa speră că patriarchul se va îndrepta.

In acelaşî timpii Papa a scrisă o epistolă şi cătră Cerulariă. El laudă pe acest confrate pentru îmdem- nurile sale spre pace, observă însă că a aurită multe lucruri neplăcute despre el, pe care el până acum, parte nu le-a crezută, parte n’a avută timpii să le cerceteze. Am au<Jitu, (Jice Papa, că te-aî urcată pe scaunul patriarchicescă fără a fi trecută, conformă Sântelor canine, prin treptele inferiire; şi că cauţî a răpi Patriarchilor de la Alexandria şi Antiochia vechile lor privilegie. Apoi Papa blamâză pe Ceru- lariii pentru condamnabila şi sacrilega usurpaţiune a titlului de patriarehă ecumenică, ună titlu pe care numai papiî ar fi în dreptă să Ί pirte, de care însă

el n au voiţii sa se servescă. Papa stinge apoi ches­tiunea aziinelor. şi termina exprimandu speranţa, ca Sffomotele nefavorabile ce circulă asupra luî Ceru- lariii nu suntii adevărate, s£ii că el se va îndrepta.

Afară de aceste două scrisori, Humbert a adusii şi o scriere făcută de elii, în formă de dialogîi, prin care el combate imputările ce făcuse occi­dentalilor Patriarchul împreună cu Leo de la A- chrida în sus-menţionata epistolă către Episcopul de la Trani. Grecii, (Jice Humbert, la începutul acestei scrieri, aii întrecutii pe toţi ereticii de pene acum, fiindii-că au îndrăsnitii să impute Bi­sericeî Romane obiceiuri greşite şi iudaice, pe cându în realitate nu occidentalii, ci grecii urmeză obiceiurile iudaice; căci în locii de a posti, îm­preună cu occidentalii, în diua de Sâmbătă spre amintirea înmormentărei lui Christos, ei petrecii acostă <Ji în veseliă împreună cu iudeiî. Apoi a- pără azimele şi cele-l’alte puncte ce le criticase Cerulariii şi tennină imputândii, din parte-i, greci­lor multe usanţe şi doctrine eretice. Imperatorele Constantin, care doria cu ori-ce preţii de a face pace cu Papa, nu numai că a primiţii acestu pam- fletti, dar a şi regulaţii să se traducă in limba greacă.

O mai mare violenţă şi chiar trivialitate arată Humbert întro altă scriere a sa, prin care com­bate scrierea lui Nichita Pactoratu, egumenii al renumitei monastirî Stadion, şi amicii al Patriar­chuluî. Nichita atacase asemenea, în acea scriere, azimele şi alte obiceiuri ale occidentalilor, mai aleşii celibatul clerului, însă cu multă moderaţiune.

SEP A RAŢIUNEA DEFINITIVA 211

Humbert combate pe Nichita cu espresianile cele maî murdare : „D£ca a î fi respectată, aşa începe el refutaţiuuea sa, al 4-lea canon al conciliului de la Chalcedon, a i fi remas liniştiţii 111 mouastirea ta, fără a te amesteca îu lucruri, care nu te pri- vescu. Acum ensS cade asupră-’ţî blestemul celor 630 părinţi. Vai ţie, vagabondule, care aî îndrăz­ni tîi a lătra în contra sântei şi apostolicesceî Bise­r ic i; maî prostii decât unii măgarii, a i cautatu să sfărâmi capul leului şi clidurile de diamant îi. I u nu eşti unii monachii, ci unii epicureu ; unii vizi­tator de teatre şi de case de prostituţie — şi con­tinuă pene la sfârşiţii in tonul acesta. Imperatorele rlΐη parte-î, spre a complăcea legaţiunii romane, a constrânsii pe Nichita să condamne tot ce a scrisii, şi a făcuţii în contra Bisericeî de Roma şi ast-fel Humbert a îmbrăcisat acum ca pe un amic intim pe acela care cu câte va clile maî nainte era un prost, vaga­bond şi archiereticii. Acestii triumfu al lor i-a încuragiatii la o îndrfesnâla şi maî mare.

Se înţelege că conduita aşa de arogantă şi pre- entţiunile aşa de mari ale ambasadei Romane nu eraii de natură a aduce o pace între ambele Bi­serici. Patriachul Mihail, de şi dispusă a seconda pe Imperatorul în stăruinţele sale pentru uniune, n’a putută să uite demnitatea sa şi a Bisericeî sale, până a nu se indigna de purtarea luî Humbert şi tovărăşilor luî, cari încă de la începută au lipsiţii de respectti către el. El s’a abţinută de ori-ce comu­niune cu denşiî şi nu le-a permisă a oficia în nicî o Biserică din Constantinopol. Legaţiî Romani v6 - (Jându că nu esistă nici o speranţă de a reuşi în

planurile lor, s'a decişii ca face cel din urma paşii, care a adusă completa separaţîune a bisericilor. In diua de 10 Iulie 1054, într’o di de Sâinb£ ta, pe când Biserica — St. Sofia— era plină de dmeni si clerul era gata a începe serviciul, legaţii pa­pali aii intratu în Biserică şi ati depuşii pe altaru următorul actu de excomunicaţiune, pe care 1 pu­blicăm aci ca unii monumentîi de aroganţă şi te­meritate, care, clupa cum am disii, a săverşitu separaţi unea bisericilor.

„Noî, Humbert, cu graţia lu î Dumnedeu Cardi­nal Episcopal al Sântei Biserici Romane; Petru, Archiepiscopu de la Amalfi, şi Frideric, diacon şi cancelaria, tuturor fiilor Bisericeî catolice. Sântul scaun Roman, cel d’ânteiii şi apostolescti, căruia, ca capii, incumbă îngrijirea pentru t<5te bisericile, ne-a învrednicitu. a ne trimite ca apocrisariî (am­basadori) în interesul păcii şi utilităţii eclesiastice, la acesta urbe împerătescă (Constantinopol), pentru ca, după cum este scrisu, să cercetăm şi să vedem, deca sgomotul ce de aci a ajunsu. la urechile sale, este adevăraţii sau nu. De aceea să cun<5scă, înainte de t<5te, glorioşii imperatorf, clerul, senatul şi poporul acestei urbî Constantinopol, şi a în tregeî Biserici catolice, că noi am găsitii aci causă şi pentru mare bucuria şi pentru mare întristare. Căci câtii privesce pe stâlpi imperiului şi ceî m aî însemnaţi şi înţelepţi cetâţienî, eî suntii f(5rte chreştinî şi or­todocşi; cât privesce însă pe M ihail care abusiv se numesce patriarchii, şi pe partisan iî prostiei sale, se semăna în tote dilele în m ijlocul eî, ziganie de eresiî. Căci precum S im on icm iî, e î vendu. darul lui

SERARAŢII.'NEA DEFiNITTVX

D iun n erleu ; ca Valesieniî, eî castrecjă pe (Sspetiî lo r si ’î ’naintdclă n u n um aî în ci e ră , c i ch ia r l a ep iscopat.Ca Ariană ei reboteză pe cet botezaţii în numele trini­tăţii, maî cu seina pe latinî. Ca Donatiştil eî susţin, ca afară din Biserica grecilor, Biserica luî Christos şi a- deveratul sacrificiu şi boteză a peritii din totă lumea. Precum Nicolaiţil eî permit miniştrilor altarului sacru căsătorii trupescî şi le apără. Ca Severianil ei nu- mescii blestemată legea luî Moise. Ca Pneumatoma- chil saii Theomachii au. tăiată din simbolu proce­darea Sântuluî Duliă de la Fiii. Ca Manichcii, eî, între altele, mărfcurisescă că orî-ce este dospiţii este însufleţită. Ca Nazarenil, eî observă curăţenia trupescă a iudeilor întratâta, în cât nu permită a se boteza copii carî morii înainte de a opta di de la nascerea lor ] şi oprescă se se împărtâşescâ femeile care în timpul menţionată saă în nas- cere se află în pericul, saă, daca ele sunt păgâne, să se boteze ; şi în fine, lăsând netunsă perul capu­lui şi barba, nu primescă în comuniune pe aceia carî ’şî tundă perul şi cari, dup6 obiceiul Biseri­ceî Romane, îşi radă barba.

Pentru care erori şi pentru alte fapte ale sale, Mi­hail, de şi adesea a priimită admoniţiuni din partea Domnului nostru Leon Papa, totuşi n a voită a se îndrepta. Chiar noue mintiilor, carî voiam a reprima în modă raţional căuşele atâtor rele, ne-a refusatu presenţa şi orî-ce întrevorbire, şi ne-a interzisă Bise­ricile spre a oficia liturgia; precum şi mai nainte în­chisese bisericile latinilor şi, el excomunicându-l, îi persecutase prin vorbe şi fapte într atâta, 111 cât a anetematizat, în fiii s6î, scaunul apostolic, şi în contra

214 SEPARAŢII/N EA D EFIN ITIV Ă

luî se numesce şi ρθηδ acum patriarchii ecumenicii. De aceia noî nesuf erindii unu. asemenea neaucjitti des- preţu către Sântul ânteiul şi apostolicescii scaunft prin autoritatea Sântei şi nedespărţitei Treimi şi a scaunului apostolicii, din partea căruia suntemii tri­mişi, şi a tutulor părinţilor ortodoxî din cele 7 con- cilie şi a întregeî Bisericî catolice, subscrim cum unnedă anatema, cu care Domnul nostru prea res­pectabilul Papa a ameninţaţii pe Mihail şi parti- saniî seî, deca nu s’ar îndrepta :

Mihail, Patriarchul falşii, Neofit, care numaî de frică a priimitu schima monachală, şi care este de- faimatu pentru multe crime ftfrte grave ; asemenea împreună cu el şi Leo, numiţii episcopii Achridan, şi Constantin, Sacelariul luî Mihail care a călcaţii în pi- ciore profane sacrificiele Latinilor, şi toţî partisanii lor în sus disele erori şi presumţinui, toţî să fie anatema Maranata împreună cu Simonianiî, Arianiî Donatiştiî, Nicolaiţiî, Severianiî, Pneumatomachii, Manicheii şi Nazareni, şi cu toţî ereticii, şi chiar cu diavolul şi ângeriî seî, decă nu s’ar îndrepta. Amin. Amin. Amin“.

După acesta legaţiunea Romană a părăsiţii Con- stantinopol, ca să se înt<5rcă la Roma, şi a fost şi timpii se facă acesta, fiind că totii clerul şi poporul erau f<5rte iritaţi în contra lor. Chiar imperatorul în facia uneî asemenea iritaţiunî ascrisii către Patriar­chul, cerendu-î să pronunţe anatema asupra ace­lui actti Romanii şi autorilor luî, iar actul însuşi să1 ar<Jâ. Mihail a şi convocat unii Sinodii care a criticatii forte aspru conduita ambasadorilor Ro­mani şi a pronunţată anatema asupra actuluî l°r L·

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVĂ 215

actul însuşî însă nu la arşii, ci sa depusă la archivă „spre ruşine vecinica şi condamnare maî mare a au­torilor luî\

Tot în anul 1054 s’a ţinută încă unu Sinodu nu- merosă în contra latinilor, la care a luată parte şi Patriarchul Antiochieî şi Metropoliţiî de la Bulgaria şi Cipru. Patriarchii de la Alexandria şi Ierusalim ne fiindu presenţî, aă trimisă consimţimentul lor, şi ast-fel dar t<5tă Biserica orientală s’a pronunţată în- contra Bisericeî Occidentale. T(5te încercările ce s’au făcută în urmă pentru unirea Bisericelor, aă remasă fară nici ună resultată, fiind că tot-de-una Biserica de Roma a persistată în pretenţiunile sale, cerendă supunerea Bisericeî orientale, iar nu unirea cu ea.

Oficiele eclesiastice

Prim a pentadă(urmare)

IV Chartofilaxul.De şi Chartofilaxul ocupă abia al patrulea locil în prima

pentadă, totuşi oficiul seu, atâtu în întindere, câtii şi în în­semnătate a deveniţii cel mal inportartantd în Biserica orien­tală. Pimitivii Chartofilaxul, dupS cum arată şi numele, era însărcinaţii cu îngrijirea cărţilor şi documentelor bisericesc!, dupe cum şi Chartofilaxul civil era însărcinata cu archivele publice. Mal târdiu însă i s’ad datd şi alte multe şi varii însărcinări, şi anume:

i. Chartofilaxul era cancelariu l episcopului. Ca atare el are supraveghierea şi apărarea tutulor drepturilor episco­pale. El compune originalele disposiţiunilor episcopale şi ale documentelor, investindu-le, ca şi copiile, cu sub-semnă- tura sa, cu data şi cu sigiliul episcopal. La întrebarea ar- chiepiscopulul Constantin Cabasila de la Dirachid, d^ca este permisii episcopului a da acestă însărcinare unul alto funcţionaro, Episcopul loan de la Citru a rfispunsd, că nu­mai când Chartofilaxul este bolnavii sad silitu de a absenta, numai atuncî se p6 te da acea sarcină unul altd funcţionard, si anume secretarului sinodului (hypomnematographd). In privinţa documentelor episcopale el are a îngriji de ele sS nu fie nici-o-dată în contradicere cu prescripţiunile biseri­cesc!. El are a pune în armoniă legile civile cu can6 nele pre­cum şi canonele între ele, şi sS respundă, ca representantd al dreptului canonicd, t6 te întrebările canonice. Lui incumbă asemenea datoria de a se pune în înţelegere cu guver­nul, fie spre a obţine consimţimentul acestuia pentru in-

OFICIELE ECLESIASTICE 217

troducerea prescripţiunilor bisericesc!, fie spre a desfiinţa unele legî şi privi legie, care împedică prosperitatea Bise­riceî. Stândâ aşa de apr6pe de Episcopii, el se numesce adesea gura şi mâna acestuia.

2. Chartolilaxul este d e lega tu l perm anenţii a ! episcopului, şi anume :

a) la predicarea cuventulul luî Dumnedeu, care datoriă ’î este impusă deja prin oficiul sfiti, fără ca el să aibă tre­buinţă, spre a o esercita, de o deosebită permisiune a episcopului.

b) în adm inistraţiunea j u s t i ţ i e işi anume :a) decă episcopul presideză, Chartofilaxul este membru

al dicasteriulul episcopal. El are a expune afacerile care sunt la ordinea dileî, a pune întrebările necesarie mem­brilor şi părţilor şi a compune sentinţa.

β) Din contra in absenţa episcopului, el este preşedintele deadreptQ, in tote afacerile bisericesc! şi lucrurile discipli­nare în contra clericilor şi monachilor. Şi liindu că el in acestii casti pronunţă sentinţa independentei, in numele episcopului, de aceea el este obligată, ca şi acesta, s& as­culte opiniunile celor alţi membri, fără a fi siliţii să se su­pună majorităţel.

Afară de acesta el are a supraveghia conduita întregului cleru al Episcopiei, a celui înalţii şi a celui inferiorii şi a cerceta tote abaterile. Intru câtii pedepsele bisericescî nu sunt reservate dicasteriulul episcopalii, el pote să pronunţe verbal sail scrisu asemenea pedepse asupra laicilor şi cle­ricilor. La bisericile patriarchate, Cartafilaxul avea acestă putere disciplinară şi asupra episcopilor din diecesa pa­triarchate.

γ) Presupunendu-se că Chartofilaxul este presviterti, ei are puterea de a duhovnici; ceva mal mulţii, el are şi pu­terea de a da şi altora acestii darii, ceea ce alt-fel se cuvine numai episcopului. Acestii drepţii se dă Chartofilaxulul prin unii decretii (ενταλαα).

o) In fine delegaţiunea permanentă a Chartofilaxulul se întinde asupra dreptului de a permite sail nu căsătoria. De

218 OFICIELE ECI.ESIASTICE

aceea anunţurile logodnelor se facQ către e l ; elQ ţine re­gistru lor şi, ne fiindti vre-unii casu împedicătoru, dă voia înscrisă (βαυλλα) preoţilor, de a bine-cuventa căsătoria. Pen­tru acestii înscrisO el nu p6 te cere nimicii, afară numaî d0ca mirele voesce a face unii darii de bună voie. Ddca unii preoţii şi-ar permite a săverşi cununia fără unii ase­menea înscrisii, era pedepsim cu catirisire.

3 . Chartofilaxul este organu l E piscopulu ipentru serviciu l divinii interiorii :

a) Prin urmare, nici unui preoţii din eparchiî străină nu este permis a servi cele preotesei, fără a arăta Chartofilaxuluî permisiunea episcopului sfcti.

b) Chartofilaxul are a cerceta etatea, cunoscinţele şi conduita candidaţilor de hirotonia, şi dupe o scurpulosă cercetare, dă candidatului dovada, că este demnii a primi hirotonia

c) El represintă episcopului pe candidatul de hirotoniă. La alegerile de episcopii el face cuvenitele invitaţiunl că

tre episcopiî respectivi. La alegerea însăşi însă, el n’are a se amesteca nici de cum. La hirotoniă el represintă pe ipop- sifiul archiereilor carî săverşescii hirotonia şi înmână luî actul de alegere.

d) La liturgia, cânda slujesce episcopul, Chartofilaxul are a face, în locul acestuia, chiemarea preoţilor ca să se împărteşăscă. Acestă chiemare se face pe baza canonului VW-lea apostolicii, care dice : »Deca vre-unii episcopii sail presviterii, orî diaconii, saii orî-care din catalogul preoţescii, aducerea înainte făcendu-se, nu se va împărtăşi, să spună causa; şi dacă este bine cuvântată, să fie iertatii; iar deca nu o va spune să se aforisescă, ca unul ce s’a făcuţii causă- tor de vătămare poporului şi a făcut presupusii asupra ce­luia ce a adus-o, că n’ar fi adus-o sănătosD*.

4 . Activitatea Chartofilaxuluî la sinode ş i la consiliele episcopale :

a) Precum Chartofilaxul, ca representanttî al dreptului ecclesiasticD, stă lângă episcopii ca cancelariei, ast-fel el apare

^^^^^^î^ceşjţ^alitaţyn^edintel^şinodale^j^ar^^^^^L·

OFICIELE ECLESIASTICE 219

desluşire în t0te chestiunile bisericescî, a arăta drepturile Metropolie! sau a episcopiei şi a presenta cărţile şi docu­mentele necesarie, dup6 cererea adunării.

b) La consiliele episcopale, Chartofilaxul are a ceti pro­tocolul precum şi t0te actele. Fiind absenţii, este înlocuiţii prin funcţionarul care stă imediata după el sau şi prin alţi inferiori.

Protocolele, pentru care trebue să esiste o anume con­dică, se facii sau de Chartofilax însuşi, sati sub priveghierea sa de către notarii episcopali.

Pe bada acestor protoc61e, sati în urma unorH ordini speciale ale episcopului, Chartofilaxul pregătesce disposi- ţiunile şi hotărîrile respective, pe care apoi după ce le con­firmă episcopul, le investesce cu sigiliul şi le publică sau le trimite părţilor interesante.

5) Chartofilaxul a r e supra vegh ierea a r ch iv e î (Chartofi- lachiulul). Cea din urmă, şi după etimologia numelui, cea mal vechiă activitate a Chartofilaxulul este supraveghierea asupra archive! Bisericescî, care, întru cât Chartofilaxul funcţioneză într Insul, se numesce şi cancelariă a Chartofi­laxulul. Archiva nu trebue să lipsăscă la nicî o biserică ; în Archivă se păstredă t0te documentele, asupra cărora epis­copul pune resoluţiunea: la acte (καταστρωθήτω, καταστρωσον). Aci aparţinu mal cu deosebire : Cărţile bisericescî şi docu­mentele juridice, disposiţiunile episcopilor, mSsurile guver­nului în afaceri bisericescî,— şi anume, sati în original, sau în copiă. Aci aparţinu asemenea şi catalogele metropoliţilor, archiepiscopilor şi episcopilor dupe rangul lor, precum şi observaţiunile, deca o episcopiă s’a înălţaţii la rangul de metropolie saU decă două episcopii s ati unita, si în genere tote schimbările în sistema ierarchică.

In fine, el îngrijesce ca tote objectele usate, întru cât ele aO o valore istorică, să se păstrede la una deosebita loca (κιβώτιου).

6. A jutorii lu î Chartofilax :Cercul activităţel luî Chartofilax fiind aşa de întinsă, el

r

220 OFICÎELE ECLESIASTICE

sericile maî mari, se împartă în σεκρετικοι, cari ajută pe Chartofilaxul în afacerile sale de cancelaria, şi în έπισκοπεια- voî, cari l'ajută la ţinerea disciplinei bisericescî. Pentru eser- citarea jurisdicţiunil Chartofilaxul, era ajutat, la Patriarchia de Constantinopol, de douî-spre-dece notari.

7. Privilegicle Char to f i la xuluî la marea B iser ică de la Constantinopol Cartofilaxul de la Marea Biserică, chiar ddca era unO simplu diacon, avea privilegiul de a şedea înaintea Metropoliţilor, a archiepiscopilor şi a episcopilor la alegerile episcopilor şi în adunările bisericescî, precum şi a procesiunile şi sărbătorele publice. Asemenea el avea dreptul de a purta mitra. Dar aceste privilegie âu fost ade­sea contestate cu multă violenţă de către episcop!, şi anume pe baza canonului XVIII-lea al ântâiuluî conciliu de la Ni- cea şi a canonului 7 al Conciliului Trulanţi, care opresce ori­ce privilegiare de acestii fel a diaconilor. Ceea ce este însă sigur este că, deca deja chiemarea la oficiul Chartofilaxulul se considera ca unu semnti de recun0scere a calităţilor unul clericii, apoî capacitatea ce el arăta în esercitarea ofi­ciului sfiii, îî procura dreptul la înaintare. In adevfiril, ofi­ciul acesta se consideră ca o treptă spre demnitatea epis­copală, şi sunt multe esemple de Chartofilaxî, cari s’au ri-

L dicatii la acestă demnitate.

V. Sacellion

1. însemnătatea lui Sacellion este atât etimotogicesce, cât şi în realitate, aceeaşi cu a Sacelariuluî, numai cu deose­birea că funcţiunile luî Sacellion se referii la monăstirile de călugăriţe; el este supraveghiătorul acestora în acelaşi sensQ în care Saceiariul este supraveghiătorul monăstirilor de monachl

2 . Mai departe Sacellion are supraveghierea asupra ca­sei de corecţiune pe lângă Episcopiă ; şi fiind că acăsta se num esce şi σακέλλη, se adaugă şi adjectivul (Atκρά (mica) spre a se deoseb i d e σαχέλλη αεγάλη (casa monastireî), pre­cum şi Sacellion se numesce Sachdciru micii sad a l dotlea,

OFICIELE ECLES1ASTICE

spre a se deosebi de Sachelariul propriii dîsii sail Sache- lariul mare.

3. In legătură cu acesta stă datoria luî Sacellion de a vi- sita bisericile din Eparchiă şi

a) a îngrji ca să nu se atace drepturile clericilor;b) a supraveghia conduita, viaţa casnică şi ocupaţiunile

sciinţifice ale clerului;c) a insista ca bisericile să se conserve în bună stare şi

ca cărţile, vasele sacre şi lucrurile preţi6se să fie bine păzite.Asemenea el are a îngriji şi pentru regulata ţinere a ser­

viciului divinii, şi a aplica pedepse pentru abateri mici.4 . In fine Secellion ia parte la arendarea bunurilor bise­

ricesc!.Din afinitatea acestui oficiti cu acela al Sacelariulu! se

esplică, că adesea funcţiunile acestora se confundQ. De aceea ele se potu administra, mal alesu la bisericile mal mici, de unul şi acelaşi funcţionarii.

VI. Protecdicul (ânteiul dintre ecdicl adică defen­sor! sau avocaţî a! Bisericeî).

1. Nas c e r ea a cestu i oficiu.Una din datoriile Episcopului este de a apăra de orî-ce

nedreptate pe membrii turme! ce '! este încredinţată. Dar fiiind că vocea sa nu era tot-d’a-una ascultată, Biserica a ceruţii de la guvernul civil pentru apărarea drepturilor şi a libertăţi! eî, instituirea unoru ecdicl, adică defensori sati avocaţî bisericesc!, cari să apere Episcopia, înaintea tribu­nalelor, în contra arbitrarităţi! autorităţilor civile şi să res­pingă atacurile acelora care, indiferenţi către pedepsele disciplinare ale Bisericeî, violeză prescripţiunile eî. Dorinţa de asemenea ecdicl s a esprimatu în Sinodul de la Carta- gine din anul 401 (can. 12) şi 407 (can. 3). Aşa dar Biserica cerea pentru apărarea el unu institutCi, cum esista deja de la a doua jumătate a secolului IV în viaţa civilă la oraşele mu­nicipale. Organisarea acestui institutCi a urmată în anul 409 prin constituţiunile Imperatorilor Theodusie al Il-lea si Honoriu, cu importantul adausu, ca ecdicil să tic numai

chreştinl şi să fie numiţi cu consimţemeutul Episcopului şi al clericilor. O reorganisaţiune a urmaţii în anul 5 3 5 prin a 15-a novelă a impfiratorulul Iustinian, prin care ecdicil bisericesc! devină adevăraţi magistraţi şi s aQ introdusa in tota orientul.

Unele ort se întrebuinţ£dă in documentele bisericesc!, in loc de ένδι»?ς cuventul dicheofilax (διχοαιοψυλ ξ, păzitorul dreptului), fiind că în timpurile posteri0 re ale dreptului bi­zantin, oficiul civil al dicheofilaxulul corespundea oficiului bisericesc al ecdiculu!. Ast-fel s. es. găsim un dicheofilaxa pentru Metropolia Ungro-Vlachiel pe preutul Daniil Crito- pulo, care în anul 1 3 7 0 s'a hirotonita al doilea MetropolitU la o p a r te a Ungro-Vlachiel, sub numele monachicesc An- tim, care, de obiceiO, să consideră, dupe noi pe nedrepta, ca frate al lui Iacint, fosta pe atunci MetropolitO a totă Ungro Vaiachia (1).

2. C ercul de activitate a ecdiculul.1. In funcţiunea sa ecdicul represintă, în numele şi cu au-

torisaţiunea episcopului, pe toţi aceia cari aa trebuinţa de ajutorul Bisericeî, şi cu deosebire pe aceia cari aa dreptul de a-la pretinde. La aceştia aparţină :

a) Aceia cari cerO a fi primiţi în Biserică. Protecdicul Ί prepară pentru primirea botezului şi reguleză să se cate- chisescă de către unul din ecdici supuşi lui.

b) Orfanii şi văduvele.c) Toţi aceia cari sunt persecutaţi din partea puternicilor.

222 OFICIELE ECLKSIAS IH-Κ._____________________

(1) Opiniunea cum că Daniil (sau Ântim) a fostu frate a l luî Iacint ee baz0ză numai pe unu locti din epistola acestuia către Patriarchu prin care ’lu rogă a hirotoni pe Daniil în locul seu M etropolis a t0tă Ungro-Vlachia. (Acta Prtriarchatus Constantinopolitani. Vol. 1, pag. 533). Aci el numeece pe Danii! fra te, dar nimicii nu ne îndreptăţesce a lua cuventul în sensu trupescu, mal cu seină că nici în declaraţiu- nea lui Daniil (ibid. pag. 532). nici în actul sinodicescu (ibid. p. 535) nu se face nici o menţiune de acesta. Din contra îUsă conţinutul de- claraţiuneî, ce a trebuita să dea Danii! : că se va feri de ori-ce intrigă în contra lui Antim, vorbesce în contra unei asemenea legături natu­rale între ei.

OFICIELE ECLFSIASTICE 223

d) Aceia cari suntii în pericol de a perde libertatea lor, sad a devenita prisonierl sati sclavi.

e) Aceia cari, condamnaţi pentru delicte mal mulţii saupuţind grave, se credQ in drepţii a invoca intervenirea-l5 i.se1

ricel pentru uşurarea pedepsei lor; sati cari refugiâiî' la Biserică pe basa dreptului de asii. Ecdicul cercttpd» causa şi sati le acordă asilul, sati I silesce să părăsescdiocul de refugia. '«■ ■ *

f) Economul Bisericeî, cănd este acusata şi ddţy judecăţii, ··'II. In privinţa judecăţilor, drepturile ecdiculul se resunia-.

în urato rele puncte : ^.01a) El citedă pe cel acusaţl de către unO dericO şi, deca

el dup6 trei citaţiunl nu se înfăţişadă, propune a fi judecaţi în lipsă.

b) El face cuvenita instrucţiune asupra tuturor abateri­lor bisericescî.

c) El judecă abateri mal uşore, dupS care însă opiniunea sa o supune Episcopului.

d) El judecă asupra culpabilităţii acelora cari refugiadă la Biserică.

e) El ar edreptul a trage înaintea tribunalului sea pe aceia cari urmăresca pe refugiaţi în Biserică, şi stăruesce ca Bi­serica să nu viă în posiţiunea de a preda justiţiei civile pe aceia cari afi ceruta ajutorul el.

III. Ca locoţiitor al Chartotilaxulul apare ecdicul :a) în câte-va documente pe care în contra regulel le

compune ecdicul;b) în al 2 3 -lea canon al Conciliului de la Chalcidon, care

impune protecdiculul datoria de a da afară din oraşti pe acel clerici cari fără se aibă vre o afacere saa chiar fiind excomunicaţi de episcopul lor, merga la Constanotinopol şi faca turburărl.

c) în Constituţiunea lui Iustinian din anul 5 2 8 Martie 1, care prescrie ca ecdicul împreună cu exarchul bisericesc şi doi protopresviterl să inspecteze pe clerici în prinvinţa ţinere! regulate a serviciului divina şi să propună destitui­rea acelora, cari nar împlini datoriile lor.

2 4 2 'FICIELE ECLESIASTICE

_j>. P rotecd icu l.La bisericile episcopale unde trebuinţele eratl maî multe

se numeaţi maî mulţî ecdicî, cari atunci terminati afacerile ce incumbă acestui olîciă, în comună înţelegere sub preşe- denţia Protecdiculuî. La bisericele care se afla numaî unti ecdică, el purta titlul de protecdică.

Ânteitatea ce avea protecdicul între colegii seî, consista la începutti într acesta, că el nu ocupa, ca aceştia, al optu­lea loc între clericii superiori al chorulul stângă, ci ânteiul rangă în a treia pentadă; iar Patriarchul Grigorie al Il-lea Xifilin (1193— 1199) a hotârîtii, ca în viitorii protecdicul să facă parte din ânteia pentadă, ca al şeselea membru, care hotărîre s’a aprobată şi s’a introdusă în Biserică.

Zotu.

Românii din Transilvania şi Ungaria trecu, prin- tr’o nouă încercare ; adecă prin aceia de aşi perde limba lor din scolele, care suntii întreţinute cu fon­durile propriî naţonale. Guvernul Austro-Ungară a elaboraţii unii proiectă de lege, prin care limba românâscă este redusă la o limbă tolerată în sc<5- lele românescî ! . . . Biserica din Transilvania şi cu acestă ocasiune şî-a făcută datoria, ca tote bise­ricile Românilor din toţi timpii. Şi pentru ca lu­mea să se convingă, că la Români între Biserică şi poporă este unitate şi identitate de interese, dămii aicî Protestele Prelaţilor români aî Biserici­lor din Austro-Ungaria.

Representaţiuneaîna in iă ca sei rep resen tan ţilo r U ngariei d e E scelen ţia Sa P rea Sânţitul ArchiepiscopU ş i Metr o p o li tu Miron Romanul, in num ele b iser ice î g r e co -o r ien ta le rom âne

din Transilvania f i Ungaria.

Nr. 19. M.Prea onorabilă casa representative!

Biserica greco-orientalâ română din Ungaria şi Transil­vania, carea între împregiurărî vitrige a fostu espusă secuii întregi la grele suferinţe, îndată ce din părint£sca îngrigire a prea înaltei case domnitore şi din buna-voinţă legislaţiunel fu primită în rendul bisericelor şi confesiunilor libere şi egalii îndreptăţite din patriă, — conforma sublimei sale mi­siuni şi-a luaţii între primele sale îngrigirl: a îmbrăcişa în propia sa sferă de activitate educaţiunea poporului, şi a în­lesni după putinţa credincioşilor s£I, cari năsuesctl la cultură mal înaltă, calea cătră sciinţă.

8

2 2 6 REPRESENT A ŢII' NEA

Pe când de o parte biserica acesta privesce cu bucuria sufletescă şi cu încordata doru de progresa la resultatele, produse pe terenul cultural, cari în proporţiune cu mărgi- nitele eî puteri material! se pot dice că sunta îndestulătore pe atuncî de altă parte vine deprimătore pentru credincio­şii acesteî biserici şi sternesce şi în autorităţile eî superiore îngrigirî îndreptăţite acea împregiurare, că regimul statului a aşternuta prea onorabilei case representative una ast-fel de proiecta pentru regularea instrucţiune! la gimnasi! şi la sc6 - lele real!, care tinde a scirbi în moda simţitoria autonomia bisericeî greco-orientale române, — basa esistenţeî sale, — şi a lăsa în mare parte desconsiderate interesele culturali ale acestei biserici.

Când în urma reclamelor inteţitore din partea tuturor eparchielor, ’ml iaa voiă din posiţiunea mea oficială a pre- senta prea onorabilei case representative îngrigirile acestea ale bisericeî greco-orientall române, faca maî ânteia, pentru a marca posiţiunea bisericeî mele, acea observare : că bi­serica greco-orientală română, după desvoltarea eî cano­nică şi după disposiţiunile clare ale legilor cardinali, ce sunta în vigore, cuprinde loca în rendul bisericilor auto­nome din patriă, şi ca atare este îndreptăţită intre margi­nile legilor ţeriî a conduce şi regula indepedenta afacerile sale nu numaî celea strâns bisericesc!, ci tot-o-dată şi celea scolastice şi fundaţionalî, şi a le administra şi dirige acelea indepedenta prin organele sale proprii, remăindu neastinsa dreptul de suprema inspecţiune a statului.

Biserica greco-orientală română, sciinda că chiămarea legislaţiunel nu este a restringe sett chiar a detrage drep­turile date şi asecurate prin lege, ci mal vertostt a le estinde tot mal tare, conforma justelor pretensiunî ce se desvoltă, — esperieză cu nedumerire îndreptăţită : că maî alestt pe terenul instrucţiune! publice s’att introdusa deja ast-fel de instituţiun! regnicolar!, carî cu abatere de la legile cardinali făcute pentru asecurarea confesiunilor şi a naţionalităţilor din patriă, sgudue autonomia bisericeî şi în vidţa practică înnapoiază interesele eî culturali; iar în amintitul proiecta

METROPOLITULUÎ MINRON ROMANUL 227

de lege, vede unti paşti ηοΰ în acea direcţiune, carea res- turnându în cele din urmă cu totul autonomia bisericescă, pote periclita chiar şi esistinţa bisericeî înşişi.

Consciă de posiţiunea sa autonomă şi de drepturile eî, ce curgtl din acea biserică greco-orientală română organi- sată în modu legal pe basa principiului de naţionalitate, nu pote fi indiferentă, deca credincioşii s6 î învaţă şi se culţi* vescQ în ast-fel de institute, unde spiritul religioşii nu se res- pândesce în direcţiunea şi mâsura recerută, seti unde con- sciinţa naţională — basa întregului nostru organismti — nu se cultivă de ajunsti, ba din contră, biserica acesta chiar pentru aceea caută cu îngrijire specială a 'şl ridica scolî po­pulari şi institute superi6 re cu propriul sfitl caracterO con- fusional, şi cele esistinte a şi le instrui în modti conrespun- dătoriti : pentru că lipsa acestora din punctu de vedere al intereselor el confesionali şi în parte al celor naţionali, nu o potQ suplini de ajunstl nicî institutele de statii, nici celea de alte confesiuni.

Dar precum de o parte biserica greco-orientală română ţine multa la interesele religi0 se şi naţionali ale credincio­şilor să i: chiar aşa de altă parte 'şl îndreptă tot-de-una în- grigirea intracolo, ca atinsele interese vitali ale sale s6 le ţină în cea mal strensâ legătură cu interesele statului, şi în special se înrădăcineze adencti în inimele tinerime! sale stu- diose patriotismul—suprema virtute cetăţenescă—dorindti ast fel a cresce statului cetăţeni credincioşi şi folositori. Aşa dar alipirea firmă a autorităţilor şi a credincioşilor biseri­ceî greco-orientale române cătră religiunea şi naţionalitatea lor, şi îngrigirea lor din adinsti de acestea, nu pote fi es- cepţionată din punctul de vedere alU intereselor de statQ şi anume alU patriotismului, fără numai deca s'ar ridica la va- lore ca principii! de statii teoria : că într unii stătu preste totii nu este permisii a se suferi mal multe religiunl seti mal multe naţionalitaţî; ceea ce însă la noi, între specialele nostre relaţiunî, nu se p0 te susţinea.

Durere ! când amintitul proiectil de lege vrea cum-va se smulgă din mânele confesiunelor autonome instrucţiunea

2 2 8 REPRESEN TAŢIUN EA

soMelor medii; când pentru limba maghiară, ca limba ofi­cială a statului, vrea s6 ocupe terena la tote institutele de înveţămentO preste marginele îndreptăţire! şi cu restrînge- rea celor-l'alte limbi ale patrie!, şi când acela vrea sfi estin- dă dreptul de dispunere al regimului, aprope nemărginiţii, şi asupra scolelor medii confesionali: se vede, că prin ace­stea proiectul voiesce s& facă serviţe nu chiar desvoltăril în direcţiunea naturală a poporaţiune! din patriă de diferite religiuni şi naţionalităţi, nici intereselor eî pentru o cultură temeinică : ci mal vertosa acelui fatal curenta politicii, care purcedinda din o coprindere greşită a relaţiunilor şi a in­tereselor vitali ale patriei, şi-a luata de scopii maghiarisarea poporelor nemagiare din patriă.

Adeverata că proiectul din cestiune tinde a regula tre- bile instrucţiunel pentru tote confesiunile în uniformitate, şi abstrăgenda de la o mică escepţiune, nu face osebire în­tre confesiunile din patriă cunoscute după naţionalitatea lor de maghiare sett nemaghiare, cea ce la aparinţă trece de argumenta în contra cuprinderi! de mai susti; e ! ! dar chiar acestii coloritii, adecă conservarea egalităţi! de drepţii a confesiunilor, face se apară şi ma! bine punctul cardinal al proiectului, care conbinânda t0 te, se vede puşti pe acea: ca maghiarisarea compatrioţilor de naţionalitate nemagiară s6 se ducă în deplinire fie chiar şi cu preţul autonomiei tuturor confesiunilor, supunendu pe credincioşi! bisericilor de naţionatitate nemaghiară la unii ast-fel de sistemii de in­strucţiune publică, care sS-I silescă a-şl neglige propria lor liimbă maternă şi prin acesta s6 -i tragă în calea maghiari- sări!, pe când în cele-l’alte e tr£ba regimului, a aplica faţă de singuraticele confesiuni, după propriele sale vederi, gra- durile de rigore seu de favorC, ce ’! staii în putere.

Cum că totă intenţiunea proiectului de lege din cestiune se unesce în acestii puncta de mânecare, se vede apriata din disposiţiunile cuprinse în acelaşi, după car! ma! ântâia în tote gimnasiile şi scolele real! de Stata, ce se vor înfiinţa de noO, limba de propunere nu pote fi alta, de câta nu­mai cea maghiară (§. 3 9 ), apoi limba singuraticelor ţinuturi,

M KTROPOLITULUl MIRON ROMANUL 2 2 9

deca ea nu e cea maghiară, la tote gimnasiile şi scolele reali, prin urmare, şi la celea confesionali se pote propune nu­m ai ca studiu estraordinaru, ascultătorilor bene-volî, şi încă ast-fel că corpul profesoral pote eventual opri pre singura­ticii interesaţi de la învăţarea el (§§. 9, 78), fiindii m inis­trului reservatii a statori dimensiunea studiilor obligate eventual aşa, ca propunerea sistematică a limbelor pro­vinciali să devină imposibilă (§. 7 7 ) ; pe când legea cardi­nală despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor, anum e Art XLIV. §. 17 şi 18 din 1868, asecură lim belor nem aghiare din patriă unii terenii mal largii de cultivare şi pune deosebi în vedere îngrigirea statului, ca »cetăţenii patriei, de orl-ce naţionalitate, cari conlocuescu în mase mai mari, sfi se ρό- tă cultiva, în aproprierea ţinutului locuiţii de el, în lim ba lor maternă, până acolo, unde se începe cultura m aî înaltă academică. <

O trăsură caracteristică a atinsulul proiecţii de lege este : că el pune cum-va sub pază poliţială totă m işcarea confe­siunilor în trebile şcolari, prin ce voiesce a inarticula în le­gile patriei neîncrederea, esprimată pe faţă în m otivarea ministerială cătră cel de naţionalitate nem aghiară; pe când confesiunile, şi între acestea şi biserica greco-orientală ro­mână, precum aii făcuţii în trecutii m ari serviţie ţerel prin îngrigirea scolelor sale, aşa şi în viitoriii totii num ai statu­lu i voiescii în urm a urm elor a sacra întregii resultatul irtte- resărel şi a ostenelelor sale sumptuose în partea învăţă­m ântului ; aşa dar neîncrederea ce respiră din acestii pro­iecţii de lege, şi ţinerea în acestii modii a confesiunilor de naţionalitate nemaghiară sub ochii poliţiall, deca pondul principal nu se pune pe maghiarisare, nu num ai că nu are temeiii, ci fiind-că neîncederea după natura el produce ne­încredere reciprocă, pote fi şi stricăciosă pentru interesele mal înalte ale statului, m al vertosii între referinţele politice de astă-dl, nu de totii consolidate, după a cărora cumpenire m atură ar trebui sS se cultive cu tot adinsul în sinul ρορό- relor patriei de diferite religiunl şi naţionalităţi, alipirea con-

230 REPRESENTAŢIUNEA

sciă cătră statul bine compacţii adecă petriotismul, prin respectarea tuturor pretensiunilor juste şi ecuitabilî.

Ast-fel de neîncredere s’a esprimatti deja faţă de Bise­rica greco-orientală română şi prin acea, că pe când la com­punerea acestui proiecta de lege şi mal apoi la pertractarea lui. începută deja în sub-comisiunea de instrucţiune publică a casei representative, cele-alte biserici invitate deadreptul spre acesta scopa, aa putută incurge în faptă prin repre- sentanţil şi bărbaţii lor de specialitate : pe atuncî Biserica greco-orientală română din patriă, carea num iră aprope două mili0 ne de suflete, neamintinda pre cea serb^scă, la pregătirile acestui obiecta însemnata şi de mare importanţă s'a delăturata cu totul. Nu voiesca a privi acesta ca o es- presiune de ură s6H chiar de dispreţa, inse la totă întem- plarea acesta e o ast-fel de procedură, carea nici cu egala îndreptăţire de stata a confesiunilor, nici cu relaţiunile pro­prie ale bisericeî greco-orientalî române, dar nici cu tactul buna nu se pote motiva.

Biserica greco-orientală română, privind treba învgţămen- tuluî din punctul de vedere al statului, nu pote avea şi nici nu are nimica în contră, ca legislaţiunea se determine mi­nimul studielor obligate, cart se se propună în scolele me­die, şi preste tota se indegeteze esenţa instrucţiune! publice; de asemene nu are nimica în contră nicî la acea, ca regi­mul statului, în puterea dreptului de supremă inspecţiune, se controleze în moda convenabil posiţiel confesiunilor în­tocmirea conrespundetore a institutelor de înveţămentu confesional, precum şi resultatele înveţămentulu! ; când înse proiectul de lege din cestiune intentionedă a transpune în competinţa regimului de stata partea cea maî mare din acele drepturi şi agende în sfera scolelor medie, car! până acum le esercia, respective le prevedea indepedenta înse­şi confesiunile autonome, mal atrăgânda în parte şi cuali- ficarea profesorilor : în contra acesteia Biserica greco-orien­tală română e silită în interesul autonomiei sale asecurate prin lege, a 'şl ridica vocea susa şi tare, cu atâta mal ver- tosa : căci când acestă Biserică doresce a* s! regula libera

METROPOLITULUÎ MIRON ROMNUL 231

tote afacerile învfiţămentulul în sfera autonomiei sale, ea nu vrea s6 se ascundă nici dinaintea intereselor statului, nici a receiinţelor unei adevărate cultivări sciencifice; din contră, punend ea mare pondQ pe avantagele unul sistemΰ de învetămentG cât se pote uniform, precum şi până acum la întocmirea institutelor sele de inveţămentti a foştii cu atenţiune la interesele statului şi la sistemele de înveţămento introduse la alte institute de aceeaşi categoria : aşa in şi vii­torii avendii acestea în vedere, voesce a emula — in ce privesce resultatele instrucţiunel în scolele medie — atâtti cu institutele medie ale statului, câtu şi cu cele ale altor con­fesiuni, dorindti tot-o-dată a asigura prin acesta institutelor sale şi dreptul de publicitate.

Abea pote fi îndoială, că decă în afacerile scolelor medie ale confesiunilor sar da regimului de stătu acel drepţii de ingerenţă imediată şi de dispunere aprope nemărginită, pe care proectul de lege intenţion^ză a l estinde şi statori pănă la cele mal neînsemnate minuţiosităţî,—pe câtti timpu la noi sustă nefericita discordiă naţională, a cărei esistinţă nu se pote nega, şi carea forte viii se manifesteză în asu­prirea celor mal slabi, — urmările triste ale amintitului drepţii de ingerinţă şi de dispunere vor lovi mal cu semă bisericile de naţionalitate nemaghiară, urmări, pe cari afară de vecsaţiunile şi de alte neplăceri ce potil întreveni, ni le pregătesce însuşi proiectul de lege ca o sabiă a lui Darao- cle, când pune în vedere lipsirea scolelor medie confesio­nale de dreptul de publicitate, eventual închiderea acelora şi — aşa dicendii — confiscarea averilor lo r; spre ce se potil cualifica de motive suficiente nu numai unele defecte neînsemnate în arangiamentil, ci laurmă chiar şi zelul con­fesiunilor pentru propria lor conservare.

Proiectul de lege, în urma motivării ministeriale, presu­pune despre institutele confesionale de înveţămenttl, că aces­tea potti deschide terentl la rele morali şi direcţiuni con­trarii statului, cari în cele din urmă numai prin închiderea provisoriă sân definitivă a institutelor s'ar putea vindeca radical. Ce privesce biserica greco-orientală română şi in-

stitutele eî, provocandu-me la credinţa acestei biserici do­cumentată in toţi timpii cătră trona şi stata şi la loialitatea ce na părăsit-o nicî-o-dată, trebue sfi protestezu în contra presupunerel de maî susO cu acea observare : că decă în adeverii ar obveni la institutele vre-unel biserici ast-fel de rele morali s£0 nisuinţe contrarie statului, în contra cărora ar trebui sâ se aplice remediile şi represaliile prevedute în proiectul de lege : atunci nu numai ar trebui închise defi­nitiva cu putere guvernială ast-fel de institute, ci ar trebui tot-o-dată delăturate şi respectivele autorităţi bisericescî su- periore, cari nu potO săO nu vrea a vindeca ast-fel de rele · dar fiind că aşa ceva nu se pote presupune despre nicî o confesiune din patriă acostă disposiţiune rigur6să a proiec­tului, transpusă în lege, ar presenta referinţele nostre in­terne într'o col0rea, carea nici de cât nu corespunde ade- veruluî.

Pe terenul legislaţiunel maî nouă este o apariţiune ca­racteristică acea disposişiune a proiectului de lege, după care gimnasiele şi scolele reale confesionale, şi preste tota confesiunile şi bisericele nu potQ nici cere nicî primi aju­tore şi sprijind material de la statele din afară, şi de la dom­nitorii seu regimele acelora. Precum acestă disposiţiune, după cum e sciutu s’a desvoltata ca material la unu proiecta de lege, dintr’unu casu obvenita la und gimnasiti greco-orien- tal româna, aşa e afară de îndoială, că ascutitul eî este în-7 T " >

dreptata cu deosebire contra învăţământului bisericeî greco- orientale române; pentru că pot fi casurî singuratice, şi se pota desvoltă din când în când ast-fel de relatiunî, carî din puncta de vedere al intereselor maî înalte de statti îndrep- tăţesca pre regimu la ast-fel de măsuri : dar a le transpune acelea din cadrele dreptului internaţional într’o ţpge de in­strucţiune publică, şi totu atunci a face escepţiune în favo­rul ordurilor monachall ale uneî religiunî, carea de secolî s’a împărtăşită în abundenţă de tote favorurile : acesta este signalul acelei intenţiunl: ca bisericeî greco-orientale ro­mâne, carea de secolî a fostu espusă la lipse deprimătore, să i se ia totă posibilitatea, de a putea ţinea concurenţă în

_____________________________________ -

232 REPRESENTAŢTUNEA

METROPOLITULUI MIRON RAM AN IL 233

trdba înfiinţării şi instruăriî institutelor de înveţămentu cu cele-l’alte confesiuni, cari parte ancă de la opera cea mare a intemeeril patriei se bucură de abundantele donaţiunl ale statului, parte mal târditi, însă totuşi în seculil trecuţi si-ati eluptatâ o ast-fel de posiţiune în stata, carea le a fă­cuţii posibilă desvoltarea şi starea favorobilă materială, în carea se află; pe când biserica greco-orientală română, ca­rea multa mal târdiu s’a eliberam şi carea din cause cole- gate cu tristul el trecutti a remasCi şi materialmente îndă- retti, ce privesce îngrigirea institutelor sale de învaţă menţii fiind lipsită de ori-ce ajutorii! din partea statului, e avisată esclusiva la dinarii seî proprii.

Biserica greco-orientală română, credinciosă şi devotată statului, tot-de-una a respectatil legile şi conformii acestora limbele oficiale ale statului, şi în special pune mare pondti pe acea, ca tinerimea, ce se pregătesce pentru sciinţele mal înalte, se înveţe cu temeiu limba maghiara, nu numai pen­tru că acesta în timpul mal ηοΰ a deveniţii limbă oficială de stattl, ci şi pentru că între impregiurările nostre limba maghiară este unii factorii însemnata pentru cultivarea sciin- ţifică; îns£ acele disposiţiunl ale proiectului de lege : ca testimoniile de maturitate in institutele confesionale cu limba de propunere nemagiară, s6 nu se estradee în limba de propunere a institutului, ci în cea maghiară (§§. 3 8 , 8 9 ). apoi ca rigurosele candidaţilor la profesură să se facă asemenea în limba maghiară (§§ 6 9 , 71), şi ca preste totO s£ se pre­tindă de la fie-care profesor confesional, fără privire la spe­cialitatea lui, ca s6 cunoscă limba şi literatura maghiară, cur­sul desvoltărel acesteia şi opurile scriitorilor mal însemnaţi maghiari (§§ 6 0 6 2 , şi 6 9 ) : tote acestea sunta pretenţiunl trecute preste scopul propria al instrucţiune! publice, cari nu numaî taie în drepturile de autonomiă ale bisericei, ci încă şi îngreUiedă forte mult cualificarea profesoriloF con­fesionali, şi dovedescU că la studiarea disposiţiunilor luate în proiectul de lege în favorul limbel maghiare, s'a perdutâ din vedere aceea : că şiîncausă de limbă ori-ce pretenţiune

134 RLPRESENTATIUNEA

esagerată pote produce resensO şi p6 te zădărnici şi cea maî bună intenţiune, că dară prin aplicarea uneî ast-fel de sile limba maghiară pote numai se perdă din puterea sa atrac­tivă, în locfl ca se se facă plăcută în cercuri câtd mal es- tinse şi ast-fel s6 şî asigure generalisarea, ce se pote ajunge treptatfi precum acesta între alte împregiurări maî că i su- cese limbeî germane, carea e maî depărtată de noî.

Pe când de o parte proiectul de lege de sub întrebare îmbrăcişaze limba maghiară cu cea maî căldurosă îngrigire şi îî dă avantagele ce trecu preste îndreptăţire : pe atuncî de altă parte el eschide maî de totii posibilitatea, ca în ren- dul tinerime! bisericelor de naţionalitate nemaghiară şcolarii greco-orientalî români, şi cu deosebire aceia, cari se pre- gătescd pentru cariera preoţeseă seti înveţătorescă, se potă înveţa din temeiti propria lor limbă maternă, carea con­formii legilor din vig6 re şi după prescriptele statului orga­nicii al bisericeî greco-orientale române, prevfidutil cu prea- înaltă sancţionare, în administrarea internă şi mare parte şi în corespondenţe cu autorităţile, e singura limbă oficială a bisericeî; apoî preste t0 te acestea scolele medie de naţio­nalitatea română se aducti prin proiectul de lege în acel Contrastă, că limba lor de propunere pote fi cea română (§ 7 9 ), dar şi în acestă casă însăşî limba română se pote învfiţa numaî ca studia estraordinaria, în ore estraordinare(§§ 4» 5» 6> 7» 9» 77» 78).

Faţă cu unu proiecta de lege, care — după cum e şi cel de sub întrebare — pericliteză caracterul naţional al bise- ricelordelimbănemaghiară, trebue s6 se ia cu deosebire în băgare de semă o împregiurare faptică, cu carea cercurile agitătore şi celea decidetore — aşa se vede — nu suntQ aplecate a-’şî trage sema, şi acostă împregiurare este : că în tote clasele naţionalităţilor compacte nemaghiare din patriă în aşa grada este desvoltată conştiinţa naţionalităţii sale pro­prii, în câta acesta nu se maî pote sugruma, aplicese în con- tră-î ori-ce sistema seO orî-ce m&urî. O consciinţă este acesta carea — ca bună oră şi la naţionalitatea maghiară — fiind

M ETROPOf J T l ’LUÎ MIRON ROM MÂNUI.

nutrită prin stima de sine, se radi mă pe base morali, şi din aceste base ’şl ia putere şi pentru apărarea sa. — Ori ce în­cercare, aşa dară, carea tinde la suprimarea consciinţel de naţionalitate, pre lângă aceea, că vatemă interesele biseri- celor naţionali, pote totO-o-dată cresce până la o greşală poli­tică, carea pentru liniscea internă a cetăţenilor şi deopo­trivă pentru interesele mal înalte ale statului pote se nască urmări dăunose, ale cărora delăturare posibilă este o da- toriă de consciinţă pentru fie-care patriota.

Şi togma pentru că aşa este, şi pentru că Biserica greco- orientală română în credinţa şi alipirea sa, care nime nu i-o pote trage la îndoială, voiesce s6 fie tot-de-una statului spre servire şi se adoperă a promova din tote puterele intere­sele statului, aduse în consonanţă cu ale sale proprii, — şl ia voiă, pentru apărarea intereselor sale vitali, a înfăţişa în cele de mal susO întemeiatele sale îngrigirl cu privire la proiectul de lege pentru instrucţiunea în gimnasil şi scolele reali, şi prin umilita mea representaţiune presentă a se apro­pia de prea onorabila casă representativă cu aceea rugare: ca luânda de basă principiele cardinali, cari singure potu asecura tăria, puterea şi prosperarea statului, adică subli­mele principii de libertate, egalitate şi frăţietate, cari eschid orl-ce supremaţiă fie religionară fie naţională, — sS bine- voescă înainte de a pertracta în special amintitul proiecta de lege pentru gimnasil şi pentru sc61ele reali, a’l înapoia domnului ministru de culte şi instrucţiune publică cu acea îndrumare : ca s6 -’l aducă în consonanţă cu legile cardinali ale patriei, cari asigură autonomia confesiunilor şi dreptu­rile naţionalităţilor, şi ast-fel prelucrata cu ascultarea con­fesiunilor şi între acelea şi cu a bisericeî greco-orientale ro­mâne, s6 Ί âşternă într’o redactare nouă.

Cuvintele mele de încheere le cuprindă în aceea ferbinte rugăciune : ca a-tot-puternicul îngrigitora al singuraticilor şi al pop6 relor, spiritul păcel şi al dreptăţii, se se pogoră preste bărbaţii, cari conducă destinele naţiune!, sfi-I lumi­

REPRESENTAŢIUNEA METROPOLTTOLUÎ MIRON ROMANUL ^

neze, şi sfi ia în scutul s6H scumpa nostră patriă, Ungarja i SibiiD. 8 (20) FebruariO, 1882 .în numele bisericeî greco-orientale române din Unea '

şi Transilvania :Miron Romanul m. p.Arciiiepiscop şi Metropolit.

Representaţiuneacapitolului metropolitanii greco -ca to lic din B laj, adre­sată, către dieta ungurâscă, contra proectu lu l d e leg e

a reform ei gimnastelor ş i a scâlei reale.

Înaltă şi prea stimată cameră a deputaţilor!•Proectul de lege relativii la instrucţiunea gimnasială şi

cea din scolele reale, care a foştii depuşii spre desbatere pe masa prea stimatei Camere a deputaţilor, este forte perico- losii şi pentru Biserica catolică de ritul grecescQ; de ore-ce elii dupS forma şi aparenţa esterioră se împarte în tote a- cele categorii şi grupuri caracteristice, conformii cărora aii esistatii în realitate până acuma acele institute de învSţă- mentii şi pote vor putea esista şi pe viitorii, celu puţinii considerate din punctul de vedere al înfiinţăreî lor; totuşi d£ca se va considera spiritul proiectului de lege, se pare, că acela pentru viitorii voiesce a da instrucţiune! o altă direc­ţiune, de cât cea de până acum şi condurel acelia o altă di­rectivă, conduşii fiind de două idei principale, care realisate suntii în 'stare, ca cu timpul pe terenul instrucţiune! scole­lor medie să rădice orî-ce categorie şi deosebire şi a face acele institute de învâţăment, chiar fiind confesională şi de origină naţionale diferită, uniformă şi relativii la instruc­ţiune numai cu o singură limbă.

•Una din ideile principale se esprimă în tendinţă, prin care guvernul instrucţiune! sub titlul »supraveghierel statu­lui·, ar putea, prin organele sale, lucra într’acolo, de a su­pune tote scolele medie ale ţerel şi chiar acele ale corpora- ţiunilor confesionale influenţei sale directe şi a le face de­pendinţe de aceea în modii definitivii.

238 REPRESENTAŢIUNEA

«Cine cetesce proiectul de lege nepreocupatii şi cu aten­ţiune petrudetore, pote să se convingă prea uşor despre adeverul acesteî aserţiuni; pentru că s0ti va lua în consi- derare acele principii, ce se referescii la organisaţiunea sco- lelor medie confesionale şi tractarea lor, orî va percurge la acele disposiţiunl, carî mărginescii planurile lor de învăţă­mânt şi manualele lor; apoî p0te să vadă în modii clar, că acestii proiecţii de lege desconsideră cu o mare uşurinţă acea independenţă a corporaţiunilor confesionale, care le compete acestora, ca corporaţiunî independente fată cu propriele lor biserici şi scole, ce suntii condiunile de esis- tenţă a lor ca corporaţiunî confesionale în modii firescO si care faţă cu biserica catolică de la înfiinţarea el a foştii re­cunoscută în decursii de secuii şi că autonomia lor, a căreî chemare este a conserva institutele de înveţămentii al con- fesiunelor, ca propriele lor creaţiunî şi propriele lor institu- ţiunî, sub conducerea şi esclusiva lor diposiţiune, în mare parte este ştirbită şi aprope făcută ilusorică.

«Aşa proiectul de lege din cestiune permite, ba chiar or­donă ca guvernul instrucţiune!, prin propriele sale organe, să potă eserdta asupra tuturor manifestaţiunilor de viată, de caracterO publică al scolelor medie, ce suntii ale corpo- raţiunilor confesionale, o ast-fel de influenţă, ca activitatea instructivă a acestor instituţiunî să fie arătată în fie-care direcţiune şi aprope la fie-care paşii ministrului de culte si instrucţiune; dară acesta să fie şi autorisatu a conlucra chiar la a cte le c e l e maî triviale ale acestor scole, prin pro­prii s6I comisari şi directori de instrucţiune; ba chiar posi­bilitatea esistenţel maî departe său desfiinţarea acestor scoli, se face dependentă în mare parte de la judecata, dela pă­rerea discreţionară, pentru a nu dice de la bunul plăcu al organilor de stătu pentru instrucţiune.

«Tote acestea însă se află în contradicere cu declaraţiu- nile mal multor documente şi tractate internaţionale, pre­cum şi cu cuprinsul tractatului de la Viena cu data 28 Iunie 1-866, prin care s’aii statoritO relaţiunile de atunceaale Tran­silvaniei cu Austria şi cu Ungaria. Acestii documenta dice

Ca p it o l u l u i m e t r o p o l i t a n ^ d in b l a jC

în punctul 6 următorele : Nec allaborabit Sua M ajestas in temp lor unt, Scholarum pa ro ch ia rum provenluumque et bono­ram eorum ocufratione.

« Pentru ca însă acăstă schimbare, care pentru instituţiu- nile de îovăţămentC ale corporaţiunilor confesionale p0te să aibă urmări fatale, să p0 tă fi considerate de inatacabile din punctul din vedere legal, realisarea el se încarcă sub scutul dreptului de supraveghiare a puterii statului; dară acesta se intenţio^ză în aşa măsură, că ea cu dreptu cu- venta se p0 te numi mal bine tutelă de câtii supraveghiare; şi pusă în praxă pe o scară atâta de întinsă, precum se propune, ar trăda faţă cu corporaţiunile confesionale sus- piţiunea unei mari neîncrederi.

« în timpii ce în modul acesta proiectul de lege pe de o parte presupune despre corporaţiunile confesionale, că ele nu suntii în stare a îngriji în modii corespundătoru de sc61e, de a fixa cuprinsul şi măsura cunoscinţelor, ce suntii a se trage din partea ministrului de instrucţiune; de altă parte mal presupune despre ele âncă şi aceea, că ele nu suntii în stare a înfiinţa institute de învăţămenta, dotate cu puteri profesorale în de ajunsil calificate şi speciale, daca acele nu vor fi cultivate în preparandiile de profesori, ce sunta a se înfiinţa, conform disposiunilor proiectului de lege.

4 Ce chiemare ar avea pentru confesiuni şi în ce măsuri ar promova progresul lor în cultură înfiinţarea şi organi- sarea corespundătore a acelor preparandii profesorale, acesta ’şl p0 te ori-cine închipui, dacă va lua în considerare, că înfiinţarea şi întreţinerea unei asemenea instituţiunl ar consuma cel puţina* o a treia parte din mijlocele, de care dispună confesiunele din propria lor putere pentru între­ţinerea institutele lor de învăţămenta şi din care unele pota să 'şl câştige acele mijloce numai pre lengă mari restringerl.

< Dară mărginirea autonomiei confesiunelor îşi ajunge ea ore finea cu aceste disposiţiunl ale proiectului de lege? Âncă nu! De ore-ce şi în comisiunile, ce sunta a se înfiinţa pentru calificarea candidaţilor de profesură, ce absolvedă numita preparandiâ confesionala pentru profesori, minis-

2 4 0 REPRESENT AT I UNEA

trill dn culte trămite câte douî membri! esaminător! şi in_ dreptăţiţl la votfi, afară de acesta acele esamene ale candi­daţilor de profesură nu se potu face de câtu numai în pre- senţa şi conlucrarea a unu! sail do! comisar!, esmişî din partea ministrului de culte, şi totii aşa succesul iinal al ac- tivităţel lor la esaminele de maturitate până atunci suntii dubiose, până ce nu vine critica esaminătore şi sentinţa aprobătore a organelor de instrucţiune ale statului.

»Acum să ne fie permisii a întreba: este cu putinţă a nu se opri în faţa unor asemenea apariţiunî ? şi în faţa uneî critice aşa de înjosit0 re a capabilităţe! scienţifice a institu­telor de inveţămenta, ale confesiunilor şi a bisericilor res­pective, ce sunta susţinfitorele lor ! în faţa criticei asupra acelor biserici, care în decursă de secole aii daţii atâtea probe strălucite a capabilităţe! lor pentru înveţămenta şi al familiarisăreî lor speciale, şi care precum maî înainte a cul­tivata aprope singure educaţiunea şi sciinţele, când sta­tului nici prin minte nu-ϊ trecea a scote la lumină aceste co­mori ale omenimeî, — aşa aO data instrucţiune şi educa- ţiune la partea cea mal mare a actualilor înţelepţi bărbaţi de stata şi zeloşi legiuitori! şi totuşi acelea în secolul pre- senta al deşceptărel, a cărei parte bună în mare măsură este a se mulţămi lor, să nu fie în stare fără ajutorul orga­nelor de instrucţiune ale statului, a se ridica la nivelul cul­ture! moderne raţionale ?

»Dar ce e mal consternătoria de câta aceste, şi unica în genul s6 u, este aceea, că în sensul acestui proiecta de lege regimul instrucţiune! publice voesce a se amesteca şi în ca­drul religiunel şi moralei, ce sunta a se propune în scolele medie ale confesiunilor; regimul statului vpesce a se ames­teca în afacerile învgţămentulul religiunel şi moralei într una stata al cărui principia, mărturisită pre fată, este »neconfe- sionalitatea!« curiosă judecată ! Afară de aceea şi disci­plina urgente în scolele confesionale pare a se escepţiona, ca şi când conducătorii sc0 lelor confesionale, cari în par­tea cea mal mare sunta capii bisericesc! aî lor, nu ar fi ca­pac!, saa nu ar voi a împlini cu mână sigură acesta una din­

CAPITOLULUI M E TR O PO LITA N DIN' Bf.AfC

tre cele mal preţi6 se datorinţe ale oficiului seu ; dc aceea se dispune, ca vindecarea radicală a «relelor morale» {er- kolcsi bajok) după cum se esprimă proiectul, se se efectu- £scă prin cercetare făcută de cătră organele scolastice ale statului, respective de cele emise de ministrul instrucţiune! publice.

De cum va proiectul ar fi foştii cu atenţiune cuvenită la esperienţa de tote dilele faţă de acelea, ce se întemplă in privinţa aceasta şi în scolele fără confesiune, şi ar ti trasQ paralela, şi ar fi făcutO o mică comparaţiune între resulta- tele acele, cart se rămurescO din partea institutelor confe­sionale şi dintr’a celor fără confesiune, dispunerile referi- tore la morală, mal că le-ar fi întocmitCi almintrelea sau chiar întorşii şi nu precum le vedem făcute în cadrul proiectului.

In adeverii trebue se mărturisimii că din parte-ne nu putem afla nici o causă pentru presupuneri de acele, de cari proiectul de pre tapet scote la lumină, pote şi fără voie ; şi aşa prin acele presupuneri, mal mult se credă numai pretestd, ca se se potă pune în lucrare ştirbirea drepturilor esistente na­turale, legale şi istorice ale confesiunilor faţă de scolele pro­prie, şi restrîngerea eserciţiuluî acestor drepturi.

A doua ideă fundamentală ce Iatit£ză în proiectul pre- sentd ţintesce într’acolo, ca şi sc0 lele medie ale naţionali­tăţilor locuitore în ţeră, pe încetul şi pe nesimţite se pri- mescă limba statului de limba vehiculariă de instrucţiune, pentru ca aşa cu timpii şi ele se se transformeze în insti­tute de altă limbă sau de naţionalite diferită.

Fiinţa acesteî idei fundamentale, se desvălesce prin tote acelea disposiţiunl legibill în proiectil cari de o parte regu- leză învăţarea limbel de statti, mCsura cunoscereî aceleia şi ţinerea esamenelor rigurose, ce suntii a se depune din- tr’ensa; iar de altă parte trateză despre compunerea co- misiunilor apărătore la rigurosele pentru cualificarea pro­fesorilor şi funcţionarea acelora ordinare numai în limba statului. De la observarea dispunerel acestei din urmă nu p6 te scuti alta de câtQ ιιηΰ favorii escepţional basatQ pe

considerarea impregiurărilor, — carele îns6 nu se pote es- tinde maî încolo de 5 ani şi, acesta încă num aî în tipii de frăţiâ.

Ce înţeleşii pote avea o atare dispunere ? în puterea că­reia candidaţii de profesură, cari se pregătescQ pentru scole medie, a căror limbă nu este limba statului se fie obligaţi a depune rigurosul de profesură eschisivil în limba statului, încă şi în caşul cândii cursul de cualificare pentru profe­sură la terminatei la unii institutQ cualificatoriQ propriu al naţionalităţel şi confesiune! sale ?

Sensul disposiţiune! acesteia, cu atâtU m al puţinii se pote pricepe, şi raţiunea eî cu atâtU mal anevoie se p 0 te pătrunde, cu câtii necsul logicii între densele e m al puţinii. După mo­desta nostră coprindere, înţelesul acestei dispuneri împreu­nă cu acelor-l'alte amintite mal susti, singură num ai a doua ideă fundamentală amintită mal susu e în stare de a ni l desluşi.

Insă aceste cu respectU la Transilvania nu se potti îm ­păca cu art. de lege 5 5 adusu în dieta Transilvaniei dela 1790/1 şi sancţionaţi! care coprinde şi urm ătorele.: »B en ign e annuente Sita Majestate, communi statutum voto statuum e s t : ut liberum sit singularum quatuor religionum E clesiis . . . ubicumque . . . . sacra saedes tu rres atque schola s absque ullo impedimente extrui fa ce r e , p rou t v ig o r e p ra esen tis a r- ticuli singularum religionum status asicurantur, quod in mo- derno . . . . actu possessorum, a c in fu tu ru m extruendorum temp lor urn, collegiorum et gymnasiorum usu nunquam tu r- baburtur. ‘ (1)

Acum dacă ponderăm afacerea acesta cu cumpăna drep­tăţii aflăm că proiectul de sub discusiune nu num ai este în conflict* cu articlul regnicolariU adusii la 1 8 6 8 în obiectul egalei îndreptăţiri a naţionalităţilor, iară cu destingere se impotrivesce cu §§ 1 4 , 17 şi 2 6 a l aceluia, dară afară de aceea pre calea esperienţieî de tote dilele ne putemu con­vinge încă şi despre alte două lucruri, şi anume :

(1) Cd învoirea graţioeă a Majestăţex sale staturile eu votii comunii deciseră : ca Ecclesielor fie-cărei dintre cele 4 religiunl ee le fie iertatu a zidi fără nicî o pedeca ori unde biserici, turnuri şi scolo, — precun în puterea ardeiului presinte staturile fie-căreî religiunl se asecureză, că nicî-o-dată nu vor fi turburate în usul biserice- lor, colegielor şi gimnasielor, cari le posedfi acum şi cari le vor ridica în viitori fi·

CAPITOL'i'LUÎ METROPOLITAN# DIM BLAjC

ÂntâiO, despre acel fenomen, că ideia de naţionalitate şi convincţiunea născută din îmbrăţişarea consciă a eî astădi este în Europa unul dintre ce! maî puternici motor! spiri­tuali ; ea pune în mişcare inimile, aţâţă spiritele şi le ocupă forte v iii; şi

a doua, că a împedeca pre terenul culturel acostă idee şi espresiunea convicţiune! născute dintr ensa, sau a o res- trînge câtii de puţinii, ar fi în contra apriate! dispuneri a paragrafului 17 din legea despre naţionalităţi, care, între altele dice : »Scofnil c e l maî înaltă fiindu ş i pen tru stata a se în g r iji despre aceia ca cetăţenii convieţuitori a i p a tr ie i d e ori-ce naţionalitate să se po tă cultiva în limba lo r maternă în tru tote pănă acolo unde se începe cultura academică mai înaltă.

Afară de aceea orî-ce împotrivire pre calea culturel na­ţionale, e în stare de a amărâ spiritele, ba şi ale aţâţa; iar apăsarea faptică — unde se întempla — de comun pro­duce şi discordii nu de puţină însemnătate.

Şi tote aceste precum e sciutti se întemplă din causa aceea că fie-cine preţuesce naţionalitatea sa, şi o privesce de unu tesauru preţiostl, fie-care ’şî iubesce naţiunea iar acesta la noî, la Români, cu atâtu capâtă ponto mal mare, cu câtii, că limba naţionalităţel, şeii a poporului e şi limba bisericeî nostre; şi de aceea orî-cine e convinsil că înceta­rea limbeî ar trage după sine şi apunerea bisericeî nostre.

Decî la Români, limba naţionalităţel şi în interesul bise­riceî se consideră de unii tesaurti de mare preţu, şi ca con- diţiune de vieţă a bisericeî, recun6 sce orî-cine şi necesitatea ca nu numaî studiele bisericescî, şi ci înveţăturile cualifică- reî pregătitore, carea se face în scolele medie să se propună în limba naţionalităţel.

Dintr’acestea se vede, că pre când la alte popore şi na­ţiuni limba naţională este de preţil mare numai în intere­sul poporului şi a naţiuneî ca atare; la noi ea este de me­mento forte mare şi în interesul bisericeî.

Decî dacă poporele şi naţiunile cele mal culte — precum în patria nostră dulce, maghiarii — tributQ aduc torte marc

244 REPRESEN TAŢIU N E A

naţionalităţeî a cărei spresiune de frunte e ensăşî limba ’î sânţescti mal mulţii şi sacrifică t0 te, şi se afirmă, că tote aceste suntii în ordine şi la locul sfcti: pote-se imputa altora ? dacă şi densele, de şi nu stati pe aceia tr^ptă de cultură ’şi preţuiescti şi iubescii naţionalitatea, şi nu suntCi aplecate a se despărţi de către ea; ci suntii gata şi ensăşî limba, spre- siunea el a o urmări cu atenţiune viuă totii-de-una şi pre totii locul, unde, şi cândti e vorba de ea, a o îmbrăţoşa, şi la casti când s ar despreţul, sati chiar s’ar pune în periclu, a o scuti pre calea sa cu tote mijlocele legale şi a o apgra.

într adeverii se pare, că în dilele n6 stre pre terenul na­ţionalităţilor numaî aşa se pote preveni orî-ce amărăciune a spiritelor, numaî aşa se pote linişti atenţiunea publică ja- luză, numaî aşa se p0 te întări armonia bine-cuventateî con­vieţuiri pacifice, carea este cea mal ferbinte dorinţă a nos­tră a tuturor, armonia coherenţeî şi a lucrării dacă pre tere­nul acela dreptatea umblă mână în mâuă cu ecuitatea şi justiţia distributivă cu adeyerata amore a deapropeluî, dupg care dacă se dă fie-căruî, ce este al sSti, şi nici unul nu e scurtatd întru aceea ce i se cuvine şi în puterea dreptului naturalii; ângerul păceî de sigurii petrece între denşiî, şi întăresce concordia neconturbată, câria nu numaî ’î dă sta- toria neschimbată, d^ră ’şl asigureză pentru tote timpurile.

Decî dupS cele dise fiind chiar împregiurarea, că proiec­tul din cestiune adoptedă principii, şi pune în prospectii disposiţiunl de acele, care nu potii fi aduse în consonanţă nici cu interesele bine înţelese ale instituţiuneî, nici cu drepta­tea şi conveninţa, nici cu justiţia distributivă , consistoriul archidiecesan sub-scristi cu onore aşterne acea cerere către prea onorata Casă representativă regnicolară, ca să bine- voiască a delătura proiectul din cestiune şi a refusă per­tractarea meritore a luî. Intre altele pe lângă o salutare pa­triotică rgmânem.

Din şedinţa consistoriulul archidiecesan gr. or. ţinută la Blaj, în 3 Fevruarie 1 8 8 2 .

Dr. loan Yancea m. p. Simeon Pop MateiU m. p.

Inveţăm entul secundara în Tra n s ilva n ia

Am reprodusă amândoue protestele celor douî Metropoliţl români aî Ardeiului în contra proiectului de lege al d-lul Trefort. Părerea Românilor de peste munţi în privirea valo­rii acestor done documente e împărţită, şi Gazeta Transilva­niei unii organu f<5rte bine scrisă preferă protestul capitolului din Blaj, căci acesta nu recundsce statului ungnresctl nici măcar dreptul de supraveghiare asupra învăţământului se­cundar, necum o altă înrîurire. In adevSru, capitolul bisericeî române se ’ntemeiază aci pe unii drepţii câştigată de Bise­rica catolică din Transilvania, care, în vederea mulţime! de confesiuni religi<5se ce desparte populaţiunea acestei ţerî, nu p<5te să recundscă unu dreptu de supraveghiare al statului asupra consciinţel 0menilor şi-a manifestărel celei mal intime acestei consciinţe, limba şi educaţia primară şi secundară.

In univertăţl şi în învăţământul superior în genere, Statul e liberă de a da cetăţenilor cunoscinţele technice cari să-I facă utili activităţei sale administrative; asupra sc<51e! pri­mare şi secundare însă, a căror menire e nou€ din dece părţi educativă, neavând în vedere sciinţele de cât, întru câtii ser- vescu la educaţiimea morală a tinerime! şi la disciplinarea spiritului ei, Biserica, care asemenea e în esenţa ei o institu­ţie educativă, nu îngădue supraveghiarea putere! lumesc! in afaceri cari privescii consciinţa copilului, precum şi aceea a părinţilor luî, şi în fine consciinţa chiar a rasei sau naţiona­lităţii, care constitue pe credincioşii acele! Biserici. Prin drept divinii eclesia catolică recun6sce Cor<5ne! prerogative de pa- tronare asupra sc0lei ei, şi aci Cor6na nu e luată în senusl abstractă al uneî autorităţi publice, ci în ccl concretă al mo-

246 i m v î ţ X m e n t u l s e t u n d a r î n t r a n s i l v a n i a

narhuluî din mila luî Dumnezeii, a dinastiei ereditare din mila luî Dumnezeii. Acestea par a fi abstracţiuni, dar în viaţa publică simţii realităţi. Capitolul din Blaj nu recundsce, aşa dar, statului ungurescii dreptul de supraveghiare şi nu’l re- cun<5sce cu buntl cuvânttt întemeiatti pe tratate făcute direct între monarhii şi Biserica catolică, ale cărei drepturi se res- frangu şi asupra Bisericeî române apusene. Acostă admira­bilă idee se ’ntemeiază pe libertatea primordială a consciinţeî omeneşti. Statul p<5te fi orî-care, trebuinţele sale potii fi câtii de oner<5se, starea sa de cultură, predominarea timporară a cutăror orî cutăror instincte potu fi la ordinea <Jileî, cu con- sciinţa t<5te acestea nu au a împărţi nimicu, consciinţa şi ma­nifestările eî imediate în limbă şi educaţiune rSmânii libere de tendinţele timporare, şi adese-orî stricăcidse ale instituţiei lu­meşti a statului; e ordinea morală a nature! omeneşti pusă deasupra ordineî adesea pur mechanice şi brute a statului, e fiziograţia adică domnia necesităţilor morale ale nature! omeneşti ca atare, pusă de-asupra anthropocraţieî, de-asupra instinctelor de dominaţiime şi de usurpare a epocilor statului timporar.

Ceea ce ni se pare clarii e că fostul capii al Bisericeî ro­mâne a apusului, baronul Şaguna, a admişii şi a făcuţii să se t r t e în „Statul organicii", aprobaţii de Maiestatea Sa, acelaşi principiu salutarii menitu a neutralisa omnipotenţa statului în afaceri de consciinţă, de limbă şi de creştere. Se ’nţelege că drepturile pe care le are monarchul şi dinastia, rSmânii neatinse prin acostă manieră de-a vedea. In adevSrii art. 1 al „Statului organicii44, dice următdrele :

„In Biserica greco-orthodoxă română din Ungaria şi Transilvania, „ca Biserică autonomă, dupe dreptul ex canonicii garantatu, şi prin „art. de lege IX din anul 1868— p re lângă susţinerea în intregritate „a dreptului de supremii insprecţiune a l M aiestăţet Sale, îşi reguleza, ădministreză şi conduce independenţii afacerile sale bisericesci, şcolare „şi fiindaţionale în t6te părţile şi factorii eî constitutivi, dupe forma „representabVă... “

Va să (Jică şi dup6 concepţia „Statului organic “ dreptul de supremă supraveghiare e al Maieetăţeî sale, nu al statulu!

IM V gŢĂ M EN TU L SECUNDAR ÎN TRA N SIi.V A N IA 2 4 7

unguresc. In spiritul acestui articol ar fi că Maiestatea Sa . n’ar putea deslega, propriu vorbindti, nicî pe unii Ministru calvin, nicî pe representantul unuî Stată c e p ro clam ă că nu are n ic î o confesie, cu supraveghiarea unor consciinţe ome­neşti pe care ateul, ireligiosul sau eterodoxul nu e în stare să le ρήοέρΓι. De aceea ni se pare că Gazeta Transilvaniei are dreptate preferâudil representaţiunea capitolului din Blaj, celei făcute de Metropolitul din Sibiitl. Biserica şi naţionalita­tea nu suntii servit<5re ale statului, ci membre egal îndreptă­ţite ale lu î; nu statul e făcută să le pue la cale pe ele ca pe nişte resorturi mdrte ale uneî maşine, ci ele suntu organele vii, „născute, iar nu făcute“ carî au să determineze dup6

natura lor proprie espresiunea sumară a statului. Nu ele ati a ţine s£mă de Stătu, care ar trebui să fie o resultantă a lor, ci statul are să ţină s£mă de voinţa şi de natura lor.

Aflăm în dealtmintrelea, în Presse din Viena, unii articol ale căruia date, simtă conforme cu aceste vederi şi pe cari le reproducem :

Iată o cestrane, dice Presse, care nu pote nicî trăi nici muri. De 10 ani i s’a supusa legislaţiunil în cinci rânduri, tot-d’a-uua sub o formă modificată, şi pururea a fostu pusă ad acta fără respunsu. Votul ne­gativii al comisiei Camerei datu acum c&te-va $ile, se’ntemeiază nu­mai pe raţiuni formale : esenţa cestiunei rămâne ne-atinsă prin acel votu, deci şi acum fără soluţiune.

De unde vina dificultăţile cari se opună ori-cărei încercări de re­forme şi carî nu suntu de învinsu ? Dupe insuccesul celor din urmă tratări în comisie se vorbesce acum mal mulţii de câtii ori-când des­pre unu conflictu între Stătu şi Biserică, despre unu Cidturkampf care s’ar fi ivindu şi altele asemenea. Dar vorbe de felul acesta nu ne păru bine alese, ele nu acoperii realitatea. E adeveratu că resistenţa în con­tra proiectului pomesce de la confesiuni. Dar elementul religioşii nu are a face mal nimicii cu objecţiunile şi protestele, ridicate de ele sau cel puţinii nu elementul religioşii e singurul care e determinata. Cu­vintele determinate din objecţiunl şi proteste atingă interese mal mult politece, naţionale şi de cultură, pe cari confesiunile le aperă şi pe cari le veda primejduite prin proiecta.

Dar prin ce 6re acestu „Non possumusa al lor câştigă o greutate atâta de mare în câta legislaţiunea se opinteşte în zadar cu ea ca cu piatra lui Sisif ? Confesiunile vorbescii în cualitatea lor de susţiitore de sc0le şi cu autoritatea unul factor, care pretinde cu drept cuventa

IM V fîfA M E N T U L SE CU N D AR ÎM T R A N SIL V A N IA

unti votă egal îndreptăţită şi de egală greu tate cu a cel a l rcpresentaUl0v interesul statului. Protestanţii din Ungaria şi din Transilvania se refera, la nisce drepturi cari le-au acordată, pe terenul instrucţiei o autono­mie atâtă de complectă, în câtu din principiu e esclusă orî-ce ingerinţă a sta tuliţi, care ar atinge esenţa intrucţiunel, în câtu statul cată să se multumescă cu concesiunile p e ca r î con f e s iele le-ar f a c e de bună-voie. Ig. vorul dreptului lor nu este însă o lege care le-ar fi da tă privilegii în. tinse şi care ar putea fi înlăturată prin o a ltă lege, ci unu tratata de drepţii publică, la a cărui stabilire protestanţii au participată ca com- paciscenţi, tratată pentru care legea nu e de câtu o sim plă formulă. Pe o bază analogă e statul catolică : representaţiunea oficială a catolici­lor din Transilvania, Biserica română a apusului şi Biserica română a răsăritului. Catolicii din Ungaria, nu num ai că recunoscu pretenţiunile celor-l’alte confesiuni pe cari ele le rădică în tem eiul autonomiei lor dar ceru şi pentru sine acelaşi gradă de autonomie şi aceeaşi libertate de mişcare, de şi sub unu altă titlu de dreptu. Influenţa p e care o con­cedii statului asupra scolelor lor, e t o deducti nu din suveranitatea sta­tului, c i din dreptul de patronată a l coronei ţ i numai ca emanaţiune al acestui drepţii de patronare §i numaî în înţelesul lu î e î admită o in­fluenţă.

Aceia carî, provocându-se la autonomia confesiunilor, garantată prin legi, protesteză în contra proiectului privitor la sc0lele secundare, nu vorbescu numai în numele unui drep tă pe care legislaţiunea Par putea ignora, saă înlătura, ci represintă o putere de care legislaţiunea cată să ţie s6mă. Dindărătul capilor m ireni al protestanţilor din Un­garia, baron Vay şi baron Radvansky, dindărătul episcopului Deutsch a £vangelicilor de confesie de Augsburg din Transilvania, dindărătul celor doi Metropoliţl români, Rama şi Vancea, dintărătu l episcopului catolic, care a vorbită prin gura cardinalului H aynald, sta totalitatea comunităţilor religiose, stau milione, stă, daca nu totalitatea, de sigură majoritatea precump biitore a populaţiunilor. F a ţă c’un asemenea ad­versară, trebue să se chibzuiaecă cine-va de doue ori ca sine ensuşi, până a începe o acţiune pe baza formulei abstracte a antagonismului dintre stată şi Biserică. Ceea ce se numesce aci Biserică, este societa­tea constitutivă a statului ensuşi, care prin resistenţă nu voesce să păstreze numai unu interesă bisericescă, ci şi unul lumescu, şi în faţa unul asemenea factor, representaţiunea oficială a statului are o poziţie grea.

E adeverată că nici confesiunile nu" sunt de p ăre re în privirea nou­lui proiectă j unele ’I jlicu inadmisibil, altele se m ulţum escă prin a cere modificaţiunî mai multă ori m al pu ţină esen ţia le ; în principii ele divergeză în împotrivirea lor, în contra proiectului şi t6te repre-

' ______« i n U i i n t u r o u r . ι . · ι ι · > ι Λ · ι 1 ο γ ο __________ r ■ · ■ ____________ ’_________________ __________________I_________________ I_________________I_________________

IMVgŢAMENTUL SECUNDAR ÎN TLANSILVANIA

Dar în una, în negaţiune, t6te sânta de o părere ţi de aceea înţele- gemu de ce legislajiunea preferă a lăsa neresolvatu acestu nodii pe care nu’l p6te tăia c'o lovitură. Imperativul categoric0 care trece peste cadavrele drepturilor positive, este un acta de absolutism şi din­tre tote formele acestuia, absolutismul parlamentarii e de sigurii cel mal respinggtor şi mal neplăcuţii.

De-aci nedumerirea care domnesce în sferele parlamentare de la respingerea proiectului încoce. Resunetul pe care l’ar afla plângerile confesiunilor ar veni în adevăr din sterile confesiunilor; dar daca t6te ar fi jignite în drepturile şi păgubite în interesele lor, resunetul ar veni din ţera întregii. De acolo apoi opiniile contra icetore despre ceea ce trebue a se face s'ati despre ceea ce guvernul are de gândii. Unii socoteşcu că guvernul va retrage proiectul, pentru a aduce la t6mnă altul, sail că unQ. timpii 0re-care nu se va folosi, în privirea nece­sităţilor celor mal urgente, pe calea ordinaţiunilor, ceea ce pare a fi în planul lui Trefort; alţii credu că guvernul va trata în parte cu fie­care din cel ce se opunu pentru a câştiga măcar o parte dintre el în favorul proiectului; alţii că adunarea va respinge proiectul comisiunil şi va alege o altă comisiune: alţii, în fine, ceru ca minoritatea comisiei să dea un vota separata pe care guvenul să’l sprijine; din tote indi­caţiile re sultă, că nimeni nu crede seriosa că s’ar găsi o majoritate respectabilă pentru o procedare eroică care să impue confesiunilor proiectul. Să simte că majoritatea parlamentului riar mat f i indentică cu majoritatea ţfiret.

(Timpul.)

S. Thasci Caecili Cyprianide doininica oratione

(Opera omnia, vol. I ex recensione Hartelii. Vindobonea 1868).

TRADUCŢIUNE DE G. MARINESCU, DIN CL. VH SEMIN ARIALĂ.

Preceptele evangelice, prea iubiţii mei fraţi, sunt pentru noi nisce doctrine divine, temeliî sigure spre edificarea în speranţă, susţiitorf pentru întărirea cre­dinţei, alimente pentru înduioşarea inimei, cârmă ce ne p(5te duce pe calea cea bună, ajut<5re pentru că- pătarea mântuire!, cu care dacă chreştiniî ’şî vor in­strui sufletele lor cele mlădi<5se, eî vor merge în îm­părăţia luî Dumnezeii.

Multe, în adeverii sunt acelea pe care le-a insuflaţii, Dumnedeii proorocilor s£i şi pe care aceştia le-a pro­povăduiţii ; dar cu câtii suntii maî superi<5re acestea pe care fiul seu le vorbeşte, şi fiul luî Dumnedeii con­firmă cele vorbite de profeţî; nu mărturisesce că aceia aii preparaţii calea luî, ci el însu-şî a veniţii, ca să ne descopere şi să ne arate calea prin care noi, cari eram nebăgătorî de s6mă şi orbî, fiind d’acum luminaţi prin graţia divină, să păşimii pe acostă cale sub îndreptarea şi conducerea luî Dumnezeii.

Fiiul luî Dumnezeii, pe lângă cele-l’alte admoni­ţiuni mântuit<5re şi instrucţiuni divine, prin care a îngrijitii de poporul s6 ii, ne-a aretatii şi modul cum să ne rugămii şi aceia ce să ceremii.

S. THASCI C. CYPRANI

Şi el care ne conservă viaţa ne-a învăţaţii să ne şi rugămii, şi chiar cu acea bună-voinţă cu care a socotiţii de cuviinţă să ne dea şi cele-l’alte, pentru ca noî adresându-ne către părintele cu acea rugă­ciune pe care ne-a desemnat’o atuncî, să fimti maî uşorii ascultaţî. încă maî dinainte prezisese fiul, câ are să vie timpul, când cei ce rogti pe Dumnedeii sal ad<5re în spirită şi cu adevărul, şi a împliniţii aceia ce a făgăduită maî dinainte, căci noî care ne pricepemu, fie prin sânţirea luî sau chiar prin tradi- ţiune, ca să adorămu pe Dumnezeu în spiritu şi cu adevărul, ast-fel să’l adorămii. Căci care rugăciune p6te fi de unii caracterti spiritual dacă nu aceea pe care Christ ne-a dat’o şi care ne-a trimisă şi pe St. Spirit, şi ce rugăciune p6te fi adevărată, înaintea pă­rintelui, dacă nu aceea pe care fiul seu a pronunţa- t’o şi care fiu este însuşî adevărul eşită din gura luî ? Şi dacă cine-va se va ruga alt-fel de câtă cum a în­văţată nu numaî că este o faptă fără cunoştinţă dar chiar ună păcată, căcî însuşi fiul a <Jisă : „Voi dis­preţuiţi porunca; pentru ca să întăriţî traduţiunea v6stră. “

Aşa dar, prea iubiţii meî fraţi, să ne rugâmă ast­fel după cum Dumnezeu ne-a învăţată. Plăcuta şi obişnuita n<5stră rugăciune este aceea prin care noî rugămăpe Dumnecjeă în favdrea ndstră şi de a înălţa rugăciunea dată de Christ la urechile luî Dumne­zeu să recun<5scă în rugăciunea n<5stră cuvintele fiu­lui săă, ca aeela care locueşte în noî şi sânul nostru să fie şi în glasul nostru, şi fiind-că avem lângă pă­rintele ca apărător pe ensuşî fiul, de aceea noî păcă­toşii, când ne rugămă pentru faptele n<5stre‘ cele rele.

2 5 2 S . THASCI C. CYPRIAN !

s’aducemti înainte cuvintele apărătorului nostru. Fiind-că să zice : „Şi orî-cevom cere de la părintele în numele luî ne va da nouă". Prin urmare, cu câtii maî uşorii vomii dobândi aceea ce ceremti în numele luî Christ, dacă noî vom face cererea ndstră ânsăşî rugăciunea luî ?

Inse vorbirea spirituală şi cererea celor ce se* rogu să fie făcută cu regulă, cu linişte şi ruşine. Să ne gân- dirnu că stămii înaintea luî Dumnezeii. Să inspirăm plăcere fiinţei divine prin ţinuta corpuluî şi tonul vo- ceî. Căci dacă omul fară ruşine s’a deprinşii să’sî facă rugăciunea cu sgomotă mare, este cuviincioşii ca cel moderaţii să roge pe Dumnezeii cu modestie. Afară de acestea, Domnul ne-a învăţaţii ca să ne ru- gămii în locuri depărtate şi retrase de la sgomotnl mulţimeî, chiar în camera de culcare, fiind-că este conformii cu spiritul religiuneî n<5stre, ca să ştimii că Dumnezeii este în totii locul, că el ne vede şi aude pe toţi şi strebate cu plenitudinea măreţieî sale t<5te cele ascunse şi necunoscute, dupe cum este scrisu : „Eu suntii Dumnedeu de apr(5pe şi nu Dumnezeii de de­parte. Dacă cine-va s’a ascunsă în locurile necunos­cute, <5re nu’l vedă eu. pe el ? Nu umplu eti cerul şi pământul ?u Şi în alţii locii dice : „In totii locul ochii Domnului cerceteză pe ceî bnnî şi pe ceî reî. “ Cândă ne adunămii cu fraţiî noştri în acelaşă locu şi adu­cem sacrificii divine cu preotul lu î Dumnezeu, să cu­vine să stămii cu respectă şi în linişte, să nu scdtern rugăciunile n<5stre fară ordine şi cu unu. tonii necu- viinciosă, fiindă că Dumnezeu nu ascultă vocea n<5s- tră dar sentimentele ce avemă, şi aceluia care pe' trunde cugetările camerelor nu trebue să i se atragă

S . TASCI C. CYPRIANI 253

atenţiunea prin strigăte după cum Domnul a cjisu : „Ce cugetaţi deşertăciuni în inimele v<5stre ?“ Şi în locti : „Să cunoscă t6te bisericile că eu suntii cerce­tătorul inimeî şi al rărunchilor."

Ana în prima carte a Regilor a observaţii şi pă­ţiţii acesta, conservând caracterul bisericeî. Ea ruga pe Dumnedeii în inima eî nu într unti modti sgomo- tosti dar tăcutti şi cu moderaţiune. Adresa luî Dum­nezeii o rugăciune făcută în ascunsti dar credinţa eî era evidentă, vorbia nu cu vocea dar cu inima, pen­tru că Domnul o aucjea ast-fel, şi a dobândiţii cu fa­cilitate aceia ce a ceruţii, fiind-că a ceruţii cu cre­dinţă. Şi Sânta Scriptură atesta ceea ce a cjisti : „Vor­bia în inima sa şi bubele se mişcati, vocea el însă nu s’au Lia, şi Dumnezeii a audit’o. “ Şi în psalmi aceiaşi se <Jice : „Rugaţi-vă în inimele v<5stre şi mucenici- ţi-vă în aşternuturi. “ St. Spirit aceleiaşi ne instrueşte prin profetul Ieremiea care dice : „D<5mne în minte trebue să te adore pe tine“.

Eî bine, iubiţii mei fraţi, noî carî adorăm pe Dum­nezeii e folositorii să ştimii în ce modti s’a rugatu vameşul şi fariseul în templu. Acela nu îndrăsnea să înalţe ochiî către certi nicî chiar să şî ridice mâinile cu neruşinare, ci bătându-şî peptul şi mărturind pi­catele ascunse pe care le făcuse, implora ajutorul luî Dumnezeu. ca să aibă milă dă el, pe cândti îns6

fariseul prefera să’şî laude faptele lu î; acela a foştii demnii ca să fie sanctificatti, care s’a rugaţii ast-fel în câtii nu ’şî-a basatu speranţa mântuire! în sigu­ranţa nevinovăţiei sale, pentru că niminea nu este inocent, ci a imploratti pe Dumnezeii mărturisindu-şl pecatele sale cu umilinţă şi acela care iartă pe ceî

S . T H ASC I C . CYPRIANT

umiliţi a au(Jitu pe acel care se ruga. Acestea Dom­nul le-a cjisii în evangelia sa : „Doi omeni se suiră în templu spre a se ruga, imul fariseu şi altul va­meşii. Fariseul stând, ast-fel se ruga : „Ddmne, eti ’ţî mârturisescu, pentru că nu suntu ca ceî-l’alţî omeni nedrepţi, răpitori, adulteri, precum este şi acestii vameşii. Ajunezii de doue ori pe săptămână, ce am daii (Jecimă“ Vameşulu însă sta în depărtare şi nici ochii nu’şl ridica către cerii, dar bătenduşl peptul (Jicea : „Dumnezeule fii îndurătorii mie păcă­tosului. Vă (Jicii vouă, că mal îndreptat s’a pogorâţii acesta a casă de câtii acelii fariseu, pentru că celii care să ridică să va umili, şi care se umileşte să va înălţa."

Iubiţii mei fraţi, noi care ne instruimu în învă­ţături divine, după ce am aflaţii în ce modii să facem rugăciunea, să cundştem prin învăţătura Dom­nului şi ce să cerem în rugăciunea n<5stră. Ast-fel, (Jice el, rugaţi-vă : „Tatăl nostru, carele eşti în ceruri sânţ^scă-se numele teii, vie împărăţia ta, fa- că-se voia ta în cerii şi pre pămentii, dă-ne pânea cea de tdte dilele, şi ne iartă datoriile n<5stre, pre­cum şi noi iertăm datoriile datornicilor noştri, şi nu ne lăsa să fim duşi în ispită, dar ne liber£(Jă.

înainte de t<5te propovăduitorul păcel şi capul înfrăţire! n’a voit ca rugăciunea n6 stră să se facă într’unii modii singuratecă şi particularii. Noi nu dicem : „Tatăl meii, care eşti în cerurl“, nici: „Dă’ml pânea cea din tdte filele", şi Domnul n’a ordonaţii ca fie-care să implore pe Dumnezeii ca să’l ierte datoriile ale sale numai, nici ca să se r<5ge să nu fie duşii în ispită şi să fie liberaţii de

S. THASCI C. CYPRIANI 255

cel rStt. Rugăciunea ndstră publică şi comună să fie şi cândii ne rugăm, nu pentru unul numai să facem acesta, dar pentru tot poporul, pentru că tot poporul un singur totii formămu. Dumnezeul păceî şi conducă­torul unireî ,care ne-a recomandată înfrăţirea, ast-fel a voită ca uuul să se r<5ge pentru toţi, în acelaşi chipă în care şi el a purtată pre toţi întru sine. In ast-fel de modii s ’au rugată ceî trei tineri închişi în trunii coptoră cu focă. Rugăciunea lor eşea ca dintr’o singură gură şi sufletele lor erati animate de acelaşi sentimentti. Scriptura şi prin faptul acela că ne arată în ce modii s’au rugată, ne dă esemplu pe care noi trebue să’l imităm pentru ca să putem fi ast-fel.

Atunci < ice : „câte-şî trei cântaă şi rugăciunea lor eşia ca ditr’o singură gură şi bine-cuventau pe Dumnezeu. Eî vorbeaă ca cu o singură gură, şi Christ nu ’î înveţase ca să se r<5ge“. Şi pentru aceia rugăciunea lor a fostă ascultată şi a obţinutii aceia ce au cerută, fiind că considera demnă acestă ru­găciune pacifică, simplă şi spirituală. Totu ast-fel aflăm că s’aă rugată apostolii cu discipuliî lor după înălţarea Domnului la cer, căcî Sânta Scriptură cjice :„ Toţî se rugaă într’ună deplină acordă împreună cu femeile şi Maria care fusese muma luî Christ şi cu fraţii luî. Eî stăruiaă în rugăciunea lor avendti toţi aceleiaşi sentimente de adoraţiune şi mărturindu-şî cererile lor ca cu o singură inimă, pentra-că Dum­nezeu care face să locuiască în aceiaşî casă toţî ceî ce staă în deplină armonie, nu primesce în divina şi veşnica sa locuinţă, de câtă numai pe aceea cari să r<5gă ca cu singurii sufletă4*.

2 5 6 S . TH ASCI C. CYPRTANI

Câtii de frum<5se, iubiţiî meî fraţi, suntii sacra­mentele rugăciuni duminicale, câtii de multe şi câtii de marî, pe scurţii, într’o vorbire limitată dar f<5rte bogată în virtute sufleţescă ast-fel în câtii nimicii să nu rămâe din ceea-ce să rap<5rtă la trebuinţa ndstră, care să nu să coprincjă în acestii compediii al doc­trinei cereşti ! Ast-fel (jtice elii, rugaţi-v6 : „Tatăl nostru, carele eşti în ceruri“ Omul noii, renăscuţii şi restituitii Dumnezeului seu prin graţia lui, dice în acestă rugăciune în primul locii : „Tată" fiind-că a începută deja a fi fiii. El a veniţii la sine, dice, şi ai săi nu Iau primită. Şi ori câţi l ’a primită pe el, le-a dată dreptul ca să fie fii ai lui Dumnedeă, cari credă în numele lui. Deci acela care a crezută în numele lu i şi a devenită fiă a lui Dumnedeă, de acolo tre­bue să încapă, ca şi să mulţămescă şi să se mărtu­rie scă că este fiă al lu i Dunmedeu şi cândă mărtu- risesce că părintele seu, DumneZeă este în ceruri, printr acesta mărturiseşce că dnesul a renunţată pe pămentii la părintele seu cel după corpă a recu­noscută de părinte numai pe acela care este în ce­ruri şi a începutti s ă i aibă, ast-fel după cum e scrisă : „Aceia care dicu părintelui şi mumi : nu te cunoscu, şi nu cunoscă pe fii tei, aceştia pă- Ziră preceptele tale şi conservară aşedămentul tSu. “ şi ast-fel Domnul ne-a învăţată ca să nu numimii părinte pe cel după pămentii, pentru că unul sin­gurii este părintele nostru şi acesta este în ceruri.

(Va urma).

ANUL VI. BUCURESCI, ΜΑΐϋ 1882 No. 5.

BISERICA ORJURNALU PERIOD]CU ECLESIA.SjrC0

A P A R E O D A T A P E I L T J I S T A

„Predrtîă cuvântulα ·11. Tim. IV'. ύ: J

Misteriul Mir-ungerei (1)Legătura cu Misteriul Botezului; locul misteriulut M ir -u n - gereX în ordinea celor-l-alte ; ideia despre acestii misteriii f i numirea lu î; instituirea luî D ivină; deosebirea acestui misteriii de Botezii; Cui aparţine dreptul de a săverşi miste­riul Mir-ungereX, asupi'a cu i pi când trebue a f i săvârşită.

Partea v8$ută a misteriulut Mir-ungereî.

Prin Botezu noî ne nascem în viaţa spirituala, şi curăţiţi de totii păcatul, îndreptaţi şi sânţiţi, intram în charica împărăţie a luî Christos. Dar precum în viaţa fisica omul, îndată ce se arata în hune, are ne­cesitate de aerti, lumină şi alte mijldce şi ajutore exteri(5re, pentru a’şî susţinea fiinţa, şi treptatu a se întări şi cresce: aşa şi în viaţa spirituală, îndata ce omul se nasce de sus, are necesitate de puterile charice ale Sântului Spiritu, care să î servescă şi de aeru spiri­tual, şi de lumină, şi de mijloce care potu nu numai sa î susţină viaţa, ci şi treptatîi să se întârescâ 111 ea şv să cr^scă. Acestea suntii Dumnedeestilc puteri ce

j t) NB. Misterul Mir-ungerel să edă dupe Macarie Episcopul <1*· Vinitu, părenduni-se a ti mal desvoliatu, eu tote eă s’a oinisii m-· < arc puncte care amplificau prea multu obiectul.

M ISTE R IU L MIR-UNGEREÎ

se dau sp r e v ia ţă f i ev s ev ie (2 , Petr. I, 3), prin Mişte- riul Mir-ungereî, fie-căruî renăscuţii prin botezti. Pen­tru acesta Biserica orthodoxă pâstreză din antieitate regula de a preda acestii Misteriă imediată dupe bo­tezti, şi încă în legătură cu botezul (1 ), aşa că Mir- ungerea în ordinea celor-l-alte misteriî bisericescî, cum ele să săverşescă, ocupă locul al douilea.

Mir-ungerea este unti misteriă prin care se dă ce­lui botezată Sântul Spiritti; sau maî bine (Jicendu. prin el să comunică creşcinuluî, când i se ungă păr­ţile corpului cu Sântul Miră, împreună cu pronun­ţarea cuvintelor : „P ecetea Darului, Sântu lu i Sp irit11, puterile charice, necesare pentru întărirea şi cresce- rea luî în viaţa Spirituală.

Conform acestei esenţiale însemnătăţi a acestui misteriă, Mir-ungerea a fostă numită din antieitate cu diferite numiri, prin care se exprima saă partea exterioră, saă lucrarea interioră asupra omului, saă şi una şi alta împreună.

In prima însemnătate se numea câte-o-dată pu ­n e r e d e mână : pentru că la începută s’a săverşită de Apostoli prin punerea mânilor asupra celor bote­zaţi (Act. VIII, 14—16); iară maî adesea-orî se nu­mea u n g er e (2), u n g er e m is ter iisă (3), m isteriu l unge- r e i (4) u n g er ea m ântu irei (5) : pentru că încă din timpul Apostolilor a începută a se severşi acestă misteriă prin ungerea celor botezaţi cu Miră sânţitu.

(1) Tertulian. De Bapt. C. VII, VIII.(2) Terţul, de Bapt. C. VII.(3) Euseb. ist. in XXV, 7.(4) Sacram. Hrism. Aug. contr. lib. petil. 11, 104(5) L e o n . M. Serm. XXIV, 6.

MISTER1UL MLR-lTN7CEREÎ

In adoua însemnătate s’a numiţii daru l sp iritu lu i (1), M isteriul sp iritu lu i (2 ), Simbolul sp iritu lu i 03), 'întă­rire (4), săvârşire (5) : pentru că cum unică darurile Sântului Spiritii, care ne întărescu şi ne desăverşescii în viaţa spirituală. In ultima însemnătate să mu ne.sec sigiliu sati p e c e t e (6), s ig iliu l Domnului (7 ), s ig iliu sp ir i­tual (8 ), s ig iliu l vieţeî etern e (9): pentru că cu unge­rea părţilor corpului cuMir-sânţitu, să sigileză de-o- dată cu untul bu cu riei (psal. 44. 8 ), adică cu Sântul Spiritii, şi tote puterile sufletului omului.

Deşi Mir-ungerea, încă din anticitate să săverşesce în Biserica orthodoxă în legătură cu Botezul, adică ime­diaţii după elti : totuşi Ea este unii misteriii instituit de Dumnezeii, deosebiţii de Botezii. Li acesta ne- încredinţăm precum din Sânta Scriptură, aşa şi din tradiţie.

1) Istoria Evangelică ne arată că Iisus Christos a avută intenţiunea şi a făgăduiţii a da credincioşilor Sântul Spiritii. „In cjioa cea de p r e urmă, cea mare a praznicului — (Jice Sântul Iaon Evangelistul, — a stătu tu Iisus, ş i a str iga tă , (ficendu: de in se teză cin e-va , să v ie la mine ş i să bea. Cela c e cred e întru m ine, p r e ­cum a (fisă Scriptura, rîurî de apă v ie vo r cu r g e din

(1) II τοό πνεόμ,αιος δοσος, Isid. Pelus. lib. 1, epist. 450.(2) Sacramentul» spiritus, Tertulian de prseecr. Hacret. c. XXXV;

Ilar. in Math, coment. c. IV. n. 27.(â) Ciril Ieruaal. inveţ. 111, despre misterii, η. 1.(4) Βξοχίωσις, constit. Apostol. III, 17. Coriirmaţio, Ambrosiii, de

init. c. V II; Leon M. epist. ad Nicet. c. VII.(6) Το τέλειον, Cliin. Alex. Παιδάγ. 1, 6. Peri'ectio, Ambroe. de Sa-

erem. III. 2. Consumatio, Ciprian epist. ad jubaian. LXX1U.(6) Σφραγίς, Clim. Alex. Strom. II, 3.(7) Signaculum Domiuicum, Ciprian, epist. ad jubaiau LXX111.(8) Signaculum spirituale, Ambroa. de Saeram. Ill , 2, n. 1 ; VI,

I 2, n. 8.(9) Signaculum vite aeternm. Leon. M. Serm. XXI V. 6.

2 6 0 MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

pân tecele Iul. Ia r a cestea a (fisitpen tru sp iritu l, p e care era să Ί ia c e i c e cred it întru d en su l; că în că nu era SpiritU Sânţii, că lisu s în că nu se p roslă v ise (Ιόη. VII. 37—89). Aicî cuventul, fără îndoială, este despre ast-fel pe darurî ale Sântului Spiritu, date de lisus Christos, care în genere suntu necesare tuturor cre­dincioşilor, iaru nu despre darurile extraordinare, care se comunică numaî unora dintre credincioşî pentru nisce scopuri deosebite (1 Cor. XII, 29 etc.), de şi nu se aminteşce prin ce mijlocii vedutii vor fi predate tuturor credincioşilor aceste darurî.

2 ) Cartea Faptelor apostolice ne arată că Aposto­lii, îndată ce lisus Christos s’a glorificaţii, în adever aii şi pogorâţii asupra celor ce credeaţi în El Sântul Spiritu, prin punerea mânilor. Impregiurarea a foştii ast-fel: „Α ιιψηάϋ Apostolii c e l din Ierusalim , cum vă a p rim ita Samaria cuven tu l Iul Dumnedeii, aii trimis că tre den§Ct p e P etru f i p e lo a n ; ca r e pogorându-se, s a i l ru ga tă p en tru e l ca să ia Spiritu Sânţii. Pentru că în că nidi p r e s te unu l din tre e l nu să p ogo râ se , c i botezaţi erau în tru num ele Domnului lisu s . Atunci pun ea m ânile p r e s te e l f i luaU Spiritu Sânţiiu (Act. V in . 14—17).

Din acestea este evidenţii : a) că Apostolii aii pre­daţii Sântul Spiritii credincioşilor nu prin Botezii, în care el numai s’aii renăscut, ci prin punerea mânilor asupra celor botezaţi; b) că prin acestă punere de mâni Apostolii aii predaţii credincioşilor, nu darurile extraordinare comunicate numai unora, ci darurile Sântului Spiritii necesare tuturor celor ce aii primiţii Botezul; c) că acostă punere de mâni unită cu ru­găciunea către Dumnedeii pentru pogorârea Sân tu-

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

luî Spiritii asupra celor botezaţi, a compusu o deosebită misteriisă lucrare, deosebită de a Botezului; şi în fine d), că acestu. misteriti deosebiţii de al Botezului, este instituire Divină : pentru că Apostolii în t<5te cuvin­tele şi lucrările lor din timpul răspândire! înveţătu- reî evangelice erau inspiraţi de Sântul Spiritii, care î învăţa totii adevărul, şi le aducea aminte txjte cele ce le-a poruncită lor Domnul Iisus (Ion XIV,26; XVI, 13). Asemenea cetim şi la Sântul Apostol Pavel care a disu unora din discipulil Iul loan : „ lua- taţi Spirită Sântă dupe c e aţi credutU? Iar el aU cliş că ­tre d en su l: în că n ici de este Spirită Sân tu am audita.Şi a disU lo r : dar în c e ν ’aţi botezata t Iar el aU clisa : în botezul Iul loan . Ia r Panel a disu : loan a botezata cu Botezul penitenţei, clicendU poporu lu i să crexţă intru cela c e v in e după densul, adică întru Christos Iisus.Şi au^indU s’aU botezata întru numele Domnului Iisus. Şi punendu -sl Pavel mânele p reste eî, a venita Sântul Spiritu preste denşiîu (Act. XIX. 2—6).

3) In fine, ensuşl Sânţii Apostoli în epistolele lor care s’ati arătatii maî târziii de cătti cartea Faptelor apostolice, amintindii credincioşilor despre primirea darurilor Sântului Spirit, care Ί învaţă adevărurile cre­dinţei şii întăresce în evse vie, să esprimă că ei au primit aceste daruri anume prin ungere. „ Şi voi ungere aveţi de la c e l Sântă f i sciţi tote, a scrisu St. Apostol loan. Şi voi ungerea ca re aţi luată de la densul, întru voi rămâne, f i nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe pre voi cine-να, c i a ceia fl ungere vă învaţă p r e vo i tote, f i este adevărată f i nem incinâsă; f i precum vani mveţatu p re vo i, rămâneţi întru a ceeau (1 Ιόη 11. 20 şi 27).

Nu mal puţin şi Sântul Apostol Pavel dice: ce

M ISTERU L MIR-UNGEREÎ

n ea d e v e r e z ă p r e n o î (Βεβαίωνcare întăreşce), împreună cu vo t în tru Christos, ş i n e -a unsîi p r e n oî Dumne­zeii e s t e ; ca r e n e-a ş i s ig ila ţii p r e noii, ş i a datil ar­vuna sp ir itu lu i în in im ile n â s tr e (2 Cor. I, 2 1 şi 22).

Nu se pote dice, că Apostolii nu vorbesc aici cu preferinţă despre lucrarea interi<5ra a misteriului, prin care să dă Sântul Spiritii ; pe de-altă parte, este natural a cugeta, că pentru exprimarea acestei lucrări interiore, ei voind a fi înţeleşi de creştini, au întreb uinţatii cuvintele împrumutate de la lucrarea exteri(5ră cunoscută tuturor, care servesce de semnu vecl.utii a l celei d anteiii (1 ) ; pe lângă acestea nu putem a nu observa că, chiar Apostolii arată de-a- dreptul la acostă lucrare exterioră : Ş i vo i ca r e aţi p r im ita u n g e r e a . . . D umnezeii este ca r e n e -a unsU . . .ş i c a r e n e -a s i g i la t ă ..........— precum au şi explicatăambele aceste texte, dascălii antici a i Bisericeî (2). Dacă este aşa, urm^ză a conchide una din doue : seu Sânţii Apostoli dândii credincioşilor Sântul Spi­ritu prin punerea mânilor, au întrebuinţatii în ace­laşi timpii şi alţii semnu vedutii — un gerea , despre care n’a vorbiţii în cartea Faptelor apostolice, seii că (acea ce este încă mulţii mai probabil), săvârşindii la începută misteriul prin punerea mânelor, ensu-şî Sânţii Apostoli în curândti. au înlocuiţii acestii semnă ve<Jutii, dupe manuducerea Sântului Spiritu, prin o altă lucrare vedută sânţită, adică prin Mir-ungerea

(1) Aşa au procedatu Apostolii şi când vorbeau creştinilor despre lucrarea interioră a Botezului, adică au împrumutaţii pentru acesta expresiunl de la ierurgia exterioră a misteriuluT (1 Cor. VI, 11; Tini ΙΠ, 5 ; Confr. Efes. V, 26 ; Ebr. X , 22).

(2) Dion. Areop. ierarh. Bis. VII, 4 şi 5.

MISTERIUL MER-UNGELEÎ 2 6 3

celor botezaţi. Şi într’unu. casti şi în altul este evi­denţii că întrebuinţarea Mirului în acestii misteriii este de origină divină.

4) Sânţii Părinţi şi dascăli aî Bisericeî, nu lasă nicî cea maî mică îndoială despre acea, că misteriul Mir-ungereî este în adeverii de origină divină.

Părinţii ce au. trăita în cele d’ânteia trei secule ne probeclă acestea. Aşa,

S. Dionisie Areopagistul, expunendii sânţita lu­crare a misteriului Euharistiei să exprimă : „este f i altă sânţită lu crare c e are a cea fi pu tere (ca a Euha­ristiei), p e ca r e învăţătorii noştril (Apostolii) o nu- m esce m isteriul M irului“ (1), şi dupe aceea desvoltă pe larg& cum se săverşeşce ensuşi sânţirea Mirului; cum se aplică Mir-ungerea asupra celor botezaţi; ce lucrare are asupra lor, şi mai la urmă observă : „acostă d esăverfitâre un gere cu Miră să ap lică a supra ce lo r c e s a u învrednicită de p r ea Sântul M isteriii a l ren a scer e lu (2), adică al Botezului.

S. Theofil a l Antiochiei, scrie : „Numele Christos însemnâdă misii, nume cuviincioşii, p lă cu tă f i ca r e numerită de locii r id icu lisa r e ......... Noi p en tru a ce ean e numim e r estini, că ci n e ungem ă cu Dum nedeescul E - leău (3).

La Tertulian, citimti : „esindti d in scă ldă ture, noi după vechiul u să ne ungem ă cu u n ge r e b in e-cu - ventată, cum eraţi u n ft la p reu ţie cu eleU din corn ii............. Corporalmente să săv&rfeste asupra nâstrăungerea, dar produce f r u c tă sp iritua l, ca f i lu cra rea

(1) Ierarcliia Biser. C. IV.(2) Ibidem.

co rp o ra lă în în su şi B otezul, cândii n e cufundăm ti în apăy ş i p r o d u ce f r u c t e sp iritua le, cândii n e curăUimU de păca te. După a ce ea să p u n e mâna ca r e chiamă şi p o go ră p r in b in e-cu ven ta re Sântu l Spiritii (1).

K lim ent A lexandreanu , vorbindti despre următorii ereticului Vasilid şi învăţătura lor falşă, să exprimă, că în acostă sistemă fatală „nu este m al mulţii nici botezid bine-cuventatU , n ic i s ig ila r ea f e r i c i t ă “ (2 ), şi cu modul acesta deosebeşte lămuritti misteriul sigi- lăreî seu al Mir-ungereî de a l Botezului, şi Ί pune pe aceeaşi linie cu elii.

S. Ciprian, în una din epistolele sale dice : „cel botezat a r e n eces ita te d e a fi în că (şi) unsii, p en tru ca prim indu Chrisma, ad ică u n g e r ea , să p 6tă ή un su l lui D umnezeii ş i a a v ea în sin e ch a ru l Iul Christos “ (3). In o altă epistolă, dovedindii că nu este îndeajiinsu numai de a pune mânele pe ereticiî ce să întorcu în sînul Bisericeî, ci trebue a Ϊ şi boteza, scrie : „căci numai a tun cea e l potU p e d ep lin ii a s e sân ţi ş i a se

f a c e f i i a l Iul Duinnedeii, când ii s e v o r r en a sce cu a- ces ta ş i cel-l-altU misteriU, u troque sa cram en te nas- ca n tu ru (4), — adică nu numaî deosebeşce punerea de mână seii Mir-ungerea de Botezti, dar de-o-po- trivă numesce şi pe una şi pe alta misteriti. In a treia epistolă arată, că precum Apostolii Petru şi loan, după rugăciune, prin punerea mânilor ati pogo­râţii asupra samarinenilor Sântul Spiritii, aşa şi în Biserică, de atuncî toţî ceî ce să boteză, după rugă-

2 6 4 M îSTERIl’L MIR-UNGEREÎ

(1) De bapt c. VII.(2) Strom. 11, 3.(3) Epist. ad Janauar LXX.(4) Epist. LXXI II.

MISTERUL MIR-UNCKREÎ

ciunea ÎDaintestăt&toruluî, prin punerea manilor, primescii Sântul Spiritii şi să sigileză cu sigiliul Dumne<Jeescti (1).

Papa Cornelia, ar&tândti că Ereticul Novatu s’a botezatii în timpul b<51eî sale numai prin stropire continuă. : „însănătoşindu-se eliX n ’a prim iţii ş i totii aceea ce după regu la B isericeî trebuia săprimdscă, anu­me, elU nu s ’a sigilată d e Episcopii; iară nepriim indu acesta, cum p0te elu săprim dscâ Sântul Spirit'd, ? (2).

Vrea-să-dică, sigilarea seu. Mir-ungerea şi atunci să socotea deosebită de Botezu.; săvârşirea Mir-un­gereî asupra celui botezatii să cerea de regula Bise­riceî, şi numaî prin acestii misteriU să comunica Sân­tul Spiritii (3).

La aceste mărturii f<5rte vechi, despre misteriul Mir-ungereî, potîi fi adăogate şi altele ale părinţilor din seculiî maî din urmă, precum :

S. G rigorie Theologul, <Jice: „da că te în g râ d eşc î cu sig iliu l, în lătur ezi p er ico lu l p e v iitorii, cu c e la mal bunti ş i maî rea l m ijlocii, Însemnândîi su fletul şi c o r ­p u l cu M ir-ung ere ş i cu Spiritii, p recum vech iu l I sra e l însemna ş i să apăra cu sân gele c e lo r ânteia născuţi." (Eşir. XII. 13) (4).

Părinţii S inodoluî d e Laodicia, prin canonul 48, să exprimă : „ trebue ca ce l c e să lumini· (ţă, după Βο- iezii să s e un gă cu Chrisma cerc'scă ş i să f i e pă rta ş i

(1) Epist. LXXUI.(2) Euseb. 1st. Bis. cart. V I c. 42.(3) Nu să p0te a nu aminti şi o mărturie din conatituţiunile apostolic·:,

unde să ţjice : μετά τούτο βαπτίοας αοτον (ο ίερεύς") έν τώ όνόαα:·. , πατρός καί τού Γιου χαΐ τού άγιου Πν*·’)μ.ατος, γρισάχω ρ.ύ^ω. . . . Lib. VII, c. 43 : Con.tr. I l l , c. 16, VII. c. 22.

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

împerăţiel h ă Chnstos“. Asemenea învăţături clespre misteriul Mir-ungereî să află şi la Sântul Efrem Şi­rul ( 1 ), la Sântul Ambrosie al Mediolanulm (2 ), Sân­tul Ion Chrisostom (3), Sântul Ciril Alexandrenul şi alţiî.

5) Este demnii de notatii şi aceea, că Mir-unge- rea să află în rândul mistcriilor instituite de Dum­nezeii, nu numaî în Biserica orthodoxă de răsăriţii, ci şi în cea romană, şi încă şi în alte societăţi mici, separate de Biserica orthodoxă încă din vechime, precum : la Armenî (4), Iacobiţî (5), Nestorieni (6 ), şi a lţii (7).

I. După învăţătura Sânteî ndstre Biserici ortho- doxe, puterea seu dreptul de a săvârşi misteriul Mir- ungereî aparţine nu numaî Episcopilor, ci şi presvi- terilor ; cu acea deosebire numaî, că cei d ânteiii au dreptul de a sânţi Mirul pentru misteriii, iarii ceî din urmă potii numaî a unge cu Mirii sânţiţii de Epis­copii (Conf. Orth. part. I-ea, resp. la într. 105 (8 ). A şa s ’a urmaţii din anticitate.

1 ). Dreptul de a sânţi Sântul Mirii, încă din an­ticitate a aparţinutii numaî Episcopilor. Acesta să vede din Canonul 6 a l Sinodului Carthagin^n (318),

(1) Adv. scrut. Serm. XLIX, op. Syr. t. III.(2) De sacram. ΙΠ. c. 2, n. 8.(3) In Philip. Homil. ΠΙ. n. 4.(4) Groar. in Euchol. pag. 366.(5) Asseman. bibliot. orient. 1, 573; Π. 121. 239. 300.(6) Assero. ibid. T. IV, diss. deSyr. Neetor. pag. 272; cod. litur. T.

ΠΙ. pag. 136.(7) Renaudot, perpetuite de la foi. T. V. pag. 147.(8) In bis. Rusă să sânţeece Sântul Miră numai la cathedralele metro­

politane din Kiev şi Moscva, de unde apoi să împărţesce în t6tă Rusia.

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

unde cetimti : săvârşirea Mirului să nu se f a c e d e că - iră presviterU, precum şi din alte canone ale al toni Sinode şi Părinţi aî Bisericeî (1).

2) Deasemenea din anticitatea puterea de a se- verşi ensuşî misteriul Mir-ungereî era proprie şi E- piscopilor ca succesori aî Apostolilor, care imediaţii după botezii severşiaîi acestii misteriu (Act. VIII,14—17 ; XVHI, 6), şi presviterilor, ca unii ce pri- miaft acestu drepţii prin punerea manilor Episcopului, împreună cu puterea de a săverşi tote cele-l-alte mis- teriî, afară, de al preoţiei. D. e. în Constituţiunile apos­tolice să dice, „Episcopul seu presviteriul (dupe cum maî înainte amii spusu şi acum spunemti despre Bo­tezu . . . —) maî ânteiîi unge cu eleii sânţitft, după a ceea botâză cu apă, în fin e sigiUclă cu Mirii (2).

St. loan Chrisostom şi F. Ieronim în maî multe rânduri să esprimă, că episcopul (în raportu către sânţita lucrare) întru nimicii alţii nu se deosebesce de presviterii, afară de singură chirotonia , adecă de puterea de a săverşi misteriul preoţiei (3). Pe lângă acestea este sciutu. că în tote societăţile creşcine ne- orthodoxe, existânde din vechime la răsărita, Mir- ungerea se făcea şi de episcopî şi de presviterî (4).

Pentru acesta nedr^ptă este învăţătura bisericeî romane, că adecă, dreptul de a săverşi misteriul Mir- ungereî aparţine numai episcopilor, iar nu şi pres-

(1) Sin. al Π-lea Carthaginen (890) can. 3 ; Bin. al 111 Carthaginen (397): Papa Gelaeie I epist. IX ad epp. Luc. c. VI.

(2) Lib. VII, c. 22.(3) S. I. Chris, in 1 Tim. liom.il. X. η. 1 : Ieron. Epist. ad Evangel.

CXLV. η. 1.(4) Asemau. cod. liturg. III. p. 187.

M ISTERIU L MIR-UNGEREÎ

viterilor (1). Spre întărirea acesteî învăţături eî se referă (2) :

a) La acel casu, am intiţii în Sânta Scriptură, că desi St. Filip a botezatîi pe Samarinenî, totuşi pentru a pogorâ Sântul Spiritii asupra lor, prin punerea mâ­nilor, aii veniţii înadinsii Sânţiî Apostoli Petru şi loan (Act. VIII, 14—16). Dar nu trebuie a uita că St. Filip era numaî diacon, iar nu şi preoţii, şi prin ur­mare, d£că el n’a săverşitii misteri<5sa punere de mâni asupra celor botezaţi, acesta nu vrea-să-dică că nu săverşiaii şi nu aveaii dreptul de a o săvârşi şi presviteriî (3). Deasemeneaşi din aceea că, d£că Apos­tolii o dată şi de doue-orî (Act. VIII, 14—16; XIX,4, 7), singnrî nemijlociţii aii săverşitii misteriul Mir-ungereî, nu urmeză, cum că numaî eî îl săver­şiaii totti-de-una, şi că în alte locurî nu puteaii şi nu aveaii dreptul de a l săverşi, precum episcopiî aşa şi presviteriî.

b) Să referă la cuvintele St. Ciprian şi ale St. Chri- sostom, că adică şi în timpul lor, după esemplul Sân­ţilor Apostoli, săvârşirea Mir-ungereî era efectuată numaî de înaintestătătoriî—prepositis— Bisericeî (4). Dar sub numele de înaintestătătorî puteau a se înţe­lege precum episcopiî aşa şi presviteriî, din care, fie­care din eî, în adeverii este unii prepositii şeii unii

(1) Concil Trident. Sess. VII, de confirm, can. 3 ; Sees. XXIII, can. 7.

(2) Klee, Perrone, Brenner şi alţi theologî în tratatele despre con- firmaţie.

(3) Pentru ce — ţjlice St. I. Chrisostom— eî (Samarinenil) botezân- du-se nu au primitu Sântul Spiritu? Seu pentru că St. Filip din res­pectul către Apostoli nu li l’a datu, seu pentru că el nu avea acestu charu (χάρημ. z) : căci era din cel şepte diaconi, aceea ce să pare şi mal dreptu. Homil. XVIII, n. 3, la Act ap.. (4) Cip. Epist. LXXIII; Chrieoetom in art. s. a. homil. XVIII, n. 3-

MISTERII;I. MTR-UNGEREI

înaintestatătorii diaconilor, cari şi în timpul lor, aseme­nea diaconului Filip, nu puteaii săverşi misteriul Mir- ungereî. Pentru lămurirea ideeî Sântului Chrisostom trebuie a aminti şi alte cuvinte ale lui, că adică epis­copii, cu nimicii alta nu suntii mai presusu de câtii presviterii, de câtii numai cu chirotonia, adică cu puterea de a săvârşi misteriul preoţiei (1 ).

c) Se referă la mărturia F. leronim, care dice, că episcopii au obiceiu de a visita oraşele mici din epar- chiele lor, pentru a preda darurile Sântului Spiritii acelora, cari suntii botezaţi de presviteri şi diaconi. Dar acelaşi dascăl imediaţii adaoge, că acesta se tace mail multă pentru onfrrea preoţiei de cât din nece­sitatea legel, şi că dacă numai după rugăciunea epis­copului s ar pogorâ Sântul Spiritii, atunci ar urma să deplângem pe aceia, cari fiind creştinaţi de pres­viteri şi diaconi, în comune, cetăţi, seu în locuri de­părtate, ar muri înainte de ce ar fi vizitaţi de epia- copi (2). De asemenea este cunoscută întrebarea F. Ieronim : că, „Ce săverşesce episcopul, afară de sin­gură chirotonia, care să nu o săvârşescă şi presvi- terul" | (3).

Pe lengă acestea mai trebue a adăoga următ<5rele observaţiuni :

d) Nu este de miraţii, dacă în timpurile primitive ale crescinătăţei, săvârşirea misteriulul Mir-ungereî în unele locuri era proprie cu preferinţă episcopilor: atunci şi săverşirea altor misteriî, anume Botezul şi

T i

chiar Eucharistia, pe unele locuri eraţi proprii cu

(1) Chrisostom in 1 Tim. homil. X, η. 1.(2) Ieron. dialog, adv. Lueifor. u. 9.

2 7 0 MISTERIUL MIR-l'NGEREI

deosebire episcopilor, iar presviteriî puteaii a le să- verşi mimai cu învoirea episcopilor (1). Tote acestea erau cu totul naturale şi comode în acele timpuri şi împreg'urărî, cândti membru Bisericeî ce compimeati o Episcopie, nu erau aşa de numeroşi, şi eparchia se mărginea adese-orî într unii singurii oraşu şeii satii. Cu tote acestea, însuşi papistiî nu vinîî a conchide, de ac i cum că în prim ii secolî presviteriî nu aveau de locu dreptul de a săverşi misteriul Botezului şi al Eucharistieî : pentru ce dar să deducă, cum că eî nu aveau şi nu trebuia să aibă dreptul de a săverşi nu­mai misteriul M ir-ungereî ?

e) însăşi biserica Romană apropriândti numaî epis­copilor puterea de a cofirma, n’a găsitii nici-o-dată. cu cale a încuviinţa sâverşirea acestui misteriii şi de către preoţii maî de rândii (2). Şi acum t<5tă dife- rinţă constă în aceia, că Biserica Ortodoxă dă drep­tul tuturor presviterilor în genere o-dată pentru tot- da-uua, la chirotonia lor în demnitatea de preoţi, de a săverşi Mir-ungerea, precum şi alte misteriî afară de preoţie (3); iar biserica Romană încuviinţază a mir- unge numaî ore-căror presviteri, şi acesta nu la chi­rotonia lor, ci cu trecerea timpului, dupe cum re­clamă împregiurările, şi numesce pe episcopî săver- ş i to r i ordinari aî acestui misteriii (misterio ordinarii) iar pe presviteri extraordinari (extraordinarii) (4).

f) însuşi theologil romani nu suntii de acordă în-

(1) Ignat epist. ad Sinii.m n. 8 ; Terţul, de raonog. c. 2 ; De bapt. c. 7, 17.

(2) Vid. apud Harduin. collect concil. T. IX. p. 438.(3) Vaţîăsă Graiumata preoţilor.(4) Perrone Pnelect Tneulog. vol. VI, p. 114 : de confirinationis

minis tro.

tre eî în aceia, daca dupe dreptul Divinii, sen numai bisericescii aparţine numai episcopilor puterea de a eăvcrşi Mir-ungerea ; şi c o l mal distinşi din aceşti theologî urme dă opiniimea din urma (1). Si prin ur­mare înşiî arată uestabila mesura luata de Biserica lor, care a atribuitu amintita putere numai episco- pilor.

II) Biserica orthodoxă săverşaşte in ist crin) Mir- ungereî în genere asupra tuturor celor botezaţi în numele Prea Sântei Treimî, şi pe lângă acestea imediat dupe botezul lor (Cauf. Orth. part. I, resp. la într. 105). Şi acesta este cu totul de acordu. :

1) Cu esem plul Sânţilor Apostoli. Aşa Suntul A - postol Pavel botezândii pe ore-carî în Etos, în d ată le -a şi predaţii Sântu l Sp iritu prin m isteriosa punere de m âni asupra lor (A ct. XIX , 5, 6 ), şi în epistola către Efesenî le ordonă a nu în trista pe Sântul Sp i­ritii, cu care e î s ’au însem naţii în (Jiua m ân tu i r vi, a - decă în însăşi (Jiua botezului (Ef. IV, 30). D easc- menea şi a lţ i Apostolî, îndată ce aii audit ea Sântul Diaconii F ilip a botezatii pe Sam arinenî, cărora, dupe rangul s6 ii, nu a pututti a le preda Sântul Spiritii prin punerea mânilor, neînter<Jiatii a trim işii îu Sa­m aria pe Petru şi pe loan, pentru săvârşirea acestui m isteriii asupra celor botezaţi (Act. VIII, 14— 17.

2) Este de acordii cu esemplul în tregei Bisericiantice. Despre acesta atesteză : *) Terţul ian ea re (Jice : „eşind din scăldătore noi ne ungem eu ungere b ine-cuven tată.............. “ ( 2 ) ; β ) S in od u l d e Li io d i o n

(1) TrombelL de ministre confirm, discrt. X, sect. 1. q u n t. II 5 6 et sequ.

(2) Do bapL c. VII.

2 7 2 MISTERIUL MIR-UNGE REÎ

tîlI

să esprimă : „se cuvine celor luminaţi a fi unşî dupe botezu cu ungere cer^scă, şi a fi părtaşi împărăţiei lu î Dumnedeu" (can. 48); γ) Sântul Ciril a l Ierusa­limului dice : „vouă, când aţi eşitii clin scăldătdrea apelor sânţite, vi s’a predatti ungerea, conformă ace- lia, cu care Christos s a unsu“ ( 1 ) ; deasemenea si mulţi alţi dascăli a î Bisericeî (2). însuşi scriitorii bisericeî Romane, recunosc că în timpii de doue-spre- (Jece secule, Mir-ungerea a foştii predată celor bote­zaţi imediaţii dupe Botezti, chiar în biserica Romană, — iar nu numai în totii Orientul (3).

Prin urmare, biserica Romană, din secuiul XIII, de când a începutu a deosebi săvârşirea Mir-ungereî de a Botezuluî, s’a depărtatti de la adeverii; şi chiar şi acum învaţă în catechismul seii, că pe copiii bote­zaţi să n u i Mir-ungă de câtii între 7 şi 12 ani din viaţa lor, pentru ca eî să se pcStă apropia de acestu misteriti cu deplină consciinţă, şi cu destule cunos- cinţî în adevărurile fundamentale ale credinţei (4). Dar dacă urmeză după acestii principiti, ar trebui ca şi botezul pruncilor să’l amâne până la aceiaşi etate consciinci<5să. Cu tote acestea ea boteză pe pruncî după făgăduinţele ce dati pentru eî naşiî şi părinţii lor. Neînţelsti este dar, pentru ce lipsesce pe pruncî atâţia ani, de darurile Sântului Spiritu, atâtii de necesare pentru întărirea în viaţa spirituală.

Partea văzută a misteriului Mir-ungereî constă în

(1) Catehes. III. η. 1 pag. 450.(2) Ciprian. epist. ad Ian. LXX ; Ambr. de mister, c. 7 : August, in

Iohan. epist. Trac. VT n. 10; Leon pp. serin. IV, de natal. Domini.(3) Perrone, Praelect. Theolog. vol. VI, p. 132, Lovan. 1541.(4) Catechism Roman. part. II-a, Cap. 3, 17. Confr. Perrone loc.

eitatu.

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ 273

acea, câ celor ce s’au botezată, (dupe rugăciunea că­tre Dumnecjeii pentru pogorârea Sântului Spiritii asupra lor), li se ungu crucişi diferitele părţi ale corpului cu mirii sânţiţii, pronunţandu-se totu-o- dată cuvintele : pecetea darului Sântului Spiritu. Şi aşa împarte, aci să deosibescu :

I) Rugăciunea către Dumnedeii despre pogorârea Sântului Spiritii asupra celor botezaţi care precede Mir-ungerea. Acestă rugăciune să pronunţă până as- tă(Jî în Biserică : a) după exemplul Sânţilor Apos­toli Fetru şi loan, care fiindu trimişi în Samaria pen­tru a pogorâ Sântul Spiritii asupra celor botezaţi, înainte de săvârşirea lucrare! misteri<5se, s’au rugaţii pentru ca eî să primescă Spiritii Sântu (Act. VIII. 15; şi b) după exemplul vechie! Biserici, cum să con­stată din scrierile Sânţilor Ciprian şi Ambrosie, şi din Instituţiunile apostolice, în care să păstredă încă şi unii model de rugăciune, ce se pronunţa în acel timpii înainte de săvârşirea Mir-ungereî (1).

Π) Materia ce se întrebuinţ^ză la săvârşirea aces­tui misteriii, este Sântul Mirii. In privinţa acestuea observăm :

1) întrebuinţarea Mirului la săvârşirea misteriulul Mir-ungereî, fără îndoială îşi trage începutul chiar de la Apostoli. Acesta se prob£ză: a) cu mărturiele

(1) „ D u p ă ce. (om ul) s’a botezată în num ele T a tă lu i g i a l F iu lu i ş i a l

S ân tu lu i S p iritU , (p reo tu l) s i 'l ungă cu M ir ă $ icendă : „ Dom ne D um ­

nezeule, cU siiiefiinţătorule f i stăpâne a l to tu lu i, care rispândeşcA m irosu l

cel bună a l în v ă ţă tu ră E oang elice în tote popârele ! T u ţ i acum dărueşce

( f ă ) ca acestă m ir ii să fie lu c ră to rii în cel ce s a bo tezată, aşa că bunu l mi-

rostt a l C hH stosuku tifii s ă fie în d ă tare ş i d u ra b il, ş ie lă îngropâiuiu-sc

cu C hristos, să învieze ş i să fie v id îm p rm n ă cu d ân su l* . Căci in acestă s i cuprinde puterea punere! mânilor asupra fie-căruia έκάστοο γοφ ή o>>- ναμ,ις τής χειροθεσίας έστίν άουη Lib. VII, c. 43. 44.

2

274 MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

Sântei Scripturi pe care le-am vă<Jut maî sus (loan. c. Π. 2 0 ; Π, cor. c. I, 2 1 şi 2 2 ); b) să probecjă prin aceia că, succesorii apostolilor, priimind de la eî se- ridse îndatorf de a păstra şi tradiţiunea verbală şi cea scrisă a lor (I, Tim. c. VI, 20; Π, sol. c. II. 15)ţ nu ar fi îndrăsnitii de locu a face vre-o schimbare ar­bitrară în asemenea lucrare importantă, ca săvârşi­rea misteriuluî, şi în locul punereî mânelor să alegă unii alţii semnii vSdutu. pentru pogorârea darurilor Sântului Spiritu asupra celor ce să boteză; c) şi chiar dacă vre-unul din păstorii antici s’ar fi şi decişii de a face vre o schimbare : ea nu ar fi pututii rămânea fără observări din partea altor păstori păstrători aî tradiţiuneî apostolice ; şi în totii caşul nu ar fi pu- tntii să fie primită de într^ga Biserică ecumenică. Intre acestea întrebuinţarea Mirului în misteriul Mir- ungereî să arată peste totii locul — şi la răsăriţii şi la apusii încă din cele treî secole ale crescinătăţeî,— şi nicî unul dintre păstorii anticî nu observă, că acesta s’ar fi începutii şi s’ar fi introdusii în Biserica numaî de la un sciutii timpii. In fine, d) Sântul Dyo- nisie Areopagitul, dupre cum am vedutii dice, că însuşi sânţii Apostoli aii numiţii acestii misteriii Mis­teriu l Mirului, şi prin urmare înşiî aii introdusii în­trebuinţarea Mirului. Pentru acesta dar a plăcuţii Apostolilor, saii mai bine disu, Sântului Spiritii, a înlocui punerea mânelor pe care aii întrebuinţat’o eî Ia începutii, cu lucrarea Mir-ungereî : dar fiind-că despre acesta n<5uă nu ne este nimicii descoperiţii, noi nu putem de cât a face ipotese. Din cartea Fap­telor apostolice să vede, că a pogorâ pe Sântul Spi­ritu asupra celor botezaţi, puteau numai Apostolii

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ 275

(Act. c. VIII, 12—18) : acesta a făcut’o eî la înce­putul creştintăţeî, când numeral celor botezaţi nu era aşa de mare. Dar îndată ce au începutti a se în— t(5rce şi a primi credinţa prin tote părţile hunei, nicî însuşi apostolii, nicî nemijlociţii lor succesori—Epis­copii, nu ati pututu fi în totii locul, pentru ca îndată dupe botezu să pogore Sântul Spiritu, prin punerea manilor asupra tuturor celor botezaţi. Şi pentru acesta Sântul Spiritu, care era în Apostoli, a înlo­cuiţii, punerea mânilor apostolice asupra celor bote­zaţi, cu o altă lucrare mai îndemânatecă, adică, cu lucrarea Mir-ungereî, — aşa că sânţirea Mirului a foştii săverşită de către înşuşi Apostolii, şi dupe eî de succesorii lor—de Episcopi, iar ungerea cu Sân­tul Mirii a celor botezaţi s’a lasatti şi tuturor presvi- terilor. Şi anume Mirul, iar nu altă ore-care materie, a pututu fi aleşii în acestu casii, pentru aceia, că şi în vechiul testamentti ungerea cu Sântul Mirii era întrebuinţată, ca mijlocii vedutu pentru pogorârea darului Sântului Spirit asupra (Smenilor (Eş. XXVIII. 41; 1 Regi XVI. 13; 3 Regi I. 39; XIX. 16).

2) La săvârşirea misteriuluî Mir-ungereî s’a soco­tiţii totii-d’a-una esenţialmente necesară întrebuinţa­rea Mirului, iar nu punerea mânilor separată de lu­crarea Mir-ungereî. Căci, m al ânteiU sinodele antice ecumenice şi locale, amintind despre acestti misteriu. vorbescii numai despre ungerea cu Mirii, tăcendu cu totul despre punerea mânilor. Ast-fel, al 2-lea şi al6 -lea Sinodu ecumenicii, a decis a primi în Biserică pe <5re-care eretici prin săvârşirea asupra lor a mis­teriuluî Mir-ungereî (1); iar cel local din Laodicia,

(1) Sinodul al Π-lea Eeum. can. 7; Sinod, al VI-lea Ecum. can. 95.

2 7 6 M ISTERIU L MIR-UNGEREÎ

a susţinuţii a se săvârşi acestii m isteriti asupra tutu­ror credincioşilor în d ată dupe Botezul lor ( 1 ).

A l d o i le a , cea m aî m are parte dintre Dascălii Bi­sericeî, cu deosebire răsăritenî, deasemenea amintesc numai despre în trebuinţarea Mirului în acestii mis­ter iii, tăcândti cu totul despre punerea m an ilo r; spre esemplu : Sân tu l C iril a l Ierusalim ului a consacraţii o în trâgă omilie la esp licarea misteriuluî Mir-unge­re î celor din nou b o teza ţi; şi cu t<5te acestea nu a disu. nicî unu cuvântii despre punerea mânilor.

Al tr e i le a , dacă în ore-care biserici particulare, cu deosebire din partea apusană, cum se vede din măr­turiile păstorilor lor (2), până la unii <5re-care timpii a foştii unită îm preună cu M ir-ungerea şi punerea mânilor, cum se imneză şi acum în b iserica Romană(3) : apoi putem < ice, că acesta s’a susţinuţii de păs­torii B isericeî pe unele locuri, numai ca ceremonial sân ţitu prin esemplu Apostolilor, iar nu ca esenţială aparţinere misteriuluî. Căcî, spre esemplu, S. 'Ci- prian, care într unii locii amintesce şi despre Mir-un- gere, şi despre punerea mânilor la săvârşirea acestui misteriti, în unti a lţii locii lăm uritii (Jice, că propriu este necesarii fie-căruî botezatti a prim i Chrisma seii ungerea, pentru ca elti să p<5tă avea seii primi

(1) Can. 7 şi 48.(2) Tertulian de Bapt. c. VII.(3) Cu t6te acestea, chiar opiniunile theologilor Romani despre în­

semnătatea acestor 2 lucrări în misteriul Mir-ungereî, suntu diferite. Unii admitu aci de esenţial numai singură punerea mânilor; alţii nu­mai singură ungerea cu Miru; al lil-lea opiniază, că şi una şi alta au aceiaşi putere, şi pentru aceia este de ajunsti a întrebuinţa s0u una sau alta; al IV-lea, în fine, unii recunoscu de necesare amendouă aceste semne la săvârşirea misteriuluî. (Vid. apud Perrone Prael. Theolog. de Confirmat c. III, n. 67; Klee. Kathol. 111, 169, Mainz 1845).

_

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ 277

îu sine cliarul lu î Christos. (1). In fine, Papii Inocenţiu al 3-lea şi Eugenie al 4-lea, precum şi întregul Sinodti local, compuşii din Episcopî Apuseni, adunaţii la Mainz în anul 1549 (2), mărturisescti că locul pti­nerei mânilor chiar din timpul Apostolilor s ’a înlo­cuiţii cu ungerea Miruluî, care prin urmare singură rămâne şi esenţialminte necesară în misteriii (3).

ΠΙ. însăşi lucrarea Misteriulul este ungerea cru­cişi cu Sântul Mirii a sciutelor părţi ale corpului. Aşa s’a făcuţii acostă lucrare din anticitate. Despre obi­ceiul de a unge crucişii cu Sântul Mirii amintescti Sântul Ambrosim (4) şi fericitul Augustin (5). Des­pre ungerea cu Sântul Mirii pe frunte, la urechi, nări şi degete vorbeşce pe largii Sântul Ciril a l Ierusa­limului (6 ). Despre ungerea franţei, a ochilor, a ure- chelor, a nărilor şi a gnrel, mărturisescii Sin<5dele e- cumenice al Π-lea şi VI-lea (7). Despre ungerea ge­nerală a simţurilor şi a membrelor corpului vorbesce

(1) Epist. LXXII.(2) Apud Harduin. ibid. col. 2118.(3) Este o opiniune, care de şi particulară, merită a ’x da atenţiune,

anume : că punerea mânilor, prin care Apostolii la începutu pogoraft pe Sântul Spiritu asupra credincioşilor, în sensul strictă este nedes- ninţatâ, şi că, şi pfină acum îşi are locul la săvârşirea misteriuluî Mir- ungereî. Căcî în însuşi lucrarea ungere! cu Mirii pe care Păstorul Bi­sericeî o face cu mâna sa pe frunte şi pe alte părţi acelui botezatu se cuprinde deja ei punerea acestei mâni care unge pe cel ce se unge. Prin urmare, Apostolii alegendîi, dupe arătarea Sântului Spiritu, altu semnu pentru predarea darurilor charice celor botezaţi, nu au des­fiinţaţi! cu aceia pe cel din ’nainte semn, deasemenea aleşii de Dum­nezeii, ci din contră înţelepţeşte le-aii uniţii pe amândouă. Opiniunea acesta se găseşte la sciitorul din Secul. VIII—Beda (Asin. aim. XXIX ), si la scriitorul secul. VIII—Raban Mavru. (De instit. Cleric. Lib. I. c. XXVIII), precum şi la alţii.

(4) De Sacrament VI, c. 2, n. 7.(5) In Iohan. Tract. CXVIIL(6) Chatiches. ΠΙ, despre Mistcril n. 4.(7) S. II, can. 7; S. VI. can. 95.

2 7 8 MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

Sântul Etrem Şirul (1). Ast-fel cu Sântul Mirii se si_ gileză t(5te părţile principale ale omului, ca organe a tuturorti puterilor şi capacităţilor sufletului lui, şi totu-o-dată s6 întărescu cu puterile charice ambele părţi ce Ί compunii. Este demnii de notatu,că şi în societăţile antice neortodoxe ce există în răsăriţii precum : La Iacobitî, Coptî şi Armeni, Mir-ungere se face nu numai pe frunte, cum urmeză acum bi­serica Romană (2 ), dar şi asupra celor-l’alte părţi ale corpului omenescii (3).

IV) Cuvintele pronunţate la ungerea cu Sântnl Mirii a sciutelor părţi ale corpului suntu : „Pecetia daru lu i Sântului SpiritU“. Aceste cuvinte împrumu­tate din espresiunile Sântului Apostol Pavel, ( 2 Cor. I, 21—22), se şi întrebuinţeză în Biserică la săvenr- şirea misteriului Mir-ungereî din anticitate : amintire despre aceste cuvinte se p<5te vedea la Sântul Ciril a l Ierusalimului, iar mărturii maî directe despre în­trebuinţarea lor se potii vedea la Asteriu, Episcopul Amasieî, din secuiul al IV-lea (4), precum şi în al7-lea canonii al Sinodului al II-lea Ecumenicii, ce s ’a ţinuţii în acetii timpii. Acestii Canonii sună aşa : „Pre cei ce din eretici se adaugti la orthodoxie şi la partea celor ce se mântuescii, n primim după sciuta

(1) „Cu pecetea Sântului Spiritu suntu pecetluite t0te intrările sufle­tului teu; cu pecetea ungere! suntu pecetluite t0te membrele tale. Im­peratorul, ca cum ar fi pusă asuprăţl scrisorea sa, punându pecetea de îbcu (Math. XII, 11: Luc. III, 16) ca să n'o eetescă streinii şi să nu conrupă scrierea" (Opp. Syr. T. II. p. 332).

(2) Cathechismă. Roman. part. Π, c. 3, n. 23.(S) Asemăn, cod. liturg. T. HI, p. 83—-84. 111—112; Regula de

Mir-ungere a bisericeî Armene, ediţia de Iosif Archiep.- Armânu, S. P. B. 1798.

(4) Apud Phot Biblioth. cod. CCLXXI, col. 1499.

MISTERIUL MIR-UNGERLÎ

regulă şi obiceiti...........................ΪΪ primim, pecet-luindu-ϊ, adică uiigendu'î cu Sântul Mirii, maî antei u pe frunte, după aceea la ochi, la nari, gură şi urechi ; şi pecetluindu’î dicem : „Pecetea darului Sântului Spiritii*. Iar aceea ce merită o deosebită atenţiune a n<5stră, este că, părinţii nu vorbescii de es. Noi hotă­râm seii poruncim să pronunţaţi la Mir-ungere cu­vintele : „Pecetea darului Sântului Spiritftu, ci numai le cit£ză, ca cu totul cunoscute şi de mulţii timpii în- buinţate la săvârşirea acestui misteriti. Aceiaşi facii său repetescii şi părinţii Sinodului al VI-lea ecume­nicii (can. 95).

(Va urma)

t Silvestru B. Pitestănu.

Oficiele ecclesiastice(urmare)

A DOUA PENTADĂ

I. ProtonotaruLDeja în primele secule ale chreştinismuluî găsimti notari

carî eraţi scriitori a î episcopului. Intre el găsim ii bărbaţi forte însemnaţi. Aşa s. e. Athanasie cel mare a fostti no­tarii al arhiepiscopului Alexandru de Ia Alexandria; Proclu, notarii al archiepiscopulul Atticti de la Constantinopol; M artirii M artiriu şi Marciand, notari al archiepiscopulul Proclu de la Constantinopol. Ânteiulul între notari Ί s’a data num ele de protonotariii, — unu nume care se da ân- te iu lu l notarii, care la sinode redacta protocolele şi actele sinodale, şi citia actele.

Practica posterioră bisericescă a daţii acestui oâciu o în­tindere mal mare şi a-nume :

1) Protonotariul este însărcinaţii cu cancelaria episcopu­lui ; eld face corespondenţa acestuia cu personele de ran­guri superiore şi cu autorităţile civile şi pune în formă ofi­cială disposiţiunile episcopului.

2 ) El compune documentele relative la contracte, ven- dări, cumpSrătore, testamente şi alte afaceri bisericescî ju­ridice. In legătură cu acesta stă :

a) instruirea şi esaminarea celor ce se consacră afacerilor bisericescî juridice (vouixot).

b) controlul ce el face de dou6 orî pe anti atâtti asupra activi tă ţel funcţionarilor supuşi lui, câtu şi asupra ordine! şi stărel documentelor păstrate, spre a putea raporta Epis­copului.

3 ) Precum în sinodele naţionale şi eparchiale, asemenea

OFICIELE ECLESIASTICE 281

el este datorii a ţinea protocolele şi în adunările consiliului episcopal, şi în absenţa Chartofilaxulul a investi decretele cu formalităţile cerute sau a le şi compune.

4 ) Când săverşesce Episcopul liturgia, el I oferă apa sânţită în timpul înălţărel şi portă dicheriul.

I I . Canstrisiul.însemnătatea acestui oficiu pe care Ί găsim antei u in do­

cumentele posteriore, şi care de obiceiu era administrata de unti diacon, este unii oficiii maî multa liturgicii. In acostă privinţă Canstrisiul este datorii :

a ) a pătsra vestmintele archieresc! ale Episcopului;b ) a îmbrăca pe Episcopul cândii slujesce ;c) a c ăd i;d) a face stropirile liturgice.

III . Referendarinl.Deja a sesea novelă a imperatoruluî Iustinian cerea ca

Episcopii şi respectivQ patriarchii să adreseze dorinţele lor ca­pului Statului prin unu deosebiţii demnitarii bisericesc u al Patriarchulul, adică prin Referendariu, care aduce şi res- punsul respectivii. In acestii sensQ dar, oficiul acesta ar fi trebuinciosii numai la Bisericile patriarchale saO autocefale; catalogele bisericescî însă presupund asemenea referendariî şi la tote bisericile Episcopale, atribuindu-le datoria de a fi mijlocitori între Episcopul şi autorităţile civile, comunicând acestora disposiţiunile, verbale sau scrise, ale Episcopului.

IY. Logothetul.Varietatea datorielor ce se atribuescQ Logothetul ui se es-

plică prin acesta că catalogele bisericescî Ί atribuescQ ade­sea multe din datoriile ce incumbă logothetulul civil. Spe­cial datoria logothetulul bisericescO este :

1. a controla tote socotelele din eparchia respectivi in particularii cele relative la veniturile episcopale. Găsindu-le corecte, elQ le confirmă prin aplicarea sigiliului.

2 8 2 OFICIELE ECLESIARTICE

2 . a seconda pe Protecdicul în esercitarea jurisdictiuniî sale.

3. a păstra sigiliul episcopal, cu care sigileză şi actele epis­copale, intru câtti acesta nu atacă drepturile Chartofilaxuluî.

4 . a face către poporti discursuri catechetice.5 . a nota sărbătorile bisericesci.6 . a ţinea, la liturgiile solemnele, discul cu anafură, când

o împarte Episcopul.

Y. Hypomnematographul sau actuarul.Actuarul Bisericeî se consideră în generalii ca unii ajutorii

al pentadel a doua. Dar special elu este destinatei, cum o arată şi numele sfitl, să fie ajutorul lu! Chartofilax, pe care Ίϋ înlocuesce, în lipsă-ϊ, în ţinerea protoc61elor. Actuariî pe lângă bisericile patriarchate sati metropolitane au a face pro­tocolul la alegerile Episcopilor.

A TREIA PENTADĂ

I. Protecdicul.Despre elu am vorbiţii maî susii (ânteia pentadă No. 6 ).

Π. Hieromnemon.Oficiul Hieromnemonuluî maî ’nainte era pusii înaintea

oficiului Proterdiculuî, maî târditi. însă s’a pusii în urma acestuia din causă că, neavendii veniturî mari, nu prea era căutatu, şi al doilea din causa însemnătăţii crescende ce a dobândim Protecdicul.

Oficiul acesta era administratei, ca şi acel alti Constrisiuluî de unii Diacon, putea însă se fie şi unii presviteriî. Atribu- ţiunile sale se referă la liturgia, şi anume elii are :

1. A conduce ceremonialul la hirotonii precum şi la ale­gerile de Episcopî şi a primi de la aceştia mărturisirea de credinţă.

2. A ţinea gata textul rugăciunilor ce avea să cităscă E- piscopul la serviciele bisericesci.

3. A face preparativele pentru Sânţirea bisericelor şi a da

OFICIELE ECLISIASTICE

Episcopului documentul ce se închide cu acesta ocasiune îm­preună cu Sântele moşte.

4 . A păstra cartea rituală cea mare, care era sigilată de către clerul catedralei, şi a veghia se nu să facă vre-o schim­bare într’ensa.

5. Deca Hieromnemonul este unu presviter, elu pote, du pe unele cataloge bisericescî, pe câtu timpii scaunul Episcopal este vacanţii, să severşescă sânţirl de biserici, avendu intr a- cesta ordinul patriarchuluî şi consimţimentul clerului.

6. A pecedui pe anagnoştl.

I I I . Epigonaton.Acestti oficia, administrata de una diaconii, consistă în-

tr’acăsta, că diaconul ajută pe Episcopul la îmbrăcarea veştmintelor archierescl şi anume la punerea epigonatiulul. La împărţirea eucharistiel el ţine discul cu anafură.

IV. Hyporancmon.El îriregistreză tote afacerile şi memoriele care se aducă

înaintea decasteriulul episcopal şi le aduce la cunoscinţa Episcopului şi a autorităţilor subordinate.

Unele-orl acestă funcţiune se confundă în catalogele bise- ricescl cu oficiul Hieromnemonulul.

V. învăţătorul bisericeî sau theologul.instruirea poporului în înveţăturile chreştine prin discur­

suri aparţine la dreputurile şi datoriile esclusive ale Episcopu­lui, şi trebue să se facă cel puţina la dilele de sărbători şi Duminicele (Can. 19; Laod. can. 19 Trull.). Episcopul însă are puterea a însărcina cu acesta, şi mal cu deosebire cu esplicarea Sântei Scripturi, presviter! capabil! din eparchia sa, car! împlinesca acestă sarcină numai ca locoţiitor! şi in numele Episcopului. In acestă privinţă trebue să fie reser- vata pentru una asemenea presvitera, dupe disposiţiunea imperatorulu! Alexie I Comnena, una scauna în Biserică, imediata lângă scaunul Episcopului, pe a căruia personă el o represintă ca înveţătora. Atribuţiunea sa este de a es-

284 OFICIELE ECLESIASTICE

■

plica Evangelia, Apostolul şi Psaltiria, şi totu-d'o-dată a inspecta scola episcopală şi a conduce instrucţiunea acelora carî se consacră funcţiunii de predicatorii.

Unde trebuinţa cere, sad se instituescti mal mulţi învă­ţători aî Sântei Scripturi, saii se însărcinedă fie-care din ei cu o parte a materiei destinate pentru esplicaţiune. In acestă privinţă vedem că în catalogele Bisericescî suntu notat!:

i. învăţătorul sail pred ica toru l Evangeliel; 2. învăţătorul Apostolului; 3. învăţătoru lpsaltireî; 4. Predicatorul.

O F I C I E L E M I C I

Pe lângă menţionatele cincl-spre-dece oficii mari ale cho- rulul drepţii, mal esistă dou6 mici pentru serviciul Bisericeî şi anume : oficiul archidiaconulul şi acela al diaconului al douilea, care însă fiind mărginite numai în serviciul interior al Bisericeljnu suntii trecute în catalogele bisericesc!.

I. Archidiaconul.Posiţiuuea ce o ocupa în cele d’ânteiii secole ale Biseri­

ceî Archidiaconul, numiţii şi Protodiacon, a perdutil mult din însemnătatea sa prin acesta că multe din atribuţiunile archidiaconulul ati trecuta la oficiele bisericescî ce s’aii in­trodusii maî târdiii. Aci aparţinea între altele :

a) jurisdicţiunea în certele mal puţinii importante ale diaconilor;

b) representarea Episcopului la si node;c) activitatea sa la formalităţile sinodelor.Acdstă restricţiune a atribuţiunilor archidiaconulul a fost

mal aleşii provocată prin escesele ce adesea ’şî permiteaO el din causa influenţei prea mare ce el aveaţi în urma fa- vorel de care se bucuraţi pe lângă Episcopii. Ast-fel cu timpul, atribuţiunile archidiaconulul s’aii redusil în urmă- torele puncte :

l El are, însă numai în Biserică, ânteiul răngii între cel- l’alţl diaconi, chiar daca aceştia ar posede funcţiuni supe- riore.

OFICIELE ECLESIASTICE 285

2. Când slujesce Episcopul, el stă lângă densul ca ajutor şi citesce Evangelia.

3. In fine, el presintă Episcopului pe aceia cart voescu a primi diaconatul saO gradele inferi6re.

II. Âl doilea diaconii.La bisericile maî mari, pe lângă archidiaconul este şi un

al douilea diaconii, care Ί suplinesce în lipsă-!. El se deosi- besce însă de ceM’alţl diaconi (κοινοί διάκονοι) numai întru câtQ el ocupă cel d’ânteiO loc între el, fără a se lua în con- sideraţiune vechimea chirotoniel. Ca deosebite servicii li­turgice ale sale să indică în cărţile bisericesc! : acclamaţiu- nile către regi şi patriarch! dupfi intrarea mare; cetirea Evangelie! la procesiuni; aprinderea cădelniţei la încoro­narea imperatorulul, şi în genere îngrijirea servicielor ce nu le pote îndeplini în momentul liturgieî.

(Va urma). Z o t u .

Diaconesele creştine

Unti studiti minuţiosti asupra institutiuneî din Bi­serica creştină a diaconeselor ni oferă unti iiiteresu. particularii. Desfăşurândti acesta instituţiune din Bi­serica creştină antică, noî sperămti, că vom umpleao lacună simţită în cadrul cunoscinţelor teologice, de care dispune literatura nostră eclesiastică. De altă parte, suntemti convinşî, că cunoscerea nature! şi a caracterului acestei instituţiunî va proaduce ser­vicii considerabile pentru persdnele, care se destină şi la noî, spre a se face de bună voie servit<5rele ome- nireî suferinde. Aici nobilele suflete ale surorilor ndstre de charitate vorti găsi modelele de imitatti, iar Dumnedeii, principiul legeî morale, şi dătătorul de totii binele, li va recompensa multele şi marile sacri­ficii, ce proaducti cu plăcerea devotatului pre al­tarul patrieî.

Diaconesele (a) din Biserica creştină antică erau nisce femei, care se alegeti de adunarea creştinilor şi apoi se sânţiaii. Ele în Biserica creştină compu- neîi unii ordinii a parte, sub denumirea de τάγμα seu ordo — ordinul diaconeselor.

(a) Numirea Διακόνισσα vine dela vorba Διάκονος =servitoru, şiîn- semneză femeia diaconului, seu o servitore comună a Bisericeî. Cel vekî derivaţi vorba Διάκονος de la διά = pentru şi κονις = prafu; în totul, omul, seu femeia, ce ştergea seu mătura praful; adecă ser­vitorii.

începutul ordinului diaconeselor în Biserica creş­tină se confundă cu timpurile Apostolilor. Despre diaconese menţioneză Apostolul Paul în epistolele către Timoteî şi Romani. Aşa în epistola întâia că­tre Timotei, Apostolul se ecsprimă : „Văduva săse aldge nu maî puţinii de şese-decî anî, carea a foştii femele a unui bărbaţii. Intru fapte bune fiind recu­noscută; adecă, de a crescuţii fii, de a îngri jitii de streini, de a spălaţii pici<5rele sânţilor, de a aju- tatii pre cel întristaţi, şi de a foştii urmâtore la t<5tă fapta cea bună“ (a). Deşi Apostolul în acestii locii nu întrebuinţeză vorba de diacon£să, dar prin vorba de „văduvă" el anume înţelege aici pre diaconesele Bisericeî creştine; căci în acelaşi ca­pitul la versetele 3— 8 se ocupă de femeile, ce, avendii bărbaţi, aii rămaşii cu copil, şi li prescrie şi acestora regule de conduită. Pre longă aceste, din vorba καταλεγέσ^ω = săse alegă, întrebuinţată aici de Apostolul, precum şi din atribuţiunile, prescrise acestor văduve, se vede destul de clar, câ aici e vorba despre diaconese, seu acele văduve din Bi­serica creştină, care, fiindii libere de îngrijirea co­piilor lor, eraii puse în serviciul tuturor credincio­şilor. In fine, dela interpretaţiunea acestui locu a A- postulul cu contecstul Scripture! să trecemu şi la au­torităţile vekl eclesiastice, care cu t<5ta ocasiunea au vă(Jutu în termenul de „văduve" din acestii locu al Apostolului Paul pre diaconesele Bisericeî creştine. In canonul LXXIV, Iar despre alte ediţiunl LXXIX, care face parte din caninele, cunoscute cu numele de „can<5nele arabice" şi pre care mulţi le înterca-

DIACONESELE CREŞTINE 287

288 DIACONESELE CREŞTINE

ldză între candnele sinodului întaiu ecumenicii, se (Jice a priat: „Diaconesele trebue să se alegă din a- cele femei, care . . . ati dela nascere ş6se-decî ani, dupre cum a stabilitti fericitul Paul“. Teodosie celti mare stabilesce aceiaşi etate pentru diaconese, şi apoi adaugă : „conformii cu disposiţiunea clară a Apostolului Paul" (a).

In altti locti Apostolul Paul menţioneză de diaco- nese cu numele lor propriii, când se ecsprimă : „Vă recomandti voî pre Fiva, sora n<5stră, carea este dia- conesă a Bisericeî din Kechrees “ (b). De aici se vede clarii, că pre timpul Apostolului Paul esista ordinul diaconeselor în Biserica creştină, şi că Fiva era una din aceste diaconese. Origen, interpretândti acestii versetu, se ecsprimă : „Acestu locti cu autoritatea apostolică confirmă ideia, că la serviciul eclesiastică erati aplicate şi femeile". Iar St. loan Chrisostom adaugă : „Numind’o pre dînsa (Fiva) diacon£să, el (Paul) cu acesta n determină funcţiunea «= ά ξίωαα.

După Apostolul Paul, despre diaconese vorbesce St. Ignatiu, purtătorul de Dumnedeu. La finele epis­tolei către Smimenl el (Jice : „salutti pre feclorele numite văduve (c). Feci(5rele nu put6 ti să fie nu­mite văduvele, propriii <Jise, dăcă acestă vorbă nu era luată cu sensul, de a înţelege pre diaconesele, care la autorii vekl bisericescî se numescti fore dis- tincţiune, „veduve" „fec!0 re“ şi alte ori „diaco­nese".

(a) Sozom. Hist, eccles. Lib. VII, cap. 16. Codec Theod. c. XXVII, De Episc. et cleric. Sinod. VI ecmn. can. XL. etc.

Anticitatea instituţiunel diaconeselor în Biserica de Occidents. se atestă de Tertulian, când se ccs- prima : „Nunta adoa este neeonforina cu demni­tatea credinţei, fiind-că ea se opune sanctităţei, dupre cum arată apriat disciplina eclesiastică şi ordinul Apostolului, care iuterdice a preşedea (a fi E- piscopu) celor, ce au fostu însuraţi de do6 ori, şi nu per­mite văduvei a se alege în ordinii, (adlegi in ordinem) decă ea na avuţii unii singurii bărbaţii “ (a). Tertulian sub numirea de ordin aici înţelege pre diaconese; fiind că în Biserica antică nu ecsista alţii ordinii, în care intrau femeile, afară de al diaconeselor, dupre cum ni prob^ză s-tul Epifanie (b).

Nu numai autorii creştini ni atestă anticitatea dia­coneselor, dar klar şi păgânii aveţi cunoscinţă despre ecsistenţa unei asemenea instituţiunl în Biserica an­tică. Plinie celii tîngrti, locoţiitorul Bitiniel, într unii referaţii al lui către împăratul Traian, vorbinda des­pre creştini, se ecsprimă : „ca să potii cun<5sce totii adevărul, eti am credutu de cuviinţă, ca să supun ύ la interogatoriu pre doe servit<5re, care la dînşil se numescii „ministrae“ ; adecă diaconese “.

Despre diaconese se menţion£ză în constituţiunile apostolice, în canonul al XlX-lea al Sinodului întâiu de Nicea, la St. Epifanie şi alţii. Şi în genere vor­bindii, găsimii atestaţiunl despre ecsistenţa diaco­neselor la autori ρδηδ în adoa jumătate a secului al XVI; despre care mal jos.

Respectiv de locul, unde pentru prima dată s a ivita instituţiunea diaconeselor, precum şi de mobi-

Diaconesele creştine 289

(*) Terţ. lib. I ad. uxor. cap. VI De exhort, conetit. cap. XIII. (b). Epiph. Haeree. LXXIX. Cellyrid. η. IV.

DIACONESELE CREŞTINE

1 urile, ce ati provocat’o, citatele dc maî sus, precum şi altele, de care maî dispunemii, nu ni respimdu îu modii precisti. Cu t(5te aceste, noî 111 modii genericii afirmămu, că înstituţiunea diaconeselor a trebuitii sa şî aibă. locul, maî ales în Bisericile, formate din creştiniî dintre păgâni. Aicî necesitatea unor servi- tore ale cuvântului luî Dumnezeii era mult maî sim­ţită, de câtii în Bisericile, compuse cu creştinî dintre Iudeî ; şi acesta o (Jicemii, fundându-ne pre conside­rentul, că femeia păgână era mulţii maî limitată în drepturile sele, atât sociale cât şi familiare. Femeia pă­gână nu se bucura nici de consideraţiunea de omii (a) şi în ghineconiticele femeescî nu era permisii, de a străbate nici unii bărbaţii strein ii; în ore-ce fe­meia iudeiă tot-de-una putea sta faţă în faţă cu băr­batul, fore de a da locii la cea maî mică bănuială. De aceia 110Ϊ ne nnimtt cu opiniunea luî Groţiu, care se ecsprimă : „In ludea diaconii aii pututii servi şi femeilor, fiind că intrarea la femeî aicî era maî li­beră, de cât 111 Grecia, unde pentru bărbaţi nu eraliberii srhineconiticul. Cu modul acesta, continuă Gro- . ®ţiii, Bisericile în Grecia aii avuţii necesitate de co- lucrarea femeilor" (b).

Tot cu consideraţiimî generice noî putemii să re- solvămu şi cestiunea, relativă la motivele, ce aii pro­vocaţii la începutii formarea instituţiuneî diacone­selor. Noî credemii, că necisitatea pentru întreţinerea văduvelor, ce căd^ii în sarcina Bisericilor, a provo­

ca) „Mulieres non sunt homines — femeile nu suntu omenii A- conta era principiul antieităţei, care regula relaţiuuile dintre bărbaţii şi femeie ia păgâni. Zim merman. De presbiteris et presbiteressis.

(b). Hugo Gro ti us Coment. în Rom. XVI, 1.

DIACONESELE CREŞTINE

catîi şi formarea instituţiuneî diaconesclor. E prea adevărat, în Biserica de Ierusalem serviciul îngri- jire î văduvelor şi al meselor era în ere dinţaţii diaco­nilor, aleşi pentru acestu scopu. (a) ; dar numerul diaconilor în Biserica antică era torte limitatu, şi el nu trecea preste numerul de şepte, kîar în Biseri­cile cele mari. Cu respândirea înse a creştinismului în­tre păgâni serviciul diaconilor, adusu femeilor, fie la mese, seu în propagarea cuvântului lui Dumnedeu, putea să pară straniu, din causa datenelor societă­ţilor păgâne. Pre lângă aceste, în tote Bisericile în­grijirea femeilor bolnave reclama servitori de ace­laşi secsu. însuşi botezarea femeilor, esecutată în Biserica primitivă numai prin afundare, cerea colu- crarea unor persdne, care întrunii modii maî con­venabilii puteti. să îngrijasce de efectuarea actului. In fine, Biserica creştină antică se ocupa în modu specialii de predicarea Evangelieî, şi pentru acestii scopu erati indispensabile femeile, maî ales când caşul se petrecea cu femeile păgâne. Noi sciinu în modii positivii, că Apostolii însuşi sa ii servitu de femei în respândirea cuvântului luî Dumnedeu. A- postolul Paul nu arare-orî menţioneză femei, „ care se osteneseti în Domnul “ şi le numesce pre nume, ca Trifina, Trifosa, Persida, Maria, mama lui Ruf, Pris- cila, Evodia şi Sintichia, care făcâii parte din Bise­rica Filipenilor, şi despre care Apostolul (lice, eii „ele s aii ostenitii cu dînsul în actele pieţâţei* (b). Climent Alecsandrenul atestă, că apostolii, în tim­pul călătoriei lor, duceti cu sine femei, care se oste-

2 9 2 DIACONESELE CREŞTINE

niati în actul predicarei cuventuluî lui Dumnezeu şi prin dînsele predica DoiuuuluÎ se respândia între femei (a). La începutii, când num ferul creştinilor era limitatti, şi Bisericile încă nu primise o organisaţiu- ne definitivă, serviciul diaconeselor îlu puteti efec­tua femeile, care se păreu maî apte pentru caşurile ce se presentau. Când însă serviciele din Biserica creştină aii deveniţii maî multe şi maî variî, atuncî a trebuitti săse simţă şi necesitatea uneî instituţiunî, care ar fi esecutatu. serviciile cuventuluî luî Dum- nedeu într’unti modti regulaţii, şi anume aicî a tre- buitti să-şî aibă locul şi instituţiunea diaconeselor.

Ordinul diaconeselor, dupre cum se p<5te conkide din epistola către Timoteî, s’a compuşii la începutii din femeile bătrîne, fore de mijldce, a cărora între­ţinere cădea în sarcina Bisericilor. Dar, când înt<Sr- cemii atenţiunea ndstră asupra zelului vekilor creş­tini, trebue să recundscemti, că afară de femeile bă­trîne şi lipsite de mijl<5ce, în ordinul diaconeselor intrati maî multe femeî, care aveti averile lor propriî, şi care întrebuinţau aceste averi în profitul serviciu­lui eclesiasticti, dupre esemplul femeilor evangelice, care „ serv^u Mântuitorului cu a verile lo r u (b).Era prea de ajunsti, ca aceste femeî să fi întrunitii condiţiu- nile serviciului diaconieî şi atuncî etatea nu putea să fie o pedică pentru intrarea în ordinii. Fiva, des­pre care am menţionaţii maî sus, precum şi Mariama, despre carea menţioneză Apostolul totti în epistola

(a). Strom. Tom. III, pag. 448. „Ca pre nisce surori, conduceu nisce femei, care erau colucrătore respectiv de femeile, ce remânâu puru­rea în casă, si prin care femet înveţătura Domnului se Introducea fore dificultate şi în ghineconiticu“.

(b) Luea. XVIII, 2, 3.

DIACONESELE CREŞTINE

către Romani, şi care aii foştii dintre primele dia­conese, nu semena a femei săracă, şi nici în etate de şese-Clece ani 5 căci pre Fiva, Apostolul o nu- mesce soră a Apostolilor, şi apoi adaugă : „ că şi a- căsta a foştii ajutătdre multora şi mie însumi" (a). Kiar Teodoret, vorbindii despre Fiva, fiice, câ Apos­tolul Paul a foştii găzduită în casa eî proprii, de câte orî venia în Corint. De unde resultă, că kiar pre timpul Apostolilor, avendu-se de basă prescripţiu- nea, relativă la etate, se faceu escepţiuni pentru persanele, ca re in tru n ia u condiţiunile m orale, ce ru te de serv iciu l diaconiel.

Imediat după timpurile apostolice, ordinul dia- coneselor se compunea maî mult din femeî văduve, fbre ca tot-o-dată să fie depărtate din ordinii şi acele femei, care încă nu întrase în căsătorie. Aşa la scrii­torii seculelor al Π, ΠΙ şi IV-lea de ordinarii diaco­nesele suntii numite, dupre esemplul Apostolului Paul, „văduve", şi serviciul şi ordinul lor „văduvie" „trepta văduviei" (viduatus, gradus vidualis) (b) Şi a- cesta dovedesce, că în ordinul diaconeselor fiind mai multe văduve, ele aii determinaţii cu sine şi numirea ordinului. Pre longă aceste, în constituţiunile apos­tolice, pe care sciinţa le atribue secuiului al ILI-lea, seu începutului secuiului al IV-lea, se dice apriat: câ diaconesa p<5te să fie „văduvă dintr’o singură căsăto­rie, credinci(5să şi stimabilă11 (c). La finele secuiului al IV-lea, întâlnim disposiţiunea imperială, prin carea se înlătură dela serviciul diaconiei femeile ne văduve,

(a) Rom. XVI, 2.(b) TertuL De veland. virgin. IX.(c) Const, apost. lib. VI, Cap. 17,

DIACONESELE CREŞTINI·

şi ordinul diaconeselor se limit£za numai între femeile, care au foştii măritate şi cape aveu şi copii. Împera­torul Teodosie stabilesce : „să nu se sânţiască dia­con 6să nicî o femeie, d6ca ea nu are copii“ (a).

Cu tdtă restricţiunea imperială, de a nu întră între diaconese, de cât numai femeile văduve, usul de a se compune ordinul diaconeselor din tote femeile, care simţiaii asupră-le kiemarea divină, era aşa de puter­nicii, că noî întâlnim ii în acestii ordinii femei, care eraîi „feci<5re“ şi acele, care părăsise vieţa conjugală prin consimţământul comunii, şi devenise diaconese, numaî după ce soţul eî se rădicase pre treptele maî înalte ale ierarchieî. Astti-feliii, că stabilindu o re­gulă generală, putemti să admitemii, că în Bisericile primitive ordinul diaconeselor se compunea din „ve- duveu, y,feci0reu şi „femeV de ale Episcopilor.

Tertulian, conform practicei din Biserica occiden­tală şi în virtutea prescripţiuneî Apostolului Paul (b), mustră pe unii Episcopii, care şi-a permisii, de a ad­mite în ordinul diaconeselor pre o fecidră. Elii cu a- cestă ocasiune se esprimă: „Εύ sciti, că într unii locii, în numărul „văduvelor" este admisă o feci<5ră nu maî mare de doă-<jlecî ani. Decă Episcopul i-a a- rătatti. aceştia o condescendenţă, altul, din respec­tul către disciplină, datoresce să insiste, ca în vii­torii să nu se maî întâmple în Biserică astu-feliii de minunăţii" (c), Şi că presbiterul Cartageneî are în vedere anume posiţiunea familiară a aceste dia­conese, şi nu etatea eî, se vede din următdrele

(a) Codex Theod. 1. XVI, tit. 11.(b) Timot V, 9—15.'(c) De Veland. virgin, cap. IX.

vorbe, pre care le adaugă imediaţii : „feci<5ra ve- duvă, ce pote fi mai curioşii, de cât acesta ? . . .Ea negă şi una şi a lta ; ea negă şi aceia, că este fecidră, căci ea se consideră ca văduvă, şi aceia, că ea este văduvă, căci ea se numesce fecioră“ (a). Acesta a foştii practica din Biserica de Cartagena şi kiar cele mai multe din Bisiricile occidental··.In Bisericile de Orientu însă întâlnii mi nisce feno­mene, cu totul opuse acestei practice. Aici, în ordinul diaconeselor se permitea a intra atât vădu­velor, cât şi feci(5relor. In Biserica de Smirna Sân­tul Ignatie, purtătorul de DumnecTcu, nu se scanda- liseză, ca Tertulian, de presenţa feci<5relor în or­dinul diaconeselor. „Salutii pe feciorele, numite vă­duve", cjice el la finele Epistolei, către Smimeni (b). Coteleriu, interpretândii acestti locii din epistola Sântului Ignatie, dice, că Sântul Ignatie numesce pre aceste feci<5re văduve, fiind că ele se aflau în ordinul diaconeselor, seti al văduvelor. Cu răspân­direa spiritului asceticii din Biserica creştină, fe- ci<5rele ati începutti a fi preterite în ordinul diaco­neselor. In constituţiunile apostolice feciorele suntu puse la primul planii, iar văduvele se vădii numai tolerate. „In diaconese trebue sase alegă feci<5rele caste, şi numaî după aceste văduvele“ (c). Pre timpul luî Sozomen sânţirea feciorelor în diaconese era aşa de usitată, în câtii el, vorbindti despre : „Necareta din Bitinia, feci<5ră din familia Eupatri- dilor (nobililor) Nicomedieî, care era renumita prin

lv ; ____________________ UfACONESEI.I. CREŞTINE _______2 9 5

(a) Terţ. locul citata.(b) S. Ignat. loc. cit(c) Const, ap. lib. VI, cap. 17.

DIACONESELE CREŞTINE

feciorie şi vieţă v i r t u d s ă , cjice, că na v o i ţ i i sa . în­tre în trepta diacon eselor, numaî pentru m o d e s t ia

şi pietatea eî, deşi Sântnl loan Chrisostom, fiindii atunci Archiepiscopii de Constantinupolti, nu o -

dată a îndemnat’o la acesta “ (a). In secuiul al IV-leao feciorâ cu numele de Lampadia, a foştii supe- ridra ordinuluî diaconeselor, dupre cum ni spune Sântul Gregoriu Nisenul în biografia suroreî sele Macrina : „Presidenta în ordinul feciorelor era Lam­padia, carea avea trepta de diaconesă“ . (b). Ală­turea cu Lampadia şi alete diaconese dintre fe- ci<5re, noî întâlnimu în Biserica din Orientii şi diaconese dintre văduve. Olimpiada, Dionisia, Ra- degunda şi altele erau. diaconese dintre văduve, şi erau alese conform disposiţiuneî imperiale, men­ţionate maî sus. In genere vorbimii practica şi disciplina eclesiastică din primiî seculî aî creştină- tăţeî ne autorisă să stabilimu, că în ordinul dia­coneselor din aceste timpuri întraU f 6r& distincţiune fem ei dintre fe c iâ re f i văduve, dupre cum atestă şi Sântul Epifanie : „diaconesele suntii . . . . seu văduve din nunta întâia, seii feeiore permanente" (c). Tot acesta se observă şi pe timpul luî Iustinian, când acesta stabilesce : „în diaconese trebue săse introducă seu feci<5re, seii văduve din nunta în­tâia" (d).

Atrea speţă de femeî, care aveu dreptul la intra­rea în ordinul diaconeselor, eraii femeile acelor per-

(&) Iiist. ecclis. lib. Π, cap. VUI.(b) Greg. Nyseen. T. I Vita Macrin.(c) Exposit. fidei nnm. XXI.(d) Iust. Novell. VI, cap. 6.

DIACONESELE CREŞTINE

s<5ne, care primiau o treptă ierarcliicâ maî înalta. In antieitate se întâmpla fdrte des, ca persdncle, ce ocupau o treptă ierarcliică, să renunţă la legăturile vieţeî conjugale. Astti-feliti de ecsemple întâlnimu în Bisericile de Occidentii. Câte o dată soţiî, (ότέ ase devorţa, se învoiau, ca, trăiudu în aceiaşi casă, să renaână privaţî de relaţiuuile conjugale ; alte-orî se devorţau şi tot-o-dată trăiau separaţii; şi în amân- doe caşurile consimţimentul mutualii era indispen­sabilii. Femeia, ce primia o treptă eclesiastică, ca acea a diaconeselor, se numia relictaJăsată (a) A- ceste persane, decă întruniau şi cele-lalte condi- ţiunî de admisibilitate, întră în ordinul diaconeselor. Astti-feliti de diaconese se observă în Biserică fdrte de timpuriu, şi ele erau considerate, ca adeverate văduve. La finele, seu celii mult la începutul se­cuiului al Ilflea, avemu diaconese dintre femeile demnitarilor bisericescî, pre fericita Tima (Timo), femeia luî Temistagor, sacratîi diaconii de Epis­copul Tesaloniculuî Aucsibie. In acta sanctorum despre Tima se dice : „După aceste, Temistagor, fratele s-tului Aucsibie, s a duşii în Soios (Cipru) cu femeia sa, fericita Tima ; ea dupre virtuţile ei era de admiraţii. Când eî au. întratii în Biserica, s aii înbrăţişatu şi mulţii s’au bucuraţi! pentru în­tâlnirea acesta. Ci aii foştii luminaţi cu Sântul botezti în numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al Sân­tului Spiritii. S. Aucsibie a sânţitii pre fericitul Temistagor diaconii, iar pre femeia lui diaeon^să. Căcî, după primirea sântului botezu eî n'aii mal

(a). In practicatele sinodelor locale din B isericile Apusului întâlnimu ecspresiunile. „Belicta Episcopî, presbytori, diaconi, hyptwUaconiJ .

DIACONFSEI.E CREŞTINE

greşiţii, şi aii foştii între dînşiî ca nisce fraţi “ (a) Pre longă Tiina, noî scimti şi pre Teosevia, fe­meia luî Gregorie Nis^nul, carea după rădicarea luî Grigorie la tr£pta de Episcopii, Teosevia a de­veniţii diacon^să (b).

Nu se scie, cât a duraţii acestă datină şi cât era ea de respândită ; scimii numaî, că la finele secululuî al VII-lea, femeile, acărora bărbaţi de- veniau Episcopî, şi care remâneii libere de legă­turile conjugale, eraii admise în ordinul diacone­selor, decă se constataţi, că sânţii demne pentru acestu serviciii, Canonul XLV 111-lea al Sinoduluî de Trula stabilesce faţă cu femeile, a cărora băr­baţi aii deveniţii Episcopî: „Femeia celuî rădi­cată la tr^pta episcopală, prealabilii separându-se de bărbatul eî, după chirotonia luî în Episcopî, ea trebue să între în m0năstire“. Cu modul acesta noî avem şi atreia clasă de femeî, care compuneu ordinul diaconeselor şi a ceste eraU fem e i le c le r ic i lo r , deven ite E piscopî, ddcă întruniaU ş i c e le - l-a lte con ­diţiuni, d e adm isibilitate.

Cuventul, pentru care nu eraii admise între dia­conese şi femeile cu barbaţî, nu p<5te fi, dupre cum credii unii (c), direcţiunea ascetice, ce f<5rte de timpuriu se introdusese în creştinismii. Din contra, raţionamentul acesteî interdicţiunî se vede

(a) Aeta sact. Antverp. 1746. 19 Fevruar. vit S. Avxibil. Despre Aucsibie scimu. că a muritu în anul 102; prin urmare acestu actu, atrebuitîi săse petrăce la finele secuiului I, seu începutul celui al 11-lea.

(b). Gr eg. Nazian. Ep. XCV. T. I.(c) Aici noi înţelegemu pre acel protestanţi, între carii Pome, (Die

Anfangc der christlichen kirche una ihre verfassung), şi carii pretindu, că fecidrele în ordinul diaconeselor eraii preferite pentru „direcţiunea falsă asceticii" din creştinismU.

DlACONESF.f.T CREŞTINE 299

maî mult în dificultăţile serviciului diaconeselor, care dificultăţi nu puteii fi suportate de persanele, ce aveti asupră-le şi sarcina conjugală, unită cu îngrijirea de copii. Ac&stă opiniune a n<5stră, în ce privesce ne admisibilitatea femeilor măritate în ordinul diaconeselor, o fundămu pre unu decretă al Imperatoruluî Teodosie celii mare, carer stipu- Mză: „femeia, care voîesce a deveni diaconesă, este datore să-şî punS tutorii copiilor eî, d6că etatea lor reclam ă acostă, iar averea să o încredinţeze 111 mâna <5menilor de încredere" (a).

(Va urma) Archiui. Genadic En&cânii.

(a) Cod. Theod. T. VI lib. XVI. tit- 11, Icx 27

Despre naşii în botezu.

Obiceiul de a cere de la aceia cari se boteză câte unti naşti, care se garantele pentru buna credinţă şi viaţă a lor, este forte vechiti şi ajunge pene la timpurile apostolice. U- niî vedQ deja în persona apostululuî Andrea ântâiul naşii badându-se pe loan I, 2 : «Ş i (Andrea) l’a adustt (pe fra­tele sSti Simon) la Iisus.» Incontestabil însă este, că institu- ţiunea naşilor este cel puţin totii aşa de vechiă, ca şi bote­zul copiilor micî. Este evidenţii că copiiî micî nu puteau să viă singuri şi să ceră botezarea lor, prin urmare, saii tre­buia să remână nebotezaţl, saii trebuia să fie cine-va care să-I aducă la botezti şi să ceră pentru el harul sacramental ( O ffe r r e a d băptismmn, a d p ercip ien dam sp ir iţua lem g ra - tiam), care s6-I ţiă în braţele sale în timpul botezului (ges- ta r e m an i bus, ten er e in baptismo, su p er fo n tem in u ln is tenere), şi care, dupe cofundarea lor în apă, să-ϊ ridice şi să-ϊ pri- mescă (su s c ip e r e a fo n te , a sa cram en to baptismate, ex sacro

fo n te ) , d e baptism o ; d e sa c r o fo n te f i l i e s sp ir itu a liter susci­p e r e ; e lev a r e d e sa cro fo n te ) . Apoi afară de acesta, cel ce se boteza, trebuia să depună mărturisirea credinţei sale şi să renunţe la diavolul şi la operele lui şi la cultul lui şi la totă pompa lui. Dar acestă mărturisire şi renunţare era impo­sibil să o facă copiii; era deci necesarii, ca să fie cine-va care să mărturisescă şi să respundă în numele copilului şi să făgăduiescă în locul Iul, căci alt-fel ar fi fosta trebuinţă să schimbe orîndui&a botezului păzită la botezarea copiilor. Dar Biserica, admiţendii ca la botezti să răspundă naşul în locul copilului, n’a avuţii numai în vedere ca să se păstreze tipul saii formele obicinuite ale celebrării acestui sacramento, ci a căutata de la începutU a satisface şi o altă trebuinţă su-

DESPRE NAŞII î n BOTEZC 301

perioră şi maî profundă. Biserica considera ca o datoria a eî a boteza numaî pe acel copiî, despre care se putea crede câ, rămânendu în viaţă şi crescendo, vor avea o educaţi- une chreştină şi vor împlini promisiunile date la botezu; şi de aceea dar ea considera representaţiunea copilului la bo­tezii prin naşti, ca unu fel de garanţia din partea acestuia; ea privia pe aceia cari daii răspunsurile în numele copilului (responsores) ca responsabili şi garanţi (spon sores, f id e ju ffo - res). Cine aducea unii copil la botezii, cine cerea botezul pentru unu copil şi Ί representa la celebrarea sacramentu­lui cu mărturisirea şi cu răspunsurile, lua prin acesta asu- pră-şî o grea răspundere şi îndatorire înaintea luî Dumnedeii, a Bisericeî şi a copilului. El garanta pentru viitorea instruc­ţiune a copilului în învăţăturile creştine şi pentru educaţi- unea sa chreştină. Ceea-ce el a mărturisită şi a făgăduita în numele copilului, conţinea o promisiune din partea sa proprie, adică făgăduinţa că elii va îngriji, întru câtO stă în puterile omenescl, ca renunţarea la diavol şi mărturisirea credinţei să deviă in viitorii o adevărată faptă a copilului.

Din cele dise urmădă dar, că instituţiunea naşilor era o necesitate din momentul ce admitea şi trebuia să admită botezul copiilor. Dar noî găsim naşi nu numai la copil, ci şi la adulţi sad 6menî crescuţi. Trebuie dar mal ’nainte de tote să facem deosebire între naşî de copil şi naşi de omeni mari.

i. N api d e copţi. La începută figuraO ca naşi aî copiilor de obiceiQ părinţii lor trupeşei, şi într’adevărO el puteai! să împlinăscă maî uşor datoriile ce incumbă naşului. Căci cine ar putea îngriji sad stărui mal mulţii pentru educaţiunea chreştină a copilului de câtii părintele săO ? Cu tote acestea încă de timpuriii s'a născuţii, şi în fine a predominate opi- niunea, că nu este permisii părinţilor trupesc! a fi torQ-o- dată şi părinţi duhovnicescl, adică naşi. Motivele acestei escluder! parti a fi foştii următorele :

i) Că adesea părinţii trupesc! n’ad totii-de-una cultura cerută ce să p0tă da copiilor instrucţiunea şi educaţiunea chreştină după cum doria Biserica;

302 DESPRE N AŞII ÎN BOTEZ#

2 ) Că în caşul încetăreî din viaţă a părinţilor, copilul sg nu rămînă fără nicî unu protector care să îngrijescă pen­tru educaţiunea lu i ;

3 ) Din momentul ce părinţii chreştinî deja ca părinţi tru­pesc! suntii dator! a îngriji pentru educaţiunea copiilor lor, aşa că din naşia nu se nasce pentru eî o nouă îndatorire, din contră însă se pote întempla ca eî să negligeze împlini­rea datorie! lor, era forte prudenţii a separa pe părintele trupescu de părintele duhovnicescfi (naşul) şi prin acesta a dobândi o garanţiă mal întinsă pentru crescerea chreştină a copilului. Tot-d’o-dată prin acestă separaţiune se arăta şi mai calr deosebirea între educaţiunea trupescă şi educa­ţiunea spirituală, precum şi valorea maî mare a acesteia din urmă.

4 ) In fine se pote că, fiind că naşiî eraii consideraţi şi ca marturi pentru botezarea copiluluî, s’a credutii necesarii a nu admite pe părintele trupeşei! ca naşti, spre a nu fi bă­nuită marturia sa.

Naşii aveaţi îndatorirea, dup£ cum s’a disii mai sus, a anunţa şi a aduce pe copil la Botezu, a da în numele lor cuvenitele respunsurî la celebrarea sacramentului, şi ca nisce garanţi ce suntu, să îngrijescă pentru viitorea viaţă spirituală a finilor lor, sprijinindu-I cu sfaturi bune ca să să împlinescă făgăduinţele date luî Dumnedeu la Botezu. Anume Augustin pune naşilor îndatorirea a se gândi că, încheindu pentru fini! lor legătura cu Dumnedeii, s’ati sacri­ficaţii şi pe sine ensuşi lui Dumnedeii, şi de aceia sunt da­tori, nu numai a îndemna pe finii lor cu vorbe, ci să şi le fie chiar prin propria lor viaţă, esemplu de o viaţă sântă şi plăcută lui Dumnedeu. De la fericitul Augustin avem şi unii lungii discursii adresaţii către naşi. «Ve sfătuescii, le dice el între altele, că de câte or! vine solemnitatea pasce- lor, toţi bărbaţii şi tote femeile cari aţi ridicat copil din bo- tezD, să cunoscă că el s’aD puşti pe sine garanţi pentru el la Dumnedeii şi că de aceea trebue să aibă pentru el soli­citudine de o adeverată dragoste şi să-î sfătuescă a păzi castitatea, a conserva virginitatea pene la căsătoriă, a reţine

t>E$PRE NAŞIÎ DE BOTEZC

limba lor de orî-ce blestemu şi perjuru, a nu scote din buza lor cântecî ruşinose şi necurate, a nu fi mândri nici ambi­ţioşi, a nu avea în inima lor mâniă sau ură, a nu se ocupa cu predicerî, a nu atârna nici-o-dată nici şie-şî, nici altora talismane şi alte lucruri diabolice, a fugi de fărmâcătorl şi servitorii diavolului, a păstra credinţa catolică, a vizita mal desti Biserica, a asculta cu urechia atentă lecţiunile divine fără a vorbi, a primi bine dup£ cum li s’a disu la botezii, pe străini, a fi pacinicl însuşi, şi pe cel în discordiă să îl în­demne la concordiă şi să arate către preoţi şi părinţi res­pecţi! şi o adevărată dragoste» (Ierm. 163).

II. Naşi din botezii la omeni mari. Când celu ce se boteza numai era copilti, şi omu deja crescut, regula generală era ca să aibă de naşti pe acela care l’a instruit în inveţetură chreştină şi l’a presentat Episcopului pentru primirea bo­tezului. Şi fiind-că cu catehisarea tinerilor erau însărcinaţi diaconii (respective diaconiţele), de aceea găsim de obiceiO ca naşi, la tineri de sexul bărbătescti pe diaconii, iar la cele de sexti femeesc pe diaconiţele, — regula pe care o vedem recomandată şi de Constituţiunile Apostolice (lib. III. c. 16).Cu tote acestea însă nu era oprit ca să figurede ca naşi şi alte persone care stati în relaţiunl amicale cu celu ce se boteza.

Se înţelege de la sine că naşii de categoria acesta n a- veâu aceleaşi datorii ca ceî-Γalţi; el n’aveaii a respunde in numele celor ce se botezau, căci aceştia eraţi însuşi în stare a da respunsurile necesarie, afară numai deca el erau muţi saO aflându-se într’o bolă gravă aii perdut usul limbel. In privinţa acestuia din urmă cazil Cyril de la Alexandria scrie următorele (Comm. în Ioh. 11 26) : »Pentru aceia cari se află într’o maladiă periculosă şi trebuescti botezaţi, se lepădă (de diavol) şi se unescu (cu Christos) persone care din dragoste împrumută limba lor celor ce suntii impedicaţî prin b61ă«. Misiunea principală a acestor naşi consista într'acăsta : de a garanta pentru viaţa viitoră a linilor lor. pentru constanta credinţei lor, pentru curăţenia moravu­rilor lor şi a 1 îndemna spre binele.

304 DESPE NAŞIÎ DE BOTEZÎJ

Din datoriile naşilor resnltă de la sine eoiidiţiunUe ce py. nea Biserica spre a admite pe cine-va ca naşti. Naşii trebuia să lie membri credincioşi aî Bisericeî şi în stare de a da cuvenita instrucţiune, bucurându-se tot-d’o-dată şi de o purtare piosă şi nepătată. De aceea nu se primiatl ca nasl necredincioşii, ereticii, catehumeniî, ceî aflaţî în penitentă şi ceî posedaţi sau lipsiţî de mintea sănetosă, precum în fine şi 6meniî neculţî. Iar pentru ca să fie sigură despre capaci­tatea lor, Biserica regulase ca numele lor să se înscrie în re­gistre şi se se publice înainte de a se severşi botezul.

Câtii privesce în fine numerul naşilor, nu era fixat, se pote înse admite ca regulă generală, că la fie care botezti era unti singurii naşti. Biserica desaproba obiceiul unora de a lua maî mulţi naşi, căci afară de alte incoveniente ce avea acestii obiceitl, apoi maî era şi interesul de a nu se întinde prea multtl rudenia duhovnie&că, care constitua unii impedimenttl de căsătoria.

Zotu.

DESCHIDEREA SE SIU N E I DE PRIMA-VARAA

Sântului Sinodu

In <]tiua de 15 Maiu, s’a deschisti sesiunea (le primă-vară a Sântului Sinodu cu formalităţile obici­nuite. Cu acestă ocasiune I. P. S. Metropolitu Pri­maţii a pronunţaţii următorul cuventii:

în a lt P rea Sânţite,Iubiţi întru Christos Fraţi Episcopî,

La deschiderea sesiune! de faciă me credo datora maî ’nainte de tote, a Υέ aminti faptul cel mare săverşitu în Bi­serica nostră, de la ultima sesiune a Sântului Sinodu: acesta este sânţirea Sântului Mira, săvârşită în Sânta şi marea Joia, cu t6 tă regula şi cu t0tă pompa cuvenită. AmintindCi acestu faptii, scopul meii este a ve exprima frăţeştele mele mulţă- mirî pentru buna-vointă ce aţi avuta de a veni fie-care din eparchia sa spre a asista şi a lua parte la acestă Sântă slujbă care de două secule nu s£ mal făcuse la noi.

Una alta fapta care de sigura va îmbucura pe toţi Prea SânţiţiI membri al Sântului Sinodu, este că facultatea de teologie a funcţionată şi funcţioneză penă acum, multămita delulul ce puna Domnii profesori care au bine voita a face una sacrificia în interesul bisericeî. Numfirul însemnata al tinerilor cari aa urmata şi urm^ă cursurile teologice, ni dă dreptul de a spera, că Onor. Guverna, liinda pe deplin convinsa despre necesitatea înînnţăreî facultăţel de teologie

4

precum şi despre esistenţa elementelor necesare intru acesta, se va grăbi a presenta Corpurilor legiuitore cuve­nitul projectti de lege şi a împlini ast-fel promisiunea ce de mulţii ne-a data şi dorinţa ardentă a Sântului Sinodii. Noi din parte-ne ne vom grăbi a ne înţelege asupra locu­lui unde ar fi mal nemeritO a se stabili o asemenea facul­tate, pentru ca ast-fel să înlăturămu obstacolul ce pare că a oprita pe Domnul Ministru de a presenta chestiunea înaintea Corpurilor legiuit6re.

Maî departe, Prea Sânţiţilor, sperii că în curenda vom avea fericirea de a vedea îmbun£tăţindu-se şi sorta mate­rială a clerului parochial. Căci pe lângă mal multe mijlociri ce am făcuta din parte-ne către Onorabilele Camere, amti constatata cu plăcere că propunerea făcută în sensul acesta de către I. P. Sânţitul Metropolitii al Moldovei, cu care ne­am asociata şi noi cei-Falţî membri aî Sântului Sinodu, carî facem parte din SenatU, a fosta penă acum bine primită, şi sperămU dar că în scurta timpii vom avea o lege, prin care să se satisfacă în mare parte dorinţele exprimate de Sântul Sinoda în privinţa îmbunătăţire! posiţiunel materiale a preo­ţilor parochial!.

In fine, Prea Sânţiţilor, sperăm că în acostă sesiune se vor resolva multe chestiuni rămase din sesiunele trecute şi se vor lua diferite decisiun! salutarie pentru desvoltarea bisericeî nostre.

Fiă ca Părintele nostru cerescii să bine-cuvinteze lucră­rile nostre!

306 DESCHIDEREA SESIUNEÎ DE PRIMX-VARX A ST. SINODti

O N O U Ă P R O B Ădespre

neplătirea saloriilor la preoţii de p e la comunele rurale.

In maî multe rendurî am arătatti prin acestu or­ganic de publicitate, autorităţilor competinte respec­tive, cu probe palpabile, eliiar oficiale — ca ale P.S. Episcopii de Argeşti şi altele,— că salariile preo­ţilor de pe la comunele rurale, nu se plătescu. cu anii. Acum avem nefericita ocasiune de a da încă o nouă probă despre acostă mare nedreptate ce se face preoţilor. Şi spre a nu fi taxaţi de exageratorî aî fap­telor, publicăm aci însuşî textul reclamaţiunei co­municată redacţiuneî acestui diaru, în totă regula :

„Sub-scrisul Preoţii (1) Paroh Bisericeî cu patro- „nagiul Sântul Nicolae, din comuna rurală Oboga- „de-jos, plasa Olteţiii, Districtul Bamanaţî, cu cel „maî profund respectu viu. prin acestă reclamaţiuiu·,„avS supune la cunescinţă.................... neîngrijirea„ce suferim din causa autorităţeî locale. Căci pe de„o pai*te eu fiind fiii de preoţii săracii.................am„intratu în Seminariul de Romnicii, studiindu patru »anî ca bursierii al Statului, şi îu 1874 m ani devo- »tatu pe viaţă de Preotu Domnului la acestă Bise- „rică. Iar pe de alta domnul perceptor comunalii, „anume C. I. Pielmuş, care funcţioneză de la 180li „mclusivu, ne-aii adusii în cea măi deplorabilă mise-

(l) Stefan Papiu.

3 0 8 K E CLA M A ŢIL 'N E

„rie, nevrând a ne da m icele sa larii dupe Bugetft „conformii mandatelor ce le posedam, şi de câte orî „m’am presentatu şi m ă presenttt împreimă cu cân­tă r e ţ i i cu mandatele 111 personă, suntem refusaţi si „ni să respunde : nu am bani. Aşa că pe anul 1874 „m isa opriţii 135 le i noî, posedu. mandatul neachi- „tatu ; pe unii trimistru a l anului 1875 m i-a oprittj „65 le i noî, posedu m andatul neac liita tu ; pe anul „1877 m î-a opriţii 120 le i noî, posedti mandatul ne- „acliitatu ; pe anul 1878 m î-a opriţii 120 le i noî, ρο­ή sedii mandatul neacliitatu ; pe anul 1879 m î-a oprit „ 1 2 0 le i noî, posedu mandatul neac liita tu ; pe anul „1880 m î-a opriţii 1 2 0 le i noî, posedti mandatul ne- „acliitatii; pe anul 1881 m î-a opriţii 240 leî, noî ρο­ή sedii mandatul neachitatii.

„Numaî pe trei trimistre din anul 1875 şi pe în- „tregul anii 1876 suntii acliitatii, căci avendii apro- „batii pe amendouî an ii câte 1 2 " napoleoni pe and, „şi neputendii scdte nimicii de la perceptorii, şi fiind „că 'mî trebuia imediaţii, fiind constrânsti de nece­s ită ţ i le traiu lu i, tocmindu-me cu numitul până în- „tr’una, î-am lăsaţii 1 0 0 de francî la 2 mandate ce „m ile-a scomj) tatii şi care conţinea suma de 2 1 napo­le o n i, din care am primiţii 16 napoleoni şi ast-fel „m a achitatti fiind faţă Constantin Gagiu şi fratele „meii Constantin Popescu".

Maî departe arată că tote leg ile relative la diferiţi funcţionari îş î aii m aî mulţii sau maî puţinii valorea lor, şi că numai legea comunală privitdre la cleru este deconsiderată şi privită ca literă morta de către autorităţile lo ca le ; de asemenea arată că a reclamat în nenumerate rend urî Prea Cucernicului Protoered şi domnului Prefecţii local, şi că ori-ce diuposiţium s ’a ă luaţii, nu s ’au esecutatii de domnul .sub-prefect.

Unind acum acostă reclamaţiune la memoriul jude-

^ _____RKCLAMAŢIVNE_______309

ţnltiî Oltu, trimis rcclacţiuncî de Prea Sânţitul Epis­cop ele Argeşti, cu adresa No. 132 din 18 Februarie anul curenţii, şi publicat în No. al II-lea al acestui anti, prin care, de asemenea sa constată, că la unu mare numerii de preoţi nu li s’au plâtitu salariele pe maî mulţi an i; precum şi alte mai multe rapor­turi ale Prea Cucernicilor Protoerei către redacţiunea acestui «liarii;

Noi rugăm respectuos pe Domnul Ministru de In­terne ca să bine-voiască a disposeza cercetarea de urgenţă, prinpers0ne consciinciose, a unor asemenea fapte care îngreuiază din di în di posiţiunea bieţilor preoţi de prin comunele rurale, cărora nicî micul sa­larii! ce li se prevede prin bugettt nu li să plătesce, nu cjicem la timpii, cimaî de locu.

Pe lângă reclamaţiunea de mai sus publicăm aci, dup6 cerere, şi urmâttSrea reclamaţiune a preotului Dimitrie lordăchescu, din comuna Miclăuşeuiî, dis­trictul Roman, adresată. Redacţinnei acestui ju rn a l; rugându deasemenea cu totti respectul pe autorită­ţile respective competinte, de a disposa cercetarea caşului, şi în urmă a se da satisfacţiunea cuvenită preotului nedreptăţiţii.

P rea Sânţite,Sub-semnatul Preoţii din judeţul Roman, comuna

Miclăuseniî, cu profund reapectu ve aducu la cunos- einţă, următdrele :

La formarea bugetu lu i comunei pentru anul 1882—83, presentându-me înaintea consiliului nos- trucomunal, am arătatîi cum câ : cu salariul de 144

lei pe anii şi cu parochie de 60 locuitori, n ic î hrana dilmcă nu raî-o potil procura, şi i-am rugata să bi- ne-voiască a ’mî hotăra unu salariu conformii regu­lamentului Sântului Sinodu, la care toţi domnii con­silieri s au unit şi aii hotărât a se prevede în bugetii suma pretinsă de regulainentii, dar, nenorocirea pen­tru mine aii proveniţii din causă că nicî primarul nicî consilierii nu sciii scrie şi ceti, şi ducendu-mă a doua (Ji la Primărie şi cercetându bugetul (pe care domnul notarii nu voia să mi l arate), am vedutu că ceia ce era hotărâtii de consiliul comunal nu era scrisii, ci am vădutu. o adevărată ghibăcie a domnului notarii Lupu Bogza, că prevede în bugetii suma de 1,444 lei, pentru întreţinere a patru Biserici, salariul a patru preoţî şi a optu cântăreţi, adică din acestă cifră să se intreţie 1 2 persdne împreună cu familiele lor, iar, pentru domnul notarii singurii s’aii prevedutii suma de 1 , 2 0 0 franci, iată- dreptate! Şi intrebându pe dom­nul notar ce este asta de nu e cifra hotărâtă de con­silii! ? Densul a respunsii: că aşa a avuţii gustii, şi că e rudă cu domnul Prefecţii (ceia ce este adevărată) şi cu <5re-care de la comitetii şi că are să fie aşa cum va vrea, că are en trd ori şi unde.

Vedendu acestea m’am adresaţii către onorabilul Comitetii Parmanentti (unde numitul se înţelesese maî nainte) şi unul din domnii membri aî onorabi­lului Comitetii s’a arătatii cu aşa feliii de cuvinte, de unde nu numaî eu, dar ori şi cine s’a aflaţii faţă, a înţeleşii destul de bine că la noî în t^ră maî numaî face

T

trebuinţă de preoţî ! Iată dar, câtii de exact se aplică Regulamentul Sântului Sinodu, pentru întreţinerea clerului pe la comunele rurale, precum şi art. 9— 1 1

din legea comunală.Pentru acostă mare şi ve^ută nedreptate, cu pro-

fundu respectu vă rogii, PreaSânţite, să bine-voiţî a in s era acesta în unul din numerele jurnalului B ise­r ica Orthodoxă Rom ână ce dirigeţi, dându-mî pe

RECLAMA Π [ 'NE

faţă numele şi pronumele, căc i tdte arătările mele suntti juste, şi g reu tăţile ce intempinti cu sa lariu l arătatu , nu le m aî pottt suporta, pe cari anul trecut le-am f&cutii cunoscut Prea Sânţitu lu i Episcopii de Roman, pentru care şi face cunoscuţii (prin Pro- toereii) Prim ăriei respective de a ’m i îm bunătăţi sdrta, dar, cum vedeţi P rea Sânţite, n ici m ijlocirea Prea Sân ţitu lu i Episcopii nu ’ş i-a avuţii resul ta­t ă l doriţii, d ar m ijlocirile m ele sigurii câ nu ’şi vor avea n ic i de acumtt înainte precum n ic i până acumii.

Şuntu a! P rea Sânţiel-Vostre prea supusu şi prea plecat serva.Preotul Dimitrie. lordăchesco.

Comuna Miclăuşenil. 10 Aprilie 1882.Pe lângă cel-l’a lţ l consilieri, şi sub-semnatul am fosta faţă la forma­

rea bugetului.Consilieră, loan Paharnicul

Fată am foştii şi sub-semnatul la form area bugetului şi am veţlutii că consilierii s’au un ita pentru unu salariu suficienţii preotului Dimi­trie lordăchesco.

loan Lincanu.

Εΰ perceptorul Comunei, faţă am fosta şi sc ia ghibăciele domnului notară.

Perceptor, G. CrdpmarulC . Ionescu

S. Thasci Caecilii Cyprianitie dominica orationc

(Opera omnia, vol. I ex reconeione Hartolii. Vindobonea 1868).

T R ADUCŢ. 1UNE DE G. MARINESCU, DIN CL. VII SEMINARIALĂ.

(arm are)

Iisus a disu discipululul s6u care făcuse menţiune despre părintele seu cel mortu : „Lasă pe ceî morţi ca să şl îngrdpe morţii lor“. Căci elu numise pe pă­rintele seu cel morţii, însă părintele cel viu este pă­rintele credincioşilor.

Noi, prea iubiţi fraţi, nu trebue să luămu în sema şi să îuţelegemu numai aceia că Ίϋ numiniu părinte care este în ceru, dară să unimti la acesta şi să di- cem u: „Tatăl nostru" şi acesta o face numai aceia carî credă, aceia sfinţiţi prin elii şi îndreptaţi prin renaşterea graţiei spirituale şi cari au înce­pută să fie fii a i Iul Dumnedeu. Acestu cuventti a pătrunşii la urechia Iudeilor şi i a sguduitti puter- nicu, pentru că Christ a fostti anunţaţii prin pro­feţi şi a tremisii m a î âiitâiu la densil şi nu numai căm J 1 f T

aii despreţuitti cu neîncredere învăţătura Iu l; dar încă 1’aii şi omorâţii în trun ii modti crudîi. Aceştia dar nu potu acum să num£scă pe părintele, Dum­nedeu, fiind-că Dumnedeu îl turbură şi îl mustră di-J Ύ T ’

cendu-le : „Voi sunteţi născuţi de la tatăl vostru dia­volul şi poftele Iul voi Ie faceţi". Elii a fost omorâtorQ. de <5menî de la începutii şi n a stătutii nici de cum

s . THASCr C . CYPRIAN!

in adeveru pentru ca adevărul nu este în elu. Şi prin Isaia Dumnedeii exclamă indignata: „Eii am năs­cuta pe aceşti copil, ii am înălţata, însă ei m'aii dis­preţuiţii. Boul cunoşte pe stăpânul săti şi asinul ies- lele stăpânului seu; iszrail însă nu m’a cunoscută şi poporul nu m’a înţeleşii Vai naţiune păcătâsă, poporii încărcaţii de nedreptăţi, sămânţă de făcători de rele, fii nelegiuiţi! Aţi părăsita pe D-l şi aţi pusu 111 indignaţiune pe Sântul Iul Iszrail. Spre ruşinea că­rora noi cânda ne rugămti dicemii: „Tatăl nostru“, pentru că elu a începută deja a fi părintele nostru şi a încetată a fi părintele lor, care l’ati părăsita. Si noi care am devenita fii al luî Dumnezeu, nu putem u a fi poporti pecătosu, căci cărora li s a daţii ertarea păcatelor, acelora li se cade să se şi numescă fii ai Iul Dumnedeii şi să fie în eternitate, pentru-că în­suşi Dumnezeu <,lice : „Cine face păcatul devine ser­vul păcatului. Sclavul însă nu rămâne în veşnicie îu casă, ci fiul rămâne. “

Câta de mare e bima-voinţă a D-lui, ce isvorti nesecatu de bunătate şi consideraţiune către noi, ca elu să ne permită ca să facema rugăciunea înaintea Iul, şi să i chemămti pe elu cu uumele de părinte şi după cum Christos este fiu al lui Dumnedeu, totii ast-fela să ne numiinu şi noi fii al Iul Dumnedeu, pe care nume nimenea n arii fi îndrăsnitu sa 1 pomenesea în rugăciunea sa, afară numai dacă elu însuşi nu ne-arti fi îngăduita ca să ne rugămti ast-fela.

Prea iubiţii mei fraţi, noi trebue să ne adneemu am iute şi să ştima, că dacă ne e permisii ca sa »u- mimti pe Dumnecleti părinte, trebue să şi lucrămti ca nişte fii al Iul Dumnedeii, pentru că îu ce clnpfi sa

S . THASCJ C. CVPRIAN1

fini mulţumiţi de dânsul, totu ast-felii şi Dumnedeii să fie mulţumitu cu noî. Să vorbim# ca şi templele lu î Dumnezeii, pentru ca să se constate că Domnul este în not. Faptele mSstre să fie la înălţimea spiritului, pentru că noî carî amu îuceputu să fiinti cereştî, n’am putea fi ast-felu de câtii mimai dacă cugetămu şi fa­cem ti fapte de unii caracterti spiritual şi cerescti, fiind-că şi însuşi Domnul a disu.: „Pe acei care mă glorifică î î voi glorifica, şi voi despreţul pe aceia carî me clispreţuescu “, şi fericitul Apostol cjice în epistola s a : „ Voi nu sunteţi pentru voi, căc îaţî fostrescumpă- ra ţî cu unti mare preţti. S lăviţî şi purtaţi pe Dum­nezeu în corpul vostru."

După acesta ţlicemii, „Sânţ^scă-se numele teii", nu pentru că am dori ca Dumnezeu, să se sânţ^scă prin rugăciunile ndstre, dar fiind-că ceremu. de la Duin- netjeii ca numele luî să se sânţescă în 1 1 0 1 . Pe lângă acesta, de la cine ar putea să se sânţescă Dumnezeu, care sânţeşte totul ? Dar fiind-că elu. însuşi a dis: „Fiţisânţi, pentru că şi eu sânţii suntii", acestii lucru ceremu prin rugăciunea nostră, pentru ca noî care amu foştii sânţiţî în elii să stăruimii în aceea ce am începutti a fi. Şi acesta să o ceremii în fie-care di. Noî avem trebuinţă de o sânţire dilnică, pentru că trebue să ne curăţimii de păcatele pe care le facem în fie-care di prin o sânţire continuă. Cc felii însă este acostă sânţire, care ni se acordă prin bunătatea ce are pentru noi Dumnezeu, ne arată apostolul di- cându : „Nici foraicariî, nici idolatrii, nici adulterii, nici afemeiaţiî, nici sodomiţiî, nicî furii, nici lacomii, nici beţivii, nicî calomniatori, nicî răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnedeii. Şi acesta aţi foştii

voi pană acum, dar v aţi spălaţii, v aţi sânţi t u prin numele D-luî Isus şi prin spiritul Dumnezeului nos­tru." Ι,-'ίού că noi suntem sânţiţi prin numele D-luî nostru Isus Christos şi prin spiritul Dumnezeului nostru. Noi ne rugămu ca să fie în noi acestă smin­tire, şi fiind-că Dtimnedeul şi judecătorul nostru ame­ninţă a nu se depărta cine-va de la elii fiind ii curăţiţii şi virificat, pentru ca să nu să întemple ceva reia, de aceia priu continui rugăciuni, ceremu de la densul sânţenie, acesta ceremu diua şi n<5ptea, adică ca vi- rificaţia şi sânţenia, care să dobândeşte prin graţia luî, să se păstrede totii prin protecţiunea lui.

Rugăciunea nostră· urmedă ast-fel: „Vie împără­ţia ta.“ Nu ceremti ca să ni se arate împărăţia lui Dumnedeu, tot ast-fel după cum ceremti ca numele luî să se sânţescă în noi. Pentru eă cându 11 a îm­părţiţii Dumnedeu, saii când ş a luaţii începutul acest imperiu, care tot-d’a-una a existatti şi na încet atu nici o dată d a fi ? Noi dorimu. ca să intrămu în îm­părăţia luî Dumnedeu’proraisa nouă de elii însuşi, dobândită prin sângele şi patimile lui Christ şi ast­fel noi cari maî înainte erainu robi ai păcatului, să domnimti şi noi acum prin domnia lui Christ, ast-fel după cum ne promite elii însuşi care ()iee : „λ eniţî. bine-cuventaţiî părintelui meu, şi moşteniţi împără­ţia care vă este gătită de la începutul lumii.1* Insă e posibil, prea iubiţi fraţi, ca ensuşi Iisus Christos sa fie acestu imperiti, a cărui venire o dorimu în tote (Jilele, şi a cărui sosire noi ne rugămu ca să ni se arate câtii maî curendii. Şi pentru ca elu însuşi este învierea, de <5re-ce noi prin puterea lui vom ni via, toţii ast-fel e posibil ca să înţelegemti că elii însuşi

S· τ η A SCI c . CYPRANl 3 1 5

este împărăţia lui Dumnezeii, peutrn că noî vom domni prin elii. Cu drepţii cuventti noî în rugăciu­nea nostră(Jicem : „împărăţia luî Dnmiiei,leu“ pentru că pe lângă acostă împărăţie, care este cerescă, mai e şi alta pămentescă. Dar acela care a renunţaţi! la acostă împărăţie este maî mare şi prin onorea ace­luia şi prin împărăţie. Şi acela care se consacră lui Dumnedeii şi luî Christos nu doreşte împărăţii lu­meşti, dar cereştî. Noî avem trebuinţă de o rugă­ciune şi imploraţiune continuă, pentru ca să nu per- demii împărăţia cerescă după cum a perdut’o Iudeii, cărora li s’a făgăduiţii maî ântâiu aceia ce confirmă şi aprobă însuşi Dumnedeii. Mulţî, dice elu, vor veni de la răsăriţii şi apusu şi vor sta la masă cu Abram, Isac şi Iacob îu împărăţia cerurilor. Fiiî regatului însă vor fi goniţî în întunericile de afară, unde va fi plân­gere şi scârşnirea dinţilor. Acesta ne arată însă că Iudeiî aii foştii maî ’nainte fii aî împărăţiei, atâtti. cât eî au stăruitii să fie cu constantă, fii aî luî Dumne-

J

(leii, şi după ce eî au perdutti numele părintescii aii perdutii şi Imperiul. Şi pentru acesta noî Chreş- tinii, carî am căpătatii dreptul da numi pe Dumne­zeu în rugăciunile părintele nostru, să’l rugămii ca şi împărăţia luî Dumnezeu să vie pentru noî.

Maî adăogăm cuvintele : „Facă-se voia ta în ceru şi pe pământii dicem acesta nu că adică Dumne­zeu să facă aceia ce voieşte, dar pentru ca noî să putem a face aceia ce Dumnezeii voieşte. Căci ce s ’ar putea opune luî Dumnezeu pentru ca să nu facă aceia ce Dumnezeu, voieşte ? Noă însă ni să opune diavolul îu dragostea ce avem ca să plăcem Dom­nului nostru prin cugetările şi faptele n<5stre, aşa dar

J·· ", . . 9· TASCI c. CVPR1ANI 317

noî ceremu si rugămii pe Duinnctjeu ca să- se împli- nesca voinţa lut m noi, care ca să se realisedc, avem trebuinţă, ele voinţa luî Dumnedeu, adică de aju­torul şi apărarea luî, pentru că nimenea nu este pu­ternicii prin puterile sale, dar este apăraţii prin in­dulgenţa şi îndurarea luî Dumnedeii. In sfârşiţii, cliiar Domnul a foştii supuşii acestei neputinţe şi o arăta când <,lice : Părinte, dacă e cu putinţă, să trecă paharul acesta de la mine, şi pentru ca sa dea exem­plu ucenicilor sei ca să facă voinţa lui Dumnedeu, dar nu a lor, maî adaugă dicendii : Nu aceia ce vreau eti dar aceia ce vrei tu. Şi în alţii locii dice : M’am pogorâţii din ccrii, nu ca să facii voia mea, dar voia aceluia care m’a trimesu pe mine. Şi dacă fiul s’a supusii ca să facă voia tatălui, cu câtii mai mult este trebuinciosu ca servul să se supue spre a îm­plini voinţa luî Dumnedeii. Evangelistul loan ast-fel ne sfătueşte ca să împlinim voinţa părintelui dicend : Să nu iubiţî lumea, nicî acelea ce s’află în ea. Şi dacă vre unul a iubiţii lumea, dragostea părintelui nu este în el, căci totii ce e în lume e pofta corpului şi a ochi­lor şi mândria lumeî, care nu vine de la părintele dar din pofta lumeî. Lumea va trece împreună cu pofta eî ; acela care însă a împliniţii voinţa lu i Dum­nezeii stă în veşnicie, pentru că şi Dumnedeii veş­nicii este. Aşa eter şi noî cari dorimii să fimti în veşnicie, trebue să facem voia luî Dumnecjeu care veşnicii este. Voinţa lu i Dumnedeii este aceea pe care ne-a arătat’o Iisus, pe care citi a şi împlinit'o. Umilinţă în vorbire, tărie în credinţa, moderaţiune în cuvinte, dreptate în fapte, îndurare către apro- pele lipsiţii, stricteţe în moravuri, primirea haţjo-

S . TH A SC I C . C Y PR IA N !

r

curei în re semna ţiune şi fericirea d a o face, pace între fraţii noştri, iubirea către Dumnedeu din tdtă inima, iubirea către elu fiind că ne este părinte, te­mere fiind-că este Dumnedeu, a nu pune înaintea Iul Christ pe nimenea, dupe cum nici elu n a prefe­rată pre nimenea înaintea ncSstră, a fi cu desăverşire predată dragostei către densul, a sta lângă crucea Iul cu tărie şi fidelitate, când cine-va ar ataca nu­mele şi cinstea Iul. a arăta statornicie în principiile pe care le profesămă, siguranţă în cestiunea pe care o discutăm, răbdare în mortea prin care ne încunu- nămă: Iată ce va să clică a fi moştenitoră împreună cu Christ, a împlini privirile Iul Dumnedeu, a îm­plini voia părintelui.

Noi cerem ca voinţa părintelui să se împlinescă în ceră şi pe pămentă, pentru că şi una şi alta con- tribue la îndeplinirea mântuire! ncSstre. Corpul nos­tru ’şî trage începutul s6ă după pămentă, iar sufle­tul nostru derivă din cer, prin urmare, tăcem parte şi din ceră şi din pămentă şi noi ne rugămu să se îm­plinescă voia Iul Dumnezeu şi într’unul şi într’altul, adică în ceru şi pe pămentă. Căci există între ceră şi pămentu uuă fel de luptă şi unu atacă dilnică, şi să nu facemă acelea ce voimă, de <5re-ce spiritul caută cele ceresc! şi divine, iar carnea doreşte cu pa­siune cele pămenteşt! şi vremelnice. Pentru aceia ceremă de la Dumnecjeă ca să fie armonie între amendouă aceste părţi, ast-fel ca viaţa Iul Dumne- deu să o purtămă şi în trupul şi în spiritul nostru şi sufletul nostru care e renăscută prin elă să se păs­treze. Aceia ce apostolul Paul declară într’ună modă limpede şi vedută: Carnea, cjice elă, pofteşte îrnpo-

S . TASCI C. CYPRIAN!

triva sp iritului ş i spiritul împotriva corpului. Pentru ca amândouă se împotrivescti unul altuia, pentru ca se nu faceţi acelea ce voiţi. Faptele corpului suntii învederate şi suntii acestea : Adulteriul, fomicaţiu- nea, necurăţia, desfrânarea, idolatria, fennecătoriele, omuciderea, vrăşmăşiile, sfedele, gelosiele. mâniile, pornirile, desbinările, eresiile, pismele, uciderile, be­ţiile, îmbuibările şi cele asemenea acestora. Acei cari făcu ast-fel de fapte nu vor moşteni împărăţia lu î Dumnedeii. Rodul spiritului însă este dragostea, bucuria, pacea, mărimea de sufletίί. îndelunga răb­dare, bunătatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea pof­telor, curăţia. Şi pentru acesta noi trebue ca prin (Jilnice şi continui rugăciunî să implorai nu pc Dum­nezeii ca să se facă, relativii la noi, voia lui în cerii şi pe pământii, şi fiind-că voia lui e acesta, ca totii aceea ce e pămentescii, să cedeze la aceea ce este cerescii, de aceia trebue ca ce e divinii şi spiritual să prevaleze.

Acostă se p<Ste înţelege şi ast-fel, iubiţii mei fraţi, ad ică : fiind-că Domnul ne recomandă şi ne sfatueşte ca să iubimti chiar pe inamici şi pe aceştia cari ne prigonescii, să ne rugăm şi pentru aceia cari suntu încă pe pSmântii şi cari n’aii începutii încă să fie cereşti, pentru ca şi întru aceia să se facă voia lu i DunmeZeii pe care a împlinit o Christos, con- servândti şi renăscendii pe omii. Şi fiind-că dis­cipuliî nu sunt numiţi de elu pâmentu, dar sarea pământului şi apostolul ^i°e : c& ce d ântciO om e din pământii, însă cel de al doilea din ceru şi noî cari trebuimii să fim asemenea ta tal ui prin meritti, care face să răsară s<5rele s&ă preste cei

S . TASCI C . CYPRIAXI

bum şi cei răî, şi plouă peste cei drepţi şi ne­drepţi. ast-fel după învăţătura luî Christ cerem de la Dumnedeii, ca să facă rugăciunea pentru mân­tuirea tuturorti, şi după cum voinţa luî Dumne- deii prin 'credinţa ndstră s’a făcuţii în ceru, adică în noî pentru' ca să fimti din ceru, totii astfel să se faca voia lu î Dumnezeii pe pamentu, adică în aceia · carî nu voescti a crede, pentru ca acei carî încă suntti pămenteştî prin prima lor naş­tere, se începă în curendii a deveni cereşti, năs­cuţi fiind prin apă şi spiritu.

(Va urma)

j^ţiUL VI. BUCURESCI, IUNIE 1882 No. «

BISERICA 0RTH0D0XĂ ROMANAJURNALD PERIODICII ECLESIASTIC0

A I P -A -I R E O D A T A /Τ'* jjt· - · · **4*· ·**'„J^ceftica ix iv e iitp l"

. v O i. T fa :- iA \1'£?>

y-ihCAROL I,

Prin gratia luî Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României.

La toţî de fa ţ ă şi viitorî, sănătate.Asupra raportului ministrului nostru secretarii de

Statti la departamentul cultelor şi instrucţiune! pu­blice, sub No. 10,451;

Vedendu votul daţii de Sântul Sinodti al Sântei Biserici autocefale orthodoxe române, în şedinţa sa de la 24 Noemvrie, anul expiraţii;

V&Jândti. jurnalul consiliului Nostru de miniştrii, încheiaţii în şedinţa sa de la 25 Iulie 1881;

In virtutea art. 15 din legea pentru alegerea me- tropoliţilor şi episcopilor eparchioţl cum şi a consti­tuire! Sântului Sinodii,

Am sancţionaţi! şi sancţionăm ce urme za :

REGULAMENT

de revisnirea şi editarea cărţilor bisericescî româneArt. 1. Cărţile bisericescî se vor tipuri, atâtu cu litere la­

tine, câtii şi cu litere kirilice, dupfc cum trebuinţa va cerc.Ortografia cărţilor cu litere latine va fi cea adoptata de

Academia româna. Acesta însă nu împedică pe S â n t u l S in o d ,

de a face ore-care îmbunătăţiri ortografice în folosul exacfc ■' transcrieri ortografiei kirilice şi a pronunţiei l i i n b e î I. pentru cărţile cu utere kirilice va servi de normă ortografi existentă în cărţile aflătore acum în usul bisericeî române si anume în cărţile tipărite în Monastirea N&nţuluî.

Art. 2. Se va înfiinţa in capitala Romănieî o tipografie pentru editarea treptătii a cărţilor Bisericescî, dupre cum t re ­

buinţele Bisericeî vor cere. Tipografia să fie înzestrată eu t<5te cele trebuitore pentru funcţionarea eî. Dreptu care să

se c£ră de la guvernti mijlocele trebuitore pentru acestii s fâ r ­

şiţii. înalt Prea Sânţitul Metropolitii Primaţii, p r e ş e d in te le

St. Sinodu, consultăud omeni esperţî în arta tipografică, va

stabili suma necesară pentru tipografia Bisericdscă, şi va face

mijlocire la guvernii, ca acea sumă să se prevadă anume în budgetul statului.

A rt. 3. Se va institui un comitet, compus din persone com- petinte, care să posedă cunoscinţele Teologice şi limbistice, necesare la traducerea cărţilor Bisericescî din limbele în care au fost ele scrise, şi din care ele s’au tradusii în limba ndstră, spre a putea verifica acele ti*aducerl şi a le perfecţiona, unde trebuinţa va cere. Limbele a cărora cunoscinţe se cere la revi- suirea cărţilor bisericescî sunttt : Elenă, Slavonă, şi Ebraică. Acesta din urmă pentru Biblie, mal aleşii pentru vechiul Tes­tamente., care se reproduce în o mare parte în cărţile servi­ciului divinu al bisericeî, atâtu în cetirele numite p a r em il , câtii şi în stil şi în maniera de a scrie a poeţilor autorî ai căr­ţilor cultului bisericeî nostre. Membrii comitetului editorii trebue, pe lângă o deplină cunoscinţă a limbeî şi literature! române, să cundscă aceste lim bi sau cel puţinii una din ele. Ei vor fi în numem de cinci, sati cel puţinii în numerii de treî şi vor fi salariaţi de guvemit, cel puţinii cu câte 2 0 0 leî noi pe lună. Eî vor fi aleşi şi numiţi de către St. Sinodu.

Art. 4. La revisuirea cărţilor bisericesc! se va procede inmodul următorii I

Cărţile de revisuitu se vor recomanda de către St. Sinoclu

c \ k t h . u k b i s k r i c k s o κομΛνί-

preşedintelui comitetului, rarele va regula imediata proce- dare la revisuire.

Cărţile revisuite şi aprobate dc toţi membrii comitetului se vor înainta apoi St. .Sinodti, carele observândn revisuirea comitetului, şi găsindii-o îndestulătore, va trimite cartea res­pectiva la directorul Tipografiei bisericesci spre tipărire.

Comitetul la revisuirea cărţilor bisericesci se va conforma reffulelor următore :

a) Va alătura cartea de revisuitu cu originalul dupe care ea a fostu tradusă,;

b) O va confrunta şi cu alte traduceri făcute mal d’inaintc de pre acel original, atâtii in limba româna, câtii şi in alte limbi, şi la locurile dubiose, echivoce, ori imprecise, va pre­fera pe acea traducere, care se va părea mal potrivită cu ori­ginalul, sau, la trebuinţa va face o noua traducere acelui locu;

c) Va observa, ca în limba română, să fie esprimate ideele oiirinaluluî cu esactitatea gramaticală, logică si theologică:o o » O Γ o

d) Termenii theologici şi cei bisericesci, stabiliţi de Sin «ide şi de Biserică pentru esprimarea dogmelor şi a rânduelilor bisericesci trebue să fie traduşi cu cea mai scrap ulosă esacti- tate, adoptând la rievoe chiar termeni originali grecesci şi investindu-i în formă română, spre a ii datura perifrasele cele de prisosti;

e) Fraselor se va da turnura limbei române, pe câtii va erta fidelitatea şi esactitatea traducerei. Nu trebue însă ar- bitrarmente a se părăsi turnura acea clasică, carea adesea-orl transpare în traducerea română anteriora, si carea da limbei bisericesci gravitatea şi majestatea cuvântului lui Dumnedeii:

f) La esprimarea ideilor în românescc să se respecte prin­cipiul popularităţeî limbei, atâtii de nuiltu respectării dc ve­chii traducători români; pe câtii insă ac<?st.i regulă nu va fi in oposiţie cu trebuinţa de a esprima ideile originalului cu foia csactitatea lor, esactitate pre care adesea-on traducătorii cei vechi o au sacrificaţii popularităţci. Limba nostră asta-di este mulţii mai înaintata şi mai bogata în fonne şi in cwprc- siunl dc câtii înainte. Biserica dc şi eminamente consen a- t(5re, este totii-o-datii şi o marc sc<51ă pentru poporii, unde el

se cultivă şi intelectualmente şi moraliceşte, învaţă treptatu şi idei şi espresium;

g) In chestia purităţeî limbeî să se fer^scă de orî-ce estre- mităţî şi arbitrari tăţî ce se vedii în literatura nostru mo­dernă. îndată ce o espresie întrebuinţată în limba bisericescă, orî de ce proveninţă ar fi ea în origina sa, este înţel£să de Români şi primită în limbă, şi esprimă bine ideia ori<n. nală, şi altă espresie equivalents nu este în limba poporului aceia se va menţinea şi pe viitor. De esemplu dicerile : Slavă Sldvescu, Slăvită, prosldvescU, unii din editorii moderni aii credutO. că facu mal bine înlocuindu-le cu mărire, mărescă, măriţii, p r ea mărescă, etc. Insă în t<5te limbile culte alta este slava şi alta mărirea. A lepăda prin urmare acestii cuventu, neavândti altul equivalents, însemnă a sărăci limba şi a o prosti; de aceia dicerile adoptate în limba bisericescă din limbele culte cu care românii au fostu în contactit, numai a- tuncî să se schimbe, când ar fi altele române de acciaşl în­semnare d. es. poporu în locu de norodu, timpii în locii de vrem e, dreptu-credinciosu in locti de pravoslavnică etc.; sau când (Jicerile întrebuinţate până acum ar fi în oposiţie cu eufonia limbeî române, precum : blagoslovenie, polunoşniţd, bogoslovie, voscrâsnd, pesnă, blagorodie, bogorodicină, pave- cem iţă , troicinic, obedniţă, slavoslovie, presfeştelnă, osveşta- nie, blagocestie, etc. Bunul simţii românescit cerc ca aceste vorbe, care nu potu dobândi cetăţenia în limba română, să se înlocuiască cu altele române equivalente, şi la nevoe chiar să li se prefere termeni originali greceşti, precum s’a şi făcut cu unele până acum adoptându-se d. es. (Jicerile : aghiasmă în locti de osveţtanie, bună-cinstire în locti de blagocestie. bund-vestire în locti de blagoveştenie, mărturisire, în locu de spovedanie, thţologie în locti de bogoslovie, odd sau cântare în locti de pSsnd, doxologie în locti de slavoslovie, bine-cuvân- tare în locti de blagoslovenie, TriodU în locti pe TripÎsneţu, me(j!u-noptied în locti de polunoşniţă, Tipica în locti de obedniţă, orthodoxie în locti de pravoslavie ctc. In totii ca­şul, inovaţiunile limbistice în limba cărţilor biericescl se îngrădue numai intru câtu ele vor fi cerute de o v e d e r a t ă

c A r t i l o r b is e r i c e s c ! r o m A n e

trebuinţă, provocat» de esactitatea expresiunel s6rt de estetica ceruta, de orî-ce limba cultă. De aceea t<5te traducerile mo­derne de termeni bisericescî, care suntu contra logicei, ar- cheologieî, artei poetice şi musicale bisericescî, să se înlătu- reze şi sil se corăgă ca să corespundă cu însemnările lor origi­nale. Să nu se admită, de esemplu, termeni de acel fabricaţi de editorii cărţilor bisericescî mal în urmă la ROmnicul-Vâlcel, sub răposatul Episcopii Calinic, precum : Serare în locA de Vecernie, Şeqlendă în locu de Sedelnd, Asemănândă in loctl de Podobie, Ascultătorul în loc de IpacoX, Luminândă în locii de SfetShiă, etc. pentru că suntii nelogici şi necorespuncJ.6- torl cu ideile originale. Termenii musicall şi poetici, acel originali greceşti, precum : Idiomelă, Prosomie, Melodie, Armonie, Odă, Simfoniă, Imn ti, Stichv, Stichologîe, Acros- tich, etc. să se adopte şi în cărţile n<5stre bisericeşti în locul celor slavonesti : Samoglasnică, podobie, p€snă ; βέΰ a traducerilor perifrastice precum : Dulce cântare, împreună glăsuire, Sti- chul ce l de p e la margine, etc.

Art. δ. Revisuirea cărţilor bisericescî se va începe de la cele mal puţinii volumin<5se şi mal deşii întrebuinţate precum suntu. d. e. : Orologiul (Ceaslovul), Evchologiul (Molitvelni- cul), Liturgkiarul, Psaltirea, Evangelia, Apostolul, apoi vor urma cele maî voluminose şi mal costisit<5re, precum : Oc- toichul, Triodul, P enticostarul, Mineele lunare, Tipicul, Biblia, etc.

Art. 6. Daca după revisuire şi aprobare vre-unul dintre ie- rarchî βέύ altă persdnă ar voi a tipări vre-o carte biseric£scă cu cheltuiala sea, în tipografia biseric^scă, atunci plătindti cos­tul tiparului va putea dispune de cărţile tipărite după bună­voinţă sea.

Art. 7. Cărţile ce se vor tipări cu cheltuiala statului, vor fi încredinţate directorului Tipografiei, care le va distribui unde trebuinţa va cere, şi va încasa preţul lor, carele totft-d£-una trebuie să fie moderaţii, representândil analoghia capitalului cheltuitii cu tipărirea şi unu procentil moderatu, conform cu acel stabilitu în ţ<§ră de casele de credita ale Statului, spre a se înlesni cum părarea cărţilor de cel ce vor avea nevoie de

densele. Directorul va da compt in fie-care anii Sântului Sinodît de banii încasaţi de pe tipărirea şi vendarea cărţi loi- Sinodul va regula cele dc cuviinţă pentru păstrarea .şi între­buinţarea excedentului ce ar resulta.

Art. 8. Când tipografia îşi va forma capitalul în de-ajunsii pentru întreţinerea sa, va înceta ajutorul datu de Stătu şi ea va continua a funcţiona prin propriele sele mijloce.

Art. 9. Directorul tipografiei trebuie să fie o persdnă distinsa atâtii prin sciinţă câtii şi prin onestitate şi să depună şi o ga­ranţie în val(5re egală cu suma de bani, ce i se va încredinţa spre administrare. Sciinţa i se cere pentru ca să potă executa tipărirea cu cea mai mare fidelitate şi esactitate, pentru ca să nu se introducă 111 cărţi greşeli şi omisiuni, precum acesta din nenorocire s'a întâmplaţii la editarea cărţilor bisericesci in fosta tipngrafie a Metropoliel din Bucuresci, când, din lipsa unul directorii competinte, s’au strecuratii o mulţime de greşeli in cuvinte şi omisiuni de întregi frase, ceea ce a compromişii forte cărţile acelea. Directorul tipografiei va fi aleşii de S t Sinodii, îu înţelegere cu Ministrul de culte şi aprobaţii de Domnitorii. El va fi salariaţii şi va administra tipografia cu avutul el, sub controlul St. Sinodfi, împreuna cu Ministrul de culte, până când tipografia se va întreţinea de statti; <5ră după ce ea va avea mijl<5cele sele proprii de în­treţinere,va românea numai sub controlul Sântului Sinodti.

A rt. 10. înalt Prea Sânţiţii Metropoliţl şi Prea Sânţiţii Epis­copî să iea măsuri, ca până la realisarea nonei ediţiunl a cărţilor bisericesci, să nu se tolereze a se face de către bisericaşi în limba cărţilor bisericesci csistente nici o schimbare saii ino­vare arbitrarie, nici să se adopte prin biserici vre-o ediţie nouă de căiţi bisericesci abătută de la vechile fdiţiî şi care sar fi făcu tu fără censura şi aprobarea St. Sinodii, căci nu­mai asa se va putea înfrâna pasiunea de inovaţiunî, care de unu timpi! a coprinsu până şi pe cei maî puţinii cărturari, de a se arăta progresişti, modificându după capul lor expresiu- nile cărţilor bisericesci, chiar şi unde nu trebue modificată nimied.

Art. 11. înalt P. S. Metropolitit Primatu, preşedintele St. Si-

c Ar ţ i l o r b i s e r i c e s c î r o m An e

nodii, 8.1 stăruiască în numele Sinodului şi a întregc.î biserici române la guvernul Măriei Sale Domnitorului României, ca aceste mesurî propuse de St. Sinodii pentru tipărirea cărţi­lor bisericescî, să se aplice fără întârziere prin procurarea mijl<5celor necesare pentru înfiinţarea şi întreţinerea Tipo­grafiei cu personalul trebuitor, atâtu pentru tipărirea câtii şi pentru revisuirea cărţilor bisericescî. La sesiunea viitore I. P.S. Sa va încunosciinţa pe St. Sinodii despre resultatul mij- locirei sale la guvernă, şi despre măsurile ce s’ar fi lutaii pentru înfiinţarea tipografiei, pentru ca St. Sinodii să p<5tâ îndeplini cele ce se ceru din partea sa pentru neîntârziata revisuire şi editare a cărţilor bisericescî.

Preşedinte, Mitropolitu Primată al României, Calinic.Iosif Mitropolitul Moldovei.Melchisedec Episcopul Romanului.lnocentie Episcopul BuzeuluT.Calinic Episcopul Huşilor.Ghenadie 11 Episcopul Argeşului.Iosif Episcopul Dunărei-de-jos.

Calist StratoiUchias Bacaonid, Iosif Botoşcmnu, leremia G-ălăţeanii, Silvestru B. Piteştenu, Valerian lidmnictnu, Innocentic M. Ploeşttnu, Calistrat Berlădeanu, Archierei.

Cercetată în şedinţa consiliului de miniştri, din 25 Iulie 1881, şi aprobată.

(L. S. C. M.)

Ministru Nostru secretarii de Stătu la departa­mentul cultelor şi instrucţiune! publice este însărci­naţii cu aduucerea la îndeplinire a acestut decretti.

Daţii în Sinaia, la 27 August 1881.CAROL

Ministru eecrotar de Stată la departa­mentul cultelor şi iut.trucţinneT publice,

V. A. Urechiă. No. 2,162

Misteriul Mir-ungereî. (U rm are).

Lucrarea nevăzută a Misteriului si nerepetirea Iul.

Lucrarea principală nevedută a misteriului Mir- ungereî constă în aceea, că el comunică credincio­şilor Sântul Spiritu.

In Botezii noî numaî ne curăţim de pecate şi ne renascem cu puterea Sântuluî Spiritu, dar încă nu ne învrednicim a l primi şi a ne face case a luî : prin Mir-ungere însă ni se dă Sântul Spiritu cu tote daru- riile charice necesare pentru viaţa spirituală (Conf. Orth. part. I. resp. la într. 105). Acesta să probeză din cuvintele Sântuluî Luca care (Jice : „Α ιιψηώϊ Apos­tolii cel din Ierusalim, cum că Samaria a primita cuventul lui Dumnetfea, au trimisa către denşii pre Petru şi p re loan ; cari pogorându-se saU rug atu pentru ei, ca să ia Spiritu Sânta, pentru că nici preste unul dintre ei nu sd pogorâse, ci numai botezaţi eraU întru numele Dommdul lisus. Atunci punea mânele preste el, f i lua Spiritu Şântău (Act. VIII, 14—17; confr. cu XIX, 6 ).

Acesta, dupre cum sa v£<Jutii maî sus, o au pre­dicaţii şi susţinuţii şi dascălii antici aî Bisericei : Dionisie Areopagitul, Tertulian, Ciprian, L’apa Cor- neliii, Ciril al Ierusalimului, Amvrosie al Mediola- nuluî, Ciril al Alexandriei, Theodorit etc.

Dar fiind-că darurile Sâutuluî Spiritu comunicaţi· credincioşilor în misteriul Mir-ungereî, dupre arata- rea profetului Isaia suntu şdpte : S p iritu l înţelepciu- n el ş i a l p r ic ep e re î , S p iritu l sfa tu lu i s i a l puterei Spiritu l cunoscin ţeî ş i a l bunel cred in ţe, şi în fjlle Spiritu l temereil d e Dumnedeii (Is. XI, 2 şi 3), din­tre care trei se referă, cu deosebire la luminarea ra­ţiune!, iar patru la învăţarea şi întărirea voeî 111 bine (conf. Orth. part. 1. resp. la întreb. 73—8 ) : apoi în special să cjice că misteriul Mir-ungereî ne comu­nică :

1 ) Cliarul Spiritului care ne lumineză şineîuţelep- ţesce în adevărurile credinţei. Ş i voii u n ger e aveţi de la c e l Sânta ş i sc iţi tote, scrie Sântul Apostol loan creştinilor. Şi voi, u n ger ea ca r e aţi luată d e la densul, intru vo i să remâe, ş i nu aveţi trebuinţă ca să ve în­veţe p r e vo i c in e-ν α ; c i a ce ia şi u n ger e v e învaţă pre vo i tote, ş i ad evera tă este, ş i nu este m incinosă ; şi p recum vaU învăţată p r e v o i rem âneţi în tru aceia (1, loan II, 20 şi 27). „Acestă u n g er e—dice creştini­lor Sântul Ciril al Ierusalimului — pă stra ţi-o ne schimbată , că c i ea vă învaţă d esp re to teu.

2) Ne comunică charul spiritului, care ne întărcscc şi ne renasce în pietatete. La acesta arată Sântul Apostol Pavel când dice : ia ră c e l c e n e adevereză p r e noi, îm preună cu v o i în tru Christos, ş i n e-a unsii p r e noî, Dumnedeii e s te ca r e n e -a ş i p ecetlu ita p r e noî, ş i a datU arvuna sp iritu lu i în tru in im ile nostre, ( 2 cor·I, 21, 22; IV, 30). Sântul Ciril al Ierusalimului dicc. ascultătorilor sei : „voi sun teţi u n şi . . . . c a să vă în- brd ea fi în ziua drep tă ţel, ş i să sta ţi în con tra diaboli­cu lu i r e g e (Ef. VI. 14, 17). Căci precum Christos

MISTERIUL MIR-UNGKLF.Î : π

dupe boteză şi pogorîrea Sântuluî Spiritu asupra lui iţiergenclti. a invinsti pre cel protivnicu (Math. IV,1 etc.); aşa şi voi dupC Botezu şi misteri<5sâ Mir-un­gere, înbrăcându-νό în tută arma Sântului Spirilu, ve opuneţi putereî celui protivnicu şi o învingeţi, ex- clamândti : „ tdte le pokă întru Christos cel ce mc înlă- resce (Filip. IV, 13)“,

Pe lângă acestea trebue a adâoga, că Apostolii prin punerea mânelor, adică prin misteriul Mir-un­gereî comunicau câte-o-dată credincioşilor şi daruri extraordinare ale Sântuluî Spiritu, precum craii d. e. darul limbilor şi al profeţiei (Act. X LX, 6 ). Dar aces­tea, ca lucrări neobicînuite a misteriului Mir-unge- reî, erati conrespuuclăt(5re numaî necesităţilor Bise­riceî primitive, fără a fi însă nisce lucrări continue şi tot-de-una unite la însuşi substanţa acestui mis­teriii : şi pe lângă acestea chiar în Biserica primitiva darurile extraordinare nu erati comunicate tuturora, ci numaî unora (1 cor. XII, 29 şi 30), îu ore ce pune­rea mânelor seti Mir-uugerea, s’a socotită necesara pentru toţî cei botezaţi, pentru ca eî să p6tă primi Sântul Spiritti (Act. VIII, 17).

Fiind-că Mir-ungerea ne sigileză „cu pecetea da­rului Sântului Spiritti“ (Ef. I, 13; IV, 30; 2 Cor. 1, 29), şi fiind-că, ce l ce ne adevereză seu ne întăresce, Dumnedeii este, care ne şi pecetluesce f i ne dă prin acesta misteriii arvuna Spiritului în inima nostră ( 2

Cor. I, 2 2 ), f i el a se tăgădui nu p6te, ci remane cre­dincioşii (2 Tim, II, 13) : apoî misteriul Mir-ungereî. ca şi misteriul Botezului, tot-de-una s’a socotită, şi acum să socotesce nerepeţibil (Conf. Orth. part. 1, res. la intr. 105). Deosebirea stă numai îu aceea, câ

REIS I JilvlUJL» M IK -1 'W U r .R C .i

Botezul, d 6c ă el s â sevârşesce dupe c a n o n e , im

repetesce pentru nimene, cliiar de s’ar fi şi le p ă d a ţ i i de numele lu î Cliristos, şi în urmă s’ar fi întorşii diu

nou în Biserica Orthodoxă; iar Mir-ungerea p en tru ceî ce s’au lepădaţii de numele lu î Christos s e rep e ­tesce, când eî s6 întorcG. la orthodoxie (Cont. O rtli.

part. I. resp. la într. 105).Cât privesce sânţita lucrare a Bisericeî Orthodoxe

—de a unge cu Sântul Mirii pre regiî bine-credincioşî la încoronarea lor, cum se ungeau din însuşî ordinul lu î Dumnedeu regii în Biserica Vechiului Testamentii (Ps. LXXXVIIL 21 ; 1 Reg. X, 1 ; XV, 3 ; XII, 13), pentru care s’au şi muniţii un şiîL u i ( 1 Reg. XII, 3, 5; XXIV, 7 etc) : apoi acesta nu este repetire a miste­riuluî Mir-ungereî, prin care să comunică tuturor credincişilor puterile charice neapărată trebuitore în viaţa spirituală; ci este cel maî înalţii gradu de co­municare a darurilor Sântuluî Spiritii, reclamaţii a- nume de unu serviciii aşa de însemnaţii, rânduiţii de Dumnezeu, (loan IV, 22, 29) — de serviciul împă­răţiei. Ş i a luată Sam uil co rn u l cu unt-de-lemniX, şi Ί a unsti p r e e l în m ijlo cu l fr a ţ i l o r luî. Ş i s ’a p o g o ­râ ţii S p iritu l Domnului p r e s t e D avid din clioa aceea f i d e a c i înante (1 Rep. XVI, 13). Să scie că nici misteriul preoţiei nu se repetesce; cu tote acestea el îşi are treptele sele, şi punerea mânelor de adoua şi a treia <5ră săverşesce ierurgisitorl pentru servicii mai înallte : aşa şi Mir-ungerea regilor s£ti impera­torilor este numai o deosebită treptă maî înaltă a misteriuluî care pogdră unu îndoita Spiritii asupra unşilor luî Dumnezeii. Chiar rugăciunele ce se ci- tescti la acestă mare ierurgie arată la deosebitele

MISTERIUL MIk-UNGERE

daruri ce siâ invocă de Biserica Orthodoxâ asupra celui alesă de Dunmedeu pentru a fi rege seu impe- rator. Aşa, între altele Archidiaconul dice: „Pentru ca pirn ungerea întru-totu-Sântului Mirii sa pri- Hiescă. el din cerii putere şi înţelepciune ca sâ admi­nistrare şi să judece cu dreptate, Domnului sâ ne rugămii". Iar însuşi sâverşi torul misteriul ui sâ r<Sgâ dicend : „Domne Dumnezeul nostru, împărate care împărătesei, şi DtSmue care domnesc!, care prin pro­fetul Samuil aî aleşii pre servul teii David şi 'l-ai unsă pre el de imperatorii peste poporul Teii Israil- tenii! însuţi şi acum ascultă rugâciunele mjstre ale nevrednicilor . . . şi pre credinciosul Teu servii ma­rele Domnti . . . învredniceşte! a se unge cu un- tul-de-lemnii al bucuriei, îubracă'l pre el cu pute­re de sus. . . aşad.e’1 pre el pe tronul dreptâţeî, oco- lesce’l pre el cu arma întru-totu-sântului Teii Spi­ritu, întăresce miutea lu i. . . aratal pre el păstrătorii cuuoscucutii al dogmelor sântei Tale Biserici catlio- lioe.. .“ (>).

t Silvestru B. Pitestenu.

(1) V. Râncluiala încoronării tradusa din liiuba elenă în limbam la anul 1827-

Diaconesele creştine*

(F ine, Vedî No. V).

Noî am arătat la începutul acestui studiu conditiu- nele, dupre care femeile erau admise între diaconese. Intre aceste condiţiunî era şi etatea de şese-cjece ani. Relativ de văduvele, care compuneii ordinul diaco­neselor, încă Apostolul Paul, noî am vedutu, a sta­biliţii, ca etatea unor asemenea persone să fie nu mai mică de şese-<Jecî ani. Acostă prescripţimie apos­tolică s’a observaţii şi maî pre urmă. Pre timpul luî Tertulian Biserica se ţinea cu stricteţă de disci­plina apostolică (*). Dar acum ne întrebămii, deca acostă practică s’a observaţii şi în secuiul al IV-lea. Canonul LXXIV din numărul cantinelor numite arabice, pre care Francisc Turion le-a intercalaţii între caninele sinodului I ecumenică, stabilesce : „ monăstirile nu trebue să rămână fore de surori, între care trebue să fie şi văduve. Lor li se dă unii bunii învăţătorii, care le învaţă a ceti cărţile şi psal­mii, si el insistă cu învăţarea mai ales acelora, care' T fsubiţii diaconese. In diaconese se alegu acele din dînsele, care aii de la nascere etatea de ş&se-decî am, dupre cum a stabilitii fericitul Paul“. In legis- laţiuuea bizantină acestă prescripţiune este espri-

(a) Tert de Veland. Virg. cap. IX .

mată cu in&î multa, precisiune, şi I codosic cui marc* cere în modtt impcriosu, cerc ca etatea celor, ce întră în ordinul diaconeselor, să nu fie maî mică de şese-decî ani*. „In societatea diaconeselor, dupre ordinul Apos­tolului, nu trebue săse introduci* nici o femeie, care nare şese-decî am dela nascere şi nu este liberă de copil, ( a ) “. T 0 te aceste prescripţium canonico-legisla- tive nu se observaţi în practica cjilnică a Bisericeî. Isto­ria ni oferă o mulţime de ecsemple, de unde se vede, că între diaconese întrau şi f eineî de o etate mult mai mică, de şese-decî auî. K iar dispositivul lui Teodo- sie de m aî sus ui atesta, câ el se referă la o practica a Bisericeî, ecsistaudă, îar Sozomen în istoria bise­ricescă presintă coprinderea luî, ca pre o inovaţiuuc în usurile Biscriceî. Vorbindti despre crima, comisă de unu diaconii în unul din templurile Constantinu- poluluî cu o femeie nobilă, el adaugă : „ înţelegu cuvântul, pentru care şi Imperatorul Teodosie ocu- pându-se de prosperitatea şi pietatea Bisericilor, stabilesce prin lege, ca, femeilor, ce nu au copii şi n’aii at inşii încă etatea de şesc-clecî ani, să nu li se încrediuteze serviciul lu î Dumnedeii, conform cu ordinul clarii a l Apostolului Paul ( b) “. De unde re­sults, că p ra c t i ca B is er ic e i nu in troducea între diaco­nese numai f em e i d e şâ se -d ecl ani.

Maî mulţii. Părinţii secuiului al Vl-loa, la sino­dul ecumenicii din Chalcedona, stabilescu canoni- cesce, că în ordinul diaconeselor potîi să între şi femeî, care au etatea de patru-<Jeci ani, dar numai să fie supuse cercăreî. „In diaconesă sase sânţiasea

^ __________D i a c o n e s e l e c r e ş t i n e 3 3 5

(a) Codex. Theod. cap. XXIII, de Episcop, et cleric.(b) Sozt >1». FTist. eccl. cart. VII, cap. 16.

femeia, carea nu e maî mică de patm-cjecî aut, d*v numai să fie supusă uneî încercări speciale" (n\ j deile acestui canonii se confirmă şi de canonul χτ al sinodului de Trula, care, stabilindu iarăşi etatea de patru-<Jecî am, adaugă „dupre cum stabilesc^ sântele cau6 ne“ ( b). înseşi disposiţiunile Imperato­rilor din anii maî de pre urmă cedeză prescripţia nilor canonice, respectiv de etatea diaconeselor. Iustinian une-orî se conform^ză disposiţiunelor ca­nonice, stabilindu, ca etatea diaconeselor să fie de patru-decî anî ( c), alte-orî iea unii termenii de mij­locii între etatea, stabilită de Teodosie, şi cea fic- sată de sin<5de, şi, cere, ca etatea diaconeselor să fie pre lângă cincî-decî anî ( d).

Causa uueî asemenea disensiunî, respectiv de etatea diaconeselor, provine, dupre opiniunea luî Zonara, dela diferinţa persdnelor, ce compuneati or­dinul diaconeselor. Cuvintele Apostolului, dupre opiniunea luî Zonara, se referă la văduve, iar dis­posiţiunile sinodale la fecitSre. „E greii a crede, <Jice Zonara, că femeia, carea a conservaţii on<5rea şi na încercaţii mulţemirile vieţeî conjugale penS la etatea de pati*u-(Jecî de anî, devenindii diacon^să, să în­cline spre nuntă şi să doriasce amestecarea = είς έπι- θυαίαν έλθειν αίξεως, lucru, ce ea n’a cercatii nicî odată. Văduva înse, carea se desparte de bărbaţii, şi s’a în­dulciţi! de vieţa conjugală, este mult maî înclinată spre dorinţă. De aceia şi marele Apostolii a ordo-

(a) Sinod. ecum. de Chalced. can. XV.(b) Vegli scholiile lui BaLsamon la can. XL al sinodului de Trula·(c) lust. Nov. VI cap. 6.(d) lust. Nov. CXXVII, cap. 13.......... άμφΐ τοος πβντήκοντα ενία»*

τοος — pe longă cincT-decl de anî“.

uatft, ca sase alege intro etate mai înaintata vfcduvn, ca ceia ce este maî dispusă, spre pofte, de cât feciora (■>).Şi în adevăr, acesta, mterpretaţiune a ceşti unei, carea pentru noî astă-dî a deveniţii dificila, este de <> va- 16re incontestabila. Pretutindenea, unde dela diaco- nese se cere etatea de şese-decî ani, se vorbesce tot- d -una de văduve. Aşa Tertulian se esprimă: „ . . . trebue sftse alegă în diaconese femeî, ce au fostu’o singură dată măritate şi mai sus de şese-<Jeei ani, adică, văduve". In canonul LXXIV, care face parte din camSnele, numite arabice, ίaraşi se vorbesee des­pre văduve. De asemenea şi din prescripţiunea lui Teodosie, care impune, ca diaconesele să aii ni etatea de sese-^ecî auî, se vede, că acele văduve se obli­gati'de a’şi „alege tutori pentru copiii lor“. De alta parte, în locurile, unde se cere de la diaconese eta­tea pe patru-ijeci ani, nu se vede celii mai mieii semnti, că acolo s’ar vorbi despre diaconesele din văduve. Pretutindenea se <J.ice simplu, „diaconesâ-, toră săse ecsplice, decă aceste diaconese suntti din­tre văduve s6ti dintre feci(5re. Sinodul de Trula fim- dezâ etatea de patru-deci ani pre considerentul, ea person ele, care au etatea de patru-deci ani şi tindii a deveni diaconese, suntti ferme 111 pietatea creş­tină, „Fericitul Apostolii prescrie, ca sase alege în Biserică văduve, care ati etatea de şese-decî ani, iar divinele con6ne nî-aii învăţaţii, ca sa sânţimii diaconesele la patru-deci ani; fiind constatatu, ea Bi­serica, cu ajutorul lui Dumnedeii. a primiţii o mare tărie şi soliditate, iar credincioşii 111 observarea

(a) schol. la can. XV al Sin. de Chalecdona.

o o DIACONESELE CREŞTIN E

prescripţiunilor divine forţî şi de t6 tă încrederea ( a Acum, cum putem ecsplica caşurile, unde între dia­

conese in trau fem ei maî tinere de patru-decî ani ? Binliam, vorbindti despre femeile, care se sânţiah diaconese maî tinere de patru-cjeci anî, se ecsprimâ ·„ de aicî noî putemu conkide, că Biserica nu se ţinea stricţii de acesta, adecă de prescripţiunea, ca diaco­nese sase sânţiasce femeile între 40—60 anî. şi E- piscopiî îşî prescriau dreptul, de a sânţi diaconese lemeile capabile, dar de tote etăţile, numaî decă eî se asigurau în puritatea şi virtuositatea vieţeî lor“ ( b). Aceiaşî opiniune o avemii şi din partea luî Zonara, dar numaî cu <5re-care restricţiune. A- decă, el lasă la judecata şi apreciaţiunea Episcopu­lui caşurile de cliirotonie ale diaconeselor, când per- sdnele, ce aspiră la acestă treptă suntu de anî treî-decî şi cincî, seu şi maî puţin. Generalminte vorbindu, în disciplina Bisericeî creştine cestiunca etăţeî s a con­sideraţii tot-de-una, ca unii ce secundariii, pentru personele, care aspiraţi la una din treptele ierarchice şi Episcopul are aicî latitudinea cea maî mare, pen­tru cuventul, că, el avendii sarcina, de a aplica pres- cripţiunile apostolico-canonice, este ţinuţii, ca să întdrce atenţiunea sa particulară asupra calităţilor morale ale aspiranţilor la diferitele trepte ierachice; seii, dupre cum se esprimă Sozomen respectiv de etatea diaconeselor: „ Divinul Apostolii a prescrisii, ca sase alege în Biserică văduvele, ce aii etatea de şese- decî anî, iar canonele sânţite aii disposatii, că B ise-

(a) Sin. de Trul. ca. XL.(b) Binli. Origin, eccles. lib. II, cap. XXII.

rica, c u c h a r u l lu i Dumner/nî, a p rim im o mure tărie ş i s o l id i ta te , ia r c r ed in ciob ii (ΐύ deven iţii îu obser­varea com a n d a m en te lo r d iv in e f o r (i .fi do fota încre­derea* (»),

Specificândti pen£ aici Gestiunea etăţeî pentru pers<5nele, care aspirau Ia trepta de diaconesă, aemn să ne întrebămti, care suntu calităţile morale, în vir­tutea cărora trebuiau alese person ele, ce voiau a în­tră în trepta de diaconesă ? Canonul LXXIV, citatei maî sus şi care face parte din căminele arabice, sta- bilesce în termeni generici : „că în diaconesă trebue să între femeia, care din copilărie s’a bucurate de o reputaţiune bună“. lust in iau intercjice de a întră îu serviciul diaconeselor femei, care „ducii o vieţa nu îu totul nepătată şi suspectă* (*>). In alţii locu Jus­tinian este m aî specificii în acestă materie : „Noi dorimti, ca cele alese, pentru sanţirea în diaconese, fie ele veduve seu. feciore, să nu trăiască cu astu-feliu de persone, care se numescu amanţi delectiJ ( c), fiiud că cei, ce se numescu cu acestii nume, provocă o suspecţiune re a“. Ş i m aî departe : „Deca cine-va din acelea, ce au. să priinescâ sanţirea de diaconesă. se bucură de o reputaţiune rea, atunci nicî-de-cum să nu fie perm isă san ţirea”. Aceste calităţi erau ce­rute nu num ai de la personele, care voiau a întră în

blAcONESELE c r k ş t in i* gcjjj

(a) Locul citatu.(b) Iusl. Nov. VT, cap. 6 .(c) Cine erau acest! delecţi şi pentru ca să înţelegemu acestii cuventu

întrebuinţată de Iustinian, noi cstragemîi din Glosariul Iul Căngiu ur- mătorea interpretaţiune, fundată pc Epistola XXII aS. Ieronira căln- Eustacliiu : „Agapeta est linscinator et qui cum feminis illiciu* con- versatur procacius clericus. Porro clerici» illos iţis/jto'j; vocabant. (lUoi cum mulieribus ac virginibus quas domi sub agapetaram seu «li lcctaruin appelationc deţine ban t, parva commercia habori ilicerintur..

DIACONESELE CREŞTINE

treptă de diaconesă, dar şi de la acele, care eeserei- tati funcţiunea de diaconesă şi lustinian în acestii privinţa este ecsplieitii, când se ecsprimă : „Noi tui permitemu diaconeseî nicî într unii casti, ca să tră­iască. cu unii bărbaţii, de la care pote să resulte suspeeţiune în eoni tul vieţeî eî celei nepătate “ («Y Asemenea găsimii nisce calităţi generale, cerute de la diaconese şi de către S. Chrisostom, când se ecs- primă : „Diaconsele trebue să fie onorabile, nelim­bute, stăruitore şi crediuciose întru tote “ (b).

A fară de calităţile morale, despre care am vorbită penă aicî, dela diaconese se cereti şi unti num eră determinaţii de cunoscinţe. Aşa trebueti să cuii(5see verităţile fundamentalc ale religiuneî creştine ; să aibă cunoscinţe specialc despre efectuarea miste­riu lu î botezului, şi interpretaţiuuea diverselor ce­remonii ale m isteriu lu î; pentru ea ast-feliii să fie în stare de a învăţa şi pre alte femeî. Acesta se speci­fică prin can<5nele sinodului IV de Cartagena, când se dice : „văduvele seii călugăriţele=vidua et sanc- tiinoniales ( c), care se oferă pentru serviciul bote­zu lu i femeilor, trebue să fie astti-feliti preparate pentru serviciu l lor, în cât să p<5tă învăţa pre femeile necunoscătore şi neinstruite în cuventul cel simplu şi d iv inii a l Scriptureî, şi să pote şi aceste respunde la în trebările, ce li se punii în momentul botezărei ş i de a ltă parte să fie instruite în modul de a vieţui după botezare4*' (<*). Tot dela diaconese se cerea,

(ai lust. Nov. VI, cap. 6.(b) S . Ioh. Chris. Hon. II la Ep. I cătrc Timot.(c) Sub numirea de sanctimonialcs aici trebue să înţelegeam pre

diacon esc. e dintre feci0re; adecă o speţă de călugăriţe.(di Sin. IV ccuiu. de can. XII.

ea ele Hă scie citi şi eânta bine : „Monăstirile nu trc- buc să rămâne fore de surori, între care trebue sa fie şi văduve. Lor li se rencluesce unii învăţătorii bunii, care le învaţă a citi pre cărţi şi a cânta psal­mi, şi acesta insistă pene câncltt ele învaţă bine, mai ales diaconesele Şi anume pre aceste prcscripţiuuî le-au avuţii în vedere părinţii sinodului al IV-lea ecumenicii, când aii stab ilitu , ca sânţi rea diacone­selor să-şî aibă locul „numai după o cercare îngri­jită = μετά ακριβούς δοκιμασίας”.

In fine dela diaconese se cerea, ca ele să duce sio vi6 tă nenuntitâ. Respectiv de văduve, acestă pre- scripţiune a foştii stabilită încă de Apostolul Paul (·). Şi ea era observată cu atâta rigositate, în cât era considerată, ca una din crimele cele mai mari şi era pedepsită kîar cu m<5rte de către condicelc Ius- tinian. „T0te acele, care deviim diaconese onorabile datorescîi, ca îu timpul sânţirei, şi în presenţa şi ale altor diaconese onorabile, să primiasee instrucţiuni şi să se supună sântelor canone, care stabilescii. ca ele să aibă frica de Dumnedeii, şi să fie credinciosc prescripţiunilor celor sânte. Ele trebue să se temă şi să se înfioreze înaintea ideei, de a părăsi ordinul cela sânţii, sciindii, că decă ele, fiindii răpite de do­rinţa, de a numai stima sânţirea, seu de a părăsi ser­viciul celii sânţii, vorii întră în căsătorie, seu îşi vor alege unii a lţii modii de vieţâ, atuncî ele singure se condamnă pre sine cu mdrte, averile lor se vorii con­

ta) E prea adeveratii, că Apostolul în acostă eestiune nu se ei-sjir. roă în modu specificii. Dar, decă combinăniu versetul 11 cu 1- din ţpistola I către Timoteî, anume reesă, că dela văduvele, ce so tinafi pentru serviciile eclesiastice, se cerea, ca ele s» docf o vi<-tJi ^ oeră de bărbaţi.

D IA C O K K SK hE CRKŞTINK 3 4 1

1JIACONFSEI -E CREŞTINE

fisca 111 profitul Bisericilor, seu a mona,ştirilor, la care ele aii aparţinutu, şi aci a, cariî s’aii însuraţii cu elip­sele, seu au avuţii cutezanţa, de a le corupe, se su­plinii torturelor, iar averea lor se confiscă. Fiind eii decă fecîorelc din antieitate, culpabile în acestii pe- catu erau supuse morţeî ( A), apoi cu atâta mat mult. noi datorimti ea să prescriemu pedepsa cea maî ma­re acelor onorabile diaconese, care fiindii glorificate de Dumnedeu, datorescîi să fie cu cea mat mare îngri­jire şi să observe abstinenţa, ceia ce este podoba cea maî mare a uneî femeî “ ( b) Şi Biserica privia tot cu aceiaşi rigorisitate la votul, daţii de către diaco- nese, respectiv de abstinenţa lor. Sinodul de Chalce- dona lovesce cu anatemă pre diaconese, care îşi calcă votul : „Decă diaconesa, ce a primiţii chirotonia şi a remasii în serviciii unii timpii c5re-care, se mărită,o asemenea femeie, ca ceia ce a degradaţii graţia divină, să fie dată anatemeî împreună cu acelii, ce s’a uniţii cu dînsa“ ( c). Şi rigorea unei vieţe ρίό- să era obligătore pentru tote diaconesele, fie ele „veduve, feciore, seii femeî ale treptelor ierarchice“.

In special, faţă cu diaconesele dintre veduve, ec- sistaii prescripţiunî directe. Maî întăiti văduva, ca­rea doria de a întră în ordinul diaconeseî, datorea a fi „ veduve dintr’o singură nuntă Acestă prescrip- ţiune fiindii tot-de-una observată de Biserică, ea îşi are originea dela Apostolul Paul, care stabilesce, ca între „veduve, să fie admise acele femeî, care aii fostă femei ale unui singurii bărbaţii". F. Teodoret ( d) şi

(a) Alusiune la vestalele romane.(b) Nov. VI, cap. 6,î c i Sinod, de Chalced. can. XV.

D IACON ESELT ( RKSTIN'K

după dînsul luatei (*) Hai nonei (>·) Suiecr («·), şi al­ţii admită acestă prescripţiune a Apostolului cu ore- care modificaţiunî. F. Teodoret crede, că Apostolul prin cuvintele de mal sus nu are în vedere, de a in- terdice alegerea în diaconese a acelor femei, ca­re att fostă de doe ori măritate în mod ii legitim ii, dar citi se referă la femeile, care aii deveniţii femeile unui al doilea bărbaţii, train dă celu dan tai ă, seii care în acelaşi timpii au avuţii mal mulţi bărbaţi. Dar o astă-feliă de interpretaţiime a cuvintelor Apostolu­lui este silită. Apostolul Paul nu avea necesitate de a da lui Timotel o astă-feliă de prescripţiune, ca nici Grecii, nici Romanii şi nici Iudeii nu aveţi usul le­gitimii, ca femeile să albă mal mulţi bărbaţi, şi decă în societate se constatau femei, care în modii ne­regulaţii ar fi din o astă-feliii de vieţa, atunci Timo- teiă nici într’unu modă nu şi-ar fi permisă, de a în­trebuinţa astă-feliă de femei în serviciul Bisericei. Sensul vorbelor Apostolului este acesta, ca între dia­conese săse alegă acele văduve, care aii fostă cel ti mult o dată măritate. Şi o asemenea interpretaţiime se p<5te susţinea şi cu alte argumente. Diaconesa aparţinea la acele pers(5ne din Biserica creştină, care av&ă în sine puterea dominaţiunel de sine şi a absti­nentei ( d). Respectiv de văduve în genere Apostolul doresce, ca ele să nu între în nunta adoa, şi el li per­mite acesta când ele nu dispună de puterea absti­nenţei (e). Şi prin urmare, nu se permitea, de a întră

(a) Iustelles Not. ad can. I Concil. Laodic.(b) Hammondus Annt. in I Thim. III, 2.(c) Suiccri Tesaurus eccl. T. I, pag. 899.(d) I Tim. I, 8.(e) 1 Corint. VII, 8, 40.

îu diaconese văduvelor, care întrati 111 nunta aci pentru cuvântul, că e le nu sânţii abstinente.

Pre longă aceste, dela văduvele, ce se alegeţi dia conese, se cerea dupre unele leg i, ca ele sa fi avutti copii, cărora li-ar ii datu o educaţiune alesă. Funda­mentul acestei prcscripţiuuî legale, adecâ de a se sânţi diaconese văduvele, care s’ati ocupaţii de edu­caţiunea copiilor lor, zace în cuvintele Apostolului „decă a crescuţii copiiu, şi pre care cuvinte noi le- ara cititii maî sus. Acestă prescripţiune se observa si pre timpul lui Tertulian, căci eca cum se ecsprimâ acestii Părinte apostolicii: „In acestti ordinii, adecâ viduatus, trebue sase alege nu numai femeile de unii bărbaţii si acele, care aii o etate m aî înaintată de ş£se-<Jeci ani, adecă care au foştii când-va măritate, dar şi mamele şi educătdrele de copii, care, fiindii singure eesperimentate, să pdte ajuta şi altora cu consiliile şi mâugâerile“ (» ) Şi 111 adevăru, că o ase­menea prescripţiune, râdicată la rangul de practică, îş i avea totii raţionamentul de a fi ; căci în Biserica creştină diaconesele, pre longă alte îndatoriri, se ocupau de educaţiunea orfanilor săraci, de condu­cerea femeilor tinere în vieţa lor de mume, precum şi de alte circumstărî din vieţa fem eie i.............

Arcliiin. (xeiiadie Enacenu.

a i De velaud. virgin, cap. IX.

I'ublicâin aci proiectul de lege pentru întreţinerea clerulut şi a bisericilor, votata de Senatii împreuna cu discuţiunile urinate ; reservându-ne de a face şi orc-carî observaţiuni, mai aprope de timpul când are a se supune şi deliberaţiunei onor. Camere. Şi pentru ca observaţiunile ce voim ale face să nu lase nimicii de doriţii pentru preoţii, rugăm pe toţi cei ce se interesecjlă, seu a scrie inşii observările Dum- nelor seu sa ne comunice note despre înbun&taţirilc ce vor crede ca ar mai trebui a se introduce în proiectul votatu deja de Senatti.

PROIECTÎJ DE LEGEpen tru

I N T R E T I N E R E A C L E R U L U I Ş l A B I S E R I C I L O Rj T

DIN COMUNELE URBANE Şl RURALEce se întreţinu, de comune In totă cojtrinsul României

CAPITOLUL I.

Despre p a r o ch ii ş i c leru l bisericeştii din comuncle urbane ş i rurale.

Art. i. Parochie sati enorie se numesce în comuncle ur­bane saO rurale colectivitatea poporanilor, cari aparţinu unei biserici în privirea cultului religioşii.

Art. 2. O parochie trebue să coprindă cel puţin 200 fa­milii contribuabile stabilo.

Art. 3. Bisericele din comunele urbane saO rurale sunta sail comunale, sati particulare, saO întreţinute de Stătu.

p r o i e c t î j d e l e g e

Bisericicele comunale suntii acclc care să întreţinu de parochienl.

Bisericele particulare suntti acele ctitoresc! sau cu epitropi deosebiţi, care se întreţinu şi se administredă după asedu- mintele lor speciale de către ctitor! sati representanti! lor.

Bisericele întreţinute de Stătu suntu sub regulele speciale hotărâte prin leg! şi regulamente.

Art. 4. Fie-care Biserică va avea unti parochQ şi clericii trebuitor! pentru serviciile bisericesc!.

Clerici! trebuitor! pe lângă parochti suntii : în comunele urbane, dou! cântăreţ! şi unu paracliserQ.

La comunele rurale : dou! cântăreţ!.Bisericele car! vor avea mijloce îndestulătore fie prin po­

porani! parochie!, fie prin ctitor! sati epitropî, pentru între­ţinerea unu! al douilea preoţii, a unu! diaconii sati a mai multortl servitor! bisericescî, vor putea statornici unii ase­menea servitorii cu încuviinţarea Episcopului eparchiotu.

A rt. 5 . Dacă într'o parochie de 200 familiî, ar fi doiie saii maî multe biserici, una din ele şi anume acea centrală, mal bună şi cu maî multe midloce de întreţinere, va ii de­clarată de Biserică parochială.

Cele-l alte biserici vor fi deservite pe rendu de persona­lul Bisericeî parochiale, înlesnindii poporanii mijlocele de transport, de vor fi în depărtare una de alta.

Art. 6. Orî-ce Biserică care nu va avea minim unu mij­locele de întreţinere prevedute prin legea de faţă se va în­chide din ordinul Episcopului eparchiotu.

Art. 7. Nu este permisii în viitorii a se clădi biserici nou! în localităţile unde esistă biserici de câtii numai atuncî când ctitorii saii poporanii Bisericeî celei noul vor asigura, după t6te formele legale şi pentru perpetuitate, venitul mi­nimum prevedutii prin presenta lege pentru întreţinerea Bisericeî şi a cultului religioşii.

Voia necesară pentru clădirea Bisericeî celei noul se va da de Episcopul eparchiotu, după cererea consiliului co­munal al localităţel, aprobată de consiliul permanenţii al

judeţului, cercetandu-se tote impregiurările şi recoman- dându-se cererea de protoiercul local.

Art. 8. Episcopiî eparchioţî, în înţelegere cu consiliele permanente de judeţe şi cu autorităţile comunale, vor pre­vede în termenO de unu anu de dile, de la promulgarea legei de faciă, la regularea şi stabilirea parochiilor in modul stabilitei mal susd. La acestă regulare se va alege comuna parochială de reşedinţă precum şi Biserica parochială, se vor desemna cătunele şi bisericele ce suntti legate densele.

La localităţile unde din causa distanţelor şi a rărimel po- pulaţiuneî a r fi p rea greÎi a se forma parochiile de unii nu- πιδΓύ de 200 de contribuabili, parochia se va putea com­pune şi din unti numirii mai micii de contribuabili.

In acestii casQ, comuna române obligată a prevedea in bugetul s&â cheltuelele prev6dute pentru parochiele de 200 familii.

Art. ψ. Nu este permisii a se chirotoni preoţi pentru co­munele urbane sati rurale, de câtii pentru parochiele re­gulate pe basele de mal susO, şi numai la casii când acele parochiî ar rămânea vacante, şi vacanţa s’ar constata prin declaraţia consiliului comunal, a epitropilor sau a ctitori­lor, adresată protoiereulul de judeţii.

Numirea de parochl sad alţi clerici se face de Episcopî, după propunerea epitropilor sati ctitorilor adresată pro­toiereulul judeţului.

Art' 10. Datoriele preoţilor parochial! şi ale celor-l alţl servitor! bisericesc!, pentru esacta şi consciinciosa împlinire a serviciului Bisericesci! şi religioşii în parochiî, se vor re- gulamenta de către Sântul SinodO.

CAPITOLUL Π.

Despre întreţinerea b iser ice lo r ş i a cleru lu i în comunele urbane f i ru ra le.

Art. 11. Poporanii comunelor urbane şi rurale suntii da­tori a îngriji de Biserica saCi bisericele la cari aparţini).

' p e n t r u Ιμ ί ί<γ.]ί ν ι ·:κ ι :λ ' I.k rl'ia 'T e t c . 3 4 7

Eî suntii datori a plăti pe preoţi şi servitorii bisericilor lor, şi a procura midlocele necesare pentru chcltuclelc anuale ale cultului, câtii şi pentru cele-l’alte cheltuelî care cu timpul ar deveni necesare, saii pentru clădiri saii pentru obiectele cultului religioşii.

Se esceptă din acestă regulă Bisericele comunale, atâta urbane câta şi rurale, ale căror întreţineri suntu prevedutc prin bugetul Statului, precum şi acele ctitoresc! particulare care se administredă după legile şi aşedemintele lor spe­ciale.

Art. 12. Pentru întreţinerea anuală a fie-căreia biserici parochiale din comunele urbane, se va înscrie anual şi obli­gatoriei în budgetul comunal suma de 2 , 4 0 0 lei nou!. Din aedstă sumă se va plăti parochulul 1 ,0 0 0 le ! ; cântăreţul i- iiî 5 0 0 le i; cântăreţului al 2 -lea 4 0 0 le i ; paracliserului 2 0 0 lei; iar 3 0 0 le! se vor întrebuinţa pentru cheltuelele Bisericeî, precum : luminări, untti-de-lemnti, vinii, prescuri, cărţi, vestminte, mici reparaţiunl.

Ari. 13. Pentru întreţinerea fie-căreia Biserici parochiale din comunele rurale, se va înscrie anual şi obligatoriu in bugetul comunal suma de 1 ,2 0 0 lei. Din acostă sumă 6 0 0

lei se vor da parochulul; 4 0 0 le! se vor împărţi la dou! cântăreţi; iar restul de 2 0 0 lei se va întrebuinţa la buna întreţinere a Bisericeî parochiale, precum s’a arătata în art. precedenta.

Art. 14. La bisericele comunale, fie urbane, fie rurale, cari vor fi avenda venituri proprii în acarete saa alte do- taţiunl, se va prevedea în bugetele comunale numai nea­junsul până la împlinirea sumelor arătate în art. 12 şi 13.

Art. 15. Resursele pentru întreţinerea bisericelor şi a clerului parochial sunta în prima ordine contribuţiunile parochienilor, contribuţiunl deosebite de cele-l’alte dări co­munale. Aceste se daO de particulari în schimbul tutulor servicielor bisericesc!.

Art. 16. Contribuţiunile parochienilor în parochiele ur­bane. se fixedă la maximum 12 lei anual; în comunele ru-

rale-, contribuţiunea anuală pe lie-care capii de familie va fi de 3 leî maximum.

Art. 17. In casil candCi bisericele ar avea venituri proprii saO când parochiele iiind maî mari de 200 contribuall ar rămâne unti escedentti anual peste suma înscrisă în buge­tul comunal, conform art. de maî susu, acel escedentti se va v6rsa de epitropia Bisericeî, prin primăriile locale, la ca­sa de depuneri şi consemnaţiunî, spre a forma unu fonda al Bisericeî. Accste fonduri vor servi numaî la reparaţiunî radicale sau reconstruct uni. Nu se va putea dispune de ele de câta în urma unei decisiunî a consiliului comunal apro­bate de comitetul permanenţii.

Chitanţele Casei de depuneri se vor păstra de epitropiî.Art. 18. Contribuţiunile acestea, destinate a întâmpina

cheltuelele necesare întreţinere! clerului şi pentru cultui Bisericescă, se vor percepe o dată cu perceperea dărilor comunale, prin agenţii fiscului, în proporţiunl micî, calcu­late pe luni fără vre-o reducere ore-care. Banii adunaţi din aceste contribuţiunl se vor depune deosebita şi da în pri­mirea primarilor respectivi, cari la rcndul lor, fără inter- diere, ί vor trimite epitropieî Bisericeî parochiale sub lua­rea de adeverenţă de primirea lor.

Art. 19. Pămenturile de hrană destinate prin legea ru­rală in profitul bisericilor din comunele rurale şi care se poseda astă-dl de biserici, se declară proprietate inaliena­bilă a bisericilor respective.

Ele se vor deosebi de cel-l’alta terena al comunelor, şi autorităţile comunale le vor hotărnici şi stâlpi, pentru a nu li reşluite sati înstreinate.

Pămentul fie-cărel biserici se va împărţi de autoritatea comunală în 5 părţi, din care trei părţi se vor da in profi­tul parochulul şi ajutorului s60, împărţindu-se între ei in moda egal, iară două părţi se vor împărţi la cel douî cân­tăreţi.

Art. 20. La comunele răzăşescl sau moşnene unde Bi­serica nu ar avea deja pămentul destinata pentru întreţi­nerea clerului, se va da de proprietari o porţiune de pă-

menţii cultivabil·, egală cu cea stabilită de legea rurală, [n profitul bisericilor.

Se lasă acelor comune facultatea de a plăti în bani epi- tropiel Bisericei o sumă analogă cu plata arendel acelei porţiuni de pămentil, cu care bani epitropia să potă lua în arendă o porţie de pămentCi cultivabil pentru clerul bise- ricescO.

In acestii casii acestă plată face parte din contribuţiunile datorite de parochienl.

A rt. 2 i . Clericii (preoţii, diaconii, cântăreţii şi paraclise­rii) suntii scutiţi de serviciul guardel şi de strejă, precum şi de serviciele militare.

Clericii suntu scutiţi de darea foncierel pentru casele lor de locuinţă personală şi pentru pămenturile de hrană acor­date lor prin legea de faciă. Asemenea el suntii scutiţi de contribuţiunile personale.

A rt. 22 . Preoţii din comunele rurale ati dreptul a cum­păra pe teritoriul comunei respective locuri de casă şi de hrană, din locurile ce ar deveni disponibile, pentru locuinţa şi întreţinerea familielor lor, la casii cându eî n’ar maî pu­tea servi ca preoţi.

Dacă în coprinsul comunei nu s’a r găsi locuri libere, atuncî e l vor avea drepţii a ’şl cumpăra asemenea locuri pe moşiile Statului, ca şi alţi locritorl cari au după lege drep­tu l de împroprietărire pe moşiile Statului, prin cumpărare de loturi de pămentu.

In totii caşul, cum părarea de locuri prin comune de că­tre preot! să nu se întindă mal m ultă de câtii este permisii unul locuitorii fruntaşii.

A rt. 23 . Bisericile potă primi, conform codicelul civile, donaţiunl sau dotaţiunî de Ia creştinii pioşl cari ar voi să le ajute cu mijlocele lor proprii.

D espre ep iirop n lc bisericilor comunale.

Art. 24. Administrarea fie-căreî biserici este încredinţată uneî epitropiî.

Art. 25. Epitropiile acestea se compună :I. L a bisericile parochiale :a) Din parochul bisericeî, ca preşedinte;b) Din douî m umbril dintre parochienil ceî mal impuşi

şi mal de încredere, unul alesti de parochienî, altul numitti de episcopul eparchiotu.

Unul dintre cântăreţi va purta îndatorirea de scriitor al epitropiel care va avea cancelaria sa deosebite.

II. L a bisericile ctitoresc! particulare, din ctitori, în con­formitate cu aşedămintele lor basate pe acte formale saa pe datini.

III. L a bisericile Statului, de ministrul cultelor sao re- presentantele sSO.

Art. 26. Epitropiî la bisericile parochiale, afară de preot, se recunoscu în acestă calitate pe timpu de 5 ani. După espirarea acestui termenii, el se inlocuescu cu alţii. Ei potu fi realeşl.

Art. 27. Epitropiile parochiale administrezâ avutul bise­ricilor com unale, primesefl contribuţiunile parochienilor de la primari, plătescD salariile clerului, îngrijescă de buna în­treţinere a bisericilor din mijlocele ce vor avea la disposi- ţiune; facQ budgetele anuale ale bisericilor şi le supune primăriilor spre ap robare ; dad socotelile anuale primăriilor despre buna întreţinere a avutului bisericescu.

Fie-care epitropie va avea o condică formulat.! de pri­măria locală, în care va trece tote veniturile bisericeî, pre­cum şi cheltuelele. Ea va servi spre justificare la darea so- cotelelor la prim ărie.

A rt. 28. Acaretele şi alte proprietăţi ale bisericilor paro­chiale, cari se daţi în arendă, se vor arenda de epitropie la primăria com unei, conform legilor, în presenţa unul dele*

PRO IECTU DE LEGE

gato al consiliului comunal şi cu reserva aprobare! consi­liului.

Raportorii, D. Sturdza.

D. Vice-preşedinte, co lon el N. B ibcscu . Discuţiunea gene­rală este deschisă asupra acestui proiecta de lege. înalt Prea Sânţia Sa Metropolitul Moldovei are cuventul.

I P. S. M ctropolitii a l M ord oveî şi Sucevei. Domnilor senatori, necesitatea lege! care este adusă în discuţiunea D-v. pentru îmbunătăţirea posiţiunel materiale a clerului din totă tera, a espus'o forte bine şi cu mulţii cuventii Domnu Di­mitrie Sturdza, raportorul comitetului de delegaţi al D-vostră.

Lipsa regulărel posiţiunel materială a clerului era forte simţită, şi nu se putea mai multti timpii a li foştii amânată. Tote ramurile administraţiune! ţerel suntii regulate astă-dî, şi se reguledă prin legi speciale, prin care se asigură mersul lucrărilor precum şi posiţiunea acelor funcţionari. Numai posiţiunea clerului in genere, a servitorilor Bisericei din comunele urbane şi rurale, rămăsese până astă-dî neregu­lată. Necesitatea dar reclama a se regula şi posiţiunea sa câtii s ar putea mal fără zăbavă; căci în starea în care a stat clerul până astă-dî numai putea să stea şi pe viitoru, mal cu semă pentru că s a schimbaţii şi starea lucrurilor din trecutti; spre esemplu : preotul de la satii avea pentru posiţiunea lui materială, pe lângă afecţiunea şi pietatea po­poranilor seî, şi protecţiunea proprietarilor mari de moşii. Prin legea rurală s'a schibatti acestă posiţiune, şi prin legea comunală s'a făcuţii asemenea. Prin legea rurală se lasă pentru servitorii Bisericei o porţiune ore-care de pămentu, şi prin legea comunală se pune îndatorire comunelor ca să îngrijască de Biserică şi de clerul servitor al Bisericei. Preo­tul dar a r6 masu acum nu la disposiţiunea bine-voitore a marilor proprietari, care era în totii-d’a-una inspirată dc pietatea străbună, ci la disposiţiunea sătenilor, propietari de mici porţiuni de pămentti, aşa în câtu acea bună dispo- siţie abia se simte prin îngrijirea ce ar putea să dea clerului şi Bisericei.

p e n t r u î n t r e ţ i n u t a c l e r u i .u Î e t c

Trebue dar, D-lor, să se asigure posiţiunea servitorilor bisericeî, acestor apostoli aî Evangelieî, pentru ca şi eî la run­dul lor să potă păzi cu scrupulusitate datoriele lor.

Este cunoscuta în genere, că fără mijloce materiale nu se p6te face nimica .buna ; acesta este in natura lucrurilor; omul nu este numai spirita, este şi materie, corpul are ne- voe de mijl6ce materiele, pentru ca şi spiritul să potă lua desvoltarea morală. Şi cu acăstă ocasiune ‘mi aducă aminte de o dicStore latinescă pe care de şi nu ştia latinesce, dar am cetit’o şi care dice : mens sana in corpore sano, adică «spiritul este sănătos daca şi corpul este sănătos».

Lipsesc mijlocele materiale de a se îmbogăţi facultăţile intelectuale cu cunoscinţele necesare, atunci şi omul este împedecata de la împlinirea datoriilor luî. De aceea dicu că D-v6stră cun6sceţl cu toţii acostă posiţiune, şi că noi, când am venita ca representanţl aî clerului in acesta înalta corpa al Senatului, de am propusu acestO proiecta de lege, am fosta d’inainte încredinţaţi că D-vostră cunosceţî cu toţiî acăstă situaţiune, şi că cosimţiţî cu toţiî la îmbunătăţirea posiţiune! materiale a cleruluî, după care urmeză negreşita să vină şi cea morală. De aceea fără să dica mai multe, fiind încredinţată de buna disposiţiune a tuturor, rog să bine-voiţ! a lua în consideraţiune acesta proiecta de lege.

D. Prim ii-m inistru I. Brătianu. I. P. S. Metropolita al Moldovei ’şî-a făcuta o datorie ca să ia cuventul să spri­jine proiectul, fiind-că daca am veni noi ca să 1 sprijinim, ar fi să punem în îndoială sentimentele religiose ale D-lor senator!, cari sunta sigura că Ί vor primi în unanimitate.

I. P. S. Metropolita a l Moldovei. Mulţumesca D-luî Prim-ministru, şi încă-o-dată declara că, daca am luata cu­ventul, nu m’am îndoita câta de puţin că onor. Senata nu va primi ac£stă lege, precum nu m'am îndoita asemenea nicî-o-dată de buna disposiţie a D-lul Minitru-preşedinte.

— Se pune la vota luarea în consideraţiune a lege şi se primesce.

— Se cietesce art. i, 3 şi 3 şi, neluânda nimeni cuventul, se pune la vota succesivă şi se primesce.

ϋ ί Ι * PR 0IE C T U DE LEGE

— Se citesce art. 4 din proiectul comitetului d e le g a ţil0 Art. 4. Fie-care Biserică va avea unti parochu şi cleric i

trebuitori pentru serviciile bisericescî.Clericii trebuitori pe lengă parochu suntQ : în com unele

urbane, duo! cântăreţi şi unti paracliser.La comunele rurale : doul cântăreţi.Bisericele car! vor avea mijloce îndestulătore, fie prin

poporanii parochiel, fie prin ctitori sau epitropl, pentru în­treţinerea unul al douilea preotu, a unul diacon sad a mal multorti servitori bisericescî, vor putea statornici unu ase­menea servitor cu încuviinţarea episcopului eparchiotă.

I. P. S. MetropolitU a l Moldovei. Domnilor Senatori, I. P. S. Metropolis Primata crede de cuviinţă că, la fi­nele art. 4 , de şi se repeta cu altă ocasiune, să se adauge următorele cuvinte : «însfi după ce vor asigura după tote formele legale şi pentru perpetuitate veniturile minimum prevedute în acostă lege»,

D. Colonel Fălcoianu. Este o disposiţiune forte înţeleptă. D. vice-prcşedinte. Biuroul rogă pe I. P. S. S. Părintele

Metropolitti să bine-voiască a face unu amendamentă.D. D. Sturdza, raportor. Credti că în privinţa stabilirel

a mal mulţi servitori de câtu suntti în legea de faţă asignaţî sunta prevedute disposiţiunl la mal multe articole, şi chiar la art. 4 ; este dar de prisosa amendamentul, pentru că se înţelege de la sine că cel cari vor cere să se înfiinţede mal mulţi servitori bisericescî, trebue mal ânteiu să îngrijescă să le dea şi mijlucele necesare de esistenţă.

Credâ că e mal bine de a nu se pune unQ amendament, şi a nu se stabili ca acestea să fie în perpetuitate, pentru că se pote ca o Biserică astă-dl să fie servită de maî mulţî preoţi, şi peste unul saa mal mulţi ani să aibă destul nu­mai cu unul. I. P. P. L. L. Părinţii Prelaţi sunta în posiţiu- ne de a înţelege acesta, că de vor fi mijloce, când s ar cere unde-va mal mulţi preoţî, li se va acorda cererea; iar de nu vor fi mijl0 ce, va râmâne în condiţiunile articolului 4 *

/. P. S. M etropolilii Primata. Dacă am făcută acestă propunere este în vedere ca să nu se facă greutăţi in vii-

p e n t r u În t r e ţ i n e r e a c l e r u l u Î e t c .

torO, pentru că se întâmplă de multe orî că vi nu enoriaşi carî se rogtt să li se facă preoţi pe la biserici, promiţendu a le da lefă regulată, şi în urmă după câte-va luni numai dă preoţilor nimicii şi Ί lasă pe drumuri. Ce se face atunci cu dânşii ? Rămâne dar la chibsuinţa D-lor senatori, să ho- tărăscă cum vor crede că e bine.

D. vicepreşed in te. înalt Prea Sânţia Sa este satisfăcutei de esplicările date de D. raportor, sau menţine amenda- mendamentul ?

/. P. S. Metr op o li tu Primaţii. Sunt satisfăcuţii.I_Ne mal luândil nimenea cuventul, se pune la vom

art 4 şi se primesce.— Se citescCi art. 5, 6, 7, 8, 9 , 10 şi 11 şi se primescu suc­

cesivii.— Se citesce art. 12 din proiectul comitetului:Art. 12. Pentru întreţinerea anuală a fie-căreia biserici

parochiale din comunele urbane se va înscri anual şi obli­gatoriii în bugetul comunal suma de 2,400 lei nouL Din acestă sumă se va plăti parochuluî 1,000 lei; cântăreţului I-iti 5 0 0 le î; cântăreţului al II-lea 400 lei; paracliserului 2 0 0 lei; iar 3 0 0 leî se vor întrebuinţa, pentru cheltuelele Bisericeî, precum : lumînărî untu-de-lemnu, vin, prescuri, cărţi, vestminte, micî reparaţiunî.

I. P. S. M etropolis a l Moldovei şi Sucevei. D-lor sena­tori, la acestii articol m’am credutii datorii să atragă aten­ţiunea D-v6 stră, fiind-că este privitorii la cifrele ce se ceru a se înscrie în bugetele anuale ale comunelor, din cari să se plflt&că servitorii Bisericeî. De prisosii să adaugă că aceste cifre suntii modeste, forte modeste. Şi dacă s’ar obiecta că în- scriindu-se obligatorii în bugetele comunale ar fi nisce contri- buţiunl nouî, atragQ luarea aminte a onor. Senatu că aceste cereri suntii basate chiar pe legea comunală in vigore; căci prin legea comunală se pune îndatorirea comunelor de a în­treţine Biserica, cultul şi servitorii bisericesc!. Aşa dar, prin­cipiul fiind basatd pe legea comunală, credti că nu mal este nimicii de obiectatti. In câtii privesce sumele însă cari

se ceră, le potă numi din nou, cu totă îndrusnela, lllal mulţii de câtă modeste.

Prin urmare dar, ve rogti să primiţi acestii articol asttj felti cum este in acestă proiectă de lege.

— Se pune la votă art. 12 şi se primesce.— Art. 13 şi 1 4 se primescă fără discuţiune.D. v ice-prcşcd in tc. D-lor, cu învoirea D-vostră, suspendjj

şedinţa pentru cinci minute.— La redeschidere, D. vice-preşedinte, Colonel N. Bi-

bcscu , ocupă fotoliul presidenţial.— Se citesce art. 15 din proiectul redactată de comitete»:A ri. 15. Resursele pentru întreţinerea bisericilor şi a cle­

rului parochial suntă în prima ordine contribuţiunile paro­chienilor, contribuţiunl deosebite de cele-l’alte dări comu­nale. Acestea se daă de particulari în schimbul tutulor ser­vietelor bisericesc!.

J. P. S. M e tr o p o l i s a l M oldovei. In acestă articol se tratedă despre bisericele .parochiale ; dar fiind-că prin acestă lege bisericele suntă împărţite în trei categorii: biserici pa­rochiale, biserici particulare ctitoricescl şi biserici ale Statu­lui, eă credă că în câtă privesce bisericele comunale, este de trebuinţă ca să facem o. esplicaţiune cu ocasiunea vo- tărel acestui articol.

La finele acestui articol se dice : A cestea s e dă de pa r­t icu la r i în sch im bu l tu tu lo r s e r v ie te lo r bisericescî.

Cu acestă ocasiune suntem datori să esplicăm ce înţele­gem prin aceste cuvinte ; pentru că s’aă găsită primari cari aă credută că este de cuviinţă ca în bugetul comunal să înscrie totă ce 'î-a trecută prin minte că pote unu preoţii să capete precum capătă orl-care săracă întindendă mâna, spre esemplu, pentru a merge la unu creştină acasă să 1 ci- t^scă ună paraciisă, saă cândă vine ună creştină evlaviosO şi Ί dă ună gologan ca să 1 pomen&că la Sânta liturgie. E î bine tote acestea venituri câte î-a trecută primarului prin capă aă fost scrise în liste şi trecute în bugetul comu­nei. Spre cs?mplu, primarul a disă în bugetul s6 ă despre

natura venitului — şi acesta este publicaţii in foia perio­dică O r th o d o x u l :

«Bugetii de veniturile şi cheltuelile Bisericeî comuncl 'pita, plasa şi districtul Dâmboviţa, pe anul 1881, formaţii conform ordinului D-luI Sub-prefecta localii, No. 1478 , ur­mata după acela al D-luI PrefectO, No. 3 37 3 , şi acesta după al Domnului Ministru de interne, No. 5 ,6 7 3 :

Natura veniturilor :IX B.

1. Capitalul Bisericeî aflatu. numerarib la 1 Aprilie 1881 . 10 572. Venitul a 17 pogonc pămenta datu Bisericeî după le­

gea rurala ....................................................................................60 -3. Deto din liturgil în cursul anului d e to .................. 112 —4. Deto de la mirii şi anafura deto.................................. 36 —5. Deto de la cununii a lei patru de la fie-care . . . . 12 —6. Deto de la sărindare, d e t o ........................................HO —7. Deto de la botezaţi a lei doul de fie-care.................52 —8. Deto pentru trasul clopotelor la îninormentare şi la pa­

rastase a sem en ea .................................................................... 4 509. Deto de la pomelnice în cursul anului.................... 145 —10. Deto de la pomenită în jţiua de St. Yasile, la S t Pe­

tru, la S-ta Marie şi la Nascerea Domnului......................... 12 —11. Deto de la parastase la Sâmbăta morţilor, la Joul

mari şi la Sâmbăta m oşilor.............................................. 24 —12. Deto de la diferite cetiri de molifte în Biserică precum

la eşirea femeilor la Biserică şi altele, a bani 50 fie-care fe­meie .............................................................................. 13 —

13. Deto din vânzarea mucurilor de luminări şi a sloiu-rilor de ceră.·................................................................. 8 —

Totalul veniturilor 559 7Se scadu cheltuelile 540Remâne capital . . 19 7

Şi acestea vedeţi că se înscria în bugetul comunei ca ve­nita cu care să se întreţină Biserica şi Preoţii! Ara credutu că este de trebuinţă cu ocasia votărel acestei legL, să pu-nemd înaintea D-v0stră aceste venituri fictive, pe de o partecă nu suntti întemeiate, că nu suntti sigure, şi pe altâ parte pentru a vfi aminti că daca unti creştina vine şi dă preo­tului una gologanii, acesta este unii usa românesca. una

p e n t r u Î n t r e ţ i n e r e a c l e r l ' i . i î e t c . 357

usO creştinescO, ca re nu sciţi cum s’a r reg lem enta. Totii ce putem reg lem enta este ca p reo ţii să n u m a i um b le cu tale­ru l, să n u m a l cerş& că , că este degradato rii. Dar cându v in e unti bunti creştinu ş i o feră ceva , v ine cu o luminăricâ în m ân ă , o b ab ă aduce o p rescu ră şi d ic e : «poftimu pă­rin te să m ă pom eneşti,·. — acestea credo că nu se potd p un e în bugetu l com unal, p en tru că acesta a r ii s’o nu­m im pe rom âneşte o d e r îd ere !

P en tru că acestea se dau d e a rt icu la r i nu pentru buge­tu l co m un ei, ci se daţi ca un ti p rinosti, ca o manifestare a in im e î fă ră de a d eg rad a s im ţim en tu l relig ioşii, serviciul bi- sericesctl, c a rac te ru l p re o tu lu i; în fine, este o ofrandă fă­cu tă de un ti c reştin ii piosO p ro ven ită d in sim ţim entul creş­tin u lu i . . . Ş i, cu tote acestea , s ati găsitu om eni cari au trecu tti aces tea ca ven ito al B iserice î în bugetu l com unal! Ε ύ cred tl că e b ine să nu se considere ca ast-felO, şi de a c eea cerem ca să se se fixeze su m a cu care a re să contri­b ue co m u n a p en tm B iserică şi p en tru cleru .

A cu m , v a fi acestă su m ă d in tr ’o con tribuţie anum e fi­şa tă , o r î v a fi d in a lte v en itu r i, aces ta ve ţi decide cum veţi c red e , ş i ve ţi h o tăr î s in gu r i D -vostră cum veţi crede că e m a î b ine. — M i se p are că s ’a ş i propusO o modificare la a rt . 16 în acestO sensO.

N e m a l luândO n im in ea cuven tu l se pune la votti art. 15 ş i se p rim esce.

— S e c itesce a rt. 16 :A rt 1 6 . C on tribu ţiu n ile p aro ch ien ilo r în parochiele ur­

b an e , se ficsedă la m asim u n 12 le î a n u a l ; în com unele ru­ra le , co n tr ib u ţiu n ea an u a lă pe fie-care cap u de fam ilie va fi d e 3 le i m ax im u n .

D. ra p o r to r . A ic î este o m o d ificare a c ifre î 6 , care s’a în lo cu itt ic cu 3 , ş i s ’a adăogatO u rm ăto ru l amendamentO :

* I a r n ea junsu lpână , la suma h o tă râ tă p en tru în t r e ţ in e r ea bisericeî\ co n fo rm art. 1 2 ş i 1 3 , se va în s cr ie o b l i g a t o r iu în b u g e tu l c o m u n a l»

__S e co n su ltă S en a tu l ş i fiindO 5 do m ni senatori carî

p e n t r u Î n t r e ţ i n e r e a g l e k u i .u î e t c ,

sUsţinO amendamentul, se consultă comitetul delegaţilor şi se pronunţă pentru admiterea amendamentului.

— Se pune la votQ amendamentul şi se primesce.—> Se pune la votQ art. 16 împreună cu amendamentul

şi se primesce.— Se citescil art. 17 şi 18 şi puindu-se la votii succesivii

se primescîi._Se citesce art. 19 din proiectul comitetului:Art. 19. Pământurile de hrană destinate prin legea ru­

rală.în profitul bisericilor din comunele rurale şi cari se posedO astădl de biserici, se declară proprietate inalienabilă a bisericilor respective.

Ele se vor deosebi de cel-Γalţii terenti al comunelor, şi autorităţile comunale le vor hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi reşluite sail înstreinate.

Pământul fie-cărel biserici se va împărţi de autoritatea comunală în 5 părţi, din cari trei părţi se vor da în profitul parochulul şi ajutorul seii, împărţindu-se între eî în modii egal, iară doue părţi se vor îm părţi la cel douî cântăreţi.

I. P. S. Metropolitii a l Moldovei ş i Sucevei. D-lor sena­tori, la articolul acesta aş i dori să se facă o esplicaţie, că clericii bisericeî se vor «bucura de pămenturi, fără a li se scădea însă nim icii din salariele lor prevedute prin acestă lege. (Aprobări).

D. C. Brâescu. Se înţelege de la sine căci pămentul este unii ajutorii daţii lor, de câtii lefa.

— Se pune la vo tii art. 19 şi se primesce.— Art. 2 0 , 21 si 2 2 din proiectul comitetului se primescîi

fără discuţiune.— Se citesce art. 2 3 din proiectul comitetului:Art. 23. Bisericile potil primi, conformii codicelul civil,

donaţiunl saii dotaţiunl de la creştinii pioşl cari ar voi să le ajute cu mijlocele lor proprii.

I P. S. Metropolitii a l Moldovei ş i Sucevei. La acestii articolti credo că s’a făcuţii o er0 re de tipării, fiindo-că ar trebui ca la finele acestui articol să se adaoge ceea-ce a fost ln proiectul primitivii, adică pe lengă : Bisericile potO primi.

conform codicelul civil, donaţiunl sau dotaţiunl dc la crc stinil pios! cari ar voi să le ajute în mijlocele lor propria si să adauge : 4 pen tru p ro sp era rea b isericeî după datin strămofescă. »

D. raportorii. Credn că am putea adăoga acesta fâr-j nici unti inconvenientu.

— Se pune la votti adăogirea propusă, şi se primesce.— Se pune la votu art. 2 3 amendatei, şi se primesce.— Art. 2 4 se primesce fără discuţiune.-—Se citesce art. 2 5 .D. raportorii. Aici I. P. S. Metropolita Primato a pro­

puşii unu amendamantu la aliniatul III, în care, în locO de:* saii refiresentantele şeii » să se di că : * saii de preotu l în­

g r i j i to r i i a l b iser iceî ».D. vice-preşedinte. D. ministru de culte primesce acestu

amendamentu ?D. Cos tin B răescu. D. ministru ne-a declaraţii în comi­

tetul delegaţilor că primesce.D. M. Atanasin. Aşi întreba pe onor. D. raportorii dacă

n’ar fi bine ca la acestă epitropie să se adaoge şi unii mem­bru care să lie proprietarul sau representantul seti.

D. co lon el Fălcoiann. Adică boerul sati epistatul s6u.D. vice-preşedinte. Bine-voiţî a face unti amendamentO.D. m inistru de culte, V. A. Ureckiă. Suntii datorii, D-le

preşedinte, să facil o declaraţiune, de ore-ce suntti provo catti prin cele ce ’aa disu acum. Legea acesta cum a eşitu din desbaterea comitetului de delegaţi ’ml a foştii trimisă la 4 ore şi jumetate, n’am dar în cunoscinţă totalitatea legeî nici mecanismul el. De sigurii, cunosctl scopul legeî, dară nu înseşi legea. Nici la secţiuni, nici la comitetul delegaţi­lor nu mi s'a făcuta onorea să fia chiămata; îmi este dar aprope imposibil să iaa o parte activă la lege, care doriam. De altmintrelea, legea este din iniţiativa D-v0stră, Domni se­natori, şi deci nici că aveţi lipsă de sfatul mea tocmai adî· D. Brăescu ve dicea că eQ aşi fi aderată la nu scia ce ar­ticol din lege. Să ne înţelegem : repeta că n’am fostu chiă­mata la comitetul delegaţilor. Sunta câte va dile, lucrând

p e n t r u In t r i : i in e r k a c l b r u u jÎ b t <

la acostă bancă, am prinşii din sborO câte va crâmpce dc conservaţiune între D-niî delegaţi la acea masă din fund .. atâta totii. Adineaori din întemplare lucram la o altă lege, am prinşii două, trei vorbe la carî am disO că aderu.

D. C ostin B ră e s cu . Este vorba de epitropiT la cari aţi disfi că aderaţi.

D. m in is tru d e cu lt e , V. A. Urechiă. Legea în desbatere este f&rte importantă, dar ce νδ trebue altă aderare după ce preşedintele consiliului v'a făcută adî declararea ce cu- nosceţi. Aveţi adesiunea şefului meii, deci nu 'ml r6mâ- ne de câtii să νδ facQ şi eu asemenea întocmai; dar adaug: nu cunoscti legea în totalitatea el, fiind-că 'ml a foştii tri­misă la 4 şi jumătate ore şi o urmărescu acum la latură fără ideea necesară de ensemble.

D. v ic e p r e ş e d in t e , N. B ib escn . Pote că aveţi dreptate, po­te că ar fi trebuitti să fiţi mal iniţiaţi cu acestă lege modi- dificată de comitetu ; însă suntO sigurii că o cunosceţl; sun­teţi unul dintre miniştri de culte care aţi luaţii parte din inimă la t0te lucrările clerului.

Prin urmare, cunosceţl şi legea acesta, şi cunoscendti le­gea νδ rugăm să arătaţi daca consimţiţi la amendamentul ce se propune de către I. P. S. S. Metropolitul Moldovei şi de totii clerul, ca la bisericele Statului, la Epitropil în loc de r e p r e s en ta n tu l m in is t e r u lu i să fie parock u l.

Acum când D-vostră cunosceţl legea, mal mulţii de câtii mult! alţii, dacă nu veţi primi acestă mică modificare nu vom putea să votăm legea adî.

D. ministru de culte, V. A. U rech iă . Nu aducii nici o oposiţiune la amendamentele propuse, dacă le primesce majoritatea Senatului.

D. viee-preşedinte, N. B ib es cn . Prin urmare, D. Ministru primesce amendamentul.

D. raportor, D. Sturdza. Âşl dori să daii o mică espli- care Senatulnl, căci s'ar crede că comitetul delegaţilor a voiţii să lucrede în nefiinţa ministrului cultelor. Acesta n a fost in intenţiunea comitetului. D. ministru scia că are sa se ocupe cu acostă lege comitetul, care n a pututu lucra in

orc fixe, ci in înbulztHa lucrărilor a lucraţii cândti a pututO si legea acesta a fostu desbătută în unti şirti de şedinţe una după alta, şi chiar în timpul când se ţinea şedinţă publică. D. ministru a avuţii alte ocupaţiunî la Cameră şi trebue numaî acelor ocupaţiunî să pună vina că nu a asistată la desbaterile acestuî proiecţii de lege în comitetii; căcî astti- felti cum a făcuţii D-sa declaraţia ar avea aerul a se crede că noî comitetul delegaţilor îl înconjuram. Nu am voiţii să Ί înconjurăm, dedării acesta în numele meti şi al colegi­lor meî.

D. m inistru de culte, V: A. Urechiă. Nu aşi fi voiţii să întrerupii o lucrare importantă cu acesta, luând iarăşi cu­ventul ; dar să bine-voiţl să’ml permitetl să mulţumescii D-luî raportor de sentimentul din vederea căruia esplică nechemarea mea la comitetii. Trebue însă să recun6 scă D. Sturdza că lucrul e cum Ί afirm eti. De ce n’am venitu la comitetii ?

Fiind deputatii, eram dator să fiţi la Cameră de câte ori nu eram chemaţii la Senatii pentru vre unii proiecţii al meii saii al vre unul colegii, care me însărcina să Ί repre- sintii în asemenea caşuri, am veniţii cu religiositate să iau parte la lucrările Senatului. Dar putem veni ore fără anu­me însciinţare la întrunirile de secţiuni şi mal aleşii de de­legaţi ? Nu se scie ora când se facu aceste. Dacă mi se fă­cea încunoscinţare, negreşitii cu totii respectul luam parte, căcî dorescii de mulţii şi eii şi precum ’mî-a făcuţii on0 re să recunoscă D. preşedinte Bibescu, am lucraţii şi eii la prosperitatea Bisericeî.

Acestă declaraţiune am făcut o nu ca să înpedicil vota­rea acestei legi, ci ca să ’ml regulezi! posiţiunea cu totii res­pectul faţă cu D-nil senatori.

D. vice-preşcdinte, N. Bibescu. Incidentul este închişii de la sine, căci onor. D. raportorii a esplicatii cum a lucratD comitetul şi a declarate că n a voiţii să distragă pe D. Mi­nistru de la lucrările sale din Cameră, carî eraţi totii în ore­le Senatului.

După aceste esplicaţiunl, cred că D. ministru ia parte la

desbaterea acestei legi care o cunosce eu desăverşire de mal ’nainte, ca unul care a lucrată cu inimă la densa. Prin urmare, voia pune la votu articolul la care D. Ministru a aderatii.

/. P. S. Metropolită a l Moldovei. Aici în art. 25 este vorba despre administraţiunea bisericilor. In acestă lege bisericele se împartă în trei categorii, biserici comunale, biserici ctitoricescl particulare, şi biserici ale Statului. La bisericele Statului se dice că epitropiele se adminis- tr6dă de ministerul cultelor sail representantul sM. Dar întempina observaţiunl, pe cari ea le creda întemeiate. Se face de mal mulţi întrebarea, de ce se dice că la bisericele Statului epitropiele se compună de ministerul cultelor saii representantul seu ,· ce fel de epitropiî sunta acestea ?

Aci este una singura îngrijitorii care este numita de epis­copul eparchiel şi recunoscuta de guvern; el este datora să îngrijescă de Biserică şi să împartă lefurilor celor lalţi servitori al B isericeî; prin urmare, nu ar fi vorba aci de epitropiî.

Acestea m£ cred datora, ca unul ce am făcuta parte din comitetul delegaţilor, să le supună D-vostră, şi rogu şi pe raportorul nostru, care a arătatu atâta bună voinţă, să con­simtă a se modifica acesta artirol, dicendu-se : să se ad­ministreze după legea ş i regulamentele în fiinţă.

D. Brăescu. In comiteta aţi foştii în acord cu noî.I. P. S. Metropolita a l Moldovei. Am spusa ac£sta şi

acolo.D. C. Brăescu. Atunci este ca o er0re a nostră./. P S. Metropolita Primata. Nu o erore, o scăpare

din vedere.D. vice-preşedinte. Credii că în urma aderăreî D-luî mi­

nistru, la aliniatul 3 de la a r t 2 5 , unde dice că consimte să numai fie representantul seu ci paroekul, ea cred că se în- lătur6dă orî-ce îndoială şi putem vota amendamentul.

D. ministru de culte, V. A. Urechiă. înalt prea Sânte. eQ nu veda că ar fi de prisosQ ca şi pe lângă bisericile Sta- tulul să fie câte una din acele comisiunl cari s’a numito in

ore fixe, ci in mbulze/a lucrărilor a lucraţii cândii a pututii, si legea acesta a fostO desbătută in unii şirO de şedinţe una după alta, şi chiar in timpul când se ţinea şedinţă publică. D. ministru a avuţii alte ocupaţiunî la Cameră şi trebue numai acelor ocupaţiunî să pună vina că nu a asistatei la desbaterile acestui proiectil de lege în comitetu ; căci astO- felO cum a făcutO D-sa declaraţia ar avea aerul a se crede că noî comitetul delegaţilor îl înconjuram. Nu am voiţii să Ί înconjurăm, dedării aedsta în numele meii şi al colegi­lor mei.

D. viinistru de culte, V: A. Urechiă. Nu aşi fi voiţii să întrerupO o lucrare importantă cu ac£sta, luând iarăşi cu- I ventul; dar să bine-voiţl să ml permiteţi să mulţumescu i D-luÎ raportor de sentimentul din vederea căruia esplică nechemarea mea la comitetO. Trebue însă să recunoscă D. , Sturdza că lucrul e cum Ί afirm eti. De ce n'am veniţii la I comitem ?

Fiind deputatO, eram dator să fiţi la Cameră de câte orî I nu eram chemam la SenatQ pentru vre unii proiecţii al meQ saO al vre unul colegii, care m6 însărcina să Ί repre- sintO in asemenea caşuri, am veniţii cu religiositate să iati parte Ia lucrările Senatului. Dar put£m veni ore fără anu­me însciinţare la întrunirile de secţiuni şi mai aleşii de de­legaţi ? Nu se scie ora când se facti aceste. Dacă mi se fă­cea încunoscinţare, negreşitu cu totii respectul luam parte, căci dorescO de mulţii şi eii şi precum ’mî-a făcuţii onore să recunoscă D. preşedinte Bibescu, am lucraţii şi eii la prosperitatea Bisericei.

Acestă declaraţiune am făcut o nu ca să înpedicD vota­rea acesteî legi, ci ca să mî regulezu posiţiunea cu totii res­pectul faţă cu D-nit senatori.

D. vicepreşedinte, N. Bibescu. Incidentul este închişii de la sine. căci onor. D. raportorii a espIicatCi cum a lucrato comitetul şi a declaraţii că n a voiţii să distragă pe D. Mi­nistru de la lucrările sale din Cameră, cari erati totii în ore­le Senatului.

După aceste esplicaţiunl, cred că D. ministru ia parte la

PENTRU ÎNTREŢINEREA CLEKUJ.UÎ ETC

desbaterea acestei legi care o cun0sce cu desăver.şirc de mal ’nainte, ca unul care a lucrato cu inimă la densa. Prin urmare, νοίΰ pune la vota articolul la care D. Ministru a aderată.

/. P. S. Melropolilu a l Moldovei. Aici în art. 25 este vorba despre administraţiunea bisericilor. In ac<5stă lege bisericele se împartă în treî categorii, biserici comunale, biserici ctitoricescl particulare, şi biserici ale Statului. La bisericele Statului se dice că epitropiele se adminis- tr&iă de ministerul cultelor sau representantul seii. Dar întempinil observaţiunî, pe cari ett le creda întemeiate. Se face de mal mulţi întrebarea, de ce se dice că la bisericele Statului epitropiele se compună de ministerul cultelor sau representantul s e i i ; ce fel de epitropil sunta acestea ?

Aci este una singura îngrijitora care este numita de epis­copul eparchiel şi recunoscuta de guvern; el este datora să îngrij£scă de Biserică şi să împartă lefurilor celor lalţi servitori al Bisericeî; prin urmare, nu ar fi vorba aci de epitropil.

Acestea mS cred datora, "ca unul ce am făcuta parte din comitetul delegaţilor, să le supună D-vostră, şi rogtt şi pe raportorul nostru, care a arătata atâta bună voinţă, să con­simtă a se modifica acestă artirol, dicendu-se : să se ad ­ministreze după legea ş i r e g u la m en t e l e în fi in ţa .

D. Brăescu. In comitetă aţi fosta în acord cu noi.I. P. S. M etropolitii a l M old o v e i . Am spusa acesta şi

acolo.D. C. Brăescu. Atunci este ca o erore a nostră.I. P. S. M etropolitii Primata. Nu o erore, o scăpare

din vedere.D. vice-preşedinte. Credă că în urma aderare! D-luî mi­

nistru, la aliniatul 3 de la art. 2 5 , unde dice că consimte să Şumaî fie represen tantu l s e i i ci p a r o c h n l , eă cred că se in- lâturedă orl-ce îndoială şi putem vota amendamentul.[ D. ministru de culte, V. A. Urechii. Înalt prea Sânte,

nu vSdă că ar fi de prisosă ca şi pe lângă bisericile Sta tulul să fie câte una din acele comlsiunl cart s’a numita in

PROIECTO DE LEGE

lege e p itro p iî. Da, este la iie-care Biserică câte unti parochfi dar nu va fi maî mare garanţie când va fi în epitropie şi alte două persone cart să vegheze la inventarele dotei Bi­sericeî, să stăruescă cu parochul pentru facerea şi privi- gherea reparaţiunilor ? Εΰ am dificultăţi cu reparaţiunea monastirilor; când am o singură personă este maî puţină garanţie de câtii când am treî pers6ne.

Εΰ din capul locului am disti, că m’aşî asocia la artico­lul acesta, aşa cum este redactatei de onor. comitetii al de­legaţilor. Nu vedii că ar fi o greutate sati o abatere la pro­cedările actuale. NegreşitQ că parochul va fi care va co­respunde pentru mandatele, salariele şi cele-l’alte ; dar câtii pentru buna ordine, doul notabili sail epitropî nu strică, care să aibă priveghere asupra inventariulul Bisericeî, a odăjdiilor, ic6nelor şi alte scule ; căci s’a întemplatO. ade­sea de s'aQ adusii daune marî odăjdiilor bisericescî cu cele mal bune intenţiunl de către parochî nepricepătorî de va-

lorea lor. Saii s’a schimbaţii, ori s’aii schimbaţii cu altele fără altă vaI6re de câtii că era maî nouă.

Prin urmare repeta, nu v6dti vre unii inconvenientil de a se primi la acestă supraveghere încă douî bărbaţi. Cu tote acestea eii nu m£ opunil, am datil adesiunea mea la vederele majorităţeî Senatului.

D. vice-prcşedinte. D. M. Atanasiti a depuşii la biuroO unii amendamentQ.

D. ra p o r to r , dă citire amendamentului D-luî M. Ata- nasiO.

«La art. 25 propunO ca la epitropiile acestea să participe şi proprietarul sail representantul sfitl ca membru.»

D. vice-preşed inte. Sunt cinci Domni senatori care sus* ţinil amendamentul ? . . . Nu sunt.

— Amendamentul D-luî M. Atanasiti, ne fiind susţinuţii, se înlătură.

D. v icep re şed in te . Acum dar voiţi pune la vottl art. 25. I. P . S. M etropo lita P rim aţii. Insă pentru bisericele

susţinute de Statti să remeie aşa cum este acum. După re-

aulamentO îngrijitorul Bisericeî se orândueşte dc episcopii, ei să întăreşte de guvernO.

/?. v ic ep r e ş ed in te . D-le raportor, bine voiţi a mai da ci- . tire încă-o-dată art. 25.

I). ra p orto r . Va să dică ministerul sa fie reprcsen tatii prin parochfl pentru bisericile administrate de guvern ; cca- l*alta parte a articolului râmâne nemodificata.

în a lt P S. M e t r o p o l i s Prim ata. Rogfl ca in privin­ţa bisericelor S tatu lu i să rămână cum a fost şi până acum.

D. v ic e p r e ş e d in t e . D. ministru aderă ?£). p r im -m in istru . Să fie cum este in lege.D. v ic ep r e ş ed in te . Atuncî voiţi pune la votu art. 23 cum

este în lege.— Se pune la votQ art. 25 şi se primesce.— Art. 26, 2 7 şi 2 8 se primesce fără discuţiune.D. v i c e p r e ş e d in t e . D. ministru cultelor, aderă la lege ast­

fel cum s'a amendatG ?D. V. A. U rech iă . D eclaraţiunea a fost făcută din capul

locului de către D. preşedinte al consiliului.D. v icep re şed in te . D. m inistru a aderată, păşim dar la

votarea legel.— Se pune la votG, prin bile, legea in total şi resultatul

votului este cel u rm ă to rii :

Votanţi . - ............................................ 24Bile a lb e ...................................................23Bile n e g r e .......................... 1

D. v ic e p r e ş ed in t e , c o lo n e l N. Bibescn. Senatul a primită legea pentru îmbunătăţirea sortei clerului (aplause).

Prea cuviosul protosinghel Gherasim Safirin, Di- rectorele Seminariulul Episcopiei Romnicul-Vâlcea, ne trimite spre publicare următ<5rele trei discursuri ale Sântului loan Clirisostom. Dar fiind că aceste dis­cursuri suntu fdrte întinse, aşa câ dacă le-am publica în întegimea lor de-o-dată, ar urma a ocupa mal tot numerul jurnalului numai cu el, de aceea le vom pu­blica treptatii încep eu du chiar cu acestii numării.

TREI DISCURSURIale

Sântu lu i l o a n C h r i s o s t o mcon tra a d versa r ilo r v ie fe l m onastice

Compuse în anul 375 βέϋ 376 în vremea imperatorilor Valens, (ira- ţianu şi Valentinianu I.

TRADUCŢIUNE DE PROTOSINGHELUL GHERASIM SAFIRIN

PRIMUL DISCURSC

1. Când fiii ebreilor, reintraţi în patria lor dupe o lunga robie, voirii sa reconstruiască templul Ierusalimului, ale cărui ruine acoperiati pământul de forte mulţi ani, nesce <5meui crudî şi barbari fără respectu către Dumnezeu în onorea că­ruia templul se zidia, nesimţitori în faţa nenorocirel căreia acestu popord fusese victimă, şi din care nu se sculase de câtu f(5rte târdiit şi cu greutate, fără nici o temere de resbu- narea Iui Dumnedeii, pentru asemenea nelegiuiri, se siliră mal ântâiu de a înpedeca prin el însuşi reconstruirea acestui edificiti. încercările lor neisbutindu nicî-de-cum, eî trimiseră

principelui a cărui stăpânire o recunosceafi, epistole in care gjvitatf pre vecinii lor ca iubitori de desbinare şi ’î presentati ca turburători şi doritori de o nou6 ordine de lucruri: pen- pj| care căpetară au tori.sarea de a se împotrivi conţin uâref lucrărilor. O dată înarmaţi cu autorisaţiunea regala, ei ataca pre Iudei în capul unul corpu numeroşii de cavaleria, reu- şescil a suspenda pentru câtu-va timpii lucrările, şi mândri de victoriă pentru care ar’ fi trebuită să plângă, se laudă că şi-aii atiasu scopul viclenelor lor planuri. Cu tote acestea, aCesta era începutul şi isvorul relelor ce aveaii să cadă asu­pra lor. Templul se mări, şi fu terminată cu o strălucire vred­nică de însemnaţii. Atuncî inimicii lor, şi cu dânşii t<5te po- prfrele, aflară că a voi, dupe exemplul lui Mithridate βέΰ al ori-cul ar fi, să se opună împlinireî unei întreprinderi lauda- bile, vrea să (Jică a întră în resbel nu cu omenii ci mai alesă cu însuşi Dumnedeu, pre care aceşti omeni caută să Ί ono­reze. Dară unu resbel cu Dumnedeu nicî-o-dată nu pdfce avea, pentru cel care Ί declară, vre-uuit resultatu fericită. Pote că el nu va fi de la începutii pedepsiţii pentru nepietatea sa; dar dacă nici o ped^psă nu Ί lovesce, causa este că Dumne­deă 1 invită să se pocăiască şi ’i permite ca să se smulgă din periculosa sa beţie. Insă dacă stăruesce în nebunia sa, fără să profite întru nimica de rebdarea nesfârşită a lui Dum­nedeă, el va da celor-l’alţi o lectiune din cele mai mantuitore,

T ' ί »

şi resbunarea ale cărei lovituri le va purta, va învăţa pre cei- Talţl (5meni a nu mai lupta nicî-o-dată contra acestui Dumne­deă, din ale căruia mâni neînvinse nimenea nu va putea scăpa.

Nenorocirile cari copleşiră pre inemicii Iudeilor fură ast­fel, în câtă t<5te cele-l’alte calamităţi se şterseră in faţa acestei grozave tragedii. Iudeii, ale cărora proiecte voiseră să le ni- niic6scă, făcură piutre el pustiiri şi unu măcel iuspăimentă- torft; sângele victimelor pStrunse in pămentii la o mare adâncime şi formă unu groşii stratii de noroiii. Cadavrele onienilor şi ale cailor eraii grămădite unele peste altele ara- babura, şi din t6te aceste rane în contactii unele cu altele, se• Ctt Uîlti aşa mare numirii de vermi in câtii cadavrele erau

TREÎ DISCURSURI ALE sANTULUT IQAN CHKISOSTOM 3 6 7

368 T R R Î D ISCURSURI' A L E SÂ N T U L U I IO AN CITRTSOSTOM

acoperite de dînşiî, dupe cum pămentul la rândul sett era acoperi tu de cadavre. La vederea acestora câmpuri ar fi clisti de sigurii cine-va, că ele nu eraţi acoperite de corpuri neîn­sufleţite, ci că numerose isvore vărsaţi aci in valuri, ca să clicii aşa, acostă mulţime de insecte,— atâtii era de necredutiî rapediciunea cu care eî se imul tiart şi ţîşniau din aedstă gră­madă de cornpţiune. Acestii fapt Ci nu se produse numai in timpii de dece s£u done-clecî de dile; el se putu observa in- tr'o curgere de vreme cu multu. mai considerabilă. Ast-fel fu pedepsa ce aceşti inimici ai lui Dunmecleu avură să sufere pre pămentu. Câtii despre pedepsa ce le este păstrată în cea- l’altă vieţă, ea este încă cu mulţii mai grozavă. Nu o mie de ani, nici dece mii de ani, nici de doue s£u de trei ori mai mulţi ani, ci în v^curi fără dc sfârşiţii, corpurile lor reînsu­fleţite vor avea să sufere turmente şi chinuri neexplicabile. Şi una şi alta din aceste pedepse fură cunoscute, cea d’ân- teiu de Isaia, cea de a doua de Ezechiel căruia i s’afl acorda tu atâtea vedenii admirabili. Aceşti doui profeţi îm- parţindu’şi, ca să dicu aşa, acestii tabloil, ne-atl des­crişii unul muncile reservate acestor nelegiuiţi în vi&fca de acum, celu-l altu muncile ce li suntu reservate în vi^ţa vii- tore.

2. Xu fără cuventii aducii de faţă asemenea amintii·!. Nou­tăţi aii veniţii să isbdscă urechile mele; noutăţi amare, în- trisfătore şi mai aleşii insultătdre lui Dumnedeu. Suntii, mi se dicea, omeni astăcli a căror impietate îndrăsn^ţă 1111 se la­să întru nimica mal pre joşii de acea a barbarilor, s ii mai bine, a căror impietate merge multu mai departe de cât im­pietatea acestora din urmă. Ii îtiade vCrli, ei persecută in t<5te modurile pe personele cari propagă iubirea uneî vieţi confor­me cu fîlosofia creştina ; ei încarcă, prin ameninţări, de a le închide gura cu totul, şi de a ’I împedioa ca să respând£s- că printre noi o asemenea doctrină. îndată ce audiit aceste amă­nunte eu scoseiu unu ţip6tti de spaimă, şi întrebaiti îu mai multe rânduri pe acela care mi le nara, d£ca cum-va nu glu- mesce intreţinendu-me cu acestii fel de vorbe. Nici de cum, îmi reşpunse elii, eu nicî-o-dată nu mi-aşi permite de a nu lucra s<|

TKEI DISCURSURI ΛΙ.Κ SAVTL'l.l'i IOAN CilK lSO STO M 369

riosit într o asemenea eausă. Nicî-o-dată nu uşi merge pi-na ca înveliteilu si să acreditesii sgomote cărora, anul doriţii forte adesea, chiar de aşî fi jdătitii acesta forte .scumpii, na jnebidu cu totul urechiele mele, acum cândii s au realisatii. Atuncî gemândti, si eu sufletul inundaţii de amărăciune, răs­punsei : Acesta este d<5ră o impietate ancă şi mai inspăirnen- tătore de cât acea a luî Mitliridate şi a tutorii semenilor seî; şi cu atâtii maî înspaimentătore cu cât templul creştinii este cu multu mal pre susii în sâuţenie şi în maiestate de cât templul de altă dată. Cine suntii părtinitorii unei întreprin­deri aşa de criminale ? I)e unde vinii ei ? Pentru care cu- vântil, pentru care raţiune, în care scopiî arunca eî ast-fel pietre în aera, aruncă săgeţile lor contra cerului, şi declara resbelit Dumnezeului păcei ? Sameas, Farateenii, guvemato- iii asirianî şi toţi cci-l’alţi erau barbari, după cum îi arată numele lor ; ei aveaii moravuri cu totul diferite de ale Iudeilor; si fiind-că erati vecini a i ţerei în care aceştia din urmă lo­cuiau, eî nu voiau să ’i vadă crescendu in numerii, temen- (lu-se ca nu cum-va propria lor putere să devină a fi eclip­sată de puterea rivalilor lor. Der în ce este atacată liberta­tea modernilor noştri; in ce este compromisă siguranţa lor; până la ce punctîi suntii ei asiguraţi de sprijinul puternicilor pământului, pentru ca să cuteze la atari atentate ? Aceia aveau în partea lor consimţimentul regelui Persieî; in vre­me ce vederele acestora combătu pe faţă. decă nu ine in- şelu, vederile şi dorinţele principilor cari ne guveraeda. Pen­tru acesta suntu în înspâimentarea cea mai profundă când inii spui că sub domnia înpGraţilor a căror purtare este in­spirată de pietate, întreprinderi aşa de indrasneţe se punu iu lucrare in publicn prin cetăţile nostre.—Veţi afla. ‘mi res­ponse convorbitorul meu, ce-va anca si mai extraordinarii. Acesta este că aceşti omeni au pretenţiuni ca suntii pietoşL ^ la*i titlul de creştinî; acesta este câ unu mare numerii din-

dânşii suntu deja iniţiaţi in misterele nostre. Este chiar I)rmtre dânşii unul care, daţii fără indoinţă inspiraţiumlov ^uionulul, nu se teme de a spune cu limba sea necurata.

Va sfârşi prin a se lâpCda de credinţa şi a sacrifica idoli-i

370 T R E I D ISCU RSU RI A L E SÂ N T U L U I IO A N C H R ISO ST O M

lor, atâta era de aprinşii vgdeudu persdne de conditiune li­beră, de o nascere strălucită, şi carî ani p<5te să trăescă în desfătări, înbrăţişândil «nu fel de vi£ţă aşa de neplăcută.

Aceste cuvinte făcură ânimeî inele o crudă durere. Pij. vindiî relele ce ele ’mi permiteau de a întrevedea, plânsei pen­tru destinata pământului, şi rugai pre Domnul în acest! ter­meni : Ddmne iea sufletul m eu ; smulge-me din aceste mi- seril caii mg apasă, scote-me din acostă viăţă peritdre, si transport&să-me în acea regiune unde nimenea nu va ţine acestu limbagiii, şi unde elu nu va mal isbi urechiele mele. Sciil că la eşirea din acostă vi£ţă, voiu fi cufundaţii în întu- nerecul cel mal din afară, acolo unde domnescu lacrimele şi scrîşnirea dinţilor. Şi cu tote acestea ’ml va fi mal plăcuţii de a audi acele scrîşnirî de câtu <5men! ţinendil cuvântări de acostă natură. Amicul meQ, vedendti că me dedeam în vio­lenţa durere! mele, strigă : Acum nu este timpul de a sus­pina. Nicî-o-dată aceste lacrime nu vor mântui pre aceia cari deja au peritu şi car! peru pe fie-care d i ; căcî nu credu ca nenorocirea să ’şî suspende devastările s<Sle. D0că trebue a ne ocupa cu ce-va, este de a stinge acestu incendiu, de a curma acostă contagiune. Prin urmare, d^ca voiescî să ine asculţi în locii de a plânge, veî compune o operă destinata a întorce pre rătăciţi şi pre aceia pre car! boia acestora i-aii câştigată, capabilă de a contribui s^u la mântuirea lor, s0 u la acelor-l’alţî dmenî. Pentra mine, acea operă va fi l^cul ce voiţi pune în mânele victimilor aceste! nenorociri ; căcî prin­tre aceste victimc amu numeroşi amici, şi fiind-că ei îmi vor permite de a veni la denşiî o dată, de dece ori, şi ori-câtii de adesea ori voiu voi, nu mg îndoescii că nu se vor vindeca grabnicii de acdstă bdlă infricoşabilă.

— Tu iei ca mesură a forţelor mele, respunse! efi, me- sura amiciţie! tâle. Eli, cu t<5te acestea, nu am facultăţi ora- 11 rice, şi pre acelea pre cari s’a r părea că le amu, aş! roşi de a le consacra ca să tratezi! acestii sub iecţii; cu atâtâ mai multu cu câtti acestorii greci, sell presenţl s£u viitori, ale căror opiniunl şi moravuri efeminate nu încetezi! de a le ves­teai cu preferenţă; voit! fi obligaţii de a descoperi propriele

t r e Y d is c u r s u r i λ li·: χ Λ .ν τ π .π κ ίλ ν c îir iso s to m 3 7 J

ntfstre rune. Ddcft vre-unit dintre· rlen^if ar «ci ca uimiri la creştini <5menl de.stnln de vrăjmaşi ai înţelepciune.! şi ai vir­tute!, nu num aî ca să nu îmbrăciscze practica lor labonos;î. dt?ră âncă nicî să voiască ca sa audă vorbindu-se de den­sele ; <5meuî carî, îm pingendu mal departe nebunia lor, per­secută cu totii felul de supărări pre οπ-cine face diritr’enscle obiectul discuţiunilor şi aht laudelor sdle m’aşi teme foile niultil, ca aflândit eî aceste fapte, să nu νόφ ι in noi, nu ό- meni, ci bestii feroce, monştrii cu faţă omencscă, demoni reii- f;ic6torî, inamici aî s im u la i omenesett, şi să nu aplice acostă judecată întregului poponi creştinii.

Tu te amusezl fără îndoinţă, răspunse ridendii convorbi­torul meu. Voiu opune cuvintelor t^le o cestiune mal opor­tună. Te temi ca păgân ii să nu afle prin discursurile tale ce-ea-ce au aflaţii deja prin ensăşi faptele ? Ar dice cine-va că unu spiritu perverşii s’a făcuţii stăpânii preste suflete, ve- dendu acestu subiecţii de conversaţiunc in tote gurele.T

Dute în piaţa publică, in tră la farmacişti, străbate diver­sele părţi ale oraşului, unde se adună de ordinarii persanele t;ira lucru, vel audi sgomotul risetelor resunându de tote păr­ţile. Care este causa acestor rîsurl şi acestei voioşii V Isto­risirea unora dintre supărările exercitate contra persanelor pietrise. Asemenea, luptătorilor cu totul fericiţi cari poves- teseu faptele lor cele mari, victimele ce au repurtam, trofee­le ce au înălţaţii, aceşti nefericiţi se fălescii cu mare sgnmotfi de atentatele lor. Vel auc]i pre unul strigândii: Eu suntu ca­re, cel d’ânteiu, am puşti mâna pre cutare solitarii şi l am maitratatu. Eu am fostu celu d’ânteiu, va striga unu altul, care am datu preste cliilia sa. Şi unii alii treilea va adauge :

i Nimenea n a în terâtatti contra lor pre judecătorul după cum t ai» făcuţii eii. Acesta va pomeni de temniţă si de ororile ei.I S1 î'Jî va face unii titlu de gloria din acea cum că au terâtu ; pre aceste sânte personage prin mijlocul pieţei publice. Ace­

la va reclama omSrea vre-unei alte fapte de acestii felii. Tote anecdotele suntii prim ite cu risete universali. Eeă ceea-ce

petrece in adunările compuse de creştini. Câtii despre damuri, ci îş i hatii jocu şi du aceşti din urma şi de vieţi-

372 TREI DISCURSURI A LE SÂ N TU LU I IOAN C H RISO STO M

mele sarcasmelor lor : de unii, pentru ceea-ce aii făcuţii · (1(, alţii, pentru cele ce au avută ca să sufere. Acesta este m,,, felii de resbelu intestinii care se respândesce din tote părţile seii mal bine este o stare de lucruri âncă şi mai groznicâ ele câtă resbel civilii. Cel puţinii actorii acestor resbele nu s j .

aducu nici-o-dată aminte de densele fără a blestema pe aceia caii le începură, şi fără a atribui unui reu geniu crudimele ce se comiseră într'ensele : cu câtii de mulţii aii luaţii parte la ele cu atâtii maî mulţii resimţi! părere de răii. Ceşti-laltl, din contră, se mândrescii de impietatea lor. Nu numai pur­tarea lor se presintă cu unu caracterii specialii de scelera- teţă. pentru că atacă sânţi cari nicî-o-dată nu s’aii făcuţii culpabili de nici o nedreptate, dără ea nu pare mai puţinii oribilă în aceea că el persecută pe nisce omeni incapabili de a face reulii ori-cui ar fi şi capabili de unii singurii lucru, dc a suferi.

3. Opresce-te, strigai eii, opresce-te. Este prea de adjunsu pentru mine acestii istorisire, afară numai decă nu voiescl să me silesc! ca să ml daii ultima răsuflare. Permite-’ml sa me retragil cu unu micii restil de puteri. Sarcina ce ne-al im­puşii se va împlini. Numai, nu mal adăoga nimicii prestre ceea-ce ’ml-al spusil. Lăsând u-mă, rogă pre Domnul ca să risipăscă norul de tristeţă care întunecă sufletul meu, şi sa ’ml acorde. Elu, care este obiectul acestor atacuri, ajutorul seii spre a vindeca pre inimicii seî de nebunia lor. De sigur elu nu va refusa acostă rugăciune, fiind-că este bunii şi nu voiesce mor- tea păcătosului, ci întorcerea lui şi să fiă viii. După ce m’am despărţiţii de amicul meii, me ocupaiti de acostă lucrare. Decă reul s’ar mărgini la suferinţele plăcuţilor lui Dumnedeii, admi­rabili prin sânţenia lor, să se terască cu violenţă înaintea tri­bunalelor, să se lovăscă, să se sfăsie, şi să se împovăreze de supărările enumerate mal susii; dăcă consecinţele înspăi- mentătore nu ar cădea pre capul fpersecutâtorilor, departe de a suspina pentru aceste violenţe, ele n’ar provoca în mine de câtii ιιηύ surîsu fără amărăciune. Priviţi pre copiii cu to- tid mici, bătendii pre mamele lor, cândii nu suntii în nicî linii perioul de a se răni pre dânşii, acestea priniescil lo-

Antiirile lor ou cele m aî sincere hohote de ristl. Cu câtii copilaşul lor desfăşură multa muma, cu atâtii mai mulţii ele se amu­sed: i, ast-fel ii în catii voioşia lor ajunge câte-o-data în gra­dul cel maî înalţii. De ni. de îndată ce copilul, în urmarea în- câpeţinărcî şi a violenţei mâniei sdle, întelnindil vârful unui acu în brâul mamei sale, sdn acuîil cu gămălia ahi mamei sele înfipţii pre peptnl seti, îşi sgărie mânuşiţa sa, veţi vedea atunci pre acesta mama, trecendii îndată de la voioşia la o durere mai mare de câtu durerea scumpului sSii tesaurii, in- arijindii rana lu î şi oprindu’lii pre urmă, cu mari ameninţări, de a nu maî repeţi ce a făcuţii, temendu-se ca să nu i se în­tâmple ancă cc-va de asemenea. Şi noi de asemenea am fi priviţii, cu simsulu pre bucle, exalându-se acostă mânie de copilit, dă'îă ranele carî iî suntii consecinţele n’ar fi rane a- ducătore de m<5rte. Ddră fiind-că, mai înainte de a trece multă vreme, cu tc5te că furia de care aceşti orbi suntu stă­pâniţi le iea presimţirea, eî vor irumpe în plânsete, în sus- pinârî, în lamentaţiunî forte diferite de lamentaţiunile copi­lăriei, si ac&stă, în sinul întunericului celui mai din afara, in mijlocul unuî focii nestinsu, noî vom imita pre mamele de cari vorbiamii adin^orî, avândii grije cu tote acestea de a înlocui mustrările si ameninţările printr’umi limbagiii plinii de dragoste si de blândeţa în privinţa acestor copii. De al- trâminte, purtarea acestorii din urmă, departe de a vătăma pre sânţi, în vre-unu modii, măresce vioiciunea credinţei lor, si face mai frum<5să recompensa ce le este preparată. Decă v’am vorbi despre bunurile viitore cari vor fi partea lor, voi n’aţi respunde cuvintelor nostre de câtu aretându-ne o ne­bună voiosiă ; căcî unu râsii nemoderatu, 0 că ceea-ce se ve­de totu-dă-una pre buzele ndstre. D6 ră d£că v& vorbim des­pre bunuri cari suntu supt ochii noştri, de aţi fi de o uşu­rinţă de o miiă de ori m aî excentacă, nu veţi putea să ve daţi la spatele aceleiaşi incredulităţi : de aţi voi să faceţi una ca acesta, n’ar fi imposibile, şi vocea realităţii ar suna cu unu ecomotft iresistibile la urechiele ndstre.

Voi aţi audiţii de sigurii vorbindu-se de Neron, despre acestii omit prea faimosu care, în capul uneî aşa de mare

T R R T D fSC L R SL'K T ALI·: S A N T L L L 'i IO A V CIJRISQSTQM 3 7 3

374 TRKI DISCURSURI A LE SÂN TULUI IOAN C H R ISQ ST o m

împărăţii, avu trista gloriă de a descoperi şi dc a inventa ra­finamente de desfrânare şi de neruşinare necunoscute ρ£η;ι la elii. Eî bine, acestii Neron acusă pe fericitul Paul, cave trăia supt domnia sa, de aceleaşi crime pe carî voi le im­putaţi acestor sânte persone. Impiratul avea o concubină pre care o iubia cu patima cea mal violentă,. Apostolul, căs- tigândil pre aedstă nefericită la credinţa Evangelie!, o sfătui în acelaşi timpii de a rumpe aceste legături nelegitime. A- tuncl Neron dete cu abondenţă, lui Paul, aceste nume de amă­gitorii, de coruptoril şi altele cari esu astădl din gurele vostre puse mal ânteiu în lanţuri; pre urmă, neputândil obţine de la elii ca să încetele de a sprijini eii sfaturele s£le pre tâ- nira creştină, îl dete morţii. Ensă νδ întrebti ce riii a resul- tatil de aci pentru victimă ? Ce folosii a căpitatil de aci pereecutătorul ? Nu este adeviraţii că acostă mdrte a daţii lui Paul cea mai frumosă strălucire, în vreme ce Neron, au­torul acestei sentinţe, a foştii pentru acesta acoperiţii eu ne­cinste ? Paul este unii ângerii a cărui gloriă totii pământul, căci nu vorbeseti de câtu de ceea-ce avem supt ochi, a că­rui gloriă, (Jicft, totu pământul o cântă. Neron, din contră, este pentru toţi omenii unu simbol şi unii monstru de bar­baria.

4. Câta despre partea lor în vitiţa viitore, interesul credin­cioşilor cere ca să dicu despre dânsa câte-va cuvinte, fără a mi uita la necredinţa vdstră. Şi cu t<5te acestea lucrurile ce vedeţ leu ochii voştri ar trebui să v i facă vrednice de credinţă pre acelea ce nu le vedeţi. Puţinii îngrijindu-ne, de cum ar fi disposiţiimile vdstre in privinţa acestui subiecţii, noi vom vorbi d’a dreptul şi fără vilurl. Deci,· ic ă sdrta şi a unuia şi a altuia: în vreme ce miserabilul Neron, posomorâţii, urîtil, înconjuraţii de ruşine şi de întunerecd, va fi conduşii cu ca­pul plecaţii, acolo unde vermele nu mdre nici-o-dată, unde flacăra nu se stinge nicî-o-dată, fericitul Paul va apare în picidre lângă tronul suveranului universului, cu ţinuta asi­gurată, luându’ţl ochii de strălucire, îmbrăcaţii cu o glorie care nu rimâue întru nimica mal pre josO de gloria âugeri- lor şi a archanghelilor, în fine, împodobiţi) cu o cordnă

domnii de imu barbatii care a consacraţii corpul şi totii su­fletul seil împlinireî planurilor luî Dumnezeii. Astil-felfi este, într’adevenl, secretul vieţeî viitdre : o măruţă recompensa aştepta pre cei ce vor fi făcuttl binele pre pământii, recom­pensa eu atâtii maî frumdsă, cu atâtii mal abundenţii câtii ei se vorn fi expuşii la mai multe pericule, cu câtii vom fi patimitu maî multa desondre. Atunci cliiani cândd faptele bune a r fi aceleaşi, este destul ca acestea sa fi foştii împlinite fără obstacule, şi acelea cu dificultate, pentru ca să fia neegalitate în onorurile şi cununile, ce le suntii reservate. Intr’o expediţiune resboînică, se va încununa fără îndoinţă soldatul care a făcuţii unii trofeii din armele inimicilor s6 î în v in ş i; ddrii cunima sea va fi mal gloridsâ ^ că elu p<5te areta ranele ce l’a costatii triumful s&i.

D£ră pentru ce se vorbimu de recompensele acordate ce­lor viî, câudti Grecia in trigă celebrddă ca pre protectori şi salvatori, pre nesce dmenî carî n’ail făcuţii patriei lor alţii serviciu de câtii că ati cădutu cu viteziă pre câmpul de bă- taiă ? Nu cum-va rîsetele şi plăcerile cart absorbii viiţa v<5s- tră v’att furaţii şi cunoscinţa acestora fapte ? D£că nisce ido­latri, d£că nisce omeni a căroru animă era cu totul conmptă, att întrevedutu, cu tâ t e acestea, acesttt adeverii, şi aii hotă­râta cele maî mari onoruri cetăţenilor al cărorii titlu unicii era că ati muntu pentru patriă, ce nu va face Christos în favdrea vitejilor sei servitori, elii care, în tdte locurile şi pre­tutindenea, nu încetdclă de a ’I îndestula în mijlocul încercă­rilor lor, de dărnicie, şi care întrece devotamentul lor prin liberalitatea sea. Persecuţiunile, relele tratamente, captivi­tatea, mdrtea violentă, nu suntii singurele titluri cari dau dreptu la dărnicia sa ; elU a promisu âncă de a recompensa într’unti chipu. măreţu vorbele injundse şi insultătdre suferite pentru dragostea sa. „Fericiţi veţî fi, le dicea elfl într o di, cândil dmenil vS vor urâ, ve vor goni, vS vor ocărâ şi vor lepăda numele vostru ca unu râti, din causa Fiului omului. Bucuraţi-ve întru acea <Ji şi săltaţi, căci plata vdstră multă este în ceruri. “ Luc. VI, 22, 23. Prin urmare, de Îndată ce

TREÎ D IS C U R S U R I ALE SÂ N TU LU I IQAV α ^ ΐ0Μ 37fj

3 7 6 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IO AN CHRISOSTOM

injuriele şi relele tratări contribiiescii a face maî frumosa re. compensa credincioşilor carî le pătimescii, a ’î sustrage rL la aceste rele tratări şi de la injurii, vrea să dică a lua în apărare maî mulţii interesele atăcătorilor de câtii pre ale acelora carî le suferii. Dintr acesta resultă chiar o păgubit pentru acestii din urmă; căci eî suntii lipsiţi şi de meritele ce si-ar fi câştigatrt, şi de veselia, şi de bucuria de cari s’ar fi îmbetatil. Drepţii aceea decă am avea in vedere numaî folo­sul sânţilor, ar fi foştii de preferitu ca să pădimil tăcerea şi să lăsămil să urmele aceste perseciiţiiinî carî, mărimii! sigu­ranţa lor le ar procura numerdse şi preţidse tesaure. Deră noi suntemu membre unit altora, şi în acostă calitate nu pu- temit, cu tote că victimele nu implora nicî-o fav<5re, să nu gândimil la ceî d’ânteiil şi să ne socotim pre ceî din urmă. Tor remene pentni aceia multe alte ocasiunî de a ’şî exercita virtutea lor, d^ră, pentru aceştia, singura speranţă de mân­tuire ce le remâne, este de a renunţa la acostă luptă uecl- giuită.

Să lăsămil d£ră la o parte ceea-ce privesce pre persecu­taţi, şi să nu ne ocupăm de câtii de persecutătorî : plecaţi, el voiu dtice, v6 rogii şi vă conjuri!, o urechi;! bine-voi to re la sfaturile ndstre. Nu întorceţî sabia contra vdstr.i enşi-ve ; nu ve maî împotriviţi boldului care ve apasă ; băgaţi de semă, ca nu pre cândii credeţi că persecutaţî omeni, să mâhniţi pre Duhul Sânţii al luî Dumnezeii. Da, voi veţi aproba aceste sentimente, d<5că nu astă-dî, cel puţin mal târ< iu ; am despre ac£sta o profundă convicţiune. Dâră dorescil ca să v6 daţi din acestii momentii lângă părerea n<5stră, pentru ca să nu fiă prea târziu cândii veţi voi să faceţi acesta mai cu trecere de vreme. In timpul vieţeî s<51e, bogatul din Evan- geliâ nu vedea în avertismentele legeî şi ale profeţilor de câtii visuri şi fabule. După ce părăsi vi<5ţa, eltl simţi atâtit de viu înţelepciunea doctrinei lor în câtii, în imposibilitatea de a maî trage ânsuşî vre unii folosii dintr’ânsele, rugă pre patriarchul ca să trămită pre pământii unu locuitorii din in- femii spre a recomanda celor vii acestii adevăru : fără în­doiala elii se temea ca să nu urmele şi eî aceeaşi cale, şi ca

lliipft ce aii despreţuitft diimnedeesccle Scripturi, n;i nu r0cundscă cu admiraţiune înţelepciunea lor, cândii acestii juliniraţiune le ar deveni nefolositdre. Şi cu tote acestea a- «estrt nefericiţii nu făcuse nimica din cele ce faceţi voi îu mijlocul nostru. D<Sca refusă de a da lui Lazăr bunurile sale, elii nu împedică pre cel cari voiail să ’lu ajute, nu Ί perse­cutor precum faceţi voi acuma. Ast-fclfi voi îl intreceţl cu crudimea; îlîl întreceţi ancă şi într’uml alţii chipil, dupa cum există o deosebire însemnată între unii omit care nu fa­ce binele, si între acela care împedică pre cei ce ani voi să Ίύ facă; de asemenea există o deosebire totu aşa de însem­nată între acela care refusă unul nenorociţii pânea corpului, a între acela care împedică pre persone!e generase cari ani dori s’astâmpere foni ea ardgtore de dreptate ce încărca unele suflete. Ast-fehl, voi mergeţi mal departe de câtii acestii bo­gaţii barbarii în două moduri, atâta întru aceea că nu per­miteţi aprdpeluî să viă într’ajutorn acestor necesităţi spiri­tual!, câtii şi într’aceea că spectacolul peliculelor în cari cădit sufletele ηιι capătă din partea vdstră de câtu demonstrări neomendse. Aşa an fostu odinidră purtarea Iudeilor cândii impedicail pre apostoli de a anunţa dmenilor cuvântul mân­tuire!. Ce dicu ? purtarea lor era mai puţinii vinovată de câtii a vdstră. Decă eî se purtau astu-felti, acesta o fac eu spre a 'si împlini rolul lor de inimici ai luî Christos, rolă cu care se faliau fdrte mulţii. D6ră voî, îmbrăcaţi cu seninul amici­ţiei, voi νδ purtaţi ca ceî maî mari inamici aî seî. Pentru că încărcară pre ucenicii dumnedeescului învăţătorii de rele tratări, de injurii şi de ocărî; pentru că î acusară că înşelă poporul prin mijlocul vrăjirilor, eî fină lăsaţi prada unei rfebunărl pre lângă care remânu veştede tdte cele-lalte ne­norociri. Nici o naţiune n’a suferiţii şi nu va suferi ceea-ce suferiră eî. Cel ce ne încredinţară despre acesta este o au­toritate competente, este Christos ânsuşl care ne-o atestă pnn aceste cuvinte : „Vor fi atunci necasurl atâtii de mari.

® nu aii foştii nicî-o-dată de la începutul lumeî şi nici va ^ i d r ă aeemeneau Math. XXIV, *21. A expune ta-

uturonl aceloru calamităţi, subiectul nu ne permit»·,

TREI D ISCU RSU RI A L E SÂN TU LUI IOAN CHRISOSTOM 3 7 7

3 7 8 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTO.M

totuşi nu ne patemtt împotrivi dorinţei de a semnale aci «5,.,, I cari întâmplări mal însemnate. Aici, nu voiţi vorbi de la mine- ensunii; voiu împrumuta naraţiunea unul Iudeii, istorica exact alii ruinei poporului s8i t ; care după ce au istorisiţii arderea templului din Ierusalem şi o mulţime de alte nefericiri neau- <Jite, elii urni^dă în aceşti termeni :

A c te de donaţie

Prea Sânţitul Episcopii al Râmnicului şi Noulitf rSeverin, cu adresele No. 643 şi 745 ne trimite spre publicare următ<5rele clone copii-acte de donaţiune, pe care ne şi grăbim a le publica.

Prea Sânţia Sa exprimă cele maî vii mulţumiri atâtii D(5mneî Zamfira Thoma Calotescu, din comu­na Cepariî, judeţul Romanaţî, care a donaţii biseri- ceî cu cliramul Sânta Treime, din citata comună, 17 pogane pămentii şi o vie, precum şi domnilor locui­tori şi proprietari mici din comuna Silisteiiii, plasa Ocolul, judeţul Mehedinţi, carî deasemenea au daţii 17 pog<5ne pământii pentru întreţinerea clerului de la Biserica cu chramul Sânţii Voevodî din comuna amintită.

In adeverii, fapta este f<5rte laudabile, şi merita a fi imitată de toţi creştinii Români. Donatorii imitezâ pe străbunii noştri renumiţi care tote le făceau, cu credinţa şi speranţa în Dumnedeu, pentru care pur­tau şi unti mare interest! şi aveati o mare îngrijire de Sântele biserici şi de servitorii altarului. Clerul nicî-o-dată nu va putea fi la înălţimea misiune! luî daca creştinii nu ’1 vor înlesni inijlocele necesare, Precum pentru cultură aşa şi pentru întreţinere. Lau­da dar şi iar laudă, se cuvine acestor donatori şi do- attfre care ati luatti iniciativa unor aseminea fapte

Creştinesci şi în timpul nostru.

380 ACTUL DE DONA ΓΙΕ

C O P I E

Dupt actul de danie fă cu ţii d e Damna Zamfira Ţliorna Calotescu, din comuna Cepari.

Sub-semnata văduvă, din comuna Cepari, fiindii împovă­rată de bătrâneţe şi în lipsă de moştenitori, dăruescti, din pro­pria mea voinţă, Bisericeî cu patronagiul Sânta Treime, din comuna Cepari, în modu definitivii şi irevocabil, averea mea imobilă josil notată:

I. Şepte-spre-(^ece pog<5ne pământ, lucrativii şi nelucrativii, ce am în hotarul Cepari, şi care se învecineşte spre răsăriţii cu moştenitorii numiţi aî Gruţulul, la apusă cu via lui Dimi- trie Badea Grosa, la m^dă-di cu moşteni Marus I. Săvulescu, şi la miadă-ndpte cu Iaon Gr. Cocoşu, şi N. Stana.

II. Una vie în dălul din dosul Ursdia în întindere de deceT

rânduri lăţimea şi lungimea din drumul ciclului, spre răsă­rite până în scursura văel numită Urs6 ia.

Aceste imobile le estimezi! la suma de şâpte sute Lei (No. 700).

Donaţiunea de faţă ’şl va avea efectele sele de la data presentulul actii, de cândii va şi intra în stăpânirea Bisericeî.

De venitu se va folosi preoţii acestei Biserici, cari vor servi dupe timpuri, fiindii datori a întreţine şi Biserica cu unt-de- lemnii, luminări şi alte necesarii, precum şi a pomeni pre soţul meu decedată, pre mine şi totii ndmul nostru, fără a se putea amesteca comuna sati statul la acestii veniţii; —Şî spre a’şl avea vaWrea legală ara investiţii actul cu formele legale.

Făcuţii în Caracal a x două-spre-dece Maiti 1882.Semnaţii : Zamfira,. Thoma Calotescu

Acceptă donaţiunea de faţa.

Epitropu ţi Preotu, 1 . Smedescu

Preşedintele. Trib. Romanaţî.

Se va răspunde la Casieria generală locală, taxa de J,uc

A CTU L DE DONAŢIE

kgLpfire de lei douS-dect şi unul cuveniţi Statului la suma din acttt.M ă i Maiii 12. Sem nat!: Preşedinte, AI. D em it ru t» .

P. Grefier, Λ'. D im itrcx cii.

Casieria g en era lă Romanaţî No. 077.

*ţ Conform art. 34, al. II, din legea timbralul, sa încasaţii lei I douii-decî şi unid, taxa de înregistrare cuvenita la sjjnmlei şipte-sute, şi s’a emisii recipisa No. 677, di<jr^nUe-şpi,e|_tec Maia 1882. / y

Semnată : Casier general, ( fo w f f f i : V5Ă Λ1· /M1 *1 ,.:î /Tribunalul D istrictului Romanaţî j'sv/ '*

1882, Maia 12.'·; Astădi s’a presentatil, înaintea Tribunalului, Zamfira^ ma Calotescu cu Preotul I. Smedescu, epitropul Bisericeî cu I patronagiul St. Treime, din comuna Cepari, ambii in personă in prezenţa şi auclul cărora dându-se lectura actului de do­naţie, muniţii aii mărturisitil şi oral ca conţinutul seti este «Depresiunea liberei lor voinţe, adăogâudil donatcîrea că carte nu ştie.

TRIBUNALULK In Conformitatea art. 1171, C. C. declară autenticii acestu ; actii, fiindil plătită şi taxa de înregistrare.

Semnaţi: M. Demetrescu N. Stelicescu

■ (L. S). P. Grefier. N. Demetrescu

G refa T ribunalul Romanaţî.

B be atestă că acestil actii s’a transcrisil în registrul respec­tivi, la No. 246, vol. II, astădi la 12 Main 1882, şi s’a libe- îatil in primirea Preotului I. Smedescu, Conform cererei do- B&t rei.■τ'* )· Semnată : P. Grefier, N. Demetrescu

ACTE DE DONAŢIE

COPIA

Dupe a c tu l de d o n a ţk m e a ! lo cu itorilo r com,u n e î Săli&ten p la s a O c o l u lu î , J u d e ţ u l M e h e d i n ţ i

Sub-Semnatiî locuitori şi proprietari mici, din comuna Sii- listeni, plasa Ocolului, judeţul Mehedinţi, vgdendft ca Bi­serica acestei comune cu hramul St. Voevodî; încă de maî mulţii timpii se află vacantă de preoţii, din caudă că nu are pogonele leg'iuite de pământii; şi ca să ne putemit face preoţii dăm de danie, menţionatei Biserici, pentru totii-d’a- una şdpte-spre-dece (17) pogdne pămentu din proprietăţile nostre, dupe cum urm^dă la numele fie căruia, care pogdue costă suma de treî-sute patru deci (340) lei. Şi ca să fie valabil acestii actii, lam legalidatu de primăria respectivă, precum şi de Onor. Trib. local, trecendu-se în registre. Cei ee am ştiutu carte lam sub-scrisu cu mânele nostre, iar cei ce nu am ştiutu ne-am sub-scrisu prin scriitorii.

1882 Aprilie 10.Semnaţii :

M a r iţa 3Iăldărescu, am dată optă pogone pămentă în cureua nu­mită Mestecănu, din hotarul Sălisteni.

G . Măldărescu, consimtă la donaţiunea de sus făcută de cou- sorta mea Marita.

1 . Aldcscu, am dată ună pogonă pămentă împrejurul Bisericeî. G h tţă Popescu, doue pogone în hotarul din Virovia. lo a n Popescu, ună pogonă lângă Biserică.P . 1. Selittenu, ună pogonă în Virovia.Petre D a iu ţn , în hotarul Virovieî, ună pogonu. lo an Dumitrescu, uă jumetare pogouă în Virovia.Costa Z a lia r in , ună pogonă în dosul Mare. lo a n G . F o t a , o jumetate pogouă în dosul Mare.Constantin Belciuqtt, uă jumetate pogonă în Yalea-Perilor. Constantin O ă n e ţu , uă jumetate pogonă în Seliştea.G . Dum itrescu, uă jumetate pogonă în Virovia.

ROMÂNI A

Prim ăria com un ei Seliptea.Semnăturile din faţa acestui actfi, fiindii ale celor iscăliţi

ACTK t ) l i DONAŢI li

sC atestit şi (le Primărie, după cererea ce sc face prin eupl.i f I No-86·

ScmnatQ : Prim arii, V. 1. 8cU$t6nu.

' (Ii. S)· A lini 1882, Aprilie 10, No. 94.

(Jn sie.vio 1Meliedin(t.

S’a percepuţii taxa de 3 la sută in sum fi, de Ici dece bum doii6“4eci cu rec*l,‘sa N°. 2 5 6 , conformii art. din legea tim­brului.

Sem nată : Casier C. C'rîulfiscn.(L. S). A iu l 1882, Aprilie 16.

T ribuna lu l J u d e ţu lu i M ehedinţi, S ecţia l-in.No. 418, audienţa din 21 Aprilie, 1882.

înaintea Trib. s’a presentatii astădi, donatorii Mari fa MaJ- diirescu, Gr. Măldărescu, Petre Dăneţu, loan G. Fota, Con­stantin Dăneţu, Constantin Belciugă, loan Popescu, loan I. Dumitrescu, P. I. Selişt^nu, Costa Zaharia, Ghiţă Popescu, Gheorghe Dimitrescu, şi loan Aldescu, toţi in persona, in presenţăli s’a datti lectură, din cuventii în cu ventil, acestui actii de donaţiune, depuşii cu suplica înregistrata la No. 3811, şi numiţii l’a susţinuţii în totid declarândii că este al lor, fă­cuţii din libera voinţă, şi sub-scrisii de den.şiî, au ceruţii a fie autenteficia de Tribunal.

T R I B U N A L U L

Avândit în vedere declaraţiunile părţilor: j Avendti în vedere că actul este formaţii pe timbru legal de dece lei, şi taxa de înregistrare s’a percepuţii de doinim Casier general, cu recipisa No. 256 din 1882 , in suma de Ici 4ece ban! doug-clecî la sută, cuvenită Statului.- Avându în vedere şi disposiţinnile art. 1171, C. Civil.

D.i autenticitatea legală acestui actu de donaţiune.Semnată : Preşedinte, 2’d rnovenu Alexandrele».

I (L S). No. 189, R. Tre. 30 A. V.

3 8 4 ACTE DE DONAŢIE

G re fa T r ib u n a lu lu i M e h e d in ţi, S cc ţia /_;ft Acestfi actii de douaţiune s’a trecutft în registrul <1

scripţiune, sub No. 181) din 1882, fila 104, litera V Ίf , m’ p, s şi z. ’ y

Astă-dî 30 Aprilie 1882, pentru care se atestăSemnata : p. Grefiera I. V ţd ^ A

JURNALIJ PERIODIC U ECLEZIASTICI)

A P A B E O D A T A P E X jT JW A

„Predică cuvântul"

II. Tim. IV. 2.

CAROL I,I prin graţia luî Dumnedeii şi voinţa naţională, Rege al României.I La toţi de fa ciă μ viito ri, sănătate, ί Asupra raportului ministruluî nostru secretarii de Statii la departamentul cultelor şi instrucţiuneî pu- fblice, sub No. 10,452;Ι Vecjemdu votul, daţii de Sântul Sinodu al Sântei rBisericî autocefale ortodoxe române, în şedinţa sa de la 12 Iunie 1881;ι V&Jândii jmnalul consiliului nostru de miniştri, lîncheiatu în şedinţa de la 25 Iulie 1881*,I In virtutea art. 15 din legea pentru alegerea Me- ifropoliţilor şi Episcopilor eparchioţî cum şi a con- jBtituireî Sântului Sinodu,

Am sancţionaţi! şi sancţionâmu ce urm6ză :

REGULAMENTtJrelaţinnile bisericescî ale clerului ortodoxii românii,

ψ crestiniî eterodoxX sau de altă ritiί μ cu necredincioşii, carii trăescu %n Regatul României.

unii creştinii eterodoxii doresce a deveni feu I Bisericeî ortodoxe, unirea lui cu Biserica** Uce

3 8 6 REGULAMENT^

numai prin catichisare în punctele dogmatice deosebitdre şi prin Mir-ungere, precedând!! autorisarea Episcopului epar- chiotă, conform art. 22, cap. Π, din regulamentul pentru disciplina bisericescă.

Actul unireî cu Biserica ortodoxă se va constata prin mul certificata episcopalii, datil la mâna celui unită cu Biserica n<5stră.

II. Creştini! eterodoxî, sau de altu ritii, suntu admişi a par­ticipa la rugăciunile Bisericeî ortodoxe, ca şi ortodoxii. De asemenea preoţii ortodoxî, când vor fi învitaţî, vor face prin casele lor rugăciunî de acele obicinuite a se săverşi prin ca­sele ortodoxilor.

ΙΠ. Când creştinii eterodoxî, sau de alţii ritii, bărbaţii şi femee, vor cere la Biserica ortodoxă a se bine-cuvânta căsă­toriile lor civile, prin cununia bisericescă dup6 ritul ortodoxii, preoţii ortodoxî vor satisface acostă dorinţă a lor, vor cere însă obligaţii înscrise de la dânşii, că copiii, ce se vor nasce din acestă căsătorie, bine-cuvântată de Biserica ortodoxă, vor deveni prin Botezu, membrii şi fii aî Bisericeî ortodoxe. De asemenea, când părinţii eterodoxî, din vre-o causă lor cunoscută, ar cere, ca copiii lor să fie botezaţi dupe ritul or­todoxă, preoţii vor satisface ac£stă dorinţă a lor, cu aceiaşi obligaţiune însă, ca copiii cel botezaţi în ritul ortodoxă, să fie educaţi în religiunea ortodoxă.

IV. Căsătoriile mixte, între pers<5ne ortodoxe cu persdnele eterodoxe sau de altu ritu crestinescu, se bine-cuvânteză de Biserica ortodoxă, păzindu-se usul de până acum, ca copiii, ce se vor nasce din aceste căsătorii, să devină membri ai Bisericeî ortodoxe.

V. Când creştinii eterodoxî sati de altă ritu, la casii de b<51ă, ar cere ajutorul spiritualii al Bisericeî ortodoxe, precum: rugăciuni şi consolaţiun! sufletesc!, preoţii ortodoxî să nu le refuse asemenea ajutoră duhovnicesc!!.

VI. Când vre unu creştină eterodoxă, sati de altă ritii, ar aduce vre-ună prinosu la Biserică, dupe esemplul ortodoxi- lor, prinosul luî să fie primită.

VTI. .Când vre ună creştină eterodoxă, sau de altă rită j

1 lipsă de preoţii al cofesiuneî şi ritului s6u, ar cere mu fie | ^îmântatil de preotul ortodoxii şi după ritul ortodoxii,

j se facă, în casa unde este repaueatul, sail în casa cimi- J rUluÎ, rânduiala panachidel, (parastasului), apoi să se trans-

[ ,te şi eă se depună în mormântii cu rânduiala cu care se

[ îbUp* V ortodoxi1·( vm. Când vre unu crestinu eterodoxii, saii de alţii riti'i,

repausa, şi casnicii luî, din iubire şi stimă pentm memoria jul ar cere, ca la bisericile ortodoxe să se tragă clopotele, sa ou li se refuse cererea acesta, ci, mal vârtos, să se respecte sentimentul lor de iubire către cel repausatil şi consideraţia lor către Biserica ortodoxă.

IX. Preoţii ortodoxi suntii dator! a se purta cu politeţă şi simpatie către creştinii eterodoxl, sau de alte rituri; a nu in­sulta nici a derîde usuanţele lor religiose.

X. Necredincioşii în Iisus Christos nu aii dreptul a pre­tinde de la Biserica ortodoxă nici unii serviciu religioşii, atât in viaţă, câtu şi după morte. înmormântarea lor la casii de nevoe, se va face fcră nici o participare a Bisaricel ortodoxe, ci numai prin disposiţiunl ale autorităţilor comunale, fără a se pretinde asistenţa, sati participarea vre-unui preoţii or­todoxii.

XI. Când o persdnă necrestină ar voi a intra in căsătorie cu o persdnă creştină ortodoxă, Biserica, urmândii usul de până acum, numai atunci va celebra cununia lor, când per­ena necrestină se va fi convertiţii mai întâiii la eres tini sum Şi se va fi botezattl în Biserica ortodoxă.

Acestii regulament!! s’a votat în şedinţa din 12 Iunie 1881.

Preşedintele S t Sinodu Metropolitii Primată al României, Calimr. Membrii: Iosif, Metropolitul Moldovei.

Melckisedec, Episcopul Romanului.Calinic, Episcopul Huşulul.Iosif, Episcopul Râmnicului.

,, Ghejiadie 11, Episcopul Argeşului.^ r(ltonichia8, Valerian Romnicenu, Innocent M. PlotţUnu. l<

^ S iln stru B . P iteşte nu, Calittrai BtrlăiUnu. Archimn.

t1 · 8. St Sinodii).

Re g u l a m k n t C 3 8 t I

38 8 REGULAMENTO

Acestii· regulamentii s’a cercetatii şi aprobaţii în şedinţa consiliului miniştrilor de Sâmbătă 25 Iulie 1881.

(L. S. I M.).

Ministrul nostru secretarii de Stătu la departa­mentul cultelor şi instrucţraneî publice este însărci­naţii cu aducerea la îndeplinire a acestui decretă.

Dată in Sinaia, la 27 August 1881.CAROL

Ministrul secretară de Stată la departa­mentul cultelor şi instruetiuneî publice,

V. A. Urechiă. No. 2,161

Misteriul Eucharistiei

l e g ă t u r a cu misteriul Botezului p al Mir-ungereî. Ideia despre misteriul Eucharistiei, superioritatea şi

diferitele numiri. Făgăduinţa şi însuşi instituirea misteriului Eucharistiei.

prin misteriul Botezului noi intrămti în împerâţia charică a luî Christos curaţi, îndreptaţi şi renăscuţi în viaţa spirituală. In misteriul Mir-ungereî primimu înşine puterile eharice, necesare pentru întărirea şi creşterea nostră în viaţa spirituală. In fine, în miste­riul Eucharistiei, pentru acelaşi scopu înalţii, ne în- vrednicimti a mânca chrana şi beutura cea mântui- t6re — care este precu ratu l corpii şi sânge al Mân­tuitorului Bsus Christos şi sinceralminte ne unimu cu iînsuşî isvorul vieţeî (Ps. XXV, 1 0 ). Pentru acesta \ Biserica orthodoxă încă din anticitate are datina ca imediaţii după Botezii şi Mir-ungere să predea noi­lor seî fiî spirituali şi misteriul Eucharistiei (x), pen- jpf; ca ast-fel la însăşi intrarea lor în împerăţia cha- ricâ să le comunice în t<5tă deplinătatea darurile t eharice, necesare pentru noua viaţă, neîncetândă, [Pe lengă acestea, şi în totu. timpul următorii de a

1 AP08t· VIII, c. 12; Dionis. Areop. Ierarch. celles. Cap.W er ’ .^enad. De dogmat. ecclea. cap. 52 : Si parouli sunt vel nyjL Λ doctrinam non capiant, reepondeaut pro illis, quieosofte-

morem haptizanâi, et sic rnanus impositione et ehrismate umtii euc haHstife m y sterii» adm itan tu r.

390 MISTERIUL EUCHARIST1EÎ

chema pre credincioşi spre primirea acestui m is t e r i i i

mântuitorii.Eucliaristia este unu misteriii în care creştinul

sub chipul panel şi al vinului, să cuminică cu ade- veratul corpii şi sânge al Mântuitorului. Acestti mis- teritt, dupre cum se vede şi din Confesiunea ortho- doxă (part. I, resp. la întreb. 106) covârşiasce pe tote cele-l’alte misteril. Şi anume el coverşasce :

1 ) Prin abondenţa misteriosităţel şi a nepătrundc- reî, s£ă nepricepere!. In cele-l-alte misteril este cu totul neînţelesu accea, că sub sciutele chipuri vedute lucreză nevecjută asupra omului charul Iul Dumne­zeii ; iar însăşi materia misteriilor, d. e. în Botezu apa, în Mir-ungere Sântul Mirii, rSmânti nescliim- bate. Aici din contră, să schimbă şi însăşi materia misteriulul: pânea şi vinul, care păstrându-şl numai forma, să preface în modă miraculosu în adevăratul corpii şi sânge al Domnului nostru, şi după aceca, primită fundă deja de credincioşi, produce în el în modă nevedutu lucrările charice.

2) Coverşiasce prin prea marea dragoste a Dom­nului către noî şi prin extraordinara mărime a da­rului, ce ni se dă în a ceştii misteriii. In cele-l-alte misteril darul comunică celor, ce credii în elii, cutare seă cutare daruri particulare ale charulul mântuitoru, conformii cu materia fie-cărul misteriii, — daruri, pe care elti le-a câştigată pentru <5menl prin m<5rtea sa cea de cruce. Iar aici El propune spre mâncare cre­dincioşilor însuşi pe sine — propriul seii corpft şi sânge, şi acel ce credii, unindu-se aici nemijlocită cu Domnul şi Mântuitorul lor, se unescu totii astă-felă şi cu însuşi isvorul celă mântuitorti al charulul.

MISTERIUL EUCHARISTIEl . ,fl1— ' " ' ' --- ------------- ------ Ojl[ 3 ) In fine coverşiasce eu aceea, că t<5te cele-J-alte .joisteriî suntti munaî misteril, care lucra cu efeetu asupra omului; iar eucharistia este nu numaî cea maî neînţelesă seti nepătrunsă şi cea maî mântui- t(5re din misteriî, ci tot-o-clată şi jertfa luî Dumne­deii, — sacrificiti, care se aduce pentru toţi cei viî şi cei morţi şi îl face mduratu către eî (Conf. orth. part, I, resp. la întreb. 107; Epist, patriarch, de lla- săritii despre cred. orth. art. 17).

Misteriul Eucharistieî din auticitate s’a numiţii şi se numesce cu diferite numiri; şi anume : a) Euchans- tie (έύχαριστία), adică mulţemire; pentru că la instituirea acestuî misteriii, Domnul, luândti pâneaşimulţemind (Εΰχαρισιήσας), a frânţii (1 Cor. XI, 24), şi dupâ aceea luândti pacharul, deasemenea mulţemindu seu lău- dândii (εύχαριστήσας), a datti discipulilor sei (Math. XXVI, 27); b) Cina Domnescă (I Cor. X, 17—21), misteridsă şi divină ( i ), pentru că a instituit’o dupâ misteriosa cină a sa cu discipulii sei; b) Masă Dom- nfacă (I Cor. XI, 20) a Im Christos, sântă şi miste- îidsâ ( 2 ), pentru că propime de mâncare mântuit re corpulti şi sângele Domnului Iisus; d) Misteriul altarului (3), pentru că se săverşesce în alta.ru pe Sânta masă; e) P ânea Domnului, divină, cerescă, spre esistenţă ( 4 ), de asemenea pacliaru înfricoşaţii, pacharti misteriosti ( 5 ) · după materia ce se întrebuin-

(1) Δείπνον κυριακόν, Chrisostom. în corinth. homil. XXVII; Moo- tf/wv y.ax ν)ε'~ον Hipolit în Rov. IX, 1.| (2) Τράπεζα δεοποτική. Teodorit în I Corinth. XI, 20; — to' Xv.> to-j — Evsev. Demonst. Evang. 1. 10; — ţioof.v.f,; Hipolit în prov

2; — ιερά, Chrisostom. De David şi Sau! Homil. III, v. 1. ί (3) Sacramentum altaris, Augustin De civ. Dei X. 6.J f ) Αρτος κοριακός, Teofil. Epist. Paschal. 1; — Το > Ηεοδ, Ignat, rifv · ’ — εποοράνιος, Kiril. Ierusal. în catihis induceiore în mişte Υ — έϊειοόσιος. Kiril IerusaL Catihis. inducctore în m «torit.

«ii i ţ acrainentum calicis. Kiprian Epia. XLIII ad Caecil. do Uj» ’ ^risostom în loan LXXXV, v. 3.

392 MISTERIUL EUCHARISTTEÎ

ţeză în acestu misteriti; f) Pacliarul bine-cuventătoru (I. Cor. X, 15); după forma sântirei sântelor da­ruri (1); g) Corpul lui Christos, DomnescU, Mântuitor SântU ( 2) şi sângele luî Christos, cinstitti (3), pentru că sub forma pâneî şi a vinului ni se predă adevă­ratul corpu şi sânge al luî Christos; h) împărtăşire comunicare, (4), pentru că comunicându-ne cu acestii misteriti, noi cu toţiî ne facemu una cu Domnul Iisus şi între sine; i) Pacharul vieţei, al mântuireî (»), după lucrările charice în noi; j) misteriă , misteriti sânţii, divinii, înfricoşaţii, cerescti, (6) după însuşi substanţa şi abundenţa nepătrimdereî luî peutru noi; k) Sacri­ficiu sânţii, misterios, (7), pentru că într’adeveru ser- vesce de sacrificiti îndurătorii luî Dumnedeu, şi altele de asemenea....

Voindti a pregăti pe <5menî, spre primirea unui aşa de mare şi înfricoşaţii misteriti, ca Eucharistia, Mântuitorul Christos âncă cu multu timpti înainte de instituirea luî a bine-voitu a Ί făgădui în modti solemnelti; a ι arăta esenţa, puterea, şi necesitatea; iar după aceia, cândii a venitti timpul, a şi instituitti în adeverti acestti misteriti mântuitoriti. Istoria des-

(1) Ποτηριον τής βδλογι'ας, Basiliu cel mare D. St. Spirit C. XXVII.(2) Σώμα Χρίστο j, Kinl Ierusal. catihis. V, 2 2 ;— κυρίακόν, Const.

Apost. 11, 57; — σωτήριον, Evsev. în 1st. XXV, 7; — sanctum, Chi- prian. Epist. X.

(3) νΑιμα Χριστού, Const. Apost. VIII, 13; — τιμιον, Hipolit în proverb. IX, 1.

(4) Κοινωνία, Isicl. Pelusiot, lib. I, epis. 228; loan Damaschin D. Credinţa orth. IV. 13.

(5) Ποτήριον ζωής, Const. Apost. VIII,. 13; — σωτηριοο, Kiri. Ier.Catihie inducet. în mist. IV. 5. ,

(6) Μυστήρια. Hipolit de Charism. XIX; Chrisostom, de Virg. C. XXIV; άγια, Const. Apost. VIII, 14,15; θεία,Teodorit în I Corinth· XI, 27, 30; — φρικτά Crisostom in Prod. lud. Ilomil. 1. v. 1.

(7) Θυσια-άγία, μαστική, λογική, Evsev. Demonst. Evang. 1. c. 10 j Teodorit. în Hebr. c. V ili etc.

MISTERIUL EUCHARISTIEI 3 9 3

L·· făgăduinţa acestui misteriii o expune pe largii St. loan Teologul; iar istoria instituireî ne-o predai! ceL'l-alţÎ trei evangeliştî şi St. Apostol Pavel.Γ Sântul loan înainte de t<5te expune caşul seii împrejurarea, cândii Domnul a bine-voitii a pronunţa făgăduinţa despre misteriul corpuluî şi al sângelui sgti. In una din dile fiindu la marea Tiberiadeî, El a fâcutu o mare minune : adică, a săturatii cu 5 pani şi 2 peşti aprope 5000 dmenî (Ion VI, 1-13). Cei ce aft vedutu acestă minune pene întru atâta s’au exta- âatu, în câtii şi nevrendti. aii esclamatii : Acesta este cu adevărată p r o fe tu l c e l c e a v ea să v ie în lume (v. 14) şi atraşi fiindu de falşele lor idei despre împărăţia pămentescă a Mesieî, au voiţii a Ί proclama de împă­raţii al lor (v. 15). Dumnedeii omul, care a veniţii pe pamentu, nu ca să X servd scă , c i ca să servescă (Math. XX, 28), s’a retraşii imediaţii pe unii munte, iar după acea n<5pte, unindu-se cu discipuliî seî, care pluteaii cu corabia în Capernaum, întrunii modii mi- raculosu a trecutii cu eî de ceea parte a măreîTibe- riadeî (16—23). Iar poporul ce s’a nutritu în modii [miraculosii de lisus, căuta neîncetatii pe fă că toru l de \ minuni, şi de asemenea cu corabia i-a urmaţii în Ca- [peraaum (23—25). Atuncî Domnul înţelegendii că j Iudeii urrneză luî, nu pentru că aii veclutu unii semnii deosebiţii, ci pentru că ati m ân ca ta d in pane ş i sa u ittturatu, (26), a voiţii a le înt6 rce atenţiunea de la jchrana corporală la o a ltă maî înaltă şi necorporală,

cu acestă ocasiune a pronunţaţii făgăduinţa dupre misteriul Eucharistiei.I ucrafi nu pentr.u m â n ca r ea c e a p e r ito r e , c i p en tm r* ai ea, ca r e răm ân e s p r e via ţă v ed n ică , ca re Fitul

lU 0 va da v o u ă ; că p r e a ces ta Dumnezeu Tatal

394 MISTERIUL EUCHARISTIEÎ

a adeverit'o (—27); aşa a începutti Iisus f&găduiuta sa despre acestti misteriii înaintea mulţimeî Iudeilor.

Dar cândti eî i-ati disti : Ce semnu f a c i tu, ca să vedemit f i să credemU ţie, şi i-ati amintiţii despre aceea, cum Moisi, drepţii dovadă a misiuneî sele divine, le-a datti lor în pustie pâ iie din ceru , ş&u mană (—30, 31); atunci Iisus le-a respunsii : Amin, amin dicu voî, nu Moise a dată νό ι p â n ea din ceriu, ci Tatăl meU dă νόι pânea cea adevărată (—32), şi la exclamarea lor : Domne pu ru rea dă -n e noî acdstă pâne (—34), ancă şi cu maî mare limpeditate le-a exprimaţii făgăduinţa despre Eucliaristie, dicendu : Εύ suntU pânea vieţeî, ce la c e v in e că tră mine nu va flămânzi, f i cela, c e cred e întru mine, nu va înseta nici odinioră (—35).

In fine, cândti Iudeiî extasiaţî fiindu prin aceste cuvinte ati începutti a cârti exprimându-se, cum pote el să (Jică : Eu suntă p ân ea ce ea c e s a p ogo râ tă din ceriu, şi adăogati, au nu este a cesta I isu s, Fitul lui Iosif, p r e a l căru ia tată ş i mumă noi îi ştimU ? dar cum, (jice elU, că din cer iu on am pogorîtU ? (—41 —42), — Iisus a mărturisitti : Amin, amin grăescă ν ό ι : ce la ce cred e întru m ine a re v ia ţă vecin ică . Eu suntU pânea vieţeî. Părinţii v o ştr i aU mâncată pâ­n ea în pustie, ş i aU murită. A cesta es te pânea, care s a p o go râ t din ceriu , ca să m ănânce c in e-να dintr’ensa ş i să nu moră. Eu suntii p ân ea c ea v ie , ca re s a p o ­go râ tă din ceriU; de va m ânca c in e-ν α din pânea acSsta, va f i viU în v e c i ; ş i pân ea , ca r e eU voiU da, co rp u l meU este, p e ca re Eă î l vo iu du p en tru viaţa lum eî (47—51). Iudeiî din noti ati începutti a dis­cuta între sine (Jicendu : cum p o t e a cesta să Şl dea

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ

n0î corpu l său să Ί mâncămil (—52)? şi Iisus iarăşi repetatu dic&ndti.: Amin, amin grăescu vo î; de

nu veţi mânca co rpu l Fiului omului, şi nu veţi bea sângele luî, nu v eţi avea viaţă întru voî. Cela ce mă­nâncă corpu l m eii ş i bea sângele meii, are viaţă veci- nică' eti î l voiţi în v ia p r e e l în diua cea de apoi.Că corpul m eii cu adevăraţii este mâncare, şi sângele meii cu adevărata este băutură. CelU ce mănâncă cor­pul meii, ş i b ea sâ n ge le med, întru mine petrece, şi eii întru el. P recum m ’a trămisU p r e mine tatăl cel viu, şi e&viezu p r in ta tă l; aşa şi ce la ce mă mănâncă pre mine, via va fi p r in m ine. Acâsta este pânea, care sa p o go - ntă din c e r ă ; nu p r e cu m părinţii voştri aii mâncaţii mană ş i aU m u r ită ; celU c e va mânca pânea acesta va H via în v e c i (53—58).

Mulţi dintre discipnliî, ce ati urmatu luî Iisus, au­dindu acestă minunată făgăduinţă despre Eucharis- tie au disu ; g r e i i es te cuven tu l a cesta ; cine pote să i audă p r e e l (60) ? şi atunci mulţi l’ati părăsiţii şi nu

| maî umbla cu dânsul (—66). Dar adevăraţii luî dis- ! cipulî, primindu cu credinţă acestu cuventu, prin gura luî Petru l ’ati mărturisitti dicândti : Domne, la

| cine ne vom d u ce f cu v in te a le vieţel vecînice ai, şi noi am cretfută, ş i am cunoscu tă că tu eşti Christosul. Fitul luî D um nefaă c e lu i v iu (—68—69). Şi expe­rienţa a dovediţii că, cândii Domnul a instituită mis­teriul Eucharistieî, nicî unul din eî nu au arătaţii nedumirire, nimeni nu i-a propuşii întrebarea, dacă ei suntii preparată seii nu spre primirea unuî aşa de mare misteriti.

H Domnul a inştitmtu acestii misteriti cu ocasiu- Dea celor maî însemnate împrejurări. — Când sa

396 MISTERIUL EUCHARISTIEI

apropiaţii Pasclia iudeilor — cea maî mare din săr­bătorile Vechiului Testamentu, care preîncliipu iaii pre Mielul rescuniperătorti, preînsemnatti de Dumnedeii de la intemeerea lumei (Apoc. XIII, 8) ; ş i tot-o-datâ când sa apropiaţii şi ora, în care M ielul lu i Dumnedeii cel ce rădică păcatele lumei (loan. I, 29) urma de a fi junghiaţii pe sanctuarii de cruce, atuncî Domnul mai îuaite de Pascha iudeilor, aii trimişii pre douî din discipuliî s6î în Ierusalem, ca să g ă te scă locul pen­tru serbarea Paschăî. Iar în ndptea, în ca re s'a vân­dută (1 Cor. XI, 23) a veniţii cu cei duoî-spre-dece în foişorul din Ierusalem, pregătiţii dupre voia luî. Aicî şeclend cu discipoliî sSî, maî înteiti a sevârşitu Pascha (Luc. XXII, 15); iar dupe aceia a spălaţii piciorele discipolilor, învfeţându’î umilinţa şi dragos­tea reciprocă (loan XIII, 3—15), şi tot-o-dată pres- puindule apropierea patimilor, le arată pe însuşî tră­dătorul (Math. XXVI, 21—25; Luc. XXII, 16—27), şi în fine instituesce misteriul Eucharistieî.

Deci mâncând el, dice Sântul Evangelist Matheiu, luândti lisus pânea, f i bine-cuventându a frân ta , -şi a dată discipolilor, (ţicenda: luaţi mâncaţi acesta este corpul mea. Şi luâudii pacharul, ş i mulţâmindu a dată lor (ficenda : beţi dintru acesta toţi, acesta este sân­

g e le mea al legel cel nâu€, ca re p en tru mulţi se varsă spre ertarea păcatelor (XXVI, 26—28; confr. Marc. XIV, 22—24). Sati precum scrie St. Apostol Pavel către Cormtenî : că ea am prim ita d e la Domnul, care am f i data voî, că Domnul lisu s în nâptea, întru care s ’a vendutU, a luată pune f i mulţămindU a

frân ta , f i a (fisă : luaţi mâncaţi; acesta este corpul meu, care se frâ n g e pentru v o i; a cesta să fa c e ţ i întru

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ 3 9 7

amintirea m ea; A ş ijd e re a şi pacharul după cină dicend: acestu p a c h a r ă legea cea nouă este intru sângele meu; acesta să fa c e ţ i de câte o ri veţi bea, întru amintirea mea (I Cor. XI, 23—2 5 ; confr. Luc. XXII, 19—20). I prin urmare, Domnul în unul şi acelaşi timpii a încheiaţii pascha preaînchipuitdre a Vechiului Tes­taments şi a instituitei şi proaducerea cea fără sânge a Nouluî Testamentîi — adevărata paschâ, care tre­buie a se săverşi întru amintirea luî până la sfârşitul lumeî. Şi t<5te acestea le-a săverşită în noptea, cândti s’a vânduţii şi s’a predaţii patimelor de cruce şi morteî.

(Va arma)t Silvestru B. Piteştenu.

O nuntă ortodocsă în Ierusalem

„Câte bordeie Atâtea obiceie*

(ţH cS lore romănâscăj.

Nunta, ca misteru al Religiuneî creştine, se efectuă maî mult sea maî punţin în acelaşi modii la t0 te poporele de aceiaşi confesiune. Grecii, Ruşii, Românii, Arabil şi alţi ortodocşi, avenda acelaşi euchologiti, ceremoniile religiose suntii în multe privinţe identice, cu mici variante, care a- testă şi particularisarea sântei nostre Religiunl. Datenele însă, care însoţescti actele religiose ale poporelor, suntu in­teresante, căci ele denotă gradul culture! intelectuale al fie­cărui poporO şi caracterul moralii al usurilor lui. Şi cu tote că mulţi se referă cu indiferenţă, şi kiar cu dispreţii către usurile populare, câte învăţăminte nu putemu trage din studiul amărunţitii al datenelor populare, şi cunoscinţele etnografice ale fie-cărul poporti suntu in faţa sciinţel de astă-dl mijlocele cele maî sigure şi mal fecunde pentru cu* noscerea naţiunilor? In special usurile nupţiale de la Ara­bil din Palestina presintă pentru noi Românii unii interesil particularo. Ca ortodocşi, noi vomii descoperi în usurile nupţiale ale Arabilor unti elementtl, cunoscuţii noî din ve- kiul Tistamentil; ca Români, în acestii studiu etnicii, vom avea ocasiune a ne întâlni cu unele din usurile poporului nostru, care ni vom da locti la reflecsiunl de totă impor­tanţa.

Arabil de astă-dl al Palestinei, ca decobortorl al Patriar* chilor Avraam, Isaac, lacov etc., se ţinti în multe privinţe de usurile nupţiale ale Patriarchilor biblici. Civilisaţiunea u-e

r0p£nă puţin a putut străbate între aceşti locuitori, şi kiar influenţa islamismului nu se simte, de cât asupra vietel lor ecsteri6re. Caracterul poporului, vieţa Iul mo­rală si usurile etnice suntii vekl, şi departe de a fi influen­ţate de 6rdele dominăt6re ale islamismului. Cine a remasu creştinii din primii secul! al creştinismului, acela a conser­vaţi cu multă îngrijire usurile şi datenele strămoşesc!, ofe- rindu-ne şi noî ocasiunea, de a vedea în multe din usurile nupţiale ale Arabului Palestine! nisce datine, pre care no! le observămO şi la poporul nostru. Să începemu deci cu des- cripţiunea unora din usurile nupţiale, care se v6dti şi pene astă-dî la poporele arabice ale Palestinei.% Mirele. Τ ΐηέπιΐ Arabil al Palestinei, care este săracO şi nu are nicî o speranţă în asigurarea viitorului seti, forte de timpuriii începe ase preocupa de însurătore. Pentru acesta el cu o răbdare caracteristică şi sub presiunea a totu felul de privaţiuni, se pune pre economii şi din lucrul de tote dilele într’o puşculiţă îşi formeză ună capitalii de doe, trei mii leî ţurceşcl (a). Cu cât mirele are unii capitalii mal mare, cu atâta pote şi el să se arate maî pretenţioşii în alegerea mi­resei; şi acesta pentru cuventul, că în Orientu femeia nu are încă o val6re morală. Miresa nu este întrebată în con­

tactarea vieţeî conjugale; fiind-că dupre usurile arabe fe­meia nu pote sci şi nicî cunosce pre deviitorul eî soţii.

In faţa sărăciei notorie din Palestina, a aduna unu băetu Barăcii treî pene la cincî sute leî noî, nu este unii lucru uşorii. [Une-orî suma nupţială este înlocuită prin unu servicii!, a- dusii de către mire socrului şi aicî părinţii fetei aii ocasiu- fnea, de aşi cunosce mal de aprope pre deviitorul ginere, ['fore ca săse considere acesta, ca o degradare a personeî, j care are a deveni membrul familiei socrului. Acesta este o [datină veke patriarchalâ şi consistă din următorele usuri : i Domnul unei prăvălii, seii al unui atelierO industrialii, iea Kln Ca ate de elevii, seii băettt în prăvălie, pre una copilei

. O NUNTĂ ORTODOCSA ÎN IERUSALEM 3 9 9

leî arceec& egalez i cu 17 bani do ni yuştvi; în toial MO ptai la :»10

400 O NUNTĂ O RTO D O CSĂ î n i e r u s a l e m

s ă ra c a , m a î întâiâ pentru mâncare şi în b r ă c ă m in t e , c a re de multe o ri suntii cele maî modeste, şi a p o i când a c e s ta co­pila m an ifeseză o bunătate de c a r a c t e r i i şi o ap titud in e pentru ocupaţiunea, la care este a p l i c a t a , deviitovul socru alege una momenta priincîosa şi se adresăză către talmi- zul=elevul s e a cu propunerea :

„Copile! Ea te iubescu pre tine pentru onorabilitatea şi modestia ta şi m’am deprinsa cu tine. Tu creşcl, dar trebue încă timpu mulţi, pene ce-ţl vel aduna suma nupţială. Dar, kiar şi decă vel aduna ceva, adoa-di după nuntă nu vel avea ce să mănânci. Tu acum trăescl în familia mea, pânea şi sarea noi o mâncăm u la aceiaşi masă; nimenea nu te consideră pre tine streina în casa mea şi nimenea nu se ascunde de tine. Fiica mea de asemenea cresce; tu o sciî pre ea. Decă ţie îţi place şi tu voescî să te însori cu dînsa, atunci în locul tuturor keltue- lelor nupţiale şi a darurilor usuale pentru miresă, pentru care tu nu vel aduna bani nici pene la patru zeci ani, lucreză mie în moda ono­rabila aţâţa ani, şi tu vel primi femeie fore de cumpărăt0re. Ea voiu îngriji de tinej te voiu chrăni şi te voiu îmbrăca, ca pre unu fiia, dar numai cu condiţiunea, ca totu, ce vei lucra tu pene la nuntă, să fie al mefi“.

Copilul săraca şi fore de ajutora primesce îndată condi- ţiunea, şi el apoi ani întregi lucreză pentru deviitorul socru, ca pentru părintele sea. Acesta ustt este cela maî răspân­dita la Arabii din Palestina, si el ni aduce aminte de Pa-

' 5

triarchul Iacob, care, ducendu-se la unkiul sett Laban, a servita şepte anî pentru Lia şi alţî ş£pte anî pentru prea iubita luî Rachel. Tot-o-dată adăogămii, că unfi usa analogii a ecsistatO şi la rădeşiî din Moldova, cariî ţinea, ca să nu lise îmbucătăţiasce rădeşia. De multe ori şi pene astă-dîse observă, că unO băeta săraca, intrându în casa unuî rădesâ, mal întăia în calitate de argata (a), devine, fOrt de nicî o învoială prealabilă, ginerele rădeşulul, decă în calitatea de argata el a probata onestitate şi purtare bună faţă cu pă­rinţii fetei, în timpO de maî mulţi anî.

(a) Vorbi românescă forte veke şi dedusă din grecescu l εργαΤ7]ς · = lucratorii· Notâmfi aici, c i argaţii buni şi cu minte la rădeşul rom âna ee bucură de o consi- dr raţiune particulari. E I şedfi la masă îm preună cu jn p ân u gazda, şi când pleca la drumfi, euntâ totă aşa de bine în grijiţi de ale m âncăref, c a ş i fiiul gazdei. Asemene* mintă bine îngrijiţi şi de chaine.

Nunta unui asemenea ginere la Arabil Palestinei este efectuată cu keltuela socrului şi el dăruesce pre tineri la 0untă conform consciinţe! şi bunel s£le voinţe.

Acum vine întrebarea : ce face mirele cu acele do£ mii 5έΰ trei mii lei, pre care el î-a adunată cu atâta osten61ă şi insistenţă? La începutii el se logodesce (*) cu fata, pre carea şî-a ales’o. De ordinaru rolul de staroste (i>) ilu p5 rtă preuţil parochiilor, mal ales aceia, carii să bucură de stimă. Lui îl suntu deskise tote uşele parochienilor şi el cun6sce tote secretele caselor cu fete de măritatu. Preu- tul face propunerea din partea mirelui părinţilor miresei, şi apoi se petrece învoiala asupra preţului, ce ar putea să ofere mirele. Când propunerea este primită, mirele face chalne de nuntă pentru sine şi mir£să şi pre aceste le tră- mite fetei. Din dioa logodnei, mirele este obligata, ca să trămiţă miresei de do6 seu de trei ori daruri scumpe; pre­cum galbeni pentru ornamentarea capului, cercel şi alte obiecte, necesare la gătela femeilor. Cu modul acesta, mi­rele prepară încetul cu încetul destrea şi o trămite miresei, t6rS să-I fie permisii de a o vedea. In acesta timpâ, el se face cunoscuta socrului, socreî şi rudelor lor, pre carii îl primesce în casa sa şi î l cinstesce cu totă ocasiunea. Kel- tuelele mirelui nu se termină numai cu atâta; el de multe orî ajunge ρδηδ la ruină. L a finele tuturor acestor teremo- nil şi keltuele, tote rudele şi cunoscuţii socrului se adună la casa miresei; bărbaţi! într o cameră şi femeile în alta. Aici se începe petrecerea în comptul mirelui. Mirele este datora să trămiţe aicî oî, orezu, vina, cafea şi alte mâncări şi preste aceste muzicanţi, pentru desfătarea miresei şi a ospeţiior. Acesta este o fericire pentru mire, decă la tote keltuelele nupţiale se asociază şi părintele miresei; şi acesta devine cu atâta m aî logica, căcî la acestă petrecere ieaQ parte numaî rudele şi cunoscuţii miresei.

i W j orbi iarăşi veke voxaânescă, derivată din X0'(OC=cuvi-ntu şi δένω=1ο^ΰ; totjd legată cu cuvântul.1 Iu local acestei vorbe, grecit istnbuii^ ii tot-di'-una

pa00’jva== arrouă.L W Vorbă slavonă de la CUlupOCIUa » batrînfi.

- Q N U N TA ORTODOCSA In JERUSALEM 4 0 1

4 0 2 O NUNTĂ ORTODOCSĂ In i e r u s a l e m

Petrecerea Arabilor, instrumentele muzicale ale pop0

ruluî arabii din Palestina sunta simple şi puţine la numeriiO speţă de tobă, pre carea eî o numescO litavra, şi cu care se ţine maî mult acompanimentul în cântare, făcendii si mici figuri. Unti altu instruments, care este din speţa vio· relor şi semăna forte mult cu guslea serbescă. Cu acestii instrumenta Arabul Palestinei cântă t6 te cântările sele, care de orninar se inverta în jurul unuia şi acelaşi subiecţii «trandafirul celii frumoşii = iard zarif». Petrecerea se în­cepe in sunetul litavrel şi a ţipetulul femeilor. Apoi începe cântecul, pre care ιΐΰ însoţescii necontenit cu baterea din palme. Fie-care cupleta al cântecului se termină cu unul şi acelaşi refrenu, ce consistă din esclamaţiunile «tiu-liu-liu- liut şi pre care este capabilii să'lQ facă numai gâtlejul arabei şi semănă mulţii cu cântecul cucoşescii al găinel. Aceste tote le esecută femeile; iar bărbaţii stati în altă casă pre di- vanurl, sân la pămenta şi tragi! din ciubuce. Fie-care ospeţe, veniţii din noii, îşi lepădă papucii la uşă şi salutul==selemti către ce! de faţă şi-lu face în ciorap! seii şi desculţ!, după care îşi iea locul între cia-lalţ! ospeţî. Acestuia îndată ise presintă dulceţă cu apă şi unii pacharii de rakiii, apo! cafea şi în fine ciubucâ. Ciubucul de ordinar se oferă ospeţilor de către gazdă.

Prânzul seu cina arabilor. Atât la prânzii, cât şi la cină în camera bărbaţilor se aşede câte-va taburele, pre care se punD atâtea timpsi! de aramă=sîni!, câte feluri de bucate s aii preparata pentru ospeţî. Şi anume, pilafQ cu carne de oie, lapte acru=iaurtu, dovlecel cu orezii şi cu came, carne cu sosa de bame, friptură de oie seii de iedii, fOre de nici unu felia de sălăţ! şi înfine lapte cu orezu, dar numaî cât se pote de subţire. Usul furculiţelor, al lingurilor şi al cuţitelor nu este cunoscuta şi e! ţote bucatele le mănâncă cu mâna. Friptura de multe or! se întâmplă, ca să fie făcută dintr’una mela întrega, şi atunci unul din ospeţi! ce! mal bătrînî, suflecându-ş! mânecele, îlG sfărâmă în bucăţi cu o

O NUNTĂ ORTOOOCSA ÎN JERUSALEM 4 0 3

artă particulară, punendQ bucăţile pre aceia-şi tipsie (·). Toţi ospeţiî se aşedg jos în jurul tipsiei, luanda cate o bu­cată de friptură şi cu trei degite ale manei drepte din pilafo. D că se oferă vre o mâncare fluidă, ca laptele cu orezil, seti vre unii sosii de bame, ori de dovlecel, atunci ospeţiî îşi improvisază o lingură dintr'o cojă de azimă (·>) şi îm­preună cu fluidul înghiţi) şi lingura. După masă se presintă unti servitorii cu unu lighenti în mâna stângă şi cu ibricul în drăpta, t6 rnă fie-cărul 6 spete pre mână săse spele, ofe- rindu-I ştergarul, care se află pre umărul servitorului. In fine se aşed£ cu toţii la locurile lor, apucându-se de ciubuce.

Acum este curioşii să scimti, cu ce se ospetedă femeile la masa cea mare a unei nunţi? Sermanele femei! Lor nu numai că nu li este permisii, de a şedea la masa cu bărba­ţii, dar nici măcar nu li se oferă vre unti feliG de bucate, dându-li-se numai resturile mesei, ce remâniî dela bărbaţi. Astu-feliU este usul! Şi femeile de astă di ale Arabilor, cu totu creştinismul, aii posiţiunea de serve, şi ele trebue să se nutriasce din sfărâmăturile, ce cădii din masa domnului lor. Cu totă degradarea eî morală, femeia Arabului se pre­sintă observatorului europenii mulţumită de posiţiunea sa şi ea nici nu aspiră la o sortă mal bună. Obligaţiunile femeiei Arabului consistă în genere a mulţemi pre bărbaţii, a îngriji de copil şi a face treburile din casă. Pre longă aceste, femeia

J Arabului din imprejurimele şi suburbiile oraşelor este ocu- i pată şi cu negoţul, vendendii obiecte de ale mâncărei, iar la întorcere aduce mal totil-de-una o sarcină de lemne în

I spinare, preste care se mal adaugă şi unu sacO cu copiii t- mărunţi. Arabul înse, ducendu-se la oraşu şi reîntorcen- ! du se, merge înaintea femeie!, cu puşca în spinare şi cu

ciubucul în gură, făcendu selemii — salutQ la trecătorii cu-

I (*) Şi RomâniS au acestu us ti, dar numai ea 6re-caro modifieaţinuî. L» i î-ATe! carea face tot-dd-una după cananio ţ i de ordinar sera, friptura ** prepari , mtr’o pasare întregi — găina, raţă, seu turcul Şi cu tot δ u»ul cuţitelor ţi al îi j !cu%lor, pasărea de Ia fripturi trebuescc îmbueătaţită de câtrf *u» ♦* W*L „ n®k· Asupra artei de a frânge pasarea, romeaenil faefi diCerit*» rcilfceiunî. rrU l· vieţeî coiţjugalo al tinerilor.■ , ' ) oitinal arabil îşi coce pîinoa în casa, ca fi aătiuul noetru, « o ta* *n wnrt Ι azima» c* tnaî uşor de preparaţi

404 o nunta ortodocsA In Je r u s a l e m

noscufl. In oraşO el se duce la cafenea, ρδηδ cândii femeia îşî desface obiectele, aduse spre vendare, şi aicî face de or­dinar politică. După v€ndarea obiectelor, îşî iea femeia, şi când merge la neguţitorO, spre a-ϊ cumpăra o pereke de papuci roşii, el neguţază cu caşurile şi în cele de pre urmă plătesce tot femeia. Dar să ne intoreemi} la comesenL

Toţi comesenii se ospeteză, cum am disu, în comtul mi­relui şi la casa părinţilor fetei, Iar mirele cu amicii seî se ospeteză acăsă la dînsul şi în acelaşi timpii. In mijlocul acestei petreceri ruinăt6 re, bietul mire se ocupă de daru­rile, ce trebue să maî dea miresei. Pentru înfrumuseţarea perilor capului trebuescti alţi galbeni; pre fesul el trebue să dea ase cosă o semilună de argintii cu o stea în mijlocii; Iar gâtul miresei trebuesce înfăşuraţii cu o salbă de gal­beni. înseşi amicele miresei şi babele, care se ocupă de gătela miresei, trebuescti mulţemite şi în genere vorbindii, este o mare onore pentru mirele arabii, care p0 te să astupe gurele tuturor rudelor şi cunoscutelor miresei. Adoa-dî de nuntă, forte des se întâmplă, că tinerii n'ail ce mânca, şi eî suntU nevoiţi ase pune pe muncă, pentru aşi agonisi pânea dileî. Une-orî se servesce mirele pentru întimpinarea kel- tuelelor dilnice de darurile nupţiale, dar tot-de-una unii ase­menea actti este priviţii ca unti sacrilegiu. Femeia nu voesce să scie de nevoia bărbatului; el este datorii să facă totul, spre al procura cafea, tutunG, mâncare şi chaîne scumpe. «Pentru acesta, dice femeia, eşti bărbaţii, şi ce voru. dice vecinii în caşul, de ate atinge de darurile nupţiale» ? . · Datoria femeie! este cel mult de a găti bucate din ma­terialul, adusii de bărbaţii, dar ca să cosă, seii să îm- pletiască, acesta nu este trăba eî, şi nicî nu scie aşa ceva. Femeia Orientului este unii lucsii şi nicî-de-cum o soţie a bărbatului. Ea nu scie nici să-şî educe copil, dar numaî a-î nasce şi a-î cresce, ca animalele. Şi tote aceste resultă din

antipatia, ce Arabil au pentru cultura femeie! şi din vieţâ el cea înkisă. (»)

Miresa Arabului. Intre Arabiî avuţî, de multe-orî se pote vedea, ca logodna săse efectue în anii ce'i maî fragcdî aî copilăriei feteî cu unii flăcăii destul de copţii; şi acesta pentru interesul, ca părinţii să-şi arvonescă fetelor unu gi­nere avuţii, seo ca ginerele să între într o familie bună. In genere însg lucrurile se petrecu astd-feliu. La ii ani fata este logodită, la 12 devine soţie şi la 14 ani ea este mamă. Fata de 17 ani se consideră bătrînă şi bună a deveni soţie nu­mai pentru veduvî. La ţeră se observă şi altu-feliil de ca­şuri. Fata se mărită şi la 9 set! 10 ani, continuându a trăi m casa părint£scă, înse cu obligaţiunea, de aşi skimba bro- b6da, care la femeile măritate constă dintr’o căciulă de cârpe înaltă şi acoperite cu o basma n6gră (b)

In caşul de sărăcie estremă, keltuelele nunţel potG să fie feduse. Se întâmplă, ca cumpărarea miresei săse face nu­maî cu doă legături de smokine pentru ospeţî şi cu o legă­tură de tutunil, Iar socrul să primiască unii fesa nou şi o pe- reke de pantofi roşii, pentru aşi da fata după unu ginere de posiţiunea luî.\ Nunta Arabului. Aicî vomu fi maî concreţi, ecspu- |Mndu nunta Arabului Palestinei cu unu faptu realii. Toţî ospeţiî sail adunaţii la casa mirelui, carii s’au aşedatu sub0 tentă în curte, fiindu-I casa ocupată cu miresa şi alte fe­mei (c). Casa mirelui se compunea dintr’o singură cameră

1 mare, carea, în locQ de plafonO, avea o cupolă, şi casa era plină de femei. De aicî se audiaţi ţipete, cântece, plesnituri

(a) In timpurile din urmă misionarii creştini a& deskiăîi in diferi ţe puncte ale Kpatatiuei scoli pentru copilele Arabilor, dar foro de vre unu succcsii'; cicl Arabului - n-l vine, ca săse desparţă de vekile datine şi pre lângă aceste educaţiunea femţâeî L *|ţ? considerată, ca unii ce neonorabilfi ţi imoralii.[·. Aeemeuea Învălit0re de capii te p6te vedea ţi la rusticele din Roşia mic*, ţi dim ■gCtoaforraarea ţi eubţiarea et a reaul tatii e-uculionul călugăriţelor nostre, prccaa ţi lΙ femeilor române. In totii caşul învălitorea acesta este de origine anatică ţi

2 * 0 iutrebninţui ţi pfinC asuuli. La Arabi «e consideră dc o crimăI ridicarea din capul femeie! a acestei câeiule; ţi în caturi de «■ W A' întregii al femeie! desouorale m rădică ea rezbele contra «atu

m ca™ parte sacrilegul. Respectul pentru acoperişul capului îViilm-î »V ‘u *mJ»uruU· de pre urmă.

,&u“ nuriaa n'are rude de apripe, atonei ea t î h ia oaaa mirelui ţi u i de «unt» ţ i a id a · fac 6 petrecerile nupţiale.

_ o n u n t ă ORTODOCSA în IERL-8ALEM 4Q5

406 O NUNTĂ ORTODOCS& ÎN IERUSALEM

din mânî şi muzica de o desarmonie patentă. In tenta d' curte erail aşedaţî la pămentă ospeţiî, cariî fumaţi din ciu buce şi narghilele, Iar într’unii colţii al tenteî se afla Un(i mângâia, pre care ferbea unu ibricii pentru cafea şi ia 0 parte unti numfirti de feligăne cu zarfurile lor de aramă Fie care ospeţe, cum venia, se aşeda într’unti locti neocu­pata, şi, p&ie i se aducea cafeoa şi ciubucul, nu deskidea gura. După cinstea usuală, noulti venito începea să vorbîas- că, dar tot cu reservă şi cu respunsurl laconice. Ospetiî as- ceptaii ceva. Pentru distracţia ospeţilor s’au presentatii mu. zicanţil — unti ovreiti cu viora, unii arabii cu litavra şi unti orbti cu doe ţambalale. Aceştia ati începutii să intoneze din instrumente şi să cânte din gura cântice arabe. După unti timpii de cântare, a încetată sgomotul atât din tenta băr­baţilor, cât şi din casa femeilor şi s’a presentatti preutul. La venirea acestuia s’a iviţii şi bărbierul, înbrăcatti în chaî- ne de sărbătore şi cu instrumentele necesare. îndată s a începutQ operaţiunea bărbierieî, carea a fosta aplicată asu­pra perilor capului şi al bărbel mirelui; după care a fosta unsa pre capii cu aromate, ducenda bărbierul totă opera­ţiunea sa într’o glumă. După bărbierie, a urmata înbră- carea mirelui cu chalnele de nuntă, unde apa de tranda­firii s'a vărsata în abundenţă. Incependa dela cămaşa cea lungă, preutul a bine-cuventata tote chalnele mirelui şi le-a stropita cu apă de trandafira, dându-le amicilor mirelui, j carii le punăa pre el. Când mirele a fosta îmbrăcata pre deplin, atunci el s’a presentata ospeţilor bărbaţî. înaintea mirelui mergea doi copil cu luminări de c£ră aprinse şi j cu doS ramuri de lămâi cu foile poleite. In genere doi fraţi al mirelui, d£c& îl are, sea doî amicî, îla duca de subsuori, i din carii unul duce o căţuie cu tămâe aprinsă, iar celalaltG J una vasa cu apă de trandafira. Mirele în caşul de faţă ■■ era îmbrăcata cu o jiletcă şi cu una mint^na, cusuta cu j găitane de fira, pre capa cu una fesa roşu, împodobita cu I flori artifiale de chârtie, şi cu o pfireke de şalvari, carii pre la buzunare av£a cusături cu fira. In pid6 re colţunil lung* j albi şi pantofii roşii de o formă ascuţită la verfa formai

coinplecsul costumului nupţialii al Arabului nostru, avcndii tot-o-dată la brâO unti şalO, de care atârna, în locu de îar- taganfl, unQ cuPtfi cu plăselele de arginta. Tot aşa eraii înbrăcaţl şi amicii, carii îlu duc00 de subsuori. Tus-trelse aşedară pre scaune în mijlocul tendel, unde ardea doe lu­minări Mirelui i-s’a adusa una ciubucO forte mare. Acum vine momentul, când mirele trebue să-şî iea dioa bună dela viiţa de tînâra, dela amicii şi cunoscuţii sei de pene acum. Pentru mire se începe o epochă nouă, de bucurie seu de în­tristare, Dumnedeii scie. Amicii şi companionii căutaa a des­făşura laturele cele mal atrăgetore din vieţa de tinerii şi a-î îm­prăştia gândurile, ce-ΐΰ predomina pentru necunoscutul viitorului. Muzica începuse să cânte. Fie-care din amici se scula si merglndu pene dinaintea mirelui, bătea din palme, ΐΐύ uda cu apă de trandafirii şi ÎI punea in mâni ajutorul, ce fie-care credea de cuviinţă a aduce la keltuelele nupţiale (a). Acesta se începe tot-de-una cu tinerii, carii aO dusa pre mire de subsuori. Decă cine-va din rude şi cunoscuţi nu [roîesce să’şl arate arta plesnirel din palme, atuncî se duce la mire şi sărutându-se cu el, îl lasă cu precauţiune în mâ­nă moneda de ajutorii. Aceste ajutore, care prindă forte bine mirelui, după keltuelele, ce de multe-orl trecu preste [puterile lui, se adaugii şi cu alte daruri, venite din partea ! rudelor lui. Unul trămite o oie, altul orezQ, al treilea untu etc. încât suntii caşuri, când unii miri potu să dea prân-

j dul nupţialii numaî din aceste daruri.T foi fine, petrecerile la nunta, ce descriemu, s’au lungit pene 'a ora io din n0 pte, când a sosiţii şi momentul cununiei.|re la casa mirelui s’a înşiraţi! o procesiune lungă, inain- tea căria mergeţi doi tineri cu vase de ferii, atârnate într'o pţijmâ, în care ardea smolă şi care aveţi menirea, de a lu-

lna calea. După aceştia urmaţi muzicanţii şi cântăreţii. In pto lor veniati ospeţiî, carii ţineaţi în mâni câte o lumî-

^ ^ Români d a tiu a , de a ven i în ajutorul mirelui la a u » cea maro, u tinerilor l i ao face prim a vieită. BanQ la Români se d»-oHt “ a n u l la m asa c e a mare, ia r alte obiecte te oferă la p r i»» "

°cte eo m unescu „daru ri de ca*i «o u i" .

V ' o NUNTA ORTODOGSA în JERUSALEM 4 0 7

408 O NUNTA ORTODOCSA î n JE RU SALEM

nare de ceră aprinsă, psalţil după ospeţî cântati trupard Născâtoreî, şi ceî doî copil cu luminările lor de ceră lUrn· naa calea mirelui, care păşia cu maiestate, ţinendu-şî ciu bucul în mâni şi dusa fiindii de subsuori de către ceî doi tineri. La finele procesiune! veniati femeile, care, avendQ în mijlocul lor pre miresă, învălită de sus şi p£ne jos cu o' pânzătură roşie, ţipaţi de acoperiau sonurile muziceî ή cântările psalţilor. Decă miresa se află în casa părintesc! nu ca în caşul de faţă, atuncî acostă procesiune trece pre la casa eî, de unde, eşindu femeile cu miresa, se ducti la Biserică în ordinea, descrisă maî sus.

Deşi Biserica era forte aprope de casa mirelui nostru aşa că sar fi putută ajunge numaî în cincî m inute, dar iiind că liturgia nu se putea începe maî curend de ora 12 din nopte, procesiunea nu se grăbia. Pentru uciderea timpului, procesiunea s’a îndreptată pre stradele cele maî depărtate ale suburbiei, locuite de creştini. Muzica, cân tarea si ples­niturile din palme nail încetată totQ drumul. Procesiunea se opria la fie-care casă maî mare, de unde, eşinda gazda, stropia cu apă de trandafira pre mire şi pre toţî cel, ce compunea cortejul. Din timpii în timpii se aprindea ciubu-j cele, căutânda fie-care aşi petrece timpul în mulţemire. In timpa ce procesiunea se mişca pre strade pasa cu pasu, in Biserică se efectua serviciul medu-noptimeî, al rugăciune! de dimineţă şi se începea liturgia,

Procesiunea s’a oprita dinaintea uneî monăstirî; muzical şi cântecele aa încetată ; luminele s’aa stînsa şi omenii aOj întrata în Biserică. Mirele, ca pers0na cea maî notabilă a. ocasiuneî, s’a aşăzata în strana de lângă iconostasa, Iar mi-J resa a răm asa între femeî, care aa ocupata locul de lângăj uşă. Totul este de acum în tăcere şi fOră de sgomota ; toffl ascultă serviciul divina, efectuata de cătrS preutul araba, şij cântată de cătrfe asistenţi; fiind că în Bisericele Palestine· serviciul religiosa se-cântă şi se citesce de cătrS fie-care A-j raba, care scie carte. După terminarea liturgieî, preutujl eşinda din altara, a împărţita la asistenţi antidora sea ana| foră.

O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN IERUSALEM

Pene când unul din preuţ! a distribuitei anafora, preutul, care avea să efectue cununia, s’a duşii la miresa şi luând’o din mijlocul femeilor, a adus’o înaintea uşilor împărătesei. Mirele se puse dinaintea icone! Mântuitorului, Iar miresa la ic0na Maiceî Domnului. ET se aşedară în astti-feliu de posiţiune, pare că priviati unul la altul, deşi mirele nu vedea faţa mireseî. Miresa aici era acoperită cu o pânzetură albă din capii pene în piciore, iar pre capu şi faţă atârnă o altă pânzătură roşie, prinsă de capu cu ace (bolduri) şi monede de aurii. In acesţă posiţiune mirele se cunună cu miresa şi el nu scie, decă sub acoperişti se află femeia, ce ş a cum­păraţii, şeii i-s’a întrodusii o alta. Acesta nu se întâmplă: dar aicî ni aducenru aminte de istoria luî lacob cu Lia, şi ni dicemii, că sub sovontl se pote introduce falsul («).

Restul ceremoniei nupţiale s’a efectuatii dupre prescrip- tiunile evchologiuluî, comunii ortodocşilor, cu deosebirea, că preutul, scoţîndu inelul din degetul mirelui, cunună cu dînsul pre mire şi pre miresă o singură dată, pronunţândii cuvintele : «cunună-se etc* şi nepunendii maî mulţii inelul în degetele mirelui. Biserica nu avea cununiile sele proprii, dar fie-care creştinii îngrijesce aşi le face dupre putere şi gustO. De ordinarii se ieti doe cercuri de lemnu şi se îm­bracă cu chârtie poleită, înfrumuseţându-se cu flori artificiale de chârtie şi cu modul acesta cununiile suntu gata. După terminarea nuntel, cununiile şi cu lumânările nupţiale au foştii duse acasă de către tineri. In timpul efectuare! mis­terului, cununiile erati legate una de alta cu unti găitană de mătasă, traşii din brâul mirelui, şi ele, astu-feliti legate, se aşedară pre capetele tinerilor de către preutti ('>). Acum este sciutii, câ Biserica pune pre capetele tinerilor cununi, spre a arăta cât preţii pune ea pre actul conjugal, asemănând pre însuraţi cu imperatoril, carii la suirea lor pre tronu în­cepi!, ca şi tinerii de la nuntă, a nouă epochă pentru vieţa

4® a ÎQvăH niireaa a eesistatu şi la Koraânî, pene iu timpurile de pret» «I - un e nî-a remabîi în limba terminul de -lovoni* ei verbul a sovoni=a Snvffli eBÎ.y a

( ). S (intern fi asiguraţi, că asul, de a se lega cununiile cu unu găitanu, ccsista ţi 10 Unel« Pirp ale Moldovei

O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN JERUSALEM

lor. Dar aicî trebue să ne întrebămil: Ce însemnă acestii găitanti, cu care se l£gă cununiile tinerilor arabî ? Du­pre opiniunea nostră acestă legătură a cununiilor la Arabil Palestinei are acelaşi sensu, ca şi pacharul nupţiala pre care Biserica ilQ oferă tinerilor la cununie. Pacharul nupţiala represintă pre s6 rtă comună a cununaţilor, iar găitanul Arabilor, crede mii noi, însemneză legătura, ce tre­bue să ecsiste între cel uniţi prin misteriul nunteî.

După aceste preutul aduse din altaru o cupă cu vinu, în care erau puse câte-va bucăţi de anafură. Cu cele treî degete ale mânel drepte a luaţii o bucăţică de anaforă, muiată în vinu, şi a pus’o în gura mirelui şi alta pre sub sovonu a pus’o în gura miresei. Apoi din acestă anaforă s aO împărtăşită şi fraţii mirelui. Acum vine întrebarea: care ar fi cuventul, pentru care din cupa nupţială se împărtă- şescîl şi fraţiî mirelui ? Ore în acăstă usanţă a Arabilor Pa­lestinei să nu fie vre o urmă din prescripţiunea vekiulul TestamentO, dupre carea femeia fratelui morţii cade în îngrijirea fratelui remasii ? Mal este de observaţii, că amica miresei, o babă învălită într’o pânzătură albă, nu s’a îm- părtăşitO din cupa nupţială. Ce se atinge de oferirea anafo-

: fel nupţiale cu degetele, apoi acesta provine dela despreţul, ce orientalii p0rtă către linguri şi furculiţe. In Bisericilc copte cuminicătura klar se oferă creştinilor tot cu celc trei degete.

Ceremonia cununiei a foştii terminată. In locul sărutărel mirelui şi a miresei, preutul i-a luaţii de capete şi i-a lovitti cu frunţile unul de altul. Apoi fraţiî mirelui l’a luaţii de piclore şi l a râdicatO în sus de treî-orl, lăsându-ΐΰ Iarăşi la pămentil. Acostă usanţă a Arabilor Palestinei pare a însem­na o onore particulară a fraţilor către mire, dar şi aceia, că el dorescCi, ca el să fie bărbaţii în t0 tă puterea cuventulul, tare şi neclintitei în orl-ce parte l’ar atrage circumstanţele. Rugăciunea pentru deslegarea cununiilor nu s’a citittî în Biserică, după terminarea actului conjugalei. Preutul arabil citesce acestă rugăciune în casa cununaţilor şi în dioa a şeptea dela cununie. In timpul celor şăpte dile cununiile

jfintCi atarnate în casa de dormiţii şi la unu loco vedutD. ' Reîntorcerea procesiune! la casa mirelui s’a efectuatei ţn ordinea, în carea a venito şi la Biserică; cu acelaşi sgo- jflotii şi cântări, dar numai cu mal multă iuţelă, ii indii cu toţii osteniţi. Miresa acum este longă mire; nu alăturea cu dînsul, ca personă morală egală, dar în urma mirelui, ţi- nendu-se de brâul lui, şi lăsându în acestă posiţiune a ne­norocitei mirese, ca săse întrevadă, că principiile creşti­nismului încă n’a îndulcitil in deajuns vieţa şi moravurile Arabului Palestinei.

După acesta, nu trebue să ni pară curiose şi alte usante ale Arabilor Palestinei, care impunU femeie!, ca, întâinin- du se cu bărbatul seti pre drumti, să nu potă să ! vorbescă, d6că suntu şi alţi omeni. Pentru o asemenea degradare a femeie!, Arabul îşi recompenseză femeia cu o amore înfo­cată. Si cu t6 tă degradarea morală dintre soţ!, Arabil tră- îescu mal bine şi mal fericiţi, de câtii acele părekl de omeni, unde drepturile femeie! suntii puse pre acelaşi piciorti cu ale bărbatului.

Ajungenda procesiunea de la Biserică în casa mirelui, bărbaţii au luaţii numai cafea şi s’aU retraşii, remânendCi a petrece numai femeile. Adoa di, rudele ati veniţii să fe­licite pre mire. Miresa s a presentatO 'neacoperită, dupre datina Arabilor Palestinei, şi sărutândil mâna la toţi visita- toriî, a primitU daruri bănesc!.

Dupre cum vedemU, nunta Arabilor este unii actu, ce ni amintesce multe din prescripţiunile vekiulu! TestamentQ Ş·, cu ύηΰ adausti de datine populare, represintă nunta ve- kilor creştini. Efectuarea nunţel Ia miedul nopţe! este o da­tină veke iudaică (a), Iar sânţirea actului după litugie, arată ce ,n>portanţă prescrie Arabul misterului nunţel. Klar tem­plul, în care se efectuă cununia, devine pentru Arabii locul Ceta maî de stimă. Şi de multe-ort se întempină caşuri, că

R v · O NUNTĂ. ORTODOCSA tN IERUSAI.EM 4 1 1

(!) Parabola ev a n g e lic ! despre colo $ece fecioi’e. Mat. XXV, 6, 7.

4 1 2 O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN IERUSALEM

mamele pi0se aducO pre copiii bolnavi în acelajjn— unde şi-a primitO cununia, şi aici, înaintea lui Dum nî^ > îşî impune votul, că, d£că copilul va românea între ' sase cunune în aceiaşi Biserică. ’ are

Chronologia bisericescă

Noţiunile chronologice, pre care voimti ale pre- genta aicî lectorilor noştri, suntii de mare interest! şi pentru noi Românii, cariî, din causa confesiuneî or- todocse şi a posiţiuneî ndstre geografice, am fostu în legăturile cele maî strînse cu Orientul. Elemen­tele istorice, relative la anul bisectti, indictionul, ci­clul s<5reluî şi al luneî cu basa (temelia) eî şi în fine epactele, suntii atâtea cunoscinţe, care sperămu, că vor interesa pre mulţî din lectorii noştri. De aseme­nea cu aceste cunoscinţe vomfi fi în stare, de a în­ţelege fundamentele calcululuî paschalicu, precum, de altă parte, ni vomii putea, pene la unti punctu, ec- eplica, care este cuvântul, pentru care evenimentele vieţeî nostre istorice s’au. calculaţii atâtea secule cu aniîdela Adam şi cu indictionul. Săîncepemu deci cu anul bisectti, studiindtt după acesta ciclul soreliu, al luneî, basa seti temelia luneî, indictionul şi în fine epactele.

I) Anul bisectti (* ). P6u6 la Iulie Cesar, cel în- monarchti al Romanilor, anul solarii cuprindea

1 aumaî 365 de <Şile ; adecă cu apr<5pe şese <5re mai puţin, de cât anul solarti astronomicti. Iulie Cesaru,

tecetu’ * * * ae aoe orl 96ee. Sensul istoneu a l ucesrcr ro* t»-—·*·

4 1 4 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

cunosc&idii acestă er<5re, în urmarea caria la fie-care patru ani se perdea o di-noptime, a regulaţii calen­darul (») cu ajutorul matemateculuî Sosigen, pre care îlu. kîemase din Alecsandria, şi a ordonaţii, ca la fie-care patru ani să se adaugă câte υ <Ji; în cât anul de al patrulea să se comteze de 366 cjile. Acestii anii cu (Jioa adausă s’a numiţii anii iulianti, dela nu­mele luî Iulie Cesar şi apoi bisectii, pentru cuventul, ce urmeză. Iulie Cesar a dispusii, ca (Jioa adăogată la anul bisectii să se pune la 24 Fevruarie, carea de cătră Romanî se numia (Jioa aşesea dinaintea ca- lendelor luî Martie ; astii-feliii, dupre acestă dis- posiţiune, în anul bisectii se calculau doe <Jile cu numirea de aşesea a calendelor lu î Martie. Maî pre urmă s’a regulaţii, ca (Jioa adausă a anuluî bisectii să se punfc după 28 Fevruarie.

Decă voimii să aflămii anul bisectii, atuncî noî da- torimu să împărţimii anul daţii cu 4 şi câtul ni va arăta câţi am bisecţî au trecutii dela nascerea Mântuitorului, îar rămăşiţa în al câtelea anii al pe­riodului bisecticii ne aflămii. Acestă operaţiune se

; esecută aşa de simplu, fiind că anul al patrulea s’a stabilitii, cum am (Jisii, a fi bisectii, îar la nascerea Mântuitorului anul a foştii bisectii. Fie-ni pentm esemplu anul curenţii 1882, decă îlu împărţimii cu4, avemti, ca resultatii a l operaţiuneî, 470 ani bi~

(a) Vorba calendariom este latină şi însemneză catastidîi de datorii ţi mai pre armă imerologio, comtul filelor lunel. Acostă vorbă vine dela calendae=^i-întâiu a fie-căria luni. Şi în fine calendse dela ca· lo==a kiema; adecă, invocarea divinităţeî, ce se făcea la ţji-întâiu a·* fie-căria luni, pentru ase comunica poporului calendele lunilor.

CilRONOLQGfA BISRRIClÎSCÂ 415

secţî, trecuţi de la nascerea Domnului nostru iisus Ohristos şi rămăşiţa de 2 ni arată, că ne aflai nu în al doilea anu al bisectuluî 471,

Maî jos vomii arăta şi unii al doilea modă de gă­sire al anilor bisecţî.

Π) „Ciclul s0reluî“o Decă toţi anii ar fi numaî de 3 6 5 (Jile, după unti periodti de şepte ani, care ar co­respunde cu numărul cjilelor septămâneî, ar resulta, că o serbăt<5re, bună 6 ră, ar cădea tot-de-una în aceiaşi <Ji a septămâneî. ţ)ioa intercalată la anii bi­secţî întrerupe din 4 în 4 anî acestă ordine, carea nu p<5te să revină, de cât după anî de 4 ori 7 ; adecâ după 28 anî. Acesta este ciclul s<5reluî, după care dilele lunelor revinti în ordinea dela începutii.

Fiind că anul nascereî Mântuitorului s’a aflată în ciclul a l optulea al sdreluî, de aceia, deca voimti, ca să aflămti ciclul solarii al unui anti, trebue să scădemu 8 anî din anii, dată spre operaţiune, şi re- măşiţa să o divisămti cu 28. Câtul ni va arăta câţi cicli solarî au trecutu. de la nascerea Im Christos, iar rămăşiţa că anul operaţii se află în cutare ciclu so­lară. La casti de anu rămânea rămăşiţă, ciclul solarii al anului este 28. Ca ecsemplu, luămti anul curentă 1882,şiscă<Jendti din dînsul 8 , avemii rămăşiţa 1874.Pre acestă rămăşiţă o dividemti cu 28 şi resultatul voperaţiune! este, că anul curenţii 1882 se află îu ci- ιciul s<Sreluî 26.

Propunemii aic i şi unii a l doilea modă de aflare a anuor bisecţl m aî ecspeditivii. Sciind ciclul s<Sre-

diutr’unii anti, noî dividemu acestă numără cu 4 ψ- r niăşiţa ni va arăta câţi ani au. trecută din bi-I ec ultimii, iar lipsa de rămăşiţa ni arata, ea unul

416 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

este bisectă. Ciclul s<5reluî diu anul curenţii 26 di- visatu cu 4, ni dă în re sul ta tu răm ăşiţa 2, carea, este aceiaşi, ca şi la operaţiunea de maî sus ; adică, că anul curenta, 1882, este ană comunii ş i nu bisectti.

III) Ciclnl luneî. S ’a constatată astronomicesce, că cicloforiile s<5reluî ş i ale luneî suntu corelative şi că inţ^la luneî este de treî-spre-dece orî şi ceva mai mare, decât a scSreluî. De a ic î resultă, că aceste doe corpuri ceres cî, după unii <5re care numeră. de ciclo- foriî, trebue sase în tâln îască pre cerii. Meton ate­nianul a probaţii, că acestă în tâln ire se petrece din 19 în 19 anî şi de aceia ceî v ek î pre acostă ciclofo- rie o numiaii ciclu l lu î Meton ş i e î ΐ ΐϋ întrebuinţau, în determinarea luneî nouă şi a luneî pline. In de­cursul unuî periodii de 19 anî, luna nouă şi luna pli­nă trebue să se întâm ple în ace iaş i <Ji şi oră, când s ’a în tâm plată în ora şi <Jioa anu lu î corespundentti a l celoralalte cicloforiî. In cât, decă avem ii <Jioa şi ora uneî lun î nouă, seii a uneî lun i p line dintr’unti ană, atunci avem ii aceste fase a le luneî din toţî aniî corespundenţî, a tâ t a cicloforilor precedente, cât şi acelor secvenţe. A cestă constatare a lu î Meton este utilisată şi astă-d l în chronologia bisericescă, şi ea se numesce ciclu l luneî. Prin urm are, ciclu l luneî este acea cicloforie a luneî în ju ru l sâreluî, ca re se petrece în timpii de 19 ani f i care face, ca luna nouă şi plină săse petrece în aceiaşi φ şi oră, când s’a petrecuta ş i în anul corespundeniU din celelalte cicloforiî.

C a să aflămu ciclu l luneî d in tr’unii an ii daţii, scă- dem ii din acestă an ă 2 ş i rem âşiţa o îm părţim ă cu 19. C atu l ui va arăta c ic lu rile lunare, trecute dela nascerea lu î Cliristos, ia r rem âşiţa v a fi c ic lu l luneî

CMRONOLOGfA BISERICESCĂ 4 1 7

anului căutatu. In caşul de a nu rămânea rămăşiţă, ciclul luneî este 19. Fie-ni, pentru ecsemplu, anul curentu 1882, la care voimii, ca să aflămii ciclul lu­neî. Din. acestii numerii de ani se scadti 2 , iar rămă­şiţa de 1880 să divide cu 19, de unde avemu 18 ci­clul luneî din anul 1882, şi 98 cicluri lunare, tre­cute dela nascerea luî Christos şi penă în presentu.

XV) Basa, seu tem elia luneî. Dupre astronomi basa luneî se numesce epacta (* ) anului, care este nu­mărul, ce ara tă etatea luneî la 1 Ianuarie, de unde începe anul nou, Când scimii epacta anului, adecă basa luneî, uşor aflăm ii în câte Ianuarie, avemti lună nouă şi ce etate are luna la ςΐΐ-ntâra a acelei luni, Decă, bună <5ră, b asa luneî este 26, atuncî lună nouă a foştii la 6 Decemvrie ş i la di-’ntâiu a luî Ianuarie luna avea 26 de (Jile.

Anul so larii în trece pre celii lunarii cu apr(5pe 11 <Jile. Astronomii, adăogându aceste dile, la anul lu­narii, ca să afle pre ce lii solarii, le numescu dile in­tercalate, seu epacte . Iar când voimti, ca să aflămii lunele noue, facem u uşii de epactele anului, seu de basa luneî.

Basa luneî se cresce în fie-care anii cu 11 dile, di- ferinţa între an u l lunarii şi celu so larii; şi calculămu

iastii-feliii: l - f - l l *-12 ; 12 4-11=23; 23+11-34, 34-30= 4 (*>); 4 + 1 1 = 1 5 ; 15+11=26; 26-11 |jj|S 37—30= 7 ; 7 + 11 = 1 8 ; 18+11—29 ; 29+ H=*40, 40—30= 10 ; 10 + 11= 21; 21+11 32,

(*) Vorbă-grecescă dela adiec tivul έπαχτος, ή, ον ==* introdusa. In chronologicu vorbele „ήμέραι έχαχταΐ* însemneză filele intro

I λ.1 pentru egalisarea analul lunaru ca celu solaru.I W Numerul de 30 se eca 'scade tot-de-una.

32—30=2 ; etc. Dela acostă regulă se ecsceptez , numaî anii, când ciclul luneî reîncepe iarăşi, adecă trece dela 19 la 1 ; şi acesta pentru cuvântul, că ba­sa luneî din anul precedenţii se adaugă cu 12, având dupre astronomi luna lunară ultima 29 (Jile.

Decî pentru ca să găsimu basa luneî, calcularăţi astti-feliti. In anul 1880 am avutti basa luneî 29, în anul 1881 aceiaşi basă a fostu 1*0 , în anul curenţii ea va fi 21, în anul 1883 va fi 2, în anul 1884, tre- cândti ciclul luneî dela 19 la 1 se adaugă cu 12, şi prin urmare basa luneî va fi 14. Adausul de 12 în locti de 11 provine din aceia, că ciclul luneî s’a re- întorşii la 1, şi luna lunară ultim ă a avutti 29 dile.

Dar, ca să avemii o regulă stab ilă şi pentru afla­rea baseî luneî, calculămu ast-feliu. Inmulţimti ci­clul luneî anuluî daţii cu 11 şi la produsu adaugămu 3, iar resultatul acesteî operaţiuni este basa luneî din anul căutatii. Decă produsul trece preste 30, îl dividămu cu 30 şi rămăşiţa este basa căutată. Fie- ni, pentru ecsemplu, anul curenţii 1882, care are, ca ciclu a l luneî 18, pre care, înmulţindulii cu 1 1 , şi adăugându-î şi 3, avemii ca resultatu al operaţiuneî 201, pre care divisându-lii cu 30, avemii, ca rămă­şiţă 21, şi acesta este basa luneî din anul curenţii 1882.

Observaţi uni asupra base! şi a ciclului lunei. Ci­clul de 19 anî, care se m aî numesce şi ciclul luneî, nu este ecsactu, fiind că are aprdpe o oră şi jumătate m aî m u ltu ; adecă luna lunară se termină, în <5re-ce ciclul luneî, ca să împliniasce 1 9 an î precişî, reclamă încă o oră şi jum ătate. In astronomie acestă diferinţă se numesce preîntâmpinarea luneî. Sinodul I de

4 1 8 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

CtTRONQLOGIA BISERICEASCA

Nicea a d ispusu , ca Pascele să fie serbate de cătrâ . creştini in Dumineca, ce urmedă dupâ luna plină, care cade seu la 2 1 Martie, seti după acesta dată, dar nicî o dată maî nainte. (* ) După trecerea de maî multe secule dela sinodul din Nicea, s’a constatatu, că. er<5rea cicluluî luneî a făcuţii, ca nascerea lumi- neî sase considere nu în acelaşî timpii, când se efec­tua pre timpul sinoduluî din Nicea. In 304 ani du­pre Iparch, seu în 312 şi jum ătate anî dupre astro­nomii modernî, d iferin ţa era de o d i ; adecă, după acestu inter valii, luminile luneî se născu cu o di mai nainte, de ce ele ar fi trebuitu sase petrecă dupre ci­clul de 19 anî al luneî. Pentru înlăturarea eroreî, s’a regulaţii, ca la fie- care 300 anî să se adaugă o di. Monachul Isaac, care s’a ocupată cu paschalia înain­te de luarea Constantinupoluluî, adaugă şi el acesta di, deşi nu arată cuventul unui asemenea adausii. Şi pentru ca să readuc emu nascerea lumineî luneî în acelaşî m om entu, când se petrecea pre timpul sino­duluî din Nicea, trebue să adăogămu la fie-care ci­clu al luneî de 19 anî, câte o oră şi jumătate, seu o |i la 312 şi jumătate anî. De la sinodul I din Nicea şi pSne în presentti se repete periodul de 312 şi ju­mătate anî de patru orî, cu o rămăşiţă de 307, carea este aprdpe ca câtul; de aceia noî ar trebui să adău- gămii la calculul baseî luneî 5 dile, (b) dar noî adâu-

[ (a) Eate evidenţii, că not datorimua cunosce cu precisiunea cea mai mare plinirea luneî dela 21 Martie, de altă parte, când începe luna Pascclor. Şi fiind ca în timpurile primitive ale creştinismului nu era fciinţa. aşa de respândită, de aceia vedemfi, că Patriarchul de Alec- jsandvia, unde se afla o scolă astronomică, era obligaţii, ca în fic-can· 401* ^ anunţă la timpu creştinilor $ioa serbărel Paecelor.

Sfinţii în erure acia, carii credii, că în anii, când ciclul luneî Cs,e> ]l şi 19, trebue să adăogămu 4 ţjilc.

420 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

găinii numaî 4, pentru ca nu cum-va prin acesta să facenxu ase calcula nascerea lumineî luneî atuncî când în realitate nu se petrece, şi ast-feliu să ajun- gemă a serba Pascele maî ’nainte de disposiţiunea Sinodului I ecumenică ; şi acesta pentru consideren­tul, ca epactele (») aă de basa nascerea lumineî lu­neî, care se potă stabili maî nainte, său maî pre ur­mă de actul reală al natureî. Şi în respectul ecle­siastică nu este nicî o er<5re, de ase serba Pascele maî pre urmă, ele nu trebuescă serbate maî nainte de prescripţiunea sinodului.

Riguros vorbindă, noî în anul presentă ar trebui să adâogămă la basa luneî 5 tjile, fiind că rămăşiţa de 307 anî este apr<5pe ca câtul. Dar ună asemenea calcul şi o disposiţiune definitivă în respectul date­lor, când trebuescă serbate Pascele în fie-care anu, conform decisiunea Sinoduluî I ecumenică, şi cum se p<5te împăca cu precisiune diferinţa dintre ciclul luneî şi nascerea luminilor eî, este dreptul unui Si- nodă şi nicî de cum al unui individă.

Să arâtămă aicî, de unde provine, că fie-care anti îşî are seria sa de epacte proprii. Am disu maî sus, că preîntâmpinarea, seă grăbirea luneî este, dupre astronomi, nascerea lumineî luneî maî ’nainte de îm­plinirea ciclului de 19 anî al luneî. Acum concăde- rea luneî, seă egalizarea anuluî lunară cu celă so­lară, se numesce întârdierea nascereî lumineî luneî, care se întâmplă după 1 1 minute. Aceste minute aă făcută pre Occidentali, ca la fie-care 400 anî să lase

(a) Epactele eclesiastice au suntă aşa de ecsacte, ca cele astrono­mice·

câte treî cjile in terca la te ( a ) . cât egalizarea liniei face, ca epacta sa cr Is că, iar egalizarea soreluî adu­ce m icşurarea epacte î. Din acesta relaţiune inversă a s<5reluî cu lun a provine seria proprie a epactelor fie-căruî an ii.

V) Indictlonill. A fară de ciclul 80relul şi al luneî, Romanii întrebuinţau şi altti ciclu, pre care îlu nu-

^ ' ' | _____ CHRONOLOGIA lf lS E R lC l& C A _________ 421

(a). Chronologia lui Iuiie Cesar admitea anul de 365 £ile, şi 6 ore; lucru ce nu este astu-feliu. Anul, ce percurge dela unu ekinoptiu pe­ne la celalaltă, este de 365 glile, 5 ore, 48 minute şi 48 secunde. Decî adausul de 11 minute şi 12 secunde este o erore. In 0re-ce anul as­tronomica se termină, celu chronologică reclamă încă 11 minute şi 12 secunde.

Acestă er<Jre a făcută, ca ekinoptiile dela regularea calendarului de către Iulie Cesar, 45 ’nainte de Christos şi pene la Sinodul I din Xi- cea, 325 după Christos, săse considere înainte de 21 Martie.| ]ja 1582 Occidentul a rădicata acestă neregularitate a chronolo- gieî lui Iulie Cesar, şi eca cum. A strămutată ekinoptiul de primâ- | Tară la 21 Martie, seu mat dreptă, pre 21 Martie Ia ekinoptiu; fiind |că se ţinea, ca să serbeze Fascele dupre disposiţiunea Sinodului I ί din Nicea, adecă în Duminica, carea cade după plinirea luneî, petrecută în urma ekinoptiulul de primă-vară. In anul 1582 ekinoptiul s’a în­tâmplata Ia 11 Martie, adecă apr6pe cu 10$ile (9 ţlile, 18 ore, 38 mi­nute şi 24 secunde) mal nainte; ceia-ce resultase din calculul celor 11 I minute şi 12 secunde în timpă de 1257 am, trecuţi dela data Sinodu- [lui I din Nicea şi pene la 1582. La data ekinoptiulul, în loca de 11 | Martie, s’anumeratu 21, lăsândă 10 $ile, care eraa mai multe, şi cu 1 modul acesta pre 21 Martie l ’a strămutată la ekinopţiu. Lucru, ce s'ar | fi putută face numaî prin strămutarea ekinopţiulul la 11 Martie.I Pentru ca în genere săse pote înlătura neregularitatea, occidentalii I au dispusă pentru viitoră, ca în fie-care secula săse adaugă câte o $i.I De aicî provine, că în secului trecuta Occidentalii au mersa cu 11 | iile mai ’anainte de noî, îar în secuiul presenta merga cu 12. Anul 11800 a fosta peutru noî unu ană intercalată, adecă de 366 $ile, în lire-ce pentru Occidentali, în virtutea calculului de maî sus, a fostu Inumai de 365 $ile. Dar în curendă aa recunoscuta tot Occidentali:.I p şi acestă corigere coniţnea o er0re ; şi de aceia aa regulaţii, ca nu- r ^ al patrulea seculă săse considere cu o $i intercalată; adecăsecu- 1 a' XVI-lea, al XX-lea al XXIV-lea etc. In fine să facemu aici

® eervaţiunile n6stre, din care se va vedea, că şi acestă regulare este |; / ec să . Diferinţa de 11 minute şi 12 secunde în timpii de un seeulu

de ^ °re ^ ^ minute, în timpă de trei eecule dă unfl produsă t tim - ** ore> în 0re-ce disposiţiunea face ase intercala în acestiic ţf i numat o jJL

CHRONOLOGIA BISERICESC A

miau indictionu (» ) . Acestu. ciclu nu are nicî o reia­ţi uue cu mişcările corpurilor cerescî. Dupre opiniu- nea unora, elu s’a institu ită de către Romani cu sco­pul. de a indica periodul de anî, dupre care se strân­geţi contribuţiunile de la locuitorii cetăţilor şi aî ora­şelor, carii părăsiaă locul natalii, spre ase duce în streinatate, şi carii treburii sase reintdrce celu mult după cinci-spre-dece anî, pentru p lata contribuţiu- nilor, care se divisau în trei părţi,—una pentru în­treţinerea templurilor, adoa pentru săraci şi atreia pentru plata soldaţilor. Indictionul era divisatti şi el în treî peri<5de de câte cincî anî. A lţiî pretindă ia­răşi, că indictionul se numia contribuţiunea, ce se plătea soldaţilor Romanî, cariî eraii obligaţi de a servi în armată cincî-spre-<jlece anî. Mal pre urmă, deşi lucrurile sau skimbată, acestă vorbă s’a păs­trată, întrebuinţată fiindu în chronologie. In respec­tul origine! indictionuluî ecsistândti maî multe pă­reri, noî constatămu, că indictionul este de trei te- liurî. Unul se numesce cesarienă, autocratică şi cou- stantinienă, acesta îş i are începutul dela marele Con­stantin, introdusă în Biserică de către Sinodul 1 dela Nicea la 327 (*>), şi care începea de la 24 Septem­vrie («) . A l doilea se numesce a l Constantinupolulu! şi acesta se întrebuinţeză şi pene astăz i pentru da-

(a) Vorba indiction este latină şi vine dela cuvântul indictio—onis =f tri butii, impunerea tributului; Iar acesta dela indico, Sre—aproclama·

\ (b) Ιοτ. εκκλ. Μελεηοο. întrod. pag. 80.(c). Înainte de luarea Constantinupoluluî, Orientalii în chronologic

întrebuinţau anii dela creaţiune, şi anul se începea dela Septemvrie. Maî pre urmă a începutii să se întrebuinţeze anii dupre chronologi» Occidentalilor dela Ianuarie. Atunci pentru aflarea ciclurilor se divi· sau anii de la Adam cu 28 pentru ciclul s6relui, cu 19 pentru ciclul luneî, seu în fine cu 15 pentru ciclul indictionuluî.

CHRONOLOGIA BISERICESCĂ 4 2 3

tarea actelor patriarchalc, El se începe cu di-’ntâiu Septemvrie, şi s a făcuţii astti-feliti, strămutându-ae ciclul s<5reluî dela 24 Septemvrie la cli-’utaiii, pre­cum şi începutul indictionulni. Şi în fine indictionul al treilea, numitu romanicii, care se începea dela în­tâii* Ianuarie,

Dupre cum ciclu l luneî se calcul6ză cu 19, începend dela 1, c ic lu l s<5reluî cu 28 încependii tot dela 1, asemenea şi indictionul se calculeză de la 1 pene la 15, constituindu-se ast-feliti periodul indictionicti.

Acum, fiind că la nascerea Mântuitorului anul se afla în al patrulea anii alti indictionuluî, de aceia pentru ca să aflămti indictionul unul anu datti dela nascerea Mântuitorului, adăogămti 3 la numerul anilor şi suma acesta o divisămti cu 15 ; catul ni va arăta câte peridde iodictionice ati trecutti dela nas­cerea luî Cliristos, ia r remâşiţa indictionul anului căutatti. Aşa adăogândii la anul 1882 numerul de 3, căpătămti numerul de 1885 şi pre acesta divisându-lu cu 15, avemii cicluri indictionale dela Christos 125 şi remăsita 1 0 , carea arată indictionul anului cu-Ύ > T 1[Tentti 1882.

Orî-ce omii, care numaî a veniţii în contactu cu , unti documentti, relativti la istoria Românilor, dă l preste unti indictionu şi unti anu de la creaţiune.

Dupre cele ecspuse m aî sus, credemu, că de acum putemti dispune de procedura, dupre caTe se potti controla între dînsele aceste doe date ale chronolo-

j &eî documentelor n6stre istorice. Dar noî acum | s& întroducem ti între aceste noţiuni şi unu

ementti istoricii, întrebându-ne : De când la Ro- s a în cep u tii d a ta rea actelor istorice cu anul

4 2 4 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

creaţiuneî, uniţii cu indictionul anului ? Mulţi la noî sa ii deprinşii în materiî istorice, a resolva cestiunile întrunii modii f<5rte ecspeditivii. Se observă că unii fenomenti 0re-care istoricii ecsistă la Buşi seu la Slavî în genere, atuncî soluţiunea cestiuneî este prestabilită si kiar tipică. „Românii aii luaţii cutare lucru de la Ruşi, δόΐί de la slavi “. Astii-feliii în ma­terii de limbă, în cestiunea alfabetului şi altele; şi dupre acestă normă s’ar resolva şi cestiunea, că u- sul anilor creaţiuneî cu indictionul din documentele nostre istorice s’a introdusii de la Ruşi, seii dupre o altă ecspresiune. maî usitată şi maî puţin controla­bilă, de la Slavî. Românii, e prea adevăraţii, aii avuţii multe şi kiar f<5rte multe relaţiuni istorice cu Slavii. Comunitatea confesiuneî, posiţiunea lor geografica şi lipsa de pericol din partea slavilor pentru conser­varea naţionalităţei şi maî ales a vieţei lor istorice, ati foştii atâtea cause în istorie, care i-ati feriţii de Greci şi de Latini şi i-ati împinsu la relaţiunile lor istorice cu Slavii. Dar în ce privesce elementele iso­late ale vieţeî lor istorice, Romanii nu tot-de-una le-aii împrumutaţii de la Ruşî, seii Slavî.

Adese-ori noi în colanele acestei foi am probaţii, că Românii cu cultura rasei, din care facii parte, n’ati avutti necesitate a primi de la Slavi unti gradti <5re-care de civilisaţiune. Alfabetul cirilicii, cum am proba tu kiar în numerile de pre urmă ale jurnalului, se datoresce unei pers<5ne, ce a avutti în vedere nu numai pre Slavî, dar şi pre Români. Acum vom ve­dea, că şi usul indictionului la Românî este mult maî vekiti, de cât la Slavi, şi că Românii trebue să-l fi întrebuinţatti k iar de pre timpul marelui Constantin;

CHRONOLOGIA TISERICfeCA

aclecă de la introducerea indictionuluî în usul Bi- gericeî creştine, şi în Imperiul de Bizantiu. j Ruşii aii începută să întrebuinţeze indictionul cu începerea anului de la Septemvrie în 1492, pre tim­pul cnezuluî Ivan Vasilievicî. Românii, judecaudu numai dupre documentele publicate, întrebuinţază indictionul de la 1342 (&). Pre 16ngă aceste, docu­mentul, ce ni s’a conservată de la loan Asan şi care face parte din secuiul al ΧΠ-lea, este datată tot în asemenea modă (t>). Şi în fine nu trebue să con- siderănau, ca unu ce ilusoriă, când dicemu, că usul indictionuluî la Români trebue să fie de pre timpul marelui Constantin. Este sciutti istoricesce, câtă îngrijire a avută marele Constantin pentru pro­vinciile de la Dunărea. La Sirmiu el a stabilită în anul 330 (c) o prefectură cu unu Archiepiscopă, şi aceste pers<5ne, rămânendu nestrămutate pene la 377 (a) erau în relaţiunî continue cu Constantinupo- lul, centrul Imperiului, şi raporturile lor trebueu da­tate cu indictionul, întrată în usul Bisericeî de la 327, iar în usul Imperiului, dupre cum ni spune Ba- roniu («), la 312. Pre longă aceste, indictionul cum am vedută, are o mare relaţiune cu vieţa militară a Romanilor, Iar Românii de la Dunarea, fiindu cei maî mulţi colonişti militari, era i6rte naturală şi kiar apr6pe de deprinderile militarului, de aşi calcula anii cu ciclul, resultatu din serviciul seu militară.

1^) Bâaxo-Boarapciii rpaMUauiu pag. 5. Venelin, Petersburg.

(b) Creştinismul în Daci. pag. 155. Enăcenu. Bucurcsci 1818. (®) Creştinismul în Daci. pag. 23. Enâcenu. Bucur esc! 1878. d)Ibid.pag.40.(«) Baronius Adon. 312, n. 10.

CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

De aceia, înkîemdti, stabilimu, c i c lu l indictionalu s’a introdusa la Români fâ r te d e tim pu riu ; e l es te într atu în m u l imperiului R omâno-BulgarU p r in elementul românii f i a ici întrodusU p r in s e r v ic iu l m ilitarii a l co­loniştilor de la D unărea .

VI. Epactele. Epactele anului suntu, dupre cum am vecjutii, basa luneî, şi ele diferă de epactele lu- nelor, care servescu la aflarea (Jilelor septemâneî, în care di se întâmplă lumină nouă, seu cade vre o ser- bătore. Epactele limelor se adună dupre sistema ur- m&tdre.

Când s’au instituitti epactele lnnelor, (Ji-’ntâiti a lui Martie a cădutii Joi, adică în dioa a cincea a septSmâneî, de aceia epactele acesteî luni au fostă5, Aprilie a început de Duminică şi epacta luî a fost 1 , (*) Maî Marţi şi i s’a prescrisu epacta 3, şi dupre acelaşi modu găsimu, că Iunie are 6 epacte, fiindu câ <Ji-’ntâiti a căcjutu Vinerî, Iulie 1, Augutu 4, Sep­temvrie 7, Octomvrie 2, Noemvrie 5, Decemvrie 7, Ianuarie 3, şi Fevruarie 6. Cu ajutorul acestor e- pacte noî putemii să aflămii di-’ntaiii a fie-căria luni, precum şi sărbătorile din fie-care lună şi ne- mutabile.

Pentru ca să aflămii di-’ntăiti a fie-căria lunî, a- dăugămii la ciclul sdreluî anului căutatii epacta lu­neî din cestiune, precum şi o pătrime din acelaşi ci­clu, negligindii diferinţa, resultată din divisiune, apoi pre acestă sumă o divisămii cu minierul filelor sep-

(a) Acestă calcul ni se face cunoscută, când la epacta adăugăm u filele lunel luî Martie, care s'aă terminată la (lata indicată, Sâmbătă adecă în jlioa a şaptea, şi pre acostă suină o divisamu cu 7 numerul filelor septamânei.

CHRONOLOGIA BISERICESCĂ 4 2 7

tâmâneî, adecă cu 7 . Decă divisiunea nu lasă rema- gîţâ, atuncî cji-’ntâiu a luneî din cestiune va fi Sâm­bătă, adecă. în t ioa a şaptea, decă remâue 1 , asta î n s e m n dză, că. di-’ntâiu. va fi Duminică; deeâ 2 , Lunî, decă 3, Marţi; şi aşa maî departe. Fie-ni, pentru ecsemplu, φΐ-’ntâiti a luneî Decemvrie din anul cu­r e n ţ i i 1882. Conform reguleî, stabilite maî sus, a- daugămu la c ic lu l solarii al anului. 26, epacta luneî Decemvrie, care este 7 şi a patra parte din ace­laşi ciclu, care iacii 6, negligindu rămăşiţa de 2 ; apoî suma de 39 o divisămti cu numărul filelor septămâneî, 7. de unde avemti rămăşiţa de 4, ca­rea probeză, c ă di-’utâiu. a luneî luî Decemvrie vii­torii va fi M ercurî (*).

(a) Aceste epacte, care se mal numescu veki, servescii la ailarea I de ţji-’ntăm a luneî şi a orî-căreî serbătorî imutabile, ce depinde de K dilele luneî. Din calculul cu epactele înşirate mal sus, s’aii stabilita [ în cărţile nostre bisericescî acele tabele, de unde se vedu serbâtorile I anului, filele de postă, dioa sânţilor etc. Epactele se stabilescft în

şepte moduri, adecă dupre cele şepte $ile ale septămâneî, îu tare se

Eote pime £i-’ntâiă a luî Martie. Decă stabilimfi di-’ntâiii a luî Martie (uminică, epacta acestei lunî va fi 1, a luî Aprilie, adăugând îi filele

Γ lui Martie 31 şi epacta luî, va fi 4, adecă di-’ntâiu va cădea Mercurî; l Maî va avea epacta 6 şi di-’ntâiîi Vineri; Iunie 2 fli-’ntâiu Lunî; lu- I lie4, jli-'ntâiăMercurî; August 7, di-’ntâiu Sâmbătă; Septemvrie 3,I di-’ntâitt Marţi; Octomvrie 5, di-’ntâiu Joî; Noemvrie 1, fli-’ntâiu ί Duminică; Decemvrie 3, jli-’ntâiîiMarţi; Ianuarie 6 ,ţli-’ntâiuVineri;

şi Fevruarie 2, £i-’ntâiii Lunî. După ce am stabilită epactele lunelor f dupre acostă suposiţiune, noi întrebiiinţămu şi pre aceste epacte, fore | ca să ne putemă depărta de regula epactelor stabilite maî sus. Acum,I *°indu ca să aflămu filele întâiu ale lunelor dupre aceste epacte, noî, I fiind ci am întâmpinată cu 4 ţjtile în ficsarea epacteî lui Martie, pu- | nSndă ţji-’n-tâiu Duminică în locu de Joî, la ciclul s6relui din anul cal- t cuiului, adăugăm u nu numaî epactele luneî căutate şi a patra parte al ace*uiaşî ciclu, dar şi cele 4, filele întârziate, şi atunci iarăşi divisămii

*uma, ast-feliu compusă, cu 7, conform reguleî. Asemene putem să pre- nefUQ®niî Î unaMartie cu epacta 2 şi i-’ntâm Luuî, atunci φ -’ntâile lu- t cu t ■ eu 9* calculul, indicată mal sus adăugămu 3, căci

t tema o j a,n ^tfir^iată de La epactele veki. Şi mal departe, adiu- Ϊ ePact ’ i Pre*upunemă, că Martie întârzie namai cu 2 $ile de laΙ Veke; şi ] decă facemu pre Martie să’şt albă φ -'ntAiU Mer-

4 2 8 CHRONOLOGIA BISERICI? SC A

D£că voimu ca să aflămti. în ce di cade o serba- t(Sre a uneî luni, atuncî la ciclul soreluî d iu tr ’unti anu adăugămu epacta luneî, în care cade serbăt<5- rea, a patra parte a ciclului solarii, negligindu ră­măşiţa, şi numărul (Jilelor pene la data sărbătoreî. Suma, resultată din aceste numere, o divisămu cu 7, şi d£că nu avemii rămăşiţă, acesta însemneza, că sărbăt<5rea căutată cade Sâmbăta; decă avemii re- măşiţa 1 , Duminică; rămăşiţa 2 , indică lunî etc. Să căutănm, pentru ecsemplu, clioa, în care are să cadă Sân-Petru în anul curenţii 1882. Maî întâiu adău- gămii la ciclul solarii al anuluî, 26, epacta luî Iunie, 6, apoî a patra parte din acestii ciclu, care face 6, şi (Jilele pene la Sân-Petru 28, şi cu modul acesta avem suma de 66. Pre acestă sumă o divisămii cu 7, de unde avemii rămăşiţa de 3, ceia ce dovedesce, că dioa Sânţilor Apostoli în anul 1882 s’a serbatu Marţî.

Trebue să observămu, că pentru aflarea (Jilelor întâiu ale luneî luî Ianuarie şi Fevruarie, precum şi a sărbătorilor din aceste lunî, calculul se face cu ci­clul solarii al anuluî espiratii; şi acesta pentru cu-

eurî. Şi înfine nu adăugămu nici o $i, decă presupunemu pre Martie cu φ -'ntâifi Jo i; adecă cu o asemenea suposiţiune revenimu la epac­tele vekL

Cu epactele se potu face suposiţiunl şi in versele, decă vomă admite, că epacta luî Martie este 6 şi ţjli-’ntâiu cade VinerL Intr'unu aseme­nea casu din suma ciclului s0relul, adăugată cu pătrimea lui şi cu e- pacta lui Martie 6, se scade 1 j şi acesta pentru cuvântul, că noi în acestă suposiţiune anticipămfi cu 1 φ , fată cu epactele vekl. Scădenift 2, dâcă presupunemO, că jli-’ntâiu a lui Martie este Sâmbătă; 3, dâcă este Duminică, şi aşa mal departe. In genere vorbindu, calculul depinde dela euposifiunile nostre; dar suntti de preferită în usul nos­tru de t6te f i l e l e epactele vekl, stabilite în tecstu, ca cele mal usitate şi mal simple be calculata.

CHRONOLQGIA BISERICÎSCA 429

vântul, c ă epacte le lunelor ati începutul lor de la Martie· D<5c& an i voi, ca să aflămii di-’ntâiu a luneî Fevruarie din anu l 1883, s6 u intrarea în Biserică, ce cade la 2 Fevruarie, atuncî calculele indicate maî sus, se vorti face cu 26, ciclul solarii al anului cu­renţii.

Ârchim. Genadle Enăc&iu.

TREI DISCURSURIale

Sântu lu î l o a n C h r i s o s t o mcon tra a d v er sa r ilo r v ie ţe î m on a stice

Compuse în anul 375 seu 376 în vremea imperatorîlor Valens, Gra-

ţianu şi Valentinianu I.

TRADUCŢ1UNE DE PROTOSINGHELUL GHERASIM S A FI RIN

P R I M U L D I S C U R S l î(Urmare)

5. „Ast-felâ. fd sd rta tem plu lu i. C âtfl d e s p re n u m ă ru l per­sanelor carî, în oraşu , p e r iră se c e ra ţi d e f<5mete, imposi- bilu de a’l socoti, cuvân tu l om enescti n u ’ş l d ă vo ie să na- rede grozăviele acestu i flagelu. I n td te case le u n d e răm âneao u m bră de n u trim en ts , resbe lu l v e n ia c u p u stiirile 8(Sie; am icii se încăierau cu am icii lo r p e n tru a ’ş l sm u lg e unii de la alţii aceste m iserabile a p ă ră r i a le v ie ţe î. B a an c ă întru acesta nu se d a nici u n u c red em ân tu a s ig u ră r ilo r m uribun­zilor. Omeni furioşi cău tau (p rin ha ine) p re aceş ti nefericiţi, cari expirau, gând indu ca n u cum -va s ă se p re fa c ă că morii spre a ascunde în sinul lo r ce-va de m â n ca re . A lţii top iţi de fttme, eşiţi din m inte, rătăciaU asem en ea câ n ilo r tu rb a ţi, se loviau de uşi ca dm enil beţi, şi în tr ’o o ră m e rg e a u pâne a năvăli, de două βέϋ de tre i ori, în aceeaşi casă , p â n ă în tr’a- tâ ta ’şl perduse m inţile p rin d esperare . S trâ m to ra ţî de nece­sitate, m âncaţi totti ce li se p re se n ta ; a d u n a ţi lu c ru r i p re can nu le-ar fi voitfi cele m ai m u rd are an im ale, şi le m âncau fără· desgustu. A junsese în p riv in ţa aces ta în cele d in u rm ă să m ânce curelele de cari a tâ rn au săbiele, îu c ă lţăm in te le şi pe^e

i

HUS! DISCURSURI ALE SAn tl u l oAN CHRISOSTOM 431

pavezelor. Erait nenorociţi cari se hrăniatt cu (Sre-cari renui- şiţe din nutreţul vitelor. Mulţi adunaţi excrementele, ψ nu dau dinţr’ânsele nicî o cantitate, ori câtu de mica ar fi fostr.,

maî puţinii de câtii cu patru bucăţi de argintii. Dar la ce să me servescu de lucruri neînsufleţite pentru a zugravi ororile ftfmetel în Ierusalem i &6 citedii unii faptii pre care îl vom căuta în zadar în analele Grecilor, şi in ale barbarilor, faptii

ce nu se p<5te istorisi fini a treiuuna, ce nu se p6te audi fă- a fi ispitiţii de a nu 1 crede. Ett ânsu’mi, spre a nu avea

aerul, în ochiî posterităţii, că o întreţinu cu monstruositaţi ■gratuite, l’aşî fi lăsaţii f<5rte voioşii supt tăcere, d6câ nenu­măraţi marturî nu mi-ar fi garantata autenticitatea lui, şi de al trăminte, ce folosii aşî procura patriei mele tăcându relele îngrozitdre ce ea a suferiţii ?| „0 femeiă anume Maria, fiica lui Eliazar, care locuia, din- |colo de Iordan, în satul Bether6 , nume care însemn6dă casă re hvsopuluî, dintr’o familia însemnată prin rangul s6u ψ prin averea sa, fugise cu o mulţime de altă Iudeî în Ierusalem, mai înainte de încunj urarea acestei cetăţi. Totfl ceea-ce trans portase din averile sale din Perea în cetate i se răpise de teatre şefii! resvrătitorilor. Ceea-ce putuse să sustragă de la Rapacitatea lor, şi ceea-ce putea să albă din ale hranei, solda­ţii i le luau în perchisiţiumle lor de tote filele. Aceste supe- rărî nesuferite umpleau de indignaţiune sufletul acestei ne­fericite mame; ea rSspundea acestor cnuji răpitori încărcân- du’l de injurii şi de blesteme. D6 ră, de şi ea întărâta mânia lor, nicî unul dintre denşii nu fu îndestul de iritatii seu în­destul de înduioşatu în câtă s’o lovescă de morte, li trebuia pi'Q· să caute în t<5te dilele ce-va de mâncare. Fiindii-ea in sfârşita ajunsese lucrul forte anevoiosu a şi-o procura, i’omea care consuma interiorul şi corpul acestei biete femei, furia care, mal sfâşiet<5re de câtu femeia, isbucnia din anima sea fl ln8piră o hotărîi*e al căreia autorii nu putea sa tia de câta

jQumaî necesitatea unită cu ura. Pre însăşi natura o ataca n : apucândîi pre copilul s6u ancă la ţi ţa, ea strigă : pfrmanu copilu, cu acestil resbchi, cu acostă Mmete, cu 1 mp»u*ecliiări mUuntru, ce aorte ţi-aşi pastra prolim-

432 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM

gindu-ţJ filele ? De o parte, servitudinea la Romani, d6că ucă pămu de m<5rte; de alta, fometea mal înainte venită de câtii servitudinea, apoi aceşti resvrătitorî maî crudî âncă ai de câtu amândouă aceste flagele împreunate. Ah! maî bine dea Dumnedeii, ca servindu’mî de nutrimentu, să mă resbunî de persecutorii mei, să înspăimânţi lumea şi să faci verfîl mg. surei calamităţilor Iudeilor. — Abia isprăvesce ea aceste cu­vinte, şi ’şl sugrumă pre fiul seu; după aceea gătindu’l, îl mânca pe jumătate, şi ascunde cu îngrijire jumătatea ce ’î mal rg- mâne. Trupa soldaţilor, înfometaţi nu înter^iadă de a se pre· senta. InsciinţaţI prin mirosul acestui ospăţti blăstematil, el ameninţă pre acăstă femeiă, că o vor junghia, dăcă nu le dă la momenta ceea-ce a preparaţii. „Ah! v’am păstratfl ofru­moşii parteu, le dicea ea, şi le descopere în acelaşi timpii ră­măşiţele mutilate ale copilului sătî. La vederea acăsta o gr<5ză profundă coprinde pe aceşti miserabill; afară din mintă, în­tru câtii-va, el remânu într’o nemişcare completă. „Da, reîn­cepe atunci mama, ăcă propriul meti fiu; ăcă rodul pântece- lul meu. Mâncaţi dintr’ânsul, eti. ensu’ml am mâncata din destul. Nu cum-va veţi fi mal slabi de câtii o femeiă, mal simţitori de câtu o mamă? Ce ! νδ e ruşine ca să primiţi vic­tima ce vă oferii; el bine, eu am mâncaţii dintr’ânsa deja pe jumătate, şi voiţi mânca âncă şi restul. “ Năvălitorii se retra­seră înghiăţaţl de spaimă; acum era prima dată, cândti el slăbiseră, şi acesta fu singura hrană pe care nu o disputară unei mame. Noutatea despre o asemenea monstruositate : umplu numai de câtu oraşul întregii, şi fie-care fu atâtii de isbitu şi coprinsu de atâta grdză pentru acesta, ca şi cum ân- j suşl ar fi săvârşitu-o. Nefericiţii cari se chinuiau de fdmc nu ( cereau de câta mortea, şi pismuiaii sdrta acelora cari perise, 1 fără a fi auditu vorbindu-se şi fără a fi fosta martoru unei j asemenea crime. Romanii aflară pe dată despre acesta. Unii j refusară de a o crede, alţii erati. pătrunşi de cea mal mare i milă; ddră cel mai mulţi nu ve<Jură într’acesta de câta unii motiva de a purta naţiunel judaice o ură âncă şi maî ardente. “ j Joseph, de Bello Judaico, VI, 7 , 8.

6. Aceste rele şi altele âncă şi mal grdsnice. Iudeii avură

^ le sufere, nu numaî pentru câ rSatigruse pre Cliristos pro oruce, ci şi p&ntrd că mal în. urmii împedicase pre Apostoli de a predica doctrina mântuire! n<5stre. — Acesta este crima de care Sântul Paul iî acusa, cândii le anunţa nenorocirile gata de a cădea preste denşil; căcî, cjicea el, „mânia are sa gos& că in fine asupra 'capetelor lor.“ 1 Teşeai., I I , 1 0 . -

Şi ce ne privesce pre noî acesta imputare, veţi întreba voî? Nu cum-va depărtămu noî pre dmeni de la credinţa? jju* cum-va punemtf noi pedica predicâriî Evangeliei ? — Yc·“voiu Întreba la rândul meii ce folosii vom trage din credinţa ndstra,‘"clacă vi ţa n<5stră nu este curată. T)er cum veţi eu- R08ce voî acestu punctfl. de doctrină, voî carî nu sciţi nimicii din ceeârce v6 Întereeă^a ? V6 voiu enumera d£r oraculele eşiteduTânsăşî gura luî Christos. Luaţî bine s6 ma. ve rogii, d£câ viaţa,*ce o ducem nu este nicî-o-dată pusa in causa, şi dică pedepsele, de carî se face într’ensele menţiune, nu pri- Îvescu tie'câtă pre credinţa şi pre dogmele, carî se raporta la ea. In discursul pre care Mântuitoriul îl pronunţă pre munte

B l mijlocul uneî mari mulţimi de poporu, găsim, între altele, «ceste cuvinte : „Nu totu cel ce cjice, D0mne, Domne, va lintra întru împărăţia cerurilor; ci acela care face voia Ta­ctilul meii. — Mulţi, adaugă elu, îmi voru dice în acea d i: aii nu ani profetisatCl in humele teu; au. namu isgonitu de- moniî si âm făcutu numer0se minuni în numele teii? Şi atunci le voiu declara : depărtaţi-vă de la mine lucrători aî nedrep-

tUţei; nu, nu ve sciu pre voî. “ (Math. VII, 21—25). Pre cehi tore aude învăţămintele săle şi nu le pune în practică, el îl impară cu unu nebunii care zidesce pre nisipti o casa, care

va cădea lâ cea mai mică îsbire a fluvielor, a ploieW M intuirilor. Altă-dată învăţândii poporul, „dupâ cum, I®® eî, când pescării' după ce au scosu mrejele din mare,

intr’ânsa pre pesciî cei răi, de asemenea în acea di, vor arunca în inferaţi pre cei nepietoşi". (Mat.. XIII,

)· El adaugă, alte-ori relativă de (Smenii fără rusiue şi tara jmjţ. . , . ,■ «yor merge acolo unde vermele nu more, unde toculf e j p N uici-odini0rău. (Marc. IX, 42). rUnâ impiratu.

el incă, celebra o nuntă fiului s*u. \ unu

^ T r r i d i s c u r s u r i a l e s A n t u l u ! i o a n CIIRISQSTOM 4 : 1: ;

434 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM

dspete îmbrăcaţii cu haina în desordine, î î (Jice : amicul meii, cum aî intratu aicea fiiră haine de nunta ? Iară acestii omu a tacutti. — Legaţii mânele şi picidrele, dise atunci împăra­tul senatorilor seî, şi anmcaţi’l întru întunerecul cehi mai din-afară“ (Mat. ΧΧΠ, 2). Ast-fel este s<5rta ce el o păstr<$da desfrânaţilor şi celor neruşinaţi. Totii asemenea tratamentfi îşi atraseră, prin erudimea şi nebunia lor, feci<5rele carî nu fură introduse în camera mirelui. Pentru acelaşi cuventu alţi vor fi prăpăstuiţi în focul celu vecînicu, cai*e s’a prepa­raţii diavolului şi ângerilor luî. O sentinţa de condamnare asc^ptă pre aceia carî vorbescti fără socot&ă şi fără mesură. „Prin cuvintele v<5stre veţă fi îndreptaţi, şi prin cuvintele vostre veţi fi condamnaţia. (M at XII, 37). Ve pare voue a- ciuna, că noî hrăn&nu în privinţa vieţeî ndstre o nelinisce za­darnică şi că eram greşiţi când dam importanţă părţii filoso- fieî ceresd, care regul^dă purtarea nostră ? De siguru, nu o credti; ν ’ar trebui altmintrelea să susţineţi câ Christos, a pronunţaţii fară nici unti scopu cuvintele, ce am citatu, şi al­tele mal multe, pre carî le-am lăsatu sub tăcere. Dacă nu m’aşl teme, că prea mulţii prelungescti acestu discursu, v’aşi face să vedeţi, invocândii autoritatea profeţilor, a feri­citului Paul şi a celor-l-alţî Apostoli, câtu de multă impor­tanţă dă Domnul acestui pirnctU. Daca suntii destule mărtu- riele cari precedu; una singură chiar la vigdre ar trebui să fia de ajunsu; căci, când Dumnedeii promulgă voinţa sa, cuvântul seii, de ar fi chiar numai unu singurii cuvântu, el trebue împliniţii cu atâtii respectii, ca şi cum ne-ar fi repetiţii de mal multe orî acelaşi lucru.

7. Dar c e ! mi se va respunde, au noi nu putem, fără a ne părăsi casele, să împlinim aceste datorii, a căror călcare trage după sine pedepse atâtu de teribili ?— Totu ca şi voi şi ân­că maî multa de câtii voi, aşi voi ca să fiă ast-felu. F<5rte ade­sea ori amu dorita ca Monastirele să nu ne fiă necesarii, şi ca legile şi dreptatea să fiă p ă lite în cetăţile n<5stre ast-felfl, în câtu să fim cu toţii dispensaţi de a ne căuta unti asilu în singurătate. D£ră fiind-că tdte suntii în nerânduială printre <5menî, fiind-că cetăţile cu legile şi tribunalele lor supra-

abundai de imchitate şi de nedreptate, şi fiind că. pustia este fecundă . în fructe de înţelepciune ; ar fi o nedreptate strigă­t e de a incrimina purtarea acelora dintre concetăţenii noş­tri can, adresându-se persanelor dorit6re de a se scăpa de gfarorile şi agitaţiunile acestei turburărî, le inteţescti ca sa in­tre în limanu. unde vor fi în siguranţă. Puneţi mal bine în

Uausă pre acei <5menî carî au făcutu din cetăţi o sălăşluire► atâtii de contraria şi atâtu. de funestă pentru filosofia chreş- tonă, în câtu este cine-va obligaţii să caute singurătatea spre

> a’aî asigura mântuirea. Spnneţi-mî, ve rogu, d6că la miedul ' noptiî, unti idividu ar veni, cu torta în mână, ca să dea fla- Kjrilor imn vasttl edificiu, profitând de semnul numeroşilor [ bS locuitori; pre cine aţi acusa voi de scelerateţă, pre omul icare ar turbura grabnicii somnul locuitorilor casei incendiate

ύ care i-ar face să £să dintrensa; sdu pre autorul incendiu- i: Im care a expusu la atâtea pericule şi pre locuitorii acestei licase şi pre ânsuşî mântuitorul lor ?

K Tnfr’n n ft rvposil s d r n h i+ n dp. t i r a m i l p l i in n it i l

TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM 435

4 3 6 t r k T DECURSURI a l e s An t u l u i io a n c h r i s o s t o m

8<i sufere brutalităţile lor. De îndată ce î l apuca în puterea lor, demonii îl înjuri^za şi îl necinstesce in modul cel nun crunţii, se dedeu pentru el la tdte inspiraţiunile r6utăţil lor şi ale violenţei pline de u ră cu care e î dorescu deşondrea şi ruina ndstră. 11 despoiă de t<5te virtuţile cu carî era acoperiţii îi aruncă pre umeri sdrenţele urîte, murdare şi.rupte ale vi- ţielor; şi cându î l aducu într’o stare m al dederuşine, de câtii ânsăşî goliciunea, când îl au mânjită cu propriele lor murdă­rii, se înverşunai! fără precurmare a î l copleşi de ocări. A se sătura de o plăcere atâtii de necurată şi atâtu de mon- strudsă, el suntu incapabili; asemenea acelor desfrânaţi, a că­ror beţiă nu face de câtu să îndo^scă crim inalele lor dorinţe, el isbucnescu mal aleşii în insulte selbatice, cându aii abu- satil de densul cu totul în voia lor : î l sfăşiă cu săgeţile şi muşcăturele lor, îl comunică propriul lor venin, şi nu se oprescii de câtu după ce i l vedu βέΰ transformaţii cu totul după imaginea lor, s&i despărţitu. de corpul pre care il în- sufleţia. Care tiranie, care captivitate, care ruină, care servi- tudină, care resbel, care naufragiu, care fdmete va presenta asemenea erori ? Cine va fi atâtii de cradu şi atâtu de barbani atâtu de stupidti şi atâtu de neomenosfi, atâtu de împetritii şi atâtu de nesimţitor ca să refuse de a da ajutor din tdte puterile, Spre a scăpa de aceste necurate şi detestabili turbări, pre unu sufletU expusu la atâta u ră şi ocară, şi să considere starea sa cu indiferenţă ? Şi d^că, spre a lucra ast-felii, trebue să aibă

t cine-va o animă de pâtră, ce va trebui să cugetămU, vS în- .r trebtt, despre aceia carî, înlocuindii acestă nepăsare cu pro- $ cedări pre faţă condamnabili, j i u numai că den£gă simpatie*

le şi laudele lor, ci ancă răd ică din tdte părţile persecuţiiinl şi lupte asupra omenilor carî, arancându-se cu îndrăsndlă in vârtejul primejdielor, nu esitddă de a îm plânta mânele lor in ensăşl gura monstrului, de a resp ira resuflarea lu i otrăr < vită, de a înfrunta loviturele lu i pentru a i i smulge sufletele, p re cari era deja gata să le prăpăddscă ?

8. Atuncî, va adauge cine-va, toţi cel ce locueşcu în ce-, tăţi sânţii hotărâţi perimării ; e l suntu ju cărie le tem pestei; Şi trebue, spre a scăpa de acostă sdrte, să părăsim il oraşele

T R E I DISCURSURI A L E SA ntu lw IOAN CHR1SOSTOM 4 3 7

nostre, sa ne transportam la singurătate, sa ne lepădăm ii

de ori-ce societate, sa ne stabilimfi locuinţa pre creştetul num­iţilor. Ş i vei îndrasni tu sa ne dictedî asemenea legi, să ne im­pui condiţiunl de asemenea natură? — Nn credeţi; pre­cum νδ dicăm, adin£ori, este tocmai contrariul ceea-ce do- resctt. Da, aşii voi ca să audimii despre o pace atâtii de adân­că, ca sfi: fim atâtii de bine scăpaţi de relele acestei tiranii, in câtii, departe de a fi obligaţi să eşinnl din oraşele nostre, pentru ca să ne sălăşluim u în munţi, locuitorii pustiei să p<5tă, asemenea unorfi ex ilia ţi după o lungă absenţă, să rein­tre în patria lor. Din nefericire, me ternii ca nu silindu-mg de a ’i aduce în acâstă patriă să ’i dait mai aleşii în mânele geniului reu lu î ; mă tenul ca nu aplicându-m6 de a îi întdree de la singurătate şi din exiliu, să le răpescit înţelepciunea φ fericirea lor. D6 ră voi în zadar ve încercaţi, represen- tându-mi marele numeru al locuitorilor din oraşe, spre a face să redsa caracteriul înfricoşabil şi nesuferiţii al acesteî sen­tinţe care va condamna mai totu pămentul: eii întemeiată pre ensăşî învăţătura luî Christos, voiă respunde dificultăţii ce rădicaţi. Nicî-o-dată, într’adeverii, nu ve va veni in minte ca să îndrăsniţl a protesta contra învăţămintelor aceluia, care are într’o di să ne judece. Deră 6că propriele sale cuvinte :

„Strimtă este pdrta, îngustă e calea cc duce la viaţă; si puţini suntu carî o aflău. (Mat. ΥΠ, 14). D£că numai unu micii numeru de pers<5ne reuşescil ca să afle acestă cale, vor fi într’unu nufiiSru şi mai restrânsă acei cari o vor urma până la capStil. Căci nu este siguranţă pentru nimenea din cei cari începu a umbla pre dânsa, cum că nu o vor părăsi nial înainte de sfârşiţii : suntii m ulţi 6 meni carî, unii la ple­care, alţii la mijlocul căiei lor, alţii in însuşi limanulii, aii fiicutii unu naufragia care nu se mai pote îndrepta. într unii

I loca Mântuitorul adauge că simtă mulţi chiănmţî, dară, O *jpuţmi aleşi. (Mat. XX, 16). Dâcă cea mai mare parte dintre ί*®βηΐ, dupe doctrina lui Christos, potu să ρέηι, şi numai I ţ ea Pucinl să se mântuiască, ce motivă aveţi voi de a vi râ- ^contra n<5stră? Acesta ar fi ca şi cum pe când noue ne

ă vorbi despre Noe şi despre deluviă, voi aţi striga

438 TREÎ DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN C H R ISO ST om

cu mirare pentru ce numai doî săti trei <5menl fură cruţaţi de acestii cataclismti care distruse pre toţi locuitorii pământului. Ecă ce faceţi voi acum încercându-vă de a ne închide gura şi de a ne inspira gr<5za pentru o sentinţă aşa de generala. Dai* nu veţi reuşi, şi pentru ca să menagiăm mulţimea, noi nu vom sacrifica drepturile adevărului.

Ast-fel relele care domnescu astă-dl nu suntu inferidre re­lelor carî acoperiţi lumea în timpul lui Noe. Ele suntii chiar cu atâta mal condamnabile cu câtii ameninţarea iadului atâr­nată asupra capetelor n<5stre nu ne este în deajunstl pentru ca să ne înt<5rcă de la viţiu . Unde este acela care să nu nu- măscă pre fratele seu nebunii? Şi cu t<5te acestea pentru o asemenea injurie merităm iadul. Unde este acela care să nu priv&că femei cu ochii neînfrânăril ? Şi cu tote acestea este intru acesta o adevărată prăcurvia, adică o crimă care de asemenea ne precipită în iadu. Unde este acela carc n’a fostu gelosu de amicul seu ? Şi cu t<5te acestea pisma ne pune mai pre josu de cât păgânii şi de cât vameşii ; deci, cum că suntem daţi iadului de îndată ce suntem mal răi de cât acel omeni, acăsta este unu lucru dintre cele mai manifestate. Unde este acela care a alungată din inima sa orî-ce mânie, şi care a ertatfi. cu sinceritate pre aceia carî l’a supăraţii ? Şi cu t<5te acestea nimenea dintre cel ce au auditu cuvântul lui Christos, nu va tăgădui că a refusa altora acăstă ertare, vrea să <Jică a se osândi la muncele cele vecînice. Unde este acela care nu a jerfitii lui Mammona? Şi cu t<5te acestea este sigură că a jertfi lui Mammona, vrea să dică a se lepăda de serviciul lui Christos, vrea să (Jică a se lepăda de propria sa mântuire. Unde este acela care n’a grăiţii de ren în secreţii ? Şi cu t<5te acestea, acăstă crimă era chiar în legea veche pedepsită cu morte. Pre ce ne sprijinim noî în mijlocul acestor rele ? Pre aceia că toţî noi ne precipităm întru cât-va de obşte în prăpastia răului; semntl caracteristicii al flagelului care ec- sercită printre noi nerânduelele sale; căci aceste lucruri în care aflăm o uşurare de relele ndstre, ar trebui să fie pentru noî subiectul unei profunde dureri. Nu este mulţimea to va-

TREÎ DISCURSU RI ALE SAWTCLUÎ IOAN CHRISOSTOM 4 3 0

rilşilor noştri de inichitate care ne va uşura consciinţa şi va i micşora peddpsa ndstră.ί D^că enumeraţiunea precedentă ar arunca pre cine-va în descurajare, acesta descuragiare va mări încă şi mal multti Jupă enumeraţiunea relelor şi maî grave ce am putea adauge.Jurământnl este opera diavolului; d£ră la ce muncă ne va da călcarea de jurăm ânt? Pentru că calificăm pre fratele nos­tru de nebunii, merităm iadul; d&ră ce vom merita noî co- pleşindu-1 de mii de ocări, când el nu ne va fi făcuţii adesea nicî-o nedreptate ? Este o crimă de a ţine mănia pentru ofen­sele ce am prim iţii; ce crimă va fi atunci cându de aci vom trage resbunare ? D&r nu este aici locul ca să desvoltăm ac6stâ materie; vom afla pentru acesta aiurea ocasiunea conve­nabile. F ără a recurge la alte probe, raţiunile cari ne-ati puşti condeiul în mână au nu desvelescti în deajunsu şi clarii rfeul care ne muncesce ? D£că a fi nesimţitorii la propriele gale călcări de lege şi a se lăsa fără remuşcare în braţele deeordinel, este culmea perversităţel, ce să cugetăm despre acest! autori nebuni a î unei străine şi absurde doctrine, cari persecută pre Apostolii virtuţel cu mal mare rigdre, de câtii cum nu se ecsercita aiurea contra apostolilor viţiulul, şi cari facil unu resbel m al înverşunatu acelora cari caută a mora- lisa pre semenii lor de câtu acelora cari se forţ^dă de aî per­verti? Ce ^ icu? Acest! din urmă suntu suferiţi fără împotri- lvire, nu suntii n ic î chiar b lam aţi; în vreme ce nu se potft tolera cel d’ântâiu. Insă, a lucra ast-fel, este a declara prin actele şi prin cuvintele sale, că trebue să ne padini bine de a rope cu viciu l şi de a ne întdrce către virtute; şi că a ob­serva cu credinţă cultu l binelui precum şi de a îndrasm cine-va să răd ice vocea în favdrea sa, acestea suntu crime cari merită o severă ped£psă.

i-(Va urma)·

te

S. Thasci Caecilii Cyprianido dominical oratione

(Opera omnia, vol. I ex reccusiono H artelii. V iudobonea 1868).

TRADUC HUNK DE G. MARl.VESCU, DIN CL. VII SEMINARIALA.

(urmare)

Maî departe noî cerem în rugăciunea nostra di- cend: Pânea n<5stră cea din tx5te dilele .da-ne-o nouă a( î. Acesta pote a fi înţel^să şi spiritual şi propriu, fiind-că şi unu înţeleşii şi altul contribue la mântuire prin folosul divin. Pânea vieţeî este Christ şi acestă pâne nu este a tutulor, dar nu­mai a nostră este. Şi după cum Ί numimu părintele nostru, de 6 re-ce elii este părintele celor care Ί înţe- legti şi credu în el, totii ast-fel numimii şi pânea nos­tră a tutulor, căcî Christ este pânea acelora carî mă­nâncă corpul luî. Noî ceremu ca să ni se dea acestă pâne în ixSte filele, pentru ca nu cum-va noî carî existăm prin Christ şi primimti eucharistia în fie-care

; <ji ca mâncare pentru mântuirea nostră, comiţendii vre-o greşelă cam mare şi prin acesta ne împărtăşiţi de pânea cerescă, să fim despărţiţi din corpul luî, care a predicaţii dicendii: Eu care m’am pogorâţii din cerii suntii pânea vieţeî şi acela care va mânca din pânea mea, va trăi în vecînicie. Pânea pe care eu voî da-o este carnea mea, dată pentru acestă vieţa trecătore. Când (Jice, aşa dar, că acela care va mân­ca din pânea luî va trăi în vecînicie, după cum este

1

evidenţii, că aceia vor.tyâi cari ’atingu de corpul luî şi prnnesqii euchariştia prin dreptul comunica- ţiuneî, totuastii-fel, din contră, e,/le, temuta şi tre­buinţă de rugatu, ca nu curn-ya 0 rc-cme ne împâv- tâşiudurse cu. porpjil lui Christ, $ă,şe desp.ărţescâ de el Şi $*** priyatu de mântuire ·, căci lisjiis ameninţa (Jic.endtl: pŞtpă uu veţi mânca carnea fiuluî orae- nesciirşi nu ,yeţî bea sângele luî, nu veţi avea viaţă întru vol. JPentru ace^a cerem înţ fie-care di ca să ui să dea pânea n<5stră adică.. Christ,, pentru ca noi cari existăm şi £răimu prin. Cbrist^ănu ne deosibim de sfinţepiA şi corpul,ţut.

Ap0sta_ însâ.ptfte .a se înţelege şi astu-fel, adică noî Qarî am.renunţată la vieţa asta ţrecătdre şi am aruncata bogăţieJLe şi pompa eî prin credinţa gra­ţiei spirituale, să cerem pentru noî nutrimentu, pen­tru că Domnul ne instruieşte clicendu: Acela care nu s’a lepădatu de la t0te,aje,lpm$i„nji-p0te a fi dis- cinulul meu. Acela care a începutu a fi discipulul luî Christ şi după (cuventul magistrului seu, renun- ţânda la tote, trebue să c ră nutrimentul seu de fie­care di, însă dorinţa cerereî luî să nu se întindă pen­tru una timpii îndelungata, de ore-ce însuşi Dom­nul prescrie acesta : Să nu ve îngrijiţi de diua de mâne, căci <Jiua de mâne se va îngriji de sine. A- junge dileî răutatea sa. Asia dar după cuviinţă dis­cipulul luî Clmşt are de la Punmedieu în fie-care di nutrimentul seŞ. şi Mal μ gsţe interzisa de a se neli- niŞti de (Jiu 4nâi\e, { d Tcă noî carî ceremu ea

vie împ|ăr .ţi|i J n Dujnnf^eu, maî curendu ar fi Cu totul uepotrivita şi opusa, ca să căutămu sa trăim SP0 Culţii timpii în lume. Totii astu-fel ne îndemnă

:: S‘ ™ ASCI c· cvpkiani 441

442 S. THASCI C. CYPRIAN I

şi fericitul apostol forinându şi dându maî multă vi- g<5re tăriei, speranţeî şi credinţeî ndstre. Nimicii, di­ce el, 11‘am adusii noî în acestă lume nicî nu putem ca să luăm ceva. Noî vom fi m ulţum iţi avendu cu ce ne nutri şi îm brăca. A ceia însă car î voiescii a de­veni bogaţi cădii în ispită, curse şi a lte dorintt peri- culose care afundă pe 6menî în ruină şi percjanie. Căcî rădăcina tutulor relelor este pofta pe care unii omeni dorind’o s’au abătutu de la credinţă şi deve- niră robi a î multor dureri.

Ne învaţă pe noî prin acestea că avuţiile nu sunt atâtii de despreţuitti pe câtii de pericul<5se, căcî în ele se află rădăcina relelor care am ăgescii şi care printr’o secretă seducţiune orbescii m intea celor ce se lasă a fi înşelaţi. Pentru aceia Dumnedeu m ustră pe boga­tul cel nebunii care cugeta num aî la avuţiele lume­şti şi se îngâmfa de îm belşugarea pro viziunilor sale (Jicendu-î : Nebune, în astă ndpte se va cere sufletul teii. Ale cuî vor fi bogăţiile pe care le -a î pregătiţii ? Acestii smintiţii, care avea să m<5ră chiar în acea ndpte se veselia de provi(Jiunile sa le şi el care era apr<5pe de sfârşitul vieţeî, cugeta la abundenţa bu-

. catelor ce adunase. Din contră în să Dumnedeu în­vaţă că acela p<5te să fie desăvârşiţii şi deplinii care dupe ce ’ş î a vânduţii averea sa o îm parte săracilor căci aşia 'şî adună comdră în cerii. El (Jice că acela e în stare să urm ele şi să im iteze g lo ria patim el sale divine care fiindii slobodii şi neîm pedicatii de grijele vieţeî e deslegatii de acestea şi liberii încredinţeze tdte puterile sale punendu-le îna in tea lu î Dumnezeii. L a care lucru, pentru ca fie-care din noî să pc5tă

S . THASCI c. CYPRAN1 4 4 3

ajunge astii-fel, ne învaţă ca să ne rugăm pentru ca să cun<5ştem m ce chipu să fie rugăciunea n<5stră. ţ. Celui drepţii nu să pdte ca să ’î lipsescă hrana cea din tdte filele, pentru că este scristi : Dumne- deti nu lasă sufletul celui drepţii ca să raoră de fe­me, şi iarăşi : Am foştii tânăra şi am înbetrâuitu şi n’am vădutii pe cel drepţii părăsiţii, nicî nernul lui cerendii pâne, asemenea Domnul ne fâgădueşce acesta cându dice : Să nu vă gândiţi dicendu : Ce vom mânca saii ce vom bea şi cu ce ne vom îmbrăca? Aceste lucruri păgânii le caută. Ştie părintele vos­tru că ve lipsescii acestea. Căutaţi maî ânteiu împă­răţia şi dreptatea luî Dumnedeu şi acestea tote vi-se vor adăoga vouă. Aşa dar acelor carî caută împeră- ţia si dreptatea lu î Dumnezeii le-a tăgăduiţii că li se va acorda tdte acestea. De sigurii pentru că tote suntii ale lu î Dumnezeii, nimicii nu lipseşte celui care posedă pe Dumnedeu, afară numaî dacă el se abate de la Dumnezeii. Astii-fel luî Daniil care era închişii în cuşca leilor după porunca regelui i se pro­cură într’unti modti miraculosti prânzul seu şi ast-fel omul luî Dumnezeii mănâncă între fiarele flămânde care însă Ί cruţară pe el. Totii asemenea şi Ilie e nutritti în exil şi pustie de corbi carî îî procură hrana, şi de alte p ăsări care î î aduce mâncarea în persccu- ţiune. Şi, o nebună cnnjime şi răutate omenescă! Ferele Ί cruţă, pasările Ί hrănescii, şi dmeniî le in- tindii curse şi să întărită . După acestea noî ne ni- g&m şi pentru păcatele niSstre dicendu : Şi ne iarta

ι n°uă datoriele n0stre precum şi noî iertăm datomi- I c or noştri. D upă ce cerem ajutor din partea Dom-

Pentru nutrim entul nostru noî ne rugămti ca

4 4 4 S. TIIASCI C . CYPRIAN!

să ne ierte şi .păcatele nostre pentru că acela care nutrittl de Duinnccjeii, să trăiască în Dumnedeu şi 8x nu se ocupe atât de mult de viaţa de faţă care este tre­cător e, dar de cea vecinica, la care p<5te ajunge dacă i sau iertat păcatele pe care Domnul le numeşte da­torii, după cum dice chiar el în Evangelie : Eii ţî-am iertat orî-ce datorie, pentru că m’aî rugat. Cât însă de folositor. înţelepţii şi mântuitor suntem exortati ca noi, cari suntem păcătoşi să fim siliţi a ruga pe Dum­nedeu pentru păcatele nostre, pentru ca pe cândii cerem îndurare de la Dumnedeu sufletul să ’ş î aducă aminte de sine ! Şi nicî unul să nu se credă nevino­vaţii, ca nu îngâmfandu-se să peră, căcî dacă i se porunceşte luî să se rdge în tote cjilele, apoi prin acesta este instruitii că densul pecătueşte în tdte di- lele. In sfârşiţii astii-fel ne sfătueşte şi loan în epis­tola sa : Dacă noî vom (Jicecă n’avem nicî unii pe- catii, noî ne înşelămii şi adevărul nu este întru noî, dacă însă noî vom mărturisi păcatele n<5stre, stator­nică şi drepţii este Domnul ca să ne ierte păcatele ndstre. In epistola luî şi una şi alta este coprinsă, căcî noî trebue să ne rugăm pentru păcatele ndstre şi să dobândim îndurarea luî Dumnezeii cândii ne rugăm. Pentru aceia evangelistul a numiţii pe Dum­nezeii statornicii care ’şî conservă făgăduiala cu tă­rie în aceia ce priveşte iertarea păcatelor, fiind-că Domnul care ne-a învăţaţii să ne rugămii pentru da­torii şi păcate ne-a făgăduiţii misericordia sa păriii- tercă şi dobândirea graţiei.

După cum vedem ne-a daţii şi puşti lege alipindă de densa condiţiunea şi garanţia, ca ast-fel să cerem să ne erte datoriile ndstre precum şi noî ertăin da-

lornicilor noştri, ştiind că nu vom putea să dobândim ftccia ce cerem pentru pecatele nostre, daca şi noi înşine nu vom fi f&cutii totii ast-fel celor ce ue grc- Uscu nouă. Pentru acesta mai dice şi în alţii locu.: ijQu ce m6 sură voi aţi măsuraţii, cu aceia vi sâ va ;măsura voue. Şi acel servii căruia Domnul t-a ertatii orî-ce datorie, iar el n a voiţii să o erte conservuliii seu, ie pusii în temniţă. Fiind-că nu s’a milostivitii eâtre [conservul seu, a perdutii aceia ce primise de la Dum- nedqii ca milostenie. Iisus Christos a aşeijat acestca în preceptele sale .cu o maî mare vigtfre a judecăţeî

1 gale. Iar când voi staţi, dice el, la rugaerune, iertaţi [dacă aveţî.ceva înpotriva apr<5peluî vostru, pentru ca si părintele, care este-în ceruri să ve ierte pocă­

itele v<5stre. Dacă însă voi nu veţi ierta, nicî părintele [vostru care este în cerii nu ve va ierta pecatele vostre. [Ţie însă nu’ţî remâne nicî o scudă în (Jiua judecăţeî,I fiind-că .tu aî judecaţii dupe cugetul teu şi dupe cum [aî lucraţii ast-fel ţi se va şi plăti. Căcî Dumnedeu. a lînveţatii pe cei pacifici şi pe cei carî au aceleşî sen- Bmente şi cugetări să fie în casa sa şi ce-fel ne-a [făcută el prin a doa nascere totu ast-fel sâ şi remâ- I nem, şi ca unii carî suntem fii aî lui Dumnedeu sa Ι rămânem în pacea luî Dumnedeti şi noî care avem lunii sufletii s’avem şi o inimă şi o gândire. Ast-fel I Dumnedeu nu primesce sacrificiul celui neîmpecatu Ι Ca întorcendu-se de la altarti să se reconciliede mai Ι aut u cu aprόρele s6ft, pentru ca şi Dumnedeii sa I P ta fi împăcaţii prin rugăciuni pline dc pace.

(Va urma)

Actu de donaţie

In urma publicăreî, în numerul precedenţii, a ac­telor de donaţie, Prea Sânţitul Episcopii al Romni- culuî şi Nouluî-Severin, ne maî trămite, cu adresa No. . . âncă unul, pre care de asemenea ne grăbim a Ί publica, arătându totu-o-dată cele maî v ii mul- ţâm irî, atâtu din partea P. S. Sale precum şi din par­tea Redacţiuneî ndstre, D-luî Stefan Părcălăbescu şi D-neî U ţa Filip, soţia sa, pentru laudabilele fapte, ce merită a fi imitate de orî-ce creştinii.

„Sub-semnaţii, Ştefan Părcălăbescu şi Uţa Filip, soţia sea, domiciliaţi în comuna Vaeteşti, Plasa Ocolu, Judeţul Goijiu, ambii în comună înţelegere şi în dorinţa, de a vedea Biserica comunei ndstre Vaeteşti, cu hramul Cuvidsa Paraschiva, îm­bunătăţită cu venituri, spre a putea funcţiona preotul la densa.

Prin Presintele actu de donaţiune dăruimu de veci, şi în modu irevocabilii, Sântei Biserici, cu hramul Cuvidsa Paras­chiva, din comuna Vaeteşti, următdrea avere :

„Una casă cu doue încăperi, coperită cu frăştilă, cu totii rostul seu, cu seliştia sea, latul (Jece stânjeni şi lungul treî- decl stânjeni în cur<5ua Crăciuniască, la linia Vaeteşti din D0lu hotarul Vaeteşti.

„Trei stânjeni pământii latul cu adausul şi scădământul lor şi lungul peste hotarul Vaeteşti din linia Vaeteşti până în ddlul cu viile.

„Doul stânjeni pământii latul şi lungul din dreptul fân­tânei din Codrişdre până în ddlu cu viile în cureaua Pârvu- Usca, hotarul Vaeteşti

„Cinci răzdre de vie cu pământul lor, latul şi lungul ş^pte-

4 ecî stânjeni în dălul-mare al Văetestilor, cureaua Crăciu- uiasca şi Pârvuliasca, hotarul Văeteşti.Γ „Ş^Pte ^ d u r î de primi cu pământul lor, lungul « se- <jeci stânjeni şi latul patru-spre-deee stânjeni în curiua Bun- geţasca, la salişte valea Grrumciu, hotarul Văeteşti.■ .,Treî rânduri de pruni mari roditori cu pământul lor în

. podim despre Filipal, hotarul Văeteşti.„Unu pogonu pâmântu în curelele Filipaeştii in izlazul

satului, hotarul Văetesti despre Griul.\ „T<5ta moşia coprinsa în optu articole de mai susii insu- mâză în total nouă pog<5ne pământii (No. 9). — De venitul acesteî moşii şi al ecaretelor după dânsa se vor bucura Preo­ţii, ce după vrem e se vor succeda, la aceia Sântă Biserică, fiindu obligaţi numiţii Preoţii a oficia câte patru parastase pe fie-care anii întru pomenirea membrilor familiei nostre.

„Imobilul, ce dăruimu, valordză suma de lei noul optu- [sute (No 800).

Santa B iserica, Cuvidsa Paraschiva, însăşi personalul prin Epitropul seu, v a în tră în posesiunea donaţiimeî, ce 1 iacemil, îndată după acceptare, comform legei şi după ce acum pen­tru prima data, mi se v a trimite la acesta Biserică Preotul Anghel Tăşcău, din comuna Cărpinişu, conform înaltei voi ce mi s’a datu de către P rea Sânţia Sa Părintele Episcopu al Râmnicului cu scopul care am şi făcuţii donaţiunea de faţă în persdnă Sântei B iserici maî susii numită44.

1881 Octombriii 20 j Semnaţi : Ştefan Părcălăbescu, am datu acesta

Uţa F i l ip , soţia lut Ştefan Părcălăbescu, am datu acestaRugatu de am scrisu. 1. Popacu

j Sub-semnatul membru al epitropie! bisericesci declaru ci acostă donaţiune este făcută de D-lor Ştefan Părcălăbescu şi Uţa Filip, soţia sea, pre numele Bisericeî cu hramul CuviosaParaschiva.

Pttru Filip, tutore.

^ __ A C T u DE DONAŢIE ^ -

448 a c t C d e d o n a ţ ie

P rim ă ria comiuikî VheieştiActul presinte fiindii în ’adeverii a celor iscăliţii intr ensu]

după cererea făcută’ prin suplica restr. la No. . . . ]\ 8Jl atestă indentitatea seînnăturilor.

1881 Octombriti 25 No. 191

(L. S. C. V.) Primar Gerant, Patru Filip.

T rib u n a lu l Ju d e ţu lu i G o r jiu .

Şedinţa din 29 Octombriti 1881, No. 342, al autencitâţel, s'ati presentată înaintea Tribunalului donatorii Stefan Păr­călăbescu şi Uţa Filip, soţia luî Stefan Părcălăbescu, cu Petre Filip representantul Bisericeî donate, cărora citindu- li-se din cuvântă în cuvântă acestu actu de donaţiune, de­puşii cu petiţiunea înregistrală la No. 9296, el ati declarată, că este al D-lor făcută din liberile sciinţe, scrisă şi sub-scris de donatori prin scriitoră, neştiindă carte, dar represen- tantele Bisericeî a sub-scrisă cu propia’î semnătută, mal adăogândă acestă din urmă, în numele Bisericeî, că acceptă donaţiunea, iar donatorii aă presentată certificatul D-luî Ca­sier general al acestui judeţă, No. 12,890/81, prin care se certifică, ca sub recipisă No. 5521, din 17 Octombriă co- rentă s’aă încasată lei ş^pte-spre-^ece, taxă de înregistrare de la Ştefan Părcălăbescu, din comuna Vaeteşti, pentru unii actă de donaţiune.

TRIBUNALUL

P A vândă în vedere reclamaţiunile părţilor şi cererea din petiţiunea, citată maî susă.

in virtutea articoluluî 1171 din codul civil, dă autentici­tatea legalii presentulul actă de donaţiune, care se va trece în registru] respectivă.

(L. S. T.) p. Preşedinte, I. GrecescuI. Urdărenu

Grefiere, N. P. Serbftnescn

JTJRNALϋ PERIOD ICII ECLESIASTICIJ

a p a r e O D A T A P E ia t u n t a .

„Predică cuventul“

XL Tim. IV. 2.

Misteriul Eucharistieî(urmare)

Partea v e$ u tă a M isteriulul Eucharistieî.

Intorcendti atenţiunea asupra părţeî vedute seu su­puse simţurilor a misteriuluî Eucharistieî, deosebim:1) materia întrebuinţată la misteriii—pânea şi vinul;2) lucrarea sân ţită , în timpul câriea să săvârşeşte mis­teriul, şi 3) cu deosebire acea parte însemnată a sân- ţiteî lucrări,—acele cuvinte ce se pronunţă în timpul prefacereî pâneî şi a vinului în corpul şi sângele lui Christos.

1. Ca materie pentru Eucharistie serveşce penea şi vinul. Pânea trebue a fi de grâu curaţii şi dospită · iar vinul—fracţii al v iţe i de via, curaţii, amestecân- du-seîn timpul proaducerel cu apă (Conf.Orth. part.

1I· res. la intr. 107). 1) Pânea trebue a fide grăit, cum întrebuinţa de Iudei în timpul lui Iisus, şi cum a

întrebuinţat’o tot-de-una Biserica pentru acestu mis- [ kriii ( i ). Trebue a fi curută precum dupre materie

) Ivm. adv. haeres. v. 2, o ; sin. Carth. can. U>.

aşa şi dupre mijlocul de pregătire : acostă o cere măreţia şi sânţeniea misteriului. Trebue în fine a fi dospiUU iar nu azimă dupre cum de ordinar între­bam ţeză latinii pentru misterul Eucharistiei ( i ) . Căcia) cu pane dospită, iar nu azimă, a săverşitti miste­riul Eucharistiei la încep utii însuşi lisus Cliristos ( 8). Cum că El a instituitii acestu misteriii înainte de pascha Iudeilor, nimeni nu să îndoesce (loan XIII, 1 ) ; pentru că adoua-<Ji a fost judecat (loan XVIII, 28), dat la mdrte (XIX, 14) şi chiar suit pe cruce (—31), cândii Iudeii numaî se pregătea pentru serbarea pas- chaî. Prin urmare, misteriul Eucharistiei, s’a insti­tuită în acel timpii, cândii în casele Iudeilor se în­trebuinţa încă pâne dospită, iar nu azime. Anume lisus Christos a instituitii acestu misteriii în a 13-cea (li al luneî Nisan sera ; — cu acesta să unescii şi cei maî însemnaţi scriitori romani ( 8) ,—pe cândii Iudei­lor legea le prescria de a începe serbarea paschăi şi întrebuinţarea azimilor numaî în s^ra de 14 a lu­neî Nisan (4), aşa că cea înteiti din cele 7 dile ale

(1) Cu t0te că trebue a observa, că latinii în învăţătura lor recunsc de cuviinciosă precum pânea azimă aşa şi cea dospită pentru misteriul Eucharistiei (PerroneJ praelect. Theol. Tract, de Euckaristia, par. II,

' c. 3, propos. 1) : dar în realitate e l intrebuinţeză numai pâne aziină.(2) Diferitele păreri ale scriitorilor greci, prin care insistă a dovedi

şi explica acestu adeverii să expunu pe scurtu în Theologia luî Thco- fan rrocoDovicî (vol. III. pag. 603—610. Lips. 1793).

(3) Maldonatus in Math. cap. XXIV, v. 2 ; Patavius de doctrina temp. XII, c. 13 et eequ. Natalis Alex. Dies. X I, in saec. X I et XII*

(4j Ş i să Ί păstraţi (mielul) p r e elă până în a 14-cea φ ΐ a acestei lu n i; ţ i atunci Uită adunarea comunităţeX lu i I s ra il să ’l j unghie între amendottf serile . . . . ţ i va r m ânca ca rn ea luX în ndptea aceea, fr ip tă la f o c ă cu azime, şi erburf amare (Ex XII, 6—8). In ânteialună, în « 14-cea d i a luneî d ântrifi d ecn stră începilndu, veţi mânca azimă pană la (futa 21-a a a ceste i Unti sera . 7 $ ih să nu s p ajle dospită în suflete­tele vustre (—18 şi 19).

ju n ilo r ( i ) , începută după, pasele f trebuiau să sc<5ţă orî-ee acrimc din

întrebuinţeze numaî azime, era a 15- %v>Nisan ( » ) . Dm aceea că C h r i s t o s în a in t e M I S ' rea Eucharistieî, a sSyârşittt. pasca cu discipulii m (Math. X X V I , 17— 20 ; Marc. XIV, 12—16; Luc. XX II, 7, 8), nu urmeză numai de câtii câ El gus­tase deja şi azime. Căcî, m a l ânteiu , dupe lege, să mânca la începută mielul paschal seii pascha, şi dupâ aceea urma gustarea azimelor, care se continua 7 <Jile (Ex. X I I , 8 ; Lev. X X III, 5, 6); şi era cu totul posibil, ca Mântuitorul, gustând ii cu discipulii sei numaî pascha Vechiului Testamentu seu mielul pas­chal, care propriii şi era chipul sacrificiului Lui cel res- cumpâretoru, prin urmare şi a misteriuluî Eucharis-

ieî, imediaţii dupe aceea să fi şi instituitu misteriul N. Testamentu— al corpuluî şi sângelui seu. Al doni- lea , fiind-că Christos ca Domnii al Sâmbetei şi al tuturor sărbătorilor V. Testamentti, a severşitu

k (1) Dacă unul din evangelişti se esprimâ : A venită (liua azimelor, intru ca r e s e c ă d e a s ă s e s a c r i f i c e "pascele (Luc. XXII, 7), şi alţi doui ţjic : In $iua d’ânteiu a azimelor au veniţii discipoli la Iisus dicendu : unde voiesci să gătimu ţie să mănînct pascele (Math. XXYrI, 17; Marc. XIV, 12); apoi citatele locuri împreunii cu a St Chris os tom, pot a fi înţelese aşa; „Aii v en ită ( în l - a di a azimelor), adică s’a apro­piată, era în ajunuu (In Mat. Homil. LXXXI). Acesta urmezâ de la sine; a) din aceia că discipulii de abia se adresase cu întrebarea către Mântuitorul, unde să pregătescă pascha, b) este necesarii pentru aceia Ca să împace arătările a câte trei Evangelişti, cu mărturia celui al **lea; înainte de serbarea pascelor . . . . (loan XIII, 1).B (2) In lu n a ă n t e ia , l a 14 a l e a c e l e i lunî, despre seră, pascha lut lehora

Ş i în d iu a a Ι ό - c e a a a c e s t e i lu n i este strbătorea azimelor, «mm**· lu t l e h o v a ■· 7 φ ίl e s ă m ă n în c i azime. (Lev. XXIII, 5—7. Şepte

Λ!e *ă mâncaţi az im e : d in ţliua antei a să scoteţi totii ce enU· dmpitu casele v0stre , pen tru că to tu cel ce din «Jiua l-a ji pan··»» * ,â

r a ,n*nca pâne dospită, stârpise-va sufletul acel» din Israil. V**1* J !l> VaProchiema sân tă si cea de a şeptea de jwemiuea valiu»u-*SJ h - Λ » , 15 pi 16 ;.

MISTERII'T. EUCHARISTIEÎ

pascha ςΐίιηι, —mai timpuriii ( 1) decum era prescrisă Ebreilor a o săverşi, apoi El a putut’o săvârşi nu cu azime, ci cu pane dospită. Cu tote că, chiar dacă am admite, cii Christos împreună, cu mielul pas­chal ar fi gustată şi azime, nicî atuncî uu s’ar fi con­chide, cum că el ar fi săvârşită şi Eucharistia cu azime, cândă prin case să întrebuinţa încă pane dospita: din contra ar fi natural a socoti, că, după ce a severşitu pasclia V. Testamentu cu azime, care acum s’a terminată, Domnul a instituitti atuncî chiar misteriul AT. Testamentu (Marc. XIV, 24) cu materie nouă, cu pâne dospită (2). In acesta ne încredinţez» evangeliştil, cândă mărturisescu, că Christos luân clu anume, pâne άρτος, şi bine-cuventând a frântă şi dând discipulilor a (lisu : „ Luaţi m ân ca ţi: a cesta este cor­pul meUu (Math. XXVI, 26 ; Marc. XIV 22 ; Luc. XXII, 19). adică a luată pâne carecreşce, care se um­flă (ίρτος, de la *·'ρω, ridicu), cum ati înţeleşii acestu cuventă, după întrebuinţarea comună ( 3 ), însu-şî

(1) In Evangelie este arătată şi causa pentru ce Domnul a bine­voită a sevgrşi pasca mai timpuriu în diua destinată. „Î n a in t e d e săr­bătorea p a s c h e î — flice Evangelistul loan — vUt^endă I i s u s c ă i-n sos iţii ora să f r e c ă din a c e s t ă lu m e la Tatăl.. . . (loan X III, 1). Şi chiar Mântuitorul, trămiţendu pe discipulil seî la unu stăpânii de casă din Ierusalem le-a ordonaţii a ’T spune „ Timpul m e ă a p r d p e e s t e , la tine voiu să fa că pascele cu d i s c i p u l i l mei (Math. XXVI). Adauă-di cându urma a se serba pascha Iudeilor Mântuitorul a avuta a gusta mortea prin urmare nu a pututu severşi pascha.

(2) Mihail Cerul, epist. inbasnagil Thesauro, T. III, p. 1. p. 2737. ί(3) „Ce a fosta cu pascha, aceea-şl urme^lă şi cu botezul. Căci pre-■

cum atunci leu* Christos, sevcrşindii f i o paschă ş i alta, pe una a schim­bat-o iar pe alta a inceput’o ; aşa şi aici îndepÎinindii botezul Iudeu, au deschisii şi porţile botezului Bisericeî N. Testamentuts. (Chrisostom Homil a XII în Math).

„Christos a instituitu misteriul nu mal ’nainte de cum urma a se suprima legea. Prin urmare suprimă cea mal principală serbătore a Iudeilor. chiemându’I la altă cină, c&nd& le şi ţjliec : Luaţi mâncaţi

apostolii, şi Mântuitorul, iar nu pâne nedospită. care gprc deosebire de cea dospită, deordinarn să num ia Luinai azim ii, ίζυμον, seu. dacă se şi numia câte-o-dată pâne, apoi negreşitu. s6 numia turtă nedospităpji.o|| (N umeri V I, 19 ; Jud. VI, 20) (i). t b) Cu pâne dospita s6 sâverşia Eucharistia şi în dilele A postolilor. Căci, aa) pânea acesta tot-d6 -una se numia ρτ°ζ ia r nu azimă (Act. II, 42, 46; XX,7 · 1 Cor. X, 16 ; XI, 20) ; bb) la Eucharistie par- ticipaii atuncî şi toţî ludeiî cei din nou. întorşi către Cliristos (Act. Π, 22, 41, 42, 46.),—iar Iudeii că­rora le prescria lege se întrebuinţeze azime numai jş£pte (Jile în anii, şi nicî-o-dată maî mulţii, nu s’ar fi învoiţii a primi misteriul cu azime în tote (filele (Act II, 42, 46), până cândii nu s’a hotărâtu de A- [postolî cum trebue a privi creştinii la legea ceremo- nială Mosaică (Act. XV) ; cc) întrebuinţarea azime- [lor era prescrisă de Dumnezeii în legea Mosaică; liar Apostolii după ce aii hotărâtu la Sinodul din Ie­rusalim, ce anume din acea lege trebue se râmâie

I obligatorii pentru creştinî, şi ce să ’şî perdă pu- Iterea, nu aii ordonaţii creştinilor a întrebuinţa azime ■(Act. XV, 23—30) ; prin urmare, întrebuinţarea lor |nu era primită de Biserica creştina, şi trebuia a ti I privită ca umbra a legeî.Ι txwta este corpul meii, care se fr â n g e pen tru coi . . . . , dope car·.* I adauge : Acesta s% faceţi întru amintirea mea. Vedeţi cum Christos

$ î^orce pe Iudei de la obiceiurile lor ? rrrecum voi aţi severşitu Pascha, $ice EL în amintirea minunilor îp rşite în Egipetu : aşa şi acestu misteriii aeverşiţi Ί întru amin-

mea . . . Dar ce? Vei $ice tu nu trebue ore a atvenji ţi mis- Vechiu şi non ? Nu trebue. Căci Christos pentru aceea a tfisu

1 Λ,Φ oceeia, ca să 'Ϊ onriaecâ de la seversirea misteriului rechin*.mi Lxxxiî)·Jl(( . i® largii respingerea obiecţiuuei să se va»}* ^ Mitrofan ti

llt·, Conies. Eclesiae Oriental cap. IX, p. 90 et seq., Helnwt. 16»l ·

M ISTERIUL EUCHARISTIEÎ

pascha (Jiua, —mat t im p u r iu ( 1 ) deciun era p r e s e r i s t i

Ebreilor a o săverşi, a p o i El a putut’o s e v e r ş i n u

cu azime, ci cu pâne dospită. Cu tote că, chiar d a c ă

am admite, că Christos împreună cu m ie lu l p a s ­

chal ar f i g u s t a t u şi azime, nicî atuncî nu s’ar fi c o n ­

chide, cum că el ar fi săverşitu şi Eucharistia cu azime, cându prin case să întrebuinţa încă pâne d o s p i t ă ; din contra ar fi natural a socoti, că, dupe ce a

severşitii pascha V. Testamentti cu azime, care acum s’a terminatti, Domnul a instituitu atuncî chiar misteriul N. Testamentu (Marc. XIV, 24) cu materie nouă, cu pân e dospită ( 2). In acesta ne încredinţeza evaugeliştil, cândti mărturisescii, că Christos luândti anume, păne άρτος, şi bine-cuventând a frânţii şi dând discipulilor a disu : „Luaţi m â n ca ţi : a ce s ta este cor­pu l mettu (Math. XXVI, 26 ; Marc. XIV 22 ; Luc. XXII, 19). adică a luaţii pâne care creşce, care se um­flă (ίρτος, de la *φω, ridicii), cum aii înţeleşii acestu cuventă, după întrebuinţarea comună (s ) , însu-şî

fl) In Evangelie este arătată şi causa pentru ce Domnul a bine­voita a severşi pasca mat timpuriu în ţliua destinată. „Înainte de săr­bătorea pascheî — $ice Evangelistul loan — v^endU Iisu s că i-a sosiţii ora să trecă din acestă lume la T a tă l.. . . (loan ΧΠΙ, 1). Şi chiar Mântuitorul, trămiţendă pe discipuliî sei la unu stăpână de casă din Ierusalem le-a ordonată a’I spune „ Timpul meii aprape este, la tine void să fa că pascele cu d iscip id îi m et (Math. XXVI). Adauă-^i cându urma a se serba pascha Iudeilor Mântuitorul a avută a gusta mortea prin urmare nu a pututu severşi pascha.. (2) Mihail Cerul, epist. inbasnagil Thesauro, T. III, p. 1. p. 2737.- (3) „Ce a fostu cu pascha, aceea-şi urmeţlă şi cu botezul. Căcî pre­

cum atunci Isus Christos, severşindii f i o pa schă f i a lta , pe una a schim* bat-o iar pe alta a început’o ; aşa şi aici îndeplinindă botezul Iudeu, aă deschisă şi porţile botezului Bisericeî N. Testamentul (Chrisostom Homil a XII în A lath).

„Christos a instituită misteriul nu mai ’nainte de cum urma a se suprima legea. Prin urmare suprimă cea mal principală serb.ătore a Iudeilor, chiemându’î la altă cină, cându le şi dice : Luaţi mâncaţi

Apostolii, şi Mântuitorul, iar nu pane nedospită, care spre deosebire de cea dospită, deordinarii să numia iiiuuaî azimă, «,υμ,ον s6 u dacă s6 şi numia câte-o-dată pâne, *Ρτο' ' aPoî π ©greşită se numia turtă nedospită βφον, (Numeri VI, 19 ; Jud. VI, 20) ( i) .

b) Cu pâne dospită se săverşia Eucharistia şi în (lilele Apostolilor. Căcî, aa) pânea acesta tot-de-uua se numia Ρτ°ζ iar nu azimă (Act. II, 42, 46 ; XX. 7 · 1 Cor. X, 16 ; XI, 20) ; bb) la Eucharistie par­ticipaţi atunci şi toţî ludeiî ceî din nou întorşi către Christos (Act. Π, 22, 41, 42, 46.), — iar ludeiî că­rora le prescria lege se întrebuinţeze azime numai ,şepte clile în ană, şi nicî-o-dată maî multu, nu sar fi învoită a primi misteriul cu azime în tote (filele (Act II, 42, 46), până cândă nu s’a hotărâtă de A- postolî cum trebue a privi creştinii la legea ceremo­niale Mosaică (Act. XV) ; cc) întrebuinţarea azime­lor era prescrisă de Dumnedeu în legea Mosaică; iar Apostoliî după ce au hotărâtă la Sinodul din Ie­rusalim, ce anume din acea lege trebue se rămâie obligătoră pentru creştinî, şi ce să şî perdă pu­terea, nu aă ordonată creştinilor a întrebuinţa azime | (Act. XV, 23—30) ; prin urmare, întrebuinţarea lor i nu era primită de Biserica creştină, şi trebuia a ti i privită ca umbra a legeî.acuta este corpul meii, care se frânge pentru vot . . . . , dupe care

I adauge : Acesta s% faceţi întru amintirea mea. Vedeţi cum Christos wate şi întârce pe Iudei de Ia obiceiurile lor ?

i Precum voî aţi eeverşitu Pascha, dice El. în amintirea minunilor r ®pverşite în Egipetu : aşa şi acestu misteriă severşiţi Ί întru ainiii-

ttea mea . . . Dai* ce? Vet $ice tu nu trebue ore a s&verşi şi mis- ■Jriul vechiu şi nou ? Nu trebue. Căci Cliristos pentru aceea a ţjisii faceţi aceste, ca să Ί opriască dc lasev&rşirea misieriuhu vechia*. Womil. LXXXII).

pc larga respingerea obiecţiuuei sa sc vaţjii la Mîirolana [ Confes. Eclcsia; Oriental cap. IX, p. 90 etseq., Hclinst 1 ·* · ·

^ . m i s t e r i u l e l c i i a r i s t i e î _____________ 4 5 3

MISTERIUL E U C H A R IST IliÎ

c) Eucharistia şi 111 timpurile din urmă s’a s£vi*r- şitu în Biserica luî Christos cu pâne dospita. Căci aa) materia pentru misteriii, după cum să scie, se lua deordinar din proaducerile poporului, care fora îudoelă aducea în Biserica din casele lor pâne ordi­nară— dospită, care era destinată precum pentru cina dragostei, aşa şi pentru ajutorul săracilor (l, Cor. XI, 21, 22) ; bb) nicî unul din cei vechi nu numesc;.· pânea din care se săverşia Eucharistia, d’adreptul azimă; din contră, scriitorii o numescu pâue ordinară ( 1 ), seii dospită ( 2) ; cc) Sântul E - pifanie amintesce încă, ca despre o proprietate a ereticilor evioniţî, ce se ţiniati de legea mosaică, că eî săverşiati Eucharistia numaî cu azime şi cu apă ( 3 ), aceia ce dovedesce că Biserica n a urmaţii ast- felu ; dd) Ore-carî din ceî maî imparţiali scriitori apuseni romani şi protestanţi, recunosii .şi dovedesc cu plăcere, că până în sec. X seu încă şi al XI nu a foştii de locu întrebuinţarea azimelor în Biserică(4)| de şi alţiî se silescă a dovedi din contra ( 5).

(1) S. Iustin Apolog. 1. cap. 66.(2) Aga 1) Papa Innocenţiii I a scrisă : Presbiteriî fennentttm a

nobis confectum, per acholytos accipiunt, ut se a nostră communione, maximo illo die, non indicent separatos, — quod per parohias fieri debere non puto, quia non lon ge portanda sunt sacram enta (Epist. XXV ad decent, c. IV, n. 8) j 2) Despre Papa Melhiade se observă £n de­scrierea vieţeî lu î: Jiic fecit, ut oblationes consecrate per Ecclesias ex consecrata Episcopî curigerentur, quod declaratur ftrmentum (vita Melcbiade în libr. ponteficiali); 3) Despre Papa S iriţi u se dice :Hic constituit ut nullus presbyter missas celebrareta . . . quod nomi- . natur ferm en turn (Ibid vita Siric).

(3) MoorjJpta τελοόσt... dtâ άζυμων καί to οελλο μέρος το j μ ο α τψ ρ iov j i i ’ ΰδατος μόνοο. Haeres XXX, η. 16.

(4) Ast-feli. suntu : Cirmondus. Disquisitio de azimo an. 1651: Co- j telerius. Monuin. Eccles. graecae. II, p. 108, 138 ; Pagi us Critic. In j Baron, an. CCCXIII, n. 15; Binguamus. Orig. Eccles. XV. c. 2, § *> J Klein. Hist Eccles. t 1. p. 430 etc.

(5) Aceşti din urmă să aubimpartfi în două clase : Unii jlicu, cum

2) O alta materie pentru misteriul Eucharistieî, împreună cu panea de grâu dospită este vinul de stru­guri ( 1 ) ; f iin d -ca cu vinii de struguri a sevSrşitu misteriul Eucaristieî însu-şî Iisus Christos, care dând discipulilor sei paharul le-a d isu : beţi dintru acesta toţi ,* acesta este sângele meii, al legeî cel nouă. Dupe acesta, El imediaţii a adăogatu : deci, (\ică vouă, că nu voia maî bea de acum dintracestă râdă a viţel, până în dioaacea, cândti o voiu bea cu voinoU îr^iruîmpărăţia Tatălui, meii. (Math. XXVI, 27—29).

Sânta Biserică, — dupre cum se vede din mărtu­riile luî Irineu (2), Ciprianu (3), Chrisostom (4), Si­nodul Catarginenu şi alţii (5), tot-de-mia a severşitii acestu misteriii dupe exemplul Mântuitorului cu vin de struguri. Şi fiind-că în Palestina deordinar se în­trebuinţa vinii de struguri roşi seu negri (Gen. XLI X, 1 1 ; Dev. XXXII, 14), cu care, negreşitu a severşitii misteriul şi Domnul Iisus, apoi şi Biserica din anti- citate întrebuinţa în Eucharistie vinii de struguri roşi; si acesta cu atâta maî mulţii, cu câtii acestă vinii, cu7

MISTERIUL EfCHARISTlEÎ_________________ 4 5 ό

că Biserica Romană din filele Apostolilor ar ti întrebuinţată numai azime (Ciampian de perp. azym. usu Rom. 1688; Mabillou. disş. rlc pane Eucharist. Par. 1674); Alţii $icfi cum că ea din antic iute ar fi întrebuinţatu fără deosebire şi azime şi pâne dospită ( Bona Rer Li- torg-1, 23).

(1) Ebioniti şi Sincratiţi intrebuinţaii numai apa în loc ii dc vinii. In.. Adv. Haer. V, 1, n. 3 ; Epiphan. Haer. XXX, n. 16; Clini. Alex. P;edag-11, 2).

(2) Adv. Haeres. V. c. 2, 3.(3) Epist LXIII ad C&ecilium.(4) Find-că ore-case întrebuinţezi apa în misteril: apoi pentru a

WUa că El şi la instituirea misteriuluî a întrebuinţată vinii, (i dipt ®viere, cândti fără misteriu a propdsii cina obicinuită, de asemenea întrebuinţată vinii, pentru care pice : Din fructul cifrι ; dar vito do

T*e (struguri) produce vin, iar nu apă t In Math. Homil. I.XXXII n- A în T. l l l . pag. 413).

(°) Concil. Carth. can. 4G; Trul. can. 32.

însu-şî aspectul seii, represintă pentru oclriî sensibili sângele luî Cliristos.

Acestii vinii, destinaţii pentru Eucharistie, precum şi pânea, trebue a fi curate. pe câtu. acesta este po­sibil. lucru pe care Ί cere măreţia şi sânţenia mis- teriuluî.

Trebue a fi amestecata şi cu a p ă : pentru că, a) şi Christos, dupre cum ne spune tradiţia ( i ), la insti­tuirea Eucharistieî a întrebuinţatii vinii amestecatfi cu apă, cum de ordinau se întrebuinţa şi la ludeî (8) : b) şi Sânta Biserică, urmându exemplul Mântuito­rului, tot-d6-una a întrebuinţatii ast-felii de vinii, amintindii tot-o-dată că, în timpul suferinţelor de cruce a Domnului, din costa cea străpunsă a Luî a esitU sânge şi apă (loan XIX, 34). Dascăli anticî aî Bisericaî— Iustin (3), Irineii (4). Ciprianti (5), Gri- gorie Nisul, Ambrosiu şi alţiî (6), Sin<5dele antice— Catarginănii (7), Trulan şi ritualele antice ale litur­ghiei—(8), în unire mărturisescii despre acesta.

(1) Το ποτήριον κεράσας έξ οίνοι» καί υδατος και άγιάσας έπεδέδωκεν αοτίος, λέγων πίετε.... Const. Apost. VIII, 12.

(2) In baza parab. IX, 5. Ligtofoot. tie minist. templi c. XIII.(3) Apolog. 1, 66.(4) οπότε καί τό κεκραμένον ποτήριον καί δ γεγονώς άρτος επιδέχεται

τόν λόγον to·} θεού, καί γίνεται ή ευχαριστία σώμ,α χριστού (Adv. haen ■ V. 2. n. 3.fc. (5) Quando in calice vino aqua miscetur, Cristo populus adunatur. (Epist. LXIII, ad csecil).

ψ (6) Grig, Nis. Cathech. c. 37; Ambros. De sacram. V, 1, n. 4; < ihenad.De Dogm. Eccles. c. 78.

(7) „ In altar Ci să nu se aducă nimicii, afară de corpul şi sângele Domnului, precum ne-a predatu şi Domnul, adică, afară de pâne şi vinii amestecată cu apă“ (Can. 46).

HfB) Concil. Trul. can. 32 : „Şi El (S. Chrisostom) a predaţii Bi­sericeî, a cari ea direcţiune pastorală Ί era încredinţată , a amesteca vinul cu apă, cândii urme^ă a se scverşi jertfa cea fără de sânge, aretându prin acesta la unirea sângelui şi a apei ce a cursii din prea curata costă a Rescumpărătorului şi Mântuitorului nostru Cliristos Dumnezeu, în rescumpărarea iutregel lumei de pecate.Şi în tote Bi-

MISTERIUL EUCHARISTIEI

][. Sânţită lucrare, îu timpul căreia se severşesce njisteriul Eucharistiei, şi fără de care nu p<5te a se se- vârşi» Liturgia. Ea consta din trei părţi: prima este proscomidia săti proaducerea, cândii se pregâ- tesce materia pentru misteriii, numită ast-felti de la datina creştinilor antici de a aduce în Biserică pâne şi vinii pentru Eucharistie ; a doua este Letur- gia Catecumenilor sen a chiemaţilor, în timpul căria se pregătescu. creştinii spre primirea misteriului şi se permitea şi Catechumenilor a asista; a treia este Le- turgia credincioşilor, în timpul căria urmedă săvâr­şirea misteriului şi potu. asista numaî singuri credin­cioşii· Locul şi chipul săverşirei Liturgieî în tdte păr­ţile eî suntii determinate pe largii în candnele şi ri­tualele Bisericeî.

III. Cea maî însemnată lucrare în partea din urmă a Liturgieî o compunti: a) Pronunţare cuvintelor, clise de*Mântuitorul în timpul instituireî misteriului: Luaţi m âncaţi: acesta este corpul mea . . . beţi din- tr acesta to ţi: acesta este sângele mea, al legel cei Nouă . . . (Math XXVI, 26—27), şi dupe acea— b) chemarea Sântuluî Spiritii, seu rugăciunea către Dumnezeii Tatăl despre pogorârea Sântuluî Spiritu asupra Sântelor darurî, şi bine-cuventarea lor (Ca- tichismul creştin pe largii—despre Eucharistie). Dupe ritualul (tipicul) Liturgieî Sântuluî loan Chrisostom acostă lucrare urmăză ast-felu :

. •bicele unde au strălucita lu minele spirituale se păstreză acestu rr predatu de Dumnezeu. Şi lacob, fratele dupre corpii a lu'

. j 808 dumnezeului nostru, care & fosta cel ântâiu căruia, i s’a in-I n.e?utu scaunul Bisericei din Ierusalim, şi Vasilie Archi-Epiecopul

fericei din Chesaria, a căruia glorie a străbătutîi tot universul, pre· no 'Ue’ uou* inseris sânţi ta lucrare misteriosă, a aşezaţii în Dum·

escele liturghii ca sântul pacharu se consta din apă fi din vinii1··

a;a11,a-311

iteşi

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ

CânclG. strana începe a cânta cântarea serafimicâ iară ierurghisitorul se rugă, (îu taină.) :

„ Cu aceste fericite puteri, şi noi. Stăpâne iubitorul^ de omeni, cântam şi g ră im u : sânţii eşti şi prea sânttl . . . “ (* ).

Din acestea este învederaţi! : a) că cuvintele Mân­tuitorului : Luaţi m â n ca ţ i . . . b eţi d in tru a c e s ta t o ţ i . . . pronunţate de ierurghisitor, cu arătare la sântele da­ruri, după acea chemarea Sântulu i Spiritii asupra Sântelor Daruri, şi însa-şî bine-cuventarea lor, com­pune o singură neîntreruptă şi nedespărţită lucrare;b) că menţionatele cuvinte ale lu î Christos s6 amin- tescii propriii în rugăciunea adresată către Dumne­deu, ca poruncă a Mântuitorului dată celor ce Ί ur- mecjâ Lui (1 Cor. XI, 23—25 ); ş i—c) că pe baza acestei porunci (c a r e a d u ce am in te d e a c e s tă mân- tu itore p o ru n că ) ieranghisitorul îndrăsnesce, din par­tea tuturor credincioşilor, a se adresa cu rugăciune către Dumnezeii Tatăl pentru pogorârea Sântului Spiritii asupra Sântele Daruri şi pentru prefacere prin El a pânei şi a vinului în corpul şi sângele lui Christos. Prin urmare, atribuind cuvintelor Domnului pronunţate de El la instituirea m isteriuluî Eucha- ristiei, t<5tă puterea, ca p o r u n că m ân tu ito re , dupe carea servitorii altarului îndrăsnescii a se apropia şi a întreprinde sânţita lucrare a unui atâtii de mare şi înfricoşaţii misteriii, B iserica Orthodoxă catolică împreună cu acestea „crede şi învaţă ( 2) că la Dum-

(1) V e$ i rugăc iunea aces ta precum şi tâ te ce le - l-a lte ru găc iu n i pâne (lupe sân ţirea sân telo r d aru ri ca re se te rm in a cu c u v e n tu iam in , aviin , a m in în L itu rgh ie r.

(2) C ontra opiniunel ta lse a L a tin ilo r (P e rro n e , P ra e l. Tlieolog. T ra t. de E uchar. P . 11, c . 3 ), c a re tută p u terea de a sân ţi Sântele d aru ri o âtribuescfi num ai cuv in te lo r m ân tu ito ru lu i: lu a ţi m âncaţi etc.

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ

necleiasca Liturgie să severşeşte transubstanţiarea pâneî şi λ vinului în corpul şi sângele luî Christos < prin adumbrirea şi lucrarea Sântului Spiritii urmată dupe chiemarea rugăciunală către părintele cerescu, făcută de Archiereti θέύ Iereti în cuvintele: Şi fă adică pânea acista cinstită corpul Christosuluî t&ă, iar ce este în paharul acesta, cinstită sângele Christosuluî Mi, prefăc&ndu-le cu Spiritul t&ă cel Sântău(l ).

Aşa a credutii tot-de-una Biserica lui Christos du­pre tradicţiunea Sânţilor Apostoli.

Acesta se vede :1) Din cele mai vechi liturgii ale Ei, precum: Litur­

gia Sântului Apostol Iacov fratele Domnului; Liturgia espusă în Constituţiunile apostolice, şi liturgia Sân­tului Vasile cel Mare. In tote acestea, precum si îu liturgia Sântului Chrisostom, cuvintele Mântuitorului exprimate la instituirea Eucharistieî, se ainintescti în rugăciunea adresată către Dumnezeu, curespicata adăogire a poruncei : Acesta să fa ce ţ i întru amintirea mea (Luc XXII, 19) *, iar imediaţii dupe acesta ur- meză invocarea Sântului Spiritu asupra darurilor, puse înainte spre sânţirea şi transubstanţiarea lor. In litur­gia Sântului Apostol Iacov acesta se expune în modul următorii: „Pentru acostă (adecă după porunca lui Christos, a c e s ta să f a c e ţ i in tru amintirea mea) şi noî pecătoşiî amintindii suferinţele cele d&tăt<Sre devieaţâ ale Mântuitorului : crucea, îngroparea . . . . aducemu fie stăpâne, acostă înfricoşată şi f&ră de sânge jertă, rugandu-ne.................. pomenesce-ne pre noi Dumne­zeule dup6 m area ta misericordie şi pog6ră asupra

de a B f i C°nf. orth. par I. reep. la întreb. 101; Kpist. Patriarch. 1 Fes%îtii despre credinţă, Art. 17, şi ritualul archiercscfi.

MISTERIL-1. EUCHARISTIEÎ

ntfstră şi asupra daruriloru ce suntii puse înainte pre SântultSttSpiritii . . . . c a să sânţescă pânea acesta şi să o facă sântul corp a l Christosuluî teti., şi ce este îu paharul acesta cinstitti. sângele Christosuluî tSii“ ( i ) . In constituţiunile apostolicecetim ii : „Pen­tru acesta aniintindu suferinţele lu î, şi mtfrtea, şi în­vierea din morţî aducem ţie, înperatuluî şiDumnezeu, după porunca lu î (χ*τά τήν αύτοΰ διάταξιν), acostă pâne şi acestii pahar, m ulţăm indu-ţî prin El pentru că ne-aî învredniciţi! a sta înainte.. Ta şi a servi Ţie, şi ne rugăm Ţie Dumnezeule, c :1a ce eşti mulţfeinit de Sineţî, priveşte cu îndurare asupra acestor darurî ce suntti puse înaintea Ta, bine voeşti-le în on<5rea Christosuluî Tău, şi trim ete asupra acestui sacrificiii pre Sântul Teu Spiritu, m artorul suferinţilor Domnului Iisus, ca să facă pânea ac&sta, corpul Christosuluî Teii, şi ce este în paharul acesta, sângele Christosuluî Teii . . . . “ ( 2). Iar în litu rg iea Sântuluî Vasile cel Mare, pânea şi vinul, chiar după ce s’a pronunţaţii asupra lor, cuvintele Mântuitorului : Luaţi m ân ca ţi . . . . , şi b eţi d in tru a c e s ta to ţi . . . . , se numescii numaî în locU d e t ip u r i (άντίτύπα) a corpu­lui şi sângelui luî Christos, adică care represinta numai tipul lor, dar care încă suntti netransubstan- ţiate (neprefăcute) în corpul şi sângele Domnului— „puse înainte în lo c u l t ip u lu i Sântuluî Corpii şi al Sângelui Christosuluî Teii, Ţie ne rugăm ii,şi pre Tine te chiemămii : Sânte ale Sânţilorii, cu buna voinţa bunâtăţeî tale, să vie Spiritul tău. cel Sânţii preste noî şi preste darurile acestea ce suntu puse în nainte şi

(1) Vedî acestă liturgiă în Bibliot Patr. gr. latin. T. II, pag. 12.(2) Lib. VIU c. 12, pag. 407, în Coteler. Patr. Apost. vol. 1 Ainet.

MISTFRIUL eu c h a u st ie i

sS Ie bine cuvintele pre ele, şi s£ le sânţescă şi le arate “ ( 1). Dupre aceea urmează rugăciunea :

wD<5mne, cela ce pre prea Sântul T6u Spiritti. . . "Şi însuşi bine-cuventarea prea Sântelor darurî, cu pronunţarea cuvintelor cunoscute.

2) Se vede din mărturiile dascălilor vechi ai Bise- riceî-răsăritenî şi apusenî, şi anume :

a) Din ale Sântuluî Irineu: „ Precum pânea pămen- tescă, prin invocarea luî Dumnecleu asupra ei, nu este maî mulţii pâne ordinară, ci Eucharistie constă- tătore din pămentescu şi cerescii : aşa şi corpurile nostre, comunicându-se cu Eucharistia nu suntii maî mulţii stricăci6se, ci au speranţa înviereî" (2).

b) —A le lu î O rigen : Bine plăcându Creatoruluituturor, noi dupre primirea facerilor de bine, gustăm BHcu mulţumire şi rugăciune panele aduse, care prin rugăciune s’au făcuţii Corpii Sânţii ce sânţesce pre aceia ce 1 primescu cu buna disposiţiune(3).

c) Ale S ân tu lu î C iril a l Ieru sa lim u lu i: „Pânea şi vinul Eucharistiei înainte de sânta invocare a Trci- meî închinate, erau simplu pâne şi vin ·, iar după să­vârşirea invocăreî, pâne se face Corpul liu Christos,iar vinul sângele lui Christos “ (4). lţ

„ Pânea în Eucharistie, dupe invocarea SântuluîSpiritii, nu este maî mulţii simplu pâne, ci corpulluî Christos u (5).—■—------- ii.

( (1) Vedi rugăciunea preotului âin’naintea sânţirei sântelor daruri.ÎQ timpul cântăreî : Pre tine te lă ud ăm u . . . .

(2) Adv. Haer. IV, c. 34. cu(3) Ιώμ,α γενομ,ένοος διά την έογήν άγιον ti χαΐ έγι4ζον~. (Contr. Cels.

VIU, p . 399). In altu locu el şice : sanctificatur per verbum Deipei’<jue obeecrationem (in Math. XV. T. 11, p. 11. Paris. 1604'. ·

(4) Catech. inducetore în mistern 1. n. », pag. 440, Traducem rusă.

) t'itech. induc6t0re m misterii, III, u. 3, p· 451.

462 MISTERII I. EUCHARISTIEÎ

„ După acesta (adică după cântarea serofimică . Λ

rugămii pre iubitorul de omeni Dumnedeu, ca se po- g<5re pre Sântul Spiritii preste darurile puse înainte Fă deci pânea (acesta) Corpul Iul Christos, iar vinul, sângele lui Christos. Căcî asupra a totii ce lucră Sântul Spiritii se sânţesce şi să transforma" ( i ) .

d) Ale S-luî si Marelui Vasilie : „Cuvintele invo- căreî, la prefacerea pâneî Eucharistieî şi a bine-cu- ventăreî paharului, care dintre sânţi ni le au lăsaţii scrise ? Căcî noî nu ne mulţumimu. numaî cu cuvin­tele amintite în Apostol saii în Evangelie, ci şi maî, nainte, şi după ele, pronunţămu şi altele, ca unele ce aii mare putere în misteriii, luându-le din învăţătura nescrisă “ ( 2).

e) Ale F. A u gu s tin : „Corpii şi sânge a lu î Chris­tos noî numimii propriii acea ce, fiind împrumutatu de la fructele pementuluî şi sânţitu prin rugăciunea mister iusă,, o primim cu mare pietate spre mântuirea sufletelor, în amintirea patimelor suportate de Dom­nul pentru n o î; aceea ce, fiindti lucrul mânilor ome- nescî după forma sa văzută, nu alt-fel să sân ţesce. . . de câtu. numaî prin nevăzută lucrare a Sântuluî Spi­ritii“ I | | j

In aceste cuvinte, (1 T im ll, 1) preferii a înţelege a- ceia ce t<5tă, sau maî totă B iserica repetesce (în ţe lege): cerer i (precationes) noî înălţăm la săvârşirea misterie- lor,mai nainte de a fi blne-cuventatU ceia ce se afla pe masa Domnuluî ; iar rugăciuni (orationes) cându se

(1) C&tk. înducfitore în înisterii V, n. 7, p. 462.(2) Despre .St. Spiritii către Amfiloclrie c. 27, în Cartea Canonii*»'

pag. 328.(3) De Trinit I I I . 4, n. 10 în Patrol, (cure. compl. T. XLIlp· 874·

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ

tfoiiie-cuviÎitdffâ şi sg sânţeşce, şi se deosibeşte, pentru %npărţiTBu ( *).i f). Ale Sântului Proclu al Oonstantinopoluluî :' Ραρέ înălţarea Ia ceru a Mântuitorului nostru, Apos­tolii înainte de ce s aii respânditu prin totti univer­sul, adunendu-se într unii gândii, petreceau în rugă­ciuni de t<5te qlilele, şi aflându mângâiere în sânţita [lucrare misteridsă a Corpului Domnului, saverşiau titurgia cu cele maî prelungite cântări . . . . Prin ^ast-felti de rugăciuni eî invocaîi pogorârea Sântului [Spiritii, ca prin Dumne(Jeesca Lui arătare se reali­zeze si se arate în sânţitele lucrări punerile înainte de pâne şi vinii, amestecatu cu apă, însuşi Corpul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Christos, aceea te ast-fel se severşesce până acum, şi se va sSverşi 'pene la finitul secuiului" ( 2).I g) Ale Sântului loan Damaschin: „Precum pâneaprin mâncare, iar vinul şi apa prin beuturâ se pre- g*iacii în modii natural ([Μεταβάλλονται) în corpul şi sân- ţigele celui ce mânca şi bea, şi nu să facti alţii corpii, ţEeosebitîi de corpul lui de maî ’nainte, aşa şi pânea \pusă înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi mijlocirea Sântului Spiritii, se prefăcu în modii supranatural i,

ρπερφυώς μεταποιούνται în corpul şi sângele lui Christos, ψ eompnnu nu done corpuri, ei unul şi acelaşti“ (3). a■kestă învăţătură, o aflămu la Sântul Grigoriu Ni- .a

____ rt.ÎYvrS'8 ' CXL1X ad Paulinum cap. 2, n. 16, în cit. Patrol. T.

p. 636. suTra.diţia, Dumne^eescei Uturgii bt» Xp. H. 18391. VI·

1 } To,,H Η3Λ0* IipaB, frfcpU EH. IV. c. 13, p. 202.

su l ( 1), F . Ieronim ( 3), Ainbroşitt, Teodoru al rarch ieî, Teoiilact al Bulgariei ( 8 ), şi la toţî scriitoi· orthodoxî din Resăritu ce au maî urmaţii dupg, aceştia ( 4).

(Va urma)t Silvestru B. Pitestiiiiii.

4 6 4 MISTERIUL EUCHARIStlEl

(1) ο άρτος αγιάζεται διά λόγοο Θεοδ καί έννέοζδως Catech. c. 37.(2) Ad quorum (presbyter) precee Christi corpus sanguisque confi-

citur. (Epist. LXXXV ad. Euagrium.(3) Mărturiile lor va$e-s<5 în articolul intitulata:0,ipa3i η cjtc6ia npacyT^ia T. XpacTMa bt> ECxajwcTiH.(4) D. e. la Simeon al Tesaloniculuî (în tractatul lut despre misterii);

la patriarchul Ieremia (In epistola Iul către Theologij, din Virtemberg,Xp. ΪΤ. 1845, 1, 346), la Mitrofanu al Critului (în confesiunea Bi­sericeî de Resăritu tract, despre Euchar). Dintre Ruşi, asupra acestuiobiectă, au scris în contra papiştilor fraţii Lechuţli, Sântul Dumitrie al Roetovului, Stefanu al lavorulul, şi s'a tratatu şi în sinodul convocat» de patriarchul Ioachim în anul 1690.

C e tire a şi m e d ita r e a Sântelor Scripturi

ca u n icu l mijlocii de a s e înavuţi spirituabninte cu cu- m sc in ţ i l e t e o r e t i c e ş i p r active necesare pentru mântuire.

f Cum vor sci, dice Sântul apostol Pavel în privi­rea adevărurilor mântuireî, dacă nu vor aufyi, şi cum vor au<}i fă ră predicătorî f Orî-ce sciinţă să preda de către cei anume însărcinaţi, şi să învaţă de către ascultători. Şciinţa mântuireî, cuprinsă în Sântele •Scripturi, nu se capătă şi ea de câtu totu pe acesta [cale. Lipsa unor asemene cunoscinţî, maî necesare de câtu pânea cu care ne nutrimu şi decâtu apa cu [care ne adăpămu, este aşa de simţită astă-cjî în po- porti, încâtu s’ar putea tjice că viaţa nostră spirituală, viaţa adevăratului omu, ne-a părăsiţii maî cu totul. Bn noî nu respiră decâtu materia, şi nu urmărimu Idecâtii interesele materiale, fie-care în profitul seu [personal. Ne lipseşce aprope cu totul viaţa colec- Jtivă— morala, pentru că ne lipseşce educaţiunea re- [ligiosă, pentru că s’a rădicatu din mijlocul nostru Iputwea care op reşce disoluţiunea. Numaî acestei pu- |Jerî, numaî religiuneî este daţii a tace din toţi una,

m Crea î*i toţi aceeaşi inimă şi acelaşu suttetu.Ş de unde provine acestli mare reii ? Nu ue

sfii a denunţa următorele trei c a u s e principale: L â Părinţii, în etatea tragedă a copiilor, nu se gâu-

ca părinţii şi strămoşii lor, sa înveţe pe nu-

ciî lor măcar ti primele formule de rugăciune cu ca­re aceştia să se adreseze luî Dumnecjeu şi ast-feliti să se sunţă de timpuriii legaţi de ceriu şi de dato­riile morale. Nu-i trimitft la Biserică maî nicî o dată · ci se mărgiuescu a-î îmbuiba cu poezii şi chiar cân­tece vătămătdre de sufletii. 2) In sc<51ă, copii nu suntii maî norociţi. O dinioră se preda în scolele primare, ca cărţî obligătdre de cetire,— Orologiul şi Psaltirea ; ba încă acestă maî din urmă era consi­derată şi numită cheea cărţeî. Astă-dî pare că din sistemii, se înlătură din scoli totii ce este religioşii. Suntii şcoli în care se negligeză până şi de rugăciu­nea obicinuită a se recita la intrarea şi eşirea pro­fesorului ! 3) Preuţiî nicî se' gândescii a ’şî împlini cea maî principală din datoriile ce ι privesce : Pre­dic ar ea cuventului lui Dumnezeu. Şi ce este maî triştii cea maî mare parte din eî ar putea (lice ca şi acei primi ucenici din Efesii, că nici aii α ιιφ ίϋ de este cu­ventul Iul Dumnedeii! Căci, chiar de aii audiţii, chiar de li s’a predată părţi isolate, dar mai nimene nu s’a daţii ostenela să cetescă mâcarii Noul-Testament întregii şi cu băgare de semă. Ce este mai mulţii, şi spre mai mare durere şi ruşine chiar, suntemii for­ţaţi a afirma că cea mai mare parte nici aii în casa lor Cartea Sântelor S cr ip tu ri! Apoi cum voimii ca po­porul să şcie căte-ceva măcaru din cele a religimiei ? Cum vorii şei fără să aucjă ? Şi cum vor au<Ji fără sa li se cetescă măcar ? Căci ar fi de doriţii ca preuţiî, dacă nu predică, să cetescă celii puţinii părţi din Sânta Scriptură în audul poporului.

în urmarea acestei triste constatări, credcmii că nc facemii o datorie şi aducemii unii serviciu fraţilor

4 6 6 CETIREA ŞI MEDITAREA SÂNTELOR SCRIPTURI

noştri P reu ţî m a î cu semâ, pnblicândti următorele consideraţiunî, asupra Sântelor Scripturi, a marelui dascăl a l B iserice î Sântu l loan Chrisostomul, spre a vedea u rgen ta necesitate ce avemu. de cetirea şi sta­diul acestorti. c ă r ţi divine.

„Tot-d6-una vă rogu. (c)ice demnul păstoriţi) şi nu voiu înceta a vă ruga ca nu numaî în Biserica să luaţi aminte la cele ce se grăescu, ci şi acasă mer- gendu să petreceţî neîncetatu în cetirea Dumne- deeştilor Scripturi. Acesta amu recomandaţii purure şi celor ce se întâlnescu. cu noî în particularii. Şi să nu-mî $icâ cine-va acele desvinovăţirî reci şi demne de t(Stă osindirea şi prihănirea: Că suntii pironita la judecătorie saii la administraţie, me ocupă cu me­seria, amil femee, hrănescU copil, îngrijescU de casă, suntă civil şi nu este trâba mea să cetescu Scriptu­rile, ci acelor ce sail lepădată de lume, care saă re­traşii pe verfurile munţilor şi care aă totă-de-una asemenea viaţă. Ce < icî, o omule, nu este treba ta de a ceti Scripturile, pentru ca eşti atraşii de nenu­mărate griji ? Dar, tocmai pentru acesta, tu eşti mai datoriu decâtti pusn iciî; căcî n’aii trebuinţă aceştia de ajutorul Sântelor Scripturi aşa de urgentă ca acei ce trăiescii în mijlocul valurilor de totii ieliul. Aceia scăpaţi de oraşe şi de turburările din oraşe, înfin- gându-şî corturile în pustie, neavendu nimica co­munii cu societatea, suntu ca într unii limanu, apa- raţî din t<5 te părţile, şi filosoimdu în totâ libertatea, •ară noî care plutimii ca în mijlocul oceanului şi hernii nenumărate ocasiunt spre pecatti, avemu ^să trebuinţă de ajutorul şi mângâerea Scripturilor. A.ceia nicî primes cil multe vane, pentru ca stau de-

468 CETIREA Ş l MEDITAREA SÂNTELOR SCRIPTURI

parte de resbel; earâ tu care stai tot-de-una în res­bel. primindu dese rane, aî trebuinţa şi de multe me­dicamente. Că şi femeea te întărâtă, şi copilul te râ- nesce, şi servitorul te mânie, şi duşmanul te invidiezâ, şi amicul te pizmueşce, şi vecinul te supără şi ca­maradul de arme ţi puue pedică ; judecătorul te în- grozeşce de multe ori, sărăcia te scârbeşce, mortea casnicilor ţî procură plânsu ; îndestularea te îngâmfa, miseriea te striveşce ! Multe ocasiuni ale nevoeî si mâniei, multe ale grijilor, multe ale durereî şi chi­nurilor, multe ale trufiei şi mărireî deşarte, nenumă­rate săgeţi ne încungiură şi din tote părţile să slo- bodti asupra nostră ; pentru acesta avemii nevoe tot- de-una de întrarmarea cea din Sântele Scripturî. Să ştii că treci prin mijlocul curselor şi umbli pe dea­supra zidurilor cetăţei. Multe ispite, multe rane să pricinuescti sufletului nostru, şi avemii trebuinţă de învăţăturile şi medicamentele Scriptureî. Este peste putinţă să se mântuescă ciue-va, iară deasa cetire a duim^leescelor cărţi. Şi cu adevăraţii, doriţii lucru este ca împărtăşindu-ne neconteniţii de vindecarea cea din Sântele Scripturî, să ne mântuimii cândti-va; dar cândti. 111 tdte cjilele primimti numaî rane şi de medicamente nu ne îngrijimti, ce speranţă maî pu- temti avea de mântuire ?

Nuvedeţîpe căldărarî, pe argintari, pe giuvaergii şi pe orî-ce meşteri, că posed complete t<5te instrumen­tele meseriei lor: Şi măcar fdmea de ’1 va sili, măcar să­răcia de i-ar strâmtora, preferă să se împrumute, să suferă orî-ce decâtti să ’şi vendă pentru hrană mă- carti unul din acele instrumente. Şi cu drepţii cu- ventti ; căci sciii că veinjându din instrumente, me-

c e t i r e a ş i m e p i t a r e a s An t e l o r sc r ip t u r i

seria lor se zădărmceşce şi mijlocul traiului pere. ţară păstrându uneltele, este speranţă ca cu timpul să-’şî plăt6scă şi datoria şi să umescă sărăcia dela uşă. Aşa trebue să urmămti şi noî; căci precumti. la aceia suntu nicovala, ciocanul, cleştele şi alte instru­mente, aşa instrumentele meseriei n<5stre suntii căr­ţile Apostolice şi profetice şi tdtă Scriptura cea in­spirată de Dumnedeii. Şi precum aceia prin ase­mene instrumente facii şi prefacii ori-ce vase, totii aşa şi noî, cu aceste întocmimu. sufletul nostru, şi fiindă revoltatu Ίϋ îndreptămii, fiindu vecliiu Iii înoimii. Ş i aceia ’şî arată măestria numai asupra formei; căci nu potti schimba materia vaselor ca din aramă să facă argintii sau din argintii—aurii; iară tu nu aşa, c i de vei lua unu vasti de lemnti, poţi spera a ’lti preface cândii-va în aurii. Şi mărturii la acesta avemu pe Sântul Apostol Pavel, carele dice: în ca sa m a re n u suntu numai vase de aură si de ar­gintă , c i ş i d e lemnti şi de Iutii; deci, de se va curăţi cine-va p r e s in e d e a c e s t e va deveni vasiX de onore şi de bună trebă D om nu lu i, gata spre totii lucrul buna.

Să nu despreţuimti dar câştigarea cărţilor, ca să nu primimii rană la părţile cele pericul6se ale vieţeî, nicî să îngropăm u aurul, ci să ne agonisimii cu elu cărţi duhovniceşci, Căci aurul înmulţindu-se, pro- v0că m ultă vră jm ăşie contra celor ce Ίϋ au ; eară cărţile adunându-se, aditcii mare folosu celor ce le posedă. Că precum unde vor fi depuse arme împ6- răteşcî, m ăcarii de n’ar fi nimine să le întrebuinţeze, Qiultă pază aducu celor ce locuescu acolo; pentru

nicî tâ lh arii, nici spărgătorii de zidurî, nicî orî- Care dmtre făcătorii de rele, nu îndrăznescti să calce

470 CETIREA ŞI MED1TAREA SÂN TE LO R SCRIPT U RÎ

acea casa ; aşa unde vor fi cărţi duhovnicescî, sâ is- gonesce de acolo tcStă lucrarea diavolică şi sâ inspiră celor ce lo cues cu acolo multă încurajare şi mângâere spre fapta bună. Numaî vederea cărţilor ne face să fimti mai luătorf aminte de noî înşine şi maî greoi că­tre pecatu; că îndrăznindii să facemtt ceva din cele oprite şi întorcendu-ne acasă necuraţi, îndată ce ve- demii cărţile, conşciinţa ne osîndeşce şi ne face mai atenţi pentru altă dată. Orî, de petrecemii întru sân- ţenie, căpătămu şi maî mulţii folosii dela cărţî. Căcî, numaî privindtt la Evangelie, mintea m5stră se pre­face şi se dep&rt^ză dela lucrurile acestei vieţî ; eară dacă se va adauge şi cetirea cu luare-aminte, atuncî sufletul se curăţeşce şi se face maî bunii, ca şi în locurile cele sânte din lăuntrul Bisericeî unde se în­vaţă cele de taînă ; fiindii că Dumnedeii vorbeşce cu elu priu Sântele Scripturî. Dar dacă nu vomii înţe­lege, va dice cine-va, cele ce se cuprindti acolo? Deşi nu veţi înţelege, respundemu noî, totu-şî mult folosii şi multă sânţenie se capătă numaî din singură cetirea; Şi, este cu neputinţă să nu se înţelegă ni- micâ, pentru că darul Sântuluî Duchii a economisitii ca aceste carta să fie compuse de nişte simpli va­meşi, pescari, făcetori de corturi, păstori de animale, lipsiţi în totul de sciinţa cărţei, ca nimine din cei simpli şi ordinari sâ nu se p<5tă scuza că nu înţelege, şi ca cele ce se grăescti să fie lesne de înţeleşii tu­turora ; ca să capete mulţii folosii din ascultare şi meseriaşul, şi muncitorul, şi servitorul şi văduva, şi cel maî ignoranţii dintre toţi dmenii. Căci, cei ce sau învrediliciţii dintru începutti de darul Duchului

(«'aii compuşii aceste cărţi spre slava deşartă, ci nu- Lj| pentru mântuirea ascultătorilor, ί Şi în adeverii, autorii profani şi ritoriî, scriti, nu Lăutândti folosul general, ci calculândti cum să fie

|L maî admiraţi şi lăudaţi; şi de şi scriti câte ceva Eg folosii, aceste stati ascunse în încurcătura măes- ‘trită a stilului, ca întrunii întunericti. Apostolii şi jprofcţil însă aii urmaţii cu totul din contra; căci, ca lU1iî ce erau dascăli universali, eî au scristi ast-

[feliti ca să fie tote tuturoru arătate şi luminate, şi ca [fie-care, numai cetindu, să potă înţelege singurii cele [ce se pTăescu. Acesta vestindu-o profetul maî ’nainte ■dice : Vor ή toţi învăţaţi d e Dumnezeu, şi nu va dice Inistine apr apelul s eu : Cunoşce p r e Domnul; că toţi I me vorti c u n o ş c e , dela cel midi până la celU mare al mior. Şi Pavel dice : JEU f r a ţ i lo r amU venita la voî nu I intru înălţarea cimentului sati a înţelepduneî, vestin- I du-ve taina Iul DumnecleU ; Şi iară-şî : Cuventul meu ■fi* predica mea nu eraU întru cuvinte indemnâtore (în- Ismuătore) ale înţelepciunei omeneştii, ci întru ară- mtarea duchului şi a puterel. Şi iară-şî: Grăimu inte­rn lepciunea nu a veacului acestuia, nici a domnilor vea- I cuiul acestuia, care suntii peritori. Şi cine nu înţe- I lege cele ce suntii scrise în Evangelie ? Cine mai ■are trebuinţă de înveţătorift casă înţelegă cuprinsul ■fericirilor ? Dar semnele şi minimele, şi partea isto- I rică, nu suntii fie-căruia lămurite şi cunoscute ? Pre-■ texte dar suntu aceste şi subterfugii ale leneviieî. Nu | lnţelegî ? Dar cum vel înţelege cândii nu-ţî dai os-

ten&ă nici să ceteşcl ? Ia cartea în mână; cete ce ^ istoria, şi ţinendu cele înţelese, ceteşce de mal

te ori cele grele şi nelămurite. Si dacă priu deasa

____ CETIREA ŞI MED1TAREA SAMTE1.0R SCRIPTURT 4 7 1

11 i. ti ţi ii d fe­ti, t i­

să ca ut. m- cu şte l si

cetire nu vei putea să afli sensul, mergi la celu lnai înveţatii, dute la învăţătoriul, spune-ϊ neînţelegerea îutrebuiuţeză silinţă multă ; şi vă<Jendă Diminecleti zelul şi silinţa ta. nu te va trece cu vederea, ci va descoperi ţie ceea ce <5meniî nu-ţî voră putea spune. Adu-ţî aminte de fameuul împărătesei Etiopil0r care tiindti păgânii şi cuprinsă de nenumărate griji, si încuugiuratti din tote părţile de nenumărate afacerî cetia şecl&idu în căruţă, măcaru că nu înţelegea cele ce cetia ; şi dacă pe cale arată atâta silinţă, puneţi în minte ce feliîi era la casa luî. Dacă în timpul că­lătoriei nu sufere să petreeă fără cetire, cu mulţii maî vertosu cândii şedea acasă. Dacă neînţelegend nimica din cele ce cetea, totu-şî nu se depărta de cetire ; cu mulţii maî vertosii după ce se înveţa. Şi cum că nu înţelegea, ascultă ce dice Filip către e l:r _Ore înţelegi ce ceteşci ? Eară acela fără să roşiască şi-a mărturisit neînţelegerea dicendă: Cum voiU putea, de nu, va conduce cine-va f Decî, de ore-ce nea- vendu conducâtoriu aşa cetia, îndată a căpătată şi conducătoriti ; a verlutu Dumnezeu zelul luî, i-a a- preciată silinţa, şi îndată î-a trimişii învăţătorii!; şi nu atâta Filipii este înveţătoriul, pre câtu Spiritul Sântă care a trimişii pe Filipii.

Să nu despreţuimti, iubiţilor mântuirea nostră, căci t<5ţe cele ce s aii scrisă, s au scrisă spre învă­ţătura n<5stră. Mare garanţie în contra păcatului este cetirea Sântelor Scripturi ; mare râpă şi adâncă pră­pastie este neşciinţa Scripturei. înfricoşată vendare a mântuirei este a nu şei nimică din Dumnecleescile leg i. Acesta a născută eresurile ; ac6sta a adusă co- rupţiunea vieţeî, acesta a causatu tdte catastrofele"·

In urm a accstorft eloquente şi pline de espcrienţâ îndemnuri a le Sânteluî şi Marelui bărbaţii, nu’m i ro­mâne, fraţilo r Preoţî, decâtu a ve ruga cu stăruinţă uj în in teresu l m ântuireî generale :

Să cumperaţi toţi cartea Sântelor Scripturi,Să o cetiţi şi meditaţi spre folosul propriu,Să o cetiţi poporului, spre mântuirea luî,Să ’î explicaţi mai aleşii Evangeliile şi scrierile Apostolicc, Să îndemnaţi pe totu cetăţcnul să posedă acdstă carte.

t Archiereul Innocent M. Ploestenn.

Catedrala metropolitană din laşi

(Notiţă Istorică)

Acestă Biserică s’a începută din temelie de fericitul intru amintire Veniamin Costache, Metropolitul Moldavei,la anul 1833, luna Iulie în 3, ziua septămâneî luni, in care zi nemu­ritorul Metropolita, Veniamin a pusa piatra fondamentală cu însăşi mâna sa, şi s a terminata lucrul de zidărie şi de aco- perămentu, împreună cu cele patru turnuri, în anul 1839, du­pe cum arată inscripţiunea care se găseşte pe acoperămân­tul turnului de la colţul din partea dreptă despre strada Mare, de către răsărita, înscrisă cu litere mari chirilice po­leite cu aura pe tablele de aramă acoperământului acestui turntt. Decî, fiind-că acestă sântă şi măreţă Biserică, care însă nicî-o-dată nu a fosta terminată pe deplina, acum este în restauraţie radicală şi forte solidă pentru a se termina definitiva, în care lucrări urmedă neapărata a se preface din noa şi acoperămentele celor patru turnuri, cu care oca- siune, menţionată inscripţiune va dispare dupe tablele de aramă, sparte şi sdrenţuite, ale acoperământului, urmându a rămânea numaî de domenul Istoriei, o dama publicităţi aici spre cunoştinţa publicului Român, care se interesăză de monumentele istorice ale părinţilor şi strămoşilor noştri. Iată cum vorbeşte menţionata inscripţiune : «Supt cârmuirea Domnului Mihail Grigorie Sturdza Voevod, s’aa zidiţii cu cheltuiala Metropolituluî Moldovei Veniamin Costache şi Cavaler, Anul 1839, după povfiţuirea marelui Logofăt Ne- colae Conta şi supt direcţia spătarului loan Casu».

Acestă notiţă, cu esplicaţiunea de maî sustt, νδ poftimO, domnule redactor, să bine-voiţî a o publica în diarul D-vostra spre cunoştinţa tutulor Românilor bine-Credincioşî aşa după cum V o comunicăma aici noî înşine subscrisul.T

t Iosif Metropolitul Moldovei.

Posiţiunea preotului ruralii(d ttp e a r ă t ă r i l e preoţilor D. L ia n u d in com una Turbaţii, dasci Novaciu, j u d e ţ u l GorjiU, ţ i N. A thanasitt, d in com una

F a u r e î , pl. Bilescî, j u d e ţ u l P u tn a ).

■ preotul rural, ca şi orî şi care membru al socie­tate!, îu ramura ce profeseză, îşi are datoriele sele fpe care negreşitîi trebue a le împlini.[ Este sciutu înse că orî ce împlinire de datorie re-■ clamă şi nisce anume drepturi, de care se şi bucură lori şi care din ţera nostră, afară de bietul preoţii pin comunele rurale şi chiar urbane.

„Maî toţi preoţiî din comunele rurale— dice preotul D. Lianu—nu avem altu salarii de câtu o baniţă de po-

inimbu în drugi (cu cocenî), şi chiar şi aceştia de real calitate, şi încă pe la unele comune nicî atâta.[ Prin bugetele comuneî de şi să trecu (de formă)

Icâte o sumă de bani pentru preotul respectivii, care leă aprobă de comitetul judeţian ; dar banii stau în ipungele funcţionarilor comunali, bugetul se conservă |în archiva comunei, iar preotul adastă suferindu. Oe- Irendu-şî preotul dreptul seu, Primarul u respunde ică de abia a avuţii cu ce’şî achita vetăjei. Maî repe- Itandti cererea, i se (Jice în modii derisetoru, câ, dacă ivoesce a fi în pace şi a maî primi puţini porumb! de |la parochieni, să’i dea o cliitanţâ ca, s’a primiţii sa- r ariul după bugetti, alt-felu va face pe locuitori sa

maî dea nimicii. Preotul e siliţii atunci aK da

P O SIŢ IU N E A P R E O T U L U I R U R A L

chitanţa fără a primi vre unu banii, şi ast-felu plec p lângenduşî trista 80rtă şi pe copilaşii care nu. ai\ nicî ce mânca . . . .

Dupe acestea întrebă:„Acum cu ce să ’şî întreţie bietul preotu casa şi

familia care se compune din 5 seu 6 fii . . . ? Cu ce să ’şî procure vre-o carte bisericescă instructivă în ramura misiuneî sele . . . ? Cu ce sa şî cumpere cliaine pentru sine şi întrega familie . . . ?“

Maî departe arată că, nicî uşeriî tribunelelor şi a judecătorielor de ocole nu suntti maî reu plătiţî de câtu preotul din comuna rurală ; deasemenea că unii critică pe preoţî că nu ati în deajunsă cultură, la care respundându <Jice : „dar cum să se instruiască, cândti neavendti ce mânca, suntti siliţi a munci la câmpii t<5tă săptămâna ca şi fie-care agricultor . . . “

„Miseria în care se află, pottt dice, majoritate dintre proţî, să exprimă cucernicul preoţii N. Athanasiu, din comuna Ffiu- renî, este indescriptibilă.

„Despreţul ce dilnicu îndurămii din partea fiilor României, în special al orthodocşilor fraţi, este la gradul cel mai înaltu, ast-felti că şi la intâlnirele ce avemii cu unii, ni se respunde la salută, prin aruncare cu paie s&ii alte obiecte, — deprin­dere moştenită (p<5te) de la evrei său fanarioţi.

„Prin comune nu putemii avea nicî unti prestigiu, de ore ce chiar autoritatea comunală nu dă nicî unti meritu (consi- deraţiune) preotului, ba de multe ori este şi maltratată de primarul şi scriitorul comunei.

„Prin unele comune, ddcă s’a găsită preutul ca învăţătorii, a trebuită să fie depărtată din acăstă funcţiune, şi înlocuiţii prin civili, carî în multe locuri suntii mai mulţii vătămători prin atheismul, ce particularii Ίϋ arăta, prin nemergerea 1» Biserică şi chiar prin puţina religiune ce o predau copiilor·

„Bine a φβύ respectabilul senator, Domnul N. Voinov, in

POSIŢIUNEA PREOTULUI RU RA L 477

sesiunea curenta „că numai de la mustatiă resucită nu se va jnvaţa morala44 se înţelege însă că vor fi şi escepţii.I nAmeliorarea posiţiunei preutulul care s’a vfidută proiec­tată, se pare a fi prea modestă faţă cu posiţiunea ce trebue să ocupe unti preutu în societate, şi mai alesă cândii e vorba de a i se cere consciinciosa îndeplinire a întreitei lui datorii.[ „S’ar putea face o mică comparaţiune de es. între unit preutti şi unti notarii comunal.

„Unu preuttt va avea, dupe cum s’a proiectaţii, 600 franci fcliiar de ’î va fi pai’ochia compusă din cotune . . .[' -Unu notaru are deja pene la 1000 franci; der se crede că posiţia în societate a unui preutu, ar trebui să fie superiora aceluia. P<5te se va obiecta că preutul mai beneficiază şi de la cele-l’alte servicii.; „O ! ! cu câtă sdrnncin şi ostenela, mai aleşii la o parochie compusă din cotune ; d6r şi notarul mai are şi alte venituri (ca ori care funcţionar) . . . Asemenea,—că, preotul benefi­ciază de o câtime de locuri ale bisericeî; însă şi pentru ac£sta să fie scrută, că multe biserici nu aii locul compleţii, altele nicî de cum ; iar acele ce le posedă, suntii cele mai neproductive, care s’au destinatu bisericeî, ast-feiu că vroind a le arenda, nu se pote prinde mai multă ca 7—8 franci pe pogonă.I „S’ar prefera maî bine să le arendeze comuna, şi să plăt&că preotul, dupe meritul cuviincioşii,—că şi locurile fară să le cultiveze poporeniî, dupe cum s’a obicinuită până în presentu [angajamente prin unele cumune, nu suntu nici de ună folosit; [de aceia din simplitate opinezu : că s’ar părea mai practică [ună imposită de una βέΰ de doue decimî asupra foncierului Şi a altorti dări . . . ( l ) şi atunci va plăti fie-care, propor­ţional, potrivitu puterilor sâle, precum şi locurile bisericescî *ă se arendeze, şi ast-felu se va crea unu bună veniţii ecle- eiastică de unde s’a r putea plăti celu puţină 100 franci pe lună unui preoţii din comunele rurale, fiindă-că 50 franci Pe lună se crede a fi prea puţinii.

O Nu Ne poţriveşce capii la capu, câte ti franci de fio-caie poporcufi.

478 POSIŢIUNEA PREOTULUI RURAL

Judece on-cine d6că acestii selariti este câtu-şl de puţinti suiicienttl! ! Cr£dă orî-cine că şi preotul are soţie şi ggS pe cart trebue să-l instruiască potrivita cu timpul. Nuniaţ dicii nimicii de îmbrăcăminte şi cele-l’alte necesităţi iudia- pensabile caseî . . . .

Mai considere-se şi acostă că şi elu (preotul) are trebuinţă celu puţinii de unu servitorii . . .

Tdte aceste, şi altele, reclama cheltuelî; şi d£r dacă a so­siţii timpul cel de mulţii aşteptata şi doriţii, ca să se regu­leze s<5rta preoţilor (cea vrednică de jeîitu), apoi doreşce ori­care, credu, să se facă ceva bunii o-dată pentru maî multă timp.

Fie de ajunsii timpul perdutii pâne în presentu, ţinendii talentul ascunstl (din causa ocupaţiunilor pentru material) şi nefolosindii mal nimicu societăţel,—ca pentru viitorii să Ίϋ speculămu dupe comandamentul M a re lu î InveţetorU şi Sa l­vatorii în care amu deplina credinţă, speranţă şi charitate.

Din parte-ne rugămti pe înaltul guvemu ca, în marea sea înţelepciune şi îngrijire de prosperitatea întregului poporu românii în genere, şi în parte a fie-carei clase a societăţeî nostre, să nu piardă din vedere şi neîncetatele plângeri şi tânguiri ale clasei preotesei a poporului Română Orthodoxii, fără de care clasă, să fie bine încredinţatu, că, cu tote îngri- jirele dinafarice numai, Regatul României nu va pu­tea ajunge nicî-o-dată la ţinta X propuse—dorită de întregul poporu Românii.

Diferite plângeriPreotul Constantin lonescu, de la Biserica St. Ni­

colae Ungureni, din oraşul Craiova, să plânge contra proiectului de lege pentru întreţinerea clerului de ΙΛ bisericele urbane f i rurale votatii de Senatti, ex- primându-şî temerea că, punendu-se în apucare

POSIŢIUNEA PREOTULUI RL'KAI. 479

noua leg'e, mulţi dintre preoţî vor rămânea fără lo- curî, şi prin urmare fără mijl0ce de existenţa; şi de aceea este de părere ca la trecerea menţionatului proiecţii de lege prin Cameră să se prevadă unu anume articolii prin care să se reguleze şi posiţiunea preoţilor ce se vor găsi în asemenea categorie.

Iu privinţa regularei miorii ast-fel de preoţî, opi- niunea Sânţieî-sele este :

„ Preoţii ce se vor găsi de prisosii la o Biserică parochială sau neparochialfi, se remâne pe lângă bisericele lor respec­tive, împărţindu cu parochul salariul destinată, până la împu­ţinarea lor prin morte, sati să se strămute unde trebuinţa ar cere“ . . . .

Temerea exprimată, negreşitii, este f<Srte justă, întru câtii fie-care trebuie a se gândi la viitoru şi s6rta se a ; noă însă ne vine a crede că aplicându-se noul proiecţii de lege, nicî unul din preuţiî actualî nu va rămânea fără locii, fie prin împărţirea salariu­lui şi îngrijirea de poporeniî uneî parochiî, fie prin permutarea la a lta parochie care este cu totul lipsită de preoţii.

Preotul GrigoreVişanu, din comuna Pegeniî, plasa Ι Gilortu ; judeţul Gorjiu, să plânge contra autoritâţeî I comunale, arătându că, nu numaî că nu impune lo­

cuitorilor din comună a împlini condiţiunile prevă­zute prin—actul de învoire cu dânşii, ci încă Ί şi în- d^mnâ a nu 1 d a nicî unu ajutorii, considerâudii de litera m<5rtă t<5te condiţiunile din actul de învoire Arată apoî c ă a rec lam aţii şi onor. Sub-prefecturl respective, şi n ’a căp ătatii nicî o satisfacţiune.

480 POSIŢIUNEA P R E O T U L U I R l 'R A L

Din parte-ne rugănm pe autorităţile maî înalte respective, a cerceta împrejurarea şi a impune Pri­măriei locale de a aduce la împlinirea condiţiunile actului de învoire ce reclamantul a avuţii cu locui­torii aceleî comune, şi care suntu următ<5rele.

1 ) A Ί d a : „una baniţă porumbii şi una di de lu­cru de fie-care familiew.

2) A Ί înlesni: „la aducerea lemnărie pentru casău.3) A ί permite „ca vitele sale să pască în totu iu-

iinsul hotarului comunei. . . "4) A rî plăti şi alte servicii făcute în şi afară de

Biserica după obiceiul făcuţii şi urmaţii maî înainte.

Reclamaţiunea preoţilor din comunele : Tergo- vişte, Şotânga, Măinescî, Ludeseî, Bogaţi etc. judeţul Dâmboviţa, contra maî multoru articole din proiecta i de lege p en tru în treţinerea c leru lu i, votatii de Se- nani, tindendu la a remânea elenii ruralii în starea de maî ’nainte, adică a fi unii preoţii la una sută de familiî, lucru ce nu pote contribui la îmbunătăţirea sorteî preoţilor, neputendii fi susţinută, rămâne ca preoţii menţionatelor comune să se gândescă maî bine asupra posiţiuneî lor actuale, şi apoi să ’şî ex­prime dorinţa de a remânea încă într’ensa.

DESCHIDEREA

C o n g r e s u l u i B i s e r i c e s c î ] din B u c o v i n a

In fine, Românii Bucovineni aii ajunsa la ţinta multa do­rită. Visul de care visau părinţii lor este realisatu. Biserica jorthodocsă a Bucovinei dupre o lungă şi grea luptă şi-a [câştigată fructul ostenelelor sele. Congresul bisericesctl de ţcare se temeaţi atâta de tare streinii, a vedut lumina. El a ifosta convocata prin resoluţia împăratului Austriaca, din 19 [Iunie a. c., şi se compune din 24 membri preoţeşti şi 24 ^membri mireni orthodocşl: Conform programului, con- [gresul s’a şi deschisa în diua 14 (26) Iulie a. c. Catedrala şi [reşedinţa metropolitană eraa împodobite cu stegurile de [colorile ţ6rel Austriace şi cu alte diferite împodobiri.I Tote aceste ornamente a servita ca o dovadă mal mult pentru populaţia orthodocsă de acolo, că n unire să ser- ; bătorescă realisarea unul visa atâta de bine făcătorii pen- [tru constituirea, prosperarea şi înflorirea bisericeî ortho- [docse din Bucovina. Atâta la privighiere câta şi la Sânta P-iturgie, a oficiata Eminenţa-Sa Părintele Metropolita Dr. iSilvestru MorariO, cu mulţi preoţî şi diaconi (*).L După săverşirea serviciului divina la care erau present! ioî* preoţii şi mirenii congresului, împreună cu clerul şi poporul, adunaţi din oraşe şi sate, Eminenţa-Sa împreună

"eminarial a cântat ii In Utunric. Compuuerwi inusirală · ·ο*ώ P10'I we"l I*i durii Verobciiiovicî.

482 d e s c h i d e r e a c o n g r e s u l u i

cu obligaţii congresului a p lecaţii in tră su r i de gală până la reşedinţa m etropolitană.

Unti aspecttt minunata presen ta sa la congresu lu i noueî reşedinţî cu apartam entele de lângă ea (a ) .

La io si jumState o re a a p ă ru tu în sală to ţi membrii congresului bisericescQ, şi ca re sun tii : D in starea cleri­cală : A rchim andritul m itro fo r A rcadie CiupercovicI, Ar- chimandritul m itrofor D esiderius C osub, A rchim andritu l Mi- ron Călinescu, P ro to iereu l s tau ro fo r şi p ro feso r de Uni­versitate Eusebiti PopovicI, P ro to ie reu l titu la r şi parochti Artemi BerariO, P ro to iereu l şi p a ro ch u l loan Olariii, Pro­toiereul staurofor G eorge G rigorovicI, P ro to iereu l şi pro­fesorii de Universitate C onstantin PopovicI, P ro to iereu l Pe­tre nobil de AndrucovicI, P ro to iereu l Vasile Popescu. loan Mândrilă, Esarchul T it T u rtu re n , P ro to ie reu l şi profesor de Universitate Dr. Vasile M etrofanovicI, consilierul Consis­torial şi P rotoiereul stau ro fo r Dr. lo an Ţ u rc an , Protoie­reul staurofor şi profesor de U niversitate Isidor, cavalerii de Onciul, predicatoriul ca tedral p e n tru lim ba rom ână Gri* gore Hatm an, P ro to iereu l G avril Caliuciuc, loan Hominca, Isidor M arti novici, G rigore ProcopovicI, Grigore Cante- m ir şi parochul loan Tam aschi. D in m iren ii o rthodocşî: Alexandru Vasilcu, B aron şi m are p rop ietar, Niculae Hor- muzachi, Baron şi m are propietar, (frate cu fostul ministru în Rom ânia Constantin H orum zachi) V ictor Stârcea, Baron şi m are propietar, Nicolae M ustaţa, B aron , Eugenie Stâr­cea, Baron şi m are proprie tar, C ancelar al Guvernului, Ni­colai, cavaler de Cârstea, m are propietar, M odestii, cavaler de Grigorcea, m are proprietar, Dr. Nicolai, cavaler de Gri- gorcea, mare proprietar, Nicolae Balm oş, prefect de judeţii, Dr. in medicine şi proprietar, loan, cavaler de Valciuschi, Dr. MateiQLupu, profosor de liceu, Leon, nobil de Rei, înpiegatD de magistratură, loan Sbiera profesor de Universitate, Va­sile Bumbac, profesor de licett, Nicolae Cehescu, judecător de ocol, Dr. Alois, cavaler de T a b ă ra m are, proprietar şi

( i) Reşedinţa M etropolitana, cu «emiiumul f i p a la tu l preoţilor, co«tă mai l*>ne de 6 « ίΐίόα β firaneî.

||/advocaţii, Dr. Iancu, cavaler de Zotta mare proprietar şi H advocatu, George, cavaler de Flondor, mare proprietar şi v primar în comuna Storojineţ, Orest, cavaler Reni de f- Hârşenî, consilier guvernai, Vasile MorariQ, judecător de fV instrucţie, Iacob Clim, ţSran, Emilian Cosub, judecător de K instrucţie, loan Cociuschi, primarul urbei Câmpu-lunga,E loan Şandru, comisar poliţienesca. Aceştî membri aî con·B greşului au aleşii din mijlocul lor câte unti deputata din■ 4 mireni şi 4 preoţi, în urmă, plecară în trăsuri de gală B după şeful ţârei Dl. Barcin Alesani (de naţionalitate Italian),B care a foştii alesti de Imperatul Austriac ca să funcţionede B ca Comisar la congresul bisericescu. Sub bubuitul tunului B sosi comisarul Imperătescu în trăsura de gală a Metropo- K litulul cu diputaţiunea congresului. Vicarul Metropolitanii B Arcadie CiupercovicI, Archimandrit mitrofor, întempină■ pe guvernatorele ţârei la porta reşedinţei, Eminenţa-Sa Me- H tropolitul era îmbrăcaţii în mantie de catifea violetă, cu B găitane şi cusături bogate de aurii şi cu toiagul în mână B conduşii de consilierii consistoriali, Dr. îlarievicl şi Cumo- B roşianu Ί întempină în uşa sale! congresului unde l'a sa- B lutatil şi conduşii pâne la scaunul pregătita. Atunci întonă B chorul imnul poporal, iar după aceea, unti imnii festiva

I"·.:- compuşii de judecătorul de Instrucţie Stefanelli anume pen- B tru acestă serbare ; şi la isprăvitul cântărel guvernatorele B . ţârei deschide congresul prin următorul discursii:

«împuternicit de Cesaro şi Regesca Sa Maiestate prin seri-■ sorea din 19 Iunie a. c., de Comisarii pentru congresul bi­

l l sericescu destinaţii pentru astă-dî, declara că primescQ cuB multu maî m are bucurie acesta autoritate, şi că uă privescQ

I n orl-ce casa de o favore deosebită a alegere! mele; Pentru■ că m’a foştii data în timpul activităţeî mele ca şeful acestei 1 ţeri, şi doresca de-a vedea realisatâ cea maî ferbinte do- E rmţaapoporaţiuneI orthodocsă din Bucovina 1 . (La aceste

||· Cuvinte i saă data repeţile aplause), maî adăogândii; suntu I eoîlvin.su că atâta credincioşi orthodocşiî in genere. câtQ şi

1 domnii adunaţi vor privi în adunarea esecutată a congresului JL υηΰ act^ noa de graţia şi îngrijirea Maiestaţeî Sale Impe

_________mSERICESCC· DIN BUCOVINA 483

484 DESCHIDEREA CONGRESULUI

riale, pentru binele şi p ro sp erarea b iscricet orthodocsc, nu m e înduiescQ că înalta ad u n are v a vo ta d up e facultatea sa constituandă afaceri co respundetore in ten ţiune lo r îm pără­teşti, cari se asigure b isericeî orthodocse în etern ii bine-fa- cerile congresului ce o rep resin tă (ap lau se p relungite). Cu dorinţa cea mal vie, d ec lam congresu l b isericescu, desehisu şi’m î i-au onorea a inv ita p e R everen d ism en u l Domnu Me­tropolita de a lua p reşedenţa, ş i de-a în cep e lucrările con­gresu lu i».

Dupe acestu discursO, E m inenţa-Sa, M etropolitu l ocupă scaunul preşedenţial şi ceti în lim b a ro m ân ă discursul des­chidere!, care se pote lu a ca unu cap ii de operă pentru bi­serica orthodocsă. T ote fasele d iscu rsu lu i e rau întemeiate pe canonele bisericeî orthodocse, pe conclusiunele sino- delor ecum enice, pe citatele Sân ţilo r P ărin ţi num ai în ceea ce privesce autonom ia bisericeî. E m inenţa-Sa desvoltă posi- ţia congresului b isericescu în m odti specific ii, oratoricii şi formal. Aşa că discursul E m inenţeî-S^le e ra plin de doc­trine teologice, canonice şi istorice.

Discursul se isprăvi cu să tră iască m onarchu l care a bine­voiţii de-a adm ite acestd congresti. D upă acesta s ’a votatii

de onor. cengresfi u ă adresă de m u lţum ire către împăraţii.

Apoi se alesără ca verificatori de a legere a î congresului D-nil Dr. M. L upu , Constantin Popovicî, E m il Cosub, Di- m itrie Onciul, Vasile Bum bac, Isidor M artinovicI, Nicolae Cehoschi, şi loan Hominca.

Iar Rom ânii Bocovinenî sioptiati ferice de 3 o ri de dul­cea şi scum pa Bucovină, pentru că a b ine-cuventat’o Dum­nedeu cu unti A rchipăstoriti in teligenţii, nobil ş i adevăraţii român. Aşa dar cu deschiderea congresu lu i lim ba româ- nescă a devenitei lim ba p arlam en tare , cu acesta însă va câş­tiga Bucovina un prestigiu în alt şi un progres bine-făcetor. Clerul orthodocsO al Bucovinei care posedă stud ii Universi­tare theologice, va lucra fără p reget îm preună cu aristocraţia rom ână şi cu notabili sei naţionalii pen tru a deven i în vii­torii unti puncta de sprejintl a l orthodocsism ulul în ge­nere şi al R om ânism ului în parte.

BISERICESCtt DIN IJUCOVINA 485

I Se ştie că doue generaţiunl trecură de eândti s'a lucraţii necontenita pentru realisarea congresului bisericescă. Dăm la u d ă bunului şi nobilului Archipăstoria pentru că a ştiuta prin cultura si ştiinţa lui înaltă de-a câştiga graţia monar- culul, şi de-a realiza ast-fela cea maî înfocată dorinţă a tur­mei s61e credinciose; Iar umbrelor Alecu Docsachi, şi Geor­ge Hormuzachi, cari multa s’aa sacrificata pentru realisarea 'autonomiei bisericesc!, şi cărora nu le-a fosta data a vedea [visul şi tendinţa lor realisată, * Fie-le ţărână uşoră şi me­moria bine-cuventată.»Ι Iar pentru cei aleşi membri al acestui congresa biseri- fcesca, ne permitema a dice, să lucrede în unire şi frăţie |spfe binele patriei şi al bisericeî, ca să i bine-cuvintede ce- iriul, şi să-ϊ respecteze generaţiunile viitore, pentru că sunt «cel ce a a păşită Întâia-şî dată sala cea spledită de mar­mură, şi aa ocupata cel d’ânteia băncile acestui perlament bisericescă şi naţional. Lucreze dar fără pregeta şi cu suc- teesa pentru prosperarea Sântei Biserici orthodocse şi a na- Iţiuneî Române de aceiaşi credinţă, ca să fie remunerate [prin el ostenelele părinţilor cari s aa luptată multe decenii [pentru ajungerea acestui scopa măreţa.I Dea Domnul, ca acesta acta importanta, să aibă durată infinită spre în tărirea şi prosperarea orthodocsismului în

EBucovina.C. Canilli.

I^nSTTJ F E S T IV UU UESCH1DKREA PRlMULUÎ CONGRESC BISERICESCC GR. OR. DIN

BUCOVINA.

Cântatfi de membrii societate! musicale .Armonia, d’impreuua cu Teologii orth. din Cernăuţi.

Cu pietate credincioşi Genunchii să ’i pltcămu,Ş i s â n t e r u g i la D ţm n cţfev Cu t o ţ i i s ă ’n a lţam :

ΙΜ Ν ϋ F E S T IV C

Ca gen tili s fii luminătorii Din ceru r i purceţfettda,Se lumineze-al noştri f r a ţ i Şi inimă f i gândii.

Căcî iată αφϊ realisatil Cu luptă f i nevoi,Unii visit visata ch iar de pă rin ţi Şi 'mbrăţifatu de noi Şi-acum chiamă biserica Cu g la su l sea du iosa ;La sfata creştina , de multa dorita Poporu l credinciosa.

D ecî sânte r u g i la Dumnedeă Se redicăm în chora :Ca să un ise-a l nostru gândii,S i aibă lu cru l sporia.Ş i sfa tu l bine-cuvcntatu De ’naltu l crea toriu ,Să f i e buna f i de fo lo sii,La ţeră f i poporii.

T. V. Stefauelli.

al douilea DISCURSCcontra

Adversarilor vieţeî monasticeAL SÂNTULUI IOAN CHBISOSTOM

Compusă în anul 375 seu 376 în vremea imperatorilor Valens, Gra- ţianu şi Yalentmianu I.

TRADUCŢIUNE DE PROTOSINGHELl'L GHERASIM SAFIRIN

CĂTRE UNtr TATĂ NECREDINCIOŞI?

1. Fară îndoinţă, este prea de ajunsii ceea-ce arătarămil pentru a inspira spaima şi grdza, şi cu dreptate pote avem să aducemii aici cuvântul Profetului: „Cerul, de priveliştea acesta, s’a înspăimântatu, şi o groză profundă a umplută pămentul. Spaima şi gr<5za s’afl .rgspânditu pre pămentiiK. Ierem., Π, 12; V. 30. D0ră iacă o împrejurare âncă şi mai gravă : nu suntu numai streinii şi persdnele pre caii nici o legătură de rudenie nu ’i unescil cu credincioşii preveniţi în favdrea singurătăţii carî arată acostă culpabilă indignaţiime; ci ânefi-şi rudeniele şi cei de aprdpe ai acestor credincioşi se pomescit cu mânia din acostă causă. Suntu cu t<5te acestea,o şciti, mulţi <5menl cari nu găsescu acestă purtare a rude- melorti prea surprindStdre, ceea-ce ’i irită, dicu ei, este cândii v8dii omeni carî nu sântu nici rude, nici vecini, nici amici noilorfi adepţi aî filosofieî monastice, <5men! carî n’afl avuţii •■elaţiuni cu dânşii şi cari le suntu cu totul necunoscuţi, uianifestândil acelaşi sentimentii, arătându mai multă durere

câtfl însăşi rudele, combătândil şi acusândii pre faţa pre propagatorii acestei doctrine. Pre mine, tocmai contranul ®ete care mă înspăimântă; ca <5meni strfeinl de ori-ce legătura

de araiciţiă sail de protecţiune sa sufere pentru binele ce se întâmplă altuia nu este în ochii mei, întru acesta, nimica de câtii totit ce pare a fi mal adevăraţii : pe de o parte invidia care ’I rode, pe de alta, convicţiunea căpătată din per­versitatea lor, convincţiiuie tristă şi deplorabilă, este adevă­raţii, derfi reală, că perderea apr<5peluî le va da fericirea, îin­explicit hicrulu în privinţa acostă. Ddră ca aceea chiani care ’T aii născuţii, care ’I aii crescutO, care în tote dilele le doreai! maî multă fericire de câtu lor înşi-le, care se inspiră de acostă dorinţă în tdte sacrificiele şi în tdte faptele lor, plecân- du-se unul fel de beţiă, să’şî schimbe de o dată disposiţiunele şi să se întristeze vgdându. pre copiii lor dedându-se cultului înţelpciunel, £t'i ce încurcă tdte ideile mele; iacă pentru mine semnul cehi mai sigurii al decadenţei profunde la care anul ajunsii. Nimeni nu vS pdte dice ca asemenea exemplu să se fi presentatil în timpurile carî ne-au precedattt, nici chiar în timpurile în carî erdrea domnia ca suverană. Se pdte cita unu faptii, unul singurii, care se apropie de acesta; şi încă acestft faptii nu se produse de câtii într’untl oraşii al Greciei în preda tiraniei. Atunci nu eraii părinţii, ci usurpătoril, carî se făcuse stepânî preste fortereţă ; nu erau nicî toţî acei ti­rani, ci cel mal neruşinaţii dintre dânşii care, chiemându pre Socrate, I dete de ştire ca să renunţe la învăţământul filo- sofieî. Este nnu tiranii, o repetii, unu tiranii necredincioşii şi barbarii, care nu ’şî propunea de câtii ruina Statului, care ’şî afla desfătările βέΐβ în suferinţele altuia, care scia fdrte bine că celii mal bunii mijlocii de a distrage o republică, era de a introduce într’ânsa unu asemenea regimu ; este unu ti­ranii acela, dicu, care îndrăsni să dea acestei ordinii revol­tătorii. Şi aici credincioşii, care locuescn în oraşe admirabil civilisate, carî se interesădă viii de copiii lor, şi uită de el pen8 în câtii să ţină limbaşi ui pre care unii tiranii Ί ţinea unor apăsaţi! Aii nu este purtarea lor mal suprindetdre de câtii a străinilor de cari ne ocupamii adin^orî ?

Pentru acesta voiu lăsa la o parte pre aceşti din urmă, spre a m6 adresa cu blândeţe şi buna-voinţă cea mal mare părin­ţilor cari se ostenescu a asigura fericirea copiilor lor, sdă

C O N T R A A D V E R SA R IL O R VIE ŢE Î MONASTICE

mal bine cart arii trebui să se osteiiişcă întru acesta şi cari nu o facil, fi voiil ruga maî ânteiil de a nu găsi r6ti că pretinde cine-va a cundsce maî bine de câtii nu cunoscii eî ânşiî, lu­crurile cele maî avantagi<5se pentru copiii lor. Nu este des­tul, îiitr’adevgni, a fi tată pentru a înv6ţa pre copil adevS- ratele condiţiunl ale fericireî. Paternitatea este unii isvoni abundente de iubire ; dâră pentru a cundsce ceearce este maî folositor copilului, trebuesce ce-va maî multa de câtu pater­nitatea şi de câtu. iubirea. D6că nu ar fi aşa, nimenea nu ani vedea atâtii de bine ca tatăl ceea-ce ar conveni maî bine co­pilului s6u, pentru că nimenea nu ar fi capabilă de a ’In iubi maî mulţii de câtii elu. Dar, este o sciinţă pre care părinţii, prin propria lor purtare, declară pe faţă că nu o posedă căci ei dau învăţături copiilor lor, eî îî în credinţ&lâ îngrijirilor guvernorilor ; eî se înconjură de o mulţime de sfiituri când e vorba de a alege pentru dânşii o cale definitivă. Să nu se irite d£ră contra nostră, d£că pretindemii a cundsce maî bine de câtii eî ceea-ce convine copiilor lor. D^ră d£că nu vomu da în sprijinul acestei pretenţium probe otărâtdre, atunci da să ne acuse de aroganţă, să ne califice de coruptoiî şi inimici udpreste me&ură aî natureî omenesc!. i

2. Cum să punemti. acestu punctii în lumină ? Cum să deo- ί. sebimu pre acela care înţelege interesele adevărate despre j; care e vorba de acela care, deşi pare că le înţelege, remâne γîntr’o ignoranţă complecta ? îlu vom distinge obligându ra-

1 ţiunile şi de o parte şi de alta să viă de faţă, ca douî luptă­tori rivali în arenă, supunându-le unui examen» riguroşii şi

| chiemându spre a pronunţa asupra aie&ultatelor acestui exa- ; men judecători necoiuptibili. Dar, legile Jutpfei, eerfi casălmm pre ună tată chreştinu şi cu dânsul să începemii lupta; 6câ a

Lce cerii ele şi nimica mai multu. „Pentru ce, dicea Băutul ii.: ®jj| aşii judeca pre cei ce suntu afară din Biserică V" 1. Co-

nnt·) V, 1 2 . D£ră fiindă-că se întâmplă adesea ca multe din ;upereonele oe ee a tra ş ii în calea cerului să aparţină unor pa- ^nţi necredincioşi, deşi legile luptei ne dispensed·! de a ne

l Ua Inptă, cu aceştia, totuşi noi nu me vom lăsa dc a nu ne I Pre8enta voioşi şi cu t0ta inima înaintea lor. Si dea Dumawjeu

rw4 9 0 A L D O U IL E A D ISCU RSÎ*

ca să nu avemii. de a face de câtii cu aceşti din urmă! Acesta datorie, fără îndoinţă, nu va fi lipsită de dificultăţi şi de pe- dici. „Omul animal nu înţelege lucrurile Spiritului; căci ele nu suntu în ochii luî de câtii nebunia. “ I. Corint. I, 14. Noi ue-am asemăna unul omu care ar voi să facă pre alţii ca să iub&că o împerăţie a cărei existenţă ar fi pusă la îndo lă. Şi cu tote acestea, cu t<5te limitele strâmte impuse în acestii casu discursului meu, aşi preferi f(5rte multu să nu am de a combate de câtii pre aceşti necredincioşi. Raţiunile proprii de a triumfa contra resistenţel celui credincioşii de sigurii nu ne lipşescu ; ddră dulcea confienţă ce numărul lor ’ml inspiră este întunecată prin ruşinea de care mg simţu pătrunşii. Ro- şescu, într’adeverit, vă<Jându-m6 obligaţii de a îndrepta si­linţele mele contra chreştinilor, în locu de a le îndrepta con­tra inimicilor credinţei mele ; şi me temu ca n£murile să nu use^e în contra mea de acostă armă, singură pre care le o lasu. Afară de acostă parte slabă, victoria ne va fi plăcută cu ajutorul harului' luî Dumnedeu. Şi chiar d£că unu necre­dincioşii ar voi să fie de bună credinţă, noî ’1 am inspira cu- rendil, nu numai dragostea către acestu felu de viăţă, ci încă şi dorinţa de a îmbrăţişa dogmele care ’l formeză fundamen­tul. Departe de a me coprinde frica la vedcraa acestei lupte, eu, tocmai dupe ce voi fi lăsatu adversariulul meu şansele cele mai favorabile, mS voiu face forte de a Ί birui.

Tatăl către care am să mă adrese^ este d#ă, îmi inchipuesc, unu Păgânu; elii va fi, mai mulţii, avutu şi onoraţii între toţi, înconjuraţii de o putere considerabilă; elu va posede bogate domenii, numerdse edificii, talenţl de aur în abun­denţă. Să ’l acordămu încă uă patrie celebră, unu neam ilustru. El nu va avea de câtu unu singuru copil, fară spe­ranţă de a mal avea altul; asfr-felu în câtu asupra acestui nil unicii vor fi concentrate t<5te afecţiunile săle. Acelaşi copilu va da cele mal mari speranţe ; orf-cine se va aştepta să lu vadă urcându-ee cu repeziciune la culmea putere!, întrecând pre tatăl seu în strălucire, şi bucurându-se mal mulţii înca si de câtii elu de t*5te dulceţile vieţeî. Pre cândii fie-care se nutresce de aceste speranţe legitime, unu chreştimt se pre'

C O N T R A A D V E R SA R IL O R VIEŢEÎ MONASTICE

eiita, ŞÎ? după ce au vorbiţii acestui tenării despre filosofia q{l flti convinge ca sa despreţuescă tdte aceste măriri, sa îm­brace o haină prdstă, sil părăs&scă oraşul, să se retragă în munţi, şi acolo sa plantede, să ude, să ecdţă apă, cu unii cu­vântă să îmbrăţişede t<5te amănuntele vieţeî singuratece, ori eătil de nimica, şi ori câtii de prdste s’ar părea ele. Pentru acesta elu va umbla de acum cu picdrele grile, se va culca pre blana (scârdura) g<51ă; tenării, frumoşii, indestulatil pene aci de onorări şi de delicii, legănaţii de unu măreţii viitorii, el va deveni slabu, galbenii, şi se va acoperi cu o haină mai ordinar de cât aceea a propriilor lui servitori. Facem noi ast-fel partea in destul de frum<5să acusatorelul nostru ? Lăsămu noi adversariului nostru arme din de ajunsă ? D£că acestea nu suntu destule, noî suntem dispuşi să ’i mai acordăm încă şi alte avantagie.

Să mergemu ddră mai departe, şi să presupunemu pre ta­tăl punându în mişcare t<5te şurupurile pentru a clătina oţărî - rea fiului seu, ddră în zadar. Asemenea unui edificiu clădită pre p£tra, care înfruntă fără habani vânturile si valurile, co­pilul remâne neclătitft. Atuncî isbucnescă planşetele, resună bocirile, carî aprindu în contra ndstră o indignaţiune gene­rală. Arătându-şî plângerile s«51e mulţimei, nefericitul totă nu încetâză de a striga: Vedeţi pre acestu copilă prea iubită, Ί-am crescuţii cu preţul repausului vieţeî mele, cu preţul tutu­ror sacrificielor ce pdte costa educaţiunea copiilor. Nutriamă speranţele cele maî frumdse, îmulţâmii recomandaţiunile mele pre lângă învăţătură ; nu ’mî părea ren de nici o cheltuială; nu negligeamti nicî unulu din lucrurile capabili de a orna spiritul şi corpul seu, pentru ca să nu fiă elu inferiorii nici unuia din strămoşii luî şi pentru ca să eclipsele renumele lor. Elfi. era unica mângâiere ce avimă pentru bătrâneţea mea. Deja mă gândiamu ca să ’i alegă o soţie, mc gândiamu la căsătoria sa, la funcţiunile sile, la puterea cu care era să fie investită. Dără de-o dată trăsnetul isbucnesce, tempesta 8e ridică dintr’unti pnnnt.fi necunoscuta alii orizontului, şi c‘«4 ndfi pre acostă frumdsă corabie încărcaţi de avuţie, in momentul cându ea ajungea la sfârşitul drumului sfiii, cându

aa1.i-ute«ii

492 AT. DOITLEA DISCURSO

trecuse imensul Ocean, şi cândti uuQ. vântu favorabilii umfla pândele s61e, elfi o sfărâmă în faţa chiar a portului, con- damnândil p<5te prin acestii des astm pre posesorul atâtoru avuţii, nu numai la cea mal de pre urmă sărăciă, ci la mortea cea mal tristă şi cea mal funestă. Da, ast-felu este sorta mea. Nisce proşti şi blestemaţi înşelători, căci noi nu vom face o crimă din aceste espreeiunl, nisce preoţi şi bletemaţi înşe­lători. va urma elu, ’ml aii răpitu pre acestii fiţi asupra că­ruia se întemeiaţi atâtea speranţe, pre acestii fiii sprijinul viitori al betrâneţelor mele. Ca nisce adevăraţi tâlhari, el Ί-aii duşii în peşterile lor, şi prin descântecele lor, aii arun­cate asupra lui unii farmecu atâtil de putinţe în câtu ’l-ar place mal bine să înfrunte ferul, focul, animalele feroce şi οιΊ-ce alţii pericol, de câtii să reviă la fericirea sa de altă dată. Ceea-ce e şi mal deplorabile încă, este că după ce Ί aii înşelaţii, aceşti mieerabill pretindil că apreţiaclă mal bine chiar de câtii mine adevăratele interese ale fiului meu. Pen­tru mine, acum, totul este pustiii, casele mele ca şi domeniele mele. Cultivatorii terenelor mele, robii mei suntii toţi pr<?d;i confusiunel şi întristărei. Nefericirea mea este pentru inimicii mei ună subiecţii de triumfii, şi unu subiecţii de doliil pen­tru amicii mei. Singura cugetare care afla locu în spiritul meu este de a da focii la totu ce 'ml aparţine, caselor şi do- menielor mele, boilor mei şi oilor mele. Ce folosi) voiu trage dintr’âneele cândii acela pentru care aceste bunuri eraii des­tinate, este departe de mine, într’untt felii de robie, şi dedată la nişce grdznicl barbari, uneî aserviri maî crude de câtii mdrtea ? Toţi robii mei au trebuita să se îmbrace în vestminte de doliu şi se presare cenuşe pre capul lo r ; coruri de femei 8 ’aii formaţii din ordinul meu pentru ca să Ίΰ plângă cu mai

: multă întristare de cum nu Ί-ar fi plânsu cldcă ar fi murită. Ierta ţi-mă ddcă amil făcuţii aşa, căcî doliul actualii me sfaşiîl mai cum pliţii de câtu unu adevăraţii floliii. Lumina dileî ’ml este spre povară, ra clele sdreluî supără ochii mei, cândii spi­ritu l med ’f i înfatisddă p r e acestii nefericiţii copil în noua sa cond iţiune, cAndti Ί νέψϋ îmbrăcaţii cu haine mai murdare d e câtu a le c e lo r mai de p r e urmă cultivator) şi ocupată cu

CONTRA ADVERSELOR VlfcTKÎ MONASTICE 4 9 3

lucrări desonoratdre. Cândii, a fa ră de acesta . îm i inchipuescii

c ă scopul seu este irevocabile, o h ! a tu n ci, nu ’mi mai potu stăpâni turburarea şi durerea.

3. Vorbindil astii-felu, el se tăv ă le ş te l a p icidrele ascultăto­

rilor seî, îş i mânjescft faţa c u pulbere, im p loră ajutorulii tutor

acelora cari î l înconjucă, si s i sm u lge perul alb it a lu capului seii. Credu câ ii’amii tăgăduitii n im ica inam iculu i nostru, din totii ceea ce este capabilii de a ap r in d e m âniea spectatorilor, şi de a’l face sa condamne pre autorii unei asem enea opere.

D6 ca amil împrumutaţii necredinciosului unti lim bagiu de o atare violenţa, acesta anul făcut-o ca, trium fândii cu graţia lui Dumnezeu asupra acestei antipatii, ast-fel motivaţii. s«X sdrobimu orî-ce obiecţiune de felul acesta. Prin aceea că vom li biruită pre unu omu care aduce tote plângerele s le contra ntSstră, acela care n’ar putea să aducă un u aşa de mare nu- mSnl, şi nu este posibilii ca aceste plângeri să fie tote reunite, acela, di cu va fi s i l i ţ i i să ne cedede victoria. E acă dar care vonl putea fi plângerile, şi să le desvoltămu d că voiţi şi îual mulţii; £ c ă dar care vorii fi plângerile adversaru lu i nostru. Din parte’mî, voiii ruga pre judecători de a nu se grăbi cu mila în fav<5rea acestui bătrânii, ai de a aştepta sa li Ί aratu, plângSndtt, nu unii fiu isbitu de rele, ci unu fiii copleşită de

| bunurile cele mal preţiose şi tari în câtu este imposibilă de a afla altele mal bune. Să Ί judece atuncî demnii de mila şi de

| compătimire, din causa neştiinţei in care este despre fericirea I copilului seii, neştiinţa cu atâtii m ai nevindecabila cu câtu se

plânge asupra sort,el s0 le, ca şi cum elu ar fi osândită la ne- i fericirea cea maî mgrodit<$re.

Care va fi punctul de plecare al răspunsului nostru ? Va fi [ acele bunuri şi acele avuţii care formdză subiectul prin- I cipalti al lamentaţiunilor părinteşti, pentru că nimica na L pare mal deplorabil de câtii de a vedea pre copiii de familie t imbrăţuşindu acestă felii de vi^ţă ? El bine, νδ întreba care

este acela pre care Ί declarămu noi fericită şi vrednică de i ^vidiată : acela care resimte aprinderele unei sete continue,’ Care? mai nainte cliiaru de ar fi golită prima sa cupa, reclamă i pre a doua, fără să se opr0 scă de a reîncepe totU-d -una

4 9 4 A L DOUILEA DISCURSft

n acelaşi chipu ; sau acela cai*e, maî pre subîl de acăstă ne­cesitate fiindit, nu încărcă nicî-o-dată chinuirea setei şi nici trebuinţa de a o stinge în acestu rnodu ? Ore cel d’ântâiu nu se asămănă unul bolnavi în prăda frigurilor, şi neaflândfi în abundenţa recoririlor cu ce să ’şl potolăssă căldurile ; in vreme ce celii de al douilease bucură de libertatea şi de să­nătatea cea adevărată, şi atinge o condiţiune superi<5ră con- diţiuneî omenesc! ? Inchipuiţi-vă doul omeni, unul cuprinşii de o iubire violentă, pentru o femeia, şi ne trăgendu din sa turarea dorinţelor săle de câtu o nouă înflăcărare a simţu­rilor săle; cel-l’altu, din contra, scăpaţii de acostă turiă. şi netemându-se de dânsa nici chiar în visu : pre care din doul il vom socoti noi fericiţii şi demnii de invidiaţii ? Nu pre cel din urmă ? Pre care Ί vom privi noi ca nefericit şi miserabilii ? Aii nu pre acela pre care ’lu stăpânesce acostă patimă ne- stingibilâ, şi cu atâtii mai pretenţidsă cu câtti cine-va se si- lesce mal mul tu de a o satisface ? Dăcă. lângă aceste înpreju- rărî întristătore, acestu nefericiţii, adauge nebunia de a se glorifica cu b<51a sa, de a refusa vindecarea eî, de a plânge pre aceia carî nu se asemănă lui nici cum întru acesta; prin aceea chiar că, fiindu în prăda unei b<51e teribili, nu ’şl cundsce starea sea, refusă de a’l aduce remediii, şi deplânge orî-ce condiţiune care nu este ca a luî, elu nu va fi de câtu şi mai vrednicii de compătimire şi de milă.

Sâ aplicămil acăstă măsură la iubirea de avuţii, şi vom vedea unde este fericirea, unde este nefericirea. Iubirea de avuţii este o patimă încă şi mal violentă şi mal apropiată de nebuniă de câtu iubirea sensuaiă. Pentru acăsta ea pote de­veni isvorul unor mal mari munci, nu pentru că ne dă unor

, focuri mal ardet<5re, ci pentru că nici o consideraţiune nu o ar putea potoli, şi tot-o-dată se înprotivesce la orî-ce consideraţiu­ne. Iubitorii de plăceri şi neinfrânaţil îşi vor găsi mal de grabă saturarea în urma plăcere! de cât persanele în prăda furiei a r ­pelor. Cuvântul pentru care stăruescu puţin asupra acestui din armă pucttt, e s te pentru că esperienţa nu ni Ί dă la luminii d e câtu cu t im pu l; şi cu tdte acestea ne este lesne de a sem­nala înp rejium l nostru pustiiri numerdse, de a le acestei nia-

laclii. Aşa dar, voiil continua, tu plângi pre copilul teii pen­tru că s’a scapatit de acesta furie, pentru câ nu este atinsă de acesta nebunie, pentru câ nu este stâpânitfi de acisti pa- dmi nevindecabilii, pentru câ nu are sa mai dea pieptft cu aceste lupte, sâ susţină acestii resbel. Tu ’mi respuudi câ elu nu ar fi avutti sâ încerce nimica de asemenea, câ elu nu ar fi doriţii nimica mal multu, şi câ Iul 'l ar fi fostă de a- jtmsu de a se bucura de bunurile pre cari le poseda. Din nefericire tu ţii unti limbagiti pre care, ca sâ dicu aşa. Ί contrazice formal natura. Cu t<Ste acestea, fie, il acorda; el nu ar fi voitu să adauge nimica la averea sa, elfi nu s’ar fi molipsiţii de spiritul lacomei poftiri. Ens6, iţi voifi proba câ elfi se bucură de plăceri mal durabili şi de o fericire mai profunda. Care situaţiune trebue sâ ne parâ mal plăcută, si- tuaţiunca unui omu obligaţii de a se ocupa de bunuri imense, sclavu al grijilor nedespărţite de o asemenea supraveghiare, in frica continuă că va perde o parte din ceea-ce poseda, βέιΐ situaţiunea unui omtt descărcaţii de tote aceste legături ? Cel d’ânteiu, nu o tăgâduescfi, nu va aspira, de a se impovera cu sarcina altuia ; d&ră nu ar fi de preferită pentru elfi ca să fiă scăpatu de propria sa sarcină? Ingenere se scie că a se mulţămi cu putină este unu nepreţuită avantagifi: prin urmare, a se rădica mai pre susii de ori-ce felfi de trebuinţă, va fi o fericire âncă şi mal înaltă. Unu individă care na simţitu nici boldurile necumpâtărei nici pre ale voluptăţel, spre a reveni la comparaţiunile preceding, la care nimica nu se opune, acela, este învederată, că este mai fericiţii de câtu personele turburate fară încetare de una seu alta din aceste patimi, şi chiar de câtă personele cari după ce aii fost momentanii turburate, şi aă satisfăcută dorinţele poftei lor, pentru că el n’a suferită şi n’a cunoscută prin ex­perienţa sa acostă tristă necesitate. Te voiu mai întreba âncă dăcă, avândil să alegi între culmea avuţiei şi intre o condiţiune în care vei fi cu totul scutită de relele cari suntu legate de dânsa, nu vel preferi de mii de ori acestă din urma P&rte, acdstă condiţiune în care nu vei avea sa te temi nici de invidii^ nici de calomnia, nici de turburau, siă de oil-ce

496 AL DOIILEA DISCI RSI?

altă preocupaţiune de aeemenea natură ? Decî, d^că ’ţi arăta ca fiul tătt se bucură de tdte aceste avantagii, şi de avantao-ft âncă si maî mari, vei pune tu unii capet plângerilor t^le a m a r e '? Şi mal ânteiil. cum că elfi este scăpaţii de griji şi de alte rele nedespărţite de avuţii, tu nu vei putea să contestezi: şi clar este inutil de a ne mai întinde asupra acestui puncttl. Tu ai voi atunci uă seii cum se face că fiul teii este mai avuţii de câtii tine, cu tote imensele tale avuţii. Tocmai la acesta ’ţi vom răspunde, probându-ţi că, d£că te-ai compara cu fiul teu, ai vedea că extrema sărăciă la care Ί cre^I condamnata este partea ta.

4. Şi să nu te gândesc! că facil alusiune la bunurile caii ni suntu păstrate în ceruri, şi la lucrurile carî ne aşteptă la eşirea din acostă vi£ţă. Lucrurile pre cari le avenul, întru câtfl-va, supt mână, vor servi de fundamenta demonstra- ţiunei mele. Tu nu eşti stăpânii de câta preste avuţiele a că­rora grămadă form^dă averea ta : acesta copil este stăpânii alu universului întregtt. Te îndoiescl de acesta? Ei bine, aidema să Ία găsima, să obţinemil de la elu ca să se cobdre din munte, s£u mai bine să rămână acolo, şi de acolo, să c£ră unuia dintre credincioşi de asemenea destinsil prin pietatea şi avera sa, ca să ’i trămite suma ce ’ţi va plăcea să fixedi; ce dicâ ? ela nu va consimţi nici-o-dată ca să o prim^scă pentru sine ânsu-şl; să ’i cdră atuncî ca să dea acostă sumă unui oma ce se afla în lipsă, şi vei vedea pre acesta avuta chreştinil punendtt mai multă grabă întru a i se supune şi a respunde aşteptărel s&e, de cum nu a,r pune unul din inten­denţei săi spre a i se supune lui-ensuşi. Cânda ela ordonă unuia din intendenţei seî ca să dea <5re-care sumă de bani, acesta o face cu neplăcere şi cu părere de răii. Ela, din con­tră, cându nu recurge cine-va la liberalitatea sa, se teme chiar prin acesta ca să nu se fi făcuta culpabilii de vre-o ofensă. Imî va fi uşorii de a ’ţi arăta unu mare număra de so­litari, nu dintre cei mai recomandabili, ci chiar dintre cei mai obscuri, dotaţi cu acesta putere. Câta despre tine, n’aa de câtu să abusede de încrederea ta intendenţi tăi, şi gre- şalele lor vor fi de ajunsu pentru a te reduce la sărăciă: nu

CONTRA A D V E R S E L O R V IE Ţ E Î M O N A S T IC E

se mai g-ăsesce altă persdnă de la care să poţi reclama averea ta perdută. Dără fiul teii nu are a se teme de o asemenea supCrare. Chreştinul către care se adreseză, cădut’a în sără­cia ? Elfi se întdree către unu altul. Acesta sufere aceea-şi sărte ? Elu recurge la unu alu treilea : vel vedea mai de grabă isv<5rele secate, de câtii rugăciunea fiului teii,să remână deşărtă. Dăcă tu aî profesia aceeaşi religiune cu noi. ţi-aşti istorisi în privinţa acăsta anecdote numerose şi însemnate. Dar, cu tdte că profesedî idolatria, exemplele trase din re- ligiunea ta nu ’mi vor lipsi.

Ascultă limbagiul ce Platone pune in gura lui Criton vor- bindu luî Socrate : „Averea mea este tătâ a ta, şi ea este, mi se pare, în destul de mare. Decă, din causa interesului ce ’mi porţi, credi convenabile ca sâ nu usedi de densa, os- peţii noştri pre cari îl vedi aci suntii gata a 'ţi oferi ceea-ce posedn. Simmias Tebanul a adusu in acesta intenţiune o mare sumă de bani. Cebes este în aceea-şi disposiţiune, pre- cum şi alţii mulţi. Prin urmare, nu te teme de nimica din partea acăsta, precum ’ţi spuneam adinăori, şi gândeşce-te a ’ţi asigura scăparea ta. Cuvintele tele înaintea judecătorilor să nu fie pentru tine, unti obstacol. Ν’aveai, cliceai tu. asilu unde să te refugiedî. In orî-ce parte ’ţî vei dirige paşii tei, vei fi primiţii de adevăraţi amici. Dăcâ vrei să mergi în Te- salia, se află acolo mulţi dintre ospeţii mei cari vor fi fericiţi de a te primi, şi cari vor veghia pentru siguranţa ta ast-felu în câtu nu vel avea nimica de doritu “. Plat. Crit. 45.

De sigurii, promisiuni de felul acesta suntu forte seducă- t<5re, dărâ ele se aclresădă mai alesu omului captivatu de bu­nurile acestei lumi. Dăcă noi amil cerceta sâ aflăura despre avuţii de o mal nobilă natură, pote că tu al urmări cu greu discursul nostru. Ori-cum ar fi, judecătorii înaintea cărora se pledă^â acăstă causă cerii ca noi să nu pâdimii cu desă­vârşire tăcerea. Tesaurele virtuţii suntii atâtu de preţiose, atâtii de amabili, atâtii de doribili, faţă cu tesaurele de aici de joşii, în câtii acela care le posedă nu ar consimţi nici-o- dâtă să le dea pre pămentul întregii, de s ar transforma elu în aurii, cu iiuviele, cu mările şi cu munţii. Ah ! dăcă lucrul

4

A L D O l’ lL E A D ISCL'R SC

altă preocupaţiune de asemenea natură ? Deci, cMcă ’ţi arătii ca fiul teii se bucură de tote aceste avantagiî, si de avantagiî âncă si mai mari, vei pune tu unu capSt plângerilor t<51e amare ? Şi mai ânteifl. cum câ elu este scăpată de griji şi de alte rele nedespărţite de avuţii, tu nu vei putea să contestezl: şi dar este inutil de a ne mal întinde asupra acestu! pnnctu. Tu aî voi atunci sa seii cum se face că fiul teu este mal avuţii de câtu tine, cu t<5te imensele tale avuţii. Tocmai la acesta ’ţi vom respunde, probându-ţl că. d^că te-al compara cu fiul teii, al vedea că extrema sărăcia la care Ί credl condamnaţii este partea ta.

4. Şi să nu te gândesc! câ facii alusiune la bunurile cart ni suntu păstrate în ceruri, şi la lucrurile carl ne aştdptă la eşirea din acostă vi£ţă. Lucrurile pre cari le avemu, întru câtu-va, supt mână, vor servi de fundamentă demonstra- ţiunei mele. Tu nu eşti stăpânii de câtu preste avuţiele a că- rorii grămadă form^dâ averea ta : acestii copil este stăpânii alii universului întregii. Te îndoiesc! de acesta ? El bine, aidemu sâ Iu găsimfl, să obţinemii de la elu ca să se cobdre din munte, s6u mal bine sâ română acolo, şi de acolo, să c£ră unuia dintre credincioşi de asemenea destinsă prin pietatea si avera sa, ca să ’l trămite suma ce ’ţi va plăcea sâ fixed!; ce dicu ? elu nu va consimţi nicî-o-datâ ca să o prim^scă pentru sine ensu-şl; sâ ’! c£ră atunci ca sâ dea acostă sumă unui omii ce se afla in lipsă, şi vei vedea pre acestu avută chrestinii punendii mai multă grabă întru a i se supune şi a respuude aşteptăre! s le, de cum nu aj· pune unul din inten­denţei săi spre a i se supune lui-ensuşi. Cândii elii ordonă unuia din intendenţe! se! ca să dea dre-care sumă de bani, acesta o face cu neplăcere şi cu părere de r6 ii. Elu, din con­tră, cândii nu recurge cine-va la liberalitatea sa, se teme chiar prin acesta ca să nu -se fi facutu culpabilii de vre-o ofensă. Imî va fi uşorii de a ’ţi arăta unii mare numSră de so­litari, nu dintre cei mai recomandabili, ci chiar dintre ce! mai obscuri, dotaţi cu acesta putere. Câtu despre tine, n’au de câtii să abusede de încrederea ta intendenţi: tăi, şi gre­oaiele lor vo r £ d e ajunsă pentru a te reduce la sârâciă : nu

C O N T R A A D V E R S E I .O k V IE Ţ E l M i )N A S T IC E

sc niiii g-ăsesee altă persdnă de la care să poţi reclama averea ta perdută. D<?ni fiul teii nu are a se teme de o asemenea supărare. Chreştinul către care se adreseză, c.idut’a în sără- ciă ? Elfi se int<5rce către unti altul. Acesta sufere aceea-şi s<5rte ? Elii recurge la unti al ci treilea: vei vedea mai de grăbii isv<5rele secate, de câtii rugăciunea fiului tăti,să renumit deşartă. Dăcă tu al profesia aceeaşi religiune cu noi. ţi-aşii istoriei în privinţa acesta anecdote numerose şi însemnate. Dar, cu tdte că profesedl idolatria, exemplele trase din re- ligiunea ta nu ’mi vor lipsi.

Ascultă limbagiul ce Platone pune în gura lui Criton vor- bindu luî Socrate : „Averea mea este t<5tâ a ta, şi ea este, mi se pare, în destul de mare. Decă, din causa interesului ce ’mî porţi, credi convenabile ca să nu usedi de densa, <5s- peţiî noştri pre cari îî vedi aci suntii gata a ’ţi oferi ceea-ce posedti. Simmias Tebanul a adnsii in acestă intenţiune o mare sumă de bani. Cebes este in aceea-şl disposiţiune, pre­cum şi alţii mulţi. Prin urmare, nu te teme de nimica din partea acesta, precum ’ţî spuneam adin£ori, şi gândeşce-te a ’ţî asigura scăparea ta. Cuvintele tele înaintea judecătorilor să nu fie pentru tine, unu obstacol. N’aveai, diceai tu. asilii unde să te refugiedî. In ori-ce parte ’ţî veî dirige paşii tei, veî fi primiţii de adevăraţi amici. D6că vreî să mergî in Te- salia, se află acolo mulţi dintre ospeţiî meî cari vor fi fericiţi de a te primi, şi cart vor veghia pentru sigurauţa ta ast-ielu în câtu nu veî avea nimica de doritu“. Plat. Crit. 45.

De sigurii, promisiuni de felul acesta suntu forte sedueâ- t<5re, dărâ ele se adresddă mai aleşii omului captivatîî de bu­nurile acestei lumi. Ddcă noi amil cerceta să aflămii despre avuţii de o maî nobilă natură, p6 te că tu aî urmări cu greii discursul nostru. Ort-cum ar fi, judecătorii înaintea cărora sc ρΐβάόφ'ι acostă causă cerii ca noî să nu pădimiî cu desă­vârşire tăcerea. Tesaurele virtuţii suntii atâtii de preţiose, atâtii de amabili, atâtii de doribili, faţă cu tesaurele de aici de joşii, în câtii acela care le posedă nu ar consimţi nici-o- dătă să le dea pre pământul întregii, de s’ar transforma elu în aurii, cu fluviele, cu mările şi cu munţii. A ii! djbâ lucrul

4

4 9 8 CONTRA ADVERSARILOR VIEŢEÎ MONASTICE

ar fi posibile, experienţa ţi-ar demonstra din de ajunşi! că acostă proposiţiune nu este inspirată de o curată, fanfaronadă. Grăsimii avuţii fără de asemănare măi considerabili şi mai preţi<5se, dmenii ar dispreţui pre acelea din acistă lume, şi ar refusa cu tăria de a primi pre unele în locul altora. Ce (jictl? de a primi pe unele în locul altora; eî nicî nu ar voi chiar să unâjcă posesiunea acestora cu posesiunea ace­lora. De sigurii, dâcă ţi-ar oferi cine-va să adaugi lângă avuţiele tele tesaurele virtuţei, tu le-ai primi cu braţele des­chise, mărturindti ast-felti grand<5rea admirabilă a acestora tesaure. Ei bine, înţelepţii nu ar voi tesaurele tele unite cu ale lor, atâta suntii ei de convinşi despre vanitatea lucrurilor pământului! Voiesci tu, în sprijinirea acestui sentimentil, exemple luate din propria v<5stră istoriă. Ce n’ar fi datu Ale­xandru lui Diogene, d£c& Diogene ar fi voiţii să prim<§scă darurile lui Alexandru ? Elu n’a voită nimica ; în vreme ce Alexandru se silea din t<5te puterile să câştige tesaurele lui Diogene.

S. Thasci Caecilii Cyprianid e d o m in ic A oratione

(Opera omnia, vol. I ex roceneione H artelii. Viiiclobonca

TRADUCŢIUNE DE G. MAR1NESCU, DIN CL. VII SEMIVARIAI.A.

(urmare)

Cel maî mare sacrificiu ce putemii aduce Iui Dmii- nedeu este pacea n<5stră şi concordia fraternă .şi mul­ţimea adunată prin unitatea Părintelui, a Fiului şi î i

duchuluî sântuCăcî în sacrificiile pe care Abel şi Cain le oferiră

ceî d’ânteiu, Dumnezeii n’a luaţii în seină valorea lor. dar inima o privea, pentru ca acele să placă lui Dumnezeii prin darul luî care îî plăcea prin inimă. Abel pacificii şi liniştiţii, prin aceia că a sacrificaţii luî Dumnezeii din inimă, a înveţatti. şi pe ceî-l-alţî când eî aducii darul la altarii, să vie înaintea lui Dumnezeii cu frică, cu inimă curată, cu caracterul dreptăţeî, cu iubirea de pace. Şi acela care este ast­fel prin meritii în sacrificiul ce aduce lin Dumnedeu, pe sine însu-şî s’a adusti îndată sacrificiu, luî Dum­nezeu, pentru ca el cel d’ântâiii, luând martirul să începă prin gloria sângelui seu patima domnescă ca imul care avusese şi dreptatea şi pacea Domnului. Ast-fel suntii aceia carî suntii încununaţi de Dum­nezeii, tot ast-fel să vor judeca în Ziua judecăţeî cu Domnul. Din contră acela care e în discordie şi urăşte pe fratele s6 ti, acela, după cum afirmă apostolul şi

S. THASCI C. CYPRIAN!

Sânta Scriptură, chiar daca ar fi foştii ucişii pentru numele Doinuuluî nu va putea să ştergă crima ureî către tratele seu. pentru că după cum este scrieţi ace­la care urăşte pe fratele s6 â este omucidu, şi omuci- dul nicî nu p<5te să intre în împărăţia cerului, nicî nu vieţueşte cu Dumnezeii. Acela care a preferitti să imitecie faptele iudeilor iar nu p ale luî Christ nu pote a li cu Christ. Câtii de mare este păcatul pe care nu Ί pote spăla nicî botezul Domnului, nicî martirul a o ispăşi!

Dumnezeu ne învaţă şi acestu lucru trebuinciosu să’l φ cemu în rugăciunea ndstră : şi nu ne lasă ca să iimtt duşi în ispită. Pentru că nimicii nu s’ar putea arăta \Tăjmaşii în potriva nostră, afară numaî daca Dumnedeu a permisii maî dinainte acesta, ast-fel în câtu totii respectul nostru, de voţiunea şi observaţi u- neandstrăsă’şi aibă de centru Dumnedeu, de vreme ce în ispite nimicii reii nu se permite, de câtii numaî dacă i se va da putere d’acolo. Acesta să confirmă de Sânta Scriptură care dice: Nabuchodonosor, regele

: Ba by Ionul ui. veniţii împotriva Ierusalimului şi Ί în­conjură, şi Domnul l a daţii în manele luî. Insă reuluî i se dă putere în contra nostră potrivitii cu picatele ndstre, ast-fclii dupâ crnn e scrisii: cine a daţii pe Iacob sprej aiurişi pe Istrail acelora carî îl predau pe el ? Aii nu Duranecjeâ împotriva căruia au pScătuitu şi nu voiaii a umbla îu căile luî nicî a audi legea luî ? Şi revărsă el aprinderea mâniei sele. Şi despre Sa­lomon că a păcătuiţii şi s’a abătutu. de la căile Dom­nului sa $ice: şi a întarâtatu Dumnezeu pe Satan chiar în potriva lui Salomon.

In adeverii, o putere îndoită s’a daţii împotriva

S . ΤΙ I ASCI C. fVPRANI

nostra, şi spre pedepsâ cândii noi am p&cătuitii şi cându noî suntemii ispitiţi spre slava n<5stră. Ast-felu vedemă ca s’a întâmplată cu lacob, aceia ce arata Dumnedeii (Jicend : iată ’ţî daii în mâna ta t0te ce el are, dar de el însuşi să nu te atingi. Şi Domnul dice în evangelia sa în timpul patimeî: nicî o pu­tere n’aî avea asupra mea, decă nu ţi-ar fi datu ţie de susii. Dacă not ne rugămu ca să nu cădemu 111 ispită, printr’acesta ni să aminteşte neputinţa şi slă­biciunea natureî n(5stre, ca nu cum-va ore-care să se înalţe cu trufie şi saşi atribne unii lucru 0re-Gare cu aroganţă şi superbie, seii să considere ca unu. merită al seii gloria mărturisireî θέύ a pătimire!, fiind-că însu-şî Domnul a predicată umilinţa (Jicend: veghiaţî şi ve rugaţi, ca să nu cădeţi în inspită. Spi­ritul într’adeveră este dispusă a lucra, carnea însă e neputinci<5să, aşa că dacă rugăciunea carea prece­dată, s’a făcută cu modestie şi umilinţă şi să dă luî Dumnedeii orî-ce să cere, cu temă şi respectă de la Dumnedeii să dobândeşte prin pietatea lut însu-şî.

După acesta urm&Jâ spre împlinirea rugăciunet n6 stre închieerea, terminându tdte rugăciunile şi ce­rinţele n<5stre într unii timpii scurtă şi concentrată. Cele din urmă cuvinte ale rugăciunet ncSstre suntu : dar ne liberecjă de cel ren. Acesta coprinde scurtă împotriva curselor ce vrăşmaşul ne întinde în acestă lume, împotriva cărora rugăciunea nostră p<5te a ti ună apărător statornică şi fidel, dacă Dumnedeu ne liber6 (}ă de el şi conservă ajutorul sfeă celor ce 1

rogă cu stăruinţă şi 1 imploră. Cândă însă noi <Ji- cem: liber6 c}ă-ne de cel r6 ă , nimic nu maî remâne ce am putea să ceremu, de îndată c e c e r e m ă apărarea lui

Dumnezeu împotriva răulnî, căcî dobâudindti acesta noi simtcmu siguri şi apăraţi de tote acelea pe care lumea şi diavolul le lucr£<Jă împotriva n<5stră.

Ce e-de miraţii, prea iubiţi fraţî, dacă ast-fel este rugăciunea pe care ne-a înveţat’o Dumnezeu, care prin doctrina sa a scurtatu orî-ce rugăciune a n<5stră îutr’o vorbire plină de mântuire ? Acesta s’a predisu maî dinainte prin profetul Isaia, cândii inspiraţii de Ducliul sânţii, vorbia despre necesitatea pietăţeî către Dumnedeu : Adunândti cuvântul, dice citi, şi scartându'l în dreptate, căcî Dumnedeu va face 111

totă lumea cuvântul scurţii. Căcî fiind-că cuvântul luî Dumnedeu, Domnul nostru Iisus Christos a ve­niţii pentru toţî şi adunândti de o potrivă pe ceî în­văţaţi şi neînvăţaţî fără deosebire de sex şi etate a daţii la lumină preceptele de mântuire, şi pentru aceia a făcuţii unti mare compenditi al preceptelor sele, pentru ca memoria celor care învaţă acestea să nu se obos&scă ocupându-se cu disciplina cerescă, dar să înveţe repede aceia ce e trebuinciosti uneî cre-

\ dinţe sincere.Ast-felti ca să ne înveţe ce este viaţa eternă, a

îmbrăţişatti misteriul vieţeî printr’o admirabilă şi di­vină concesiune dicând: Acesta este viaţa cea veş­nică ca să te cundscă pre tine de Dumne<Jeti sin­gura şi adeveratti şi pe Iisus Christos pe care tu l ’aî trimesti. Ci ast-felti din legi şi profeţi derivă cele d anteiu precepte şi cele maî mari. Audi, dice elii, Jsraile f Domnul Dumnezeul tău, Domnul unul este, ş i ; să iubeşcî pre Domnul Dumnezeul teii din totii sufletul tăti şi din tdtâ inima ta şi din t(5tă virtutea ta. Acesta este cea d anteiu, si adoua e s te asemenea

S . TH A SC I C . CYPRIAM

aceştia: să iubescî pe aprcSpele teu ca pre tine în- su-ţî. D’amendouă aceste precepte atârna legea şi prooroci. Şi iară-şî: şi orî-ce bunătăţi veţi vrea sâ vă facă vouă <5meniî acestea să le faceţi şi voi lor.

Dumnedeii ne a instruită ca să ne rugămă nu nu­maî cu vorbe dar şi cu faptele, după cum şi el ruga pe D u m n ez e ii continuu şi indicându aceia ce noî trebue să facemă prin testimoniul exemplului său, ast-felii dupre cum e scrisă, însu-şî elu se retrăgea în pustie şi aci se ruga, şi iară-şî : şi a eşită în munte spre a se ruga şi a petrecută totă noptea rugându-se luî Dumnedeu. Şi daca Iisus care era fără de pecatu ruga, cu câtu maî mulţii să cuvine să se roge păcă­toşii şi dacă el veghândti t<5tă noptea să ruga fără întrerupere, apoi cu câtii datorimă noî mai mulţii ca să petrecemu noptea prin continui rugăciuni! Inse Domnul să ruga, şi nu pentru sine—căcî ce ar avea să ceră de la Dumnedeii cel inocentă pentru sine?— dar pentru păcatele nostre. după cum mărturiseşce şi elă cându dice luî Petru : Iată Satana a cerută ca să vă munc^scă pe voi ca pe grâu. Eu însă m’am rugaţii pentru tine, ca să nu slab6scă credinţa ta. Şi îndată el cere ajutorul părintelui în favorea tutulor: eă nu maî rogu numaî pentru aceştia dar şi pentru aceia care vor crede în mine prin cuventul lor, pen­tru ca toţi să fie unul, aşa după cum şi tu părinte eşti în mine şi βύ în tine, pentru ca şi eî însu-şî să fie în noî. Buna-voinţa şi îndurarea luî Dumnezeii pentru mântuirea mSstră aă fostă de o potrivă de marî fiind-că nu s’a mulţumitii numaî cu aceia ca să ne răscumpere prin sângele săă, dar încă şi maî multă a biue-voită să se şi roge pentru noî. N edcţî

w

însă care era dorinţa celui care şa rugaţii, adică aceia ca după cum Părintele şi Fiul suntu una, totii ast-felϋ şi noî să rămânemii în aceiaşi unitate ; în câtu. daci să p(5te pricepe câtii de mare crimă co­mite acela care sfâşie acestă unitate şi pace, de <5re- ce Domnul s a rugaţii voindti ca chiar poporul seii să trăiască, fiind-că să ştie că nu pote prin discor­die ca să intre întru împărăţia luî Dumnecleii.

Cândii noî stăm la rugăciune, prea iubiţî fraţi, se cuvine sâ fim cu atenţiune şi să ne aplicămu din totii sufletul la rugăciune. Orî-ce cugetare materială şi lumescă să fie departe de noî să nu gândescă la alt-ceva de câtii numaî la aceia ce să r<5gă. Pentru aceia şi preotul înaintea rugaciuneî pregăteşte min­ţile fraţilor printr’o introducţiune dicând : susu s’a- vemii inimile, la care poporul răspunde : avem către Domnul, ni s’aduce aminte printr’acesţa că sufletul trebue să cugete numaî la Dumnezeu. Sufletul să fie închişii vrăjmaşului şi să se deschidă înaintea luî Dumnedeii şi elu nu va permite ca Satana să s’apro- pie de denşii în timpul rugăciuneî. Căcî el să. furi- ş£d.ă adesea şi străbate în sufletele n<5stre şi înşelân- du-ne cu vicleşugii, depărtecjă rugăciunile ndstre de la Dumnedeu, aşa în câtu face ca să avemii alt-ceva în sufletu şi alt-ceva în gură, cândii se cuvine ca să rugămia pe Dumnedeu cu o intenţiune sinceră, şi nu sgomotul voceî ndstre să facă acesta, ci inima şi cu­getarea. Şi acestea dacă suntii înstreinate şi răpite de cugetări absurde şi profane să comite printr’a- cesta păcatul moliciimeî, iar tu cândii vei ruga pe Dumnedeu la ce trebue sâ cugeţî de câtii numaî la aceea că vorbeşti cu Dumnezeii. Cum vrei tu ca să

5 0 4 s . TITASCI C. CYPRIAN I

S. T11ASCI C. CYI'KIAN" 5 0 ό

Ito aiuja Dumnedeii, cândii tu nu te audi pe tine în­suţi ? doreşti tu ca săşi aducâ aminte Dumnezeii de tine în rugăciune, cându tu nu’ţi aduci aminte de tine ? acesta însemnedă a nu se nelinişti de vrăj­maşii sub nicî unu punctu de vedere, acesta va să (Jica, că prin rugăciunea ta tu insulţi maiestatea lui Dumnezeu din causa neîngrijireî ce areţî în rugă­ciune, acesta însemnedă a veghia cu ochii dar adormită cu sufletul, pe cându tu trebue, ca creş­tin, în timpul cându dormi cu ochii, să veghiedî cu suflelul, ast-fel după cum se dice de persana care represintă Biserica în cântarea cântărilor: eti dormu însă inima mea veghiadă. Din acostă causă apostolul ne sfătueşte cu atâta prevedere şi în­grijire dicend: stăruiţi în rugăciune şi veghiaţî în ea, făcându-ne cunoscuţii şi arătându câ aceia potu să dobând^scă aceea ce ceru de la Dum­nezeii, pe care Dumnedeii îi vede câ veghiazâ în rugăciune.

Aceia cari să rogă să nu înalţe lui Dumnedeii neşte rugăciuni nefolositore şi fără respectu. Căci neisbânditcSre este cererea, dacă o facemu cu o rugăciune sterilă. Fiind-că după cum ori-ce ar­bore care nu face fructe să taie şi în focii sa- runcă, totii ast-felu şi rugăciunea care n are rodii nu p6 te să fiă demnă de Dumnedeii, pentru că nu e fecundă prin nici o lucrare. Şi pentru aceea Sânta Scriptură ne admoneşte dicend: folositori· e rugăciunea făcută cu postii şi milostenie. Căci acela care în (Jiua judecăţii va r&splăti miloste­nia şi faptele bune şi astă-cjî ascultă cu bună­voinţă pe acela care după ce a făcută fapte bu-

.

lie, vine la rugăciune. Ast-felu şi Comeliti sutaşul pe cându se ruga, a meritatu ca să fie audiţii. Căci el făcea multă milostenie către pop orii şi ruga continuii pe Dumnezeii. Pe cândti acesta se ruga pe la ora a noua a stătutti lângă elti unti ângerfi dându-î prin acostă probă de bine-facerea luî dic£ndu-î: Cornelie, rugăciunile şi miloste­niile tale aii aflaţii har înaintea luî Dumnedeu. Acele rugăciuni se înalţă uşorii la Dumnezeii pe care le impune chiar meritul faptelor nostre. Tot ast-felii şi ângerul Kafail a statii lângă Tobia, care continuii se ruga şi împărţia bine-facerî, dicendu-î : este ceva măreţii de a descoperi şi mărturisi fap­tele luî Dumnedeu. Căci cându tu te rugai îm­preună cu Sara, eti amti puşti înainte rugăciunea vostră în faţa maiestăţel luî Dumnedeu şi fiind-că tu îngropî pe cei morţî la o parte, fiind-că n’aî statii la îndoială să te scolî şi să’ţî laşi prânzul teii, dar te-aî dusti să îngropî pe aceî morţî, şi am foştii trimişii ca să te ispitescii pe tine, şi iară-şî m’a trimesii Dumnedeii ca să îngrijescti de

| tine şi nora-ta. Căcî eti suntii Rafail, unul dintre ceî şapte ângerî drepţî carî stămti şi vorbimii înain­tea strălucire! luî Dumnezeii. Domnul prin Isaia ne escorteză aceiaşi, mărturisind: rupe, <Jice el, orî-ce nodu al nedreptăţeî, desfă legăturele reu- tăţel, liber&Jă pe ceî apăsaţi şi sfărâmă orî-ce jugti, împarte pânea ta celui flămândti şi du în casa ta p e ceî fără adăpostii, dacă vei vedea pe celti gol, înbracă’l şi nu despreţui pe servitorii apro- peluî t£u. Atuncî va străluci lumina ta trecatore şi vestmintele tele, îndată se va ridica şi va merge îna­

5 0 6 S. ΤΗ A s a C. CYPRTANI________________________

intea ta dreptatea şi strălucirea luî Dumnedeu. te va înconjura. Atuncî vei striga, şi Dumnezeu te va audi, şi cândii vei striga, va cjice: iatâ-mfc. Domnul a fă­găduiţii că are să fie de faţă să audă şi sa protegă pe aceia carî deslegă nodurile nedreptăţeî din inima lor şi pe aceia carî facu milostenie servitorilor luî Dumnezeu după preceptele luî, şi dacă eî ascultă aceea ce Dumnezeu le ordonă ca să facă, atuncî eî merită să fie audiţi. Fericitul apostol Paul, ajutatu dc către fraţii sei, în cea maî constrângăt<5re necesi­tate a numiţii aceste bine-facerî sacrificii consacrate luî Dumnezeii. M’am săturatii, dice el, primindu de la Epafroditii acelea pe care mi le-aţi trimesu, în­tocmai ca neşte miresme de bunii mirosti, şi ca unu sacrificiu pe care Dumnedeii îl primeşte şi care îî este plăcuţii. Căcî dacă cine-va să milostiveşte de celii săracii, acela împrumută pe Dumnedeu. şi care ajută pe cei inferiori pe Dumnedeu ajută şi’i sacri­fică întrunii modii dtdiovnieescu miresme suave,

Noî vedemti că în facerea rugăciunilor, Daniil cu ceî trei tineri tari în credinţă şi biruitori în robie, a observaţii ciasul al 3-lea, al 6 -lea şi al 9-lea, ca pen­tru sacramentul treimeî, ceea ce avea să se dove- descă în timpurile maî de pe urmă. Căcî ciasul ân- teiii până la al 3-lea. arată numerul treimi deplinii, asemenea al 4-lea până la al 6 -lea arată o altă treime ; de la al 7-lea se arată altă treime până la al 9 -lea ; aşa că treimea deplină se arată ca de treî orî trei ciasurî.

Adoratorii luî Dumnetjeu determinând de multă întrunii chipti duhovnicescii aceste intervale de timpii le consacrase rugăciunei întrunii timpii fixat

ue, vine la rugăciune. Ast-felti şi Cornelii! sutaşul pe cândii se ruga, a meritată ca să fie audiţii. Căci el făcea multă milostenie către poporă şi ruga continuu pe Dumnedeii. Pe cândii acesta se ruga pe la ora a noua a stătută lângă elti unii ângeru dându-ϊ prin acostă probă de bine-facerea luî dicendu-î: Cornelie, rugăciunile şi miloste­niile tale aă aflată har înaintea luî Dumnezeii. Acele rugăciunî se înalţă uşorii la Dumnedeii pe care le impune chiar meritul faptelor nostre. Tot ast-felii şi ângerul Rafail a statii lângă Tobia, care continuii se ruga şi împărţia bine-facerî, dicendu-î : este ceva măreţii de a descoperi şi mărturisi fap­tele luî Dumnezeii. Căci cândii tu te rugaî îm­preună cu Sara, eii amii pusii înainte rugăciunea vdstră în faţa maiestăţeî luî Dumnedeă şi fiind-că tu îngropi pe ceî morţî la o parte, fiind-că n’aî statii la îndoială să te scoli şi să’ţî laşi prântjul teu, dar te-aî duşii să îngropi pe acei morţî, şi am fostti trimişii ca să te ispitescii pe tine, şi iară-şî m’a trimesă Dumnedeii ca să îngrijescii dc

I tine şi nora-ta. Căci eu suntii Rafail, unul dintre cei şapte ângerî drepţi carî stămii şi vorbimii înain­tea strălucirei luî Dumnedeă. Domnul prin Isaia ne escorteză aceiaşi, mărturisind: rupe, <Jice el, ori-ce nodti al nedreptăţei, desfă legăturele reu- tăţei, libere^ă pe ceî apăsaţi şi sfărâmă orî-ce jugii, împarte pânea ta celuî flămândă şi du în casa ta pe cei fără adăpostii, dacă veî vedea pc celii gol, înbracă’I şi nu despreţui pe servitorii apro- peluî ίέΰ. Atuncî va străluci lumina ta trecăt<5re şi vestmintele tele, îndată se va ridica şi va merge îna­

5 0 6 S . THASCI C. CYPRIANI_________________________

intea ta dreptatea şi strălucirea luî Dumnecjeti te va înconjura. Atuncî vei striga, şi Dumnedeii te va audî, şi cândii vei striga, va cjice : iat'a-mS. Domnul a fă­găduiţii că are să fie de faţă să audă şi să protegă pe aceia carî desl£gă nodurile nedreptăţei din inima lor şi pe aceia carî facti milostenie servitorilor lui Dumnezeii după preceptele luî, şi dacă ei asculta aceea ce Dumnedeu le ordonă ca să facă, atuncî eî merită să fie aucliţî. Fericitul apostol Paul, ajutatti de către fraţiî seî, în cea maî constrângăt<5re necesi­tate a numiţii aceste bine-facerî sacrificii consacrate luî Dumnetjeti. M’am săturatu, dice el, primindă de la Epafroditti acelea pe care mi le-aţi trimesu, în­tocmai ca neşte miresme de bunii mirosii, şi ca unu sacrificiu pe care Dumnedeii î l primeşte şi care îi este plăcuţii. Căcî dacă cine-va sâ milostiveşte de celii săracii, acela împrumută pe Dumnedeu şi care ajută pe ceî inferiori pe Dumnedeu ajută şi’î sacri­fică într’unii modii duhovnicescîi miresme suave,

Noî vedemii că în facerea rugăciunilor, Daniil cu ceî trei tineri tari în credinţă şi biruitori în robie, a observaţii ciasul al 3-lea, a l 6-lea şi al 9-lea, ca pen­tru sacramentul treim eî, ceea ce avea să se dove- descă în timpurile m aî de pe urmă. Căcî ciasul ân- teiii până la al 3 -lea arată numerul treimi deplinu. asemenea al 4-lea până la a l 6-lea arată o altă treime ; de la al 7-lea se arată alta treime până la al 9-lea ; aşa ca treimea deplină se arată ca de treî orî trei ciasurî.

Adoratorii luî Dumnedeu determinând de multu întrunii chipii duhovnicescii aceste intervale de timpii le consacrase rugăciuneî întrunii timpii fixat

S. TIIASCT C. CYPRIANI

si legitimii. Şi este unu lucru evidenţii că o data a foştii misteriele, căci înainte ceî drepţi ast-felă so rugau. Şi Sântul Spiritii care a împliniţii graţia tăgăduire! Domnului, s’a pogorâtă în ora a treia peste discipulî. Ast-felti Petru în ora a şesea suindu-se pe unu locu maî înalţii a foştii lustruită a tatu prin semnă câtă şi prin vocea lu î Dum- nocjieă care povăţueşte totul pentru ce să admită pe toţi la graţia saluteî, căci elă să îndoia maî nainte dacă păgânii să potă curăţL Şi Domnul la ora a şesea fiindă răstignită la a noua a spălată păcatele nostre prin sângele seă şi pentru ca să ne potă rescumpera şi a ne da o noul viaţă, atuucî prin patimă s'a învinsă desăvârşită.

Dar noâ, prea iubiţi fraţi, pe lângă orele de mai ’nainte care eraă consacrate pentru rugată ni s’a prelungită şi timpul şi aă crescută şi sacramentele. Căci şi dimineţa trebue să ne rugămă, pentru ca în­vierea Domnului să fie celebrată şi prin rugăciunea de dimineţă. Aceia ce a arătată când-va Duchul sânt în psalmi (hcend : Dumnezeul meă, căcî către tine m’adresedă cu rugăciunea mea, D6mne dimineţa şi tu veî audi vocea mea, de dimineţă, me voiă în­drepta şi te voi pândi. Şi iarăşi prin profetul clice Domnul: să mergemă şi să ne înt<5rcemă la Dom­nul Dumnezeul nostru. Dar şi după ce a apusă so- rele şi diua s'a sfârşită, din noă trebue să ne rugăm. Căci pentru că Christ este (Jiua şi s<5rele neapusă, după ce (Jioa şi sdrele lumei a dispărută noî cerem cu stăruinţă ca să răsară din noă lumina asupra ndstră, ne rugăm ca să vie lumina eternă a luî Christ şi care are să aducă graţia.

S. ΤΗ ASCI C. CYPRJANI

Duchul sânţii întăreşte în psalmi că Christos este (Jiua aceia despre care am vorbiţii. Piatra, dice ele, pe care au dispreţuit’o constructori, acesta s’a puşti verful unghiului, Acesta s’a făcutti de la Dumnedeii şi este minunaţii în ochii noştri. Acesta este cliua pe care a făcuţii Domnul să ne bucurâmu şi să ne ospetămu. în ea. Totu acesta întăreşte şi profetul Malachia despre aceia ce s’a numiţii s6re. Peste voi carî ve temeţi de numele meu va răsări s6- rile dreptăţeî şi sub ale cărui aripi este îngrijirea.Şi ast-feltt chiar în Sânta Scriptură, Christos este nuinitti sorele şi (Jiua cea adeverată, prin urmare nicî unu timptîi nu împedică pe creştini, pentru ca să nu ad<5re pe Dumnedeu totii-da-una, şi ast- felti aceia care ne aflămtt în Christ adică în s6rele si diua cea adeverată, să stăruimii în totu cursul (jLi- leî în rugăciuni şi să implorămu pe Dumnedeii, şi cândii după legea universului ncSptea care alterne da continuii cu diua, a reveniţii, nu e nicî o pagubă pentru ceî carî se rogU în întunericul nopţeî, fiind­că pentru fiii lu î Dumnedeu chiar şi în nopte este o di luminosă. Căcî cându este lipsit-ύ de lumină acela care e luminaţii în inima sa ? s’aii cându apune diua şi s6rele pentru acela a căruia <Ji şi s<5re este Christos.

Aceia în să carî suntemti tot-de-una în Christos adică în lum ină să nu încetămu de la rugăciune nici în timpul nopţeî. Totii ast-felii şi văduva Ana tara întrerupere veghiându stăruia continuii în rugăciune către Dumnezeii, care e demnii de slavă, după cum e scrisii în evangelie : ea nu se retrăgea din templu ci petrecea dina şi ndptea în rugăciune şi postii. Sâ Va<Jă şi păgân ii carî ancă nu s’aii luminaţii şi Iudeii

510 S . THASCI C. CYPRIANI

carî au rămaşii în întunericu lipsiţi de lumină ; not, prea iubiţi fraţi, carî ne aflămii în lumina Domnului, carî ne amintimtt şi observămtt aceia ce amu înce­pută a fi prin graţia dobândită, sâ socotimu noptea îreptti di. Tot-de-una să ne gândimu să umblăm fi du lumină, să nu fim împedicaţî de întunericul pe care l’am învinşii, să nu perdemii nicî unii momentii în timpul nopţeî fără a ne ruga, pentru că nu este o pagubă rugăciunea din timpul nopţeî, dar nicî o răsplată pentru rugăciunea leneşă şi ne­trebnică. Noî cari smitemu prefăcuţi şi renăscuţi duhovniceşte prin indulgenţa luî Dumnezeu să imitămii aceea ce avemii să fimu, noî carî vom avea în împărăţia luî Dumnezeii continuii numaî cli fără intervenţiunea nopţeî să veghiăm în timpul nopţeî ca şi în lumină, şi noî care vom avea să ne ru- gămti tot-de-una luî Dunemcjeti şi să’î mulţumim şi aicî să nu încetămii a ne ruga şi mulţumi luî Dumnedeu,

ActO de donaţiuneT

Sub-eemnaţil, George D. Merfu, loan B. Butoiu, Mateirt D. Butoiu, Stefan D. Butoiu, loan Badoitt şi Radu Chiriţă, domiciliaţi în comuna B n i tui a, plasa Ocolul, judeţul Groijiil, în comună înţelegere şi în dorinţa de a vedea B iserica co- muneî nostre Brătuia, cu hramul Sânţii Voevoclî, îm bunătă­ţită cu veniţii spre a putea funcţiona Preoţii la dânsa, prin preeentul actu de donaţiune, daruimu de veci şi în modii irevocabil Sântei biserici cu hramul Sânţii Voevo I, urmii- torea avere:

I. Trel-^ecI şi tţ6ne stânjeni pământii latul, şi lungul din întâiul Merfiilesctt până în apa Brătuia, în hotarul Brătuia, cureaua Calotâsca.

ACTÎJ D E DONAŢIUNE 511

II. Trei-decî şi optu stânjeni latul, şi lungul din întâiul Merfulescu spre miadă-di, ,până în apa Brătuia, cu puţină pădure pe elfi,—din cur&ia Butoiasca, hotarul comunei Brătuia.

ΙΠ. Duoî-spre-dece stânjeni pămentu latul şi lungul, din apa Purcariţel spre apusfi, până în d61ul luî Branu, cu pă­dure, viie şi locfi de mimcă, din cuv6na Calotdsca, hotariul comunei Brătuia.

T<5tă moşia coprinsă în trei articole de maî susti, ΐηκη- măda în total pog<5ne doue-spre-dece.

Din venitul acesteî moşii şi veniturile dupS densa, se vor bucura Preoţii ce dnpe vreme se vor succeda la acesta Sântă Biserică, fiindtt obligaţi numiţii Preoţi, a face câte patni parastase pe fie-care antt, întru pomenirea membrilor fami- lielor n<5stre.

Imobilul ce dăruimfi valorddă suma de lei nuol trei sute. Sânta Biserică Sânţii Voevo i, însă, şi personal Epitropul

seu, va intra în posesiunea donaţiunel ce facemu, îndată dupS acceptarea, conform legel.—Şi dupe ce acnm pentru prima dată ni se va face unu Preottt la sus-clisa Sânta Bise­rică, fiindtt vacanţă de Preoţii, şi anume pe seminaristul Glo- d£nu Constantin, din acesta comună,—-dupe ordinul Prea Sânţieî S£le Părintelui Episcopii al Romnicului şi Noului-Se- verin, pentru care scopfi, am şi făcutfi douaţiunea de faţă în persdna Sântei Biserici mal sus-numită.

1882, Februarie 9.Semnaţi donatori : G eo rg e D inu M er fu , l o a n B . B u to iu , C on stan tin

1. Bntoiii, Matei D. B u to iu , S t e fa n D. B u to iu , l o a n B ad o iîl, R adu Chiriţă. Am datu acestu actu.

Acept douaţiunea făcută de D-lor George Dinu Merfu, loan B. Butoiu, Constantin I. Butoiu, Matei D. Butoiu, Stefan D. Butoiu, loan Badoiu, şi R. Chiriţă, în numele Bisericei cu hramul Sânţii Voevo<Ji.

Epitropti C. M . P o p e s c u

România. — Primăria comunei Brătuia Accept donaţiunea făcută de locuitorii moşneni în persona Sântei

Biserici cu patron. Sânţii Voevoţji—George D. Merfu, loan B. Butoiu. Constantin I. Butoiu, Mateiîi D. Butoiu, Stefan D. Butoiu, loan Bâ- doiu şi Radu Chiriţă, conform cererii făcută.

1882, Februarie 9. No. 47 (L. S.) Primar : C. U sctitcscu .

T ribuna lu l D istrictu lu i G orjiă Şedinţa din 7 Iuliii 1882, No. 953 al autenticităţei. S’au presen tatii

în tribunal D-lor George Dinu Merfu, loan B. Butoiii, Constantin Butoiîi, Muteiti D. Butoiu, Stefan D. Butoiii, loan Badoiu. Radu Chi-

δ 1 2 ACTÎS Dl·: D O N AŢII NE

rita, donatorii, cu D-luî C. M. Popescu, Epitropul Bisericeî cu hramul Sânţii Voevoţjî în aujjul şi în asistenţa cărora cetindu-se din cuvânta în cuvântă prescntul acta de donaţiune depusă cu petiţiunea înregis­trată Ia No. 7260, au mărturisită că este al D-lor făcuta din liberele voinţe, scrişi şi sub-scrişî prin scriitori nesciindtl carte, afară do George Dinu Merfn, care sciindu carte, a subscrisa cn propria sa sem­nătură.

TRIBUNALULIn faţa mărturisirilor făcute de p&rţi şi în başa Art 1171 Codul

Civil, «lă autenticitatea legală presentului actu de donaţiune, fiind u taxa de înregistrare percepută cu recipisa No. 1876.

Semnatu membru : Nediscifrabil p. Grefier p. C . TJreckescu.

Ordonanţă de transcripţiuneAnul 1882, Inlie 7, No. 18 al transcriptulul, înaintea n0stră, Preşe­

dintele Trib. Goijia, s’a presentatu D-lor George Dinu Merfu, loan B. Butoiu, Constantin ButoiQ, Mateiă D. ButoiQ, Stefan D. Butoifi, loan Badoiu, Radu Chintă cu C. M. Popescu, Epitropul Bisericeî cu hramul Sânţii Voevoţlî, din comuna Brătuia, cerându cu petiţiunea înregistrată la No. 7261, a se ordona transcripţiunea presentului actu de donaţiune sub No.. . .

Sub-eemnatul, avendu în vedere actul investita cu autenticitatea legală de acesta tribunal.

Avenda în vedere copia dupe ordinul Domnului Ministru de Interne No. 7187, şi cea dupe încheerea Comitetului Permanent No. 1088, state la dosar, prin care se aprobă a se accepta acdstă donaţiune făcută Bisericeî susfi numită prin Epitropul sSQ.

Avenda în vedere declaraţiunea făcută de Domnul C. M. Popescu că primesce a se ordona transcripţiunea fară a se mal face cercetări despre posesiune şi sarcini, în virtutea Art. 722 procedura civilă, ordon transcripţiunea presentului acta de donaţiune.

Preşedinte : (Şedinţa vacanţei), C. Gh-igorescn.(L. S. T.) p. Grefier : C. tJrechescu

Atesta că acestu actu s’a trecutu în registru de transcripţiune.1862 Iulia 7.

(L. S. T.) p. Grefier : C. Urechescu

ROMANIADirecţia Cancelariei Sântei Episcopii R&mnicu şi N . Şeverin

Presenta copie fiindu conformă cu originalul acta de donaţiune se atestă.

p. Directore : C. Olănescu■] 882 Julia 14.

ANUL VI. BUCURESCI, SEPTEMBRE 1882 No. 9.

BISERICA ORTHODOXĂ R O I Â MJURNALÎÎ PERIODICU ECLESIASTICtJ

A P A B E O Z Q Â .T -A . ΙΑ Τ ΙΚ Τ Α .

înmormântările în biserica vechia

Romanii antici aveau obiceiul de a înmormânta pe morţi ■ dar acestu obiceiii fu apoi părăsita şi înlocuiţii prin arderea cadavrelor, ceea ce a foştii usulu generalii la Romani în timpul când s’a introdusii chreştinismul. Chreştinil însă, în vederea unor locuri din St. Scriptură ca Gen. 3 , 9 ; 2 3 , 19; 5 0 , 1 3 ; Num. 3 4 , 6 ; Sir. 4 0 , 1 ; 7 , 3 7 ; 3 8 , 16 ; Math. 19, 2 8 ; loan 2 4 , ί, 1 Cor. 15, 3 7 , 3 8 etc.; dar şi mal multu încă din pietate către corpurile adormiţilor, aii introdusii iarăşi în­mormântarea. Tertulianii apără înmormântările chreştine în contra atacurilor păgânilor, dovedindCi că înmormânta­rea morţilor este unii actil de pietate şi o datoriă sacră. Dăca chreştinil, dice Tertulian, respingu arderea cadavre­lor, causa nu este că eî, după cum li se impută, ar avea credinţa, că după morte rămâne în corpul omului o parte a sufletului, ci fiindii că eî privescti obiceiul păgânii ca unii actQ de crudime. Dar tocmai pentru cuventul că chreştinil aveaţi în orore arderea cadavrelor, păgânii căutaG a dis­truge prin focCl corpurile morţilor şi a arunca cenuşa în apă, pentru ca ast-fel pe de υ parte să priveze pe martiri de on6 rea înmormentiriî, iar pe de alta să nu lase chreşti-

514 In m o r m e n t X r i l e î n B i s e r i c a v e c h i Ă

nilor plăcerea de a arăta veneraţiunea lor către reliquiile martirilor.

Ecă cum ni descriO Constituţiunile Apostolice înmor- mentările chreştinilor vechi : « Adunaţi-ve în cimitire şi citiţi Sântele Scripturi şi cântaţi psalm! pentru sânţii mar­tiri şi pentru toţi sânţii al tutulor timpurilor şi pentru fraţii voştri, can aU adormitei în Dom nu. Asemenea aduceţi in bisericile v6 stre şi în cimitirile icona corpului împărătesei! a'O lui Cirittos, eujharistia csa pllcutl; iar când procedeţl la înmormentarea morţilor, să I însoţiţi cu cântări de psalmi, deca aQ fosta credincioşi. > Mal departe Constituţiunile Apostolice prescriu a serba a treia di după înmormentare cu psalmi, cetire din St. Scriptură şi cu rugăciuni, în οηό- rea aceluia care în a treia di a înviatU, asemenea şi diua a noua, şi a tr e î-$ ecea şi diua aniversara, şi în fine a împărţi din averea sea milă pe la săraci. La aceste dile Ambrosiu enumeră şi a şep/ea di. Εΐϋ scrie : « în a şeptea di ne în- torcemU la mormentu şi repetămO sacrificiile şi rugăciunile nostre. Noi ne aducem aminte bunătatea cea imensă a tot puternicului Dumnedeu, care, după ce a făcuţii cerulU şi pămentul şi totul, a sânţi til diua a şeptea prin repausul, şi aşa dar ne rugăm lui Dumnedeii ca cu nesfârşita milosti­vire a sa să dea repausd fericiţii sufletului mortului şi să Ί primescă în Sâmbăta cea veclnică. > La Ambrosiu mal ci- timti şi despre serbarea dileî a p a tru - t fe c e a , cu invocarea esemplulul lui Iosif (Gen. 5 0 , 3).

Dupe notiţile ce găsim la diferiţii autori serviciul înmor­mântării era după cum urmeză :

Îndată ce muria unii credincioşii, poporul se aduna şi împreună cu unii preutil remâneaU t0tă noptea făcendU rugăciuni şi cântândtl psalmi. Apoi mortul, pusii în sicriu, se espunea în mijlocul bisericeî, cu capul spre apusU şi cu pici6 rele spre răsăriţii, iar mâinile, după mărturia luî Ter- tulian, atărnaii pe ambele părţi ale sicriului. In acestii timpU se celebrau sântele taine, iar după terminarea serviciului, sau dupe cetirea evangeliel, se ţinea de obiceiii unii dis­course, mal cu s6 mă cândii mortul avea merite demne de

tiiNtORMENT A RILE In B'SEK'CA V 'C H lX 515

a se recomanda poporului ca unfit esemplu de imitata. Asemenea discursuri avem mal multe, s. es., discursul lui EusebiO asupra imperatorelul Constantin; al lui Ambrosiu asupra Iul Teodosiu şi fratelui seci Satiru; al Sântuluî Gre- goriti Nazianz6nul asupra tatălui sfiQ, asupra fratelui seft Chesarie şi asupra surorii săle Gorgonia ; şi discursul Sân­tului Gregorio Nisenul asupra imperatricel Pulcheria şi Placila şi asupra episcopului Meletiu. La înmormântarea imperatorulul Constantin au vorbitu mal mulţi episcopî.

După terminarea liturghiei preotul ânteiu, apoi şi cel- l’alţl presenţl, daO mortului ultima sărutare, după care apoi episcopul’ saă preotul oficianţii turna unt-de-lemnu asu­pra mortului. Mal este de menţionaţii încă unu usu, saO maî bine abdsă, care se introdusese, adică obiceiul de a da mortului sânta eucharistiă. Al treilea sinodii din Cartagena combătând acestu abusă dice : « Domnul a disu: luaţi şi mâncaţi; morţii însă nu potă nici să iea, nici să mănînce.» Acestu i biceiu de a pune în mormentă sânta eucharistiă cu cadavrul, pare a fi foştii forte răspândita şi păzită chiar de capii Bisericii. Ast-fel biograful Sântului BasiliO, istorisesce că acesta consacrândă pânea a impărţitQ-o în trei părţi: cu una s’a împărtăşită el însuşî, a doua parte a pus-o într’o porumbiţă de aură asupra altarului, iar a treia parte a păs­trată-o pentru înmormântarea sa.

Ună altă obiceiă era de a pune la mormântă co ron e , ca ună simbolă al biruinţei asupra lumii, precum şi lăm pi ca ună semnă simbolică al rugăciunilor bisericesci pentru mortă. Asemenea era obiceiul de a pune în sicriă o sticluţă cu câte-va picături de sânge ale mortului. La martiri aceste picături de sânge însemnaă sângele lor ce ş’aă versată pen­tru credinţa în lisus.

In contra obiceiului Romanilor, de a face înmormântă­rile n6ptea, chrestinii înmormântaă pe morţi diua cu o procesiune solemnă, cu rugăciuni şi cu psalmi şi ţinendQ în mână lum inări saă făclii. înmormântarea se făcea de obiceiă a doua di dupe încetarea din viaţă a mortului, une ori însă lăsaă să tr^că câte-va dile, iar la înmormântările

516 ÎNMORMÂNTĂRILE î n b i s e r i c a VECHIÂ

imperatorilor chiar luni întregi. Christinil făceaţi acesta cu atâtu mal multa, cu câta iudeiî şi păgânii aveaţi obiceiul de a înmormenta câta mal cur&ida pe morţi, credenda că cel vil se spurcă prin privirea morţilor.

Cadavrele, Intru câta se putea, se puneau în mormen- tul ast-fel în câta capul să fiă spre apusa, pentru ca faţa să fiă îndreptată spre răsăritul s0 relul, care represintă apari- ţiunea luminel celei aduse prin credinţa lui Iisus. Fie-care cadavru trebuia sâ aibă propriul sfia mormentu, şi era se­vera interzisa a se pune cadavrele unul asupra altuia; acăsta negreşita din sentimentul piosâ căruia se datoreză si espresia : Sit tibi terra Levis (fie-ţl ţărâna uşoră). Asupra mormentulul se punea o petră cu diferite simbole. precum şi cu inscripţiunl prin care se arăta numele, profesiunea şi etatea mortului. Indicarea etăţel se făcea cu o scrupulosi- tate aşa de mare, în câta adesea se punea chiar ora înce- tărel din viaţă a mortului, saa, în casa cândti nu se scia esacta etatea sa, se observa acecta anume prin adăogirea cuvintelor annis — N. P. adică annis nonplenis, sail P. M. sau P. L. Μ. I. saa P. L. M. adică Plus Minus (mal multa saa mal puţina), saa, în fine, una simplu P, (mal multa, peste) saa una simplu M. (mal puţinii). Pe lengă numele şi etatea mortului se însemnaa în inscripţiune şi meritele sale, adesea numai prin prescurtări Asa s. e. B. sail B. M.~ bene merenti; V. P. ra vir perfectissimus V. C. ||| v ir cIar is- simus; H. F. f i hones ta fem ina; SAC. VG. = sacra v ir go, şi altele. Curios este că multe inscripţiunl chreştine începtl ca formula păgână : D. M. (— Diis Manibus), grecesce θ. K. (=- θε«ς καταχθονίου). — De sigurii că chreştinil nu aveaa în vedere pe deil infernului, cărora păgânii reco- mandaa sufletele morţilor, ci întrebuinţau acele cuvinte ca o simplă formulă indiferentă, fără a se gândi la însemnarea primitivă a eL Intre formule curatu chreştineştl ce se află pe morminte, cele mal usitate sunta : Depositus şi Deposi- tio saQ prescurtate DEPS, DEP, sail DE, sail DP, sad unC simplu D. Asemenea cuvintele In Pace (prescurtate : I. P.), grecesce ΕΝ ΕΙΡΗΝΗ.

În m o r m â n t ă r i l e In b i s e r i c a v e c h i ă

Locul unde se făceaţi înmormântările, acestO locti ala adunării celor adormiţi în Domnu, se numia forte nimeriţii cu unii cuventil grecescil caem eterium (grecesce κοιμητήριοv),

unO cuventu care însemneză : dormitorii!. Deja păgânii priviail m0rtea ca o imagine a somnului şi poeţii lor ati caracterisatti mortea ca sop or p erp etuu s sail nox perpetua una d o rm ien da ; dar cu unti drepţii şi mal mare se putead servi de acăstă espresiune chreştinil, cari în credinţa lor în învierea corpurilor, priveaţi m0rtea numai ca unu timpii trecător de repaosti, mal cu semă că şi în St. Scriptură se găseseti locuri cari o justifică, s. e. Dan. 12, 2 ; Is. 14, 8 ; Ez. 31, 18; Marc. 5, 39 ; loan 11, 11; l Tim. 4, 12.

In fine, mal menţionămu, că serviciul bisericescO alti în- mormentărilor se făcea fără a se percepe nici o taxă din partea clerului; « căci», dice unti Părinte, «este nedrepţii şi contrariu datoriei preotului de a Cere răsplată de la unti cadavru şi de a căuta unii căscigii din întristare străină,» In Constantinopol esistati chiar legi civile care interziceail o asemenea taxă. Cu t6te acestea nu era opriţii de a primi daruri benevole.

Z o t u .

Iulian Paravatul

Iulian paravatul (»), căruia istoricii îi maî (Jicu şi apostolul (b). ni se presintă cu actele luî, ca unti adeverii fenomenti istoricii. Calităţile personale ale acestui fiiti şi nepotti de Imperatorti; educaţiunea luî cea eminaminte creştină şi îngrijită ; şi posiţiu­nea creştinismului, ca religiune de Statti din im­periul romanii de după Marele Constantin ; t<5te aceste şi alte considerente istorice, impuneati îm­prejurărilor istorice, ca să aduce pre tronul Impe­riului unii Imperatorti, decă nu piosu, apoi celti puţin creştinii, şi Iulian să ni se presinte, ca unti continuatorii al tendinţelor unkiuluî săti, Ma­rele Constantin, seu celti puţinii ca unti Imperatorti creştinii, semenii cu părintele s6 ti Constanţie. Din contra, Iulian, preste t<5te acceptările şi legile des- voltăreî lucrurilor, ni se presintă, ca unti adevăraţii inimicii al creştinismului şi cu tendinţe vădite, de a nimici creştinismul şi a rădica pre ruinele luî păgâ- nismul, care acum se mai conserva în sufletele a pu­tini omeni numai prin deprindere şi pentru cuvântul

(a)iTumirea de paravată este grecescă şi se derivă dela term inul ^apaoic/yţ= următorii, sperjură, omă fore de lege. Cu sensul de pre urmă s’a aplicată lui Iulian acestă numire atunci, cându el a deve­nită oposantu al creştinismului.

(b) Apostată vine dela vorba αποστάτες—■revoluţionară, resculată. Şi acostă numire i s’a aplicată numai atunci, cândă elă s’a revoltată în contra ordine! de lucruri stabilită, căutândă a introduce păgânismul.

IULIAN PARAVATUL 519

câ, la adăpostul acestei Religiunî, Romanii 'şl au. desfăşuraţii pre pământii misiunea lor providenţială.E ca în puţine cuvinte Iulian paravatul, şi elu p6te sa rSmenS, cum am disti, ca unti fenomenti istoricii neecsplicabilti, decă cine-va nu studiază cu perspi­cacitate elementele istorice, ce au determinate for­marea acestu i apostatti, care a foştii unul din Im- peratoriî Im periului romanii şi care cu actele sele şi în contra voie! lu î, a făcuţii, ca creştinismul să de­vină R elig iunea domnit<5re nu numai în Statul, dar şi în sufletele supuşilor Imperiului romanii.

Lipsa din literatura teologică română a unul stu­diu amărunţitii asupra acestei părţi din istoria bise­ricescă universală, ne-a determinaţii, ca să facemii aici biografia luî Iulian paravatul, urmărindii copi­lăria, juneţa şi kiar etatea matură a acestui omti, pe- nS cândii el a deveniţii Cesar şi Augustii al Impe­riul Romanii de Resăritii şi a publicaţii decretul, prin care creştinilor li-se interdice, de a mal avea scoli, şi prin urmare li-se rădică posibilitatea, de ase apăra contra atacurilor, venite din partea păgânism uluî. Lucrândii Iulian, cum vom vedea, în t<5te aceste acte cu unii tactii şi o inteligenţă particulară, o spunemii mal de timpuriii, că în t<5te loviturile, aduse de Iu­lian Bisericeî, a contribuiţii forte mult şi circum­stanţele vieţeî creştine din secuiul al IV-lea, pre care Iulian le-a vedutu şi le-a apreciaţii, căutându a profita de totii aceia, ce-ϊ favoriza scopurilor Iul destruct<5re şi viclene. Şi, pentru ca să se vadă şi mal bine laturile debile ale creştinismului, pre care Iulian le-a ecsploatatii în urm a cu prisosii; pentru ca să se p<5tS înţelege circumstanţele istorice, sub

5 2 0 IULIAN PARAVATUL

care a trăitu şi s’a desvoltatti paravatul Iulian, noî aici vomti preceda biografia luî de o skiţa istorică, carea va representa în trasuri generale starea creş­tinismului din naintea suireî luî Iulian pre tronul im­periului.

înainte de râdicarea lui Iulian pre tronul Impe­riului, Biserica creştină ni oferă unu spectacul întris­tătorii. Eresia luî Arie, debilitată prin decisiunile conciliului întăiu ecumenicii, şi persecutată de mă­surile administrative ale Marelui Constantin, iarăşi a rădicaţii capul în idtimil anî aî împărăţiei acestuia; şi pre timpul lui Constanţie, fiiuluî Iul Constantin, arianismul făcuse o adevărată schismă în Biscrica creştină, şi în persecuţiunî, locul ereticilor îlii luase ortodoşiî. Constanţie a foştii unii arianistu zeloşii, încă din ceî întâi anî aî împărăţiei luî, el a căluţii sub influenţa directă şi escepţională a luî Eusevie al Nicomidiel şi a partidei lui. Dupre mărturiile luî Rufim, Socrat şi Teodoret, în palatul luî Constanţie trăia a celii preutii arianu, care a abusatii de ulti­mele momente ale vieţeî Constanţieî, soţiei luî li-, cinie, şi suroreî Marelui Constantin. (») Acest preutii de o isteţime particulară, ajunsese a avea cea maî marc influenţă asupra femeilor din palatii şi kîar asupra Imperatriceî Eusevieî, soţiei luî Constanţie, şi în unirea cu eunuciî palatului, cariî pre timpul Iul

(a) Rufin. I, Π, Socrat. Π, 2, Thcodoret Π, 3. In urmarea insis­tenţelor acestui preutii, a căruia nume a remasu necunoscută pentru istorie, Constanţia a con vi ne 0 pre fratele el, Marele Constantin, ca sfi aduce din ecsiliQ pre conductorii principali al arianismului, pre Kuse- vie al Nîcomediel şi pre Teognis a l NiceeL (Socrat I, 25).

IULIAN PARAVATU L 521

Constanţie se reinstalase iarăşî în palatul imperialii, făclii cele maî mari neajunsuri Bisericei. Eusevie, căpiţei îia eunucilor, protecta pre toţi Arienii şi prin episcopiî acestora persecutau pre ortodocşi. Aceştia erati consilierii perpetui aî debilului Constanţie, şi eî ajunsese pene la al decide, ca să scoţe din simbo­lul credinţei terminul „de ofiinţă“ şi acestă, rliceu eî, pentru cuvântul, că este o inovaţiune a sinodului întăiu ecumenicii şi fiind câ turbură consciiuţa creş­tinilor.

Ceialalţî doi fii aî luî Constantin, tînerul Con­stantin şi Constant, nu nutriaii nici o simpatie pentru, arianismti şi eî din contra proiectau ortodocsia. La consultaţiunile din Sirmiu, unde fraţii aii ficsatu îm­părţirea imperiului, Constanţie a trebuit să cedeze in- sistinţelor celoralalţi doi fraţi, şi să kieme din ec- siliti pre Episcopiî ortodocşî, carii au fostu alungaţi dela catedrele lor în ultimii ani ai împărăţiei Ma­relui Constantin. In urmarea acesteî învoele dintre Imperatorî, s’au. reîntorsii la catedrele lor apărătorii ortodocsiel—Marcel al Angirel, Asclep al Gazel, Paul al Constantinupoluluî şi Sântul Atanasie la metropo- lia Alecsandrieî. Dar ortodocsia nu s’a bucur atu mulţii timpii de pace; căci Eusevie al Nicomidiei a recursă la tdte mijlocele, prin care şî-a asiguraţii dominaţiunea în Orientii. El mal întâiti a convinsa pre Constanţie, ca să fie strămutată la tronul cate­drei de Constantinupolii, înlăturându pre Episcopul Paul, care abia fu reîntorsii din ecsiliti, şi în totu Orientul rămăsese numai singurii Atanasie, Episcopii ortodocşii. In contra luî acum a foştii îndreptate t<5tâ activitatea ariănilor. In contra lui se aduceţi la cur­

tea luî Constanţie totii feliul de pâri şi calumniî. El era inculpaţii cu desbinarea Bisericeî şi tot-o-dată. presentatti, ca unu omii periculoşii pentru guvernii, ca celti ce avea o influenţă f<5rte mare usuprapopu- laţiuneî şi putea, dupre combinaţiunile săle, să dis­pună de provincia africană. Pre debilul Constanţie era uşorii de al convinge, dar cândii era împinsii, ca să iea nisce disposiţiunî, atuncî îşî aducea aminte de promisiunile, date fraţilor săi, că nu va turbura pacea Bisericeî. Ne putândii Euseviăniî să isbutiască con­tra lui Atanasie la palatul luî Constanţie, eî sati. adresaţii la Imperatoriî de Occidentii şi la papa Ro­mei. La papa Iulie aii foştii trămişî deputaţî, ca să acuze pre Atanasie ; şi mare a foştii mirarea depu­taţilor, cândii eî aicî aii găsitii pre deputaţii Sân­tului Atanasie, carii aveu menirea, de a combate calumniile eusevienilor. Confusiunea deputaţilor luî Eusevie a foştii aşa de mare, că preutul Macarie, unul din membrii deputaţiuneî, de ruşine şi de frică a părăsiţii pre colegii seî şi în timpul nopţeî a ple­caţii din Roma. Deputaţii Sântului Atanasie aii mus-

î trată pre deputaţii lui Eusevie, rugândii pre Papa Iulie, ca să convdce sinodii, spre a se justifica Epis­copul Alecsandriel Lucru, la care s’a învoiţii şi papa.

Persecuţiunile Eusevienilor ati. puşti, mai întâiii în mişcare pre Biserica de Alecsandria. Episcopii or­todocşi al Egiptului, Tebaidel şi al Libiei, în numerii de opt-<Jeci, s’au adunaţii în Alecsandria şi de acolo ad trimişii circulări cătră ceî-l’alţi Episcopi, pro- testândii contra inculpărilor, aduse de arienî Chi- riarciiuluî lor şi contra decesiunilor sinodului de Tirii:

522 _______ IULIAN PARAVATUL_________________________

IULIAN PA R AVAT U L 523

„Se p<5te numi Sinodii, scrieti eî, o astu-feliii de adu­nătură, unde preşedea unu patriciii; unde, în locul diaconilor Bisericeî, disposau amploiaţii poliţiei; unde patriciul vorbia, îar Episcopii, seu tăceii, seti aprobaţi cele vorbite de dînsul; unde puterea civilă oprima orî-ce dorinţă a Episcopilor ? Şi aşa nu as­cultaţi, adăugati eî în conclusiune, pre aceia, ce ar scrie ceva în contra Episcopului Atanasie. Totii, ce vă vorii scrie aceşti omeni, este minciună şi înşelă­ciune. Să nu credeţi lor nici atuncî, cândti în capul scrisoreî veţî vedea şi numele Episcopilor Egip­tu lu i (*)·

Turburările Bisericeî ati ajunsti pene la locaşurile asceţilor din deserturile Africeî. S-tul Antonie, scri- indti S-tului Atanasie, a prespusti triumful Bisericeî luî Christos. O dată, după o rugăciune îndelungată, el se sculă în lacrimi şi dise : „copiii meî, ce am ve- dutti eti? Eti voiamti mai bine să morii. Eti am vă­zuţii altarul Domnului, încunjuraţii de catîrî, carii îlti loviati cu picior ele lor; în jurul luî era o mulţime de fiare sălbatice, care săriati şi sburdati; şi eti am amjitii o voce, carea se ecsprima : „altarul meti se va întina... „Dar nu perdett bărbăţia, fiind că mânia Domnului nu se va prelungi, ci va înceta. Numai feriţi-vă de doctrina arienilor“ (b).

S-tul Atanasie, primindu de la Chiriarchul Romei scirea, despre convocarea unui sinodii noii, la 339 s’a duşii la Roma. Presenţa Episcopului de Alecsau- dria în Roma a provocaţii curiositatea. Gloria lui

524 IULIAN PARAVATUL

Atanasie, suferinţele şi bărbăţia luî cea inflecsibilă, atrăgea atenţiunea tuturora. Patricii de distincţiune şi femeile nobile considerai! de graţia cea maî mare conversaţiunea cu s-tul Atanasie. Intre iubiţiî şi perpetuii visitatorî aî sSî, s-tul Atanasie numără singură pe principesa Eutropia, sora lui Constantin, şi pre senatorii Abuterie şi Speranţie (*). Intre com­panionii din Roma aî s-luî Atanesie era mulţi ascetî din Egiptă, carii escitaă şi maî multă curiositatea locuitorilor cetăţel eterne, intre dînşiî se afla şi as­cetul Antonie, care umbla pre stradele Komeî cu capul plecata în josă, foră a întdrce atenţiunea nicî kîar asupra monumentelor, dar care umbla pre etrade numaî de a săruta locurile, undate de sângele s-lor Apostoli Petru şi Paul. S-tul Atanasie, de altă parte, desfăşura celor, ce îlă tot întrebaă, vieţa as­ceţilor. Şi atrasă de spusele sântuluî o femeie renu­mită, cu numele Marcela, a concepută ideia, de a organisa şi în Apusă vi ţa ascetică, compusă din văduve şi fete, care ar duce o vi<£ţă contemplativă şi predată rugăciune! (b). Cu modul acesta, din pre- senţa s-luî Atanasie în Roma, a resultată strîngerea maî de aprdpe a legăturilor dintre Bisericile de A- pusti şi de Răsărită.

Intre aceste, chiriarchul Romei s’a pusă în relaţiunî cu Episcopiî din Orientă, carii, din causa dificultă­ţilor căieî, ati stabilită adunarea sinoduluî, nu în de­părtatul Occidents ci în Antiochia. La începutul anulai 341, aicî s’aă adunaţii noă-^ecî de Episcopî, între carii se observă Narcis al Neroniadeî, Patrofil

( λ ) A than. Apoi. p a g . 6 77.(b) PaJJad. Hiet. Lav. cap. XII.

iu l ia n p a r a v a t u l

al Scitopolei şi Maris al Chalcedouiî, şi dela acestu sinodii lipsiati doi Episcop! renumiţi ai Palestinei, Macsim al Ierusalimului şi Eusevie al Oesariei. Cel întâiu din aceşti de pre urmă n’a veniţii la sinodii pentru consideraţiunî, că nu se credea în partida lui Eusevie, iar celu de al doile, autorul vieţeî Marelui Constantin, a muritii îndată după începerea sinodu­lui. La sinodul din Antiochia. mulţimea Episcopilor a foştii pentru Eusevie al Nicomidiei. Sub influenţa acestui prelaţii, sinodul a confirmaţii inculparea lui Atanasie, elaborată la Sinodul din Tir, şi a ficsatu şi pre succesorul lui. Sinodul, în alegerea succeso­rului lui Atanasie avea în vedere pre unii Eusevie, preutu din Mesopotamia, renumiţii pentru talentele şi cultura luî, şi pre unii Gregorie din Capadocia, care mai nainte se afla sub protecţiunea s-tulul A- tanasie, iar acum devenise inimicul luî de m6rte. Şi cu t<5te că scieii cu toţii caracterul poporului Alec- sandrieî, care era grabicu în vărsare de sânge, Gre­gorie, n’a voitu. să iea în consideraţiune periculele, ce-ΐύ ascepta, dar împinsii de ura către Sântul Ata­nasie a primitu asupra sa sarcina de Episcopii al Alec- sandrieî (»).

Grigorie a plecaţii din Antiochia la Alecsandria, însoţiţii de Arzacie şi Balaca, eunucii ceî maî iubiţi aî Imperatorului. Pre longă aceştia, prefectul Fila- grie s’a duşii în Alecsandria şi maî nainte, căutândii a dispune populaţiunea pentru Grigorie. Intre aceste sântul Atanasie s'a reîntorsu din Roma în Alecsandria, şi aicî în rugăciuni şi ajunare se prepara pentru serba­rea Sântelor Pascî. De o dată s’a răspândiţii prin oraşu

(a) Socrat. Hist, ecclesi 11, 10, 9. Sozom. III, 6,

52ό ΐϋΓ,ΓΑΝ PARAVATUL

vestea despre sosirea lu î Grigorie, şi poporul a pri­miţii acestă noutate cu mirare şi in d ignaţiun e . Bise­ricile Alecsandriei şi specialminte aceia, unde oficia sântul Atanasie, era într o adevărată rebeliune şi se prevedea, că întronarea Episcopului nelegalii nu sar fi pututti face foră de turburări. Dar pentru anu se demasca planurile infernale, cu care Filagrie voia să întroneze pre Grigorie, el a voiţii să simuleze o re- voluţiune între creştinî, dar ve<Jândii, că nicî unul din creştini nu se supunti planurilor luî, de a lua arma în contra sântului Atanasie, atuncî el a înar­maţii pre păgâni şi Ebreî, şi constituindu-î în partidă, îî îndemna să ceră de Episcopii pre Grigorie.

însoţiţii de Filagrie şi de mulţimea cea înarmată, Gregorie în (Jiua de Pascî a veniţii în Biserica cea mare, carea se numia a lin Cvirinin, unde Sântul Atanasie oficia serviciul divinii. Şi Filagrie, vedendii că creştinii din Biserică îşi mauifestâză pre faţă ne­mulţumirea lor, a ordonaţii soldaţilor, ca să aresteze pre căpiteniile nemulţăiniţilor, între cariî eraii şi multe femeî şi fecidre, renumite prin nobleţă şi pie­tatea lor. Când soldaţii eraii ocupaţî cu arestarea şi încarcerarea creştinilor, banda de păgânî si Ebreî a începutii sâ despdie templul de totii, ce avea de valdre, sâ maltrateze pre servitorii luî Dumnezeii, şi să spurce sântele.

In zadar inimicii sântului Atanasie aii calculaţii, că în asemenea desordine pdte să pieră şi Sântul păstorii. Mântuitorul l’a păzitii neatinsii, şi el îm­preună cu preoţii şi creştinii, devotaţi luî, saii re­traşii în altă Biserică, aplicândii cuvintele Mântui­torului: „cândii vă vor alunga pre voi dintr’unu

ib'UÂN PAPAVATUL

oraşii, duceţi-vS în celalaltu". Grigorie şi Filagrie, în ura lor contra sântuluî Atanasie, au făcut raport către Constanţie, facându-Iu culpabilii de totu, ce se petrecuse. Şi pentru aî ruina opiniunea cea bună dintre creştinî, eî au copiaţii raportul în maî multe ecsemplare, împrăştiindu-lu prin matroşî în totu 0 - rientul (*).

Dar odată cu scrisorea luî Grigorie şi Filagrie în Orientu s’a trămisu şi adoa epistolă a sântuluî Ata­nasie, care protesta în contra faptelor, ce se petre­cuse în Alecsandria. După acestă, sântul Atanasie, părăsindu-şî turma, s’a duşii la Roma, dar tot-o- dată a lăsaţii creştinilor de o credinţă cu dînsul, o epistolă, carea începe astu-feliu: „Eu nu sciu cum aşi representa maî bine nenorocirile, suportate de noî, de câtu amintindu o istorie, ce ni o conservă Sânta Scriptură. Unu omu, Levitu, a tostti. o dată ultragiată în persona femeieî luî, ce se trăgea din semininţia luî Iuda . . . Acestu omu, fiindu întristat de ultragiul, ce i s’a adusii, a tăiatu corpul femeieî luî în maî multe bucăţî, şi l’a trămisu la maî multe seminţii, pentru ca să înţelege toţî, că în persona unuî levitii a foştii insultatii întregii poporul luî Is­rail, şî că prin urmare fie-care Iudeii avea datoria, seu de a resbuna ultragiul, seu ase supune despreţului, dăcă nu va lua arma resbunăreî. . . Iudeii, aiujindu de acestu ultragiu, aii strigată, nicî o dată nu s'a în­tâmplaţii aşa ceva, de cândii fiii luî Israil aii eşitu din Egiptii. Şi toţî, pene la unul, s’au rădicaţii con­tra culpabilor de acestă crimă.... Şi voî, fraţilor, vi

(a) S. Athan. ad orthod. pag. 947.

IULIAN PARAVATUL

este cunoscută, acestă, istorie, şi ar fi de prisosii a o maî ecspune. Aşa ceva s’a întamplatti. şi acum şi ou acesta voiescti să vă spunti aicî. Acum s’a ultragiata nu unii Le vi tu. şi s’a violaţii nu o femeie. Acum este predată violăreî Biserica într^gă. La vederea mem­brelor corpului uneî femeî, s’au rădicaţii toţî Israil- teniî, iar acum înaintea vdstră se presintă membrii Bisericeî cel sfâşiate... Vă conj urii pre voi, să vă misce posiţiunea ndstră; căci ofensa, adusă noî, vă privesce pre voi pre toţi. Credinţa creştină şi can<5nele bise­ricesc! suntu în periculu. Aceste can<5ne bisericescî nn suntii inventate de ieri; ele ni suntii noî predate de s-ţiî părinţi prin sânta şi mântuitdrea tradiţiune. Credinţa, pre carea noî o mărturisimu, nu este in­ventată de noî, ci ea provine de la însuşi Mântuito­rul, prin mijlocul discipulilor luî. Şi aşa, veţi per­mite voî, ca sâse nimicescă aceia, ce s’a conservaţii îu Bisericile ndstre din timpurile cele mal vekl“ ? După aceste, s-tul Atanasie ecspune prin epistola sa, tdte suferinţele Bisericeî de Alecsandria cu în-

â; tronorea lui Grigorie (»).Noi ne oprimti aici cu descripţiuuea turburărilor,

provocate de cătră arianismu, adaugândii tot-o-dată în termeni generici, că persecutiunile în ultimii ani aî împărăţiei lui Constanţie ajunsese pănă la a aria- niza întregii Orientul şi a aface şi kiar pre papa Li­berie şi pre Osie, Episcopul de Cordova, ca să sub­semneze confesiunea arienă ( b). Tdte aceste turbu- rărî din Biserica creştină eraii cunoscute de c&trc Iulian, şi ele au născuţii în dînsele speranţa, de a

<a) St. A th& nu . ad orthodox, pag. 942.

(b) Hozom. IV , 12. Soer. Π , 31 8. A than, ad Solp. 837.

IULIAN PARAVATUL 5 2 !)

nimici creştinismul, şi pre ruinele luî să rădice alta­rele păgân ătăţeî.

In mijlocul acestor persecuţiunî, n’a li psiţii din Bi­serica ortodocsă adevăraţii eî luminători şi sprijini­tori. In Orientti s-tul Atanasie şi în Occidents Ilarie, n’ati încetatu unu singurii momentti, de a opune aria­nismului resistenţa cea maî curagidsă. Nu lipsia din Biserica ortodocsă nicî vieţa piosă, representată prin monachismii. Inclinaţiunea spre vieţa solitară, mani­festată în Biserica creştină forte de timpuriii, se des- volta în proporţiune cu turburările şi persecuţiunile, ce se iviati în Biserică şi în societate. In timpul per- secuţiunilor, când vieţa privată şi socială a creşti­nului consta în mărturisirea credinţei creştine, atuncî puţini părăsiati lumea şi se duceti în deserturi. Când însă creştinismul a deveniţii dominatorii şi în sinul Bisericeî aii începutii ase manifesta ambiţiunea, in­triga şi turburările, atuncî sufletele cele pure au în­ceputii ase desgusta şi aşi căuta liniscea în locurile depărtate. Prea cuviosul Antonie a contribuitti la desvoltarea vieţeî ascetice din Biserica creştină, iar Pachomie, discipulul luî Antonie, i-a daţii organisa- ţiunea necesară (*).

S-tul Pachomie era de locu din Tebaida. El s a născuţii în anii ultimi aî persecuţiunilor Bisericeî, dintr’o familie păgână şi într unii satu, unde nici era cunoscuţii numele de creştinii. El singurii de la sine şi în virtutea proprietăţilor spiritului său, s a lepă­daţii de credinţa părinţilor săî. Sacrifieatorii satului.

(a) Despre Pachomie şi activitatea lui pentru vieţa monachală se r»6te citi la Bolandiett 14 Martie. Pallad. Hiat. Lausaica. Regula S. Pacliotnii, Bibi. Patror. 1698, T. IV. etc.

530 I lU A N P A R A V A T U L

f i ;

W ■

în care se născuse Pachomie şi îşi petrecuse, tinereţa, l'aîi declaraţii dc inimicii al religiunei păgâne şi di- c6îi, că 111 presenţa lut nu se potă efectua sacrificiile. La etatea de doe-ilecî ani (315 Chr.), Pachomie a fostă înrolată în armata lut Macsimin, carea avea a lupta cu Licinie. Legiunea, în care era înrolată Pa­chomie, se afla postată în oraşul Tiba, şi ducea lipsa cea mai mare de ale mâncăreî. Locuitorii înse cre­ştini al oraşului nu sati uitată la aceia, că aceşti ostaşi erau destinaţi, de a lupta contra creştinismului, ci le-au procurată tote necesarele, numai din consi- deraţiunt pentru umanitate. Pre Pachomie atâta l a impresionată acestă faptă caritabilă, că el s’a cho- tărîtă atunci kiar, ca să se predea la serviciul acelui Dumnecleu, care învaţă pre (5menl a iubi pre omă. în ­vingerea lui Macsimin i-a presentată şi lu î Pacho­mie posibilitatea, ca sa se creştineze şi să se ăniasce cu Palemou, şi apoi săse aşede în Panoplia, locu în­tre Nil şi Marea roşie, unde aă dusă o vieţă adevă­raţii ascetică. Dar acestă singurătate nu mulţemia pre Pachomie. El căuta ase face conducătoră în vie ţa morală şi a altora. Şi în adeveră, că el, împre­ună cu Palemon, s’aă aşezată într’o vale fertilă a Ni­lului şi aici eî, construindă o casă spaţiosâ, aă kle- matu la sine pre mal mulţi asceţi, ca să trăiască sub acelaşi acoperementă şi dupre acelaşi regule.

Penă la Pachomie ascetiî Orientului trăiaă sepa­raţii, fie-care în kilia sa, numită mănăstire, de la fwvo? = singurii, şi îşi prescriea fie-care regiile de conduită şi abstinenţă, conform puterilor individuale. Pre longă cel doi fundatori al monachismulul din va­lea Nilului, în timpă numai de <jlece ani s’au imnul-

IULIAN PARA VA TU L

ţitti fraţiî pSnă la atâta, că Pachomie s’a vedutii ne­voiţii a construi încă ş e p t e c a s e , d u p r e a c e l a ş i p l a n i i ,

şi 111 totul scmine, unde nu n u m a i serviciile d iv in e ,

dar ş i ocupaţiunile fraţilor craii comune şi c o n d u s e

de unti singurii superiorii. Fie-care din casele, ce compunea stabilimentul lui Pacliomic, a primit A nu­mirea de κοινόζιος = vieţă comună, şi aici în a d e v e r i i ,

locuinţa, portul, masa şi kiar voinţa şi somnul colo- cuitorilor era comunii, şi tote regulate dupre o ordine prestabilită. In fie-care kilie din cele op tu case locuiau trei monachl. O tunică de pânză fore de mânece şi lungă p&ne la genukl, pre de-a supra o piele de oie albă şi unti capişonii de lînă erau vestmintele, ce în valea Nilului distingeu pre discipulii Iul Pachomie. De altă parte, pânea, măslinele, Ierburi verdi şi cu pţetti, pescî săraţi, dar neferţi, erau bucatele, ce compun^u masa kinovialilor lui Pachomie. De se­minţe ferte se bucurati numai copiii, bătrînil şi bol­navii. In timpul mesei toţî stati în tăcere şi cu capi­şonul pre okl, ca unul să nu se scandaliseze de acţiunile apr<5pelul. Unu bătrînti era însărcinaţii cu conduita tuturor şi la finele săptămânel aduna de la toţi fraţii producţiunile mânilor lor. Producţiunile monachil· >r erau prea de ajunsti pentru întreţinerea cea modesta a fraţilor, Iar rămăşiţele se vindeîi şi se împarîiau săracilor, seu întîmpinau nevoile visitatorilor coniu- mtăţel. Nici o proprietate n’aveîi monachil. kiar al­biturile şi cărţile erati predate bătrînului, după. ce monachil tcrminati lectura celor de pre urma (*).

In paralelii cu corpul, era ocupata şi mintea

(a) Regula S. Pachoinii BoUaad pag. 311. Aceste rcjcul»; dani uaacere organuaţiuuei vieţei monachal din Biserica ortouoc».»

monachulul. Fie-care monachti trebuea sa scie citi şi scrie; iar asupra scriere! se întorcea o aten­ţiune particulară. Cine se presenta, ca doritorii de vieţa monachală a lut Pachomie, era cercetattt, deca el putea să dispună de sine. După acesta era obligaţii, de a învăţa pe de rostii rugăciunea donmescă şi părţi din psalmi şi Epistolele Apostolului Paul şi in­line i se punea în mâni abecedarul. Bătrînii, carii con­duceţi vieţa monachală întrunii kinoviu, eraii datori, ca să înveţe pre fraţî în tdte filele, iar superiorul comu­nităţi în fie-care Duminecă (»).

Acum să ni închipuimii o adunare de <5menl pene la optii mii de suflete, organisaţl şi disciplinaţi în modul, ecspusii maî sus, şi pe altă parte, să luămii în consideraţiune şi acea particularitate, că toţi că­lătorii şi neguţitoriî din Asia spre Africa şi vice­versa îş i avdii pre aici drumul şi în mijlocul tuturor privaţiunilor şi a periculelor locului, comunitatea s-luî Pachomie li oferia o primire frăţescă şi o în­grijire abundentă. D6că vieţa monachilor luî Pacho­mie era modestă şi plină de privaţiuni, apoi ospita­litatea străinilor era abundentă şi însoţită de tdtă îngrijirea. Cu t<5tâ mulţimea cea mare a monachilor din stabilimentul s-luî Pachomie, vi£ţa în jurul mo- năstirel era aşa de liniscitâ, în cât călătorului pre­senta ca nelocuitâ de dmenl. Numai din când i se în când se întrerupea liniscea în acestii locii prin cântarea de psalmi a vre unul monachti. Când însă venia cjioa Pascelor, seu mur ia vre un frate, atuncî toţi monachil umplefi împrejurimele monâstirel, ducendu- seseii la biserică, pentru serbarea In viereî Domnului,

(a) R egu la S. Paehomii bibi. Patror. pag. 35.

5 3 2 i i Li aw p a r a v a t u l

βέύ la cimiterti, care era preste Nilti, pre unu verfQ de delti, spre a conduce la eternul răpaueti pre tra­tele răposaţii. In celelalte dile însă monachii efec­tuaţi serviciile divine prin kinovii şi numaî s-tul 1 ’a- chomie pre o luntre cerceta diferitele kinovii, ce erati separate de gârle le Nilului.

Când sântul Pachomie venia întrun ii kinoviu, copiii îlti cunjurati, plângendu-se : „Tată ! eca, câ de câte-va dile noî nu ne-au daţii bucateferte“. „Nu vă supăraţi, dragii mei, respuudea sântul Pachomie, eii mevoiti îngriji, ca ele să fie pentru voi preparate" (»). Când el vedea pre unti frate plângendu pentru vre unu răposaţii, se ecsprima : „ Plânsul pentru cei morţî nu-ϊ pote înviea, dar plânsul pentru cei vii p<5te să în vieze sufletele lo r“ ( b). Sântul bătrînu era inimicul celti m aî neîmpăcatti a l spiritelor mândre. Unti monachii într’o di făcuse doă rogojini de paie, forte artistic împletite, pre care le arată cu unti in­terest! particularii la toţî ; atuncî el dise : „Uitaţi-vă la acestii frate, el s’a ostenitti de cu seră pene la (Jioă, pentm ca să p lace diavolului, preferindti ro­gojinile înaintea împărăţiei luî Dumnec}eu“ (®).Unti economii al mânăstireî se lăuda, că a isbutitti să cum­pere cu unti preţti scădutu în timpti de fomete pâ­nea, necesară mânăstireî. Sântul Pachomie, care în acestti faptti a descoperiţii unii spiritti de comer­cianţii, l ’a desaprobatti (<*). In fine m aî citamu aici unti locti din care se vede privirile sântuluî Pacho­mie asupra dorinţilor diferiţilor monachi: r Minunii»·

(a) Vie des Peres de desert, saint Pachome XLIII.(b) Holland, pag. 312.(c) Boland pag. 344.(d) Ib, pag. 340, 341.

' _______________ IILIUAN PARAVATUL 5 3 3

534 IULIAN PARAVATUL

nevetjute, (Jicca el, întrecu pre cele vedute. V inde­carea sufletelor este maî valor<5să, de cât vindecarea corpului. Voiţi sa vedeţi cea mai mare minune ? Uî- tati-ve la omul de o puritate şi o modestie perfectă şi acesta este minunea cea m aî demnă de adm ira- ţiunea v<5stră. Căcî ce pote fi m aî m ăreţii şi maî demnii de admiraţii, de cât aceia, de a vedea pre Dumnecjeii celii nevedutfi, locuindu în omii, ca în templul s6ti“ ?

Spiritul pietăţeî creştine se respândise acum şi în societate şi Biserica ajunsese o instuţiune şi socială. Sub influenţa putereî civile, amrirea creştină a pri­miţii o des voi tare maî întinsă şi în ju ru l B isericeî aii începutii ase ivi maî multe institute de bine-fa- cere, care erati întreţinute din averile bisericescî. încă dupre edictul de Milan Biserica avea dreptul, de a deveni proprietară, dar în urm area disposiţiu- nilor luî Constantin celu mare, B iserica eredita pre martiri, pre ceî morţi forS testamentii şi foră familie şi pre lângă aceste, Biserica avea dreptul de a primi şi donaţiunî. Cu modul acesta fie-care B iserică ajun­sese în stare, de a întreţinea maî multe institute de bine-facere. Totă avera Bisericilor pre timpul lu î Constanţie era distribuită în do6 părţi—oparte era în­trebuinţată la întreţinerea Bisericilor şi a servitorilor eî. iar adoa parte şi cea maî mare era destinată pentru săraci, conform kibzuireî Episcopului ( * ). Dar pentru ajutorul Episcopului încă din timpurile cele m al an­tice se vede figurândii în Biserică funcţiunea eco­nomului, care se mal numia economul săracilor şi nutritorul orfanilor (*>).

(a) Sinod, de A nt can. XXTTT şi XXTV.(b) Sinod, de Nicea can. arab. LXXXTV.

IU LIAN PA R A V A TU L

Alăturea cu institutele de bine-facere ale Bise- ricei, ecsistati şi casele particularilor, carii ofcriau ospitalitate şi îngrijiatt de bolnavi şi bătrîni. Avuţii, carii maî nainte îşi keltuiaii averile în construirea de circuri, în întreţinerea selbătăciunilor «le prin fundul Nubicî, şi în desfătarea şi nntrirea maselor poporului, de acum începti aşi întrebuinţa averile, pentru construirea de Biserici şi fundarea de insti­tute pentru bine-facere.

Este de importanţa cea mai mare literatura creş­tină a acestor timpuri, şi mai ales partea, care representă vi£ţa creştină în elementele ei practice şi de aplicaţiune. Nu voimii să vorbimu aici despre scrierile apologetice, care erati compuse pentru apărarea creştinismului în contra păgânismului. Nici nu vomu întdree atenţiunea nostra asupra operelor dogmatico-morale, care aveti. menirea, de a eespune doctrina Bisericeî. Catechisările sân­tuluî Ciril, pre care el le pronunţa în Biserica d<- Ierusalem, şi care aveu de obiecţii, a transforma învăţăturile Bisericeî în convicţiuni pentru vieţa, sânţii acea parte a literaturei timpurilor nostre, de unde se vede cât era creştinismul propriu, pentru a forma convicţiunea şi a îmbrăţişa vieţa. oi. (Jice sântul Ciril la începutul catechisărilor sele, doriţi să fiţi luminaţi. Pre voi ve atragu aromatele pietăţei. Yoî voiţi să adunaţi florile spirituale, pentru ea să împletiţi cununa cerescă. Eca voi staţi la uşa pala­tului, asceptândii, ca Imperatul să ve introduce. \ oi aţi venitQ. aici numai cu voia vostră. Dar în zadar corpul vostru este presentu aici, d£că spiritul vostru este abeinte . . . . Să nu între aici n im ine, dieendu->L

IULIAN PARAVATUL

să. vedemu ce facă aceşti credincioşi. Să. întru, ca să νέ(]ύ, ce să petrece cu dînşiî. Voî a ţî voi, ca să cer­cetaţi actele nostre, presupnuendti că Dumnezeu nu scruteză adâncurile inimeî vdstre! . . El scurteză pre toţî ceî k îem aţî. . . şi decă. observă măcar pre unul for6 de vestmântul nupţialii, El, amice, î î d ic e : pentru ce aî întratii a icî ? Ce feliă este vestmântul şi consciinţa ta ? Portarul nu te-a opriţii pre tine, acesta este adevăraţii, dar tu nu sciea- ϊ vestmântul, cu care se vine la sărbătdre ? Noî suntem servitorii luî Christos, noî portarii, şi lăsămil să între toţî prin porţile cele deskise. Voî p<5te, că aţi întratii a ic î cu sufletul, neGurăţitu de păcate, şi cu intenţinnî ruşi- n<5se. Tu a î îutratii, pre tine te-aii primiţii şi aii în­trebată de numele tău. Ve<jî tu organisaţiimea mi- raculdsă a Bisericeî ndstre ? Vetjî tu ordinea, şi dis- posiţiunea, cetirea cea pi(5să a scripturilor, înşirarea şi consecinţa lecţiunilor ? Deci umpleţi-vă de res­pectă cătră acestii locă. Cunoscett aceia, ce vedeţi.

„Dar pre voî p<5te că aicî v’a adusă a ltă causă. Bărbatul pdte că vine aicî, ca să găsiască mâna uneî femei. Femeia de asemenea, ca săse facă demnă de bărbată. Servul, ca să deviuă p lăcută stăpânului său. Amicul, ca să complacă amicului său. Acum în mâna mea este sfora undiţei şi eă vă primeecti pre voî. Deşi convicţiunea vostră n'a fostă probată, dar eă vă pri- mescu numaî în speranţa, de a vă mântui pre vol. Voî pdte, că n aţi sciută, unde a ţi venită, şi în ce cursă aţi căzută. Voî aţî căzută în cursa Bisericeî.\ oî sunteţi prinşi de vii şi nu veţî scăpa m aî mult. Iisus v a atrasă pre voî, nu pentru ca să vă predea morteî, dar pentru ca să vă 111 vieze din morţi “,

Unitatea lui Dumnedeii era primul obiecţii al ca- tichisaţiunilor sântuluî Ciril. Acostă veritate nu putea să nu impresioneze pre cei kîemaţî, carii audiaţi aicî o lume noua de idei, o sistema de convingeri, care satisfăcuţi cerinţele inteligenţei şi ale aspiraţi li­nilor lor. „Ce să νδ spună vo î ? esclama sântul Ciril.

Cine privesce la s<5re, p<5te să nu se minuneze ? El se presintă la Orientti în forma unui discu micii, dar

puterea lu î este mare şi lumina lu î sc rfespândesce dela Răsăriţii spre Apusu. Psalmistul descriindti ră­sărirea luî, se eesprim ă: Eca el se asemănă unei soţiî tinere, care se râdică din patul nupţială. Dar întunericul, ce se (Jicem despre el ? Omenilor! pentru ce să ne supărămti pre dînsul ? Pentru ce să ne iri- tămii contra timpului, când el ni este acordată pentru repausu ? Domnul nu ar fi acordaţii servului βδύ re- pausti, d^că între el şi lucru nu ar fi întrepusti întune­ricul. Ş i ce este maî folositorii pentru înţelepciune, de cât n<5ptea ? Maî mult noptea not stinteinti cercetaţi de cugetările, ce ne ducii la Dumnezeii. Numaî atuncî mintea este liberă, de a ceti şi a reflecta asupra pro­feţiilor divine. Nn este adevărată, că maî alesă nop­tea noi ne aducemii aminte de pecatele n<5stre ? Şi aşa nu credeţi, că este unti creatorii specială al în­tunericului şi a ltu l a l lumineî ; fiind că eesperienţa n i prob^ză, că întunerecul este tot aşa de bună şi folositorii . . . . Ş i ce să dicemu despre ploie ? Cine este causatorul e î? Cine râdică şi îngrtSşâ picăturile

de rouă ? Cine îngroşă aerul, ca să formede din dîn- sul nourii şi cine ţine în suspeiujiune de-supra ca­pului nostru pl<5ia ? Acestă apă de pldie este tran­sformată în neuă, ca ιυ ιύ prafu, şi alte orî devine tare

• V ■ _________________________________________ IUI JAW PAKAVATUL 5 3 7

5 3 8 IULIAN PARAVATUL

ca o petră. Natura eî este aceiaşi, dar numaî acţiu­nea diferă. In viîe ea se preface în vinii, care mişcă inima omului. . în pomul de măslinii în untu-de-lemn, care lustruîesce faţa omuluî. Tot ea produce şi pâ­nea, care întăresce forţele omuluî. Puteţi vo i să v£ presentaţî în minte t<3te proprietăţile plantelor, şi să cundsceţî folosul, ce aduce fie-care vietate ? Şi cele maî ne’nsemnate presintă pentru omii fol<5se enorme. De veţi (jlice, şerpiî suntu în fricoşaţi; şi eti adaugă, temeţi-ve de Dumnezeii, şi eî nu ve vor vătăma. Scorpionul are ghimpii înţăpătorî; temeţi-νδ de Dumnedeii şi ascuţişul lor nu ve vorii împunge. Leul este iubitorii de sânge ; temeţi-ve de Dumne- <Jeft şi leul va veni şi se va culca 16ngă voi, ca 16ngă Daniil. Omenilor ! distingeţi în t<5te lucrurile pre ma­rele artiştii şi pre creatorul celti înţelepţii . . . ( a).

Representândii magnificenţa luî Dumneaei, s-tul Ciril ecsphcă celor kîemaţî, cum Dumnezeii s’a ma­nifestată pre sine dmenilor în Christos Mântuitorul, care a primită asupra sa tipul omuluî. „Să credemii, (Jice el, şi în Iisus Christos, celti ce s’a întrupatti şi s a făcuţii omu. Omul a doriţii să aude cuventti din gura uneî fiinţe, ca şi dînsul. Mântuitorul a luaţii asupra sa natura nostră, ca maî uşor să înveţe pre omii.... Omenii, uitându pre Dumnedeu, si-a făcuţii sie-şi idoli în formă de omii, şi cu modul acesta ne­drepţii i-ee aducea figureî omuluî onoruri divine. Dumnezeii s’a făcută omti adevărată, ca să surpe minciuna. Şi aşa noî am foştii mântuiţi klar cu şiret-

(a) S. Ciril. catheeh. înveţătura IX, 6, 7, 9, 14 etc.

IULIAN PARAVATUL 539

licun le diavolului, pre care el le întrebuinţa pentru perderea n<5stră“ (» ) .

Dar acestii subiecţii, despre care s-tul Ciril tre- buea să vorbîască celor lcîemaţi, era f<5rte delicaţii, faţă cu disputele arianismului. De aceia îlu şi ve- demii cu m ultă precauţiune, când el se ecsprimă : „Decă voî audiţî, că Episcopii se râdică contra E- piscopilor, preuţii asupra preuţilor, poporu asupra altu i poporii, şi k iar ajungu pene la vărsare de sânge, nu vă turburaţi, fiindii că aceste aii foştii pretjise prin scripturi. Ş i d£că eu, învăţătorul vostru aşi greşi, apoi din acesta nu urm£ză, ca şi voi să vă perdeti cu mine. D^că trădarea s’a întâmplatii între apostoli, apoi ce este curioşii, că între Episcopi se observă dispute, contrarie pietăţei creştine ? “ ( b )

„Totul, adaugă el, trebue să vă convingă în pu­terea celui răstign iţii; totul, kiar şi presenţa vâstră aici. Cine v’a adusii pre voi în acestu templu? Ce ostaşi v’a traşii într’însul ? Unde suntii căngile, cu care a ţi foştii sfâşiaţi? Unde sentinţa judecătorilor, ce v ’a ii condamnaţii la acesta? Acesta este resulta- tu l învingerei lu i Christos. Crucea lui Christos anume v’a adusii pre voi aici. Crucea, carea a învinşii pre Perşi, şi a protejatu pre Sciţi. Crucea, carea a daţii Egiptului cunoscinţa adevăratului Dumnezeii, în lo­cul acelor animale degrădătore, câni, pisici şi a acelor idoli de totii feliul şi forma, pre care el îi adora. . . . Să glorificămii deci acăstă cruce, să ne bucurămu cu bucurie, divinsândii pre celii răstigniţii şi pre Ta­tăl, ce l ’a trămisii, precum şi pre s-tul Spiritii ( e).

(a) Ibid. XII, 13, 15 etc.(b) Ibid. XV, 7.(c) Ibid. XIII, 40, 41.

540 IULIAN P A R A V A T U L

Pronunţarea acestor ca tech isa ţiî în tem p lu rile cre­ştine a trăgea pre E len î ş i u îm ia p re p ă g â n i. T oţt ascultati cu o atenţiune religi<5să în v ă ţă tu r ile lu î C i­ril şi a le altor catich isatorî, ş i e le fâceu , c a p re fie­care (jii să se umple şiru rile c reştin ilo r, ş i s a s e a d a u g ă fiii . Imperăţieî lum ineî". A ceste td te fenom ene se petrecett îna in tea okilor p ăgân ilo r ş i a a c e lu ia , care m aî pre urmă a câutatu , c a s ă se în troneze p ă g â n is - mul, re lig iunea ce acum n u m a î s a t is fă c e a n ic î p re vulgul celti de rându.

(Va arma)

 r c h i m . G e n a d ie E n ă c e n u .

N u m e le ce se da prim ilor creştini

N um ele ce se d a creştinelor în vechime suntQ seu cu sensii bunii, cu sensu de onore, seu cu sensO râu şi inju- rioşb. ÂntâiCi vom ară ta num ele de onore şi apoi cele inju- riose.

A tâ tu creştin ii în tre sine câtu ş i strein ii i i num iaii :1. Ma^Tai=^«rij0«//==ucenieî (Fapt. Apost. VL 2). L a

Iudei se da acesta num e celor ce stau supt desciplina unul în v ă ţă to r ii; părin ţii B isericei 1’aO adoptatti spre a esprima adesiunea la doctrina şi preceptele lu i lisus Christos.

2. Πιστοί = ^ ^ /&r=credincioşî (Efeseni I, 1.—Colos. 1, 2 etc.) spre a însem na lip irea lor de credinţă în lisus Christos. Cel născuţi d in părinţi creştinî se num iaii πιστοί εκ πιστών ex fe d e l ib u s f i d e l e s = credincioşi din credincioşi.

3. EXXeuToi=*/<?iT&'=aleşî. Apostolul Pau l î l numesce ale­şii lu i D um nedeii (Rom . VIII. 33). Ap. Petru îl numesce sim plu a l e ş i (1 Petr. I. 1). Se num iaii ast-felQ creştinii pen­tru că erati aleşi de Dumnedeii din naţiuni şi din Sinagogă spre a fi chiem aţl la credinţa creştină.

4 . Αγιοι = ^ sa n c t i= sânţi pentru că se sânţiseră prin sân­gele lu i Christos şi erati chiăm aţl la sanctitate (1 Cor. I. 2).

5. F r a ţ i , num e datO m al ântâiu de lisus Christos uceni- cilor-=/0# f r a ţ i s u n t e ţ i (M at. XXIII, 8) ; apoi după înviere dice M agdalinel să caute pe fraţi, adică pe Apostolii (loan XX. 17). Acestii num e nu s’a daţii num ai apostolilor (1 Cor.V. 11), ci creştin ilor în general. (Clemente în epist. către Co- rintenl ; Ignat. ep. către Efeseni!) pentru că el aveaii ace­laşi părinte, Dumnedeii, aceeaşi mamă,Biserica, pentru că erati regeneraţi prin acelaşi botezii, şi t0te erati comune între el, ca între fraţi. De aci vine cuventul f r a t e r n i ta t e saft f r ă ţ i e .

542 NUMELE CE SE D A PRIMILOR CREŞTINÎ

6. C o n sei'v i—împreună servitori, Apostolii maî ânteiO intre sine îşi deteră acestO nume. Apostolul Paul aplică acestă nume ajutătorilor s6I in apostolat, adică lui Epa- frastu (Col. i. 7) şi apoi lui Tihic (Col. IV, 7).

7. CAmA<ww=creştinî. Pentru prima dată acesta nume li s a datQ în Antiochia. Mal toţi scriitorii Bisericeî soco- tescG că acestil nume li s’a data pe cândti împerăţla Clau­dio. Acesta nume este· derivata din numele Domnului, Christ.

Unii scriitori, ca Teofil din Antiochia, şi Ciril de Ie­rusalem, credo că acesta este derivatO χ ρ ίσ μ α ungere, pentru că se ungea fruntea celorO botezaţi. In realitate şi χρίσαα şi χριστός sunta derivate totO din χριζω==ηή$0. Dife- rinţa este numai că unii îlO derivă de la raptul ungere!, iar nu de la numele Χρίστος, care este adevârată formă din care este derivatO. Alţii cu totul posteriori credo că forma creştin# ar fi derivată din Χρηστός --= bunO, argumentândO că primii creştini erau omeni buni—ceea ce nimeni nu contestă. D£ră de la forma română a vorbei nu se p6te conchide despre derivaţiunea cuventuluî. In limba nostră avema multe vorbe, carî latinesce fiindO scrise cu 1 în ro- mânesce a trecuta cu e : Y>\s>c\s—pesce , m r id i s = v e r d e etc.

Apoi din causa ignoranţei, unii de pre catedra se hasar- daa a spune că creştina este derivatO din rusescul Crest, care însemnedă cruce.

8. Iesstei=*Ieseni. Epifaniu (Haereses XXIX) dice că creş­tinii înainte de a se numi creştini se numiaO Ieşen i, ori de la Iesse, tatăl lui David, seO de la Iisus, Mântuitorul ge­nului umanO. EpifaniO sprijinesce opiniunea sa pe o carte a lui Filone întitulată de Iessais. D6ră creştinii nici o dată n’aO purtata acesta nume, cu totă susţinerea lu i EpifaniO.

9. Terapeufi^5zpvKi\nKr=-tkerapeutes, el fură numiţi ast- felO, decă credemu pre Eusebie (Istor. ecles. cartea II. c. 17), pentru două motive: seO pentru că ca medicii vindecaO de vitie pe aceia carî se apropiaO de eî, s£0 pentru că adu- ceaO Iul DumnedeO unu culta curatO şi sincerO. Invfiţaţil nu suntO de acorda asupra acestei cestiunl. Uniî înpărtăşescO

NUMELE CE SE D A PRIMILOR CREŞTINÎ

acestă opiniune avenda in vedere pe Eusebiti care se în­temeiază pe Filone, socotindu că terapeuţii eraţi creştinii cari locuiaa in Egipt; era alţii credti că erau Iudeii, cari aveau unti moda particularii de vidţă, şi cari se mal num iau şi Eseni.

10. P isciculi^·pescişorî. Tertulian dă o esplicaţiune fru- m6să despre acostă numire, cândii dice: ne numescd pes­cişorî (De baptism. I), pentru că dupre divinul pesce, Iisus Christos, noi ne nascemu în apă (prin b o iezii) ş i nu ne măn- tuiniii de câta decă remanenţii în acestă apă (a botezului).

11. Gnostici =■ cunoscători. Din cele ce vom indica mal jos se va vede că părinţii bisericeî numiau gnostici pe ceî ce profesaţi religiunea orthodoxă a Iul Iisus Christos, Cuventul grecescu γνωστικός, însemnedă unu omude sciinţă, de studiti, care doresce a cunosce, a înveţa. Clemente Ale- xandrinu dă creştinilor acestă numire cândii d ice: Decă Domnul este adevSrul, înţelepciunea şi puterea lui Dum­nedeii, dupre cum este într’adeverii, este evidenta, ca acela care l’a cunoscuta pe el şi prin el a cunoscuta şi pe tatăl, este gnostica. Acesta nume a fosta o dată aplicata numai asceţilor, şi anume celor din Egipt, şi a fosta data de către Sântul Athanasie dupre cum arată Socrate (Apoi. cartea IV. c 23).

12. Ecclesiastici— bisericescî, nu în sensul de clerici, ci pentru că ţineaa de Biserică şi pentru ca să se distingă de lu­dei, de păgâni şi de eretici (Euse'o. IV. 7. v. 27.—Ciril de Ierusal. catichesa XV. 4).

13. T eofori — purtători de Dumnedea. Din secolul al doilea Sântu IgnatiU şi-la atribue adesea lu î ; t6te epistolele săle începa prin cuvintele Ignaţiii care ş i Teofor (se nu­mesce). Aceeaşi reunire se gâsesce şi în actele martirului sea cândti T raian l’a întrebata : Ce tu p o rţi în inima ta p e c e la cru c if ica ţ i i ? El a respunsa. Aşa este, căcî scrisa este:Voia lo cu i în t r enşiî. Mamachi demonstra în opera sa «Origo C hristian a (I p.' 62), Că acostă numire nu era esdusivă nu­mai pentru Sântu Ignaţiu, ci era comună pentru toţi creştinii.

14. Christofori ·**purtător! de Christos. Acostă numire li

se da pentru câ el fi îndoi intimii uniţî cu lisus Christos, ΐΐϋ purtaţi în mânile lor. Despre acestă numire se găsesctt multe esemple in epistola către Efesenia a luî IgnatiU, in AthanasiO contra g en ti le s (I. 6) şi în alte părţi.

15. Spiritiferi εέΰ πνευματοοοροι—purtători de Spiritti, pentru că era plini de ungerea Sântuluî Spiritii.

Asupra acestei numiri suntii numer6se şi admirabile esem­ple la IreneU, Atanasiii, Vasile cel mare, Ieronim, Ciril de Alexandria, dupre cum se vede la Mamachi (L p. 63).

1 6 . Sanctiferi— purtă to rî de sânţi, pentru că fiindu tem­ple vil ale lui Dumnedeii, p6rtă în sine pe Sântul Sânţilor, adică pe Dumnedeii (Ignat, Efes. IX).

17. Neoşopoi ■== templiferi «= purtători de templu. lisus Christos fiindii numiţii de Părinţii Bisericeî nu numai sânţii prin-escelinţă, ci încă Biserica lui Dumnedeii, urm&ză că aceia cari purtau pe Mântuitorul în inimele lor putea fi numiţi purtători de Biserica.

18. Din causa simplicităţeî, inocenţei, iubire! de pace şi de castitate a dulceţeî şi umilinţei, creştinii se num iaii: P a rv u li= mititel a d o le s c e n tu l ibăieţaşi, a g n i= m ie l , v i t u l i Ustentes—v\\zi sugători de lapte, in fa n tes— copil, Colum - A?=porumbiţe,/>*/£ columbarum=px£L de porumbiţă, v e r i Israelites, adevaratu I s ra e li fi, F il i i D e i= fiiî lui Dumne­deii, f i l i i Altesirni=m(iiî celuî prea înalt.

ig. Catolici. Adevărată Biserică creştină chiar din tim­purile primitive a luaţii numele de catolică, seii univer­sală, spre a se distinge de ereticii cari se găsiail numai în unele localităţi. După schismă, creştinii occidentali aii re- masâ cu numele vechiii de catolici, cu tote că şi Biserica orientală îşi păsţredă acostă numire în simbolul credinţei: εις μίαν άποστολικήν και καθολικήν έκκλησίαν, într’una aposto­lică şi catolică Biserica.

20. D ogm atici. In cărţile Noulul-Testament cuventul dogmă însemnedă, câte o-dată religiunea creştină, şi pă­rinţii Bisericeî au adoptata acestii mod de exprimare. Pen­tru acesta creştinii se numia: Οί του δόγματός, cel aî dogmei, sâd dogmatici (Euseb. 1st. eel. cart. XII, cap. 30).

544 NUMELE CE SE D A PRIMILOR CREŞTINÎ

NUMELE CE SE D A PRIMILOR CREŞTINI 545

■2i. Orthodox:ϊ = ορθόδοξοι = drepţii credincioşi Părinţii Bisericeî adesea au numita orthodox! pe cel ce profesaţi adevfirata religiune a lui Iisus Christos. Cuventul orthodo- xie era ca unti protesta contra eresiilor şi erorilor, carî se opuneau adevfcratel dogtrine a creştinismului. Pentru acesta în timpul Imperatorulul Michail şi al soţie! sele Teo­dora, cele! d’ânteiti Duminici a postolulul celu! mare ’Is’a dat numele de Duminica orthodoxiei, Duminica dreptei cre­dinţe, sărbătorea dreptei credinţe pentru că în acestă di (se­col. 7-lea) s’a anatematisatii eresia iconoclaştilor (distruto- rilor de ic0ne).

N umele in ju r io se.1. A te i =■ fără Dumnedeii. Din tote injuriile ce s’aii arun­

caţii asupra creştinilor acesta este cea ma! gravă. Păgâni! vedendii că creştinii nu se închinaţi divinităţilor falşe ale lor, le aplicaţi calificaţiunea de a te l= omeni fără Dumnedeii. Despre acestă numire găsimtl multe plângeri în apologiile luî Iustinii (I şi II, 6), Taţian, Atenagora (Legaţii 3), Ter­tulian (X).

2. M agi, fă c e to r i de rele, din causa minunilor făcute de Mântuitorul şi urmaşii sei printre creştini în acestă epocă de aur a credinţei şi Bisericeî nostre creştine.

3 . G reci, pentru că în locii de toga romană, eî purtaii o mantelă ce obicînuiati filosofii grecî.

4. Im p o s to r i — înşelători. însuşi Mântuitorul fusese nu­miţii impostorii, şi de aceea l ’ati tratatii atâtii pe el câtii şi pe dispuliî săî astu-felîi cum ne arată istoria. Acestă numire era ca o consecinţă a numelui de grecii, pentru că eî sub numele de grecii înţelegeau înşelătorii, cum suna dicfctorea latină : g r a c u s im p o s to r — grecii înşelătorii.

5. Sofişti. Lucianii numia pe Iisus Christos Crucifixus so p h is ta— sofistul crucificaţii. Numele de sofistii însemneză unii omii care prin felurite meşteşugirî de vorbire să inducă in erore, şi prin urm are în credinţa inimicilor creştinilor numele de sofistii valora totii atâtii ca şi cel precedenţii.

6. Omenii de o supersiţiune nouă, perversă, ne moderată, aduc6t0re de ruină şi făcStore de reo. Tote aceste imputări se

546 NCMELE CE SE D A PRIMILOR CREŞTTNÎ

găsesca la SuetoniO (Nero XVI), în Pliniţi (cart. X. epist. 96), în Tacita (Annales cart. XV. 44).

7 . Omeni de re lig iu n e barbară , străini şi barbari (Euseb 1st. eel. cart. VI, 19). Pretextul acestor calificaţiunl injuriose probabil provenia de acolo că religiunea creştină avenda ca autorii unii judea; nu putea fi de câta barbară cum eraţi consideraţi şi iudeii de către greci şi Romani.

8. D uhuri seii d em on i rei. Lucian îl numia Κακοδαίμονες, desperaţi, parabo la ri, bestiani, din causa statorniciei lor în mijlocul chinurilor pentru credinţă. Acestă statorniciă tre­cea la păgâni ca o desperare şi ca o nebunie.

9. Biothanati, c a r i m orii d e " torte v io len tă seii d e bună voie. Acesta într’adevera era sfirşitul creştinilor în secoleleII şi III şi păgânii nu făceaţi alta ce-va prin persecutiunile lor de câta să 'şl vadă crudimea, căci creştinii nu refuzau mortea pentru credinţă.

10. îl numiaa Hebetes = tîmpiţl, stolidi..........o b t u s i . . . .Rudes. . . . idiotee — idioţi, proşti, in d o cti = inculţi, obsti­naţi = încăpăţînaţi, omeni de o deplorabilă, perdută şi ne- permisă revoltă.

11. L ucifugax naţio, a c la tebrosa e t muta in p u b lico , naţi­une care fuge de lumină, care caută întunericul şi este mută cânda se află în publica (Minuciu, Felix, Octav VIII,) îl numia căci trăiaa retraşi şi în locuri subterane şi-I con­siderau ca streini de interesele publice.

12. Asinarir, A sinicolae (Terţul. Apoi. XVI) fiinda că îl acusaa că adoră capul unul asinii. Păgânii credenda că creştinii sunt o sectă de iudei, şi sciind că iudeii fuseseră ore- cum salvaţi de sete printr’una asina care le descoperise una isvora, le făceaa ac£stă imputare injuriosă.

13. Creştinii sustrăgendu-se de la practicele păgânescl îşi atrăseseră calificări ca cele următore : F a ctio s i = revolu­ţionari, Ret laescE D ivin itatis atque im p e r i i = culpabili de Ies divinitate şi a imperiului, s a c r i l e g i =- profanatori de cele sânte, p r o fa n i ■=“ vanitoşi, hostes g e n e r i s humant, vrăjmaşi al nemtilul omenesca, R ei m a jesta tis — culpabili de Ies majestate, hom icidte — ucidătora de omeni, in cestu osi

NUMELE CE SE D A PRIMILOR CREŞTINÎ

·==■ necuraţi, spurcaţi, p e s s im i = ceî maî rfcl, sccle ra liss im i=* ceî maî criminali, in fru c tu o s t in n ego tiis — nefolositori în afaceri.

14. Sib-yllistee = sibiliştl pentru că creştinii de multe ori, spre a putea învinge şi convinge pe păgâni, făceaţi apela la cărţile sibiline ca la nisce profeţii despre Iisus Christos eşite chiar dintre păgâni.

15. G alila i. Iudeiî în despreţu da acestu nume luî Iisus şi discipulilor sei. Păgânii adoptară acestu nume pentru creştini, aşa că Iulian apostatul nu-I numia de cât cu acestei nume, şi apoi chiar a datu ordinii tuturor de a nu I numi de câtQ cu acestu nume.

16. N azarcei. Iudeii dându acesttl nume creştinilor fă­cură pe păgâni să înţelegă că este o numire injuriosă şi să nu o lase nicî eî de a o întrebuinţa in sarcina şi derisiunea creştinilor. Iudeiî sciindii că Mântuitorul este din Galilea, care pentru denşiî era unti locu de unde nu putea eşi ni­micii bunii, şi Nazaretul fiindti în Galilea credeau că îî despreţuescti decă îl vorii numi Nazarinenl.

Asemenea calificaţiunî injuriose asupra creştinilor şi ere­ticii s’aii siliţii a inventa. Montanistiî îl numiaQ animale fiindti că nu admitea oracolele lor. Valentinianiî îi numiad lum escî, om en ii tru pu lu i ’ pentru că creştinii ortodox! susţi­neai! că carnea nu este produsul unul spiritii reu ca gnosti­cii, este creatura luî Dumnedeii. Chiliasti ÎI numiati a lego ricii pentru că nu voiati să înţelegă ca eî ideea despre Imperăţia luî Dumnedeii. Manicheiî îî numiau sim pli pentru că nu admiteau done principie, principiul bunii şi principiul rdO ca două puteri separate. Nestorianiî îî numiau C irilian i fiind-că ţineau doctrinele luî Ciril, care a combătutQ Nestorianismul.

D u p re M a rtign y de P r . S t. Căline$CU.

E ΈΙ .A . T -A .In numeral 8 (August), la articolul întitulat: Misteriul Eucharistieî

pag. 463, rendul din urmă, nota 3, să se citeseă : Tow. H3J0X npaB Β ΐρ ιι EH. IV. C. 13, p. 252.

La Pagina 464, nota 3, să se citase ft : Odpaai l C-rtjm iu πρι cycTBiff I. X p aera β έ EBxapncTin.

Simbolismul pesceluî (1)

i.

Dumnezeii crease cerul şi pământul şi, separând ti apele care erau sub firmamentul de cele care erati asupra firmamentului, le-a adunatti întrunii singurii locu. Tote aceste ape adunate formaţi imensitatea mărilor.

Dumnedeii împodobise pămentul cu ierbă şi pomi roditori, iar cerul cu sdrele, luna şi stelele. Dar viaţa încă nu esista, şi lumea creată semăna a unti palatti deşerţii, care aşteptă pe (Sspeţiî şi stăpânii s6î. Atuncî dise Dumnezeu: „Să producă apele mulţime de animale vieţuit(5re“ — şi creâ ceţiî ceî mari şi t<5te animalele ce se mişcă, pre carî apele le ati pro- diisii cu abondenţă dupe feliul lor, şi Dumnedeii le bine-cuventâ (Jicendu: Cresceţî şi ve îmulţiţî şi um­pleţi apele mării. (Gen. 1, 20—22).

Π.Ast-fel pesciî aii foştii cele d antâiti animale create,

şi aii primiţii cea d'ânteiti bine-cuventare dumneze­iască. Dar în acestii privilegia acordaţii fiinţelor cari nu trăescu de câtii în mijlocul apelor şi carî morii îndată ce se scoţii din apă, spiritul chrestinu a ob­servaţii unti misteru. Apele suntii simbolul botezului, pescele simbolul chreştinulul.

Asupra creştinului se pote aplica cu drepţii cu- ventii aceste vorbe din St. Scriptură : „începutul vieţeî omului este apa“. Dar deca în adevSru viaţa cea adevărată a omului, viaţa creştină, începe cu apa, nu se cuvinea ca creaţiunea fiinţelor vil să încapă cu fiinţele cari nu potii trăi de câtii în mijlocul apelor?

„Apa renasce pe chreştinti, c ice Ambrositi, pen-(1) De la Bouillerie, Le v/mboliame de I* nature, Vol. Π.

STMLOLTSMUL PESCELUl 5 4 0

tru graţia, precum a născuţii pe pescele pentru viaţa natureî. F iţî cu băgare de semâ, chreştinil or! Apa este necesară vieţeî vostre; deca purtarea v<5stră este conformă cu credinţa ce aţi primită la botezti; d6ca continuaţi a înota în apele salutarie unde v’aţi cu­fundaţii lanascere; decă rămâneţi credincioşi elemen­tu lu i care convine natureî v<5stre, — atuncî conser­vaţi frumuseţa şi puterea v<5stră; iar decă ofensaţi pe Dumnedeu, daca purtarea v<5stră greşită renegă făgăduinţele botezului vostru, băgaţi de semă! Afară din apă pescele m<5re.... voi asemenea veţi muri."

III.Totti-d’o-dată, apele cele mari ale măriî, unde

trăesce pescele, n i oferă şi o a ltă învăţătură.A pele cu valurile lor, stâncele lor şi fortunele lor,

suntii im ag inea lumii. Dar pescele nu se teme de m are ; n ic i fortunele, n ici stâncele eî nu 1 speria ·, elu înotă şi, deprinşii cum este a ş i deschide unti drumti între valu rile cele m ai înalte, elu nu se cufundă nicio dată.

„Voi chreştinilor, (Jice Ambrosiu, voî pe care a- pele botezulu i v ’a favorisatu cu o graţiă multti mai mare, lu a ţi de modelii pescele. Lumea, fără îndoelâ, are v a lu rile e i furiose, fortunile eî ameninţătdre; dar pescele în<5tă. îno taţi ş i voî şi ca elu rămâneţi intacţi în m ijlocu l fortunei."

IV.C om parată cu aeru l subţirii ce Ί respiră omul şi care

Ί face s ă tră iască , ap a este unu elementii mai densu ş i m a i g re ti ş i care figm eză atmosfera cea grea unde se a g ită poftele ş i pasiun ile omenescî.

A st-fe lii, precum păserile care sb<5ră şi se înalţă în ac r ii sun tii im ag in ea sufletelor sânte care aspira spre reg iu n ile pure a le înţelepciunii dumnezeescî; totti aşa, în tr ’unti sensti diferiţii de celti espusft până

SIMBOLISMUL PESCELUÎ

aci, pescele represintă pe dmeniî carî, cufundaţi în a- bisul intereselor trupescî, alergă neconteniţii prin cărările întunecase ale ocenuluî vieţiî, şi se rStăcescti căutandu în vanii bunurile înşelătore ale v<Sculuî, unde totul trece, totul curge, ca valurile care se suc- cedtt.

Dar ce caută ast-felti pesciî traversândii fundul mării? Eî caută hrana lor şi adesea, spre a se hrăni, se devoră unul pe altul, — unii noti simbolti aid. vie­ţii lumesc! a <5inenilor. Interesele lor şi pasiunile se încruciş^ză şi se combatii între ele; este o luptă continuă unde puternicii triumfeză, iar cel slab i su­combă. Spuneţi deca lumea nu este un oceanii unde dmeniî se devoră între e l!

V.Mutismul pescilor li dă o asemenare şi m aî mare

cu acel omenî descrişi maî susii, carî, cufundaţi în viaţa lum£scă şi profană, uită curendti lim ba cea di­vină ce o vorbescii chreştinil. El nu mal sciii să laude pe Dumnedeii în imnurile rugăciunii; gura lor se închide la sântele ndstre cântări. E î nu mal sciii a mărturisi păcatele lor, şi fiind-că tacă, <Jice psalm is-

jl tul, osele lor îmbătrânescii în răii.Cine Ϊ va vindeca de mutismul lor? Numai acela

despre care se scrie : „că înţelepciunea a deschis ii gura muţilor şi limbile pruncilor le a făcut vorbit(5re“ (înţelepciunea lui Sol. 10, 21).

Pămentul a vă<Jut acestă minune şi o admiră âncă în t<5te (Jilele. Tămăduiţi prin lisus Christos, aceia cari eraft muţî, laudă pe Domnul, şi limba deslegată a copiilor cântă pretutinderea în Biserica : „Osana fiului luî David“ (Math. 21, 9).

VI.Am vorbiţii despre voracitatea pescelul. Voraci­

tatea sa este ceea ce 1 causeza peirea, cândii se axnă-

SIMBOLISMUL PESCELUÎ

gesce şi se prinde prin undiţa perfidă. Momeala cea maî neînsemnată ajunge ca să-lu a tragă : o muscă, un verme, şi adesea simpla strălucire a unul objectti cu culori viol.' Pescarul ascunde undiţa sub momela, apoi arun-

cândti în fundul apelor aţa la care este legată un­diţa, asceptă.... Îndată ce pescele a văd.utu momela, se repede, dar une orî pare a avea frică şi se depăr- t£zâ. Ar dice cine-va că unu felii de instinctu 1 avertis^ză de cursa ce Ί ameninţă; dar lăcomia sa 1 reînt<5rce; elu muşcă, înghite momela şi undiţa, şi ăcă-lii p r in ş ii!

Câtii de instructivă este acestă imagine! Câţi 6- menî nu suntii totii aşa de lacomi şi totii aşa de im­prudenţi ca pesciî! Plăceri, bogăţii, onoruri, totul este o momela. asupra căreia se reped cu voracitate. Adesea chiar unii nimicii este de ajunsti ca să Ίϋ atragă. Este adevăraţii că une orî o cugetare bună,o mişcare a graţiei, o mustrare a consciinţel, depăr- teză pe <5meni de la periculdsa momelă; dar cât de rarii se întâmplă, ca pasiunile lor să nu Ί aducă iarăşi acolo ! Mulţi pierii, ca pescele, realizându aces­te cuvinte ale Eclesiastului : „Ca pesciî ce se vâ­nează în preajă rea, aşa se prindu <5meniî în vremea rea, când cade preste ei fără de veste" (Eccl. 9,12),

VILDeră dăca momela lumii înşelă pe omenii şi Ί per-

de, firul ce Ί întinde Iisus Christos, dice Ambrosiu, ’î scote din abisti şi ι mântuesce.

Iisus Cliristos în Evangelia sa a asemănaţii de multe ori pe <5meniî cu pesciî, şi pescuitul este una din im aginile cu care ni a figuraţii lucrarca mântui­re! omului.

Cei d’ântâiii patru apostoli suntii simpli pescari pe care *i a întâlnitu la ţărmurile lacului (ienezare- tului, dregendti saii aruncându în marc mrejele

552 SIMBOLISMUL PESCELLÎ

lor. El Ί cliiamă, şi ânteiul s6ft cuventti este „ Ur­maţi-m6 şi νέ voi ti face pescari de <5menî“ (Math. 4, 19), pescuindti ast-felii el înşuşi pe pescarii s6i, după cum observă Sântul Chrisostom.

El ’î face pescari de omeni. Instrumentul lor este predicarea cuvântului, deră nu a unui cuventti vanii şi întăritii prin art* oratorică, ci a unuî cuventti sim­plu după cum erau şi eî. Căci Iisus Christos, tjice fericitul Augustin, n a voiţii a lua oratori ca să ’i facă pescarii s6i ; dar cu aceşti pescari, a a dus ti pe îm ­păraţi la credinţa sa.

VIII.„împărăţia cerurilor, $ice Mântuitorul, este ase­

menea năvodului aruncaţii în marc, care a adunaţii totu felulti de pesci; şi care dup6 ce s’a umpluţii, îl scoţii la ţSrmii şi şe-^endu, aducti pe ceî buni în vase, iară pre cei rei ’Ϊ aruncă afară. Aşa va fi la sfârşitul lumii, vor eşi âugerii şi vor despărţi pre ceî rei din mijlocul celor drepţi şi Ί vor arunca în cup­torul de focii; acolo va fi plângere şi scrâşnirea din­ţilor." (Math. 13, 47—50).

Acestă parabolă sântă este ca unii resumatti a l predicaţiuneî divine în lume. Năvodul cuventuluî sânţii se va arunca asupra tutulor 0menilor, şi se va umplea.

„Deca marea, dice unu Părinre, este imaginea veacului presentii, terminul timpului este figuraţii cu drepţii cuvântii prin ţermul măreî. “ Aşa dar când năvodul se va umplea şi se va trage la ţermu, care desparte timpul de eternitate, atuncî omenii se vor împărţi în douS: pe de o parte ceî buni, pe de a lta cei rei. Cei buni se vor conserva în vasele de aurti ale cerului, iar cei» rSî vor fi daţi afară . . .

IX.Parabola de mai sus simbolis£ză tot-d’o-dată atât

SIMBOLISMUL PESCELUÎ

ministerul predicaţiuniî evangelieî, câtii şi sentinţa ce se va pronunţa in ultima di de către supremului judecător. Dar Sânta Evangelie ni presintă, aseme­nea istorisirea a doue pescuiri minunate, una înainte de patimele Mântuitorului, alta după învierea sa, şi unde acelaşi simbol ni descoperă, succesivii atâtii destinele Bisericeî pe pământii, câtu şi triumful ei111 cerii.

Antâia pescuire, istorisită, de Sântul Luca (cap. V), s’a făcuţii, scurţii timpii după chiemarea apostolilor, lisus stându lângă lacul Ghenezaretului vede doua corăbiî lângă ţerm, şi fiind că poporul Ί împresura ca să Ί audă, e l intră întruna din corăbiî, în corabia lu î Simon, şi de aci învaţă pe poporul care sta la ţ6rm.

Divinul pescar a aruncaţii asupra poporului mreja cuvântului... E l voesce acum a arăta acelora ce au să devină pescari de omeni, ce rusultatu vor avea aceste pescuiri unde eî trebue să coprindă lumea în- tregă. După ce a încetatii de a vorbi, dise lisus că­tre Simon : „ Depărtedă corabia la adâncii şi arun­caţi mrejele vosţre spre pescuire." „Inveţătorule, res- punse Simon, ne am ostenitii totă noptea şi nimicii nu am prinşii ; deră după cuvântul teii voiţi arunca m reja .“

M aî târz iu Mântuitorul a esplicatii discipulilor seî, de ce eî nu prinseră nimicii n<5ptea. „Fără mine, <Jise el, tără lum ina mea şi fară graţia mea, nu pu­teţi face nim icii" (loan 15, 5).

Apostoliî supunându-se Domnului aii prinşii mul­ţime mare de pescî, de se rupea mreja lor. Aceia carî erau în adoua corabiă au alergatu să li ajute, şi amândouS corăbiele s’au umpluţii de se afundau.

A câstă prim ă pescuire este aceea unde suntii în­chipuite destinele presinte ale Bisericeî. Mrejele aruncate asupra lum iî au prinşii universalitatea chreş- tinilor. Două corăbiî abia ajungti ca să copriudâ

SIMBOLISMUL PESCELUÎ

fructul pescuireî. Aceste doue corăbii represintă, ()ice Augustin, pe ludeiî şi pe păgân ii; ele se unescti la vocea luî Iisus Christos, fiind că el însuşi este p ia­tra ânghiulară care unesce cele două pop<5re (I Petr.2, 7). D£ră corăbiile suutîi aşa de încărcate, în câtii apr6pe se afundă : căci suntu mulţi chreştini răi, a cărora greutate ameninţă să afunde Biserica".

Evangelistul observă în fine că din causa mulţimei pescilor apr<5pe se rupeafi mrejele. „Ceea ce rupe mrejele Bisericeî, <Jice Augustin, este eresia şi schis­ma. “ Ast-felii, maî ânteiti: cuventul divinii predicaţii tutulor dmenilor, şi toii Iudei, şi păgâni, unindu-se într’o Biserică ; în sînul Bisericeî, pe de o parte cre­dincioşii ceî adevăraţi carî facti ondrea şi bogăţia eî, pe de altă parte chreştiniî ceî ră i cari o ingreue^lă şi o desonoredă; apoi afară din Biserică, eresia şi schisma care rupă legăturile un ireî: ecă ce se es- primă prin ânteia pescuire minunată.

X.Adoua pescuire s’a făcută după învierea Domnu­

lui şi, după fericitul Augustin, inchipuesce Biserica triumfât<5re, unde suntii admişî numai cei aleşi.

Dupe înviereaa sa Iisus s’a arătatti din noii dis-1 cipulilor săi la ţ6rmul lacului Ghenezaretului şi, ca f şi la prima dată, li-a disii să arunce mrejele lor, însă

asta dată nu li-a lăsaţii libertatea de a le arunca fiâ spre drepta fiă spre stânga corăbiei, căci la stânga suntii ceî rei, iar la drepta suntii ceî buni. „Aruncaţi mreja despre drepta coră­biei", li-a (Jisti Iisus, şi discipulii seî supunendu-se şi aruncândti mr£ja, nu maî puteati sâ o tragă de mulţimea pescilor. Pesciî erati mari, şi cu tote aces­tea mrejele aii rămaşii intacte (loan cap. 21).

Pesciî erau mari, fiind că ceî aleşi vor fi ca ân- g e r i i d in ceruri; mrejile nu s’au ruptti, fiind că în

SIMBOLISMUL PESCELUÎ

adunarea aleşilor unitatea va fi perfectă şi va domni o pace profundă.

XI.Am vădutîi că Sânta Scriptură întreb uinţ6ză ade­

sea imaginea pesceluî spre a ni închipui pe omul şi a ni da învăţături f<5rte folosit<5re. Dar cele mai vechi şi cele maî ilustre momente ale religiuniî chreştine atribuescti lu î Iisus Christos însuşi simbolul pesceluî.

In timpul primelor secule ale Bisericeî, când pe de o parte persecuţiunea, iar pe de alta mulţimea necredincioşilor siliau pe chreştinî a păstra în fun­dul inimeî lor secretul Regelui divin, se înţelege că eî au adoptatu ore-care semne proprie a li aduce aminte sublimele învăţături ale religiuniî chreştine. Pescele fu unul din aceste semne; pe cele maî vechî petre mormentalî găsite în catacombe, ima­gina pesceluî este unul din indiciele prin care se recunoscu mormintele chreştine.

Dar nu numaî imaginea, ci şi numele pesceluî scrisu . în grecesce Ιχθύς însemna credincioşilor pe Dumnecjeul pe care eî Ί adorau. Cu cele cinci litere ce compunft numele ιχθύς începti următ6rele cuvinte: Ιησούς Χρίστος Θεοϋ υιός Σωτηρ == Iisus Christos, Fiul lui Dumned.eu, Mântuitorii. Usul acestei piose enigme ajunge penă la primele tradiţiunî ale Bisericeî ori­entale.

Dar pentru ce se dă lu î Iisus Christos ca simbolti pescele? Fericitu l Augustin explică acesta, dicend. că mântuitorului a trăitii nepătatu şi fără păcatu în adâncim ile um anităţeî culpabile, după cum pescele rămâne v iii în adâncimile mării. Maî nainte de tote ânsă trebue să căutăm îi în sântele n6stre cărţi ex­plic aţiune a acestuî simbolu. Ast-felii pescele cel a g ă s ită tânărul Tobia când s’a pogorâţii de rîu lii T igris ca să se spele, nu ni presintă o fi­gură a lu î Iisus Christos? Carnea pesceluî care

556 SIMBOLISMUL PKSCELUÎ

nutresce, inima şi ficatul seu care depărteză pe demonii, fierea sa care dă. ochilor lum ină, amin- tescii pe Mântuitorul lumii. Tobia a găsittt pescele misteriosii, după cum m aî tâ rz iu discipuliî de la Emaus vor întâlni pe cerescul călător care v a lu­mina spiritele lor, care va în că lz i sufletele lo r cu focul divinii alu dragostei şi li va deveni hrană în frângerea pâiueî.

Asemenea, pescele care înghiţi pe Iona şi unde profetul a rămaşii îmnormentatii trei dile şi treî nopţi, nu este unti simbolti evidenţii, ce M ântui­torul 1 raportă la propria sa pers<5nă ca o im agine a morţii şi a inmormentăreî θέΐβ?

In fine, Părinţii Bisericeî găsescti asem enea o închipuire a lu î lisus Christos în ceî doi p esc î care cu cele cincî pâini s ’ati îm ulţitti în pustietate, sati în pescele friptti ce ati presentatti M ântuitorului apostolii când li-a apăruţii după înv ierea sa şi li a z is : „Aveţi aicea ceva de m âncare?"

lisus Christos însuşi voesce a ne învăţa că îm ul- ţirea minunată din pustietate este o im agine a Eucharistiei. fiindu că el iea prilegiti de la mi­nunea acesta ca să anunţe Iudeilor, că daca părin ţii lor ati mâncaţii mana în pustietate şi ati muritti, e î în ­suşi, mal fericiţi de câtii părinţii lor, se vor hrăni cu o pâne cerăscă care Ί va face să tră£scă vecinicti (loan 6, 59). Şi în adevfirti, îm ulţirea pânilor şi pes- cilor este o admirabilă închipuire a Sântei Eucharistiî, mide corpul Mântuitorului, închipuiţii prin pescele, trebuia să remână ascunsti sub aparenţa pâneî.

Deca însă minunea din pustietate am intesce insti- tuţiunea Eucharistiei, pescele friptti presentatti lu î lisus Christos de către apostolii seî, este unti simbol al patimilor sele, după cum se exprimă şi în formula întrebuinţată de multe ori de către Părin ţii la tin i :

n Piscis assus, Christas passusu.

SIM BOLISM UL PESCELUÎ

XII.Sânta Eucharistiă se maî găsesce si în aceste fru-

m(5se cuvinte ale Mântuitorului: „Care este omul din­tre voî, de la care va cere fiul luî pâne şi ’î va da pia­tră ? seu de va cere pesce, ’Ϊ va da şerpe ?“ (Math. 7.

Când, în locti de a ne adresa către părintele nostru din certi, ne adresăm la lume ca să cerem hrana de care are trebuinţă inima n<5stră, lumea, vai! nu ni dă nici o dată de câtu p6tră şi şerpe, piatra tare şi şerpele înşelător. Când însă, după atâte rătăciri, ne întorcem către Dumnezeu strigând : „Domne, ni e fonie. Dom­nul ni oferă pânea şi pescele, acostă îndoita imagine a Eucharistieî. Pânea Cerului întăresce inimile ndstre, iar pescele divinii ne învaţă cum noî, după exemplul seii, putem trece oceanul lumii, fără veri unu pericol pentru sufletul nostru.

Zotn.

ACTtJ DE DONAŢIUNE

P. S. Episcopii al Romniculuî si Noul Severin, cu adresa No. 1339, ne trim ite spre publicare următorul actu de do­naţiune, pe care cu mulţumire îlu publica, mnlţămindu pe de o parte P. S. Episcopii pentru stăruinţele ce face, iar pe de alta lăudândti fapta donatorilor şi îndemnândil şi pe alţii spre a îl imita.

Sub sem n aţii, lo cu ito ri şi p roprietari m ic î din com un a Selişteuii P la sa O colu lu i, a c e s tu ju d e ţ îi M ehedinţii, v e ijcn d u c ă B ise r ic a acesK·; com une cu h ra in u S â n ţ ii V o ivoz i, âncă d e m a l multu tu up u .-<· a lia vacantă, de p reo ţii d in c a u sa c ă n u a re p o g0 n c le le g iu ite de j»aiuentu. şi ca se ne putem fa c e preo ţii, dăm de dan ie , menţionatei b iseric i pen­tru to t-d 'a-una (17) şepte-spre-ţLece pogone pămentu din proprietăţile n0stre, dupe cum u rm e^ ă la num ele fie-căru ia din noii·—cari pogone coetă sum a de (840) trei su te patru-tfecl le i. Ş i c a se fie valabil acestii actu , l ’am le g a liz a ţ ii de primăria respectivă precum fi de Onor. t r i ­bunal loca l, treefindu-se în reg is tre le respective. Cei cu am «ciutu

558 ACTtJ DE DONAŢIUNE

carto l’am sub-scris cu mânii o nostre, iar cei co n’am eciutu—nc-ani sub scrisă prin scriitorii.

1882, Aprilifi 10.Mariţa Măldărescu. u n d a tfi o p tii po gune p ă m e n tii în c u r t n » n u m it a l a M e s te ­

că nă, d in lio ta m l S e liş tc n Î ;ti. Mitldrtrcsai, co iis im ţă la d o n a ţiu iie a <lr m a i s u s tăcuţi d e con*. i r t a m ea M a r iţ n ; loan Aldticti, u n d a tă u n u pogonii îm p re ju ru l B i s e r i c e î ;6hi{â Popescu, două pogoue in h o ta ru l V a ro v i l ; loan Popescu, uuii pogonu lâ n g ă B is e r i c ă ;P. I. Sclişlenii, u n u pogonu în V aro v i a ;Petre Băne[u, unu pogon în hotarul V aroviÎ; loan I. Dumilrie, una jum itate pogonfi în Varo v ia ;Cotita Z aharia ; u n ii po gonu în D o su -M a re ; loan Gh. Fota, u n a ju n ie ta te pogonu îu D o su -M a re ;Constantin B elcw gă, u a ju m f t a t e in V a lc a -P e r i lo r ;Constantin Dăneţu, una jumState în Selişte şiGheorghe Dumitrescu, un a ju m c ta te pogonQ în h o tă ra Varovia.

ROMÂNIA. - PKIMARIA COMUNEI SELIŞTENISemnăturile din faţa acestui actii, fiindu a celor iscăliţi, se atestă, şi de Prim ărie

după cererea ce se face prin suplica înregistrată la No 86.Primar, P. I. Set i f Unu.

(L. 8.) No. 94. — 1883, A prilie 10 .

CASIERIA MEHEDINŢIS'a percepuţii taxa de 3 la sută, în sumă de le i dcce, bani douir-<lecÎ, cn rece-

pi.sa No. 256, conform a r t din legea Timbrului.C asie r ii, Crislescu.

(L. S.) 1882, A priliu 16.

TRIBUNALUL JUDEŢULUI MEHEDINŢI, SECŢ IA I.So. 418. — Audienţa din 21 A prilie 1882.

înaintea Tribunalului s’a presentatQ astădi donatorii : M ariţa Măldărescu, Gh. Măldărescu, Petre Dăneţu, loan O. Fota, Constantin Dăneţu, Constantin Belciugă, loan Popescu, loan I. Dnmitrescu, P. L Seliştânu, Costea Z a h a r ia , G hiţă Popescu, Ghiţă Dumitrescu, şi loan Aldescu, toţi în persiSnă.—In presenţile s’a datfi lectura din cuventu în cuventu, acostă a c tu de donaţie depus cu suplica înregistrată la No. 3811 şi numiţii l'a iu«ţinutu întocmai declarândQ că este al lor făcută din l i ­bera voinţă şi Rub-scrişi de dânşi au c e ru ţ ii a se autentifica de T r ib u n a l .

Tribunalul:Avi-ndă în vedere declaraţiunile părţilo r;Aveudă in vedere că este formată pre timbru legal do (Jece le i şi taxa de în regis­

trare cuveniţi Statului s'a percepuţii de Domnul Casioru General local cu recipisa No. 256 din 1882 ; în suma de le i dcce bani 20.

Avenda in vedere şi dUpoiiţiile Art. 1171 Codul C iv i l ;Dă autenticitatea legală presentului Actu de donaţie.

Semnăturile în numiră de dou? indescifrabile.p. Grefier /. Vukdneseu. No. 189. B. Trib. — Aprilifi 80.

GREFA TRIBUNALULUI MEHEDINŢI SECŢIA Ldonaţiune s’a trecută în registrul de transcripţiune sub No. 18 9

din 1882 fila 201. litera A, B, D, F. M, P. L şi Z astădi 3 0 Aprilifi 1882 , pentru care se atestă.

P* ®·) p. Grefier, I. Vmlcdneeeu.ROMÂNIA.

Direefia Cancelarii Sântei E piscop ii Itâmnicu N oului S everin .Copia acesta fiindu conformă cu originalul Actu d£ donaţiune, se ateată.

p. Director·, C. Olănescu.(L- S ) 1882 Augusta.

Facultăţii theologicc greco-orientale din Cernăuţipentru semestrul de. iarnă, anul 1882)3

Enciclopedia şi metodologia studie/or theologice, de c. r. profesorii p. o. domnul Eusevtâu Popovociu, de clone orî pe săptămână şi anume Marţia şi Sâmbăta de la 5— 6 ore după amiadâ-di.

Limba hebraică de c. r. profesor Domnul Isidor v. Onciul, de cinci ori pe săptămână şi anume Lunia, Marţia, Merenria, Vineria şi Sâmbăta de la 10— 11 ore înainte de amiadâ-di.

Studiul biblicii al T. V., partea arcliiologică, de acela-şi, de treî orî pe săptămână şi anume Lunia, Mercuria şi Vi­nerea de la 9— 10 ore înainte de amiadă-di.

Esplicarea unor părţi alese din psalmi şi din profeţi după testul original, de acela-şî, o-dată pe săptămână şi anume Marţia de la 3— 4 ore după amiadâ-di.

Esplicarea profetului Jeremia după traducerea română a bibliei, de acela-şî, o-dată pe săptămână şi anume Sâmbătă de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Limbile Orientali, de acela-şî, de cinci orî pe săptămână si anume Martia şi Sâmbăta de la 9— 10 ore înainte de amia- dă-φ şi Lunia Mercuria şi Vinerea de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Studiul Biblicii al T. N. Introducerea specială în cărţile T . N. de c. r. profesorii p. o. domnul Vasiliă de Repta. de trei orî pe săptămână şi anume Lunia, Mercuria şi Vi­neria de la 10— 11 ore înainte de amiadă-di.

Esplicarea epistolei apostolului Paul către Colosenl şi a celor doue către Tesaloniceni, de acela-şî, de două orî pe săp­tămână şi anume Marţia şi Sâmbăta de la 10— 11 ore înainte de amiadâ-di.

Esplicarea epistolelor păstoraîe ale Apostolului Paul, de acela-şî, de două orî pe săptămână şi anume Lunia şi Vi­nerea de la 4— 5 ore după amia^â-^i.

I s to r ia ca n o n u lu i T. N. de a cela -ş î, o-dată pe săptămâna şi anume Mercuria de la 4— 5 ore după amiadă-di.

560 PROGRAMA FACULTAŢIÎ THEOLOGICE DIN CERNÂUŢÎ

SeminariU a l T. N., de acela-şn , o-datâ pe săptămână şi anume Mercurea, de la 4—5 ore după. amiadă-<Ji.

Istoria B isericescă , I jumătate, de c. r. profesor Domuul Eusebius Popovicz, de opttt or! pe săptămână, şi anume Lu­nia, Marţia, Mereuria, Vinerea şi Sâmbăta de la 11—12 ore înainte de amiadă-di, şi Lunia, Mereuria şi Vineria de la 3—4 ore după amiadă-di.

Sem inar in d e istoria B iser icescă , de a cela -ş î, o-dată pe săptămână şi anume Sâmbăta de la 3—4 ore după amiadă-di.

Patrologia, de acela-şî ', de trei or! pe săptămână şi anume Lunia, Mercurea şi Vinerea de la 5— 6 ore după amiadă-di.

Teologia dogmatică, partea generală său Teologia funda­mentală, de acela-şî, de şdpte orî pe săptămână şi anume în t<5te dilele de la 9—10 ore înainte de amia<Jă-(J.i, şi Jo ia de la 5— 6 ore după amia^ă-di.

Teologia morala, partea I, de suplintele domnul Dr. E- milian Voiuţchi, de şăpte orî pe săptămână şi anume Lunia, Marţia, Mereuria, Vinerea şi Sâmbăta de la 10— 11 ore îna­inte de amiadă-dG şi Lunia şi Vinerea de la 3—4 ore dupâ amia^ă-di.

Teologia p ra ct ică : Introducerea, Omiletica, Liturgica (par­tea L) şi eserciţil omiletice, cele ultime şi în limba ratănă, de c. r. profesor p. o. domnul Dr. Vasiliu M itrofanoviciU , de dece orî pe săptămână şi anume în t<5te filele afară de Joia de la 10—11, apoi Sâmbăta de la 9—10 ore înainte de amiadă-di şi Lunia şi Vinerea de la 3—4 ore după amiaxţă-di.

Dreptul iconomicu greco-orien ta l, I jumătate, de c. r. pro­fesor Domnul Constantin Popovicz, de şese orî, şi anume în t<5te filele afară de Joia, de la 11—12 ore înainte de amia- <Wi şi Sâmbăta de la 5— 6 după amiadă-di.

Cetirea şi esplicarea unor cop ite a lese d in sin ta gm a a l fa ­betica a lu i Mateiîi Vlastar. de a cela -ş î, de trei orî pe săp­tămână şi anume Luuia, Mereuria şi Vinerea de la 5— 6 ore dupâ amiadă-dfr.

Catecheiica, partea I, şi eserciţil practice, aceste din urmă şi in limba rutână, de docintele domnul l o a n lu v en a l S te­

f a ne/li, d e doue ori pe săptămână şi anume Mereuria şi Sâm­băta de la 4—5 ore dupâ amia^ă-^i.

ANUL VI. BUCURESCI, OCTOMVRTE 1882 No. 10.

BISERICA ORTHODOXĂ ROMANAJURNALO PERIODICU ECLES1 ASTIOlJ

A P A R E o d a t a p e l u n a

„Predică cuventul1111. Tivi. IV. 2.

Păcatul contra Sântuluî Duchu

Greutatea ce întempinămii în deslegarea acesteî cestiuni a foştii privită de fericitul Augustin ca una dintre cele mai grele şi maî importante dintre tote cele ce găsimu in Sântele Scripturi; şi va judeca ca şi elfi ori-cine, îndată ce va avea în vedere diversele şi nenumăratele socotinţî ale Sânţilor pă­rinţi în acostă privinţă. Căci noî scimu că in lucrurile uşore esplicătoriî se unescu cu uşurinţă; dar mulţimea de inter­pretări dovedesce obscuritatea cestiuneî. De doue lucruri se atinge aci : ântâiii, de a sci positivtt în c e stă pecatid contra S ân tu lu î D uchu, şi al doilea, în ce înţeleşii se dice că elii nu se v a er ta n i c î vn vecul acesta nici în cela viitorii.

Sântul Âthanasie, care s’a ocupaţii de acostă materie (Ep. 4 ad Serapion n. 8, 9, 10 şi mai departe), raportă socotinţile luî Origen şi a luî Theognost, cari puneaii pecatul contra Sântuluî Duchii în crima ce se comite după Sântul botezii. Se pare că eî aveaii în vedere acestii textil din Sântul apos­tolii Pavel : E ste p e s t e pu tin ţă ca c e î ce ati fost* o data lum inaţi, c a r î α ύ gu sta ta d a ru l cerescă , ca r l s’ au făcuta pă r­ta ş i S ân tu lu i D uchu i c a r i s' a ii f i nu trita din cuventul Ivi Dumne<jleH celiX sân ta , f i c a r i du p ă aceea au că4nin ; e-Φ.

PÎÎCATUL CONTRA SÂNTULUI DUCHTÎ

φαί, peste putinţa să se maî re nouescă prin pocăinţă, cru- cijicându din nou în eî p e fitul lu î;D um netjeîi f i expunindu’l ocărilor (Ebret 6 ; 4, 5). In câtii apostolul, în acestil locu (a) ar fi voiţii a esprima aceea ce şi Iisus Christos când < ice : Orî-cine va vorbi contra Fiiuluî omului, i se va erta ; iară celui ce vorbesce contra Sântuluî DuchU nu se va erta n ic î In veacul acesta nicî în celu viitorii.

Origen explica acdstaîntrunii chipti admirabilii. Părintele celti vecînicii, (hce elti, întinde domnia sa asupra tuturora fiinţelor create, însufleţite şi neînsufleţite, raţionabile sail lipsite de raţiune; domnia Fiiulul însă nu se întinde de câtu asupra făpturilor dotate cu raţiune; şi acea a sântului Duchil este mărginită numai asupra acelora la cari Elu s’a comuni­caţii prin Sântul boteza. Când dai' păgânii sail catichumenil, sau în genere toţi necredincioşii, cadil în pScata, el ofensă pe Fiiul, şi potii obţinea ertare. Dar când cade în păcate credinciosul şi celii botezatii, unul ca acesta nu mal merită ertare.

Theognost se exprima mal altminterea, dar în principii! totu aşa. Accla care a cal cată ânteia şi a doua barieră, < icea elu, adecă, celă ce a violaţii comandamentele primite de la Părintele s£u de la Fiiul, p<5te să capete ertare. Dar celu ce a trecuta şi peste a treia barieră, călcânda porunca care i s’a «laţii la primirea sântului botezâţj'nu mal pote spera ertare. Părintele şi Fiiul învaţă pe cei slabi şi imperfecţi; iară Sân­tul Ducliu pe cel perfecţi. Cel ântâiu merită indulgenţă, dar cei de al doilea vor fi trataţi cu t<5tă asprimea justiţiei. Aceste idei sunta conforme cu practica primelor veacuri ale biseri- cel, în care crimele comise după botezi! nu se ertau de câtii cu mare greutate, şi după o îndelungată pocăinţă.

Sântul Âtlianasie nu aprobă nici una nici alta din aceste ιΐοιιδ esplicaţil. Ehl observă cu drepţii cuvânta că Fariseii, către carî vorbea Iisus Christos, nepriminda botezul, n’ar fi

m / Aice, du/ι re noî, Apostolul n'arc în reduc alta. de câtii a îndemna pe EbreiÎ, repee formalişti, la practica virtuţilor crcftinefti, la înaintarea în v ia ţa Creştină, a veclil creştini ce eunt, şi a au *e ocupa earăţl d e cele începBtiSre, de botezii apre •onifilu, caro nu «e pift* repeţi, fiind-ri cine-va u dată se naace, o-dată se ai renaeco.

Nota traducătorului.

p g C A T U L CO N TRA SANTULUÎ D UCIîC

înţeleşii nimicii din cele ce voia sâ le dică Domnul, şi nici n’ar fi fostu din numerul celor ce comiteau păcatul in contra Sântului DucM, şi pe care tocmai ’î privea cu deosebire cu­vintele mântuitorului. Ce este mal multu. dacă nu se atinge aice de câtii de păcatele comise dupâ botezu, adaogă Sântul părinte, cum St. apostolii Pavel nu se desper^zâ de ertarea adulterului din Corintfl, nici de călcările de lege ale Galate- nilor (6 Cor. 2, 10. Galat. 4, 19). De unde vine ca biserica condamnă pe Novatu care închidea uşa pocăinţei şi a ertârei celor căduţă după botezti? In câtu pentru textul citatu din Sântul Pavel, care «Jicea că este cu neputinţă celor căluţi după hotezii să se mal re’nofecă prin pocăinţa, Sântul Atha- nasie şi cea mai mare parte (lin cela-l’alţî Sânţi părinţi sus­ţinu că acăsta trebue a se înţelege de pocăinţa care dispunea cătrăbotezu şi despre care vorbesce apostolul (Ebrel 6,1—9); în câtu gândirea apostolului se reduce la aceea, că este cu neputinţă ca acel ce cădii în crimă dupe botezu să facă unu al doile catihumenatu şi să primăscă unu al douilea botezu asemine cu celti dintâiu (Li rămâne însă pocă in ţa în locul ;».yibotezului, ca mijlocii de îndreptare).

Sântul Athanasie crede că păcatul în contra Sântului Duchii este acela al fariseilor şi al seminilor lor, care fiindft instruiţi în cele ale lege! şi ne putându să se îndoiască câ Iisus Christos lucrăză prin unu. spiritii bunu, aveaţi răutatea de a atribui operile sale demonului, prni&ndu ast-feliu, prino înfricoşată impietate, pe demonii în locul luî Dumnedeii, şi nedândit Fiiului lui Dumnezeu o mal mare putere de cât a demonilor. Câtu timpii nu atacară el de câtu umanitatea sa, Mântuitoriulul ’i suferi cu pacienţă, şi avu milă de orbirea lor ; dar cândii a vădutii că eî atribuiau demonului nişte fapte care nu le putea săvârşi decâtii Dumnedeii, de câtu Sântul Duchii, Elu ’l declară atuncî culpabili de muncile eterne, şi ί ameninţă cu cea mal mare nenorocire.

în fine, cândii (Jice că totii păcatul comisii îu contra fiiului omuluî şe va erta, iară. celu în contra Sântului Duchii nu}Elii nu înţelege că Sântul Duchtt ar fi mal mare decâtii Fiiul; căcî Fiiul şi Sântul Duchii suntii de o fiiuţă, şi nu sunt

P IC A T U L CO N T R A SÂ N T U L U Î D U C llt f

decâtfi mul singurii Dumnezeu. Voeşce numaî să încredin­ţeze că blasfemul contra Sântuluî Duchu este maî mare de câtii acelu pronunţai ii în contra Fiiuluî. Căci ceea ce se di- cea in contra Fiiuluî se mărginea la umanitatea sa, dar ceea ce se dicea contra Sântului Duchil era o injurie Divinităţei. (Este de observaţii că în acestii locil Sântul Athanasie, sub numele de Sântul Spirit a înţelege divinitatea cuvântului lui Dumnedeii, dupre cum în de comun vorbescil Părinţii vechi). El adaoge că magii lui Faraon, de şi păgâni şi vrăjitori, erau însă mai puţinii orbi şi mal puţin împetriţl de câtu fariseii. Căci aciea vgdendii minunile lui Moisi, recunoscfi în ele degetul lui Dumnedeii: aceştia însă, vgdendii minunile lui lisus Chris­tos, le atribuescu magiei şi demonului. Nu fără cuvântu dar Mântuiroriul li declară că nu potu aştepta ertare pentru blasfemul lor, nici în acostă lume nici în cea viitdre. Şi în adevgrti, la cine vor putea el cere ertare, dacă nâgă divini­tatea Fiiuluî ? Ce viaţă şi ce fericire potu spera acel ce lea­pădă viaţa şi adeverul şi calea cătră ceriu ?

Sântul Ilarie şi Theofil al Antiochiel suntii de părerea Sân­tului Athanasie; el credit că păcatul contra Sântuluî Duelul constă in a nega divinitatea FiiuluT. Şi eî, ca şi Sântul Atha­nasie înţelegu sub numirea de S â n iu l DuchiX, divinitatea. Dai· nu năgă că acestii păcatti nu s’ar putea expia prin po­căinţă, fiindu câ aiurea Sântul Darie învaţă că fiiul lui Dum­nezeu ertă totu feliul de păcatti, numaî dacă păcătosul se în- torce către Elii cu credinţă şi pocăinţă, şi că a ertatfl până şi pe Iudeii cari l’ati răstigniţii. Sântul Athanasie dice aceiaşi în mal multe locuri, într’unii chip ii f<5rte determinaţii: Elii învaţă că lisus Christos nu refusă ertarea numaî celu* ce blasfemă, dar şi celui ce repetesce a păcătui; căci o pocăinţă demnă, adauge elii, şterge totu feliul de păcate (A- thanas. serm. in Math. tom. II collect, veter P. P.).

Fericitul Augustin esplică în maî multe ocaaiun! natura păcatului contra Sântului Duchil. Elu «jlisese într’unti locil ca acestii păeatfi ar consta în a ataca dragostea fraternă prin motive de invidie şi de răutate. Dar în Retractaţiunile sale (Cartea 1 Cap. 19) adauge, ca aceea ce face acestii păcatu

ne ertatrt este răm ânerea până la fine in relele sale disposiţii. Cândd, adecâ, păcătosul despreţuesee pe Dumnedeii, cândii ’şî rîde de bunâtatea sa, cândii se desperă de milostivirea sa, cândii refusă a se pocâi, şi cândii rămâne de bună voea sa în acăstâ sta re de rcfusti şi desprcţii pânâ la finitul vieţeî (a).

Elii repeta încă aceeaşi în alte locuri, şi adauge câ nu este permisii nimănui a judeca despre nepocâinţa nici a unui om viii, pentru că comorile milostivire! lui Dumnedeu sunt infi­nite, şi că celu ce astădl este în împetrire şi nepocăinţâ, mâne p<5te sâ se convertăscâ şi să se intorcâ către Dumnedeii. Con­chide apoi că pentru a impedcca ca pScatul in contra Sântului Duchii sâ nu devină ne ertabil, trebue a înlătura îndărătnicirea in răti, şi a se ţinea uniţii cu Biserica, in care singură se p<5te căpăta ertarea păcatelor.

E lii recun(5sce că suntu mal multe feliurî de păcate con­tra Sântulu i Duchu ; spre esemplu, ceî ce negă Biserica, cel ce ndgă d ivinitatea Sântului Spiritu, ceî ce negă minunile Mântuitoriuluî sau. le atribue m ag ie i; dar nicî unul din aceste păcate nu este ne ertabil prin natura lu î ; numai necâinţa fi­nală m erită acestii nume. Fericitul Augustin răstoraă pe 0 - rigen şi pe ceî car î ca şi elii credeau că t<5te păcatele dupâ botezu suntu in contra Sântului Duchii. Elii susţine cu drept cuvântă c ă M ântuitoriul caracteriză prin acestă numire unii felii! de pecatu particu larii, care nu se p<5te lim ita nici la chreştinil botezaţi, n icî ch iar la Iu d e i; dar care se întinde la toţî <5meniî : un ii pecatu care este nu numai greii de er- tatii, c i şi în adeverii neertabilu. Dar nici unul nu pote fi ast-feliu, a fa ra de necâinţa finală, căci Biserica se rogâ pen­tru int<5rcerea tuturor păcătoşilor, ’î sfatueşte pe toţi a se po­câi, şi prim esce pe toţi care v in ii către Dumnedeu. Eca totă sistemul F eric itu lu i A ugustin asupra acestei m aterii; şi so­cotinţa sa este îm părtăşită de t<5te bisericile.

- ______________PfiCATUL CONTRA SÂN TULUI DUCHO 5 6 5

(a ) Acdstă csp licare, dupre noi, este cea m ai naturalii, ş i prin urmare cea mai adevoratii, şi în adevCră pgcată contra Sântului D uchii, aşa precum Ίΰ înţelege Mântuitoriuluî, care eă nu ee erte nicl-o-dată, nu poto fi de câtii d itp tra ţia , îndă­rătn icia, re/iuul de a cere ertare. C ăc î oste forte naturala ca acel ce nu cere ertare nicî-o-dată, aă nu o capete nicî o data.

Notiţa traducetoriuluî.

Sântul loan Chrisostom, Sântul Izidor Pelusiotul, şi o mul­ţime alţii, suntii de socotinţă că picatul contra Sântului Duchă constă iu a atribui minunile luî Iisus Christos demo­nului, si este neertabilă prin greutatea de a căpăta ertare. Eca cum esplică Sântul loan Chrisostom locul din Sântul Mathein de care ne ocupămu noî: Voi m’aţl încărcaţii de bat­jocuri, m aţi numittl înşelătorii!, inimicii a lui Dumnedeu, în­răutăţită ; el bine, Vs ertfl pentru tdte, numai dacă ve căiţi. Puteţi sil nu cundsceţi cine sunt eti, puteţi să v6 înşelaţi atribuindu-mi sentimente care nu le amu. Dar cum puteţi voi să nu cundsceţl darurile Sântului Duchă, vindecările şi totu felini de minuni ce elu a operată prin mine ? Dacă dar ’lu ofensaţi şi pe Elu, dacă ’lă negaţi, eu nu <J.ică că nu veţi căpriţa ertare nicî-o-dată; şciă că nu este nici unii p8catu

- neertabilă; dar v8 va fi forte g r e ii a căpătă ertare, fiindu că acestti pScatil este maî mare de câtă tdte crimele, şi nu pu­teţi scapa de cele mal grele pedepse, de câtu făcându o grab­nică şi seriosă pocăinţă.

Sântul Ambrosie variază asupra acestui subiectu. In c o ­mentariul la Evangelia Sântului Luca (Cartea 10, N. 94), face să constea acestu pScatu în negarea divinităţel Fiiulul. In cartea despre Sântul Duchă insă, (1, c. 3), dice că elu consta in a nega demnitatea şi puterea Sântului Duchu, şi in a atribui demonului operile Sântului Spiritii. In fine, în cartea despre pocă in ţă (Π, cap. 4), elfi întinde şi la schisma­tici şi eretici păcatul contra Sântuluî Duchă. Câtu despre ne ertarea acestui blasfemii, elu se esplică câte o dată ca cum ar fi absolută neertabilti, şi aiurea vorbindii mal clarii dice că Biserica acordă ertare tuturor celor ce se pocăescu serios, ori ce pScatCi ar fi comisă eî.

Fericitul Ieronim (în Math. 12 ; Marco 3) rapdrtă mal multe esplicaţiunî a locului din Sântul Matheiu, în care Mân- fuitoriul dice, că acestă pgeatu este ne ertabil şi în lumea acesta şi in cea viitdre. Celu ce (Jice că Fiul lu i Dumnezeii este posedată de demonul, şi că lucrurile βέΐβ suntii făcute in numele luî Beelzebub, nu merită nicî o ertare ; saii, Cel ce va dice ceva contra Fiului luî Dumnezeu, spre eeemplu,

P fiC A T U L CONTRA SÂNTULUI DUCHC

dacă Ία socdte de omu simplu, de fiitt a la teslariulnl, de unu omfl-geniii, comite unii pecatii mare, care însă este crtabil, din causa aparentei înjosiri a omenire! Mântuitoriului. Dar cel ce vede lucrurile Sântului Duchâ, şi neputendu a le ne^a, îndrăsnesce totuşi, din răutate şi invidie, ale contesta şiTca- lumnia, acela nu merita nici o ertare (Epist. 149, ad Mar­celi am J.

Sântul Climent crede ca păcatul contra Sântului Duchii, păcatul neertabil, este acela a la păcătosului impetritii şi obraz­nica care atacă pe Dumnezeii, ca să clicii aşa, in faţ.i, si carc se revoltă cu obrăznicie contra lui. Scriptura numesce acesta a umbla contra lut Dumnezeu (Loviţi 26 ; 21, 23, 27), sati a păcătui prin trufie mânu clata (Eşire 8, 19). Aşa esplică Groţius, şi dă de esemplu crima lui Core şi a aderenţilor săi, cari se ridicară contra lui Dumnedeu însuşi, şi cari îndrăz­niră a’lu ultragia în persona lui Moisi servitoriulul său, şi a lui Aaron unsului său; acela a lu i Faraon care ’şl impetri inima, cu tdte că chiar magii săi Ία încredinţase că acolo era degetul lui Dumnedeu ; acela al lu i Anania şi Sapfira cari minţiră Sântului Duchâ, şi cari cădură morţi la picio- rele Sântului Petru ; în fine, a lui Simon magul căruia ’l (lise Sântul Apostol Petru : Baniî teî să piară împreuna cit tine !

Groţius nu vede aice ultragiate nicî divinitatea Fiiulni, nici cea a Sântului Duchu, ci blesată şi atacată numai ono- rea ce se datoreşte lui Dumnedeu. Acostă crima, dupre elu, nu era ne ertabilă, dar era şi este din numărul acelora care suntu pedepsite şi în acâstă lume şi în cea viitore. Elfi pre­supune că lisus Christos vorbia Iudeilor conform cu preju- diţiile lor ; căci el credeau că păcatele li se eartâ sau in aceşti vi ţă prin pocăinţa, părere de răii, chinurile din vi6ţă, prin postâ şi umilire în diua curăţire! solemne, sail prin mortea corporală ; de unde vine aclstă rugăciune pe care o iacii ei în ora morţel : M6rtea mea se serve spre ertarea picatelor mele. El mal credeai! că cel căluţi în greşale mari, se pe* depsiaa pentru ele în viaţa următrfre, întrunii felii! dc intern dar de imde se liberaa celtt mal târdiii după unii anii de chi­nuire. Mântuitorul voeşte dar să spună Iudeilor câ despreţul

de Dumnezeii nu se eartă nicî în acăstă lume prin sacrificii şi pocăinţă, nicî în ceea-l’altă prin chinurile provisoril; cît acesta este unii pScatii mortal, care nu merita nici o er­tare. Elfi nu vorbia de judecata Bisericeî chreştine, ci făcea alusiune la maşinile Iudeilor din acelfi timpu. Ast-felifi este opiniunea lui Groţius.

Comentatorii s’afi împărţiţii ast-felifi în doue clase : unii urmândfi pe fericitul Augustin, afi înţclesfi prin păcatul în contra Sântuluî Duchfi nepocăiiifa f i n a l ă ; ceia-l’âlţî l’afi es- plicatu prin răutatea celor ce se împotriviafi evidenţei ade­vărului, şi cari nevoindfi a recundsce minunile lui Iisus Christos, le atribuiafi, din răutatea şi contra propriei lor con- Atingeri, Domnului întunereculul. Acăsta ’l crima fariseilor, către care vorbeşte Iisus Christos, la locul ce discutămfi. Se faefi culpabili de asemine crimă cel ce se opunfi dmenilor de bine, carl ’l încarcă de calomnii, cari contra conştiinţei pro­prii, atribue vanităţeî safi ipocrisiel binele ce vădfi în alţii. Acăstă din urmă socotinţă este cea a Sântuluî loan Chrisos­tom, a fericitului Ieronim si a cea maî mare parte dintre, ceî maî buni comentatori: Socotinţă deja confirmată de toţi.

Şi în adevărfi, Mântuitorul vorbia Iudeilor, şi li vorbia o limbă care el înţelegea Ei ştieafi fdrte bine ce este păcatul în contra Sântuluî Duchfi ; căcî, deşi n’aveafi încă cunoştinţă de Sântul Duchfi ca atreia pers<5nă a Sântei Treimi, df ose­bită de ipostasul Părintelui şi a Fiului, totuşi şcieafi f<5rte bine că Sântul Duchfi vorbia prin gura profeţilor, că opera prin el minuni, că se odihnea preste eî, că ’l inspira. Prin­tre el se vorbia în-de-comunfi : A în trista p e D uchu l lu î Dum- neqtetb, a stinge Sântul Spiritii, a resista S ân tu lu î S p ir itu ; a blasfema contra Sântulu î D uch tt; a u ltra g ia S p ir itu l ha­rului. Acestfi modfi de vorbă era familiarii Ebreilor.

În împrejurarea de care vorbimfi, Mântuitorului opune demonului—Spiritul lui Dumnezeu : Fariseii atribuiafi spiri­tului celui rău, ceea ce Iisus Christos făcea prin Sântul Duchu; şi anume în acăsta sta blasfemul lor. V’aşfi erta, li disă Elfi, greşalele ce aţi comite contra m ea; puteţi să nu mă cun<5ş- tetf cine suntii eti j dar blasfemul ce pronunţaţi contra Sân-

568 P IC A T U L CO N TRA SÂ N T U LU Î D U C H p

PfC A TCL CONTRA SANTULU! D uello

tulul Duelul, care face minuni prin mine dupre cum nu vG puteţi îndoi raţionabil 5 acostă crimă nu merită nicî o ertare, nicî în lumea acesta nicî în cea viit<5re.

ludeiî cunoşceaîti două feliurî de pecate: unile care se cu- răţiaii prin sacrificii sau pedepse temporale prescrise de lege, sau prin pocăinţă, postii, umilire, milostenie şi alte bine-fa- cerî. Altele erau pedepsite în ceea-l’altâ viaţă prin munci eterne sau numaî prin chinuri trecăt<5re. Păcatul contra Sân­tului Duchu, blasfemul contra operilor luî Dumnedeii nu se erta nicî în acostă viăţă nicî în ceea-l’altă. Elu era pedep­siţii în acostă lume prin m<5rtea temporală, eară în ceea-l’altă prin munca cea vecînică. Legea, în adeverii, condamnă la m<5rte pe blasfemătort şi pe înşelătorii care se diceati inspi- raţî, fară să fie. Acestu feliu de <5menl erau întrunii feliu culpabili de păcatul contra Sântului Duchii, dar cu multă mal puţinii de câtu Fariseii care vedeai! în Iisus Christos t<5te caracterile Sântuluî Duchii şi totuşi rămânea în împetrire. Afară de pedăpsa temporală, aceste crime erau pedepsite în ceea-l’altă vi6ţă cu o muncă vecînicî, dacă n’au fostu cură­ţite aice prin o seri<5să pocăinţă.

Acesta era socotinţa comună a vechilor Iudei, despre care avemu probe viderate în cartea înţelepciune! (Cap. 5, 2) şi a Macabeilor (2 Mac. 12 ; 42, 43). în Iosif Flavie, in Filon, si în Evangrelie; căci Mântuitoriul n’a învăţată nimicii noiiT O 7

asupra acestui punctu, că crimele capitale, păcatele mortale, erau supuse chinului din infemu. Rabinii noi nu mai puţinu recunosc!! gheena sau infernul în care păcătoşii suntii con­damnaţi pentru tot-dă-una, şi puterea rugăciunilor şi a jert- velor prin care se eartă greşalele celor răposaţi in speranţa înviere!.

Era dar, dupre eî, păcate care se ertatt în ceea-l’altă viaţă, şi păcate care nu se ertau. Aşa Iuda Macabeul strânsă o su­mă de bani şi o trimisă la Ierusalem, ca să se facă jertve la templu pentru ce! că lu ţi în resbel, şi care erart supt ped^psă pentru greşala ce comisesă luându dintr’ună templu aurii consacrata idolilor, contra lege! (Ad. 1. 7, 25); aşa dar avea credinţă în ertarea acestui păcatti în ceea-laltă viaţă. Bias-

570 PfiCATUL CONTRA SÂNTULUÎ DUCHC

femul însă contra Sântului Duchil era din numărul pficatelor care nu se erta în ceea-l’altă v iaţii; pe care adică, nici rugă­ciunile, nicî sacrificiele, nu erafi în stare a le şterge. Eca ade- vărata esplicare a textului din capitolul 12 versii 32 aEvan- gelieî Sântuluî Matheiti, în câtii permite circumstanţa şi oontextid.

Aşa dar, blasfemul în contra Sântuluî Duclui, care nu se «Srtă nicî în lumea acesta, nicî în cea viitdre, nu este toW, p e ca tu l mortal ce se comite de unii chreştinti după botezii, precum învaţă Origen, Theognost, şi a lţii; căci fariseii, către carî vorbeşte lisus Christos, nu erati în condiţiunea de chreştinî. Nn pâte fi nicî păcatul eresieî, căcî fariseii n’afi cădutu nicî o dată în acestu pgcatu, ci din contra, ocupaţi lo cu r ile c e le m a î de frun te în sinagoga. Nu se atinge aice nicî de divinitatea Sântuluî Duchu : căcî Mântuitorul n’o predicase încă într’un chipti lămuritii; elti nu vorbi despre Sântul Duchti de câtu apostolilor, cu puţinu înainte de m<5rte şi după înviere. Câtu despre propria sa divinitate, elfi se pare că dice, chiar în tex­tul ce eeplicămfi, că dacă fariseii n’ar avea alţii păcatu de câtii acela de a nu-ltt cun<5sce cine este, acestii pecatii li s’ar erta; elfi nu cerea de la nimine credinţă în divinitatea sa, si n’a proclamaţii acdsta de câtu după învierea sa din morţî.

Nu putemu contesta fericitului Augustin şi celor ce împăr- tăşeecii socotinţa luî, că invidia, răutatea care atacă dragos­tea apr<5peluî, mai alesti dacă se continuă până la fine, şi ne- căinţa finală, nu suntii dintre păcatele ne ertabile din natura lor; dar se p<5te nega că aceste ar fi unti blasfemii contra Sântului Duchu. Aceste păcate viol&ză sanctitatea lu i Dum­nezeii şi charitatea Sântuluî Duchfi, dar nu suntii opuse luî maî direcţii de câtu. cele-l’aJte păcate, şi prin urmare nu le putemii numi blasfeme în contra Sântuluî Duchfi.

Vom ice totu aşa de lepădarea de credinţă, de blasfemul numelui lui Dumnedeii, pe care unii le-ati socotiţii de păcate contra Sântuluî Duchfi. Aceste păcate suntu în adevărfi mari, şi nu merită ertare fiiră o seiidsă pocăinţă ; dar pentru ce să le dămfi numirea de blasfeme contra Sântuluî Duchu mai multă de câtii idolatriei, jurământului falşii şi atâtorfi

Γ f i e A T U L CO N TRA SÂNTULUÎ DUCHl

alte pBcate care atacă maiestatea, puterea, bunătatea lui Dumnedeii ?

Theologil numeri de ordinaru ş6se pScate care atacă mal cu s£mă pers<5na divina a Sântului Duchfi, şi anume ; 1) Ne- pocăinţa finala, 2) Desperata, 3) ί ndărătnicirea în rfiti, 4) A- tacarea unul adeverii cunoscută, 5) Prea marea încredere în bunCtatea luî Dumnedeu şi 6) Invidia contra celor ce se iu- besefi cu o dragoste sinceră. Dar tdte aceste nu se potft ra­porta la ceea ce Iisus Christos împută fariseilor. Elfi li repro- ş0ză că, din rSutate şi invidie, atribue demonului minunile ce facea elfi, şi de care eî nu se puteafi îndoi că nu suntti resultate a degetului lui Dumnedeu : eca blasfemul lor, dea crima lor, 6ca dar în ce constă proprifi picatul sati blasfe­mul în contra Sântuluî Duchfi. Şi blasfemul fariseilor nu este singurul esemplu ce ni dă Sânta Scriptură de acestfi pCcatfi. Crima lu î Simon Magul care căuta să cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, este asemine unu blasfemii în con­tra Sântului Duchfi, fiind-că acestfi nenorocita atribuia ma­giei şi demonului ceea ce vedea pe apostoli fâcendu; elfi pri­vea pe apostoli ca pe nişte vrăjitori, mal abili, mai mari, maî puternici de câtfi elfi, şi voia sâ cumpere secretul lor spre a ’lu vinde apoi altora, safi a specula însuşi cu elfi (a).

Finindfi acestu articul, vom întreba, în ce sensfi <5re este neertabil pScatulin contra Sântuluî Duchfi ? Căci, cândti di­ce Mântuitoriul că acestfi pecatfl. nu se va erta nicî in lumea acesta nici în ceea-l’altă, se pare că se opune direcţii bună­tate!, milostivireî şi charulul Sântului Spiritii; se pare că, prin acostă disposiţie a sa, ar închide txSte uşile ertăreî. Causa este că acestfi pecatfi cuprinde, in natura sa chiar, obstacule apr<5pe ne invincibile. Ca şi unu bolnavii, care fiindu într o b(51ă mortală, nu numaî ar neglija şi despreţul mcdicamen-

(a) N’am putea ore să afirmam ii, că b lu s f em ă in c o n t r a S un/d,ti Unchii fi ţui'1 aceea dintre clxrcştim care 'şî rîdft de pnte.rea eh arului lui Dniuiioleu, ce opervii in UUoricâ p r ia Sântele M inierii, atribaindu-le iuvonţiuneî omeiicsoî »aii n S tr o t i r d popil'tr, prtmm ne prouunţA el ?

Ş i ch ia r preoţii, care priveaefi la preuţio ca la o meserie de speculnţii·. ca la uufi mijlocii do traîfi, ş i caro nu ’fT facă datoria d · r i t i ea oişti! mt j>?cîln**cuAre acestfi pecatu teribil, care nu «e i r t ă n ic î in lume a prereu ti n ic i in ct a ύί< ·«

N ota tiaduciiloiiftl"!·_____

570 pi? CA TUL CONTRA SANTULUÎ DUCHO

femul insă contra Sântului Duchii era din numărul păcatelor care nu se erta in ceea-l'altă viaţă; pe care adică, nici rugă­ciunile, nici sacrificiele, nu erau în stare a le şterge. Eca ade­vărata esplicare a textului din capitolul 12 versu 32 a E van- geliel Sântului Matheiil, in câtii permite circumstanţa şi contextul.

Aşa dar, blasfemul în contra Sântului Duchu, care nu se ărtă nici în lumea acesta, nici în cea viitdre, nu este totă picatul mortal ce se comite de unii chreştină după botezil, precum învaţă Origen, Theognost, şi alţii; căci fariseii, către cari vorbeşte Iisus Christos, nu eraii în condiţiunea de chrestinî. Nu p<5te fi nici păcatul eresieî, căci fariseii n’au cădută nici o dată în acestii păcată, ci din contra, ocupau locurile cele mat de frunte in sinagoga. Nu se atinge aice nici de divinitatea SântiUuî Duchu; căci Mântuitorul n’o predicase încă într’un ehipă lămurită ; elu nu vorbi despre Sântul Duchu de câtu apostolilor, cu puţină înainte de morte şi după înviere. Câtu despre propria sa divinitate, elu se pare că <ice, chiar în tex­tul ce esplicămu, că dacă fariseii n’ar avea altă păcatti de câtu acela de a nu-lu cun<5sce cine este, acestii păcatii li s’ar erta; elfi nu cerea de la nimine credinţă în divinitatea sa, şi n'a proclamaţii a^ta de câtii după învierea sa din morţi.

Nu putemu contesta fericitului Augustin şi celor ce împăr- tăşescu socotinţa lui, că invidia, răutatea care atacă dragos­tea apropeluî, mal alesă dacă se continuă până la fine, şi ne- căinţa finalii, nu suntă dintre păcatele ne ertabile din natura lor; dar se pdte nega că aceste ar fi ună blasfemă contra Sântului Duchii. Aceste păcate violâză sanctitatea lui Dum­nezeii şi chaiitatea Sântului Duchă, dar nu suntă opuse lui maî directă de câtă cele-l’alte păcate, şi prin urmare nu le putemii numi blasfeme în contra Sântului Duchă.

Vom dice totă aşa de lepădarea de credinţă, de blasfemul numelui lui Dumnedeă, pe care unii le-aă socotită de păcate contra Sântului Duchă. Aceste păcate suntă în adevără mari, şi nu merită ertare fără o seri<5să pocăinţă; dar pentru ce să le damă numirea de blasfeme contra Sântului Duchă mai multă de câtă idolatriei, jurământului falşă şi atâtoră

rK C A T L X CONTRA SANTUI.UÎ DL'CIlC

alte p6catc cârc atacă maiestatea, puterea, bunătatea Iul Dumnedeii ?

Theologiî numără de ordinarii ş6se păcate care atacă mai cu s&nă persdna divină a Sântuluî Duchu, şi anume ; 1) Ne- pocăinţa finalii, 2) Desperaţia, 3) îndărătnici rea în răii, 4) A- tacarea unui adeverii cunoscuţii, 5) Prea marea încredere în bunătatea luî Dumnedeu şi 6) Invidia contra celor ce se iu- bescil cu o dragoste sinceră. Dar tdte aceste nu se potu ra­porta la ceea ce lisus Christos împută fariseilor. El ti li repro- ş&să că, din răutate şi invidie, atribue demon ului minunile ce făcea elti, şi de care eî nu se puteai! îndoi că nu suntii resultate a degetului luî Dumnedeu : eca blasfemul lor, ăca crima lor, £ca dar în ce constă propriu păcatul sau blasfe­mul în contra Sântului Duchu. Şi blasfemul fariseilor nu este singurul esemplu ce ni dă Sânta Scriptură de acestii păcatu. Crima luî Simon Magul care căuta să cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, este asemine unii blasfemii în con­tra Sântului Duchu, fiind-că acestu nenorociţii atribuia ma­giei şi demonului ceea ce vedea pe apostoli făcendii; elu pri­vea pe apostoli ca pe nişte vrăjitori, mal abili, mal mari, mai puternici de câtii elu, şi voia să cumpere secretul lor spre a ’lti vinde apoi altora, sail a specula însuşi cu elii (a).

Finindu acestu articul, vom întreba, în ce sensii <5re este neertabil păcatul în contra Sântului Duchu ? Căci, cându di­ce Mântuitoriul că acesta păcatii nu se va erta nici in lumea acăsta nici în ceea-l’altă, se pare că se opune direcţii bunft- tăteî, milostivire! şi charulul Sântului Spiritii; se pare ca, prin acăstă clisposiţie a sa, ar închide tote uşile ertarei. Causa este că acestu pecatii cuprinde, în natura sa chiar, obstacule aprdpe ne invincibile. Ca şi unii bolnavii, care fiindii intro b(51ă mortală, nu numai ar neglija şi despreţui medicamen-

(a) N’am p u te a o re s ă afirnianiQ , c â b lu s fem ă in contra Sâni ί i u a c e e a d in t r e r h r e f t i i i î c a re ' ţ î r îd tt d e p u ie re a c lu ru ln l Iul Damned#d. < în O inericii p r in S ă u te le M in ie rii, a tr ib u in d u -le isT eu ţiune î om enr-.i ·>'■ popUtr, p re c u m »e p ro n u n ţ* e l ?

Ş i c h ia r p reu ţiî, c a re p r iv e sefl I · p reu ţie c a la o neaerie <!·■ -j ■·< '·Ι*π· ■ Λ 1 m ijloc ii d e traiQ , f i c a ro nu ’ş î fneîl datoria de c ă tii e a nişte 6re a c e s ti i p ecatu te r ib i l , c av e nu se i r t ă n ic î în Inm ea pre>eu <-·■ > **1 11

J i ut a ιι*^β«· >β·Λ 1· 1

570 p Ec a t u l c o n t r a s An t u l u T d u c h O

femul însă contra Sântului Duchti era din numerul păcatelor care nu se erta în ceea-l’altă viaţă ; pe care adică, nici rugă­ciunile, nici sacrificiele, nu eraft în stare a le şterge. Eca ade­vărata esplicare a textului din capitolul 12 versit 32 a Evan- geliel Sântului Matheiil. in eâtft permite circumstanţa şi contextul.

Aşa dar, blasfemul în contra Sântului Duchu, care nu se <5rta nici in lumea acesta, nici în cea viitore. nu este to tii p i c a t u l m orta l ce se comite de unii chreştină după boteză, precum învaţă Origen. Theognost, şi a l ţ i i ; căci fariseii, către cari vorbeşte Iisus Christos, nu eraft în condiţiunea de clireştinî. Nu pote fi nici păcatul eresieî, căcî fariseii n’au căduttt nici o dată în acestu păcată, ci din contra, o cu pau lo cu r i le c e l e m a î de fru n t e în sinagoga. Nu se atinge aice nicî de divinitatea Sântului Duchă; căci Mântuitorul n’o predicase încă într’un chipQ lămurită; elă nu vorbi despre Sântul Duchă de câtă apostolilor, cu puţină înainte de mdrte şi după înviere. Câtă despre propria sa divinitate, elu se pare că dice, chiar în tex­tul ce esplicămă, că dacă fariseii n’ar avea altă păcată de câtu acela de a nu-lă cundsce cine este, acestă păcată l i s’ar erta; elfi nu cerea de la nimine credinţă în divinitatea sa, şi n’a proclamaţii acdsta de câtă după învierea sa din morţî.

Nu putemă contesta fericitului Augustin şi celor ce împăr- tăşeecă socotinţa luî, că invidia, răutatea care atacă dragos­tea aprdpeluî, mal alesă dacă se continuă până la fine, şi ne- căinţa finală, nu suntă dintre păcatele ne ertabile din natura lor; dar se pdte nega că aceste ar fi ună blasfemă contra Sântului Duchă. Aceste păcate vioteză sanctitatea lu î Dum­nezeu şi cliaritatea Sântului Duchă, dar nu suntă opuse lu i maî direcţii de câtă cele-l’alte păcate, şi prin urmare nu le putemfi numi blasfeme în contra Sântului Duchă.

Vom dice totă aşa de lepădarea de credinţă, de blasfemul numelui luî Dumnedeă, pe care unii le-aă socotită de păcate contra Sântului Duchă. Aceste păcate suntă în adevără mari, şi nu merită ertare fără o seridsă pocăinţă ; dar pentru ce să Ie dămă numirea de blasfeme contra Sântului Duchă mal multă de câtă idolatriei, jurământului falşă şi atâtoră

r f iC A T U L CO NTRA SÂNTULUÎ DUCllC

alte p6cate care atacă maiestatea, puterea, bunătatea lui Dumnedeii ?

Theologiî numără de ordinară ş6se păcate care atacă mai cu sămă persdna divină a Sântuluî Duchfi, şi anume: 1) Ne- pocăinţa finală, 2) Desperaţia, 3) îndărătnicirea înrăti, 4)A- tacarea unul adeveru cunoscuţii, 5) Prea marea încredere în bunătatea luî Dnmnedeti şi 6) Invidia contra celor ce se iu- besefi cu o dragoste sinceră. Dar t<5te aceste nu se potfi ra­porta la ceea ce Iisus Christos impută fariseilor. Elfi li repro- şăză că, din răutate şi invidie, atribue demonului minunile ce făcea elfi, şi de care eî nu se puteatt îndoi că nu suntti resultate a degetului lu î Dumnezeii : 6ca blasfemul lor, 6ca crima lor, ăca dar în ce constă propriii păcatul saii blasfe­mul în contra Sântuluî Duchfi. Şi blasfemul fariseilor nu este siingiiru l esemplu ce ni dă Sânta Scriptură de acestfi pScatu. Crima luî Simon Magul care căuta să cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, este asemine unii blasfemii în con­tra Sântuluî Duchfi, fiind-că acestfi nenorociţii atribuia ma­giei şi demonului ceea ce vedea pe apostoli fâcendii; elfi pri­vea pe apostoli ca pe nişte vrăjitori, mai abili, mal mari, mai puternici de câtu elfi, şi voia sâ cumpere secretul lor spre a ’Ifi vinde apoi altora, sati a specula însuşi cu elfi (a).

F inindu acestfi articul, vom întreba, în ce sensti 6re este neertabil păcătui m contra Sântuluî Ducliti? Căci, cândti di­ce Mântuitoriul că acestfi păcatfi nu se va erta nici în lumea acăsta n ic i în ceea-l’altă, se pare că se opune direcţii biină- tăţeî, m ilostivire! şi charulul Sântului Spiritii · se pare ca, prin acăstă disposiţie a sa, ar închide tote uşile ertâreî. Causa este că acestfi pecatfi cuprinde, în natura sa chiar, obstacule aprdpe ne invincibile. Ca şi unti bolnavii, care fiindu intr'o b<51ă m ortală, nu num ai ar neglija şi despreţui medicamen-

(a) N’am putea ore sa afiruiăma, ca b la s fem ă in contra DikM ţ i ţeaceea dintre chreştinî care ’şî rîclu de p u te re a cha ru lu l lu î Dumuedeu, t e op»*r>‘ii în Biserică prin Sântele MisteriT, atribuindu-le inveuţiuneî omeneeii etu ηΛτοι popilor, precum se pronunţi eî ?

Ş i chiar preuţil, care privosett la preuţie ca la o meserie di* speculaţie, mijloci de trăia, şi caro nu ’şi facă datoria de c â tu ca nişte ■·' ’,· "■'·ore acestfi p îc t tf i teribil, care nu se ir t ă nicî în lumea prezen ta v>icî mi'"·

Nuia uidutiwrfUtl.

PÎCATUT. CONTRA SANTULUÎ DUCHO

tele şi părerile medicilor, dar ar face încă cu totul în contra a orî ce mijlocii de scăpare. Ar trebui minuni ca să se pdtă converti nişte asemine păcătoşi. Aşa dar nu este destul a dice, cu Sântul loan Chrisostom şi alţii, că acestii păcată este n u ­mita neertabil, ca unul ce se vindecă cu greu ; ci trebue să recundscemă că elfi are o răutate intrinsică (în elă însuşi) naturalminte opusă ori cărei ertărî. Nu că pune cineva mar- genl putere! şi milostivire! lui Dumnedeii, nici că se neagă Bisericeî puterea ce ’ϊ-a datu Mântuitoriul de a erta t<5te pe­tele fără exepţiime, ceea ce făcea eresul luî Novată.. Căci, fireşte, rigurosă vorbindă, nu este nici ună păcată absolută neertabil; că Dumne^eă este tot-dă-una gata a primi pe pă­cătosul care se întorce cu sinceritate, şi că Biserica este pu- rure dispusă a ’lă împăca cu Domnul săă, numai să dea probe de întdrcerea sa.

OBSERVAŢIUNE FINALĂ

Cu privirea numai la locul citatu, din Sântul Mateiă, şi avendă în vedere regula fixă a Sânţitei ErmineuticI că nu putemu esplica unu textu din Sântele Scripturi violândă con­textul, vomă precisa, că sub numirea de p e c a tă în con tra Sântului D uchu nu putemă înţelege de câtă fapta fariseilor de a atribui magiei saă puterel demonului, minunile şi vin­decările săvârşite de Mântuitoriul, şi acăsta numaî din invi­die, contra şciinţel şi conştiinţei lor.

Dar, avendă în vedere că scriptura represintă în ic<5na unor păcătoşi dintr’ună timpii dată şi pre toţî păcătoşii de acelaşi felia, din t<5te timpurile; şi maî avândă în vedere de- claraţmnea Sântului Apostol Pavel că t<5te ce le c e s’aîc scrisa , suntă scrise spre învăţătura nâstră, ideea personală, a sub semnatului traducătoriă, este că p ica tă în con tra Sântu lu i DuchU nu pdte fi în ultima, de câtă lm p etr irea , îndără tn icia , nepocăinţa finală, saă desperaţia d e mântuire. Chiar farisei­lor, credă eă, acesta le imputa Mântuitoriul; căcî elă şcia,

ca Dumnezeii, că eî vor rSmânea până la fine îndărătnici, hnpetrifi ţi nepocăiţî. Ac6stâ esplicare ar înlătura ţi părută contrazicere cu milostivirea, lui Dumnedeii; căcî ar urma cil nu există pecatii pe care Dumnedeii să nu ’Iii ertc : dar cum se erte Elu pecătosuluî care nu ’si cere ertare ?

t Ârchiereul Innocent M. Ploeştenu.

___________p Ec a t u l c o n t r a s An t u l u I d i.chC 5 7 S

Iulian Paravatu l(Urmare, vedî No. 8. an. VI)

Erau nerăbdători şi unii din creştini şi nu se mul- temiau cu desvoltarea şi răspândirea treptată şi pa- cînică a creştinismului din Imperiu. Eî dorian, ca guvernul să iea măsuri energice şi decisive, pentru ca paganismul să dispare cât maî curând de pre faţa pământului. Spiritul de persecuţiune asupra paganismulul se observă kiar la unii scriitori al timpu­lui. carii nu iacii parte dintre părinţii şi învăţătorii Bi­sericeî. Firmiţiu Matern, care trece între retorii tim­pului şi sa califică pre sine de clarissimus, consiliaza lui Constant şi Constanţie, ca să persecute paganis­mul. „Sanctisimilor Imperatorî, Constant şi Con­stanţie !.... l,)ice Firmiţiti. Yoî vă lipsesce numai puţin, de a strivi pre diavolul cu loviturile v<5stre, şi să nimiciţi de o dată înkinarea de idoli. Puterea acestui veninti a despărutu, şi respira (iunea luî cea necurată dispare pre fie-care φ . Rădicaţi semnul credinţei... Cliristos, dorind fericirea popdrelor, vă reserveză voî onorea, de a ruina înkinarea de idoli şi a transforma în pulberetemplurilenecurate. De când sau degradaţii templurile (păgâne), puterea lui Dumnezeii vă înalţă pre voi. Voi aţi învins pre inimicii voştri. Vol aţi întinsîi chotarele Imperiului şi pentru glorificarea ostenele-

I o t vdstre, neîntorceudu atenţiunea la ano-timpurile anului, voi, în timpul de iarnă ati înfrânţii valurile spăfmentât<5re ale Oc6nuluI. Apele măre! necunos­cute s ’au umiliţii înaintea v<5stră. Britan ia a tremu­raţii înaintea privirilor neasceptate ale Imperatorilor.

iu l ia n p a r a v a t u l 5 7 5

Ce vă trebue maî mult? Elementele învinse se umi- lescii înaintea v<5stră. Dar Sânta Scriptura vă ordonă voî, şi ve spune ce asceptă de la voi Dumnedeu. Legea supremă ve comandă, ca cu insistinţa v<5s- tră să se nimiciascS înkinarea de idoli. Faceţî deci aceia, ce ordonă Dumnezeu! Împliniţi comandamen­

tul luî....“ (» ) Aceste cuvinte aparţinu unui creştinii civilii, şi gata spre linguşire. Adevăraţii creştini erau tot-de-una străini de spiritul persecuţiunel. Biserica

luî Christos, cum am văzuţii mal sus, întrebuinţa convingerea şi nu persecuţiunea şi mesurile aspre, pentru răspândirea preceptelor divine.

Se p<5te presupune, că ambii fii al Iul Constantin, fiind predaţi religiuneî creştine şi nealegendti mult mă­surile, ce-ϊ putea conduce la scopurile lor, ar fi profi- tatii şi de consiliurile luî Firmiţiu. Judecau du dupre alte date istorice, se vede disposiţiunea acestor Im- peratorî prin legea din 841, unde snb semnătura lor publică se dice: „să înceteze prejudiciile şi să dispară nebunia sacrificiilor" (t>). Audindu aceste cuvinte ale edictului imperialu, trebue să presupunemu, că tote templurile păgâne dispăruse din Imperiul luî Con­stantin, dar lucrul nu s’a petrecutu ast-feliii. După ceste cuvinte detunăt<5re asupra paganismuluî, legea citată continuă : „ Decă cine-va, călcândti legea divi- nuluî Imperatoru, Părintelui nostru, şi disposiţiunile actuale ale îndurăreî n<5stre, ar cuteza să sacrifice, atuncî va cădea asupra aceluia resbunarea dupre dreptate a acesteî leg î" . Dar noi scimii, că Marele

(a) Firm. Matern. De errore profanaium religionum. Lugd. Bat. 1672, pag. 43, 59 şi 63.

(b) Cod. Theod. XVI, tit· II. § 10.

576 IULIAN PARAVATUL

Constantin n a internişti, nicî-o-dată sacrificiile pu­blice, care se efectuai! prin templuri de către sacrificatorî. Interdicţiunea lu î privia prejudiciile private, ceremoniile magice, care se efectuata în as­cuns de catrS amăgitorii abili.

Pre timpul fiilor MareluÎ Constantin sacrificiile păgâne se efectuai! în modu oficialii, stimându-se mai tot-de-una, deşi câte-o-dată întimpinămu în istorie şi scene, prin care se insultau. Totul depindea de la disposiţiunea poporului, seu a guvernatorilor, de la influenţa partidelor şi kîar de la circumstanţele oca- sionale. Prin oraşe, unde păgânii erau ancă f<5rte nu­meroşi, şi unde eî avdu colegiurî pontificale, sacrifi­ciile se mănţinăii de superiori, prefecţi şi curialî, ca­rii înfiinţau corporaţiunî păgâne, rădicau statui, să­pau inscripţiunl şi construiau monumente publice. Prin sate, în locurile maî puţin locuite, unde privi­rile autorităţilor nu se puteau întinde, acolo creştinii din poporii ruinau tote monumentele păgânătăţeî. Mormintele familiilor avute, care eraii preserate pre căile romane, şi înfrumuseţate cu inscripţiunl păgâ- nescî, tdte deveniaii prada nopţeî şi se nim iciaii din zelul cătrfi creştinismii, unde se amesteca şi rapaci­tatea, Sub pretecstul ruinăreî sanctuarelor păgâne, se prădaţi templurile de către omeni, carii îş i împro- prieti obiectele de valore, colanele de marmură şi statuele cele lucsdse. Scandalul ajunsese p6nă la gradul, că aii trebuită săse amestece Imperatoriî, căutându ase opri rapacitatea. O lege, carea a foştii publicată numaî cu unii anii maî târdiu de anul 341, dispune, ca templurile păgâne din ju ru l Romei să fie reparate în comtul statului. Imperatorul scrie luî

IULIAN PARAVATUL 577

Catuliu, prefectului de oraşti şi kiar augurti : „Deşi intenţiunea ndstră este, de a nimici prej udiţiile din r&dăcină, cu t<Ste aceste noî voimu, ca templurile, care se află afara de zidiurile Romei, să rămâne nea­tinse şi sub apărare de ori-ce atacuri. Căcî nu tre­bue ase ruina aceia, ce constitue mulţumirea usuală a poporului romanii ; şi trebue să se respecteze tem­plurile, care au daţii nascere jocurilor circului şi săr­bătorilor (» ) . A lte doă edicte amerinţă cu pedepsele cele m aî aspre pre despoetoriî mormintelor ( 1»).

A icî se nasce întrebarea : care era puterea miste- ri<5se a păgânismuluî, că el, aflânduse în decădere, era stim aţii k îar şi de cătră Tmperatorî ? Amestecul prejudiţiilor populare, tradiţiunile politice, datenele sociale şi gustul artei şi a l literatureî păgâne erau atâta motorî, cariî făceii pre 6menî să nu se desparţă cu uşurinţă de păgânismtt. Totă societatea romană era dominată de credinţe şi suvenire prospete pentru păgânismu. Satele, curiile, scolele erau pline de <5menî, cariî pre faţă, seu în ascuns trăiau păgâ- nesce.

Cu introducerea egalităţeî între dmenî, politeismul a suferiţii în t<5te privinţele, dar lovitura cea maî simţită şi m aî grea de suportatii a primit’o religiunea oficială, fiica Greciei şi a Romei. Fiindu Imperatorh însuşî divitatea dupre aceste religiunî, în persona Marelui Constantin eî aii refusatii onorurile divine, şi pogorându-se de pre altarele templurilor, ei de voie s’a ii pusii între dmenî, şi cu acestii actii al Im- peratorilor religiunea oficială s’a desrădăcinatu din-

(a) Cod. Theod. X V I. t i t X , 1. 3.(b) Ibid. IX, tit XVn. 1. 2. 3.

2

5 7 8 IULIAN PARAVATUL

tr’o parte. Iu poportt înse, care dupre datenele antice era deprinşii de a diviniza pre Imperatoriî luî, reli- giunea oficială era înrădăcinată f<5rte adune şi el nu se putea împăca cu ideia, că trebue să renunţă la distracţiile şi petrecerile, ce-ϊ oferia acostă reli- giune.

Dreptul, de ase petrece în comptul Statului şi al administratorilor seî, poporul romanii îlu considera, ca pre unul din drepturile luî cele maî înprescripti- bile. Cu oeasiunea fie-căria funcţiuni, unde se prac­tica alegerea şi maî ales a pretorilor, poporul primia raţii de îndestulare şi întâlnia distrucţiunî populare pre tdte stradele. Averile colosale ale funcţionarilor maî înalţi se keltuiau la înfrumuseţarea cii'curilor şi transportarea din Grecia a diferiţilor artiştii, cariî aveţi menirea de a distrage poporul, precum şi la adu­cerea din fundul Africeî a o mulţime de fiare selba- tice, care trebueft sâ fie eespuse înaintea poporului. In dioa districţiuneî poporul se bucura de drepturi imperiale, neesceptându nicî dreptul asupra vieţeî şi a morţeî acelora, carii se presentati pre scenă pen­tru distracţiunea luî. Ordinele în acea di se dau din parterele teatrelor, şi poporul de aicî, pentru aşi sa­tisface plăcerile sele cele sângerdse, nu se gândia mult, de a ecspune vi^ţa kîar şi acelor maî inocenţi dmenî.

Pasiunea spre jocuri a trecutu din Grecia la Roma, iar de aici cu întinderea Imperiului romanii se răs­pândise preste totu locul şi acestă anume pasiune era piedica cea mai mare, ce o întâlnia creştinismul în propagarea sa. Distracţiunile păgâne erau cu totul contrare spiritului creştinii. Intre jocurile sânte erau

iULlUAN PARAVATUL

unele, care pentru caracterul lor celu sângeros# nu putâii cu n icî unti preţii să fie tolerate (le Biserica. Luptele glad iatorice şi luptele cu fiarele sălbatice, unde trebuea să se sacrifice vieţî de 0menî, craii spectacule cu totul nesuferite de adevăratul creştinii. Castitatea creştină se scandaliza şi de nuditatea atleţilor şi de posele scandal<5se ale pantomimelor, precum şi de cântările pasionate ale cântăreţelor. A lergările cu căruţele, cu caiî, s£ti cu piciorul, .spec­tacule altrăm inte neculpabile, erati considerate de creştinii, ca o perdere de timpii, pe care creştinul îlu întrebuinţa mult maî bine. Şi în genere, t<5te jocurile, distracţiile şi teatrurile reaminteti paganis- mul şi ele eraii efectuate în ondrea vre uneî divinităţi.

De aceia şi vedemii, că decisiunile Bisericeî, re­lative la t 6trurî, se distingti printr o severitate par­ticulară. Nu numaî Tertulian cu rigurositatea sa, dar şi înţeleptul Ciprian condamnă în modii necondi­ţionaţii totii feliul de spectacule (» ). CancSnele apos­tolice, apoî sinodul din Elvira (* ) supun ii anatemei pre actori şi conducătorii circurilor. Ciril Alecsan- dr£nul, 6ca cum se ecsprimă în acestă privinţa : „Ne­bunia teatrurilor, săriturile cailor la ipodromti, veuâ- t(5reă din circii şi t(5te deşertăciunile de feliul acestora siintti glorificarea diavolului. Nu nutri ţî nicî o pa­siune spre teatru, u nd e se efectuă acte ruşinâse şi ne- m odeste , ş i dan (u r i n eb u n eş ti a le omenilor degradaţi.... Fugiţi k îar de alergăturile cailor, care este untispee- taculti Î0ră de sensti şi care distrage pre spiritii.

(a) Terţul. De epect. XXIV.(b) Canon. LXII.

580 l l ’LIAK PARAVATUL

T<5te aceste facii gloria diavolului, de care voi v£ lepădaţi la botezii (»).

Nicî o prescripţiune a Bisericeî nu era maî puţin respectată de către creştinî, ca prescripţiunile, rela­tive la spectacule. Locuitorii Antiochieî şi aî Constan- tinupoluluî, creştinî torte zeloşî, deveneii păgâni în (Jilele deskidereî circuluî. Şi de multe-orî creştinii îşî dau voturile lor pentru alegerea în funcţiunile maî înalte ale Statuluî paganilor, şi acesta numaî pentru cuvântul, că aceştia vorii protecta maî mult, de cât creştinii, distracţiile populare.

Alăturea cu circul, era scola, care se pdte consi­dera pentru timpurile luî Iulian Paravatul, ca al doi­lea refugiu şi încă f<5rte puternicii al paganismuliu. Cu tote că prin secuiul al IV-lea creştiniî îşî aveu. literatura lor proprie, fundata pre revelaţiune; cu tote că producţiunile literare ale luî Origen, Sântul Atanasie, Eusevie, Ciril etc. aveu respectul celu. mare la creştinî; cu t<5te aceste, <Jicu, literatura păgână era considerată, ca prototipul poeziei, filosofieî şi al elocventei. De aceia şi întălnimti. în istoria acestor timpuri tineri din familiile creştine cele maî pi<5se, carii îşî făceii educaţiunea lor în scdlele păgână. Profesorii păgâni, seti sofiştii, cum se numiati. eî sin­gurii pre sine, nu eraii nisce pedanţi de sc<51ă, carii înkişî în cabinetele lor, şi-ar fi perdutii timpul în descifrarea şi studiarea pergamenelor vekî. Prin t<5te oraşele Imperiului, aceşti sofiştî şî-aii conservaţii modul de instruire al filosofilor v e k î; şi eî trăiaii îm­preună cu discipuliî lor, înveţându-î maî mult în modti amicalii şi la preumblare, iuspirându-le lor

(a) 8. Ciril. ort. catech. XIX § 6.

IULIAN PARAVATUL 581

t0t& încrederea şi căutându ale comunica nu numai preceptele sciinţeî, dar întroduc&ndu-le în sufletii educaţiunea morală, şi credinţele religiose. Sofiştii călătoriau din oraşu în oraşfi, însoţiţi de procesiuni solemnele, şi făcându-se pretutindenea obiecţii de asceptare şi de onoruri particulare, ţinendu şi ei la rândul lor câte unu discursti, prin care se glorificau vek iî eroi a î păgăn îtăţe î. In Grecia, în Asia şi pre­tutindenea era încă în flore pasiunea spre elocvenţa, şi sofistul ab ilu sc ia a satisface acestă cerinţă populara. Dispunendu de producţiunile lui Omer, Platon şi Aristotel, sofiiştiî nu lăsau nediscutate nicî cestiu- nile actualitate !, şi e î căutau a forma nu numaî con­vicţiunea discipulilor lor, dar urmăriaii şi vieţa şi în- clinaţiunile psichice ale acestora. Şi fiind că pre aceste timpuri a rta oratorică era considerată, ca indispensa­b ilă pentru educaţiunea unuî tîneru, de aceia sofiştii aveţi menirea, de a forma pre toţî (Smenil de Stătu aî timpuluî. Tote funcţiunile statului erau ocupate de dispulî a î sofiştilor, carii şi în posiţiunile cele mai înalte nu încetau de a respecta pre foştii lor învăţă­tori. Nu num aî în pretorii, dar şi la palatii erau res­pectate opiniunile sofiştilor, şi forte adesea întâlnimu pre unu. sofistu ocupându preşedenţia Senatului im­perialii.

Unul din aceşti sofişti, care a jucaţii unu rolii f6rte mare respectiv de educaţiunea luî Iulian, şi tot-o-dată, se p<5te considera, ca unu modelu de so- fistti a l timpurilor acestora, este retorid Libanie. El s a născuţii în Antiochia dintr’o familie onestă, dar ruinată,, şi kîem area de sofistu o avea ereditată. Li­banie f<5rte de timpuriii a piedutu pre părintele s6fi.

IULIAN PARAVATUL

iar mama şi cu unii unkîii al lui, aii voiţii să ’î dea o altă ocupaţiune; dar dorinţa cea mare a fiiuluî de sofistii pentru sciinţă l a facutu. pre Libanie, ca el să se predea cu totul studiuluî şi fore de învăţătorii să se instruiască singurii în totii ce, i-a statii prin pu­tinţă. Pasiunea luî Libanie pentru sciinţă era aşa de de mare, că el o dată n a simţitii tunetul, care se descărcase asupra capuluî luî, şi el a remasii în ur­marea acestuî fenomenii cu o durere de capii per­petuă. Antiochia t<5tă vorbia de pasiunea lu î Libanie şi el ve<Jendii, că cu propriile sele mijl<5ce va face puţin în instruirea sa şi de altă parte maî conside- rândii, că Antiochia nu-ϊ putea procura nicî unii mijlocii spre instruirea luî, el îşî îndreptă privirile s£le spre Atena, patria sciinţilor şi pentru acesta îşî ceru permisiunea maîceî s£le. In Atena eraii multe sc01e, conduse de sofiştii însemnaţi, şi în jurul fie- căria scole se grupaii o sumă de discipulî, carii îşi împărţiaii timpul în ocupaţiunî şi petreceri. Sc<51ele concuraţi între dînsele, îar între discipuliî lor se pe- treceii dispute dese şi forte animate, care de multe ori se terminau cu certuri grosolane. Aceste scdle îşî disputau discipuliî ceî maî capabilî, şi ceî din noii veniţi eraii supuşi la o sumă de proceduri glu­meţe. După ce li cerca bărbăţia prin nisce strigăte sălbatice şi li puneţi diferite porecle, n întroduc&i sub duşi, şi numaî după o asemenea spălare solem- nelă ceî din noii veniţi eraii proclamaţi de colegi şi discipulî actuali («.).

Libanie able debarcaţii în Atena a şi foştii apucaţii

(a) S t Greg. TheoL orat XLIII, 16.

IULIAN PARAVATUL

şi cÎusii la unu învăţătorii, care nu-ϊ era de locu plă­cuţii. Cu voie, foră de voie, el a trebuitti să asculte pre unii profesorii, care nu-ϊ satisfăcea dorinţele luî, ba kiar să-lti şi aplaudeze pentru oratoria lui. Ye- Şendu-se amăgitii în speranţele s61e, Lîbanie se ţi­nea departe de colegii seî şi nu lua parte la dis­putele, la jocurile şi petrecerile lo r; şi cu acesta, dupre cum mărturisesce singurii, el „maî mult s’a instruitti, şi maî puţin s’a distrasă".

După trecerea de maî mulţi ani, Lîbanie cu unti. amicii a l seii a veniţii în Constantinupolii. Aicî ace- lesî scoli cu aciaşî sofişti. Unul din dînşiî supăraţii, că a foştii învinşii de Lîbanie într’o dispută, i-a pro­puşii, ca să ocupe scola luî. Propunerea a foştii pri­mită de către Libanie cu plăcere ; dar în timpul cât Libanie s’a duşii la Atena, ca să se desparţăde foş­tii lui învăţători, sofistul constantinupolitanii, şi-a luaţii cuventul îndărăt, şi la întorcerea lui Libaniu din Atena, el a gâsitu, că locul promisu era acum ocupaţii de unii altu sofistu cu aprobarea Senatului şi a Imperatorului. Tînerul oratorii, per^endii o ca­tedră, salariată de Statii, s’a întristatii, dar nu şî-a perdutu curajul, şi a începutu unu. cursu separaţii. In maî puţin de o lună Libanie a avuţii opt-decî de discipuli, în (5re-ce auditoriul rivalului seu se deşerta pre fie-care di. Poporul dela spectacule se retregea, spre a asculta cursurile luî Libanie. „Pre unul din noî, (Jicea Libanie, îlii nutresce Imperatorul, iar pre mine mă ajută părinţii discipulilor meî“. Urîtoriî lui Libanie aii kîematu din oraşele vecine pre unii so- fistii renumiţii, cu numele Bemarc, care se bucura de influenţă în palatul imperialii şi era cunoscutu

584 IULIAN PARAVATUL

şi lui Constanţie. Libanie în respectul relig ioşii era păgânii zeloşii; Bemarc respecta zeiî, dar nu era inimicul creştinismului. Ne înkinându-se adevăra­tului Dumnetjeu, căruia se înkina şi Constanţie, Be­marc a scrisu unii panegiricii, prin care descriea Bisericele, pre care le construise Constanţie. Acestă anume composiţiune oratorică a fostu propusă de că- tr| Bemarc luî Libanie pentru concursii, spre a l de­masca în convicţiunile lu î religi<5se.

ţ)ioa, în care s’a ţinuţii acestii concursii, a foştii (Jioa cea maî fericită pentru Constantinupolitanî. Locurile din sală erati vândute cu preţuri colosale şi crainicii cutrierati stradele, comunicândii poporu­lui (Jioa concursului. Sofiştii la rândul lor nu negli- geu nimicii din aceia, ce ar fi impresionaţii masa auditorilor. Perii capetilor sofiştilor eraii unşi cu totii feliul de aromate, obrajii rumeniţi, capul lor era în­coronaţii de cununî, lucrate din flori artistice şi k îar cu petre scumpe. Pre lângă aceste, dela sofistu se maî cerea, ca el să salute cu graţie pre poporul, ce-1 aplauda, să-şî iea o posiţiune astii-feliii, în cât să-i fie v&Jute mânele cele pline de inele şi albe. Be­marc, omti avutti şi iniciatu în t<5te gusturile pala­tului, era mult maî favorisatti de împrejurări, de cât săracul şi necioplitul Libanie ; şi cu t<5te aceste avan- tage triumful (Jileî l a obţinutti ceştii de pre urmă. Mulţimea, după terminarea concursului, a duşii pre Libanie în triumfti, acoperindu-lii de cor(5ne şi nu- inindu-lti poetul divinităţeî, privighet(5re, imperatoru al oratoriei etc. lntr’o singură (Ji Libanie a ocupaţii locul primii între oratorii ceî mal renumiţî a î an- ticităţeî.

IULIAN PARAVATUL

A tun cî in im icii lu î Libanie a recursti la alte mij- l(5ce. A u începutii să-ΐϋ inculpe, că el 19Ϊ datoresce succesele oratorice artelor intenjise—magiei, vrăjito­rie i. Sacrificătoriî oraşului ati ţinutti parte inimicilor lu i L iban ie şi unti astrologii, inculpaţii că este în re laţiun i cu L iban ie, a foştii supusti torturclor. La ocasiune L iban ie a părăsiţii Constantinupolul şi a tre- cutii în A sia . Renum ele lu i Libanie mergea înaintea lu i şi e l ducendu-seînN icom idia, a foştii întîmpinatu cu g lo rie şi în timpii de cinci ani, cât a remasii în acestii oraşii, a du.su dilele cele maî fericite, du­pre cum le numesce singurii. Poporul Nicomidiei în locii de a m ai cân ta cântecele sele, începuse a in­tona b ucăţi din dicursurile lu i Libanie. Unti aseme­nea renume nu putea să fie şi aicî scutiţii de invidia sufletelor m ici. Pre dînsul aii începutii sâ-lti inculpe iarăş i în m agie şi vrăjitorie şi elii a foştii duşii îna­intea jud ecăţe i, unde pro consulul Bitinieî a asistatei singurii la pertractarea judecăţe î lu î Libanie. Aici L iban ie a avuţii o nouă ocasiune, ca să-şî arate ta­lentul, de care era dotatti şi încurcândii pre inimici, a avuţii unti noii trium fii; după care locuitorii Con- stantinupoluluî a ii ceruţii dela Imperatorul permisi­unea, ca L iban ie să fie readasti în mijlocul lor. Re- întorcându-se Libanie în capitala Imperiului de Orientii, nu forS frica de a desplăcea în curend celor din P alatii, e l a începutii să se ocupe cu panegiricul celor doi Imperatorî, lăudându-i cu eespresiuni des ­tu l de moderate, că „eî profesară credinţa, care i-a învăţaţii să nu se t&nă de m<5rte, fiind că vi^ţa fie­cărui omii este în mâna ţ)e ilo r£! ( · ) . De acum Li­

ft) Lib. orat. 1X1.

586 IULIAN PARAVATUL

bănie devine omti imperialii. Discursurile lu î ecscitati în genere curiositatea. Omenit administraţiunel îlu ascultaii şi luaţi în consideraţiune opiniunile lu î. Re- laţdunile multiple şi corespondenţa cea întim ă, ce el ţinea cu foştiî luî elevî, cariî ocupau în Statii func­ţiuni înalte, skimbă cu totul sorta lu î Libanie, maî ales că şi circumstările acum îlu favorisati întrunii modii particularii.

Omenii, ca Libanie, aii tot-de-una importanţa lor, şi murindul paganismii nu puţin a foştii susţinuţii de acestii omii, înaintea Imperiului. In straturile in- feridre ale societăţeî, paganismul avea a lţi susţiitorî, cariî se bucurau de aceiaşi influenţă, ca şi sofiştii. Şi în adevSrii, ce însemnaţi acele inculpaţiunl în ma­gie şi vrăjitorie, ce se aduceii pene şi dmenilor de valdre, ca Libanie? Decă ne gândimii la caracterul paganismuluî, plinii de misticismii; d£că luămii în consideraţiune misterele delaD elfi şi auguril romanî; în fine, decă ţinemii comtii de actele sângerase, ce se petreceti prin fundurile templurilor păgâne; t<5te aceste şi alte consideraţiunî ne punu, în posiţiune, de a nu ni putea ecsplica, cum actele esenţiale ale practicei păgâne deveniaii culpe pentru aceiaşi pă- pânî. Eraii dorinţe din partea omenire! păgâne, care nu puteati să fie satisfăcute cu actele şi sacrificiile oficiale ale paganismuluî. Lumea atuncî, ca şi acum clasele n<5stre de joşii, doria, ca să scie viitorul şi pentru acesta ecsistaii practice, învocaţiunî de spi­rite, cuvinte misteridse, în virtutea cărora i-se for­mula unu răspunsii, care în aparinţă satisfăcea do­rinţa omului. Se iviati dorinţe de a lega s£ii deslega iubirea dintre soţi, de a vindeca b<51e, seii de a per-

IULIAN PARAVATUL 5 8 7

verti cursul naturalii al lucrurilor, şi pre dată i-se oieria omului câte unti. meşterii, care îlti asigura, câ totul s’a făcuţii conform voinţeî luî. Prin oraşe şi sate cutrierati vrajitorî de meserie, umblati astrologi, carii satisfăcăti t6te prejudiţiile omului şi dupre stele u prespuneti s<5rta, ce-lti asceptâ în vieţă (*). Alţii, înarmaţî de nisce <5se cu figuri simbolice, prespu- ηέύ viitorul şi ecsplicati visurile (>>). In fine, în fun­dul cimitirelor locuia câte o vrăjit<5re, numită de po­porul nostru Samca (c), carea cu pârul despletiţii, desculţă şi într’o chaînă negră, cerceta mormintele, ferbându <5sele morţilor, seu întrebuinţandti pentru asemenea scopuri sângele noti-născuţilor, şi erburî venindse. Archeologia romană numără, dupre auto­r ii clasici, pene acum opt-decî de proceduri, prin care se prespunea viitorul şi care nu erau recunos­cute de paganismul oficialii (a).

Paganismul oficialii multu timpti a fostti streinii de aceste prejudiţiî şi privia cu dispreţti la dînsele. Auguriî, prespun^ndu voia ţ)eilor dupre intestinele sacrificiilor, cu desgustul celti maî mare vorbiati despre Chaldeî, carii căutati a predice acelaşi lucru dupre stele. Ciceron însuşi, fiindti pontifice, când a scrisii tratatu l „de divinatione“ apăra auguriî şi-şi râdea cu m ulţii sarcasmti de astrologi. Şi cu totii despreţul, ce paganismul culţii arăta prejudiţiilor, nu putemu să nu reeun0scemti, că tote aceste acte

(a) Cicer. De divin. XI, 4, 47.(b) Ibidem. I, 18: XI, 41.(c) Noî credemu, că acestă numire este formulată din slavincscul

caMT> ==. singură, dînsul şi particula ca. In totul ca dînsa, semina cu eine însugî.

(d) Handbuch der Roeimrshen Alterthumer T. IV, pag· 99 130,

IULIAN PARAVATUL

îşi aveati originea lor tot în pagauism ul oficialii şi în timpurile mal de pre urmă ale Imperiului litera­tura păgână abundeză de tractate şi ecspuneri pre- judiţiâse. Firmiţie Matern dedică marelui Constantin unu tractată, prin care astrologia este rădicată la rangul de sciinţă. Macscnţic în ajunul luptei cu Constantin a recursă la sacrificii sângerdse, şi ruşi- n<5se. In genere vorbindă, pagauismul oficialii la în­ceputii a foştii străină de prejudiţii, m ai pre urmă însă, când edictele Imperatorilor creştinî aii începutti a lovi cu interdicţiunea aceste practice, atuncî ele s ’aii contopită cu paganismul oficialii şi aii începutii a lucra cu puterî unite pentru susţinerea paganismul ui muribundă.

Dar să vedemă acum şi cuvântul, pentru care pre- judiţiile eraii despreţuite de paganismii şi persecu­tate de Imperatoriî creştini. Cea maî mare parte din prejudiţii eraii venite în Imperiul romanii din Per­sia. Doctrina persană, despre acţiunea permanentă a principiului reii—„Ariman" şi lupta dintre prin-

- cipiul binelui—„ Ormuzd * cu principiul răului, sta­ff bilita de către Zoroastru în universii, ecsplică în ’ modti satisfăcătorii kîemarea spiritelor rele ş i invo­

carea celor bune din vrăjitorie. Eca cuvântul, pen­tru care orf-ce actii prejudiţiosii era consideraţii, şeii avea kiar o origine persană. O dată cu răspândirea creştinismului, noi vedemii stabilindu-se în Imperiul romanii o ramură a cultului persenă, cunoscută cu nnmele de cultul „Mitrei", carea era considerată, ca unu spiritii bună şi o divinitate iutermediatdre între Ormuzd şi omii. Urme de ale cultului Mitrei găsim ă în timpurile de pre urmă răspândite în totii Impe­

riul romanii, pene şi în Panonia, şi inscripţiunile, precum şi operele S-lor PărinţÎ atestă, că acestu cultă avea o mare afinitate cu prejudiţiile paganismuluî.

Cultului Mitrei în Roma se vede pentru prima dată la căderea republice!, şi el a încep atu ase răs­pândi prin Imperiu numai după împărăţia lui Anto­nie, şi pene pre la finele secuiului al IV-lea (·). Pre mo­numentele vekl ale Italiei, Elveţiei, Gal iei, Germa­niei, Noriculul, Panoniel şi kiar prin Dacii se în­tâlnesc emblemele cultului Mitrei: doe torţe, leul, cor­bul, griful şi misteriosul boii. Penă pre timpul lui Con­stanţie, consulii şi toţi funcţionarii maî înalţi aî Im­periului întrebuinţau alăturea cu titlul funcţiune! lor şi câte unii titlu sânţiţii, dupre care el erau şi servi­tori aî cultului Mitrei. Templul, seii cum se numia el caverna Mitrei, se afla sub Capitoliuşi, a foştii înkisu. pre timpul lui Graţian. Introducerea personelor în acestii culţii era însoţită de doe-spre-clece cercări, prin care se punea la probă decisiunea şi forţa de ca- racterii acelui din noii întrodusii. Trebuea să trecă înot uniiriii, săse arunce în focii, să sufere fdmeaşi setea, să sup<5rte ostenela şi frigul şi săse supună lo­viturilor cu biciul ( b ). Fie-căria încercări de mal sus corespundea câte o treptă de sânţire şi actele de cultu ale Mitrei aveii în timpurile mai de pre urmă practice, care amageu şi pre creştinî. In cultul Mitrei ecsista o speţă de botezii, pentru curăţirea păcatelor, o ungere cu oleii, care amintea creştinilor ungerea cu sântul mir şi doă speţe de sacrificii—unul sângerosii, care con-

(a) Hammer Memoire academique su r le cu lte solairw de Miir»- Caen, 1833, pag. 21.

(b) St. Gregoriu Nas ian. Horat. IV-

B Ş F k ' ' ; · IULIAN PARAVATUL _______________ 5 8 9

5 9 0 IULIAN PARAVATUL

/sista din sacrificarea unui taurii şi al doilea, care se / efectua cu pâne şi ou vinii. însuşi învăţătorii Bise-

I riceî creştine—Iustin martirul, Tertulian, Origen şi Ieronim ati notat aceste asemănări cu creştinismul ( a ).

j Speranţa în vi ţă viitdre în cultul Mitrei era mnlt maî bine ecsprimată, de cât în celelalte religiunî pă­gâne ; îar tendinţa spre renascerea morală a omuluî, ca promisiunea de a-i-se erta păcatele şi a-î purifica spiritul, făcea din acestti cultti o religiune, care pu­nea multe obstacule respândireî creştinismului. De aceia păgânii ceî maî culţi, carii încă nu perduse speranţa în paganismti, îî vedemu numărându-se în­tre adoratorii Mitreî şi plini de speranţă, că vorti învinge religiunea revelată, carea, dupre cum <Jice

\ Tertulian, se răspândise acum penă la margenile \ pementuluî.

Aceste erati elementele şi forţa paganismuluî pre timpul Imperatoruluî Constanţie, şi acum se maî cerea o sistemă filosofică, carea ar fi fostti în stare de a grupa t<5te elementele împrăştiate alepaganis-

| mulul întrunii totti concentricii şi organicii. Nu maî r puţin era necesarii şi unti omii de Statii, care cu

voia şi caracterul său ar fi făcuţii, ca aceste elemente ale paganismuluî, acum sistematisatii, să primiască şi timbrul socialii. Şi paganismul acestor timpuri a fostti destul de norociţii în pers<5na luî Iulian para­vatul, ca omti politicii, îar filosofia aleesandr^nă şi-a propuşii, de a sistematiza paganismul demicatti. Dar maî special :

Filosofia alecsandrenă şi a datti de temă, de afor-

(&) S. Iustin Dial, cum TrypL LXX, ApoL I, 66; Terţul. De Rapt V. De Praeecript. XL. S. Hieronym. ad Laetam epist. VII; Origen adv, Celsum. 122.

mula o sistemă filosofică, carea ar întruni în sine tdte elementele cultureî antice. Tdte cugetările diverse ale cultureî grece în Plotin şi discipuliî lui şi-aii gă- sitti. pre patronul bine-voitoru şi eî căutau, ca de la natura psichică a omulnî să trecă la natura divini- tăţeî. Divinitatea lor cea unitară şi totiî-o-dată şi trinitară se asemăna întru câtii-va cu dogma religi- uneî revelate despre unitatea luî Dumnedeu în trei persdne. Alecsandreniî prescrieu luî Dumnedeu trei forme, luate din filosofia grecă—unitatea paternă a luî Parmenid, dimiurgia (crearea lumiî) luî Timeti şi mişcătorul nemişcaţii al luî Aristotel. Sub aceste for­me ale divinităţeî, care pentru dmeniî, nedeprinşi cu speculaţiunile teoretice, păreii atribute ale sânteî Treimî; şi împinşi de ura către creştinismu, şi profi- tându de discordia, introdusă în Biserică de către arianismu; apărătorii vekeî culturi începti o nouă lupta contra creştinismului, maî aleşii, că eî îşi dă­duse acum de temă, ca să uniasce într’unu totii şi religiunile cele maî diverse ale păgânităţei, dupre cum unise şi sistemele vekî ale filosofieî.

Şi în ade.văra, filosofia alecsandrenă, considerată de păgân ii contimpuranî, ca centrul de cultură pă­gână, începuse a se presenta, ca suma aspiraţiunilor păgâne, atât în lupta cu creştinismul, cât Mar şi pentru m ănţinerea muribundului paganismu. Deşi Plotin şi Porfirie despreţuiau pre tăcute totu, ce apar­ţinea la re lig iun ile păgâne, tot eî consideraţi cere­moniile cu ltu lu î păgânii, ca acte, necesare susţinere! Statului, to leraii politeismul, ca unti prejudiţiă ne­cesarii! şi în basm ele mitologice vedeţi nisce simbo­luri poetice, prin care se ascundea de vulgti nisce

IULIAN PARAVATUL 591

verităţi maî înalte. Şi cu t<5tă unirea filosofieî cu re- ligiumle antice, se vede din istorie, că acostă unire n’a foştii destul de organică; că ea nu întrunia în sine t<5te acele elemente, necesare a învinge s-ta re- ligiune a luî Christos.

Dar vedemii aicî maî de aprdpe şi modul, cum neoplatonismul a căutatti, ca să inifice sistema sa cu religiunile păgâne. încă de pre timpul luî Por- firie, cele trei forme, seu ipostasurî ale divinităţeî, cum le numiaii neoplatoniştiî, erau într’o separaţiune de lume ; şi numaî unul din ipostasurî, „Spiritul di­vinii" era în comunitate cu universul. El unia infi­nitul cu finitul, eternul cu timpuralul, ecsistenţa absolută cu cea relativă. „Spiritul divinii" dupre doctrina neoplatonicilor era creatorul universului simtitu. Dar acestii ipostasii al divinităţeî, acestii creatorii al lumeî nu o produs’o cu cuvântul gurei sele: „săse fa c8“. Din contra, dupre doctrina alec- sandr&iă, Spiritul divinii a produsă din. sine numai vieţa, carea la rondul ei prin mijlocul emahaţiuneî, a scurgere!, s£ti a renascerei treptate, a animaţii ma­teria cea fora de formă, din care a eşitti lumea. O serie de fiinţe intermediare, seu de „spirite indivi­duale", cum le numiaii neoplatonicii, produse unul din altul, a populaţii lumea, formându maî multe trepte între principiul producătorii eternii şi lumea obiectelor. Trepta cea mai superi<5ră a acestui sirii de fiinţe o forma corpurile cerescîşi stelele superidre; în mijlocii se afla spiritul omului; îar la ecstremi- tatea opusă era aşecjată materia anorganică. Pre acestă scară de substanţe s’a găsitu locu pentru tdte divinităţile păgâne. Însuşi Plotin şi maî ales Porfirie

5 9 2 IULIAN PARAVATUL_________________

IULIAN PARAVATUL

a admişii ase da fiinţelor superi0re omul ut numiri din teogonia grecă, iar stelelor le-a recunoscuţi pu­terea, de a influenţa nu numai lumea fisică, dar hi pre cea morală.. Ş i decă acestă unire a filosofiei cu paganismul a fostu numai tolerată de cătră Plotin şi Porfirie, sub discipulii lo i întrdga mitologie politeistică ajunsese a face o parte esenţială din filo- sofia alecsandrenă,

Mai departe. Dupre teogonia neoplatonică, primul ipostasii al trinităţei era eşitu din miitatea divină şi acostă unitate este fericită dupre esenţa sa, absolută, liberă de orî-ce skimbare, şi streină de simţire, sub­stanţă fore de nume. Acum, omul, fiinţa care arde de dorinţa de a afla adevărul, şi de a cmnSsce pre Dumnedeii, kiar aicî pre pământii p6te nimici dife- rinţa dintre finiţii şi infiniţii, dintre absoluţii şi con- tingentii, şi el ajunge ase contopi cu divinitatea celii puţin pentru unii timpii limitatii prin mijlocul „ec- stasuluî" adecă a eonunireî omului cu Dumnedeu. Dupre ecstasul neoplatonicilor omul se contopesce cu Dumnezeii nu în virtutea uneî puteri a luî, dar a uneî stări psichice. In contemplaţiunea divinităţeî de către omti, persona omului dispare şi divitatea, lăsându-se spre omii, el nu o cun<5sce, dar se conto- pesce cu dînsa, şi omul devine pentru unii momentii Dumnezeii. Aicî, în acestă stare de ecstasu, în acestu momentii de contopire a omului cu divitatea, am­bele personalităţi dispăru, şi substanţa omului cu cugetarea, simţirea şi voinţa lui se identifica cu sub­stanţa divină, care se atinge de facultăţile omului («),

(a) Jules Simon T. 1. pag. 555 Vacherot, T. I, pag. W4 et seq.

- I

IULIAN PARAVATUL

Acostă doctrină a neoplatonismului despre ecstasfi este punctul luî culminaţii. Ecstasul este posiţiunea cea maî superi<5ră a cunoscinţeî şi a virtuţeî omuluî. Ecstasul nu pote să devine partea fie-cuî. Numaî omul de o am<5re superidrâ pentru dreptate, şi de unu ecserciţiii continuii în virtute ; numaî prin mij­locul ucidereî simţurilor şi a pasiunilor; succesorul luî Plotin putea sa ajunge la unirea lu î cu divinita­tea. In genere, numaî acelii, ce înceteză a fi omii, pote să devină Dumnezeii, dupre doctrina neopla­tonismului.

Acceptăndii dela Petagora vi^ţa aspră a sistemei luî şi impinsii de ecsemplele creştinismului, Plotin a veniţii la acestă stare supra-naturală, la ecstasii. Porfirie în tractatul seu. despre „abstinenţă" ni oferă unu tablou a ecstasului, şi el aicî învaţă pre omeni, ca să-şi curăţă corpul, ca pre unti templu, în care are ase introduce gloria divină. Despreţul luî Por­firie pentru vieţa pâmentescă ajunsese aşa de departe, în cât a trebuitii să intervină influinţa lui Plotin, ca să-lti feriască de sinucidere. însuşi Porfirie cu t<5tă austeritatea vieţeî sele, numaî o singură dată a sim- ţitii plăcerile ecstasuluî „Eti singurii, (Jice el, f ăcendu tabloul vieţeî minunate a luî Plotin, învăţătorului săii, numai o dată m’am unitti cu Dumne<Jeti, avendii patru-(Jeci şi opt ani dela nascere“.

Cu t(5te aceste, acesta doctrină a ecstasuluî, carea ori-cum este o stare de puritate morală, a ajunsii la discipuliî lui Porfirie, ase amesteca cu practicele unor prejudiţii grosolane şi degrădât<5re. Din causa legăturei celei strînse dintre spiritii şi corpii, disci­puliî neoplatonism uliu aii trecutti dela ecstasul mo­

IULIAN PARAVATUL

rală la ecsaltaţiunea şi ecscitaţiunca sistemuluî ner­voşii. In loc să ajungă la ecstasti prin mijlocul unui ecserciţiu îndelungaţii în virtute, neoplatonicii pos- teriorî căutau a găsi nisce mijJoce maî ecspeditive, nisce practice şi cuvinte misteriose, care să-ί pote pune într’o stare psichică anormală. Neoplatonismul, despreţuindii la începutii paganismul, maî pre urină s’a reîntorsii la sacrificiile sângerose şi a începutii a cerceta oraculiî şi sebilele. Invocarea spiritelor, cântările magice aii începută aservi, ca mijloce pen­tru a produce ecstasul. Cu modul acesta, filosofia s’a uniţii cu magia, şi de aicî a eşitti sciinţa „teur- gieî“ ; adecă arta, unde prin mijlocul unor ceremo- niî religiose şi mistice se producea ecstasul.

In zadar, adevăraţii representanţi aî neoplatonis­mului, ca Iamblich, căutau alu opri îu direcţiunea luî mistică. O dată întratii prejudiţiul în filosofic, el a infiltrat’o în t<5te membrele e î ; şi acum nu sc- mat găsia sofistă, care să nu spune poporului totu feliul de minunăţii despre sine, s£ă învăţătorul luî. Pres- punerile, invocarea spiritelor, minunile ajunsese acumo parte esenţială a cunoscinţilor filosofice. Aşa des­pre Iamblich se spunea, că el îu timpul rugăciune! se râdica de < ece palme dela pămentă şi ca. con­form voinţeî lui geniile absorbiau apa din izvorul, dedicată luî. Multe minuni se spuneu şi de discipuliî lui Iamblich—Edesie şi şi Eustatie, şi mai ales de femeia acestuia din urmă, Sosipatra, carea în copilărie afostă educată de genii şi ea aşa de bine cunosc ca vii­torul, că, măritându-ee, a prespusă viitorul copiilor săi şi lungimea vieţeî bărbatului eî. Aceste minuni

5 9 6 IULIAN PARAVATUL

se spuneu în scdlă, de unde apoi se respândia în po- porti gloria sofiştilor.

Acesta era şi starea paganism uluî din Imperiul romanii, cândii în capul lu î s’a iviţii omul, care, pre lângă desceptarea naturală şi asiduitatea omului de sciinţă, a mai întrunitii în persdna sa dem nitatea şi puterea de Imperatorii.

(Va urma)

Ârchiin. Genatlie Enăcenii.

A şa num ita Schism a Bulgară (1

Cu pacea de la Adrianopol (1829) a începutti uno şirti de încercări, prin care guvernele europene s’aii siliţii a pro­cura chreştinilor supuşi al porţii uă existenţă mal umană. Sultanul Makmud //, s’a ocupaţii forte seriosil cu civilisa- rea, si maî mulţii încă cu centralisarea imperiului. Cu oca- siunea călătoriei ce a făcuta pe la părţile de la Dunăre şi Balcan, el a îndemnaţii tote autorităţile să respectede ega­litatea între chreştinl şi muhometanî, şi a dobândiţii prin acesta simpatiile supuşilor sSI. Fiul şi succesorul s6u Abdul Medjid (1839)—1861), după consiliele ministrului seu Reşid, a proclamam la 2 Noembrie 1839, spre mare suprindere a Europei, unu fel de constituţiune: H attişcriful de la Giil- chane, care da creştinilor drepturi apr6pe egale cu ale Mu- hametanilor. El promitea securitatea vieţeî, a onoreî şi a proprietăţeî, desfiinţarea impositelor (iltizam) şi a monopo- lelor, şi multe alte reforme, care nicî penă astă-dî nu s’aii împliniţii. Ca unti progresii însă este de consideraţii înfiin­ţarea unor consilie provinciale (Medjlis 1845), unde eraii representatî si chreştinl, de şi vocea lor în cele mal multe casurî nu era ascultată.

Supuşiî Bulgarî, întăriţi prin acestă mişcare de reforme, în speranţele lor la unu viitor mal bunii, aii începutii acum a cere episcopî bulgarî; căcî de forte mulţii timpii, mal cu seină de când Patriarchul de Constantinopol, Samuil, a reu­şiţii sâ anexeze Biserica serbă de la IpecCi (în anul 1766), iar unii anii după acestă, ultimul ârchiepiscopt autocephal

(1) Dupe C. I. Iirecck, Geschichet der Bulgaren. Prag. 1876.

AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

de Ia Oehrida, Arsenie, a fostă siliţii sâ abdice (la 16 Ianua­rie 1767), patriarchul trimetea la Bulgaria num aî Episcop! greci, cari aă introdusii limba grecii atatil în scolă, câtii şi in Biserică, aşa că numaî prin sate se mal conserva liturgia sla­vonă. Bulgarii ati începutii dar acum a cere Episcop! cu- născetorî de limba lor, şi ânteiul pastl la acesta l’atl făcuţiiio anul 1833 locuitori! de la Samocov şi Scopia, car! aii ce­ruţii să se depărteze nevrednicii lor episcop! grec! şi să se hirotonis&că dou! candidat! indigen!; patriarchatul însă li-a trimişii din nod Episcop! grec!. In anul 1850, după ce­rerea populaţiunilşi a guvernatorului Hussein, P o rta a voiţii să se hirotonis£scă ca Episcopii de Vidin, diaconul Dionisie de la Cutei; cândii însă acesta a veniţii la Constantinopol spre a primi hirotonirea, se cjlice că s 'a otrăvită de către Fanariot! ( 1 ) Cel mal principal luptător pen tru înfiinţarea unei ierarchil naţionale a fostO Archimandritul N eofit Boz- z’t'li, din Monastirea Chilindar, unii agitator naţional care lucrase în Sistov forte multă pentru scole bulgare, şi scri­sese, împreună cu unii profesor de la scola grecescă de la Sistov, VascidovicI, uă encyclopedia scholastică în 6 vo ­lume. Acestii Neofit, unii bărbaţii forte activii şi fermii, agita prin discursurile sale, mal cu săm ă prin poporu l de josă. El nu cerea maî multă, de câtii Episcop! na ţio n ali; el nu cugeta încă nicî-de-cum la înfiinţarea vechilor biserici bulgare; din contră, cândii i s’a atribuita acestii planii, ei1 a respinsă de la sine ca uă calomniă. P rin stăruinţele sale Bulgari! aă dată Sultanului uă suplică, ară tândii plângerile lor contra clerului grecă şi cerendQ Episcop! bulgar!. Mulţî Bulgari de consideraţiune din Constantinopol, şi ch iar unii Turd, aă sustinută pe Neofit şi aă vo ită chiar să Ί ajute a deveni Metropolitii al Turnovuluî, cândii acestii scaun ti deveni vacantă prin încetarea din viaţă a M etropolituluj Iiarion ( + 1838), însă n a ă pu tu tă reuşi. Ca cen tru al agi-

(1) Aşa nameecă grecii din Fanar, an cuartier d in Constantinopol u n d e ac ailiişi patriarehia. Q erau în cea inaî mare parte f.»rte capabili ţ i instruiţi, aşa că ocupa ii porturile cele mal înalte âtAti in Cler, câtA şi lâogâ Porta, ave ii insa ţ i multe vi- ţie, din care c n * i pretuiindinea îşî au lăsată u i nume forte rffi.

taţiunilor sale, Neofiit a a lesa Constantinopolul, unde trăescO m iî de bulgarî, şi dorinţa sa era a construi aci uă Bi­serică bulgară. Acestă dorinţă nu s’a pututO împlini de cât în anul 1848 ; locul pentru construirea Bisericei l’a dăruita principele Vogoridi ( 1 ). Grecii au exilata de multe ori pe Neofit, când la insulele Principos, când la Athos, dar in cele din urm ă 1'aO internata în carcerea umedă de la Chi- landar, unde a şi m urită (1849). După revoluţiunea de la Vidin, guvernul a începută să înţelegă, că plângerile Bul­garilor în contra clerului grecO nu sunta nefundate. Pa­triarchul l-a silita, în August 1851, să hirotonisdscă unu Epis- copa bulgar, însă num ai titulara. In curenda s'a născuta o luptă crâncenă în tote oraşele mal m ari (maî alesO în Fi- lipopol), pentru introducerea limbei bulgare în Biserică şi scolă. D upă resbelul de la Crimea, Sultanul a data la 16 F ebruaria 1856 renum itul HatH-humajun, prin care sc pro­mitea egalitate de drepturi pentru tote religiunile şi naţio­nalităţile, libertate de religiune şi de consciinţă. tribunale mixte, adm iterea chreştinilor la funcţiunile Statului şi la ar­m ată etc. Asem enea se prom itea şi reforme bisericesci; aşa s. e. ca taxele ce se plăteaâ până acum episcopilor şi pa- triarchilor, să se înlocuiască prin unu remunerării! fixa şi ca tote afacerile (care nu sun ta pur theologice) ale naţ unilor chreştine să fie adm inistrate de una consilia alesă din clerici şi mireni. Pe la finitul anului 1857, orăşenii Vidinulul aa data Sultanului uă suplică, cerenda ca Metropolitul lor să primăscă, conform Hatti-humajunulul, una salaria fix a ; dar Patriarchul Chirii, căruia s’a trimesO acea suplică spre a ’şl da părerea, a insistată ca lucrurile să remână in starea în care se aflau.

C urenda a a u rm ata deputaţiunl din alte eparchil cu

(1) Acostă Ştefan (Stojko) Vogoridi, n iw u l l 179·) in Cutii, m « ( («H ·"*· W Stojko Vladislvov, care în urmă a deveniţii Episcopii cu num·!· de Puirouie. B·* al Academică d in Bucuresci, Vojforidi a intraţii in serviciul Porţi-I. deveni Prejn- man în JSgiptii, Caim acam in Moldova, fi după pacificarea in-clui Ham»· < I 1833) princip* tr ib u ta r al aoeateî inuulc. D ar tiind-eS a rea multe feaeţiaalair r i ­tului, el tră ia ia Conatantiaopol. dc acea Samioţiî nu eraii !ol-d'auna mulţumiţi 4» ildnaul. EI a sp rijin iţii forte m ultă po com patrioţii *N, mal a l· · · I · chMtion*a ► sericescă, până la im ţrtea #a (185i>).

AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

asemenea cereri, după care apoi t0te eparchiele împreună aU adresaţii guvernului o suplică colectivă pentru înfiinţarea unei hierarchil bulgare.

Fiind-că nemulţumirea causatâ de activitatea Clerului Începuse a cresce chiar între greci, Porta a convocata, la începutul anului 1838, uă adunare naţională (έθνοσυνέλευσις) compusă din Patriarchul, 7 Episcopî şi 38 deputaţi (10 din Constantinopol şi 28 din Eparchiî), spre a se consulta în privinţa reformelor necesarii. Câta privesce eparchiele bul­gare, Grecii episcopî le-aa impusa Greci ca deputaţi, saa aa sciuta să le facă a nu trimete nici unti deputata, saa, în fine. aa refusata simplu a confirma pe cel alesă. Prin acestă procedură Grecii aa reuşita să respingă pe toţi deputaţii bulgari până la patru, adică pe cel de la Filopopol, Vidin, Sofia şi Târnova. Dar şi din aceşti patru, cel d’ânteia trei aa protestată şi aa părăsita adunarea, remâinda ast-fel nu­mai cel de la Târnova, Dimitrie Mincioglu, singurul apă­rător al cerniţilor Bulgare. In vana a protestată acesta în contra alegerilor, în contra escluderiî bulgarilor de la dem­nităţile episcopale şi în contra exiliăril limbel bulgare din Biserică şi scolă: în van a apărata el principiul recunos­cuta de vechile concilie, ca alegerile episcopilor să se facă de către Eparchiî. Aroganţa Grecilor a mersa aşa de de­parte, în câta el negaa cu desăverşire existenţa naţiune! bulgare, după cum şi astă-dî negă existenţa de Români în Macedonia, Epir şi Thesalia. Eî susţineau că acei puţini cari strigă şi sunta nemulţumiţi, ar fi de naţionalitate grăcă, cart îşi aa însuşită limba barbarilor venetici. Adunarea s’a închisa la 16 Februarie i860, cu uă cuventare a lui Ştefan Karatheodori, în care el da Bulgarilor a înţelege, câta de naivă este părerea lor, că într’o adunare de deputaţi Greci ar putea să fiă vorba despre drepturi bulgare ; că Biserica nu cundsce nici uă deosebire de naţiuni şi că alegerea de Episcopî este ceva neaucjitu.

Acesta resultata al adunărel a escitata Între Bulgarî uă iritaţiune teribilă. Din tote oraşele soseaa la Marele Vizir proteste şi tot-o-dată plângeri asupra avidităţii şi imorali"

AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

tăţiî episcopilor Grecî. Căcî într'adeverii Episcopii ce se tri- meteaO prin Bulgaria de la Constantinopol inventaO tote mijl0cele posibile de a strânge bani, fiind-că şi eî erau siliţi fl plăti sume enorme pentru a cumpera scaunul episcopal. Bulgarii trebuia să plătescă βοή5είαυ pentru PatriarchO, έ[Λ(3ατήχιον pentru hirotonirea preoţilor, •παρόησιαν pentru ru­găciuni, ψυΧορ-ερίοιον pentru parastase, άγιασμα pentru sim­ţiri, şi numerose alte taxe şi imposite. Une rî trimitea Epis­copul şi pe câte unti preoţii prin eparchiî spre a strânge bani pentru clădirea veri unei biserici, dar adesea banii adunaţi se cheltuiau pentru palaturile episcopilor. Proce­sele de divorciO erau mal cu deosebire unu isvoru bogaţii de venituri. Prin asemenea mijloce au sărăcită nu numai multe familii, dar şi sate întregi. Când bieţii săteni nu aveau mijloce de a satisface iubirea de bani a episcopului, Bise­rica lor se închidea şi satul lor se escomunica, aşa că mulţi copil rămâneau nebotezaţl şi omenii carî muriau se înmor­mântai! fără preoţi.

Sorta preoţilor era şi mal tristă. Preotul fiindii supusa imediata episcopului, nu putea găsi in contră-1 nici o ape- rare. Pentru instrucţiunea şi formarea preotului nu se in- grija nimeni. Adesea abia scia preotul să citescă şi şl cultiva pămentul cu propriele sele mâni; de la ţeranl nu se deosibea de câta prin acesta, că purta potcapiul şi barba. Pentru hi­rotonirea sa preotul trebuia să plătescă episcopului iooo —15.00 lei. Pentru a ’şl mări veniturile, Episcopii aveau obiceiul de a hirotoni mal mulţi preoţi de câtii cerea tre­buinţa. Preoţii eraă trataţi întruna moda nedemnii. Se în­tâmpla adesea, ca episcopul să bată pe preota chiar in pu­blica înaintea altarului. Mulţi Episcop! aveati obiceiul a în­trebuinţa pe preoţii lor la servicii înjositore in curţile şi grădinele lor. Ast-fel dar ne putem explica indignaţi unea Bulgarilor în contra Episcopilor greci. El aa şi isgonita pe aceştia în multe locuri, înlocuindu-I prin administratori lu­aţi din clerul indigena. Bulgarii din Constantinopol cereao de la P o rtă o proprie administraţiune eclesiastică. şi stu- diele istorice, ce aa începută a se publica in broşuri şi jur­

AŞA NUMITA SCHISMA LULGARA

nale, asupra patriarchatelor desfiinţate de la Târnova şi Ochrida, îî întăreau în acestă tendinţă. Bărbaţii de Stata din Turcia eraţi surprinşi; căci el nu cunosceaii de câtQ p singură naţiune supuşi, pe Greci (Rum-Mileti). In curendti aii ajunsO lucrurile la o schismă pe faţă. In diua de 3 Apri­lie, Dumineca Pascelor, unii învăţaţii ArchiereO Bulgar, anume Ilarion, care de la 1858 era episcopii titular de Ia Marcianopolis, ţinu unii oficiu divinii în Biserica Bulgară din Constantinopol; şi cândii a începutii a pomeni în ru ­găciuni, după obiceiii, numele Patriarchuluî, totii poporul ce era adunaţii, a strigatii să nu se mal pomenăscă acestu nume. Ilarion îşî a daţii aparenţa, că nu aprobă acostă, s’a supus însă, fâră resistenţă, voinţei poporului. Acestu esemplu fu imitata în totă Bulgaria; pretutindenea s’a depărtatu nu­mele Patriarchuluî din rugăciuni şi une-orl înlocuiţii prin acel al Sultanului; Bulgarii s’aii supusii Bisericeî naţionale din Constantinopol, şi au recunoscuţii pe Ilarion de Capii supremii.

Iritaţiunee a ajunsii la unii gradii aşa de mare, în câtii însuşi Marele Vizir Mehmed Kyprizli, din ordinul Sulta­nului, a trebuita să mergă la 19 Maia în Bulgaria. Mii de ţeranî Fail primita cu entusiasm şi ’î aii arătata plângerile lor în contra Grecilor şi a Turcilor. Crudul şi nedem nul

, episcopii de la Pirot Antim, despuitorul Zejnil-Paşa de laI Nişa şi nu meroşîalţî funcţionari, fură parte destituiţi, parte

arestaţi. Grecii s’aii speriaţii aşa de mulţii de acesta, în câta Patriarchul Ciril a abdicaţii, şi în locu Ί s’a aleşii Ioachim.

Intre acestea, cestiunea bulgară atrăsese atenţiunea unor catolici din Occidenta, mal cu sămă a comitelui Vladislav Zamojski şi a Principelui Cţartoryski în Paris. E l aii con­ceputa planul ca cu ajutorul Lazaristilor şi a emigraţilor Poloni din Constantinopol, să câştige pe Bulgarî pen tru ca- tolicisma.

Acostă tendinţă a lor fu sprijinita şi de unii preoţî bul­gari, dar nu din simpatiă pentru Biserica latină, ci num ai în speranţă, a ’şî procura protecţiunea puterilor catolice, mal

AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

cu s£mă a Francieî. Scriitorul Drăgan Ţancov a începutfl dc la 1859 prin jurnalul s60 'Bulgaria* a lucra pentru acest planii. De şi comunitatea bulgară din Constantinopol, la 20 Augusto 1859, a condamnatO energicO într unii protestfi acestă tendinţă, totuşi planul uniunii câştiga necontenita noul partisan!. Comercianţi cu inflenţă şi scriitori aa im· brăţişatO tendinţele luî Ţancov, iar în Eparchia Paljana (lângă ThesalonicO) populaţiunea întrăgă era gata a trece în Biserica latină, în urma unor fapte scandalose ale Epis­copului grecO MeleţiO; Patriarchul însă s’a grăbito a tră- mite acolo unO EpiscopO bulgaro, Partenie dm Dibra (Oct. 1859). La 18 Decembre i860 uă deputaţiune bulgară a sta- bilitO cu Vicarul Papal Brunoni uniunea bulgară, cu con- diţiunea însă de a şî păstra liturgia bulgară ; Patriarchul Armenilor latini, Hassun, ţinu unu oficiO solemnei şi primi jurământul daputaţiunil pentru Roma. Succesele lui Napoleon III, care pe lângă influenţa ce avea în România, Serbia şi EpyptO, căuta să mal câştige şi protectoratul asu­pra Bulgarilor, aO neliniştita forte multa pe Englezii şi Ru­şii, şi de aceea el aO stăruita lângă Porta, a da ascultare la plângerile Bulgarilor.

Ânteiul pas, ce Ί făcu noul PatriarchO Ioachim pentru linis- cirea bulgarilor, a fost'escomunicarea solemnă a lui Ilarion şi a Metropolitulul Auxentie de la Velesa (23 Ian. 1861). Apoi a cerutO de la Bulgari să arate dorinţile lor. El i-att presentatO atunci aşa numitele şepte puncte, in care el ce- reaO uă Biserică naţională şi autonomiă eclesiastică sub un Archiepiscop ales, care să ’şl aibă reşedinţa in Constantino­pol, sub autoritatea supremă a Patriarchulul, şi pentru aces­ta el promiteaO a da patriarchulul o sumă anuală. Patriar­chul însă a respinsa cererile lor şi într’uă encyclică de la 23 Februarie a făcuta Bulgarilor cincî-spre-$ece concesiuni; cu deosebire el promitea că în provinciele curata bulgare va pune EpiscopI bulgari saO cel puţina cunoscători de limba bulgară, că în scolele bulgare se va da preferinţa limbeî bul­gare ; că în bisericile curatO bulgare se va introduce litur­gia slavonă vechiă şi că va primi in sinodul patriarch al do

Metropoliţl bulgarî. Dar bulgarilor nu li-a plăcuţii lipsa de claritate şi sinceritatea acestor concesiuni şi de aceea nu le a0 primita. Atunci Patriarchul a reuşita a obţinea de la P6rta, ca Ilarion, Auxentie şi Metropolitul Paise să se exi­leze, iar Partenie să fie încarceratei în Salonic.

Pe cândti se petreceati acestea, mişcarea uniunii ajunsese la culme. Uă deputaţiune a uniaţilor, la capul căreia era sus numitul Ţancov, veni la Roma, unde la 8 Aprilie 1861 s’a hirotonita ca archiepiscopU al Bisericeî Bulgare unite, egumenul I o s i f Socolsk i, unti omti cu totul ignorante, fost haiducO, şi care prin manierile sale provoca risul tutulor. Dar slava lui Socolski a duratti numai puţine dile. Iesuiţil polonezi au stăruita pe lângă el să facă concesiuni în pri­vinţa liturgiel şi a dogmelor. In bulgaria însuşi s ’a ridicata uă mare hirtună în contra uniunii, aşa că latinii cari speraţi a câştiga populaţiunea întregă, n'a putută avea de câtu câte­va sute de bulgari pentru uniune. Socolski a dispăruta la 18 Iunie într’una moda misteriosG; se dicea că Ruşii l'ar fi răpită din Constantinopol; în realitate însă elu a fugit la Kieva unde, pare-ni-se, trăiesce în Monasti­rea Petjerski. Cu acesta a sfârşita şi mişcarea uniştilor. Cu anevoiă aa putută scăpa Lazariştil câte-va resturi, pentru păstorirea cărora s’a hirotonita Episcopul numita Rafail Popov, hirotonita de către Archiepiscopul ru t in a Sembra- tovicl venita de la Lemberg din adinsa pentru acesta la Constantinopol.

In urma celor 15 concesiuni, eparchiile bulgare aa trimis la Constantinopol (Martie 1861) 28 representanţl, cari aa propusa ministrului afacerilor Exsterne, Ali-Paşa în resor­tul căruia aparţin şi chestiunile bisericesc!, încă op ttipun cte . El ceteaţi ca Sinodul patriarchal să fie compusa din 6 Me­tropolis greci şi tota atâţia Bulgarî; ca membri bulgarî al Sinodului împreună cu şăse representanţl mireni să for­meze una consilia ecclesiastica bulgara ; unul din Metro­polis, ca Exarca, să 'şl aibă reşedinţa în Constantinopol şi ca Episcopii să fiă pretutindenea aleşi şi venitul lor să fiă

6 0 4 AŞA NUMITĂ SCHISMA BULGARĂ_________

A ŞA NUMITA SCHISMA BULGARA

fixat. Guvernul a cerut de la Patriarcu să convoce ud comisiu­ne mixtă spre a delibera asupra acestui proiect, care însă abia în anul 1862, la 18 Iulie, s'a pututti întruni, fiindO compusă din şese greci şi şese bulgari. Ali-Paşa însuşi a prcşedatO una din şedinţele furtunose. Dar tote încercările de a adu­ce uă înţelegere n’au pututti avea nici unu resultatQ din causa resistenţel grecilor, şi ast-fel în urma unul ηοΰ pro- testti din partea Bulgarilor, Patriarchul Ioachim fu desti­tuita ca unul care, chiar după opiniunea grecilor, întăre- tase lucrurile prea multu. Succesorul acestuia, S ofron ie , a convocate, pentru 22 Februarie 1864, unii congresO, în care însă, afară de Episcopiî Antim de la Şumla (care în urmă a deveniţii Exarchu), Panaret de la Filipopol şi DoroteDde la Sofia, şi învăţatul ChristovicI, nu erati de câtii Greci fa­natici. După o deliberare de patru luni, cele optti puncte ati fosta cu totul respinse ; ba încă teologii Greci ati pro­pusa ca espresiunile : EpiscopO bu lga r ii şi Biserică bu lga ră să se depărteze, pentru ca Sânta Biserică să nu cadă în barbariă. A tund, în fine, prin unii i r a d e al Sultanului, s’a data Episcopilor bulgari cari eraa în exila, permisiunea de a se înt6rce. Pe la finele anului 1865, patru comercianţi de consideraţiune, născuţi greci, aa intrata pe neasceptate în negociaţiunl cu representanţil bulgari şi în scurta timpQ au reuşita să ajungă la o înţelegere : adică ca Sinodul patriar­chal să fie compusa din una numSra egala de greci şi bul­gari 1 ca numirea Episcopilor să se facă pe baza alegerel făcută în eparchil şi ca unul din membri bulgar! al Sino­dului să fiă exarcha al Bulgarilor cu reşedinţa în Constan- tinopol. Nu lipsea de câta aprobarea patriarchuluî. Dar o mare adunare de clerici şi mireni, convocată pentru 22 A- prilie 1866, în care însă nu eraa de câta numai doul bul­gari (ChristovicI şi Panaret,) a condamnata acâstă propu­nere ca eretică şi democratică, sub cuventa că violedă drep­turile naţionale ale grecilor. In urma acestora, Patriarchul Sofronie s a destituita, în Decemvrie 1866, chiar după ce­rerea grecilor. Succesorul s6Q Grtgorit VI, care mal fu­sese Patriarcha şi in chestiunea bulgară se arătase mal dis-

AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

puşti pentru ore-care concesiuni, a daţii guvernului, din p ro ­pria sa iniţiativă, una proiecţii, prin care se propunea ca E- parchiele de dinc6ce de Balcani să formeze uă provincie eclesiastică semi-indepedentă, avenda de capa pe unul din Metropoliţl cu numele de «ExarchO a totă Bulgaria». Bul­garii însă cari nu voiatl a sacrifica pe cele-l’alte provincii bulgare, att respinsa proiectul şi aa ceruta de la Portă uă Biserică naţională independentă şi autonom ă.

Diferitele încercări de revoluţiune ale Bulgarilor şi ale celor-l’alte elemente din Imperiul O tom an aa constrânsa pe portă să facă concesiuni. Fuad (f 31 Ianuaria 1869), pe lângă Aii, cela maî însemnata bărbata de S tat al Turciei, da Porţii consiliul, în testamentul sea, a isola câta se p0 te mal multa pe Greci şi mal cu sem ă a lua din m ânele lor dominaţiunea bisericeseă asupra Bulgarilor, pen tru ca aceş­tia sâ nu se unescă cu Ruşii sati cu Papa. Ali-Paşa s’a ocu­pata însuşi de chestiunea Bulgarilor, şi conform unei de- cisiunî a consiliului de miniştri, s’a prelucrata doue proiecte, în sensul proiectului patriarculul Gregorie, şi le-a com u­nicata, ambele proiecte patriarchuluî, cu cererea de a se pronunţa pentru unul din ele. Patriarchul însă şi Sinodul aa respinsa ia 16 Noemvrie 1868 am bele proiecte ca anti- canonice, antidogmatice şi antievangelice. In intenţiune de a convoca unu concilia, Patriarchul a ad resata u ă enci- cliă către tote bisericile orthodoxe ; ceea ce a datu m otiva Bulgarilor să publice una m em oria asupra desvoltărel isto­rice a chestiunel eclesiastice Bulgare. Bisericile de la Ieru­salim, Antiochia, Cypru şi Grecia aa ap robata , în respun- surile lor, conduita patriarchulu î; M etropolitul de la Belgrad s’a pronunţata pentru B ulgarî; respunsu S inodu­lui din Rusia era vaga şi neterm inata, ia r Biserica R om ână a rispunsa prin tăcere. Atuncî Aii a o rân d u ita com isiunî mixte, care aa prelucrata trei proiecte noul, d a r to te s’aa respinsa de către Patriarcha. In fine, Aii, în d iu a d e 2 8 Fe- vruarie 1870, spre şiră, a chiăm ata pe representanţiî greci şi bulgarî şi le-a data una fe rm a n , prin care S ultanul or­dona a se înfiinţa una exarchata bulgara, care să coprinză

AŞA NUMITA SCIIiSMA BULGARĂ

următorele E parchil: Rusciuk, Silistra, Şumla, Turnov, Sofia, Loveci j , Vraţa, Vidin, Nişa, Pirotii, Samocov, Kes- tendil şi Veles ; apoi Eparchia Slivenî (insă afară de Varna, Anchialos, Mesembria şi a satelor grecescl de lângă mare), Eparchia Sozopolis şi în fine, Eparchia Filipopol, însă afară de acestii oraşO, Stanimaca şi 9 sate. Câtu pentru cele-l'alte eparchil, eld ordona să se anexeze asemenea la exarchata, în caşul cândQ doue din trei părţi a creştinilor de acolo s’ar declara pentru exarcatu. Inteiul MetropolitO, numito ExarchU, să fiă aleşii, şi să se confirme prin unti beratQ al Su ltanulu i; exarchul să pomenescă numele patriarchulul în rugăciuni, şi să primescă de la elQ Sântul MirQ.

Patriarchul Gregorie, nevoindQ a reciinosce firmanul, a abdicaţii şi în locu-I s’a alesu Antim. Bulgarii din parte-le au aleşii la nFevruariii 1872 pe Ilarion, ca primul exarcha, dar deja la 16 ale lunii, Ilarion a abdicaţii şi s’a alesu în lo­cul sSti Episcopul Antim de la Vidin, ast-felu că acum eraii doul Antim! în Constantinopol, capi bisericescî: Antim pa­triarchul grecu şi Antim exarchul bulgarii. Grecii, deprinşi pene atuncî a considera pe Bulgari ca supuşii lor naturali, s’aa scandalisatti forte mulţii, vedenda distinsa primire ce a avutti Exarchul la Marele Vizir, care i-a dată beratul, şi la Sultanul, care l’a onorata cu doue decoraţii, şi aii înce­pută să strige, iar patriarchul a pronunţata, in diua de 27 Septemvrie 1872, excomuniunea asupra clerului Bulgara şi partisanilor seî.

Din acestă scurtă expunere se vede forte clarii, că lupta între Patriarchie şi Bulgari n’a avuta de obiecta uă ches. tiune religiosă, ci a fosta uă luptă curata naţională. Patri­archul a recunoscuta în principia legitimitatea cererilor bulgare şi a consimţita la înfiinţarea unul exarchata bulgar; obiectul certei n’a fosta de câta în tinderea exarcatulul. Fir- malul a decisa, cu drepta cuventa, ca chestiunea să se re­solve prin majoritate de voturi; grecii, prevCdenda că re- sultatul nu le va fi favorabil, s’aâ opustt. Penfi aci găsi mu tote în regulă ; Grccil şi Bulgarii sunta în perfecta acorda.

adică, şi unii şi alţii, apăra naţionalitatea lo r ; d a r tocm ai de aceea nu inţelegemD cum Patriarchul a putu tă priv i unul şi acelaşi principia cândO ca eresiă— cândO era susţinuta de Bulgari,—cândă ca o dogmă fundamentală a orthodo- xiel, cândii era susţinuţii de greci.

(508 AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

Î n a l t P r e a S â n ţ i t u l u i A rc h ie p iscopu f i M c lro p o lilă D r S i ln Iru

Morariu A n d r ic v ic lu , l a deschiderea Cont/t exulu i biserisescii u lu tirchi-

dieceseX B ucov inene , în 14 (2 6 ) l u l i u 1882.

Prea onorată şi de Christos iubit6ve Adunare!jitii că în urma urinelor ajunserăm rj,ina carea după cuventul Psal-

înistuluî o a făcut Domnul, c a să ne b u c u răm ş i tă ne veselim 'in tru dbmi ; ajunserăm a vedea împlinită o dorinţă de obşte a fiilor maiceî nostre biserice, pe câtu de veche şi de îndreptăţită, pe atâtii dc ferbinte şi de înteţită; ajunserăm a ne vedea adunaţi : Arcliipăstoriul şi repre- eentanţil patronilor parochial:, al clerului şi aî poporului eparchialu, spre a începe lucrul celii mare şi mântuitorul alu autonononiiei bise­ricesc!; ajunserăm a serba $iua deschiderii congresului eparchici nostre dreptmăritorie în ducatul Bucovinei!

Laudă şi mărire lui Dumnezeii, carele întru a sa purtare de grijă de s0rtea bisericei creştine de pretutindene, a umbrita purure cu milă şi a încăljlitu cu îndurare şi pre acestă via de mântuire întru Christos din pămentul Bucovinei, scăpându-o în decursul vecurilor nevătămată atâtii de focul urgiilor esteriore, câtu şi de recela nepăsa­re! şi a indiferentismului interior! Mulţămită adencă Maiestăţei Sele, prea graţiosului nostru Imperatu Francisc Ioaif I, carele nu numai că, pe ora străluciţilor seî antecesori pe tronul monarchiei, în totu de­cursul domniei Sele a îmbucurată eparchia Nostră cu acordarea mul- toru instituţiuni salutarie, ci cu prea înalta resoluţiune din 9 Augustu 1871. bine-voi a acorda şi conchiămarea acestui congresu bisericescă în scopul realisărel autonomiei în afacerile interiore ale eparchiei! Recunoscintă deplină şi bărbaţilor luminaţi, carii pătrundcndii folosul inântuitoriu şi recerinţa neaperată a unui organu representativfi, sta­tură cu devotamentCi pentru realisarea autonomiei şi constituirea con­gresului bisecescu!

In momentul acesta, pe cât de îmbucurătorii!, pe atâtii şi de se­rioşii, credem a fi în acorda cu convingerile şi chiar cu voinţa prea onoratei adunări, dacă mai ’nainte de tote vom atinge motivele, din cari inteleginţa clericală şi mirenă a stăruitu cu perseverau ţa pentru conchiămarea congresului şi din cari motive ne-ain adunaţii ţi noi atâtă de voioşi Ia acestu congresu biscricescii.

Cuvintele : autonomiă, sinodă §i congresii respică pe terenul biseri- cescu idei, carile nu numai că stau în legetură strînsâ, ci suută aţa

4

C U V E N T A R E A

âiccndQ, condiţionate una prin alta Autonomia este îndreptăţirea co- uiuiiităţel biserieericescî, de a-şT întocmi şi a-şl clirigc afacerile solo interiore în conformitate cu firea organismului sSii. Unele dintre afa­cerile comunităţei bisericescî suntii strînsU spirituale, adică dogmatice liturgice şi disciplinaric şi acestea cadă în sfera de coinpetinţă a sino­dului episcopală şi a cclor-l’alte organe spirituale, 0 ră altele suntu de natură administrativii si economică şi la acestea cooperiză tote ele­mentele bisericeî îu congresti, adică în adunarea reprezentativă a co­munităţii bisericesc! în totalitatea ei. Unde e, aşa dară, recunoscută autonomia bisericescă, acolo urineză dc sine şi recunuscerea sinodului şi a congresului bisericescu, pentru că fară de sinodii şi congrcsu nu pote să fie vorbă despre autonomia deplină.

însemnătatea şi urginţa autonomiei derază în genere din facultăţile cardinale ale omului, adecă din raţiune şi libertate, cu carilc este în­zestrată, şi de 0rc-ce aceste facultăţi condiţioneză moralitatea şi dem­nitatea omului, devine autonomia, adecă libertatea, de a ’şl dirige raţionalminte afacerile sale, unii postulată alîi desvoltărel, alîi inora- litâţcl, alii fcrieirei sale.

Autonomia este unu drepţii nealienabile nu numai câtu alu omului singuratică (individului), ci gi alu societăţeî şi anume nu numai alu societăţel necesarie după natura ei, precum este pe terenul geneticii: căsătoria, familia, naţiunea; pe terenul politicii: comunitatea de ţeră ori de stată; pe terenul rcligionariu : societatea bisericescă; ci una recerinţă neapărată şi a întrunirilor casuale pe terenul de sciinţc, de arte, de industrie, de negoţu şi de asemeni. Tote aceste societăţi fară de autonomia corespunţjătore organismului şi scopului lor, suntu ase­meni automatelor fără de viaţă.

Se înţelege de sine, că autonomia fie ea personală sau comunală, socială s'au politică, bisericdscă sau civică, nu p6 te fi absolută, ci con­diţionată sau mărginită prin referinţele de coordinaţiune cu mulţimea de altele societăţi esistinte, şi anume după mea ura de drepţii espresă prin axiomul de obşte: „ Ceea ce nu voiţi, ca să vS fa că v o id alţii, nu, fa c e ţ i f i col lor, iară ceea ce aşteptaţi vot de la alţii, fa c e ţ i ş i vot a ltorau.

Se înţelege iarăşi de sine, că şi momentul de relaţiune alu societă­ţilor mai mici către cele mal mari de aceeaşi natură nu se p<Ste scăpa din vedere. In ordinea societăţilor omenescl suntii societăţile maî mici faţă cu cele mai mari asemeni speciilor faţă cu genurile, iară aceste din urmă faţă cu individualităţile asemeni organelor faţă cu totalitatea. Şi după cum unu corpii organică prospereză numai atunci, când or­ganele singuratice, de şi subordinate, desvoltă fară de împedecare activitatea lor naturală; aşa se desv0 ltă şi viaţa corporâciunilor publice, dacă părţilor integrante li se acordă cercul recerutu de libertate şi de activitate. Absorbirea speciilor de genuri, şi a genurilor de totalităţi,

pricinuesce în ordinea societăţilor omencscf mai mari claune, de cât în corpurile organice fisice

Dacă dreptul de autonomie este necontestabile, şi daca, pe όι-a al- torîi societăţi, şi societatea bisericescă tinde a ’şi asigura ci rcul >1<- autonomie, recerutu pentru desvoltarea sa; atunci tendinţa asta est·· cu totul naturală şi motivată, pentru câ fără dc autonomia corcspun- ţlet0re, şi ea nu 'şl pote ajunge ţinta sa înaltă şi binc-făcetorc.

In statele absolute, unde tote firile vieţeî publice şi însăşi al·· vie­ţeî private se concentreză în manele regimului dc stătu, prin urmare sorta tuturor comunităţilor şi a societăţilor se ilirige numai dupâ voinţa autorităţii supreme de stătu, despre autonomia organismelor particulare nu mai pote să fia vorbă, dc ore-ce aceste tote, asemeni minoreniloi-, staţi sub epitropia puterii absolute a statului. Unde însă pop0 rele ajunseră la acel gradii de luminare şi de cultură, ca puterea statului se află îndemnată, de a deslega firile epitropiel sale ţi decliiă- rându-le de maiorenc, ale deschide calea spre deliberarea şi deciderca destinelor proprii, acolo şi corporâciunile csistente se bucură de li­bertatea specifică întru diregerea afacerilor sale. Unde regimul de stătu este înlocatu prin unu regi mu constituţiunalu, uude tote comuni­tăţile publice se bucură de autonomia, singură societatea bisericescă nu pote sta, ca mai ’nainte, sub epitropie şi reclamându-’şi ea dreptul de autonomie, urmeză numai câtu simţului de conservare a intereselor sale în concertul vieţeî publice. Pentru aceea în state constituţiunale, a denega Bisericeî eserciţiul de autonomia, ar ti uă apăsare, carea în. tunică idea şi vatămă numele unui stată juris ticii, eră Biserica, re- nunţândîi la dreptul de autonomia ar înceta de a fi aceea, ce este menita a fi, uă societate eminenţii morală.

Credem deci, că dreptul de autonomiă al societăţei bisericeşci este in abatracto maî pe sus de totă îndoiala şi disensiunea. Cu a tatii mai mare este diversitatea de păreri ia concreto. Opiniunile diverse se re- ducu însă aice parte la obieptele, parte la subieptelc autonomiei.

In privinţa obiepţivă pricepu unii sub autonomia ast-leliii de nea­târnare a bisericeî în administrarea afacerilor, în câtu ar trage în cer­cul jurisdicţiuniî sale şi afaceri secularie; alţii din contra ar reduce autonomia biseric6scă numai câtu la facultatea organelor spirituale ţ de a predica cuventul lui Dumnezeu şi dc a se verşi orânduelcle cul­tului, fără de a li recttnosce îndrept iţirea relativa la disciplina. îuve- ţămentQ, oficii şi Ia administrarea averilor bisericcscî.

Eră în privinţa subiepiâvă susţinu unii, cum ca numai organele ie- rarchice mal înalte, adecă Episcopatul ar fi subieptu] autonomiei bi- ecriceacl şi unicul îndreptăţim, de a esercita autonomia, fw» de păru-

CUVÂNTAREA

rilor şi societăţilor secul arie afirmă, cura că autonomia bisericescă zace în manile poporului bisericescu.

Ou tiite că pentru fiă-care dintre teoriile acestea se producfi argu­mente parte din scriptură şi din canonele sinodale, parte din praxa bi­sericeî creştine în timpul Imperiului romanii şi din usanţile observate în nuele state în evul mediu şi chiar în timpul presentQ; totuşi credem, că ast-felifi de aserte suntu mal mulţii deduceri estreme ale spiritului de partide, de câtii teorii sănătose, întemeiate pe fundăminte solide.

Teoria despre autonomia absolută a Bisericeî în relaţiune cu pute­rea statului, dispare ca ceţa dimineţet de razele sorelui, dacă se con­sideră, că Biserica este uă corporăciune de 0menî, carii suntu şi mem­brii statelor secularie, şi cum că, ca corporăciune, avendii lipsă de scutul legilor cetăţene, trebue să se conforme cu pretenţiunile şi în­datoririle sale ordine! publice. „Împărăţia mea nu este din lumea accstau (1) ţlice urţlitoriul Bisericeî creştine, eră spre a demarca tere­nul bisericescu de terenul puterel secularie de stătu, demândă credin­cioşilor ţlicendii: „Daţi împăratului cele ce suntti a le împăratului, eră luî DumncdeU cele ce sunttt ale lu i Dumne(ţeuu, (ti) Pe aceea-şl oră pro­vocă Apostolul jlicendfi : Supuneţi-vi la totă puterea secu lariă, împă­ratului, ca celui ce este preste tote, diregătorilor, ca ce lo r c e suntii trămişî de El spre pedepsa făcătorilor de rele ş i spre lauda fă că to r ilo r de bine, că cî aşa este voia lu î Dumne(JeUu ( 3).

Biserica creştină orientală păşindfi pe calea desemnată de urţjitoriul el, s’a feriţii de a călca în eserciţiul autonomiei sale peste otarele de- fipte, şi dacă de la Imperatul Constantin încoce, de Imperiul romanii,i s’a datfi unele afaceri cetăţene în jurisdicţiunea sa, le-a privitu aces­tea numai ca concesiuni de bună-voinţă. In partea occidentală a Eu­ropei se făcură, pe basa cunoscutelor decretalil pseudo-isidoriane, încercări pentru uă autonomiă absolută a Bisericeî faţă cu puterea seculariă de statii, însă ele fură combătute din tote părţile şi desmin- ţite prin ansetele cardinale ale doi Arcbipăstorl luminaţi din Roma, dintre carii unul, Papa Nicolaiu scrie în epistola sa cătră Imperatul Bisantum: „Priusquam advenisset Iesus Christus, invenimus aliquos faisse rege» simul et pontifices, sicut erat Melchisedec. Salvator autem mundi imam potestatem ab altera ita separavit, ut imperatores epis- coporam subsidio ad consequendam vitam etern am indigerent, epis- copi autem imperatorum legibus in vita civili et negotiis ssecularibus uterenturu. Eră Papa Gelasifi în epistola a 8 -a cătră Imperatul Anas- tasifi ecrie: „Imperatores episcopie in ordine rerum ad religionem spectandum sunt subject); episcopî autem illo, qui primam sedem

(1) Iota 18, 36./2 i M a t 22, 21.

I . P . S . M E TRO PO LIS DIN BUCOVINA

ocupat, non cxcepto, in online rcgitninia politici impcratoriVms obc- tlire debont“.

A trage aşa dar în cercul (le autonomia bisericescă şi afaceri, carile după natura lor aparţinu cercul de compctinţa a puteri ί secularic de stătu, nu se potriveşce cu natura unei puteri, care după aecrttd cardinal al Mântuitorului, nu este din lumea acesta. Tot aşa dc contraria insti- tuţiunilor bisericescî, dcsvoltate şi consolidate în decursul seculelor, ar fi ignorarea rclaţiunelor faptice ale societăţii bisericescî cu puterea seculariă de stătu.

Cre endu că în secuiul prcscntiî al luminilor, carile au dilucidatu şi liniile de demarcaţiunea între autonomia bisericdscă şi cea secularia, puterea de stătu n’are lipsă de uă apologiă faţă cu bisericele esistinte, nu voim să maî continuăm find acesta, ci trecem la observările în pri­vinţa teoriei a doua, după carea autonomia bisericescă să se reducă numai câtu la facultatea predicămentulul şi a severşirel cultului reli­gioşii bisericeecu.

E demustratu de istoriă, că în secuii! dinteiu al creştinătâţel, Bise­rica dirigea şi administra tote afacerile sale fără de vre unu amestecu alQ putere! seeularie de stătu. Tocma mal terijiu, şi anume dupâ în- creştinarea Imperatorilor şi recunoscerea politică a Bisericeî creştine în Imperiul romanii, începu a se face destincţiunea cunoscută între r Jura in sacris et jura circa sacrau, apoi destincţiunea între afacerile referitorie la fiinţa şi la cele ce privescu ordinea esterioră a Bisericeî, precum şi distincţiunea între obieptele, carile atingă nemijlocită şi mijlociţii interesele Bisericeî. Pe temeiul unor distincţiunî ca acestea se şi restringea cercul autonomiei bisericescî mal multu au mai puţin, după m§sura bărbăţiei organelor bisericescî în apărarea drepturilor sale, precum şi putereî organelor seeularie întru călcarea acestoru drepturi.

Cum că Biserica nu a întrelăsatu, a protesta în contra mărginire! cercului seu de autonomiă, se vede apriatu parte din can6nele sino­dale, parte din scrierile apologetice.

Canonul 30, apostolicii, şi canonul 3 al sinodului VII ecumenicii decreteză destituirea Episcopului, a presbiteriuluî şi a diaconului, aleşi şi introduşi prin puterea seculariă.

In privinţa administrărei averilor bisericesc! dispune can. 26, ală sinodului alţi IV şi can. 11 al sinodului alu ΥΠ ecumenica tote de- taiurile în neatârnare de puterea seculariă.

Can. 12 al sinodului din Cartagena şi can. 9 al sinodului IV eeumenicti regul^ză t0tă procedura jurisdicţiuneî bisericescî, iară de a concede putereî seeularie ore-carele amestecu.

Câtu de puţin întemeiate suntu provocările la esemplele Imperato-

CUVENT AREA

rilor romani, sc arata din istorie şi din cuvintele celor mal renumiţi regenţi.

împăratul Constantin, la carele se adresară linii Episcopî cu plân- sorile lor. ţjise în adunarea sinodală : Deus ros constituit saccrdotes et

potestatem robin ded.it, de nobis quoque jn d ica n d i ; e t ideo nos a vobia recte judicam ur; cos au tem non potestis ah hominibus jitd ic a r iil ( 1).

împăratul Tcodosiii II, ţlise cu ocasiunea sinodului de la Efesfi: _Xvfas est, ut sr immisceat quis in negotiis rcclesianticis, tjiti ηυιι est conscriptns in eatalogo episcoporum L.

împăratul Marciao, carele aduse la sinodul al VI ecumenicii trei propuneri spre discutare, flise: Decorum est, haec a vobia p o t ins fir· mari per synodum, quam nostra lege san ciriu (-)·

Pentru aceea scrie şi Fleury, renumitul istoricii: 3Principe» leges • cclesiasticas non statnebant, sed, qua p ro tecto res ecclesia e, potesta tem ecclesia coactiram subministrabant, ad ejnsdem decisiones executions mandăndas .

Totfi acestu bărbaţii renumiţii scrie, pe basa datelor istorice în pri­vinţa reaşezare! scaunelor lerarchice următairele: „E leetionee ep isco ­porum extra curam principum erant, n isi in majoribus ca th ed ris e t ur- bibus, in quibus imperatores, ad fid cm con versi sedem fix eran tu (3). Şi în capitulul 28 al legilor de statii, se spune detăiatu modul alege­rilor pentru scaunele ierarchice, fără de a face vre unu rescrvatu pentru reginte.

Din timpul Iinperatorilor Iustiuian, Leone, Alexiu, Eman aii Comne- nul suntu ordinăciimî în afacerile esteriore bisericesci, însă tocmaîn le- gislaţiuuea Iustmiană este espresă noima, după carea legile imperiale să fiă în acorda cu aşedămintele sinodale, căci alt-felia suntu fără de putere:

Cu asemenea căldură se ventileză şi întrebarea referitoriă la subl· eptul autonomiei bisericescΓ. Pe când de una parte se susţine, că numai Episcopatul, ca representantul puterii şi al demnităţii apostolice ar fi singurul subieptii al autonomiei bisericesci, se vede de altă parte, mal vertosii în timpul mai nou, de când s’a desceptatii în popore consciinţa în afacerile sociale şi politice şi a pătrunşii în societate teoria, cum că purtătorii sarcinelor comune să fie părtaşi şi drepturilor ccmune, că atâtu presbiteriul, câtu şi înteliginţa şi după ea poporul bisericesci! tindu, de a participa la drepturile de autonomiă.

Drepţii că une-locurf era presbiteriul deprinsu, de a privi comuni­tăţile parocliiale de minorene şi a direge t0te afacerile bisericesci, kiar

(1) Rufinns Inetit eccles. Lib. II cap. 2.(2) Berereg. tom. II. pag. 190.(3) D issert. Π . p . 59.

I . P . S . M E T R A PO LirO DIN BUCOVINA

şi cele economico dupâ socotinţa propria, fără do a asculta dc graiul parochienilor; drepta că alocurea li plăcea şi Episcopilor, a ignora consiliul presbiteriuluT şi dorinţele rlieceaanilor în afacerile adminis­trative, dispunendii tote numai cât după voinţa propria; drepţii ca alocurea apărea şi anomalia, câ Mctropoliţii, măguliţi de favorea op- timaţilor sccularT, disconsiderau drepturile Episcopilor sufragani, şi privindu sinodelc provinciale ca unii balastîi, nu le conchiemaiî, ci despre afacerile cele maî cumpenitorie ale Bisericeî tratau singuri cu organele putereî de stata. Ba, dupâ căderea Imperiului romanii, veni adese la rându şi clătinarea sistemului metropolitanii şi usnrparea drepturilor canonice ale bisericilor provinciale prin centrările pa­triarchate.

Ferice de Biserica lui Christos, că ast-feliu. de anomalii nu se lăţiră pretutindene şi nu remaseră pentru tot-d’a-una!

După esemplul Mântuitoriuluî, carele în tote lucrările sale privea numaî cât binele comunităţii bisericescî lucraa şi apostolii, nu în nu­mele lor, ci numaî cât în numele Bisericeî, şi cu tote că eî, dupâ pri­mirea Spiritului s. în duminica rusaliilor, erau consciuţî de plenitu­dinea darurilor, de carele se făcură părtaşi, totuşi afacerile mâi însemnate ale Bisericeî le trătaa numaî cât cu concursul presbiterilor şi alu credincioşilor. Dovadă simt sinodele Apostolilor în scopul ale­gerii celor şepte diaconi şi spre aplanarea certei între creştinii din Antiochia.

Cum că pe acdstă cale, desemnată de Apostoli, păşiră şi urmaşii lor, dovedescu datele istorice, pe cari răzimându-se scrie renumitul Fleury: nIn qualibet ecc les ia episcop us nihil magni momenti, presbyteris, diano- nis et cler ico rum prcecipuis incolsultis, faciebant. Saepius etian, quo- ties id res p o s tu la re oidebatur, totius popnli mentem e.rplorabantL (1 ).

Tot acdsta se observa la reaşezarea scaunelor ierarchice: Renu­mitul istoricu Dannenmayer dice: „Nach dem Tode der Apostol var die Vahl der ordentliche Veg, um zu einen Kirchenamte zu gelangen, und dabei betheiligte sich nicht nur der Clerus, sondem auch da*3 § | 111

Tot aedsta demustră şi aşeţlemintele apostolice, carile în tom. 8, cap. 4, orânduescu, ca numaî acela să se chirotanescă Episcopii, cu­rele este alesn de întrega comunitate bisericescă, spre carele scopu să se adune Episcopii vecini, clerul şi poporul Bisericeî respective.

Acdsta se întăresce şi de s. Ciprianu în epistola 68, unde scrie: Să se observe da tin a ap o sto lică , precum ş i ceea, ce se observă în Africa fi în tote p ro v in ciile . D e es te a se a lege unit Episcopii, să se adune hpi$~

(1) Dissert. II. pag. 64.(2) Kirchengeechichte I. Tliejl. 8. 190,

CUVÂNTAREA

copii provincie) f i s ă f a c ă alegerea în p resen ţa p o p o r u lu i , care le cundsee

v ia ţa J iă-c& niîa f i p t t n m d e fa p te le tu tu ro ra

Din aeestc scurte trăsuri se vede, că în vecurilc anteriore, Episco­patul era departe, de a sc privi de singurul subicptii alu autonomiei ci căuta a se întări prin cooperarea clerului şi a comunităţilor, şi ţn acestă concurşi! afla uă putere ca aceea, în cât urgiile cele crâncene ale păgânătăţiî nu erau în stare, de. a înfrânge Biserica întru cserci- ţiul autonomiei sale.

In timpul posteriorii, şi anume după recunosccrea creştinismului îa totu imperiul romanii, sistemul absoluţii alu regimului seculăriu ele pe atuncî a aflaţii imitare şi pe terenul administraţi unei bisericescî. Spre fericirea Bisericeî însă, se aflară totuşi bărbaţi insuflaţi de spiritu ade- veratu apostolicii, carii nu păşiaii peste otarele puse de părinţi, pentru aceea şi din timpul acela avem aşe^eminte sinodale şi praxa bisericescă, din carea se vede, că absolutismul, deşi s’a încercata, dară nu ϊ-a snccesu, de a se lăţi şi a se stabili în Biserica lui Christos,

Administrarea averilor bisericescî prin organe proprie, se reguleză prin can. 26, alu sinodului alu IV ecumenicii şi prin novela 10, cap. I a Imperatuluî Iustinian. Can. 108, alii sinodului din Cartagena opreşce Episcopului, de a judeca singurii pre presbiterl, şi can. alu acelui aşi sinodu reguleză procedura jurisdicţiunil bisericesc!. Tot aşa şi proce­dura la alegerea şi chirotonia personelor bisericesc! se desemnă în can. 7, alu s. Teofilu din Alexandria, întăritu prin can. 2 al sinodului VI ecumenicii şi recunoscuta prin novela 123, cap. 11, a Imperatuluî Iustinianii.

N’au lipsita maî ’nainte şi sunt încă şi astăzi cărturari bisericesc!, carii se încercă prin momente de oportunitate a susţine teoria despre îndreptăţirea esclusivă a Episcopatului la esercitarea autonomie! bisericescî.

Cărturarilor de acestă pănură li respundem cu cuvintele s. Apostol Paulă, carele în epistola cătră Efesen! ţlice, că B iserica este Corpul Iul Christos, i n în epistola I cătră CorintenI adauge, cum că Dum­nezeu a înzestrata corpul Bisericeî creştine cu deosebite organe, ca- rile aii deosebite lucrări şi cum că tote conferă spre mărirea întregului corpa bisericesca. Apostolul flice: „ Vot sdnteţî trupul lu t Christos f i nudulărt din parte. Ş i p re unit a pu s Dumnezeii în B is er ică : ăntăiit p re Apostoli, a doua pre prooroci, a treia p r e învăţători, după aceea pre. pu ter ia p o i darurile de tămăduiri, ajutorinţele, diregVtoriile, fe t iv r ilc limbelor~. Şi cum că nu este ertatQ, a disconsidera, cu atâtu maî pu­ţin a delătura cooperaţiunea singuratecelor organe bisericesc!, arată Apostolul prin următârea asemenare : „ Trupul nu este untt m tdulariă, a multe. Că de a r f i tot trupul ockiA, unde a r f i α ηφ ά ΐ ί f i d e a r fi. totă audă, unde ar f i mirosul ? Eră acum a pusă Dumnedeă m odulările pre

I . P . S. METROPOLITO DIN BUCOVINA

f i ă - c a r c l e d in t r în s e le în trwpti, p reaw n a voitM. Cri de m // hU· unit m f dulartU , u n d e car f i tru/nd.! Cm w'lev&'atti d d rd m<id u lă r i mults, · ra trupul unu l. Ş i n u p d te d im ochXul rn ânel: na a m l ip să d e tin··, n ici capu l /»'- c io r e .lo r : n u uni lip s i i fie noi. Ci cu m ulţii rarii vertosii iiifd idările tru ­p u lu i, c a v i l e s e s o c o t e s c i i a f i m aî. sl.nlio, sfinţii m a l de lip să a.

Credem, că acestă argum entare a Apostolului este a ţa de lămurită, încât nu are lipsă de orc-carea desfăşurare. Pentru aceea voim să mai adaugem cuvintele D om nului, unde ţjice : „Sciţi cri Domnii nemuritor domneştii p re ele, ş i cel nuă mart le stăpân eseu pre ele·, eră întru voi nu va f i aşa, ci orX-carele va voi să fiă maî mare, să firi von? servitori", şi celti ce va să f iă între voi ânteiu, să fiă tuturor servi to rin, precum şi f iiu l omeneştii n ’a veniţii, ca să'i servescă lui, ci ca să sen-esed elu" 1 j.

Vorbindti în fine mal apriatu, să ne întrebăinQ ţi să respundenm. sine studio et ira, că dacă comunitatea parochială va perde îngustul seu cercii de autonomia prin supremaţia păstori ului de suflete; dacă presbiteriul eparchialîi va perde votul, ce-’î compete prin dictatură irieistibilă a Archipăstortulul; dacă se va paraUsa puterea Episcopilor în sinodul provinciala prin uă tactică absolutiitică a Mitropolitului, ce va maî remâea din sinodalitatea istorică, canonică şi însu şi dog­matică a Bisericei lu i Christos V Oare nu se va înţeleni absolutismul, şi pe urma lui apatia, indeferentismul, discordai, distrămarea şi n··fe­ricirea în societatea bisericescă? Etă dare motive destul de vorbitorie, că pentru Biserica nostră ortodoxă nu e oportunii, de a susţinea şi a practica teoria, după carea numai cât Episcopatul, fără de participarea clerului şi a comunităţilor bisericesc! ar fi să fiă subieptul autonom hm.

Ne mat remâne, de a trage în considerare estremul alfi patrulea, adecă teoria, după carea Biserica creştină să se fi constituita pe calea constituire! comunităţilor şi a societăţilor secularie, prin urmare auto­nomia, adecă dreptul de a’ dirige afacerile bisericesci ar zăcea în ma­nile comunităţii bisericesci ca atari.

Despre teoria acesta, carea, ce e adeveratu, surîde mult sublepti- viemuluî, observăma, că este o adoptare a principiilor moderne de pe terenul comunităţilor şi ala societăţilor secularie, precum era mai ’na­inte imitata pe terenul bisericescu absolutismul regimelor secularie de stata.

Biserica creştină este uă comunitate urzită şi organisată de Christos spre mântuinţa omenilor, carii îmbrăţişeză cu credinţă adeverunle descoperite şi preceptele positive ale evangelie!. Intrarea omului sin­guratica în sînul Bisericei, este unu actu alu voinţei libere, mişcate de credinţa în adeverurile eterne ale creştinătăţii, însă de aice nu ur ra0ză, cum că Biserica creştină îşi trage începutul de la uă întrunire

socialii a limenilor. Se jjice, şi <1ι· mulţi şi se susţine, că statele secu­larii· şi-ar trage originea de la libera întrunire a poporclor, cercând îi însă pentru teoria acesta după date istorice din timpul strevechlu alu neraului omenescii, în zădar ne ostenim. Cu atât mai puţin se pote aplica asemene legendă în privinţa origine! B isericeî creştine, de orc- ce mărturiile istorice demustră contrariul.

După cum cctimu îu cărţile testamentului nou, Domnul şi Dumne­zeul uostru Iisus Christos a predicată evangelia mântuinţei, şi clin mulţimea credincioşilor, ce primiră cuventul dunmojleescu, a alesă Apostoli, cărora le-a dată autorisarea de sus şi lî-a trămisă de la Ta­tăl pre Spiritul s., carele să-’ί lumineze şi să-'I întarescă pentru misiu­nea apostolică. După mimmata împărtăşire a Spiritului s. Γ11 duminica Rusaliilor, ati întemeiată Apostolii în acea-şi $i îu Ierusalem an tăia comunitate bisericescă, eră după aceea prin alte cetăţi şi ţeri comu­nităţi bisericesc!, aşeţjlendă pretutindene Episcopî şi presbiterî. Pe po­mul vieţeî alu Bisericeî creştine, plantată de Christos şi cultivată de Apostoli, continuară a cresce vlăstări none, carile se răinuriră şi se întinseră întru ramurile sale peste tot pcmentul, după cum se vede crescendu înflorindă şi aducendă rodur! bine-cuventarea până astăţli. Biserica creştină este deci o comunitate, nu după tipul lumi!, ci după Dumnedeă. pentru că-'şi trage originea şi întocmirea nemijlocită de Ia Dumnezeii. Biserica creştină e uă societate esterioră de omeni creş· tini, totuşi însă nu e uă societate juristică, pe ora societăţilor secularie ci societate positivă, pentru că constituţiunca e l e basată pe codicile Evangelieî, carele este dată prin descoperirea dumne^eesca. Şi pre- ciun deduce Biserica originea şi constituţiunca sa din ceră, aşa devine de sus şi totă puterea bisericescă, tot dreptul de autonomiă. Credin­cioşii, ca membri ai societăţi! bisericesc!, sunt părtaşi puteri! şi daru­rilor date Bisericeî, însă asta participare nu-’! p0te îndreptăţi, de a afirma, cum că organismul Bisericeî creştine s’a formată p r in în ţele germ membrilor, eî pe ora organismelor societăţilor secularie. „D atu- mi-s'a totă puterea în ceriu f i p e păm en tău dice Domnul, şi iarăşi jlic e : Precum m’a trimesă p r e mine Tatăl, f i eu trim it p r e v o t1 Eră în altu loc pice: Xu vot m’a fl alegă p re mine, c i eă v'am aleşii p r e v o t ; m erg e ţ i ş i rodurf să aduceţi“. Pentru aceea şi după cuventul Apostolului: „N ici cel(i ce ar/l, e ceva, n ici celă ce semănă, ş i n ic i celti ce adună, c i ce lii ce dă bună rodire“. Deci toţi, câţi avem parte de a fi membri! Bise­rici! Iu! Christos, să nu adoptăm teorii de pe terenurile societăţilor se­cularie, pentru că secularisându pe aedstă cale Biserica, ea va perde marca dumnejjledscă şi alterânduse fundamentul dreptului seu de auto­nomiă pusă de Dumnezeu, o va ajunge şi pre ea s0rteainstituţiunilor secularie.

Din acostă desfăşurare în privinţa obirp tu lu l şi m b iephdu l au ton o-

mici ItiscriiOHci deraza, cum cA b teer ica ru istră ortodoxă, după s/drihd. con st i tu ţiu n i f field p r e cu m ş i tiu,pH, αψψ,ηίιιίΑ ,· canonic* ş i de*roltar*a sa i s to v im , nit /uite ign o ra reiaţi/m ile sa/r că/re pu terea d f S ta t fi, da ră n ief un /uite r en u n ţa ία d r ep tu l nSti de, autonom,id m fim ir ea au torită ţilo r - c n la r i e ; to ttt a şa d e ch ia r vom ita , cum că subieptu l autonom iei biseri- ceseX nu e s in gu r ii E piscopatu l, da r ii ş i acelii. adecărti, cri hteile autono- niiei b is e r ic e s c î nu, sfinţii, d epu se în m âni Ir p op oru lu i l/iserirescO,.

Precum între multe altele, aşa şi între cele patru teorii eHtreme, aclcverul zace în mijlocii. ..Iu medii.> vi n tas, m medio s a ln s ; uuilia rin a u r e a vto> * Iară tie s ar pretinde a ne c.splica m ai dctaiatîi .şi nc-sirîn­treba, ce aspirăm anume cu dreptul dc autonomia bisericescă, răs­punsu l este în trei cuv in te , adică : înveţănientid, m itu l ş i adm inistra­ţ i tt n e a b is e r ic e s c ă . A direge autonomii afacerile relative Ia administra- ţiimea bisericescă : este totul ce dorim şi pretindem. Şi aceste obiepte constitutive ale autonomiei bisericescî nu sun iu rccuffetate de noi, ei puse în organismul bisericeî de însuşi fnndătoriul e î duinno^eescu; ele nu suntii casuale, ci fiinţiale; nu suntu adoptate, ci proprie, nu suntii timpurale, ci eterne; prin urmare, biserica nu pote renunţa, era pute­rile seeularie recunoscendîi esistinţa bisericeî nu pot ii avea motive de a denega, s au a suprima eserciţiul acestoru drepturi autonome.

Trinitatea autonomiei bisericescî, adică libertateaînveţănientului, a cultului şi a administraţiunei, este unii postulată necondiţionaţii alu dogmei fundamentale a religiuneî creştine, pentru că precum .. Trei sfinţii, ca r i i m ă rtu r isesc ti în c e r i t i : Tatăl, F iiu l ş i Sp iritu l s., ş i aceştia t r e i Unul sân ttiu, şi precum «Srăşî trei suntă, carile ne rădică la ceriu, adecă: cr ed in ţa , n ăd ejd ea ş i d ra gostea evangel ică · tot aşa sunt fi erăşî trei. prin carii se cultivă şi se întărescfi acele trei virtuţi cardinale ale creştinismului, şi anume : credinţa prin înveţânientul evangelieu, nă­dejdea prin cultul religioşii, eră dragostea prin disciplina saii admi­nistraţiunea canonică. Denegarea eserciţiului liberii alu acestor trei îndreptăţiri, a r fi deci asemenea cu denegarea recunosceriî organis­mului bisericescu şi a dogmelor fundamentale ale creştinătăţii.

Autonomia B isericeî creştine se razimă aşa dară nu numai pe aşa numitul drep ţii om eneştii, ci maî vertosu pe drep tu l dumne(J.eescfi, ţi precum acestu drepţii este nedispensabilii, aşa şi autonomia este ne­dispensabilă pentru prosperarea bisericeî şi realisarea scopurilur celor sânte şi măntuitârie ale creştinismului.

Biserica creştină în decursul timpurilor, s’a răinuritii în maî multe confesiuni separate de corpul antică, şi fiă-carea dintre aceste confe siunî are organismul seu specială şi pretenţiunî speciale de autonomia.Nu voim să ne ocupămă de acelea, ci ne mărginim u pe lângă biserica ortodoxă orientală, ale câril dorinţe şi pretenţiunî de autonomia, co- respun$et0rie organismului seu propriu, tindă la diregerea liberă a

Bra»/- T. P. S. METROPOLITC DIN' BUCOVINA (j I [J

620 CUVÂNTAREA

afacerilor, rcforitoric la înveţSmentul evarigelicu în biscrice şi în sc61e la întocmirea cultului religiosu publica, la legislaţiunea competentă bisericescă şi la esecutarea legilor bisericescî prin instanţele proprie administrative şi judcţiale, la constituirea şi aşezarea oficiilor biseri­cesc! pe calea canonică în acordă cu prerogativele patronatului pa. rochial şi ale patronatului imperialii de obşte, la menţinerea disciplinei bisericescî în modul delineatfi prin aşe$emintelc sinodale, Ia crearea şi administrarea de sc0le confesionale şi de institute clericale supe- ri0re, în acordu eu dreptul de supraveghiare a regimului de stătu, Ia administrarea averilor bisericescî şi a fundurilor create şi menite pen­tru scopuri bisericescî, sub auspiciile autorităţei supreme de stătu, în scur© la dispunerea autonomă în afacerile referitorie la cele trei ra­muri ale po testaţii bisericescî.

Nu se pote nega, ci din contra se rccmnJsce cu mulţemire, cum că din complexul organicii alu afacerilor bisericescî, so dispune în archi- diecesa Bucovinei preste uă parte însemnată şi până acum, de şi nu cu totul autonomii, totuşi unu modii, carele a sporiţii multO starea bi- sericeî ortodoxe din {era nostră. Recun0scem cu mulţSmire sufletescă, cum că de la încorporarea Bucovinei sub sceptrul imperialii alu mo­narchic! Austriei sortea bisericeî nostre ortodoxe din ce în ce a luaţii uă desvoltare îmbucurători,·». Administraţiunea bisericescă a foştii, ce e adeverată, sub epitropia regimului de statii, însă acestă epitropie, carea direge şi până astăzi cu afacerile nostre bisericeşcî, a fostă voitorii de bine, şi dacă ar sta şi afacerile celor-l’alte confesiuni şi comunităţi bisericescî sub asemene epitropie a regimului de stată, dacă nu s’ar fi proclamată din graţia Maestăţei Sale C. R. Apostolice principiul de autonomiă pe tote terenurile vieţeî publice şi private, şi biserica nostră ortodoxă de aice ar suporta şi maî departe legăturile epitropieî secularie.

Dupâ ce însă Mae&tatea Sa, prea graţiosul nostru Imperată a bine­voiţii a acorda poporelor inonarchiel libertăţi constituţionale pe t6te terenurile vieţeî publice şi a sancţiona legile fundamentale de stată, prin earile, împreună cu drepturile de obşte ale cetăţenilor, s’a garan­taţii în art. 14, libertatea depliitâ a con fesiunii ş i a consciinţeî, eră în art. 15 îndreptăţriea regulării şi administrării autonome a afacerilor proprie bisesicesci şi posesiunea şi întrebuinţarea fundaţiunilor şi a fondurilor sale destinate pentru scopurile de cultă, de înveţămentă şi de bine-facere; după ce corporăciunile, comunităţile şi în de obşte cetăţenii de stătu se bucură de folosirea drepturilor acordate prin con- stituţiune; după ce prin graţia Maestăţii Sale Episcopia gr. or. a Bu­covinei s’a rădicată la demnitatea ierarchică de Archiepiecopie şi Me­tropolis actuală, coordinată celor doue Metropolis ale Românilor şi Şerbilor gr. or. din cea-l’altă parte a Monarchiel, carile se bucură

I. P . S . METKOPOLITU Uf.V BCCOVINA

doja de roalisarca autonomiei bisericescî, româno, câ ţi Archidieccsa gr. or. a Bucovinei sâ devină în posesiunea şi eserciţiul autonomiei bisericescî.

După cuvântul evangelică: C ere ţi f i v i se v a d a , c ă u ta ţ i f i neţi a f ia ,

bateţi f i se va deschide11, diecezanii din pro una cu clorul nazuiră dc tim­puriii la prea înaltele locuri, pentru realisarea autonomii ! şi constitui­rea unu! progresii propriu bisericescu. Cererile acestea fura aurite, 51 aşa Maestatea S a C. R. Apostolică a bine-voitu prea graţios ti a îmbu­cura eparebia Bucovine! cu prea înalta resoluţiune din !> Augustu 1 >571. carea în traducere sună aet-feliii: _în c u v i in ţ ă m u n ii congrcsă biseri-

cescil g r . or. p e temeiul statului de alegere· p re se n ta t ii, carele s ă se m o d i­

fice întru înţelesul propunerilor f ă c u te . A cestu congres/ί are s ă se ocupe

numai cu form u larea dorinţelor c o n fe s iu n a li lo r g r . o r. in p r iv in ţa com ­

punerii f i cercu lu i de activitatea cong re su lu i bisericescu de fin it iv ii, cc.e/i-

Ce să se fa că în fo rm a unui s t ă t u t ă p e n tru congresu l v i ito r iă . D cc is iunea

asupra acestu ip roep tă de s t ă t u t ă N i reservăm N o n ă .

Dacă acestă prea înaltă resoluţiune imperială prin docc an! remasc nereulisată, causa principală, era împrejurarea, că în decursul acestui timpu, scaunul archiepiscopalîi văduvi de trei or!.

Astădi însă congresul bisericescu este nu numai câtu unu visă plă­cuţii, uă promisiune mâugâitoriă, ci uă realitate înbueurătorit', pcutm c i pe urma emisului înaltului Miuisterîă de culte şi de instrucţiune din 1 Mani 1879 şi a ofisulul llustrităţil Sale domnului Preşedinte e. r. alu ţereî din 15 Augustă 1881, efeptuindu-se alegerile în conformi­tate cu regulamentul din 9 Augustă 1871, dupâ concliiămarea preala­bilă din 2 Juliu a. c. şi implorarea ajutoriului duumeţjcescă ne-am adunată, ca să începemă lucrul celă mare şi Mântuitoriii pentru maica n0stră biserică, carea de la no! fii! şi representanţl! sei credincioşi a>- cdptă, ca .consultându-nc cu înţelepciune şi devota menţii în spiritul păci! }i alîi bunei înţelegeri, să punem ună fundamenta solidu pentru prosperitatea sânte! n0stre biscrice şi a fiilor ei credincioşi diu gene- raţiune în generaţiune.

Avem decî motive, dc a întona cu Psahnistul. că _.l<-«-V/< 1 este ţină. c a rea a f i i c u t î i Doinitul, ca să ne b u c u r ă n iă f i s ă ne n se lim îiitr 'ru .' 1“ ; pentru că cu $iua de astăzi ni se deschide calea libertăţii ciînsciinţei confesionale, calea autonomiei nostre bisericescî! Avem motive pu­ternice, de a ne bucura şi a ne veseli în Domnul, carele ne-a 1 laţii Zile, de a ajunge şi a vedea adunată congresul bisericescu, pre carele mulţi dintre confraţii noştrii l ’au dorită, dară 11’aii ajunau să’l veţlâ Avem motive bine-cuventato, de a ne felicita şi a ne îmbrăţiţa cu amorc frăţdscă întru Cliristos, pentru ca ni este data, a representa sânta n0stră biserică şi în acestă însnşietate onorifica ţi a dpeune pe altariul ei perga credinţei, a nădejde! şi a dragostei evangelice. Avem

6 2 2 CUVENTAKEA

X

însă asemene de multe motive, de n reflecta şi la înţelesul profunda alu cuvintelor Domnului nostru lisus Cliristos, 'carele a recomandaţii Apostolilor şi credincioşilor, de a ti înţelepţi cu mintea ca şerpii ţi drepţi cu inima ca porumbii, pentru ca în concertul intereselor de tot feliul, sâ evităm ceea ce ar putea ti spre daună şi să stabilim ceea ce va să fiă salutariu bisericeî.

Cât» despre obieptele, cu cari, voim să ne ocupăm anum e în congre­sul presentu. acestea suntu precisate în prea înaltul rescrip ts imperial din 9 Augustu 1871 Compunerea şi deliberarea unul statutu organicii, pentru congresul bisericescU definitivii, eră afară de acesta com pune­rea şi deliberarea unul regulamentU definitivii de alegere pentru con­gresul bisericcscîi: acestea suntii obieptele, cari asceptă a nostră se­rios* recugetare, consultare şi couclusiime.

Se înţelege, că punctul de mânecare alu adunărel nostre la formu­larea dorinţelor nostre nu pote să fiă altul, de câtu de una parte prin­cipiile legii dumncţleescî, cuprinse în s-ta Scriptură şi tradiţiune, con- cretate în aşeţlămintele canonice de s tele Sin6de ale bisericei orto­doxe ecumenice şi aplecate la referinţele şi recerinţele faptice ale archidiecesei n0stre bucovineni*, eră de altă parte principiile cuprinse în articulul XV alu legii fundamentale de statii din 21 Decemvrie 1867 despre drepturile generale ale cetăţenilor, carele articul în traducere sună aşa : Fie-care biserică §i societa te re lig io să a re d rep tu l eserciţiu lu î mitului religioşii comunii publicîi, regu liză f i adm inistreză autonomii afacerile sele interiore, rtmâne în posesiunea f i fo lo s i r e a in stitu te lo r ,fu n - daţiunilor f i fondurilor sale, destinate pen tru scopu rile d e cu lta , d e în- ufţd mint ft şi de b inefacere, este însă, ca fie -ca re a ltă so cieta te , supu să legilor generale de statii.

Pe câtu de lămurită este problema, pentru carea suntem ii conchiă- maţi şi pc câtu de cunoscute suntii normele, după carile voim să pă- şiuiu la resolvirea el, pe atâtii de cunoscută este şi ţinta dorinţelor nostre, ea este recunoscerea şi realisarea acelui cercii de autonomiă bine regulată, carele e de lipsă pentru desvoltarea, în tărirea şi înflo­rirea bisericeî.

Etă, Domnilor şi fraţilor, câmpia întinsă, holda frum0să şi secerişul de bună speranţă alu adunărel nostre! Să ne apucăm deci de lucru întru numele Domnului, carele a ţlis ii: că unde suntu aduna ţi d o î sail trei intru numele sh l, acolo este f i Elii în m ijlo cu l lo r . Numele Dom nu­lui şi Dumnezeului nostru lisus Cliristos, întru carele ne-am adunaţii şi noi, este simbolul credinţei, alu nădejdei şi alu dragostei evangelice; simbolul înţelepciunii, alu bunel înţelegeri şi alu concordiei j simbolul învâpăerii, alu încordare!şi alu virtuţii; simbolul bărbăţiuel, alu pute­rii şi al succesului; simbolul abnegărct dc sine,

I. P . S . METROPOLITC DIN BUCOVINA

bolul consultărilor şi alu lucrărilor nostre congresualc. Să fim cu toţii unti Cugeta şi o inimă,după cum scrie şi faptele apostolice, că erau creş­tinii în adunările lor. Să nu imităm pre Platone, ci pre Cliristos; să nu ne conformăm după legile Licurgdor şi ale Solonilor moderni, ci după aşezăm in tele Apostolilor şi ale de Dumnezeu purtătorilor părinţi: no i

sihntemYi α ϊ Ιιιί Paul, alţii : n o t s u n te m ii a t l u t P e tr u , ci cu toţii .să ·Γι- ccma : noi suntemii a t lu î C h r is to s t i ■ şi aşa cu bine-cuvântarea cerului, de unde vine totii daru l ş i t a t ă d a r e a cea b u n ă , pe temelia cea tare şi neclătită a Apostolilor, a că ria p e t r ă din c a p u l u n g h iu lu i este ( 'lir is to s ,

să tragem fundămintele la templul autonomiei sântei nostre biserici, spre mărirea şi fericirea credincioşilor ei fii.

Eră Maiestate! S ile , prea graţiosului nostru Imperata, Francisc Iosif I, carele după a Sa prea înaltă înţelepciune şi înărinimitate, bine­voi a încuviinţa adunarea nostră congresuală, să ’i închinăm omagiile nostre de mulţemită adâncă, de fidehtate neclătită şi de arnore nefă­ţarnică, şi urându-’l vieţă îndelungată, domnie bine-cuventată şi putere neînvinsă, să întonăm cu o gură şi cu o inimă: „S ătră escă în tru mulţi ş i t r ă ş i mulţi ş i f e r i c i ţ i ani

\\

D I S C U R S UCompuşii ş i p ronun ţa ţii d e p reo tu l Constantin Ionescu, de la B iserica St. N icolae Ungureni, cu o ca sia oenirel P. S. Episcopii a l Râmnicului

ş i N oulu i Severin, D D. l o s i f Bobulescu, în oraşul Craiova la 19 lu liă 1882.

Bine este cuvântată cel ce vine intru numele Domnului.

P rea Sânţite Stăpâne,

Venirea P. S. V<5stre în oralul nostru Craiova, precum în anul trecutil aşa şi acum, face a ne tresări inima de bucu­rie. Bucuria n<5htrii este cu atâtu mal mare, cu câtii P. S. Vdstră nu veniţi de câtu întru numele Domnului, şi ca veniţii in numele Domnului, noi nu ne aşteptam la alta de cam la învăţături care Lui ’i suntii bine plăcute.

Făcendu-inS ecoul întregului eleni Craiovcauti, ve exprim din partc-ne sincerile şi căldur<5sele nostre orari de buna venire a Pr6 Sânţiei Vdstre in acestii oraş ii. Fie ca Dumnedeu pe care si noî tot-dd-una Ί ruirannl sa vC* *

DISCURSO

scopul pentru care providinţa şi naţiunea Românii Va aleşii; Fie, vreaii a (Jice, ca Dumnedeu să. ve susţină mulţi şi fericiţi ani la cârma acestei de Dumnezeii pădite eparchiî, âăruindu- ve cu putere şi curagitL pentru cil în tot-da-una drepţii să îndreptaţi cu cuventul adevărului turma ce vă este încre­dinţată.

Noî din parte-ne, P. S. Stăpâne, stăruimtt pe câtu puterile si posiţiunea, în care ne aflămCi, ne permitu ca atâtîi în Bise­rică câtii şi afară să răspândimu credinţa, speranţa şi ondrea către Dunmedeu şi Sânta Biserică, făcându-ne, dupre cum se exprimă Apostolul Petru, chiptt şi pildă turmei; fiindu pe deplinii convinşi că numai străbătândiî acestei, în inima so- cietâţeî nostre, Biserica şi întrăga ncîstră societate Română va putea face adevărate progrese.

Dar fiind-că puterile nostre, singure separate de a primu­lui şr bunului nostni păstorii, suntu nedeajunse spre a putea ajunge în totul acostă înaltă sciinţă, apoi rugămu pe nevedu- tul cap al Sântei n<5stre Biserice, Domnul nostru Iisus Chris­tos, precum şi pe P. S. V<5stră care pentru noî ne sunteţi capul direcţii vedutft a ne sprijini şi ajuta în mergerea pe acostă grea şi spmosă cale ; asigurându-Vδ pe deplinii de fies- cul şi nestrămutatul nostru devotamentu, către persdna P. S. Vdstre.

Salutăm dar cu respectfl şi cu mare bucurie sosirea P. S. Vdstre în capitala Olteniei, Craiova, ve uium, P. Sânţite Stăpâne, mulţi şi glorioşi ani pe tronul păstorescii al acestei de Dumnedeu păzite Eparchiî, ca să puteţi conduce şi păs­tori turma cuv£ntăt<5re ce vă este încredinţată la păşunea cea adevărată, ridicând ii prin acesta Clerul şi Biserica la adevă­rata lor înălţime.

Să tră iţi P . S . Stăpâne.Trăiască Μ. M. L. L. Regele μ Regina cu guvernu l Lor.Trăiască fi prnspereze Regatul Momâni&t.

A K U L V I. BUCUKESCI, NOEMVRIE 1882 No. l l .

BISERICA 0RTH 0D0XÂ R O MJURNALtf PERIODICII ECLESIASTICÎJ

A I P -A -I E I I E O D A T A P E X jT J I T A .

„Predică cuventul“11. Tim. IV . 2.

C X B S IE IR 'V ^ .A .T IT T IIS r i

Asupra câtor-να articole din proiectul de lege pentru întreţi­nerea cleruluî şi a Bisericiloru din comunele urbane şi rurale, ce se întreţin de comune în totîi coprinsul Rom âniei, votatti de Onor. SenatU, în sesiunea de primăvară a anuluî curenta.

Conform promisiune! date în No. 6 a la acestui jurnal ti. când amti publicaţii proiectul de lege pentru întreţinerea clerului votatu de Onor. Senatii, facem acum observaţiunile nostre asupra câtor-va articole din menţionatul proiecţii, care atât nouă, câtu şi la unu mare numeru de preoţi (1) din diferite I locuri ale României, ni se pani incomplecte şi neclare, — aceia ce în starea mărginită de cultură a unul mare numeri! de primari şi notari de pe la comunele rurale, cari aplică legea, ar putea să producă mare confusiune şi man desagramente cleruluî.

Tot-o-dată facem şi câte-va adăogiri, carî negreşitu din causa puţinului timpu de studiere, credemQ că s'aii scăpată din vedere. Observaţiunile ai adăugirile propuse vorii fi în­soţite şi de expunerea motivelor ce ne-a îndemnată a le face.

(1) La facerea acestor observaţium , avem înain tea nostră descrierea mai mult.iv localităţi ţ i a diferitelor îm p re ju ră r i ce ie petrecu prin comunele rurale, d* U » a î mulţi de 5 0 preoţi.

o b s e r v a t i o n !

începem observaţiunile nostre de la articolul 2 , caro sună asia:

„ 0 p a ro ch ie trebue sa cop r in d d ce li i p a fin 200 con tr ib u ­abili stabili. u

Cine are cunoştinţa topografici a satelor şi a cătunelor din ţara m5stră. cu deosebire in părţile muntose, precum şi de deprinderile înrădăcinate in poporul nostru, credenul că nu ne va inculpa, dacă vom propune modificarea acestui ar­ticol.

Noî nicl-o-dată nu am fostă şi nici nu suntem contra princi­piului,— ca o parocliia sătiă cât se pdte de mare; dar iarăşi nu am voi ca o lege să fiă scrisă numaî pe hârtie, fără ca să p<ită fi aplicată vre-o-dată. Poporul nostru românii de la ţară este deprinsă a vedea pe preoţii, dacă nu int<5te filele, cel puţin o dată pe săptămână, fie şi la lucrulu câmpului, si a’lfi avea. putem dice, la momentii, în orî-ce împrejurare gra­vă 1'ar reclama in familia vre-unuia. Prin acesta se esplică clădirile de Biserici pene şi in cătu-nele de 20—30 familii. Dar cătunele la noi prin multe lo-curi sunt aşa de depărtate unele de altele, in câtii pentru ca să se formeze uă comu­na a trebuit să se un^scă mal multe sate sail cătune, care în lungul şi in latul lor, pdte să aibă o distanţă de la 20—30 kilometri. Se pote dar întâmpla ca într o comună compusă din asemenea mici sate sail cătune să nu fie mal mult de cât 300 contribuabili stabili. Se naşteacum întrebarea : p(5te ore urni singurii preoţii să satisfacă cerinţele şi necesităţile poporenilorii seî. după deprinderea lor de pâne acum,— de a avea pe preot ori-când ar avea neccsitate de elu? Răspun­sul la acostă întrebare, după părerea ndstră, neputândii fide câtu negativ, ne permitem a propune modificarea art. 2 cum urmâţă:

Art. 2. Parodiiih' sunt de 2 ca t e g o r i i : p a r o ch i t d e 160 — '200 contribuabili, f i p a ro ch ii d e 200—300 coniribuabiti stabili.

Primindu-se acestu articolii aşa cum este redactatil, pe lângă câ, dupâ părerea ndstră-, se vor satisface mai bine ce­rinţele parochienilor, va putea fi şi o emulaţiune între preoţi,

O HSF.RVATllN l

c a r t p r in a c t iv it a te ş i onestita te vor cau tă a avea o pa- ro c l i ie m a i m a re , ş i p rin u rm are m ai avantajnus.l.

Pentru a se putea sci cari anume Biserici imneda a avea unii paroclui şi clericii trebuitori, credemϋ dc necesarii a sc adăoga la ineeputulii art. 4, cuvintele: cu h tl ruin u parodii el dicendu-se în loc de: fie-care B iserică cu a n-n..... fin-can: B i­se rică ca ted ra lă a paroch iei va acru ........

Maî departe, fiind-că în circomscripţiunea unei parochiî potu fi şi alte Biserici afară de cea catedrala, Biserici in care parochul, după aliniatul alti 2-lea, alii art. 5, are a servi pe rendu, apoi este neapăraţii a avea fie-care din ele câte unu cântăreţii stabilii, care se le ingrijescă, să le privi plieze şi să le păd^scă în tot-d’a-una curate: pentru ca. cândii va veni preotul s6 oficieze, se nu fie silită a curaţi însuşi atunci Bi­serica şi în juruiţi el etc. etc.

Acesta este reclamată precum dc demnitatea păstorului, care are numai a supraveghea t0 te acestea, aşa, si încă cu atâta maî multu, de însuşi templul Domnului, care din tote punctele de vedere trebue să atragă privirile tutorii parochie- nilor.

Pe lângă acestea, c h ia r p a ro ch u l ş i c ân tă re ţii cu care vine la servicili, unde se se op r6scâ , un d e se ş i lase trasu rica si caii, la cârciumă s a u în p line şi su re — la u şa B isericei ? păsa cântăreţului stabilii la fie-care B ise r ic ă v a fi ş i unu adâ-

postii alii parohului şi alii celor-1-alţ.I se rv ito r i b isericesc i ce vor veni cu elu; mai aleşii c ă po tu fi c a şu r i, cându ei tre­ime se remâne şi pe nopte acolo,— a c e ia ce pote a se întem- pla forte desii; căci dacă locuitorilor le e g r e ii a u ie rge la Biserica catedrală, acesta este o v ie dovadă c â cătunu l unde

să duce preotul să oficieze este fo rte d e p ă rta tă . In b asa a-

cestora suntemii de părere ca, d u p ă alin. 3 d in acestu arti-

colii, se se adaoge încă iiriuetorulu aliniaţii: Fu-corc /»'»><-1 σr i c d d e s e r v i ţ i i p e râ n d u d e pu roh tdă B iserice i catedrale <Un c o p r h isu l u n e i p a r o c h i î , in c a va a rea câ te h im cântarefn c a r e sub supravegherea ep i trop i lo r B isericeî aitnlrul· ·> r o c h i e i o va îngri j i si custodia.

Iu consecinţa art. 4 în totalul seii va f i :

Art. 4. Fie-care Biserică catedrală a parochieî va avea vnti parochiî fi clericii trebuitori pentru servietele bisericescî.

Clericii trebuitori pe lângă parochu suntu: în comunele ur­bane 2 cântăreţi fi ună paradiseră.

In comunele rurale 2 cântăreţi.Fie-care biserică deservită p e rând de parochul Bisericeî

catedrale din coprinsul unei parochiî încă va avea câte ună cântăreţii, care sub supravegherea epitropilor bisericeî cate­drale o va îngriji fi custodia.

Bisericile care vor avea mijldce îndestulătore, fi e prin popo­ranii parochieî, fie prin ctitori saă epitropî, pentru întreţine­rea unui al doilea preot, a unui diacon seă a maî multor ser­vitori Bisericescî, vor putea statornici ună asemenea servitoră cu încuviinţarea Episcopului eparhiotă.

Fiind-că prin art. 2 s’a stabilitu ca parochiile să fie de două categorii şi nu de 2 0 0 familii fixil; şi tot-o-dată fiind­că în acest art. se dice: „că unde vor fi două seu maî multe Biserici, una va fi declarată de Biserică parochială“, ca şi când cele-l-alte biserici ce mal sunt nu ar face parte tot din acea parochie; de aceea credem că este bine a se scote cu totul numărul de familii ce compune o parochie, iar în loctl de cuvintele: „va fi declarată de Biserică parochialău să se dică: va f i declarată de Biserică catedrală a parochieî.

In consecinţă art. 5 urm£dă a fi redactat ast-fel:Art. 5. Dacă într'o parochie ar f i două, seă maî multe Bi­

serici, una din ele, fi anume cea centrală, mai bună fi mai cu multe mijliice de întreţinere, va f i declarată de Biserică cate­drală a parochieî.

Cele-l-alte biserici vor f i deservite p e rândă de parochu cu ună cântăreţă a l Bisericiei catedrale, cărora parochienii le vor înlesni mijlâcele de transport, de v o r f i în depărtare una de alta, împreună cu cântăreţul de la fie-care Biserică.

La aliniatul din urmă al acestui articol s’a făcut iarăşi o mică schimbare, pentrn-că in art. precedent s’a prevedut ca tdte Bisericile din coprinsul unei parochiî să aibă câte unti cân­tăreţe.

Fiind-că după art 6 din proiecţii, bisericile ce nu vor avea

5 2 8 _____________________ OfeSERVAţlUNÎ ____________

OBSERVAŢIUNl

mijl<5cele de întreţinere prevSduto prin ac<5stă lege, urmdilâ a se închide din ordinul Kpiscopului respectiv, iar meliiilen- du-se, locuitorii vor fi lipsiţi cu totul dc ori ce servicii reli- gi<5se, credem ca. este bine a se modifica art. G cum ιίΓηιόφ'ι:

Art. 6. O r î ce Biserică care a r înceta de a avea minimum mijlticele de întreţinere previidute prin lenea de faţrt ne va. a- ncxci la parochia vecinii, spre, a fi deservită conform artico­lu lu i precedent, pena ce ’ şl va recăpăta mijliJcele ele întreţi­nere.

Având în vedere c i în aliniatul al 2-lea din art. 7 sâ pre- v6dii prea multe formalităţi, care ar putea numai sâ îngreue- de lucrarea celor ce ar voi ca sâ clâdâscâ vre o Biserică, fârâ ca acele formalităţi să aducă vre un folos; propunem ca acel aliniat să se modifice ast-fel:

V o ia necesară pentru clădirea Bisericeî celei nouţ se, va tin de E p is c o p u l eparchiot, după îndeplinirea formalităţilor aci menţionate şi cererea făcută prin protoiereul local.

Şi dar, art. 7 în totalul seu va fi:Art. 7. N u este perm isii în viitorii a se clădi Biserici noul

în localităţile unde esistd Biserici, de câta numaî atuncî când c tito rii seîi p o p o ra n ii Bisericeî celei nouî vor asigura, după tdte fo rm e le legale şi pentru perpetuitate, venitul minimum pre ve stită p r i n presenta lege, pentru întreţinerea Bisericeî şi a cultului religioşii.

Voia necesară p e n tru clădirea Bisericeî celei noul se va da de Episcopul eparchiot, după îndeplinirea formalităţilor aci menţionate şi cererea fă c u ta prin protoiereul local.

Cuvintele din art. 8 : Se v a alege comuna parochiald de reşedinţă, după. părerea n<5stră, nu au nici unti sensu, căci comună parochială nu există, şi prin urmare neexistândo, nici nu p<5te a fi reşedinţă ceva.

In alin. 2-lea şi 3-lea din acestu articol se prevede câ, in cas cândii o parochie nu ar putea fi compusă de numSrul hotăritu de contribuabili să, se compună de unu numirii mal micii, cu condiţiune numai ca Comuna să fie obligată a prevedea prin budgetul sfiit cheltuelile prev6c)ute prin acostă lege pentru o parochie.

OBSERVA flL N Î

Dar defectuositatea acestui principii! este dovediţii de ιιηϊί nuni6r însemnat de ani, adică de la promnlg'are şi publica­rea lesfd comunale, căcî de atunci şi penă acum nu s’a pu­tut aplica mal nicî într’un locu. ,

Din arătările prea cucernicilor protoiercî şi din plângerile unui mare număr de preoţî, făcute către redacţiunea acestui jurnalti. şi încă ce este mal mult, din tablourile statistice tri­mise redacţiunel de către P. P. S. S. Lpiscopî eparliioţî (1), s’a constatat în modul cel mal evident, că comunele sei! că nu aii venituri din care să pote plaţi, şi pe preoţii cu cântăreţii ne­cesari. precum şi să întreţină Biscricele în bună stare, săxi că nu este buua-voinţă a primarilor şi notarilor de a se în­griji de biserici şi servitorii lor. Şi ca probă la acăsta sunt atâtea şi atâtea plângeri din partea preoţilor, din care unele publicate chiar prin aceşti! jurnal, că nu ’şl aii primit nicî micele salarii ce le eraii prevăclute prin budgetele comunale, de mai mulţi anî. Şi dar, lăsându-se pe sănia comunelor de a îndeplini suma ce nu se ajunge din dările contribuabililor, va să dică a rămânea bietul preoţii din comunele rurale, tot in trista posiţiune în care este şi astă-cli. Şi acăsta cu atât mai mult, cu cât unele comune n ari venituri suficiente spre a şî întâmpina cheltuelele lor; împrejurare cu care tot-d’a- una se vor putea scuza primarii şi notarii înaintea preotului şi a celor-lalţi servitori, dicândft: Că ce potft să facă dacă co­muna n are venituri.

In basa acestoni considerante, şi pentru a nu fi lăsaţii preo­tul iarăşi la capriciul primarilor şi al notarilor, precum şi pentru a nu fi respinsu pe motive că comuna nu are veni­turi. propunem!! modificarea art. 8 cum urmăzâ:

Art. 8 . Episcopii eparliioţî, d irectă stil p r in d elega ţi. în înţelegere eu consiliele permanente dc ju d eţe şi cu au torită ţile comunale, vor proceda, ai termenii de unti anii d e la p rom u l­garea legeî (/('/aţa, la regularea şi-fixarea p a ro ch iilo r hi, m o­dul stabilită mai msă. La acesta regu lare se va fix a B iserica catedrala a paroh iei care se va caută a f i câ tă se va putea·

i l ] ailc-hf· intri· a lte le iuc-moriul P . !<. E piscop d«· A rg eţfi p u b lic a ţ ii în num Crul11 aI a n u lu i cu r en t , lu n a F eb ru a rie .

O BSERVAŢI UN ϊ

m at in ccntrn/ c ir c im s c r ip f iunei unu' paruchii, .şi mc rar de­sem na căluno/e ş i B iser ice le c e m l a fa c e pa rte din o pu r oh ir.

In loCCilitmilc m uie din emisa distanţelor şi a rari mei p o ­pu la ţin n et a r f i p r e a g r e i i a se fo rm a pa rac. hi e l a de nun nu­m irii d e 160 contribuabili, pândim se va putea compune şi de unti nnm erii m a î m icii d e contribuabili, cândii aceştia rar decla ra fo rm a l i i la p r im ăria loca lă şi la consi/inl pideţianii. că consim ţit a repartiza şi p lă ti , conform art. l '.\ şi Hi din acesta Ier/e, suma previfjlu tă pentru hit reţinerea. Bisericeî şi a c le ru lu i e l la o p a ro ch ie d e 160 contribuabili.

Constatânclu-se în modii evidenţii că, cândii se laşa latitu­dinea parochienilor, epitropilor s&i ctitorilorii de a'şi iile^c singuri pe candidaţi la ori-care servicii bisericeşti, adese ori se întâmpla că eî influenţaţi, cine scie de cine şi dece, nu se uita la capacitatea seminaristului ce li se presintă, şi pentru aceia recomandă pre ceî maî slabi,— lucru prin care s6 des- curagiază f<5rte multu seminariştii distinşi la studii şi buna conduită; pe cândii dacă denumirea servitorilor bisericeşti se lasă numai la facultatea chiriarcl iilor, vanele considera­ţi unî pot lipsi; şi parocliienii cari aii necesitate de orî-ce gradii de clerici, nu aii de cât să se adreseze cu cerere prin proto- iereulii respectivii la chiriarchu spre a le trâmite servitorii de care ati necesitate. Cliiriarchul respectivii la renduhi seu, publicându locurile vacante şi alegendu dintre aspiranţi pe acei maî meritoşî la studiu şi bună conduită, 'i va şi desemna de servitori aî Bisericilor de la care i s’a făcuţii cerere, şi va face cunoscuţii epitropilor s&I ctitorilor, că le tramite de preoţii, diaconii saii cântăreţii pe cutare saii cutare, pe can­ei vor fi datori a’l primi şi retribui cu salariele prevedutc prin lege. In basa acestor considerante s’a suprimaţii din art. 9 -lea cuvintele: „după propunerea epitropilor saii a ch ­io r ilo r11 şi s’a modificaţii în totalul seu cum urmeză:

Art. 9. Nn este p erm isii a se chirotoni preo ţi hi cum mu· le urbane sa ii rura le, de câtii pentru parochiele regulate p< la ­şele d e m at susîi, ş i num ai la ca să cândii acele parochil or rămânea va can te d e p reo ţi, ş i vacanţa s ar constata prin di -

claraţia con siliu lu i comuna/, a ep i t r o p i lo r s e i i a c h i o r i l o r , adresata p ro to ie r eu lu î d e jud eţii.

JV urnirea di- p a ro ch i, d ia co n i ş i a l ţ i c l e r i c i -se r a Ja co. d c ch ir ia r ch iî r e sp e c ţ iv t,p en tru com u n ele u rb a n e d in t r e s em i­nariştii d e 7 clase, d istin şi ş i p r in bund co n d u i tă , ia r p e n tr u com unele ru ra le, d in tre sem in a r iş tii cu f c la s e , în a c e l e a ş i co n - ditiunl.

C lerici in fe r io r i v o r p u tea J i ş i p e r s o n e c a r i n a ă a b s o l r i t cu rsu l sem inaria l, d a r c a r i s e d is t in gă p r in v o c e , a r ta m u si- ca la şi buna conduită .

Considerândil cil prin oraşe mijlocele de întreţinere sunt forte dificile; considerândil ca atâtii preotulil cât şi ceî-l-alţî servitori bisericesci trebue se fiă în ţinută mai convenabilă; considerândil că mal toţi servitorii bisericesc! fiind familişti, aii de întreţinut celii puţinii câte 5 sau 6 suflete; considerândil câ maî toţi sunt condamnaţi a plăti chirii pentru casele în care locuesefl; aşa in cât este cu totul imposibilii ca unu preoţii se’şl ţină casa, nu diefl ca 2 lei şi 73 bani pe di cum vine după repartisarea sumei dc 1 0 0 U lei pe anii, prevedută prin proiecta, dar nici cu 6 lei; de asemenea nici cântăreţul I cu1,36 bani, cântăreţulii Π cu 1,09 bani şi paracliserul cu 55 bani pe di, pentru câ pe toţi aceştia ’î reclamă condiţiunea lor de clerici a fi cuviincioşi în tote privinţele etc. etc. Dar cu 55 bani pe di care d'abia potu s6 ajungă numai pentru mâncare unei singure persdne, pdte-se găsi în condiţiunile de mai sus unii paracliserii care s6 nu lipsdscă din Biserică la nici unii serviciu, fie de di, fie de n<5pte ? Micul salariu ce se dă acestor servitori bisericesc!, face ca noî se vedem ocu­pate locuriie de paracliseri mal pe la t<5te Bisericele cu nisce băieţaşi sau si ώηβηϊ betrânl fără de nici unii căpăteiil şi adese ori şchiopi, — aceia ce nu arare ori pune în pericolu avutul interiorii al Bisericeî, căcî preotul nu p<5te să stea cu densul in tot-da-una când1 scutură şi curăţă Biserica. Tot mica retribuţiune face ca s6 nu se mal găs^scă cântăreţi bunî, căci care tâneru, ori şi cât de mare talent şi aptitudine ar avea în acesta, ptfte s6 se devoteze cu totul acesteî arte, când

vede cil eu ea nu pote sosi ag o n is ta pânea dc iote bilele pentru sine şi familia sa V

T(5te aceste considerau te ne-a făcut, a adăuga, pe lângă suina totala de 2400 lei, prevestită in proiectul votat de onor. Senat pentru întreţinerea servitorilor dc la o Hiserica urbana încă suma de le î 1600, propunând modificarea art. 12 cum ι ι π η έ ψ ι :

Art. 12. P en tru în tr e ţ in e r ea anua la n B iser iceî sea IU s e n i ­lor uneî p a ro ch iî d in com u n ele u rbane . se ra înscrie annul ţi obligatori ti în b u d g e tu l com u n a l, r e ni Ini d e la 200 contribua­bili, care, după co n tr ib u ţiu n ea fixata la a ri. la , du, suma </< le î n o î 4000.

Din acestă su m ă s e v a p lă t i p a ro ch n lu i, IH0O l e i · cân tă re­ţu lui ί 800 leîj câ n tă r e ţu lu i //, (jOO l e i · pa ra cliseru lu i. 4 0 0

leî; ia r 400 le î se vo r în trebu in ţa p en irn ch eltu elile B isericeî, p r e cu m : lumînărî, un t-d e-lem nă , v ina , p r e s cu r i , că rţi, v es­minte, în că lz itu l, m ic i r ep a ra ţ iu n l etc.

Fiind pa ro ch io maî mare de 200familii, venitul în pliu se va distribui proporţiona l celor mal de sus.

In vederea multor şi variilor necesităţi ce aii şi preoţii din comunele rurale, precum şi a greutăţilor de di si de uopte ce întâmpină ei în căutarea parochienilor s6ii a fiilor spiri­tuali ce li sunt încredinţaţi; in vederea greutăţilor si a clicl- tuelelor ce întâmpină cu instrucţiunea ce trebue a da fiii oi­lor, trimiţându-î prin oraşe depărtate ; in vedere că numai suma de 600 lei şi 17 pog<5ne pămentii nelucratu, din care tre­bue să mal dea încă a treia parte şi cântăreţilor, li este cu neputinţă a se sustrage de la alte octipaţiuni ce li maî pote procura vre un veniţii, şi prin urmare, a se ocupa mal mult cu cetirea şi adunarea de învăţături stricţii necesare înaltei misiuni ce ocupă în societate; in vedere că şi cântăreţii în­tâmpină nu puţine greutăţi in împlinirea serviciilor lor pre­cum şi cu crescerea ce trebue să dea fiilor lor etc. credem nu mai puţin necesarii a se creşte şi suma totala pentru întreţi­nerea Bisericeî s£u a Bisericelor dintr’o parochie din comu­nele rurale de la 1 2 0 0 la 1500 let noi.

Tot-o-dată fiind-că unii preoţii care are in paroehia sa unu

_________________________________OBSERVAŢI UNÎ (.......

OBSKRVAŢIl'.VÎ

număr maî mare de 150 familii, are negreşit şi osteneala şi orijă maî mare, de aceea credem că este forte just fi ca şi ve­nitul luî sil fie crescut în proporţie cu ostenelele şi grijele sdle.

Tote aceste considerante ne fac a modifica art. 13 din proiectil cum urm dă:

Art 13. Pentru întreţinerea fi e - că r e î B iser ic i scîi a B iser i­cilor dintro eparochie de 150—200 contribuabili d in comu­nele rurale, se va scrie anual f i obligatoriii în budgetu l comu­nal. venitul de la 150 contribuabili, ca re după contribuţiu- nea fixată la art. 16, dă suma de leî 1500.

Fiind numai 150 contribuabili, suma de 1500 le t n o t se va distribui: Parochuluî 800 leî, la 2 cân tăreţi 500 let, ia r restul de 200 lei se va întrebuinţa la buna în treţin ere a B i­sericei precum s'a arătat la art. p r e ced en t

Fiind insă mat mulţi contribuabili, venitu l c e v a f i în p lu s de la 1500 lei, se va distribui proporţional serv itorilo r de maî sus fi Bisericei.

Fiind-că măsura luata prin art. 14, (ca adică, contribuabilii ce facil parte din o parochie, Bisericele eăreea a ii fonduri pro­prii, să nu plăt6scă egalii cu aceia a căror B iserici nu au nimic), nu ni se pare dr£pt<i; tot-o-dată fiind-că fondurile ce le ati unele Biserici sunt destinate, pe lângă altele, pen­tru o deosebita îngrijire şi procurare de t<5te cele necesare, ţi pentru splenddrea lor şi a serviciului ce să face în ele ; pe lângă acestea mai având în vedere că acestii articol, nu are să aducă atâta folosii, pe câtii confusiune şi ne mulţumiri din partea acelor ce plătesc, credem că e bine a se omite cu to­tul art. 14.

Avend în vedere că in mat multe comune urbane, pre­cum: Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Botoşani etc. populaţiunea este compusă din diferite rituri, aşa că în jurul Bisericilor ortodoxe adese ori sunt mal mulţi contribuabili de rituri streine, care negreşit nu aii să participeze la dările ce se vor determina pentru cult; şi tot de o data fiind-că chiar contri­buabilii ortodoxî adesea-orx se permută dintr’im locu în al­tul, din care causă parochiile nu au să se p6tă determina după

OBSERV AŢIUNÎ

numSnil contribuabililor ortodoxî, care hc aii î l în jurul unei Biserici dre cure ; Mai a vend în vedere şi aceia, că în comu­nele urbane suntu multe Biserici întreţinute de stat, precum si cu propriele lor averi, poporanii cărora, sa potit sustrage de la contribuţiunile pentm cult, sub cuvânt că Bisericele la care urm(5ză el sunt. întreţinute de stat seii de ctitori,— aceea co credem că ar fi unii lucru ne drept; căci atunci contribu­ţiunile pentru cult ar urma să se facă numai de către o parte de contribuabili ortodoxî, iar nu de toţi;

Pe lângă acestea, având in vedere că după înţelesul alini­atului din urmă al art. 15, preotul in schimbul modestei re- tribuţiunî ce ’î se prevede prin acâstă lege, este obligat a în­deplini tdte serviciile religi<5se — fie publice, fie private — de care p<5te să aibă necesitate unit creştinii, fără ca el să mal pdtă aştepta vre o recompensă;

Având în vedere că prin acestă m6sur.i, preotul pentru 10 sau 2 0 lei pe anii, ce să hotărăscit a se da de fie-care contri­buabil, devine in oposiţiune mult mal deplorabilă de câtu cea de până acum ;

Credem necesar ca art. 15 să fie modificat in modul ur­mător :

Art. 15. Resut '.sele pentru întreţinerea Bisericilor şi a cle­rului parochial, în condiţumileprevăzute prin nrticolil prece­denţi sunt în prima ordine contribuţiunile parochienilor pentru cult, deosebite de cele-Talte dări comunale.

In comunele urbane în care populaţiunea este de diferite rituri, contribuţiunile pentru cultă se vor plaţi de toţi contri­buabilii ortodoxî, fă r ă a se avea în vedere dacă el aparţin vre unei biserici întreţinută de stat seîl de fonduri proprii.

Contribuţiunile acestea se dau de particulari în schimbul serviciilor bisericesci comune publice, a botezarel pruncilor, u mărturisireî şi împărtăşirel în biserici seti pe la casele lor. precum şi a înmormântărilor.

Tdte cele-Valte servicii religiose de care poporani mal simt necesitate, precum : cununii, parastase, acatiste, paraclise, aghiasme şi alte rugăciuni ce se facîi in Biserici se it pe la ca­sele enoriaşilor se plătesc deosebit.

o bse rv a t io n !'

In basa considerentelor dc mat sus, contribuţiunile capiloi· de familii atât in comunele urbane cât şi rurale se crescu; tot de o data fiind-că, în comunele urbane unde sunt mulţi stre­ini dc alte rituri, parochiile nu se pot fixa de cât numai dupa numind total al contribuabililor ortodox! şi după calcularea sumei generale ce are a se aduna din contribuţiunile lor pen­tru culţii, art. 16 se feform&ă ast-fel:

Art. 16. Contribuţiunile parochienilor in parochiile tir ba­nc, sa fixeadă la maximum 20 let anual; iar în comunele ru­rale la maximum 10 lei anual.

In comunele urbane în care sunt mulţi strein i de alte ri­turi, contribuţiunile acestea se vor repartisa de prim ăriile lo­cale în părţi egale după numărul parochiilor ce se vor fixa, şi se vor da epitropilor respectivi spre a se împărţi celor în drept conform legeî de faţă.

In urmarea celor stabilite prin articolele 12, 13 şi 16, art. 17 să modifică cum urmăză:

Art 17. In cas când bisericele ar avea venituri proprii, şi când· Bisericelor parochiale le ar rămânea vre un escedent din sima înscrisă in budgetul comunal, acel escedent se va vărsa de epitropia Bisericeî prin primăriile locale, la casa de depu­neri şi consemnaţiunî, spre a forma ună fon du a l Bisericeî. Aceste fonduri vor servi numaî la reparaţiuni radica le saă construcţiunl. Nu se va putea dispune de ele de câ t în urma unei decisiuni a consiliului comunal aprobată de comitetul permanentă.

Chitanţele casei de depuunerî se vor păstra de Epitropi. Considerând că contribuţiunile pentru întreţinerea Biseri­

celor parochiale şi a clerului lor nici o dată nu vor putea fi încasate regulat dacă nu se vor încasa o dată cu contribu- ţinnile fiscale şi comunale, precum şi dacă nu vor fi trecute în aceliaşl roluri, sub unQ anume titlu; mal considerând că dacă aceste centribuţiunî vor rămânea ca să se încaseze se­parat şi pe luni, perceptorii, chiar şi dacă vor insista să în­caseze nisce asemenea contribuţiunî, se vor adresa către con­tribuabil ore cum ca în ridicul dicând : Daţi bani Popel, iar prin acăsta va creşte mal mult aversiunea şi desgnstul pa*

OBSERVAŢI UNÎ

rochienilor către Biserică şi clerul el, propunem modificarea art. 18 cum urmâză :

Al t. 18. Contribuţiunile acestea destinate, a în t â m p in a che l- tuelele necesare în t r e ţ in e r e î c le r u lu i f i p e n tr u c u l t u l B iser i-

cescil, se vor percepe o d a t ă c u p e rc e p e re a d ă r i lo r f is c a le f i

comunale prin agenţii f i s c u lu i , c a lc u la te p e tr im estre fară vre

o reducere âre-care, s u b n u m ir e a de : contriblltiunc pentru cultu.

Banii incasa,ţt de la contribuabili sub acestă litln se cor da în primirea primarilor respectivi, cari la rândul lor, fără întârziere, î i vor trimete la epitropil Bisericilor catedrale a. parochielor, sub luarea de adeverinţe pentru primirea lor.

Iu vedere cu în coprinsul uneî parochil de 150 s6u. 300 contribuabili potft să fie maî multe Biserici, care fie-care să ’şl aibă pământurile lor după legea rurală, şi care după 'dis- posiţiunea legeî de faţă form^ză proprietatea Bisericeî paro- chiale, precum şi în vedere că prin art. 4 s’a prevedutii ea si fie-care Biserică, deservită de parochul Bisericeî catedrale, să aibă câte unti cântăreţii, credem de necesară a se reforma aliniatul al ΙΠ din art. 19 după cum se va vedea mal jos.

Art 19. Pămenturile de hrand destinate prin legea rurala în p r o fi tu l B is er ic ilo r din comunele rurale şi care se posedă astăcfX d e B is er ic i, s e declara proprietate inalienabila a Bise­r i c i lo r p a r o ch ie i respective.

E le se v o r d eoseb i de cel-altă teren al comunelor, şi autori­tă ţile com una le le v o r hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi rtf- lu ite sâii înstrăinate.

Pămentul tu tu ro r B is er ice lo r ce fă cu parte din o parochie, să v a îm pă rţi d e au torita tea cemunală in 4 părţi, dintre care2 p ă r ţ i s e v o r d a in p r o fi tu l parochul ui, iar 2 părţi se cor împărţi în modă e g a l In to ţî câ n tă reţii d e pe la Bisericile ce se α β ά în cu p r in su l p a ro ch ie i.

Pentru a nu se da locti la presupuneri nefondate, că adecă plata pământului în bani, prevSdută in aliniatul IU din art. 20, s’ar cuprinde in contribuţiunile prevedutc la Alt 13 şi 16, s’a adăogattt la aliniat. III al aceluiaşi art. desluşireacuvenită.

OBSERV AŢIUNl

Art. 20. La comunele rczesescl sen m oş ne ne unde Biserici/,, un a c avea deja pământii destinai ft pentru în treţin erea c i cm . Iul, sa ca da d e proprieta ri o porţiun e d e p im en tă cu ltivab il eaal cu cea stabilita în legea rura la , în p ro fitu l B isericilor.

Se lasa a celor comune fa cu lta tea d e a p la ţ i în ban i epi- tropiei B isericei o suina analoga cu p la ta a r en d e l a c e le i p o r ­ţiuni de pamentu. cu ca re bani ep ilrop ia sa p o t a lua în arenda o porţie de pamentu cultivabil p en tru■ c le ru l b isericescă .

In acestii casă acesta p la ta J a c e p a r te d in contribuţiunile datorite dejMirocliienl, a fa ra d e ce le p reve^ u te la Art. 13 ş i 1(J.

In dorinţa ca fie-care Biserică să fie pusă în posibilitate de a si creşte veniturile s£le, şi prin urmare, cu timpul a ’sî putea avea umi personal mal distinsu in tdte privinţele şi re­muneraţii după meritft. am crezuţii necesarii a mai adăoga la Art. 23 câte-va aliniate, relative la modul şi mijlocele prin care ar putea atinge acostă ţintă. In consecinţă, art. 23 se compleeteza cum urmfoă:

Art. 23. Tote paroch iele ce se v o r fo rm a după legea d e fa ţ ă sunt declarate de persone ju rid ice .

Ori ce Biserica d in tro pa ro ch ie p o te p r im i, con fo rm co ­dice! ui civil, donaţiunl seu dota ţiun il d e la c r e ş t in i p io ş l, pentru prosperitatea B isericei după datina străm oşască .

Epilropie/e bisericelor parochia le, ca r e d ispun d e fo n d u r i potă cumpără orl-ce imobile sigu re hi f o lo s u l B iser ic e lo r res­pective.

Când cumparerea urmeză a sa f a c e p r in licita ţie, ep itro- pil, împreuna cu alţi 2 seu 3 enoriaşi, în ca lita te d e experţi, vo r p reţu i mal înainte imobilul c e voescii c i l cum păra şi v o r fixa sumo peste rare împuternicitul ep ilrop ie l nu va pu tea du m al Mlil/ύ.

E pitropii potu fa c e sch im bări d e im obile cu v e c in i i s6ă alte person e, cândă acestea potă fi în fo lo s u l B iser iceî, (lupa c e m al âuteiă se va fa c e constatarea şi eva luarea im ob ililo r d e schimb îm preuna cu consiliu l comunul.

Im ob ilele eva luate mal sus de oOQ lei n o i un v o r p u ten p sch im bate f o r a a v isu l Episcopului r e sp e c t iv ă şi a l M in isteru ­lu i C altelor.

l ’ROIECTfj DE LI'.CE

M a r in d u - s e v fin i I u l „noî B is e r ic i , ψ ί ΐ ν ο ρ α c u aprobarea

E p i s c o p u l u i r e s p e c t iv ă , p u t ă cresce re tr ib u ţiu n ilc d e n i i u i Iii- s e r ic e i respective.

Ministrul Cultelor fiind de la sine suprnvcoliifitorul tutu­ror Bisericilor întreţinute de Statii, punctul al IIMea «lin art. 25 pote fi omis cu totul.

t Silvestru B. Piteşte nu.

PROIECTIJ DE LEGEp e n tru

Î N T R E Ţ I N E R E A C L ER U LU I Şl A BISERICILORDIN COMUNELE URBANE ŞI RCRALE

c e se în treţin u d e comune, h i tulu coprinsul lîoinânieî

MODIFICAT ŞI ADĂOGIT CONFORM OBSERVAŢIUNELOR DE MAÎ SUS

CAPITOLUL I.

D espre p a r o ch i î ş i c leru l bisericescu din comuneiι· urbane şi rurale.

Art. 1. Parochie sau enorie se numesce in comunele ur­bane sail rurale colictivitatea poporanilor, cari aparţinu unei Biserici în privirea cultului religioşii.

Art. 2. Paroebule sunt de 2 categorii: parocliil de U>n - 200 contribuabili, şi parochiî de 200 — 300 contribuabili stabili.

Art. S. Bisericele din comunele urbane sau rurale suntu sau conmuale, sau particulare, sau întreţinute de Stătu.

Bisericele comunale sunt acele care se întreţinu dc parochienl.

Bisericele particulare sunt acele ctîtoresci saii cu epitr<>|»

deosebiţi, care se întreţinu şi se administrau după aşeejă- mintele lor speciale de către ctitori sail representanţii lor.

Bisericele întreţinute de Statii sunt sub regulele speciale hotărâte prin legî şi regulamente.

Art. 4. Fie-care biserică catedrală a parochiei va avea unii parochu şi clericii trebuitori pentru servietele bisericescî.

Clericii trebuitori pe lângă parochu sunt: în comunele ur­bane 2 cântăreţi şi unii paracliserii.

In comunele rurale 2 cântăreţi.Fie-care Biserică deservită pe rându de parochul Bisericeî

catedrale, din coprinsul unei parochil, încă va avea câte ιιηΰ cântăreţii, care sub supravegherea epitropilor bisericeî cate­drale o va îngriji şi custodia.

Bisericile care vor avea mijldce indestulătore, fie prin popo­ranii parochiei, fie prin ctitori sail epitropî, pentru întreţi­nerea unui al doilea preoţii, a unul diaconu s£u a mal multor servitori bisericescî, vor putea statornici unii asemenea servi­torii cu încuviinţarea Episcopului eparhiotu.

Art. 5. Dacă într o parochie ar fi doue, βέύ maî multe Bi­serici, una din ele şi anume cea centrală, maî bună şi maî cu multe mijldce de întreţinere, va fi declarată de Biserică catedrală a parochiei.

Cele-l-alte biserici vor fi deservite pe rândii de parochil cu unu cântăreţe al bisericeî catedrale, cărora parochieniî le vor înlesni mijlocele de transport de vor fi iu depărtare una de alta, împreună cu cântăreţul de la fie-care Biserică.

Art. fj. Ori ce Biserică care ar înceta de a avea minimum inijMcele de întreţinere prevăzute prin legea de faţă, se va anexa la parochia vecină, spre a fi deservită conform artico­lului precedent, penă ce’şî va recăpăta mijldcele de întreţi­nere.

Art. 7. Nu este permis în viitor a se clădi Biserici nouîîn localităţile unde esistă Biserici, de cât numai atunci când ctitorii sau poporanii Bisericeî celei nouî vor asigura după t<5te formele legale şi pentru perpetuitate, venitul minimum prevăzut prin presenta lege pentru întreţinerea Bisericeî şi a cultului religios.O

6 4 0 I'RODe c t î? d e l e g e __________ _________________

PfcOIKCTti DE LEGE

V o ia n e c e s a r a p e n t r u c h id ir c a B is e r ic e i c e le i n o iii sc va

d a d o E p is c o p u l e p a r c b io t i i , d u p ă în d e p lin ir e a fo rm a lită ţilo r

a c i m e n ţ io n a t e ş i c e r e r e a f ă c u t ă p r in p ro to ie re u l lo ca l.

Art. 8 . E p is c o p i i e p a r c l i io ţ i , d ir e c ţ i i s a ii p rin d e le g a ţ i , in

înţelegere cu c o n s i l ie lc p e r m a n e n te d c ju d e ţe şi c ii a iiro r it .;-

ţilc comunale, vor p r o c e d a , iu t e n n c u u d e un arm d e Ia p ro ­

mulgarea lege! de f a ţ ă . l a r e g u l a r c a si f ix a r e a p a ro c h iilo r in

modul stabilitii mal s u s . L a a c e s t a r e g u la r e sc v a f ix a B ise­

rica catedrala a p a r o c h ie î , c a r e s e v a c ă u t a a li c â t ii sc v a p u ­

tea maî î n centrul c ir c u m s c r ip ţ iu n e l u n e i p a r o d i i i , şi se vor

desemna cătunele ş i B is e r ic i le c e a i i a face o p a r te «Im pa-

rocliie.In localităţile unde din causa distanţelor şi a r.îriinci po-

pulaţiunel a r fi prea greii a se forma parocliiele de un mi­mării pe 150 contribuabili, parochia se va putea compune şi de unii număra mal micii de contribuabili, cândii aceştia vor declara formalii la primăria locala şi la consiliul judeţianu că consimtu a repartiza şi plăti conform art. 13 si 1G din a- c6 stă lege, suma prevedută pentru întreţinerea Bisericei şi a clerului el, la o parohie de 150 contribuabili.

Art. 9. Nu este permisii a se chirotmii preoţi in comunele urbane sati rurale, de câtii pentru parochiele regulate pe ba- sele de mal susii, şi numai la casii cândii acele parochiî ar rămânea vacante de preoţi, şi vacanţa s’ar constata prin de­claraţia consiliului comunalii, a epitropilor sau a ctitorilor, adresată protoiereului de judeţii.—

Numirea de parohi, diaconi şi alţi clerici se va iaee de cliiriarchil respectivi, pentru comunele urbane dintre semi­nariştii de 7 clase, distinşi şi prin bună conduita, iar pentru comunele rurale dintre seminariştii cu 4 clase in aceleaşi condiţiunl.

Clericii interiori vor putea ii şi persone, c a r iu ’a i i abso lv it

cursul seminariahi, dar cari se distingi! prin voce, arta inu- sicală şi buna conduită.

A rt. 10. Datoriele preoţilor parochial! şi ale celor-1 alţi s e r ­

vitori Bisericesc!, pentru esaeta şi conseiinciosa îm p l in i r e

serviciului bisericescu şi religioşii in parochiî, se vor regn- lamenta de către Sântul Sinodii.

PROIECTÎJ DE LEGE

CAPITOLUL Π.

Despre întreţinerea Bis&ricelor ,sti a c le ru lu i în com unele urbane şi rurale.

Ari. 11. Poporanii comunelor urbane şi rurale sunt da­tori a înoriji de Biserica βέίί Bisericele la carî aparţini!.

Eî sunt datori a plaţi pe preoţi şi servitorii Bisericilor lor, şi a procura midlocele necesare pentru cheltuelele anu­ale ale cultului, câtu şi pentru cele-l'alte clieltuelî care cu timpul ar deveni necesare, s6u * pentru clădiri, s£îl pentru o- biectele cultului religioşii.

Se esceptă din acestă regulă Bisericele connuiale, atât ft urbane câtu şi rurale, ale căror întreţineri sunt prev&Jute prin budgetul Statului, prccum şi acele ctitoresc! particulare care se administrai după legile şi aşedămintele lor spe­ciale.

Art. 12. Pentru întreţinerea anuală a Bisericeî βέιί Biseri- lor unei parochii din comunele urbane, se va înscrie anual şi obligatoriu in budgetul comunal, venitul de la 2 0 0 contri­buabili stabili, care, după contribuţiunea fixată la art. 16, dă suma de lei 4000.

Din acestii sumi se va plăti parochulul 1800 lei, cântăre­ţului I, 800 lei, cântăreţului Π, 600 lei, paracliserului 400 leî, iar 400 lei se vor întrebuinţa pentru cheltuelile Biseri­ceî. precum : luminări, unt-de-Iemnu, vinii, prescuri, cărţi, veşminte, incălditul, micî reparaţiunî etc.

Fiind parochia maî mare de 200 contribuabili stabili, veni­tul în plus se va distribui proporţional celor maî de sus.

Art. 13. Pentru întreţinerea fie-cărei Biserici s£u a Bise­ricilor dintr'o parchie de 150—200 contribuabili din co­muncle rurale, se va scrie anual şi obligatoriii în budgetul comunal, venitul de la 150 contribuabili care, după contri- buţiunea fixată la art. 16 dă suma de leî 1500.

Fiind numai 150 contribuabili, suma de 1500 leî noî se va distribui: parocliuluî 800 leî, la 2 cântăreţi 500 leî, iar

PROIECTĂ DE I.EGE

restul de 2 0 0 leî He va întrebuinţa la buna întreţinere a Hi-

sericei, precum s’a arătat la articolul precedent.

Fiind însă maî mulţi contribuabili, venitul ce va fi iu plus

de la 1500 lei, se va distribui proporţionalii .servitorilor de

mal sus şi Bisericeî.Art. 14 se omite cu totul.Art. 16. Resursele pentru întreţinerea Bisericilor si a cle­

rului parocliialii, in condiţiunile prevedute la articol ii prece­

denţi, sunt in prima ordine contribuţiunile parochienilor pen­tru culţii, deosebiţii de cele-l’alte dă rî comunale.

In comunele urbane, în care populaţiunea este de diferite rituri, contribuţiunile pentru culţii se vor plăti de toţi contri­buabilii ortodox!, fară a se avea in vedere daca el aparţin vre unei Biserici întreţinuta de stătu *eu de fonduri proprii.

Contribuţiunile acestea se daii dc particulari in schimbul serviciilor Bisercesc! comune publice, a botezare! pruncilor, a msirturisire! si împărtăşire! in Biserici sen pe la casele lor, precum şi a înmormântărilor.

T<5te cele-l’altf servicii religiose de care poporenii mai simt necesitate, precum : Cununii, parastase, acatiste, para­clise, aghiasme şi alte rugăciuni ce se facil in Biserici seu pe la casele enoriaşilor se plătescil deosebiţii.

Art. Id. Contribuţiunile parochienilor in parochiilc urba­ne, să fixs6d.ă la maximum 2 0 lei anual; iar in comunele ru­rale la maximum 1 0 lei anual.

In comunele urbane în care sunt mulţi streini de alte ri­turi, contribuţiunile acestea se vor repartisa de primăriile lo­cale în părţi egale după numerul parochiilor ce se vor fixa şi se vor da epitropilor respectivi spre a se împărţi celor iu drepţii conform lege! de faţă.

Art. 17. In casu când bisericele ar avea venituri proprii, şi când Bisericelor parochiale le ar românea vre unii csee- dentU din suma înscrisă in budgetul comunal, acel esccdeut se va versa de epitropia Bisericeî, prin primăriile locale, la casa de depuneri şi consenmaţiunl. spre a forma unu fondu id Bisericeî. Aceste fonduri vor servi numai la reparaţim radicale sail construcţiunl. Nu se va putea dispune de ele «le

644 PROÎECTV DE LEGI·:

câtu in urma une! decisiunl n consiliului comunal, aprobata de comitetul permanenţii şi eliiriarclml local.

Chitanţele casc! de depuneri se vor păstra dc Epitropt. Art. 18. Contribuţiunile acestea destinate a întâmpina cliel-

tuelelc necesare întreţincrel clerului şi pentru cultul biseri- cescit, se vor percepe o dată. cu perceperea dărilor fiscale si comunale, prin agenţii fiscului, calculate pe trimestre fară vre o reducere orc-carc, sub numirea dc con tri bitţinne pen tru milă.

Banii încasaţi de la contribuabili sub acestii titlu, sc vor da in primirea primarilor respectivi, cari la rândul lor, fără inhirdiere, ii vor trimetc epitropilor Bisericeî parochiale, sub luarea de adeverinţe pentru primirea lor.

Art. 19. Pământurile de hrană destinate prin legea rurală in profitul Bisericelor din comunele rurale şi care se posedfi astădi de Biserici, se declară proprietate inalienabilă a bise­ricelor parochiei respective.

Ele se vor deosebi de cel-altil teren al comunelor, şi auto­rităţile comunale le vor hotărnici si stâlpi, pentru a nu fi reş- luite seu înstrăinate.

Pământul tuturor bisericelor ce facil parte din o parochie, se va împărţi de autoritatea comunală în 4 părţi, dintre care2 părţi se vor da în profitul parochulm, iar 2 părţi se vor împărţi in modu egal la toţi cântăreţii da pe la bisericele ce se află in coprinsul parochiei.

Art. 20. La comunele rezesesci βέύ moşnene unde biseri­cele nu ar avea deja pămentu destinaţii pentru întreţinerea clerului, se va da de proprietari o porţiune de pământii cul- tivabil egal cu cea stabilită in legea rurală, în profitul Bise­ricelor.

Se lasă acelor comune facultatea de a plăti în bani, epi- tropiel Bisericeî, o sumă analogă cu plata arendel acelei por­ţiuni de pământ, cu care bani, epitropia să p<5tă lua în arendă o porţie de pământii cultivabil pentru clerul bisericescî!.

In aceşti! casil acostă plată face parte din contribuţiunile datorite de parochienl, afară de cele prevâdute la Art. 13 ţi 16.

P kO IK C T f DE I .r .c i

Art. 21. Clericii (preoţii, diaconii, cântăreţii şi paracliseriij suntii scutiţi ςΐο serviciul guardel si dc straja, precum şi de serviciele militare.

Clericii sunt scutiţi de darea foncierei pentru oasele lor de locuinţă personală şi pentru pământurile «le hrană acor­

date lor prin legea de faţă. Asemenea ci sunt scutiţi «le eon- tribuţiunilc personale precum şi de ori ce alte contribuţiuni.

£rt. 22. Preoţii din comunele rurale, au dreptul a cnm- pgra, pe teritoriul comunei respective, locuri de casă şi de hrană, din locurile ce ar deveni disponibile, pentru locuinţa şi întreţinerea familiclor lor, la casu cândii ei n’ar mat putea servi ca preoţî.

Dacă în coprinsul comunei nu s’ar găsi locuri libere, atunci el vor avea drepţii a ’şl cumpăra asemenea locuri pe moşiile Statului, că şi alţi locuitori cari aii dup i lege, dreptul dc îm­proprietărire pe moşiile Statului, prin cumpărare de loturi de pământii.

In totii caşul, cumpărarea de locuri prin comune de către preoţi să nu se întindă mal mulţii de câtii este permisii unui locuitorii fruntaşii.

Art. 23. Tdte parochiele ce se vor forma după legea de faţă sunt declarate de persone juridice.

Ori ce Biserică dintr’o parochie pote primi, conform codi- celnl civil, donaţiunl săil dotaţiuni de la creştinii pioşl, pen­tru prosperitatea Bisericeî, după datina strămoşască.

Epitropiele Bisericelor parochiale, cari dispun de fonduri, potti cumpăra orî-ce imobile sigure în folosul Bisericelor res­pective.

Cândii cumpărarea urmăză a se face prin licitaţie, epitropiî împreună cu alţî 2 βέιΐ 3 enoriaşi, în calitate de experţi, vor preţui mal înainte imobilul ce voescii a 1 cumpăra, şi vor fixa suma, peste care împuternicitul epitropiei nu va putea da mai mulţii.

Epitropiî potti face schimbări de imobile cu vecinii şeii alte persdne, când acăsta pote fi în folosul Bisericeî, «lupă ce maî ânteiii se va face constatarea şi evaluarea imobilelor «Ic schimb împreună cu consiliul comunal.

PKOIECTU DE LEGE

Imobilele evaluate mai sus de 500 let noi nu vor putea fi schimbate tară a visul episcopului respectivii şi al Ministe­rului Cultelor.

Mărindu-se venitul unei Biserici, epitropii, cu aprobarea Episcopului, potu cresec retribuţiunile clerului Biscriceî res­pective.

CAPITOLUL· III

Despre epitropiile bisericilor comunale.

Art. 24. Administrarea unei Biserici este încredinţată unei cpitropil.

Art. 2d. Epitropiile acestea se complinii:I. La Bisericile parochiale:а) Din parochul bisericeî, ca preşedinte;б) Din dom membrii dintre parochienil cel maî impuşi şi

mai de încredere, unul aleşii de parocliienî, altul numiţii de Episcopul eparchiotu.

Unul dintre cântăreţi va purta îndatorirea de scriitor al epitropiei care va avea cancelaria sa deosebiţii.

11. La Bisericile ctitoresc! particulare, din ctitori, în con- formitate cu asedămintele lor basate pe acte formale sail pe datini.

IIL Se omite cu totul.Art. 26. Epitropii la Bisericile parochiale, afară de preot,

se recunosciî in acostă calitate pe timpii de 5 ani. După espi­rarea acestui termenii, el se înlocuescd cu alţii. Ei potu fi realeşl.

Art. 27. Epitropiile parochiale administrăză avutul bise­ricilor comunale, primescu contribuţiunile parochienilor de la primari, plătescil salariile clerului, îngrijesc!! de buna în- ■ reţinere a Bisericilor, din mijlocele cc vor avea la disposi- ţiune; fac budgetele anuale ale Bisericilor şi le supun primă­riilor spre aprobare; dau socotelile anuale primăriilor despre buna întreţinere a avutului bieericescil.

Fie-care epitropie va avea o condică formulată de primăria locală, în care vor trece tdte veniturile Bisericei, precum şi

—

POSIŢIUNEA l'RKOTILOU 1 4 7

chcltiielele. Ea va servi spre justificare la darea socotelilor la primărie.

Art. 28. Acarctele şi alte proprietăţi alo Bisericilor paro- ehiale, cari se dau in arenda, se vor arenda dc epitropie la primăria comunei, conform legilor, in presenţa unul dele* cratu. al consiliului comunal şi cu reserva aprobărci eorixi- liuluî.

Disposiţiuni tninsitorii.

Art. 2.9. P reo ţii actuali, care sunt legaţi de gospodarielc lo r în tem e ia te de maî mulţi ani pe lângă unele Biserici, voind, p o t răm ân ea la locurile lor cât vor trai, când pe lâng.i cele s tab ilite p r in legea de faţa, vor putea avea invoeli pri­vate cu locu ito rii de la Bisericile la care serv'esc, precum şi a înpărţi în tre e i inşii remunerariul preve^ut prin acostă lege, p e n tru o parochie.

Art. 30. Daca după fixarea parochielor, preoţi vor fi mai mulţi de câ t parochil, eî vor putea fi şi câte doi la unele pa- rochii, îm p ă rţin d ven itu l ce vor avea, şi remunerariul preve- d u t p rin leg ea de faţă.

S’au. ad ăo g a t încă aceste doue articole, pe de-oparte pen­tru ca nu unii preo ţi ce ar fi cu totul legaţi de localităţile în care să afla, n epu tând a se permuta în alte locuri să fie siliţi a în tre ru p e serviciul lor preoţesc din asemenea cauză, ia r pe de alta , p en tru ca n u fiind numărul preoţilor mal mare de câ t al parochielor ce se vor fixa, să rămână fără locuri.

Posiţiunea preoţilor de la monastirele de inaire I N im inea credem că nu va nega, că preoţii de pe la mo-

nastirile de maice, fiind familişti, aă şi ei aceleaşi greutăţi şi necesităţi ca şi to ţi cel-l’alţl preoţi familişti; cu tote aceste el se trec neînce ta t cu vedere, atât la facerea budgetelor pen­tru bisericile în tre ţinu te de stat, cât şi cu ocasiunea regula­rei şi a fixărel salarielor pentru preoţii din comunele urbane Şi rurale. E l n u aii nici pămentul de hrana ea cei de pe la |

INCONVeNI liNTELE

comunelc rurnle. nicî nu li se prevede prin budgetul .statului salariele ca pc la bisericile do clasa ante ia s||u şi a doua, du- nre cum vor fi clasate şi monastirile.

Ast-fel fiind lucrul, noi ru g ă m atât pe onorabilul guvern cât şi pc onorabila Cameră, a regula şi posiţiunea acestor preoţi, fie prin prevederea salarielor lor în budgetul statului egale cu a bisericilor de clasa I sert a II, după cum vor fi clasificate şi monastirile, in care cas, trebue a prevedea prin budget câte 1 2 0 0 lei pe an de preot pentru ceî de la monasti­rile de clasa I, şi 8 8 8 lei pentru cei de la monastirile de clasaII etc. seii la din contră a î cuprinde şi pre den.şil in noua lege pentru întreţinerea bisericilor din comunele urbane şi rurale, regulând a li seda şi pământuri de hrană, ca şi celor- l’alţî preoţi din comunele rurale.

Onorabila cameră este rugată cu tot respectul, a avea in vedere aceste observaţiunl şi ale studia; căci regularea unei asemenea cestinnl este una din cele mal grele; iar Onorabi­lul Senat este rugat a nu le privi cu ochi despreţuitorl, căci ori-ce ameliorări s’ar face, meritul este tot al primilor iniţia­tori. Lucrul stă înceea că, când deja este făcut ceva de alţii mai uşor se pote vedea ce ar maî trebui să se facă.

I n s c r i p ţ i a de la M onastirea Resboenii,JU D E Ţ U L NKMŢL'IAJI, COMENTATA.

B ă t ă l i a de l a VaUa-alhă, şeii mal bine do. l„ — lM;„, JDomnul muntenesc aliat cn Turcit contra M a re lu i SUfam. _ Familii f i o r ig in ea Marelui Ştefan. — Istoricul Biaericel f i <i ifonoetiret >l· /J

Rteboent. — Vechia traducţie a acestei inscripţiunl.

f i x a n h κ λ γ ο μ τ η κ α γ ο Ι

H X C T O A W K H R A T O Γ (^Ν λ |

[νί G * r i ( ţ ) x N A ROfKO^V,

KîKÎHO Μ Λ Τ Ι Μ r d l^ A ţ . ' t

3 t M A H /V lO A ^A B C K O H CHa

Ε ο γ ^ α ν λ r o e r o ^ h . r x

Λ + 'Γ Ο Λ r C ^ R a

f r o K a H î T O T i K Z l ţ J t t *

R Z 3 ^ R H ^ i C C H A H IH Λ Λ α ^ -

ΛΛΕ'Γ HpX T^pCKIM . CZ

R Z C i / v \ n c r o h m m k x c t o m

ΗΗΛΛΜ CHAA/V\H. β ψ ί Κ Ε

H FiACApAK RO ER O ^A NA3 -

R A N IH / I a ÎV U T A . M ^T hA î

CZ NHlVt C Z R Z C l A C R O **

kaca akckoa 3(/v\aa n^iH-

In (filele evseviosului şi iubitoriului de Christos Domnului loan Stefan voe- voda, cu mila lui Dum­nezeii Domnitoriu ţerei Moldaviei, fiiul lui Bog­dan Veovoda. In anul 6984, 6 ră al domniei lui al 2 0 -le anii curgi;torni, sculatus’a puternicul Mali- m e t împeratul turcesc cu t 6 te a le sale resaritene p u t e r i. în c ă şi Basarab V o e v o d a cel n u m it ÎA io ta

venit a c u d e nsu l, cu totă t i r a sa cea basarabeseâ.

^O U JA Π Λ Α Ν Η Τ Η H r t f - Aft venit ca sâ jăfuiască

INSCRIPŢIA DE LA M0.NAST1REA RCsUOENIÎ

ΕΛΑΤΗ 3ΙΜΛΗ) M 0 A 1A R -

CKOW H ^OH^OUJA ^ 0 3 ^ 1

NA M 'tcT O NAfkHLţAEMOt

εΊ λϊη ηοτοκ. H mkj

GtE(J)AN BOEEO^A H CZ

CkNOM NaUJIIM ΛαΕ^ΛΝ-

H3 H^0 ^ 0 M NUMII 3^1 H CZT80pH^0/V\

CX NUMII BfAHK j>A3E0H.

m i ja k>a k s . u ^ ontf-

ψίΝΙΕΜ E îkViM ΓΙΟΚ+ΪΚ-

^ENU EUOIA Χ ρ ί'Π Α Η ΐ

UIT ΠΟΓΑΝ. H flA^OLUA

T # ΜΝΟΓΟΕ MN05KICTB0

U T M oa^ a b c k h v BO iy.

ΤοΓ^ΑΗΚ H T A T A ? ! tf-

frAQNlUA 3IMAIC /UoA^AB-

CKOW W T TO/A CTpANH.

ΤοΓΟ pi^U ΕΛΓΟΠρΟΝ3~

BOAU ÎW G t((|)AN 810-

BO^A ΕΑΓΗΜ CBOUM ΠρΟ-

Η3βΟΑΕΝΙΙ/νΐ. H CZŞfiA CZU

\fAM BZ UM'fc ApyU-

c t ρΛ'Γ u r a Λ Ι η^ λ η α ι h b z

şi s ă p e re le ţera Moldova şi a u ajuns pana a i c î 1»

locul numit P ă r ă u l a lb . S i

noî Stefan Voevoda s i cu

f i iu l nostru Alexandru e ş i-

ta in înaintea lor aici, « i

am f&cut cu d e n s i î m a re

re sb o iu , în luna l u î iu l ie

în 26 d ile . Şi cu î n g ă d u i -

rea luî Dumnezeii b iru i ţ î

fură Creştinii d e către p ă ­

gâni, şi c ă d u r ă acolo m u ltă

mulţime din ostaşii m o l­

doveni. Tot atuncî şi Tă­tarii lovitau ţera Moldovei din acea lăture. Pentru aceea bine-voita loan Ste­fan Voevoda de buna s a

bine-voinţă, şi zidi acest templu întru numele Ar- chistratigului Michail, în­tru rugă şie şi Ddmneî sale Măriei, şi fiilor s e î

Alexandru şi Bogdan şi întru pomenirea şi întru desufleţia tuturor ortlio-

/VtOAEZ CEE<1 H rOCnoJKAI

CB0£H MâpiVl Η (N OM CBOHM

jfAEjţANptf H KorAAH Jdoxilor creştinî, cariî aicî

' . IN SCRIPŢIA P R I.A M O N A STIC A idîSBOIÎNlî ,;Γ, I

II r x ΠΛ/VUT Η RX 3 » ^ - afl lKT,t· 1,1 anul 7004,

IUit RXC'fc ilpAROCAAR-l·' al domniei lu i anul HHV VfCTlAM H5Kt 3^1 U o -lca curgttoru, lima N<>- no'fytfcHRUiH^CA* r a t w embre 8.

*3 A· A rC'rRA ,Γ 0 ΛΠίτνν /vi τ » κ ζ ψ » ι - /ν\μΑ Hoe. n .I

Inscripţia· ac6sta datezâ dela zidirea Bisericeî, în anul 7004 dela Adam, seii 1495 dela Cliristos, adică cu 19 anî dupe resboiul dela Părăul-alb, s6ti Valea- albă. ţ)iua de 8 Noembrie, arătata 111 inscripţiune, coiucide cu serbarea sântului Archistratigu Michail, căruia Marele Ştefan a dedicat templul dela RJâsbo- enî. Se înţelege că în acea di s’a sânţit Biserica, şi s’a făcut în ea ânteia pomenire a ostaşilor, căzuţi a- colo în Resboiii, şi că acestă pomenire avea să se per­petue în fiecare anu.

Inscripţiunea acestă cuprinde noţiuni de mare in­teres pentru istoria ţereî. Anume

1. Maî ântâiu însemnăm, că data anului, în care chronicariul Urekiă pune rSsboiul dela Valea-albu „cu Turcii şi cu Muntenii" corespunde întocma cu data din acestă inscripţie, adică 6984 dela Adam, carele este anul 1476 dela Christos. Chiar şi diua. în carea s’a dat bătălia, este la Urekiă aceeaşi, ca şi în inscripţiune : 26 Iulie (Letop. t. I. p. 131).

2 . In inscripţie se spune, că resboiul acesta coin­cide cu anul 20-le al Domniei luî Ştefan: n\ roc-flO^CTBA t r o K A ^ T O Τ ί Κ ϊ ψ ΐ Ι — ? Îix Domnii luî anul 20-le curgetoriu. 14 Prin urmare nu sunt e- sacte datele chronologice ale scriitorilor posteriori

INSCRIPŢIA DE I A MOXASTIRFA RpSIIQIl'.Nl

(Engel, Laurian etc.), cavii pun începutul Dornnieî lut Ştefan în anul 1458, când ea s’a început în anul 1457 (Ve<jiî pentru acesta inscripţia de pe acopere- montul dela mormântul Marelui Stefan dela Putna).

3. Ββ ψ ί H KOfRO^A ΗΑ3ΚΛΝΙΗ <1*-

Îw ta npiH^t CX Nii/v\===-Inc^ ŞÎ Basarab Voevoda, cel nurait Laiota venit a cu densul" (cu Sultanul). Răposatul Laurian a încurcat f<5rte, 111 m ulte locuri,

chronologia Domnilor moldoveneşcî şi munteneseî.

Aşa, despre acest Domn Basarab Laiota, nicî se po-

meneşce nimica în chronologia luî. După. dânsul res­

boiul acesta coincide cu Domnia luî Ţepeştt-Vodă, ceea ce nicî-de-cum nu este esact. A lţ i istoricî, d. e. D. Cogălniceanu, cred că Domnul m untenesc, ce s’a bătut la Rgsboenî contra Moldovenilor, ar fi fost

Radu-Vodă (Archiv. română t. I. edit. 1860. Iaşi, p.

79). Dar nicî acesta nu este esactii. Inscripţia n<5stră

face chiar pe Marele Stefan să ne spună, că Domnul muntenesc, carele s’a sculat cu Turciî contra M ol­

dovei, era Basarab Laiota. Basaţî pe inscripţiunea dela Resboenî, unde se arată, că B asarab Laiota Domnia în Ţera muntenescă în anul 1476, şi că a io st aliat cu Turcii contra Marelui Stefan, să cercăm , cu ajutoriul chronicarilor români şi strSini, a restabili Domnia lui Basarab Laiota, seu Laiot.

Vornicul Urekie ne spune, că în anul 1473, în al doilea resboiii, ce a avut Marele Stefan cu R adu-V odă Domnul muntenesc, a luat Stefan cu sine pe Basarab Laiot, ca să-lii pună Domnii în locul lui R adu. D upă ce Stefan a câştigat victoria şi a cuprins ceta tea Domnescâ a luî Radu, dela D âm boviţa (Bucuresci), Radu-\ odă a scăpat la Turci peste D unăre. Stefan

ÎNSCRII* Π A DE 1,A MONASTIKEA RÎţSBOBNÎ

ft puμ atunci Domnii Munteniei pe Basarab Uiot (Letop. t. I. p. 125); a luat cu sine la .Moldova pe Damnaşi pre fiica lui Radu-Vodă.

Din acestă spunere a luî (Jrekie se vede, ca Basa- rab Laiota era rivalul Domnului muntenesc Radu · că petrccca la Stefan în Moldova, şi prin ajutorul Im aspira a se râdica pe tronul Munteniei, ceea ce a .şi ajuns. Inse Domnia acesta a lui Laiot a durat mi­mat câte-va lunî; căcî Radu curend a venit cu oste turcescă, la finele anului 1473, a bătut şi alungat pre Basarab Laiota, şi iarăşi a ocupat tronul mun­tenesc. Laiota a năzuit din noii în Moldova la .Ma­rele Ştefan, deşi oştea turcescă l a urmărit pana la Berlad, prădând ţera (ibid. p. 125, 126).

In anul următoriîi 1474, tomna. Stefan din nou a râdicat resboiîi asupra luî Radu, şi a cuprins cetatea Tel&ineî, a arso, a tăiat pe Pârcălabi, a robit linie­rile lor şi o mulţime de ţigani. Dar la Domnia terci munteneşcîse ivesce unu al treilea pretendent-Ţepe- lusu-V odă, carele a venit cu Ungurii să ocupe tronul. Stefan Vodă a bătut şi alungat pre Unguri şi pe Ţe- peluşu. Spuind acesta, Urekie adaoge, că Stefan, în aceeaşi lună, Octombrie 20, a rezbit şi pre Basarab (ibid. p. 126). De unde sar înţelege, ca Stefan, după alungarea luî Laiota de către Radu, na voit să maî protegă pre Laiot, eră acesta îşi găsise alte sprijdne, şi se cercase cu forţa a ocupa tronul Munte­niei. Stefan-Vodă se vede că acum avea ale sale videri şi interese proprii în privire cătră Radu-λ odă şi ca- tră ţ£ra luî : decă nu o va putea cuceri, cel puţin să o facă aliată a sa. De aceea el a respins ţ>i alin gat şi pre Ţepeluşîi şi pe Basarab Laiota. IkmIu »'■

duşmanii mare luî Ştefan; dar D(5mna fiica lyţ erau îu mânele luî Ştefan, prisoniere în Moldova. Pe de altă parte inima luî Stefan era robită, de fiiCa luî Radu, pre carea el doria să o iea soţie. Prin res­pingerea luî Ţepeluşu şi a luî Laiota, Stefan a făcut 0 re-cum cel ânteiti pas spre apropiere de Radu. A- cesta inse a remas neînduplecat.

Iu anul 1475, ca să şî resbune asupra luî Ştefan, şi să şî scc5ţ6 cu puterea dela elDomnaşi fiica, Radu s'a aliat cu Turciî, şi p<5te chiar ’1 a îndemnat, asu­pra luî Stefan. Bătălia s’a dat la Podul-înalt, în ju­deţul Vasluiului. Victoria a fost a luî Stefan. După respingerea Turcilor, Stefan s’a luat după Muntenî, şi aprdpe de Râmnic s a încăerat bătălia. Atât Ste­fan cu Moldovenii, cât şi Radu cu Muntenii s’ati lup­tat vitejeşce,şi ausfîrşitresboiulprin opace frăţescă. Radu a renunţat la pretenţiunile sale asupra ţinutului Putnel, şi a dat pe fiica sa în căsătorie luî Stefan (ibid. p. 128.129).

Domuia lui Radu înse după acestă pace n’a durat mult. căcî în anul următoriu 1476, cu ocasia resboiu- luî dela Yalea-albă, domnii munteneseti era Basarab Laiota. Orî că Radu a murit curend după pacea în­cheiată cu Stefan; orî că alianţa lui cu Stefan a deş­teptat iuvidia puterilor vecine şi machinaţiunile po­litice de a întreţinea ura şi luptele între aceste doue ţerî surori; şi au motivat detronarea lui Radu, şi în­locuirea lui cu Laiot; sigur înse este, că acest Domnii muntenesc acum era duşman Marelui Stefan, pentru care el s’a şi unit cu Turcii, ’i a îndemnat şi ajutat la resboiul delaA alea-albă. Scriitoriul polon Dlugoşti, precum vom vedea mal jos, spune respicat, că acest

6 5 4 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RfiSBOENÎ

_________ INSCRIPŢIA DE I.A MONASTIRÎ A RÎÎSilOENÎ 6 5 6

Basarab a îndemnat pe Turci să vină cu r&iboiu asu- pra Moldovei. Cliromca Moldovei încă spune, caşi in­scripţia, că Domnul muntenesc, aliatul Turcilor în bătălia dela Resboenî, se chicma Basarab-Voda, şi adaoge,că „toţî Domnii de prin prejur îl cuventa de răii, (Jicând că n’au fost într’agiutorin crucii şi chreş- tinilor, ci păgânilor şi duşmaniloru (ibid. p. 131). Şincal, pe temeiul scriitorilor poloni, deaseminea nu- meşce Basarab pe acest Domnii muntenesc, aliat cu Turcii. El citeză cuvintele, cu care Dlugoşîi descrie starea oştire! turceşcl după bătălia dela Valea-albâ: „Ciuma şi fometea, doue rele nesufericiose, intrase în 6stea Turcului, şi mulţi Turci peria de densele în t<Ste filele. Numai o măngăere avea Turcul şi <jstea Iul, că Basarab Yoevodul Valachiei, pentru care se s i slohocJÂse T urcu l la resboiu l acesta, cu omeni, cu lirană şi cu t<5te ce era de lipsă ajuta pre Turci în t<5te lipsele lor, şi oştea munteuescâ, ca ceea ce era de o limbă, de un nărav, şişciatote ascunsurile Mol­dovenilor, mal mult necăjia pre aceştia, de cât Ί ur­ci!. “ (Şink. Chron. Rom. t. II. p. 65. 66).

Chronicele Ţereî-munteneşcî încă pun pre Laiot- Vodă nemijlocit după Radu-Vodă. Aşa chronica Că­pitanului Constantin ne spune, că, după ce a dom­nit Radu-Vodă ani 15, a luat Domnia Laiotă Basarab, carele a închinat Ţera Turcilor. El presupune ca Laiota ar fi domnit 16 am (Magaz. istor. 1. 1. p. 107). Altă chronicâ anonimă pune de asemenea pre Lamt după Radu, şi <Jice despre e l : „Laiot Basarab-\ oda cel bStrân, carele a închinat ţera Turcilor, domnitau ani 17“ (ibid. t. IV. p. 234). Amândoi aceşti chro- nicarl greşesc, dând Domniei lui Laiot o durata tort

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA UÎÎSBOMNÎ

lunga: 16—17 anî. Dar precum îndată vom vldea Domnia luî nicî un au n’a putut să dureze.

Dupâ ce Stefan- Vodă a fost bătut de Turcî la Va- lea-albă, precum araţii inscripţia dela .Resboenî, si tote chronicele ţftrei şi cele streine, el totuşi, adu­na n duşi în pripii ndue puterî, a alungat pre Turci din Terâ. Chronicele moldoveneşcî nu spun despre vre un noii resboiii cu Muntenii, ca resbunare pen­tru participarea lor la bătălia de la Resboenî, panii la anul 1481. Dar chronicele ungare şi polone spun, câ Stefan, după alungarea Turcilor, ajutat de Ungnri, a mers asupra luî Basarab-Vodă, l ’a bătut şi la silit a fugi din ţerâ (Şink. t. 11. p. 68—69). Dlugoşti vor- beşce despre acesta mai lămurit, înse nu dă esactfi numele Domnului muntenesc, înlocuind pre Basarab Laiota cu Radu. Etă cuvintele lui dupre Şinkaî:, Stefan Yoevodul Moldovei, bărbatul cel inimos, după ce şa cârpit oştea sa cea de Turci sfarticată, prin noî şi dela crimele plugului luaţi voinici, ca să nu maî petrecă timpul fără folos, pe la diua Sântului Martin, aîntratcu dstea sa în Valachia, şi pre (*) Radu-Vodă lV-ie Dracula, carele era pus Domnii Valachieî de împeratul turcesc, dânduise acesta prin cetăţenii din Braşov, l a prins, şi după ce a cuprins totă Valachia şi a tăiat seii alungat pre Turcii cei într’ensa aflaţî, pre Ţepeluşu l a pus Domnii Valachieî... A lt isto­ric, Cromer, descriind aceleşî evenemente, spune, că Marele Stefan, împreună cu Stefan Batori, generalul

(*) Laios, de unde Laiot şi Laiota,este traducere ungară a numelui Ludovic. De a ic i confusia in numele luî Basarab-Vodă Laiota, unii J’aQ tradus în limba slavo-roinână de atunci prin „Vlad seu Vladielafiu, a lţii prin „Radu”, şi l’au umestccat când cu Radu-Vodă. când cu Vlad Ţepeşfi.

luî Matiaşu Oorviii, dupâ c g a al un gat pre Turci din Moldova, au trecut în Val aci ι ia asupra Voevoduluî muntenesc, carele sfătuise şi ajutase pre Turci in acel resboiii. Despre numele acestui Domini spune, că chris<5vele ungureşcî îl numesc Basarab, eră Dlu- goşu şi Stricovski îl numesc „Radu cel porecliţii Dracula" ; că acest voevod, ca sâ scape de urgia Iul Stefan, a fugit ia Braşov, „precum arată epistola lui Stefan Batori cătră Sibianî, scrisă din tabăra oştilor crăeşcî de lân gă Bucureşcî, în 1 1 Noemvrie din anul 1476, dela Kder. Eră cetăţenii din Braşov aii dat pre Radu (*) protivniculuî seu Ştefan V-lca. Domnul Moldovei, de iati stinsu viaţa (Şiuk. t. 11. p. 69).

Din mărturiele acestor istorici resultâ, că Marele Stefan, după ce ş a resbunatu deplin urgia sa asupra luî Basarab Laiota, redicândiu viaţa, a pus, în înţe­legere cu generalul ungureseti, pre Vlad-Ţepeşu seti Ţepeluşu a doa oră Domnu în Ţera-muntenesca. Ţepeşu era tavorit de Ungaria, precum am vedut în urmă. Dupre chronicele Moldoveî, Marele Stefan a trăit în pace cu Ţepeşu până la anul 1481. când ia- răşî s a iscat resboiii sângeros între aceşti doi Domni românî, amândoî aprigî şi resboinicî. Biruinţa fu şi atuncî în partea luî Stetan, carele a pus în locul Iul Ţepeşu Domnu. pre Vlad-Vodă călugărul (Letop. t. I. p. 132).

llţU N ^ t..... cx RXCtA CBO(Λ KACvpAKCKOA Ş l

•v\.\(A =-veuit a....cu totă ţera sa basarabesea. Ma­rele Ştefan în inscripţia sa dela Răsboent numeşee Γ4ra-munten6scă Ţ6ra bascirabescă, adică a Basara-

(*) înţelegem pre Laiota.

658 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RftSBOENf

bilor, orî Basarabia, negreşit dela familia ]^a«ara­bil or, domnitore acolo. r{?era-românescă din vechime se numia Basarabia şi de catră unii scriitori streini. D. e. Dlugoşnumeşce pre Vladislav Pracula „Domnii al Basarabiei" (Şink. t. ΙΓ. p. 70). In Moldova, pe timpul chronicariuluî Urekie (linele viaculuiXV l-le), era deja stabilit usul de a numi ţ£ra suroră „Ţera- muu ten escă “. Numirea acesta cred că este o imitaţie a nuiuirei, ce dau acelei părţi a României vechii scriitori ai Ungariei: „Valachia transalpina". Nu­mirile de 3Muntenii", „Muntenia", dela Moldoveni aii trecut la scriitorii poloni şi ruşi din viacurile ur- mătore, carii numesc Ţera-munten6scă, cu o mică schimosire, „Multania", eră pe locuitorii ei „Mul- tany*. Spre deosebire, pre Moldoveni îi numesc: „Volochî" ; eră ţera Moldovei „Voloşskaia Zemlia".

Numirea de Basarabia, în urmă, dela Ţera-mun- tenescă a trecut şi s’a păstrat la partea sudică a Ba­sarabiei actuale, parte, pre carea Tătării au numit o „Bugiag“ (unghiu). Numirea acei părţi cu epitetul de Basarabia provine negreşit de acolo, că acea parte de locti ore-când a fost stăpânită, seii cel puţin pretinsa de familia domnit<5re a Basarabilor munteni. Chronicele ţerei ne arată, că pe la începutul viacului XV-le între Moldoveni şi Munteni aii fost certe şi lupte pentru domnirea asupra cetăţilor Kilia şi Ce- tatea-albă, ce se aflau pe acel teritoriu. Unii Domni atât Moldoveni, cât şi Munteni, aii mers cu rivali­tatea acesta până acolo, că, ca să p0 tă stăpâni un­ghiul acela de ţ<5ră, puneaţi cetăţile acelea sub pro­tecţia, când a Ungurilor, când a Polonilor, când a Turcilor. Marele Stefan, le-a luat cu puterea dela

Turci şi dela Munteni; dar n’a putut ale stăpâni în­delung ; c&ct Turcit, în puterea suzeranităţii lor asu­pra Ţeret-Jnunteneşci, iarăşi au reluat în stăpânirea lor acele cetăţi. Numirea dc Basarabia a remas înse acelui teritoriu, ca o amintire a pretenţiunilor dc stă­pânire a Basarabilor asupra cetăţilor şi a teritoriului din acel loc. Turcii aii favorat acestă numire, căci ei au ocupat acele locuri cu titlurile feudalilor lor Domni Basarabi, si aii trebuit să le apere contra Ma­relui Stefan, carele nu odată a bătut şi alungat de acolo pre Unguri, pre Munteni şi pre Turci, apă- rându integritatea şi comerţul Moldovei. Cromer vorbeşce ast-feliu despre ultima luare a acestor cetăţi prin Turci dela Marele Stefan: „ Baiazet II—le, având linişte acasă, ca să isbândescă ruşinea şi perderea, ce o suferise tatăl seu dela Stefan, în anul dela Christos 1484, a pornit asupra Basara­biei si a Moldovei, pe apă şi pe uscat, şi nu fără mare vărsare de sânge a luat cetăţile cele prea tari, Kilia de lângă sbocătura Dunărei şi Mon- castrul de lângă sbocătura Nistrului în Marea Ne- gră....“ (Şink. t. II. p. 77).

Ruşii, după ce în 1812 au luat t<5tă partea Mol­dovei dintre Prut şi Nistru, ati întins numirea de Basarabia, seu cum îi die ei — Besarabia, la tot a partea Moldaviei, smulsă de ei din trupul ţSreî n<5stre.

5. Inscripţia mai departe ne arata scopul, ce urmăriau duşmanii lui Stefan—Turcii şi Laiota cuMuntenii : „n ÎH^oiiiA ΠΛΑΝΗΤΗ ιι γ^εαατη 3 *λι- λμ <tt0 A ARCK0 K>:— venitatt ca sa jafuesca *i sa perde ţera Moldovei*; adică sa prade averile,

INSCRIPŢIA l»K LA MONASTIKF.A RÎÎSBOKMÎ 6 5 !)

INSCRIPŢIA DE I-A MONASTIREA RfiSBOF.NT

robeaeă tineri şi tinere, să cuccrescă ţera cea i, dependents şi sil penlc pre Marele Stefan, caro]. avea politica sa proprie, opusa planurilor Turcii* Despre priiţi le fticute de Turci în Moldova, Cll oeasia acestui rfcsboiti, D-l Hajdeîi în „ Archiva istoricii “ a sa (tom. I. No. 304), ne dă, dupre un analist turcesc, o relaţiune forte preţi<5să. Etă cu­vintele acelui analist: „D<5u6 lunî în şirti prădând Moldova din ordinul Sultanului, Soldaţii căpătara atâtea jafuri, şi atâta mulţime de animale, în cât nu le puteau cuprinde câmpii şi luncele. După totala ruină şi stricare a Moldovei, Sultanul îşî re- conduse armata la reşedinţa de Andrianopole. In a- cest resbel Domnul muntenesc servi cu <5stea luî, fiind vedut şi tractat cu bunătate de cătră Sultanul. El căpătă de aseminea o parte din prădile mol- doveneşcî, câte i-se cădeau luî, şi t<5te turmele de porci, găsite îu acea întinsă ţeră, cădură în par­tea oşteî muntenesc!. Şi maî sus : „ Cădură acolo la mâua Musulmanilor mii de băieţi şi de copile moldovenesc!, de o aşa frumuseţă, încât numaî privindu-î gustai fericirea cer^scă." Acelaşu au- toriu turcesc numeşee pre Stefan : „îndrâcitul Domnii moldovenesc“.

6 · ,.H ^OH^OUJft £ 0 3 ^ f NI M +CTO H AfH lţAf-

Μθ( κΪλιη ποτο κ : - Şi au ajuns până aici, la locul numit Părăul alb*. Din aceste cuvinte ale inscripţiunil se vede, că locul unde s’a dat acest răsboiu, pe timpul Marelui Stefan se num ia „ Pâ­rău l-alb “. Pârăul-alb a dat numirea sa vă-eî, prin carea el curge : λ alea-albâ. Prin urmare Vornicul Urekie greşeşce, când dâ a înţelege, că Valea-albă

·; .__________ INSCRIPŢIA p li LA MONASTlREA » » * «., „ ,n ,

H’ar fi numit, pentru cit po6na, nude a fost I«ita­lia, s’ar fi „nălbit ele trupurile celor periţi11 11,(- top. t. Ι· p· 131). Pe valea ρίίτ&ιιΐιιί, pre carele inscripţia îl numcşce ePărăul-albM, îu depărtare ca de o oră dela Resboenî, spre resârit, lam>-a sa­tul TupilaţÎ, se află o cătună re(Jeş£şeâ, carea şi astătji se numeşce „Valea-albă“.

7. ,,H.3H^0y0 V\ HII.VMI 3 ;\t li CATKOfll-V o M CK ΗΗΛΛΗ RfAMK pA jkO H . JVUCAlţA Ι0Λ K£> 1 işitam înaintea lor , şi am făcut cu denşii mare răsboiii, în luna Iulie 26.“ Cronicariul l'rekie spune, că Moldovenii, vedend puterea cea mare a Sulta- tanuluî Machmet, boeriî aii sfătuit pre Ştefan sâ se tragă la un loc strîmtu, apoi descrie resboiul ast-feliti: „întOTSus’au Stefan de ati intrat spre munţi, unde ş’att ales loc de răsboiu la strîmtore, la \ alea- albă, unde se chiamă acum, RezboeniL de pre acel rSzboiu, ce au avut Moldovenii cu Turcii. Şi pede- strindu-se oştea, ca să nu nâdăjduiascâ de fuga, ei numai la arme, s’au dat resboiu luni, Iulie in 2(j, şi multă vreme trăind resboiul ne ales, de ambe părţile osteniţi, şi Turcii tot adăugânduse cu oste prrispetă, er Moldovenii obosiţi, şi ne viindu-le a- jutoriQ. nice de o parte, au picat nu fieşce-cum, ei până la m0 rte se ap6ra , nice biruiţi de arme, ci stropşiţi de mulţimea Turcilor. Au remas isbanda la Turci; şi atâta de mulţi au perit, cât au nalt po£na de trupurile celor periţi, unde au fost i boiul, şi mulţi din boeriî cei mari au picat, şi tejii cei buni au. perit cu totul atunci. Şi lu s( mare în t<5tă ţera, şi tuturor Domnilor şi ^*·

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA R&SBOENÎ

de prin pregiur, decă aii aiuj.it, că, ati căcjut Mol­dovenii sub m âna păgânilor" (L etop. t. I. p„ 131).

8. II TATAft tf^ApilUA 3ΔΜΛΚ)/VIoa^abckom W T τ ο λ Ογ^ανηι =■ T o t atuncî şi Tatariî aii lovit ţ£ra Moldovei din acea lăture. “ Din inscripţie nu se vede, că Tătarii a r fi luat parte la bătălia dela Războenî, ci num aî că şi ei ati lovit şi p rădat ţ£ra din p a rte a despre răsărit, ce se învecina cu denşiî, negreşit dupre în ţe legerea avută cu Turcit, ca să p<5tă îm părţi pu te rea luî Ştefan, Letopiseţul ţăreî ne sp u n e , că T a ta riî o- dată cu Turcii ati in tra t în M oldova, un ii deoparte, alţii de alta; că Stefan m ult s ’a nevoit să nu lase pre Turcî să tr^că Dunărea, ci n ’ati p u tu t; că Tă­tarii deoparte, Turciî de a ltă p arte năvălind , ’i a căutat numaî a dare cale Turcilor. S a t i a p u c a t de Tătarî, şi prea lesne biruindu-ϊ, i-ati g o n it p â n ă la Nistru. Vrea da r&sboiti şi Turcilor, ci văcjend a tâ ta turcime cu împăratul, şi m ulţim e de <5ste cu pe- destrime şi cu pusei (tunuri), s’a re tras la mim te,

■ şi a eşit înaintea Turcilor la V alea-a lb ă (L etop . t. L p. 130— 131),

9. „H MU Ο τ ίώ Α Η BOiRO^A H CZ CZNOM NA-

IliHM iÎAtgtN^OM Η3Η Ο)(ΟΜ ΓΙρ^ NH/VUK -Şi noî Stefan Voevoda şi cu fiiul nostru A lex an d ru eşi- tam înaintea lo r“. Din aceste cuvinte se vede, că, îm preună cu Marele Stefan, în războiul ac e s ta a p a r­tic ipat şi fiiul seu Alexandru. Maî jo s se pom enesce în inscripţie şi un a lt fiiti al lu î S tefan, anum e B og­dan, alăturea cu Alexandru şi în râ n d cu so ţia Ma­

relu i Stefan, Domna M aria: μ ολκζ CiK»fc η TOC-

Ι Ν ϊ^ κ ι ι-1 Ι Α IJV. Ι,Λ MONASTIREA RESfiOENI

IIO^hC ) CROM /VIΛp’fVl II CM OM Cit OHM w Kor^Antf : în tru 1’Ugâ şie şi. Donuici sale Măriei si fiilor sei A lexandru şi Bogdan."

A lexandru era fiul cel m aî mare al luî Ştefan. In m icele m arelu î Stefan, A lexandru se pune tot-de- una cel ânteiu între fiii lu î, după el Bogdan. Une-on fiiî m areluî Stefan se numesc voevodî, alte ori se puii numaî sim plu numele lor (veiji <1. e. „Chronica Romanului part. I. p. 136, 147).Alexandru fiiul Ma­reluî Stefan a făcu t B iserica din Bacău, numita _ Pre- c ista“, precum a ra tă inscripţia slavona depe zidul Bisericeî, pre carea o reproducem aici în textul ei original şi cu traducerea româna:

|H3BOAENÎf/v\ ν υ τ ιμ . h nocn'tujiNU/vt cma. h

CZfifXUlfMICAA C T rO WA. EAArOMtCTHBm II \CTO- ΛΚ)Ι»ΉΒ*ΙΗ lw ^ Λ Ε^ Λ Μ ^ Ζ BOiBO^A. CMZ 0'Π(|)ΛΜΑ

rn ^ p K 3(/V\AH /IIOA^ABCKOH CZ3 _\A CAH ^ρΛΜ BZ H/V\'fc ^CIl^NIH) Μ ρ+ΗΜ ίΤ^Η kLJII II

IlfHCMO^B'tl·! Λ ίΑρ ΪΗ . Η CXBpZIUHC/λ BATO ,£>\\'\Α MClţA ΓίΗ* Δ A d ică : „Cu voinţa Tatălui, şi cu ajutoriul Fiiuluî, şi cu severşirea Sântului Duchu. Evseviosul şi iubitoriul de Christos loan Alexandru Voevoda, fiiul luî Ştefan Voevoda, Domuitoriul ţerei Moldoveî, a zidit acest templu în numele Adormire! precurateî NăscStoreî de Dumnedeu şi pururea-fe- ci(5reî Marieî. Şi s’a severşit (templul) îu anul 6iJ!_>!>.

(*) ţ ) ic e r e a s lav o n ă .,rocn odata* ' (Dom na) în doc unicatele : slavone se s c r ie în doue fe lu r i : une o ri . , r o c n o d * e " alte ori . .ro c ­ii OBida11 precum es te în in sc r ip ţia d e la Rezboem. A iv s t â formulă «Iii

urmă este mal aprope d e eu fon ia liin b e l rom âne.

6 6 4 i n s c r ip ţ ia d e l a m o n a s t i r e a r Ks b o e n Î

luna Ianuarie 1“. Data acesta corespunde anulutclo la Christos 1491.

Alexandru a avut şi un fiiu, anume Bogdan, pre_ cum mârturiseşce însuşi Marele Ştefan întru o inscrip­ţie monnentală. din Biserica fostei Episcopiî din J\;i_ dăuţi, unde s'a înmormentat acest nepot al seti, al căruia epitaf, pus de însuşi bunicul seti Marele Şte­fan, se esprimă astfeliu: , eatohuct HKkJH H Y O a k -

KKIMKH Iw Ο 'Γ ίφ Λ Η BOtBO^A Γ^ρΚ 3 ΕΜΛΗ /VJOA-

^ABCKOH CMZ kOT^ΛΝΛ BOtBO^kl S?KpACH r fO K CXH

S W k Ctsoi/vito1 ivi» Ror^AN^ β ο ικ ο ^Ί; cnV a a i-

^AN^pA BOIBO^KJ ·'· KA*t ,£ ψ 1 Η Λ l| \ ΓΕ H A. ‘

Ceea ce vra să clică, româneşcc: „Evseviosul şi iubi- toriulde Christos loan Stefan Voevoda, Domnitoriul ţerel Moldavieî, fiiul luî Bogdan Voevoda, a înfru­museţat acest morment nepotului seti Bogdan Voe­voda, fiiul luî Alexandru Voevoda, în anul 6988, luna Ianuarie 30. Adică în anul dela Cliristos 1480. Epitaful acesta d£r s’a pus pe mormântul nepotului Marelui Stefan, la 4 ani după resboiul dela Valea- albâ. Sîntem der în drept a crede, că Alexandru în timpul resbelulul menţionat era însurat, şi avea şi copil, cel puţin unul, Bogdan, este cunoscut.

Melcllisedek, Episcopul de Roman.(V a urma)

Iulian Paravatul(Urmare ţi fine, vcilî No. X.i

Cea întâia femeie a luî Constanţie Chior, a fost Elena, mama marelui Constantin, carea maî în urma s’a distinsti prin sanctitatea vieţeî, şi a actelor ei de pietate. Acesta unire conjugala a fostti disolvată, din cause politice. Constanţie Chior, primind demni­tatea de Cesar al Romei, conform propunere! lui Deocliţian, a fostti obligaţii de acesta, ca sâ se eâsâ- toriască cu Flavinia, fiica Imperatoruhu Macminl ler- culie, unul din coregenţiî lu i Deocliţian. Produsti al acesteî uniunî conjugale ati fostti şese copii, carii, la m<5rtea tatălui lor ati remasu minori.

Toţî aceşti copil ati remasu sub îngrijirea S-tei Elena, mama marelui Constantin, şi 111 totti timpul împărăţiei fratelui eî, acestî copii n’au participatu la nicî o acţinne publică, ilarele Constantin, aducen- du-şî aminte de obligaţiunea, impusa lui la rnortca părintelui seti, el s’a purtaţii cu multă buna-voinţâ către fraţiî s6 î. Pre doi copii din aceşti fraţi al lui Constantin, pre Dalmaţie şi Anibalian, Constantin i-a rădicaţii la demnitatea de Cesarî. lviar la împăr­ţirea Imperiului între fiii seî, marele Constantin 11 a uitatu nici pre acestî doi nepoţi ai sfci. carii se dis- tingdu prin calităţile lor militare. Dalmaţie a căpă­taţii administraţiunea Tracieî, Macedoniei şi a A-

ehaeî, iar Anibalian a Annenieî şi a Portuluî. Acdstă disposiţiune a mareluî Constantin na foştii plăcută, fiilor luî, şi acesta anume a şi foştii causa morţeî am­bilor fraţi După mdrtea marelui Constantin, în Con- stantinupolu saii începutii nisce scene sângerase, al cărora conducătorii se consideră Imperatorul Con- stauţie. Celii întâiii, care a cădutii sub loviturile morţeî, a foştii Optat, soţul Anastasiei, suroreî ma­reluî Constantin. După acesta unul după altul aii că- (Jutu Iulie Constans, fratele mareluî Constantin, ce- sariî Dalmaţie şi Anibalin, veniţi în Constantinupolii pentru înmormântarea unchiului lor, şi încă cincî membrii aî familiei imperiale, pre a cărora nume is­toria nu le-a conservaţii. Din decoborîtoriî Flavinieî ati rămaşii numai doi minori al lui Iulie Constant— Gal şi Iulian, pre carii i-a scăpat de m<5rtea conspi­ratorilor Marc, Episcopul Aretuzel(a). Scăpaţi de morte aceşti doi copil, Constantie s a decişii, ca pene la unii timpii, să li conserve vieţa, dar n a scăpaţii din vedere, că veriî lui al doilea trebuescii să fie puşi sub o educaţiune maî severă.

Ambii fraţi, decoborîtorî din mame diferite, se de- osibiau şi prin etate. Gal, la m<5rtea mareluî Con­stantin, era majorii, iar Iulian era în acestii timpu abie copilă, şi la 350 el a atinsii maturitatea. Ambii fraţi erau educaţi separat. Iulian a fostă încredin- ţatu pentru educare lui Eusevie al Nicomidiel, care îi era rudă dupre mamă. După m(5rtea lui Eusevie, ambiî fraţi aii foştii înkişl într’o fortăreţă a Capa- dociei, pre carea Istoricii o numescu. Makela, şi aici în timpu de şese ani eî aii foştii obiectul tuturor 0110-

6 6 6 IULIAN PARAVATUL

ia i 8. Grigorc Nazianz. Horo. IV.

rarilor, propriî membrilor familiei imperiale, dar tot- o-dată erati puşi şi sub t6tâ paza, ca fie-care pvLso- nierţi. Eî se bucuraţi de onoruri, dar n'aveu libertate.Eî avea mulţi servitori, dar nici unu amicii.

Constanţie, perdendii pre ceîdoî fraţi ai luî, cu cave guverna Imperiul, era necesitatti dc aşi căuta com­panionii şi coregentti, pentru mănţinerca ordine! din Imperiu, carea era turburată maî în tote părţile.Ne- voindti, ca să împarţă puterea cu vre unul din su­puşii seî, Constanţie şi-a îndreptată privirile sele spre fortâreţa Capadociel, unde se aflaţi singurele Iul rude, care aveţi dreptul la corona Imperială. Şi nu e greti, de a cunosce asupra cărora din cei doi traţî şî-a îndreptatii Constanţie privirile sele, când vomti lua în consideraţiune trăsurile distinctive atât fisice cât şi morale ale celor doi fraţi. Gal era de o statură înaltă, şi pre umerii Iul se răsfăţaţi nisce plete roşii, care erau o calitate moscenită de la marele Constantin. Fisiognomia lui în nisce trăsuri regulate manifesta unii caracteru aprinşii şi o pasiouare sen­sibilă. El era puţin culţii, deşi avea la disposiţiune, ca şi fratele său, diferiţi profesori. In genere avea unii tipii de galii grosolanii. Din contra, ecsteriorul Iul Iulian se distingea prin neregularitatea fisiogno- miel, şi avea şi ceva particularii.Sub unu naşii drepţii, avea ό gură mare, Iar buza de desupt esecuta nisce grimazurî desplăcute. Lărgimea umerelor era nepro- porţionată cu statura lui cea mica. Dar tote aceste defecte fisice eraţi acoperite de strălucirea okilor şi vioiciuneafisiognomieî,care denota focul internii. As­primea educaţiunel, aplicata ambilor fraţi, mai mult a escistattt mândria spiritului Iul Gal, iar lut Iulian

y ■ IULIAN I'ARAVATL'l, ^

11'HAN PARAVATUL

i-a daţii niotivti, de a fi precauţii şi kiar l a făcuţii făţărnicii. Eunuchul Mardonie, primul profesorii al lui Iulian şi vekiii amicii al familiei luî, a deprinşii pre discipulul seu, ca de timpuriii să se absţiufi, şi sâ se presinte cu demnitate, comuuicându-i tot-o- datâ, câ arta cea maî mare constă în a se domina pre suie. S’a observaţii, că Iulian încă din copilărie era deprinşii de a umbla cu paşti mfisuratii, cu okiî lăsaţi în jos şi căutândii a evita privirile cele curidse ale omenilor. Cu totă îngrijirea de sine, se putea ob­serva de multe-orî, că sub unu ecsteriorii îngrijitfi, Iulian era unii οηιϋ, care avea unii fondu marc psi- cliicik şi abia îşî putea ascunde şi multele sele pasi­uni. El de la îuamâ-sa, femeie cultă şi desvoltată în poezie, moscenise gustul spre literatură, pre care el l’a cultivaţii şi maî mult prin lectura desă a luî Omer. Iulian cu pasiune se ocupa de tote sciiinţele— gramatica, retorica şi filosofia. Dar alăturea cu cul­tura comună, studiul creştinismului a ocupaţii primul locu în educaţiunea ambilor fraţi. Constanţie f e te des disposa, ca religiunea creştină să fie studiată în modii particularii de verii seî, şi eî eraii puşi să face canonii, să ajuneze, să împartă milostenie şi să asiste la serviciile divine. Des erau duşîla mormintele mar­tirilor, şi ambii fraţi de multe-orî în Biserică fâceii pre citeţul şi se urcaţi pre amvonu, citindu în aucjul tuturora şi cu voce tare S-ta Scriptură. Ei nu mani­festau nicî cea mai mică indisposiţiune pentru aceste ocupaţiunî şi odată eî saii decişii, ca să construiască o Biserică în on<5rea s-tului martirii al Capadociei— Marnant şi Iulian în partea de construcţiune ce-şi lu­ase asupră-şi, întîmpina la totii pasul obstacule, forS

asî putea (la comtii d e s p r e a c e s ta . S e vede, că

D-(Jeti nu voia să p r iin A sc ii p ro ad u ce r l d in p artea | aceluia, care în urmă a d e v e n i tu in am icu l lu i. Dc a -

semenea se spune, că Iulian în con versaţiin iile cu

fratele s6 u maî tot-de-una apăra p ag an ism u l. .S e

înţelege, observă s-tul G re g o r ie teo lo gu l, a cesta se

făcea sub pretecstul de e c s e r c iţ iu r î 111 d iscu ţiu n e ,

dar în realitate era lupta pentru co m b a te rea adeve-

ruluî" (*).încă din tinereţe Iulian a manifestaţii o înclina-

ţiune spre astrologie. F<5rte des era observaţii, cum el se desmerda cu lumina soreliu şi se încânta de stelele cerului.

După m aî multă gândire şi nedumerire, Constan­ţie se decise, ca să rădice la demnitatea de cesaru pre Gal, şi să pune asupra luî insigniile aceste! dem­nităţi. Cesarul Gal a îngânată nisce cuvinte în pro­fitul fratelui său, dar Iulian nu doria alta, de cât per­misiunea de a veni în Constantinupolu, pentru ca acolea sub conducerea unor profesori maî distinşi să-şî complecteze educaţiunea. Acesta permisiune i-a fostft lu î acordată.

Gal nu s’a bucuratti mult de putere (351—354). Cu conduita sa necalculată el a provocaţii ne’ncre- derea în sufletul bănuitorului Constanţie, şi străluci­rea de mică durată a Imperiului seu a fostă plătită cu mortea. După ce Gal a foştii rădicată la demni­tatea de Cesaru, Iulian s’a vedutu o singură dată cu fratele sfeti. Acesta s’a întemplatu în anul .*553, când Gal a veniţii 111 Constantinupolu. ca sa primiasce administraţiunea părţel orientale a Imperiului. Aici

(1) Greg. Nas. liom. IV.

■ K g ’ * I ΐυ ΐ-ΙΛ Ν PAKAV A T tL 6 6 9

6 7 0 IULIAN PARAVATU L

în Constantinupolii atenţiunea luî Iulian era concen­trată asupra studiului literature!, şi filosofieî, iar prin modul vieţeîs61e 1111 lăsa să se îetrevaţlă originea Un cea imperială şi căuta a se asimila în totul cu cia- lalţî colegî aî luî de studiu. Uniî din sofişti, pre cariî el îî visita maî des şi n remunera maî bine, respân- diatt în societate, că el este demnii de a guverna poporul şi că o-dată el se va asemăna luî Marc Au- reliu. Deşi Iulian singurii nu motiva prin nicî unu mijlocii aceste laude, totuşî sofiştii prin discursurile lor nu perdeu nicî o ocasiune, de a spune totii aceia, ce se putea dice despre o pers<5nă de o origine înaltă. De altă parte, gelosul Constanţie nu perdea nimicii din vedere din aceia, ce se vorbia şi se petrecea in jurul luî Iulian şi el a credutii, că e prudenţii, ca Iu­lian să se depărteze di’nainteapoporuluî constanţinu- politanu şi să locuiască intr’o localitate maî obscură, ca Nicomidia. Iulian fore de murmurti s’a supusu şi acestei disposiţiunî a Imperatoruluî (*).

In sufletul dmenilor, cariî cunosceu maî de aprope pre Iulian, începuse de pre acum ase nasce bănuiala, că el nu este sincerii faţă cu convicţiunile sele pen­tru creştinismu. Aceste bănuele eraii mult maî îun- date, de cât acele, ce se atingeţi de convicţiunile luî politice. Şi în adeverii, afecţiunea luî cea mare pen­tru literatura şi filosofia păgână, citirea permanentă a luî Virgiliu, Omer şi Ciceron, preferinţa ce el tot- de-una da autorilor clasici, faţă cu producţiunile sânţilor părinţi; trite aceste pentru omenii pătrun­zători erau destule argumente, ca să se convingă, că el nu nutria unii respectu pentru învăţăturile Religi- uneî creştine. Dar, de câte ori Iulian simţia, că <5me-

(a) Socrat. III, 1. Sozom. V, 2 .

nit atiast-feliti de opiniunî despre dînsul, el c·, efectua acte de acele, care pentru unu timpi, erati capabile, de a împrăştia bănuiala. Aşa lui ; H, comenda cu o insistinţă particulara, că, el, afliiiulu-se în Nicomidia, să, nu frecuentezc cursurile lui Liba- nie, care cu fama sa umpluse totii Orientul (»). Iulian la rondul seu, căuta a convinge pre toţi, că el îm- plinesce cu punctualitatate acestă prescripţiune. El în tote dilele, cu o regularitate particulară, visitalec- ţiunile unul retorii, care datoria acestă catedră bunei voinţe a luî Constanţie, si care pentru acesta com- bătea divinităţile păgâne. Dar Iulian, dc altă parte, era în corespundenţă regulată cu toţi sofiştii mai în­semnaţi aî Asiei, şi kiar li trămitea spre corigere pro- ducţiunile luî oratorice ; şi cuprinderea corespunden- ţelor luî erati de o aşa natură, că ele nu puteti să justifice întru nimicii afecţiunile luî pentru paga­nism u. Ca eceemple de tactica, ce întrebuinţa Iulian în corespundenţele sele, citâmu aici unii coşii cu o sută de fructe, trămise de către densul unui sofistă, şi cu acestă ocasiune el laudă bunătatea tructelor şi importanţa numeralul o sută. In altă scrisore Iulian laudă echul şi afinitatea luî cu amiciţia. Omul celu maî suspecţii nu putea din aceste subiecte să şi for­meze vre unti prepusti faţă cu convicţiunile lui Iulian. Insuşî Constanţie, care era fcSrte bănuitorii faţa cu v6 rul sSti al doilea, nu putea întru nimicu să-lu in­culpe, ci iî fixa de multe-orî subîecte pentru ecser- ciţiile luî oratorice, între care odată i-a prescrisu. ca Şă laude frumuseţele Constantinupolulni.

■ - IULIAN PARAVATUl.

(a)· Socrat şi lozom. ibid.

In u l t im i î a i i i a î împărăţiei luî Gal, Iulian s’a b u c u ­

rate de o d o să de libertate m a î mare. E l a c a la to r it t i prin Asia mică, şi specialminte în Pergam şi Efes Iulian a v is ita t t i pre filosofii alecsandrenî, Edezie Chrisant şi Macsim, unde p lă c â n d u - î lecţiunile, s ’a îmbrăcaţii dupre moda filosofilor, lăsându-şî şi b a r ­

bă (»). Dar, la celii maî micii semnii de nemulţumire din partea luî Constanţie, Iulian îndată şî-a s k im - b a t i i conduita, s’a rasă, s a îmbrăcată c ă lu g e r e s c e , şi a începută 111 Biserică să face pre citeţul (b). Pentru ase asigura şi maî bine de convincţiunile re­ligiose ale luî Iulian, Gal, care era u n u creştinii z e ­loşii, a trămisă la dînsul pre preutul palatului, cu în­datorirea de a studia maî de apr<5pe cugetările tînfe­rului principe. Preutul după r e în td r c e r e a răspândiţii cele maî bune opiniunî despre Iulian, adăugendă, c a el n u cu n d sce altă om u, care cu unii zelii maî mare ar frecventa Biserica şi ar visita mormintele martirilor. Dar aceste opiniunî nu a prea liniscitii lumea; c ă c î acestă preutii era Aeţie, cunoscutul arienii şi făţarnicul curtesantii (c).

Cu modul acesta Iulian se justificase destul de bine. Dar nicî Gal, nicî Constanţie nu puteu să cun<5scă în fond pre Iulian. In profunditatea sufletului celui înkisii al luî Iulian nu putea nimene să străbată ; nimene nu putea sâ înţelegS faţârnicia şi p. efecătoria luî Iu­lian, care se desvoltase în sufletul luî încă din co­pilărie sub influinţa opresiunilor, la care el a fostă supusti. De ecsemplu, nimenea nu cunoscea, că lu-

6 7 2 IULIAN PARAVATUL

(a) Socrat şi Sozom. Ioc. citate.(b) Ibidem.(c) Pbiloet or. X, et. or. IV.

îan , im-niandu regulat cursurile profesorului creştina, el tot-o-dată şi 111 ascuns frecventa cursurile lui \,\- banie, şi îlu. studia cu atâta zelti, că el isLutise a imita ilocuinţa acestuia (»)· De asemenea nu se sciea că Iulian se afla în relaţiunî frirte apropiete cu filo- sofiî alecsandrenî, cariî, este seiutft, nu descopere»! (secretele doctrinelor lor, decât numai discipulilor apropieţî.

Sofistul Eunapie nî-a conservaţii mai multe date istorice, din care se vede, că Iulian era în reiaţi uni le cele maî strînse cu filosofii alecsandrenî, carii aveu o influinţă decisivă asupra convicţiunilor şi a vieţeî nepotului lu î Constantin celu mare. Faptul s’a pe­trecuţii în Pergam şi în locuinţa luî Edezie, disci- pulul celti m ai iubiţii a l luî Iamblich. Edezie era unti bătrînti f<5rte circumspecţii, care, aducendu-şi aminte de s<5rta lu î Sopatr, ce a fostti ucişii de poporul din Constantinupolii, se ocupa cu sciinţele paganismul nu fore precauţiunî. El acum ajunsese într o stare de desgustii pentru vieţii, şi cu t<5tă măgulirea, ce-i causaii visitele lu î Iulian, el era reservatti şi cu mare circumspecţiune. Edezie, nerefusândti de a i comu­nica luî Iulian principiile generale ale filosofici alec- sandrene, pre care acesta maî în urmă le-a cunoscuţii şi din scrierile lu î Plotin si ale luî Porfirie, el se feria de a inicia pre tînerul principe în ceremoniile mis- teri(5se ale „ecstasuluî“ şi ale „teurgiel." care erau mterdise de leg ile positive ale Imperiului. Dar Iulian în agerimea spiritului s6 u a înţeleşii, că lui nu-i-se descopere totul. Atuncî el a începutii să adreseze lui

, / ____________IVLlVAN TAR AVATUL g?*»

(a) Lib. or. X , et or. IV .

i n .IAN PAKAVATIM .

Edezie diferite* întrebarî, relative la misterele semi­tei, care căutau a ii ascunse de densul. Edezie s ’a opuşii mulţii timpii la rugămintele lui Iulian şi fj1 cele de pre urmă a vorbiţii luî Iulian : „ Iubite copil îi al întelepciuneî! Permite-’mÎ, ca să tc numescu astti- feliii. fiind că eii vSdii în tine pre representantul în- ţelepciuneî. Tu cunoscî spiritul meii, dar tu vedi, că acestii corpii, ce servesce de organ ii al spiritului, este apdpe de a se distruge şi a se reîntorce la sub­stanţa, de unde el a eşitii. Lasă-me pre mine şi te îudrepteză. spre copiii mei. Eî vorii sci să satisface setea ta pentru sciinţa. Eii aşi fi doriţii, ca să sc afle aicî Macsim seii Prise; dar imul este în Efes, iar al doilea în Grecia. Longă mine suntii numai Eusevie şi Chrisant; vorbescc cu aceştia şi cruţă bătrineţcle mele. Făc^ndu cunoscinţă cu discipuliî luî Edezie, Iulian a urmăritii cu insistenţă şi faţa cu aceştia sco­pul luî; adecă, de a fi iniciatti în laturea misteriosă a doctrinelor lor. Atât Eusevie, cât şi Chrisant aii continuatfi mulţii timpii cu lecţiunile lor, fora înse de a cşi din cercul ideilor curat-filosofice. A mbit pro­fesori sub diferite forme au desvoltatii teoria iposta- selor trinităţei alecsandrene, arătândii proprietăţile fie-căruî ipostasii al divinităţeî, şi desfăşurândii tot- o-dată şi entusiasmul sacru, ce se nasce în omeni, provocaţii fiindu de virtute şi aflarea verităţeî. Dar ajnugendu aicî, eî se opriaii şi 111 modii misticii se eesprimati: „Ecă totul, ce noî scimii, că este adeve- rntu .şi sigurii. I ir restul nu este, de cât amăgire a simţurilor, seti resultatii al prejudiciilor". Aceste vorbe ecsistau curiositatea luî Iulian şi max mult.

Iulian întreba o-dată pre Chrisant, dicend : „Ce

; '-V" _ ____ΗΊ.ΙΛΝ I'ARAVATI I,

însămneză cuvintele pre can· <·) nunţii la finele cuvântărilor luî? Intr/lm-ki ι ,n «ui, răspunse Chrisant, el îţi va eCMpliea ne/uta. va voi“. Eusevie, deşi tentată forte den, de <·.»» ta tea lut Iulian, nu i-a resolvatfi ιι«·«| uriM-rir*- dar în urmă, prcfâcendu-sc, ea el oedi-z/i mu sistinţelor discipululul s6 îi, i-a (Jisii: rKfi a-i fi să-ţt recomendă pre Macsim, unul din in ■ r noştrit ceî mat distinşi, dar el. dotatii fiind ύ d minte eestra-ordinară, cade de mult·' stare curWsă. Nu de mult, de esemplu, el kiemat pre not in templul Heeatei. ea -a I mărturii unui faptii curioşii. Când noi am intrat) ne-am inkinată cjeiţeî, el nt-a dis: „sedeţi amicii şi vedeţi cât sunt eu de superiorii vulgului*. Ş» adevăr, numat ce not am şedutii. el a aprins ύ < cată de tămâie, a cântată unu im nu ore-care. A am vătjută, că statua deiţei a inceputu sâ dânsul. Not ne-am speriatu forte de unu a sen fenomenti, dar el ne-a disu: „nu ve turburaţi d> menea nimicurt, vot veţt vedea, că luminile se aprinde singure în manele deiţeiu. Cum a proni aceste vorbe, unu fulgeră a strălucită şi luminek aprinsă singure. E prea adeverată, că minunea impresionată, şi not am începută sâ ne îndoh propiete ca şi not; numai nu te turbura de o t h

vedea; şi trepta cea maîsuperiora a omului este tatearaţiunet14. La aceste a răspunsă Iulian cu siasmă : „Lăsaţi cărţile vostre. căci ei'i am afla omul, ce’l caută de mult. (· ) .

’a) Eunap. pag. 494, 495.

Prin aceste cuvinte Iulian şi-a manifestaţii iucli- naţiunea spiritului seii. Amăgitii din tinereţii de reli- giunea păgână; simţindti tot maî multă răcelă către doctrina evangelică, care i se preda de ereticî şi de puşcăriaşii, cu carc el trăia prin fortăreţe; şi în fine desgustatii de subtilităţile dogmatice ale arienilor şi atraşii de Platon şi Omcr; Iulian nu era făcuţii, ca să-şi petrece vieţa în zidurile scoleî, şi să se mulţe- miască cu o literatură m<5rtă. Cu totii respectul că­tre virtuţile şi monumentele timpurilor trecute. Iulian era omul timpului seii. şi rfcsfrângca în sine carac­terul familiei sele. El apărţiuea la acei omeni, carii se săturase de dubiu şi erau destinaţi de Provedinţă, ca să fie, s&i omeni de acţiune, s^tide credinţă. In vinele lut Iulian curgea acelaşi sânge, care cursese 111 vinele marelui Constantin. Composiţiunile seci ora­torice, şi kiar metafisica cu tesele eî abstacte nu puteti să satisfaci dorinţele spiritului lui.

Deski(Jendu-i-se prin mijlocul „ecstasuluî" por- ţele lumei supra-naturalc; satisfacendn-şî imagina- ţiunea şi simţurile cu acţiunile „magiei- ; Iulian apu- tutii, prin mijlocul filosofici aleesandrene, decă nu să-şi satisfacă dorinţele sufletului seii, celu. puţin sil se mănţine întro stare de amăgire plăcută. Pentru Iulian nu era de ajunsii a cugeta, a vorbi şi a serie; el doria să lucreze şi sâ iubescă ceva, fie veritatea seii amăgirea. Spre a se influinţa Iulian, era nece­sarii, ca să se un iască convicţiunea credinţei cu a- tra iţi unea artei şi în fumul sacrificiilor să. se ames­tece mirosul poesiel şi tămâia gloriei.

iulian, dupre cum atestă Eunapic, s ’a duşii în lEfes la Macsim, şi aici el a găsitii omul, care era

6 7 6 KL1AN p a r a Va t l L

capabilii, de a transporta pre discipnlul lui Omor. Macsim, cu okiî lui ceî lucioşi, cu barba lui cea alba ca n^ua, cu vocea luî cea puternică şi armonică, şi cu limba luî cea curgfcttfre şi poetică, producea o impresiune adâncă în sufletele discipulilor seî. Pre acestii demnii represeiitantii alii filosofici neo-plato- uice, Iulian l’a cunoscuţii în t(Ste misterele înveţâ- tureî luî. Macsim a introduşi! pre Iulian într’o sutc- rană, unde spiritele necurate erau numite cu numele deilor pagânescî, şi eî se presentaii înaintea okilor, celor ce i se îukinaii luî Macsim. Fericitul Teodoret ui spune, că 111 momentul când Iulian pentru prima dată a pronunţaţii jurămentul, şi îu suteranâ s’a fă­cuţii unu sgomotii mare şi aerul s’a umpluţii de focii, atuncî el fore de voie a făcuţii asupra sa semnul eru- ceî. Pre dată focul s’a stinsu şi totul s’a liniscitu. 1 )e do6-orî s’a repetatii acelaşi lucru, şi de doe-oii s a iviţii liniscea cu puterea cruceî. „Ce însenmeza a- cesta, a întreb atu pre Macsim Iulian, spiritele se temu de acestu semnuu ? „Nu, respunde Macsim, ele s’au depărtatu nu de frică, cum clici tu, dar din dis- preţu. pentru aceia, ce aî făcuţii tu“ (*) Liniscindu-se Iulian cu acostă ecsplicaţiune şi a foştii atraşii de Mac­sim, ce îu fie-care cji se afunda mat mult în miste­rele pagauismului, ale filosofiei şi ale teurgieî.

In acestă stare psichică se afla Iulian, când el a primiţii scirea despre nuSrtea fratelui seu Gal, şi tot-o-dată ordinul, ca să vine la palatu, care atunci se afla în Milan. Din sufletul celu ascunsu al lui Iulian nu s’a manifestaţii cu acestă ocasiuue nicî o nemul- ţemire şi nicî kiar o singură vorbă pentru nefericitul ~~(a) Theod. 1Π, 8 .’.

. - IUI-IAN PARAVATUL β-γγ

6 7 8 IULIAN PARAVATUL

s6&frate. Apn5pe jumfitafce de anii, Iulian, trăi 11 du în Milan, întrunii unghiii părăsiţii al palatului, şi în- coiigiurattt de spioni, carii îlu urmăriati 111 tote ac­tele luî şi raportati tote vorbele, el nu şi-a permisii o singură vorbă, care ar ti pututu să dea motivϋ ini­micilor sei, de a bănui compătimire cu fratele s£Ci, seti ură contra ucigătorilor luî. In cele de pre urmă, Iulian, săturându-se dc unii asemenea ecsiliu, se a- dresă la Imperătesa, carea erea vestită prin bună­tatea eî. Rugămintea luî a foştii forte modestă: El s’a rugaţii, ca să i se permite, de a se reînt<5rce în Asia mică şi de acolo 111 Grecia, spre complectarea educaţiuneî sele.

Eusevia, mişcată de nenorocirile rudei sele, şi pre longă acestea convinsă 111 inocenţa luî, i-a m ijlociţii o întrevedere cu Imperatorul, în care timpii Iulian s a presentatii cu multă cuviinţă şi îu genere a pro- dusii o impresiune plăcuta lu î Constanţie. După care Iulian şi-a realisatii dorinţa sa. Luî i s’a permisii, ca să nu se reîntorce în Asia, unde se temeti de întin­sele sele relaţiunî, dar în Atena, oraşul sciinţeî şi nu al politicei. El a plecaţii la Atena în tdmna anu­la i 355.

„Atena, oraşii perdetorii de suflete, aşa este nu­miţii el de unul din părinţii Bisericeî, conform opi- niuneî generale. Acestii oraşii abundeză în avuţii urîciose, în idoli, care sunt aşa de mulţi, în cât el întrece pre t<5tâ Elada; astii-feliu este gre ii, ca cine­va sâ nu fie atraşii de denşiî, în 6re-ce toţi î î laudă şi î î apără" (· ).

A jungendii în acestii asilu al muzelor, la p<51ele (a) S. Gr eg. Thcolog. Hom. XLIII.

Acropole* şi a Partenonului, în aceste templurt, undo se citeft versurile lu î Sofoelu, pre acea pieră, car.-a odată se mirea de discursurile lui Demosten,' Iulian Hu siinţia în elementul seu şi pentru prima data el sc vede respirându liber. In scurt& timpu, el, atât pen­tru talentele sele, cât şi pentru originea sa. a do ve­niţii eroul acelor scole, care mişcau oraşul prin dis­putele lor oratorice şi prin jocurile lor cele plăcute. Sofiştii, oratorii, discipulii şi în genere toţi s au gru­paţii în ju ra i liu Iulian. Fie-care adoratorii al culture! grece se entusiasm a la aiului, că unu june impe­rialii vorbea 111 lim ba poeţilor şi a scoici, şi apoi în dialectul atic ii purii. A se mesura in oratorie cu unii principe şi a disputa cu dînsul în metafisicâ, ce outSre pentru gregul egoiştii!.... Tot-o-dată şi stimatorii păgân ism ulu î nu puteti să nu se bucure, observându că Iulian adoreză cu sinceritate vekile tcmpluri şi varsă lacrim i de compătimire asupra ruinelor lor. Păgânii nu coreii de la Iulian, ea ol să le arate lor o sim patie făţişă; oi nu se întris­taţi nicî k ia r de aceia, că Iulian câte o dată se arată şi creştin ii bunii, frecventând ti eu zel ii Bi­sericile creştine şi a ic î ocupându-se de citirea s-l or Scripturi. E î, cu o fineţă particulară simţiau sim­patia lu î Iu lian pentru dînşiî, şi o descoperiau 111 nuanţele cu getăre î lu i, precum şi în tonul vocei.

Pre lemgă a c e s te , despre Iulian se mai spune, că el s£ra, când în tunerecul î lu ascundea do pri­virile curioşilor, ven ia 111 templul Eleuzinei. undo preşeda renum itu l sacrificâto ru , agentul celu mai zeloşii şi m a î ac t iv ii a l filosofilor Asiei. Inca şi maî m u lt a d ispus Ci pre păgân i spre Iulian · mică com posiţiune a lu i, scrisa cu ocasiuuca dis­putei d intre o raşe le C orint şi Avgos. Acosta o posiţiune denota în autorii pre păgânul celti mal /a Ιοβϋ. A ici se vorbesce eu unii rospootO religioşi

' ___________________ IULIAN I* AR A VATU I.

6 8 0 l l ' l IAN PARAVATUL

despre amintirile lut Oiner, despre Argos, precum şi despre jocurile eterne ale Corintului. Dup a tote aceste, păgânit aveu destule motive , ca sa proa- clucS deilor sacrificii pentru prosperitatea tînerulnt principe, precum şi pentru urcarea mat curendă a lut pre tronul Imperiului.

In faţa acestor consideraţi uni din partea p «ima­nilor, precum şi a mulţemirilor pentru actele re- lio'iose-iua.iiice. Iulian ajunsese într’o stare de en- tusiasmii, dar el era cu multă preeauţiuue şi de frica spionilor, carii î î observau t<5tă conduita , el se arăta nedecisu şi fora o purtare determinată. „Şi atunct eti l’a.m pricepuţii pre acestii omii, φοο despre Iulian unul din colegit lut de studiu; dupre mine el nu presenta nimicii bunii ; grumazul ît era debilii, umerit tot-de-una în mişcare şi cău­tând îi a se îndrepta, okit fugitivi şi neastâmpă­raţi, piciorele nici o dată tari, dar tot-de-una în- clinându-se, nasul ecsprima cutesanţa şi despreţul, trăsurile feţei ridicule şi rid icu lizare, rîsul îl era puternicii şi nemoderatii, înclinarea înainte şi 111- deret a capului fora de vre o causă, vorbirea rara şi întreruptă, întrebările neregulate şi nelegate, între densele, respunsurile nu întreceii pre între­bări, fora de tărie şi contrare regulelor logice.... Când eti am vedut t<5te aceste, am disu: ce neno­rocire creşce Imperiul romanii. “ (»).

Acesta critică asupra lui Iulian era pronunţată de către unti cercii de studenţi, în care căuta a intra şi kiar Iulian şi care cercii se distingea de ceî- l'alţi studenţi prin puritatea moravurilor, şi prin a- siduitatea la studiii. Acestii cercii era compuşii din fiii creştinilor din Asia mică, unde puritatea cre­dinţei şi a vieţeî eraii ereditate. Eî trăia câte patru, seu cinci la unii locii, se feriau de disputele, dis-

(a). S. Grreg. Tlieol. tom. V.

tracţiilc şi p l ă c e r i l e c o le g i lo r lo r , ,.Mj timpul în studiti, a m ic i ţ i e ş i r u g ă c iu n e . |ht b r i i a c e s t u i cercii sc d is t in g e r i m a i alt** prin caracterul s6 ti c e l i i f e rm ii hi a l doil<- imaginaţiune vie şi c r e a ţ i c e . E i c r a ii V;»* mare şi Gregorie N a z i a n z ; ace le , por* în urmă au deveniţii p ă r in ţ i a l )Vim*ricM l - t o r î ecumenici. Eî a m â n d o i c r a i i d in ('a iM uif* si celii înteiti îş i t r ă g e a o r ig in e a d in t r o fam ili s a r i e n ă , care odată e r a c a p u l o ra to r ie i din şi care număra între m e m b r i i f a m i l ie i *«'!< m u lţ i Episcopî, şi între s t r ă b u n i c â ţ i - v a i Al doile, născuţii în m ic u l o r a ş i i N a z ia n z . fiiul unei mame pi<5se, c a r e a , m ă r i t a t a d u n a p ă g â n i i , a f ă c u ţ i i din Grigorie, p r in p o s t i i şî ciune, m aî înteiti unti creştinii şi a p o i u n u E p i- s â n ţ i i . T atăl lu î Gregorie, p u r t â n d t i a c e l a şu n cu· fiiul s 6 i i , el a prim iţii creştinismul îu N az ian z . după care a f o s t u aleşii E p is c o p ii . G re g o r i noscându-se cu V asile î n C e s a r i a , i a r m a i pr»* legândti m a i de aprope cunoscinţă îu A t e n a , e mândoî erau în aşa re laţiun î amicale, d e c a r e r â u capabile num aî tinereţele şi in im e le cele necc El era ceva m a î r i g u r o ş i i , ia r cel-alt ceva i blândti; la unu l era desvoltată mai mult m ii iar la c e la la lt in im a şi im aginaţiunea. Dar t distincţiunea de ca rac te re , arnbiî tineri erai maţî de aceiaşî afecţiune pentru rugăciune şi a aceiaşî puritate de m oravurî. Amândoi d e afecţiuni peutru v ie ţa m orală, eî întruniaii v spre sciin ţa, poezie şi retorică. \ a s i i io a v e a i inţă asupra colegilor seî prin mijlocul couMm celor prudente; G regor ie n inspira p r in put» discursului seu. Vasilie în frâna afecţiunea Iul l»r gorie iar Gregorie ecsc ita şi m ângaca spin tul V asilie , care de multe-orî se întrista pentru

rupţiunea timpului. „ Potii ctt fbrfi de lacrimi să-nn aducfi aminte de aceste timpuri ? T3icea maî prg urmă Gregorie în discursul funebru al lui Vasilie. Pre noî ne conduceri acelaşi speranţe în ocupaţi- unile cu sciinţa. De noî invidia era departe, «j zelul ne făcea pre amândoi maî stăruitori. Noi a- mândoî căntamu, nu ca să ne întrecemii unul pre altul, dar ca să cedămu îutâetatea imul înaintea celuî-1-altu; fiind că fie-care din noî considera gloria celuia!alţii, ca pre a sa. Se părea, că la noî amândoi unul şi acelaşi spiritii anima pre amân do e corpurile nostre. Pentru amândoi era unul şi ace­laşi ecsereiţiti—virtutea, şi aceiaşi stăruinţă, ca, pene la strămutarea din acestii locu, să trăimu pentru vieţa viitore... Noî eramii în amiciţie şi cu colegii noştrii. dar nu cu ceî uşurei, ci cu ceî înţelepţi, nu cu ceî reutăcioşî, dar cu ceî pacinicî, cu ceî dela cariî putemii trage unti profitti moralii; căcî noî sciemu, că maî uşor era a ne corupe, de cât a devenit virtuoşi, fiind că maî uşor se comunică boia, de cât se poţi infiltra altuia sănetate... Noî cu- noscemu numaî doe căî; una şi cea măi importantă ne conduce la s-tele ndstre templurî şi la îuveţătoriî de acolo, adoa nu maî puţin importantă, ca cea dintăiu, ne conducea la profesorii sciinţelor superidre. Cele­lalte căi, care conduceu la serbătorî, spectacele şi la jocurile publice, uoî le lăsasemii amatorilor de a- ceste lucrurî (*).

Sgomotul scdleî nu străbăteaîn locuinţa pacinică a acestor tineri, dc unde ecsala sanctitatea. Colegii forte rar viuiiau la Vasilie şi Gregorie şi atuncî cu greutate; fiind că ei erau stimaţi de toţî. Mişcaţii dc ciiriositate, Iulian a străbătutti în locuinţa lor, cu- noscendfi pre Vasilie din Constantinupolii, când el

682 IULIAN PARAVATUL

fa). S. Grog. Theol. Hom. XLIII.

s tu d ia la .Libanie. Nu arare-ori Iulian împrcuiwi cu s - ţ i i a m ic i d i s p u t a u c e s t i u n î d e l i t e r a tu n i ş i s e o cn p îi α d e interpretarea s - t e î Scripturî. A ic i , in vi.sit< |<·. c e Iulian făcea, se d e s f ă ş u r a u m ateriile cele m a i im ­portante ale s c i i n ţ e i şi literatu re! t im p u lu i ; c ă c î Iu ­lian, cum am v e d u t u , era destul d e v e r s a t i l în s e i in - te le literare, ia r Vasilie ş i G r e g o r ie în t r u n ia u . pre longă nisce talente distinctive, ş i c u n o s c in ţ e le c e le mat variate a tâ t î n literatura profanii, c â t ş i in c e a eclesiatică.

Astii-feliu petrecea Iulian t im p u l în Atena, când de-o-dată prim i ordinul im perialii, ca s â s e r e în to r c e la Milan. Acestu ordinii la începutti a t u r b u r a tu pre Iulian; căcî cl nu putea să preva<Je ce anume pre­pară pentru dînsul aspru l s e u v e r i i—m6 rtea, s e t i c u ­nuna im perială? In curend î n s e Iulian s’a a s ig u r a ţ i i , că pentru densul în M ila n se prepară o n o r u r i impe­riale.

După mortea lu î Gal, Constanţie a simţitti nece­sitatea unui colegii, eu care să îm parţa administra- ţiunea Imperiului. K iar şi în timpurile de pace ad­ministraţi unea Im periului romanii devenise o mare greutate pentru unti singurii omii; dar pre timpul lui Constanţie, când în Imperiu se petrecea transi- ţiunea dela paganism ti la Religiunea creştină, şi când eresiile sfâşiaţi societatea, lucrul era şi maî g r e t i . O - rientul era turburatti de arianismti, iar în Occident poporele barbarice se înmulţiati din ce în ce maî mult pre m alurile R inulu i şi amerinţati Imperiul cu arma. De a ltă parte, lin iscea lu î Constanţie era turburată în spre Orientu şi de Magnentie şi Bctra- nion, iar în Occident de către Silvan, şi simţia ne­cesitatea uneî persdne, căria, încredinţându-l < )eei- dentul, el să remâne cu administraţiunea Orientului. Şi cu totii egoismul s 6 u, Constanţie ajunsese a nu niaî avea, de unde să -ş î face alegerea. In familia

6 8 4 ItT.IAN P A R A V A T U L

imperială, o-dată aşa de numerosă 111 membri, sese singurii Iulian. Şi cu t<5ta neîncrederea lut Con- stanţie în vărul sSii, precum combaterea de către curtezani, Constanţie a fostti nevoiţii sa cedeze ne- cesităţeî.

Pentru Iulian stăruia numaî împerătesa, asupra căria tînerul verii făcuse o iinpresiune bună. Cu age­rimea femenină ea simţise ne’ncrederea luî Constanţie în Iulian, şi de aceia o vedemu cu tdta ocasiunea argiunentându. pentru Iulian, că el este tinerii, că el pene acum s’a ocupaţii numaî cu sciinţa şi că el nu are esperienţa vieţeî, şi că tocmaî unti astii- feliti de omti îî trebuesce luî Constanţie. „Dă luî Iulian puterea, (Jicea împerătesa, şi tu te veî folosi în tdte privinţele ; seti el va administra bine, şi atuncî veî avea şi singurii folosii, s&ti. el va face greşeli şi întrunii asemenea casti el va plăti cu vieţa greşelele, remâuendti tu singuru în familia ta, şi neavându cine să-ţî dispute Imperiul." A- cesta conclusiune plăcendti luî Constanţie şi con- venindîi cu planurile luî cele ascunse, el s’a decişii, ca sa kieme pre Iulian în Milan ( a ) .

Deşi Iulian acum era asiguraţii în râdicarea luî la demnitatea de Imperatorti, el sciea, că atât buna-voin!ă, cât şi neîndurarea luî Constanţie pen- t.u dînsul erati egale şi sufletul luî era f<5rte turbu­rata. „Voi sciţî, cjice el maî pre urmă Atenienilor, când am fostti kîematti la Palatti, voi sciţî, cât am fostu eu de triştii şi cât am plânsu. Cu ma­nele întinse spre ceriti în Acropolea vdstră, eti me rugamti divinităţeî vdstre Minerva, ca să scape pre adoratorul eî. Intru voi stintti m ulţi, cariî potti să confirme veritatea cuvintelor mele/ şi k iar di- vinitatăţeî acestă îî este cunoscută" (b).

fa). Sosom. T. I. Amin. Marc. XV 7.(b ) Iulian ad Atlxen. Lib. or. VIII.*

IULIAN I-AkAVATCl.

Intre aceste, în Milan curtezanii de caracterele cele maî opuse, cariî umpleţi Palatul, aseeptau cu nerăbdare sosirea noului Irnperatorti. Dupâ sosire el sa opritu la marginea oraşului. Eusevia, pre dată aii trimişii pre' Eunucii cei maî apropiaţi, ca să-lii salute dc bună venire şi să-lu întrebe, <pcâ nu doresce ceva. Ca rSspunsă, ni spune kiar Iulian, că el i-a scrisu scrisorea urmâtrire : „Sâ-ţi trămitfc ţie deiî copiî, şi succesoriir îar eu te rogii, să-’mi acordezi retragerea mea“. Dar adaugă e l : „abia am scrisu acostă scrisrire, şi m’am întrebată, este prudenţii, ca să trămitu o asemenea scrisrire la Palatii, soţiei Imperatoruluî ? Şi am rugată pre deî, ca să me lumineze, decă trebue eu sâ trâ- mitîi acostă scrisrire.... Nriptea deiî mi-ati trâmisti acostă cugetare : ce voiescti să făcu ? Eă me opună deilor şi me cliotărescti, ca să mî resolvu eă sin­gurii sdrta mea, deşi eî cunoscti totul----- Cumte-aî supăra tu luliane, decă obiectele, ce-ţî apar­ţinu, calul teii, <5ia, seu vaca ta, ţi-ar refusa de a te servi şi ar fugi la kîemarea ta? Şi tu, celu ce dorescî a fi omii, nu din ceî din rându şi sim­pli, dar predaţii datoriei, voiescî să privezi pre deî de serviciile tale, şi dorescî, ca deiî să nu se bu­cure de împlinirea acestei datorii? Insemnezâ con­duita ta — a servi (Jeilor? Insenmeză acesta a fi înţelept şi bărbaţii |? Egoismul a învinşii în lupta cu sine însuşi şi scrisrirea n’a foştii trămisă împerăteseî Eusevia.

După câte-va diîe, s’a luaţii cliotărîrea, ca Iulian să fie proclamaţii de Cesar, şi la dînsul s’au presen- tatft trămişil Imperatoruluî cu invitarea, ca sâ merge la Palat. Dar mal îutăî de t0te trebuea skimbatii ec- steriorul deviitoriulul Cesarii; luî i s’a rasă barba, carea acum se lungise din noii şi pre umere i sa puşti toga militară. Iulian era nedeprinsu în aseme­nea costumii, şi el se simţia nu destul de comodă.

Coufusiunea sc observa atât pre faţa, cât şi îll 11( sul lui si el. întrândii 111 Palatul, de unde în curenrlf. sa esa Imperatorii, a provocaţii risul uitoţt asistent^

Constanţie, iubindii luesul şi neperi Jendti nicî ocasiune, de aşi manifesta talentul seu oratoricii »’ suit.ii pre tronul imperialii, 111 cunjurată de vulturftşiinsigniile imperiale, a kîematii longă sine pre noul Cesaru şi 111 presenţa oştilor, care erau adunate îu Milan, a recomeudatii pre Iulian dc coregentii al seti. Cu acesta ocasiune Constanţie a ţinuţii unii dis- cursii lungii, prin care a desfăşuraţii periculele Im­periul uî, desordinele interne; şi 111 culorile cele maî vil a arătată cutczarea din ce în ce crescândă a bar­barilor, iar în conclusiune a făcuţii săse va^e nece­sitatea. de aşi alege coregentii şi ajutătorii în admi­nistra ţiune. Declarându, că alegerea lui cade asupra luî Iulian. Constanţie a tăcu tu, asceptândti aproba­rea oştireî. Când armata a pronunţaţii aprobarea, atuncî Constanţie a luaţii cliaîna purpurie şi cu mâna sa a pus’o pre Iulian ; ia r faţa luî Iulian, care tot- de-una era tristă, nicî cu acestă ocasiune n’a mani­festată vre oskimbare. „ Iubite frate, a disu Constan­ţie către Iulian, primesce în tinereţă acestă demni­tate, care îţi aparţine dupre nasccre. Gloria mea cu acesta se va mări şi maî mult şi eu ine voiţi presenţa de acum mult maî mare, căcî, pre longă strălucirea paterei mele, eu am şi pre a ta. împarte decî cu mine ostenelele şi periculele şi primesce asupra ta obligaţiu­nea, de a administra Galia... Pre tine te asceptă nu pu­ţine ostinele, dar, ca unti bravii, puncte îu capul bravilor. Eu nu voiii întorce dela tine biina mea voinţa. Să ne ostenimu împreună, şi decă va plăcea lui Dumnedeu, pre care noî îlti mărturisim ii, uoi vom administra imperiul celti paeînicu, în simţu­rile pictatei şi ale modestiei “ (» ) .

■ai Λ mm. Marc. XV.

Cuvintele de pre urmii au foştii primite dc ca- tr6 (5sto cu celu mai mare eutusiasinu. Toţi aii lo­viţii scuturile de gcnunki, în semnul satisfacţiunei celei mai mari. Acestii sg'omotii a mişcaţii şi prr Iulian şi el, radi cân du-şî capul, a manifestată celu IjiiCâiu. zîmbetti de mulţcmire. Eutusiasmul era ge­neralii, şi oştea, încunjurându tronul, în care acum se aflaţi am bii Imperatorî, i-a conduşii eu solem­nitate p6ne la palaturile respective.

Dilele următore au foştii petrecute în petreceri.In familiile imperiale era unii uşii anticii, ca tote actele politice mai însemnate sa fie unite şi cu unii aetii conjugalii, deşi se probase mai tot-de- una, ca aceste acte conjugale craii din cele mai netraînicc. Şi cu ocasiunea râdicărei lui Iulian la trepta de Imperatu, împeratesa Eusevia a refu­laţii, ca Iulian sa iea de femeie pre sora lui Con­sta nţic cea maî mică, pre Elena. In clioa n uliţei tinerii au foştii înzestraţi cu darurî alese, între carc unul a plăcuţii şi lui luliau, şi el consta dintr’o bibliotecă avută, compusă din autorii cei maî mari (b). Dc aceia şi Iulian pentru considc- raţiunea acesta a organisatii în onorea luî C'on- stanţie unii panigiricti, unde s’au citită eompo- sitiimî, lucrate sub imfLuinţa operelor lui Libanie.

Cu totă consideraţiunea, ce îşi arătau lmpera- toriî, nu lips ia dintre dînşit neîncrederea. Sub pre- testul de a compune în jurul lui Iulian o casa civilă şi militară, Constanţie a depărtată din ju­rul luî Iulian pre toţi omenii lui de încredere, la- sându-i numai doi selavî tineri, modicul şi biblio­tecarul. Medicul, cu numele Oribas, se bucura de încrederea cea maî mare a lui Iulian şi eu dînsul îşt împărţia convicţiunile lui păgâne. I’reparaii- du-se de cale, seu mat drept. îucunjurandu-se de

(b) Amin. Marc. XV.

^ ___________ ΙΟ ΙΛ Λ I'AKAVATl I. 6H7

noî spioni aî lui Constanţie. Iulian a plecaţii diJ Milan spre Galia 111 <}ioa de 1 Decemvrie anul 35q.|

Aceste erau circumstările istorice, precum şi ca­racterul aceluia, care 111 urmă a deveniţii terorea Imperiului şi specialminte a Religiuneî creştine. Iu­lian* născută în condiţiunî favorabile, el a fostu crescuţii sub influinţa a o mulţime de precauţiunî care la rondul lor ati fâcutti din dînsul unti om ii, lipsisii de încredere şi de bună voiuţă către totii, ce-lii încunjura. Totul în jurul lu î Iulian era sus­pecţii şi el era împinsu kîar de condiţiunile creşcereî luî, ca să-şî caute amicii şi consiliariî între <5me- niî, cariî cădeti sub asprimea lege. De aicî încli- naţiunile luî către păgănismu şi specialminte către magie şi teurgie. Nu maî puţin şi circumstările istorice ale Imperiului bizautinti ati contribuittt f<5rte mult la determinarea caracterului nouluî Im- peratorii. Fiindii societatea creştină îm părţită între ortodocşi şi ereticî; şi observândti persecuţiunile şi relele, ce acestî din urmă aduc£u societăţeî; Iulian ântăiii a perdutti răspectul cătrfe Religiunea creştină, şi apoi a deveniţii apostatul şi paravatul eî. Eca în termini generici, şi a ic i realisată le­gea, câ nimicii în lumea acesta nu pote să ec- siste fore vre o causă.

Archim, Genadie Enâcenu.

I m u m m m m m ,Ό ii· * .* I

JURNALU PERIODIC 0 ECLKWA^Tl fl -rA

A M UL V I. BUCURfiSCI, DECEMVRIE 18H2 No. 12

A ~F> A R E O D A T A P E f e c j i^ T A r ^ ll - y

„P red ic i u \ârţţiiţ“o

72. Tim. I K 2 .

In s c r ip ţ ia de la Monastirea Resboenii,JUDEŢUL NEMŢULUI, COM ENTATA.

- (Urmare f i fine. vedî No. 11)

Bătălia de la V alea- a lbă, seti m a t bine \de la Părăul-allm . — Laiotu

Domnul m untenesc a lia t cu T u rc it contra M are lui Stefan. — F am ilia

ş i o rig in e a M a re lu i S te fan . — Is to ric u l B isericeî f i a M onastireî de la

R isboenit. — V echia traducţie a acestei inscripţiunl.

Chronica Moldovei ne spune, că Alexandru Yoe- vod, fiiul Mareluî Stefan, a trăit până la anul 1496, când a murit, la 25 Iulie, şi s’a înmormentat „în Monastirea Bistriţei, lângă strămoşul seu Alexandru" cel bunii. (Letop. 1.1. p. 135).

Aceeaşî chronică ne spune, că Bogdan, al doilea fiiii al Mareluî Stefan, a murit în auul 1478 (ibid, p. 132), De aici urmeză, că Stefan, a avut doi fii cu numele Bogdan, unul, carele a murit în anul amintit, altul, carele a succesti la tronti după M. Stefan, şi carele, precum se va videa mal jos, este născut din căsătoria cu D<5mna Maria, fiica Iul Radu-λ odă. Urekie maî pomeneşce încă între fiii M. Stetan pre

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREAR^SBOEPÎI

Petru Yoevod, carelc, <Jice el, a reposat în anul 148o (ibid). Acest Petru încă se găseşce amintit în unele din uricele Mareluî Stefan, d. e. într’un uricii dela Monastirea Putna, dat de Marele Stefan, în anul 7987 (1479). Din o inscripţiune mormentală, ce se afla în Biserica Monastireî Putna, se vede, că amândoî aceşti fii aî Mareluî Stefan, Bogdan şi Petru au re­posat în acelaşu an 1479, maî anteiu Bogdan, la 26 Iulie, şi apoî Petru, la 21 Noemvrie, şi s’au îngro­paţii în un singur mormânt, deasupra căruia tatăl lor apus o petră cu epitaf, arătătorii! de numele şi data morţii a acestor doi fraţî. Etă cuvintele Epitafului:

,,ϋΪΝΓοοΕωο*το λκκοϊκϊη^Κογ^ληα η Πετ^λcnw

Iu> Gth|)ana BOtBo w rn ^ fc 3 *λλαη ΛΛολ^αβ-CKOHt H*l n tCTABHOJlCA Bor^AHb ΒΑ'ΓΟMlţ hVlA K£ IIlTţiZ BATO /£>IţllH Ho. KA. " Româneşce: „aceste morminte sunt ale robilor luî Dumnezeu Bogdan şi Petru, fiii lui loan Stefan Yoe- voda, Domnitoriuluî ţereî Moldovei, cariî au răposat: Bogdau în anul 6987, luna Iulie 26 ; Petru în anul 6988, Noembr. 2 1 “. Adică Petru a murit la 4 lunî fără 5 dile dupâ fratele seu Bogdan. După mortea acestuî Bogdan, a remas tot cu acest nume fiiul cel născut din fata luî Radu-Vodă. (*)

Despre acest fiiii al Mareluî Stefan, — Bogdan al doilea observăm, că el maî avea şi supra-numele de „\ ladu“. De aceea în o mulţime de urice ale Ma-

J

reluî Stefan el se amintesce cu amendoue aceste nu-T

(*). In pomelnicul dela M. Bistriţei Bogdan 2-le, feciorul M. Ştefan,

sepomcneşce aşa: ΛΛΓΟΜ'ΓΗΒΑΓΟ Γ AHA I w ΚοΓ^ΑΝ»

80H O flX KN»KA Ρ α ^ Λ Α B O fB O ^ k l ‘ (f. 4).

m irt: Bogdan-Vladti. P o m e ln icu l d e la Monastire B istriţe î, înşirând m e m b r ii familiei M are lu i Ştefan

după fie-care nume pune se u o v irg u la negrii,

un punctti roşii. Numele în s e aceste d o u e : Bogdan

şi Vladu, după ce le deosebeşce de ce le l a lte prin dou6 puncturî roşe, unul prepus, a ltu l prostnusu. le scrie întru una, ca cum ar fi un s in g u r c u v e n t : .,ΚοΓ^ΛΗΛΚΛΑ^Λ (Bogdanvlad), spre a areta , ca sub aceste doue numiri este una şi aceeaşi personă. Obi­ceiul de a avea doue numiri, unul din botezii, altul adaos pre urmă, din motive sup erstiţio se , esista a s tă d î în poporul român. Când, un copil zace de o b(51ă grea şi îndelungată, mai ales însoţită de spas­muri, mamele schimbă numele bolnavului, credend, că prin acesta ar ascunde ore-cum copilul de spiritul cel rfcti, carele, dupre credinţa lor, produce boia. Cu

modul acesta copilul rămâne în totă viaţa cu doue nume, unul, acel din botezu, altul — acel supersti- cios. In caşul de faţă p<5te că numele de Vlad sa se fi adaos luî Bogdan cel mic, spre a ’lu deosebi de Bogdan cel mare, şi a continuat une-ori a se numi ast-feliu, şi după mortea fratelui mal mare Bogdan.

Maî observăm, că unii din vekiî traducetori ai liricelor, din acest nume duplu aii făcut doi Hi ai Marelui Stefan: Bogdan şi Vladu. Caşul acesta se p<5te videa d. e. în condica Episcopiei de Iîoman. în carea sunt reproduse vekile urice slavone, anume în uricul Marelui Stefan din anul 6990, luna < )et«»m- vrie 15 (1487). Acolo sc reproduce astfel in numele fiilor Marelui Ştefan : „ H κΐρΛ ll 'fc RxjAKkAiMmiy fHOK r i l^ K A ΛΛΙΙ t fA tg A N ^ p A Η ΚοΓβΑΝΛ βΒ^Η

X ___________INSCRIPŢIA DB LA MONASTIRKA KfisBOEvί

Η 6 λλ \ . (Vecjî „Chron. Romanului." part p. 136). I ' '·

In pomelnicul dc la Monastirea Bistriţei din Mol dova s aii păstrat numele Domnilor vekî şi ale f milielor lor. Acolo, între fiii Mareluî Ştefan, după Alexandru urmeză lliaşti, apoi Petru şi Bogdan, apoî Bogdan-Vladii. eră la urma tuturor feciorilor, o fată numită Olena, adică Elena. Reproducem aicî chiar cu­vintele pomelnicului: 11|0M»JjHH ΓΗ κλγομτηκαγο r0Cll0 Af*t. GTi(j)AHABOilSO *.CHK ΕοΓ ΑΗΑ ΗΟι -

Η ΛλΑ'Πρί ίΓΟ GOatÎ. Η CHKI ΙΓΟ, *1λι- ΗλΙΑΙΟΛ. ΠίΤρΛ. ΚοΓ ΑΝΛ. Η ΚοΓ ΑΝΛ-

ΒΛΑΑ. Η *Γ0 GOaîHA (£ 3).La fecioriî Mareluî Stefan, amintiţi până acum,

trebue să adăogim pe Petru R ăreşti; căcî el însul în multe urice şi alte documeute istorice se numeşce fiiu al Mareluî Stefan. D. e. în o notiţă istorică din Evangelia dela Homorii, din anul 1538, precum şi în inscripţiunea dela Biserica Monastireî Pobrata, zidită de densul în anul 1529. In inscripţia dela jertfenicul aceleiaşi Biserici se dice : no.v\*CNH Γ H \SlJLiH ţ>AE CBOHjf [wh Gt*(|)*N ΒΟίΒΟ Ζ H CHA ΙΓΟ ΠίΤ^ BOfBOA .

Până acum avem numele a şese fii aî Mareluî Stefan şi al unei fiice—Olena seu Elena. Acostă princesa a fost înâritatâ dupâ loan seu Ivan, fiiul Ţariuluî Mosque! loan 111-le. Nunta s’a fâcut pe la anul 1481 în Mosqua. Din acesta căsătorie, în 1483. s a născut un principe anume Dimitrie. Inse ginerile Mareluî Stefan a murit curend, auuinc în anul 1490, în ver-

'j _________INSCR IPŢIA DR LA MOMASTIRKA RÎSBOEWT ('OH

stn dc 32 dc anl (Letop. t. I. p. 135 (·). Caram/.i,,. ve(jî Magazin istor. t. II. p. 311). Dimitri.· nepotul Mareluî Stefan, la vârsta de 15 anî, cu mare pompă fu proclam at de bunicul sfiîi, Ţariul [van II Ne, oli- ronom al tronului. Pănă atunci Elena şi cu fiiul seu se bucurase de tdtă onorca şi favorea Socrului. Dar apoî curend, prin intrige]e greceî Sofia, a doua soţie a luî Ivan III-le , carea voia a se da succesiunea la tron fiiu lu î s£u Vasilie, Elena şi cu fiiul eî cad urii îu disgraţia Ţ ari uliu. Ea şi cu fiiul ei, carele acum era în verstă de 18 anî, fură urgisiţi şi arestaţi, ca com­plotişti contra Ţariuluî. Dimitric fu oprit de a mai purta titlu l de Mare Knezti, carele se dădu lui Vanilie cel născut din Sofia, împreună cu succesiunea la tron. In acestă posiţie de osândă Elena a trăit la Mosqua până la anul 1505, când a murit de scârbă la anul după mdrtea tatălu i seu (Caramz. Magaz. istor. ibid. p. 318 —319). Dimitrie, fiiul ei. dupâ mortea mameî sale, şi după cea continuat încă patru anî urgia inchisoreî, a murit în anul 1509 ffyccK.HCTOţ). H . cÎ>CT βΓΑΛΟΒΑ. MACTk I. CTf. 2 0 7 / T(5tă acestă dram ă istorică este pre larg descrisa de D-l HăjdSu în „Columna luî Traian“. 1869. No. 75, etc.

Chronica ţSreî spune, că in anul 1478 a reposat „Knejna“, dar n u i arată numele ; reposarea ei îns6 o pune între reposările a doî fii ai Marelui Ştefan: Bogdan şi Petru (Letop. 1. 1. p. 132).Titlul de Kw'jnă se da fetelor şi surorilor de domnitori, nemâritate.

(* )· Urekie Vornicul cu grcşală uumeşce tupot M are lu i S t«-i»n |» ginerile loan, vorbind de m0rtea lui (Letop. t. I. p. 186».

Presupunem, că şi acestă „ Knejna “ a putut să fj încă o fată a Mare lut Ştefan.

Intre mormintele familiei M arelui Stefan din ljj_ serica Monastirel l'utna, se maî găseşce încă şi mor- mentul uueî alte fete a M. Stefan, numită ,,lvnejna Mariau Cum că acesta nu se pote confunda cu lvnejna de maî sus a chronicariuliu Urekie, se vede dc pe data morţiî lor : lvnejna Maria a răposat îu auul 1518 ; Knejna cea fără nume, de carea amin- teşce Urekie— în auul 1478. Etă Epitaful acesteî Knejne în întregimea luî : „G^H i rpOR Λ/Ια Ϊηţ>EKd\\!A KNA/KNA ^ψρ Ο τ ιφ Λ Ν Α BOtKO^ r i l^ p 't

3f/V\AH /VlOA^ABCKOH KTHVOpA CT + H W K HT + AH

ClH. M/tst ly tcT A R N KX RT Î'IN H M Z W K H T 't îA tM *

b a t o /^ K S /VU^' M a p Hi i Acesta este mormen- tul Marieî, ce se (Jicea Knejna fiica luî Stefan Voe- vod, Domnitoriul ţereî Moldoveî, ctitorul sântuluî locaşului acestuia, carea s’a mutat la viacînicele locaşuri în anul 7026 (1518), luna Mart. 18“.

D-lu Hăjdeu, bazat pe cetirea şi tracscrierea gre­şită a acestui Epitaf, publicat în „ Archiva română" (t. 1. p. 307. edit. 1860 Iaşi), unde acesta fiică a luî Ştefan, în loc de „Knejna, “ senumeşce ,,κν^ΥΗνα (Knegliina) (ceea ce dă a înţelege, că ea ar fi fost măritată), deduce prin combinaţiunî istorice, că ea ar fi fost mătuşa luî Stefan-Vodă cel tenferft, fiiul luî Bogdan, mătuşă, carea a fost măritată în Polonia după Knezul Theodorti Sambuszko, carea a murit iu anul 1518 în Polonia, şi carea prin intervenirea nepotului seu, menţionatului Domnitoriu, s’a adus

694 in s c r ip ţ ia d e l a m o n a s t j r e a r Es b o e n î

'N SC M I- ρ λ d e Ι.Λ MON-------- rA Rftsit

in Μ în anii 1523-4, si K’ftr « -Monastirea Putnei. T o t ă acestn. or ,im o ru u n tat 111acesta combmaţmne ar tifost binevenită., d£c& în epitaf ar ii în adevfcru„A,U~ ţklA Κ νΊγγηνα, dar precum am vfidut, este ,M\-pAl 0 IKO/VUA κ η π ^ ν α , de unde resultâ, ca ca era fată. nemăritată. în su ş i D -lu H âj deu spune, vor­

bind despre epitaful acesta, că „luni >a slavoeclesi- astică, în carea e redactată inscripţiuuea de mai sus, posedă doi termeni deosebiţi : „Kniezsna" —însemna pe fata unui principe, nemăritată încă, „Kniegbine“ - pe nevasta,seii văduva unui principe (Column. Tra- ian 1870 No. 45). Acesta însă nu împedică, ca vre o fată de Domnii Moldovenesc, chiar a lui Stefan cel Mare, să fi fost m ăritată după Knezul Sainbuszko. că ea să. fi fost m ătuşa lu i Stefan cel tencru, şi câ după m6 rtea e î în Polonia acest Domnu sâ fi tran­sportat răm ăşiţele eî mortuare în ţeră. Negăm nu­mai, că acesta nu este Knejna Maria, al căreia epi­taf se găseşce la Putna. Acestă descoperire merito­rie a D-luÎ H ăjdeu numai atuncî s ar putea aplica la acostă fiică a M areluî Stefan, când s’ar dovedi că epitetul de „Knejnă" se da şi princeselor mări­tate ; abusiv negreşit; dar asemenea abusuri cu lim­ba slavă la Rom âni se întimpinâ multe.

Pe tem iul celor espuse până acum putem forma o listă de feciorii şi fetele Marelui Stefan, cunoscuţi până acum :

Alexandru,Iliaşii,Petru,Bogdan,

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RfiSBOENÎ

B o g d an -V Iac i, n e p o tu l l u î R a d u -V o d ă ,

P e tru R ă re ş t i ,

O len a (E le n a ) .(*),·.

K n e jn a ,

M a r ia K n e jn a .

S e tre cem a c u m l a n e v e s te le , s e u D e m n e le M a ­

r e lu î Ş te fan .Cea â n te iu c ă s ă to r ie a Mareluî Stefan, d e c a r e a

aminteşcc letopiseţul ţereî, este acea cu E v d o k ia , severşită în a n u l 1463, adică, cum se d ic e acolo, în

al şeptelea an u al D o m n ie i S a l e ( L e to p . t. I. p. 118, 119).

Inse Stefau trebue să fi avut altă soţie înainte de Evdokia; căcî în anul 1476, la rSsboiul dela Valea- albă, adică la 13 anî după căsătoria lu î cu Evdo­kia, Stefan, precum am vedut, avea cu sine împre- ună-luptătoriu pre fiiul seu Alexandru, carele, spre a putea lupta într’un resboiii atât de crâncenii, nu putea ti mai mic, cel puţin de 20 de anî (**). De aceea el trebue să fi fost născut din o Doinnă ante- riorâ mult Evdokieî. Afară de acesta am vedut în urmă, că pe timpul resboiuluî dela Valea-albă, A- lexandru trebue să fi fost însurat, şi să fi avut şi copiî. Acestă nedumerire o deslegă Pomelnicul de la M. Bistriţei, carele la urina Domnelor lu î Stefan, menţionate în letopiseţu, pune pre „Măruşca," şi arata, că ea este muma luî Alexandru (***). De aceea

(*). însuşi Marele Stefan, într'un uric din anul 1466 numeşee pe acesta fiică a sa — Olena (Areliiv. istor. 1 .1 . No. 161).

<**). 3fc mirii, c i D-lfi Hăjdeii, ca să pută face pe Alexandru tiiu al Evdokieî dela Kiev, admite, că el a luat parte la acest resboifi, ca cop il de 13 a n i!! (Columna Iul Traian, 1869 No. 80).

(***). Pomelnicul înşiră astfeliu Dumnele lui Stefan:; Γ 0Cfl0^5f» H

not punem cea ântâiu Domnăa M. Stefan pre Mă- ruşca, muma luî Alexandru, cel ânteiu fiiîi al lui Stefan. Traiul eî cu eroul seu bărbat n’a putut să ţie, decât până după anul 1460; căci, în anul 1408, letopiseţul ne spune, câ Marele Stefan s’a căsătorit cu Evdokia dela Kiev, fiica ort sora împăratului Si­meon (*). Evdokia a trăit cu M. Stefan vre o trei ani. Dintr’un uricti al Marelui Stefan din anul 146(3, Iu­lie 9, se vede, că acostă Domnă era încă în viaţă (Artch. istor. t. 1. No. 161). Dar dupre arctarea le­topiseţului, ea a murit în acel aşii anii la Noembre 25 (Letop. t. I. p. 121) (**).

După cinci ani dela mdrfcea Evdokiei, adică în anul 1471 seti. 72, Stefan s’a căsătorit cu princesa Maria dela Magop. Letopiseţul nu ne spune nimica mai mult despre acestă căsătorie, ca şi despre cea ante- ridră, nici despre familia, din carea se trăgea acesta Mărie. Dar din alte isvoră şcim, că la Magop, în Crimea, era o familie din viţa Comnenilor, ce au împerăţit în Constantinopole. D-lu Hâjdeu ne spune, că acea familie se retrăsese îu Crimea după căde­rea Trapezuutului sub Domnirea Turcilor (Column.

fro , Sb^okV a, Λ/Ιλ^ϊα. η ^ γ α λ Λ/Ια9 ,α· η Μχ-ftflllKA, /ν»Α·ΓΗ ίΐΛί^ΑΝ^ρΟΚΗ.

(*). Observăm aici, că pe atunci Kievul era încorporat la Marele Ducat al LitveÎ, prin urinare nu putea avea împerat, D-Ιϊι Hâjdeu (Colum. Traian. 1869 No 75), pe temeiul chronicelor ruseşci. ne spu­ne, că Simeon era un simplu principe feudal de Kiev, din familia Olelcovici; că Evdokia era soră a luî Simeon, carele afară de ea. mai avea încă o soră Theodora, şi un frate Michail; că Simeon a reposat în anul 1471.

(**). D-lu HăjdcCi spune, că din acestă căsătorie s ar li născut cei dinteiu fii al Marelui Ştefan: Alexandru şi Elena, nora Ţariulu» M<w- quel. Despre Alexandru—nu se pote admite acestă maternitatr, pi··- cum am ve^ut maî sus. Despre Elena, n’avem dovedi con trânte.

_____ _______ INSCRIPŢIA DE L A MONASTIKEA KftSBOf.N 697

Traiau. 1869 No. 75). Pomelnicul dela Bistriţa ne a conservat maî multe nume ale membrilor acestei familii, dela carii călugeriî, trimişi cu pandachuza, aâ adunat mile, ca şi dela alţi binefăcători din t<5te ţSrile orthodoxe. Aceste nume stint: „Avram, Anna, Isaac, Iacov, Melchisedek, David." Stefan a trăit cu Maria dela Magopti ca la cinci ani; căcî în anul 1475 el s’a cimunat cu fata luî Radu-Vodă. Dar Maria dela Magop a maî trăit încă ca văduvă, până la anul 1476, când a murit. Şi s’a înmor­mântat în Monastirea Putna, precum arată inscrip­ţia de pe mormântul eî, carea se păstreză până astătjfr acolo, şi în carea se dice, că ea a reposat în anul 6985, Decemvre 19, dată, carea corespunde cu sfîrşitul anului 1476.

Reproducem aicî inscripţiunea, pre carea am de- calcat’o de pe mormântul acestei D<5mne, din Mo­nastirea Putna:

,,ΒλΙτ /£Lţn£ NH\ ΙΚ. Λ-ί. llpÎCTARHCA ΚΛΓΟΊ ΠΙ6ΑΛ pAk'A K ÎKIA VhfHA r O C l l O * ^ * Ε Α Γ Ο -

1 'ΓΗΚΛΓ0 IlVANNâ ϋ τ ί φ Λ Ν Α KOtKO^kJ 3*/V\-

ΛΜ /VIOA^AKCKOII CHZ Ε ο Γ ^ Α Η Α : l n

anul 6985, luna Decemvrie 19, reposat’a e u s e v id s a

rdba luî Dumnedeu, Maria, D<5mna euseviosuluî loan Stefan Voevoda, Domnitoriul ţereî Moldoveî, fiiul luî Bogdan Voevoda. “

Nu putem a nu aminti aicî încă un monument is­toricii, privitoriă la acestă Ddmnă, şi la originea b i- zastină a eî. Acesta este pocrovul, seu acoperămân­tul de pe mormântul eî, pus acolo încă dela m<5rtea eî. Acoperământul acesta este cusut cu firii, şi re- presintă chiar portretul cusută al Donrneî m<5rte. Ea

6 9 8 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RfiŞBOENT_______

este îmbrăcată, în costum de D6mna, cu o corona, im­perialii bizantină, pe capii. Dela corona atârnă până din jos de umere nişce decoruri metalice, în formă de şuviţe lânţuite. Este îmbrăcată cu o claim ati că lungă până la pici'fre. Portretul o represintă morta, culcată, cu okiî închişi şi cu manele pe peptu. La d(5ue colţurî ale pocrovului este cusută pajura cu dou6 capete,—marca imperiului bizantin·, eră la alte d<5ue colţurî, d(5ue monograme greceşeî, care negreşit suit emblema familiei imperiale, din carea se trăgea re- posata. Pe laturile de prin pregiurul portretului este cusută, cu firii următ<5rea inscripţie : cxh îCtk 110- KpOBZ TfORA ţ)AI UI KO'/KIA ΚΛΛΓΟΊΚΤHKOH H ^HC-

TOAÎOGHKOH Γ Ο ίΠ ^ .- .Η [w. Ο τ ίώ Λ Ν Λ BOiBO^U

rOCnO^A^A 3f/V\AH M0\ ^ABCK0H Λ Ια^ΙΗ. H K f l l f t -

CTiXBHCA KZ β Ί ή η Κ ΙΜ W KH‘1 Λ6ΛΛ. Β λ Ί τΟ /SllJIfc

/VUţA AcKCK f’lA ΛΪ. BZ ΠΑ. HAC. t *. „Acesta este acoperămentul mormântului robei luî Dum­nezeii eusevi<5seî şi iubitoreî de Christos, Dom- neî luî loan Ştefan Voevoda Domnitoriul Moldoveî— Maria, carea s’a mutat la viacinicele locaşuri în anul 6985(1476), luna Decembre 19, Vineri, la 5 cesuri din <Ji.“ Acest pocrov confirmă deplin cele clise de D-lti Hăjd£ii despre originea acestei Domne din fa­milia împăraţilor bizantinî.

Chronica ţSreî ne spune, că Marele Stefan, în anul 1472, după, ce a bătut pre Hadu-Vodă la locul, nu­mit cursul-apeî în ţ£ra muntenescă, a ocupat cetatea Dâmboviţa, unde era reşedinţa Domnescă aluiEaclu, ί-a luat t(5tă averea, împreună cu Domna luî Maria,

cu fiica sa Voikiţa. Acesta s a întâmplat la 24 No-

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA REsbo enI gy ţ)

INSCRIPŢIA DE I-A MONASTIREA RESBOENÎ

emvrie. Dc5mua şi fata lui Radu au stat captive la Ştefan până în anul 1475, vra sil clicii în curgere* do vr u trei anî, când după o nouă victorie a luî Ştefan asupra luî Radu-Vodă, s’a tăcut pace între amândoi Domnii românî. Ştefan a devenit ginere luî Radu, luând pe fiica sa în căsătorie, eră pre D6mna Maria, socra sa, o a trămis cu mare cinste la Radu-Vodă, bărbatul eî (Letop, t. I. p. 125. 129). Urekie nu­mesce pre fiica luî Radu-Vodă — \ oikiţa (* ); înse alte documente istorice, forte sigure, o numesc Ma­ria, ca şi pe muma eî. Aşa, precum am veclut po­melnicul de la Bistriţa, puindu-o după Maria de la Magop, o numeşce ,,\|>#Γαα Λ1 λρΪΛ (alta Mariă); dar cea maî convingătore dovadă este· inscripţia depe morraentul eî la Putna,unde ea se numeşce ,,/VlApÎA ,νχψΗ Ρλ^λλ koîrc^ : Maria fiica luî Radu-Voe- voda. “ Din acesta căsătorie s’a născut Bogdan, suc­cesorul Mareluî Stefan, pentru care, precum am v6- dut în unnă, în pomelnicul de la Bistriţa, el se nu­meşce „bm^kx (nepot) pt^AA ROiKO^ADupâ spunerea letopiseţului, Maria a trăit încă şese anî şi jumetate dupâ mortea Mareluî Stefan, şi a murit în anul 1511, luna Fevruarie, şi s’a înmormentat în monartirea Putna (Letop. t. I. p. 151). Mormântul eî cu epitaful, alăturea cu al Mareluî Stefan, simt bine păstrate până astădî. Pc epitafu se citeseti aceste cuvinte : m()xh ΓρθΕ Γ ΛΙα^ιη γΠ5Κ^η <\X-

(*). Numele „Voîkiţa" sefl „Dokiţa„ este diminutivul românesc al numelui „Evdokia.“ Eu cred, ca aga se numia în Moldova principesa Evdokia, şefi Ovdotia dela Kiev. Cronieariul Urekie va fi găsit unde­va numele acesta, dat miei Domne a Mareluî Stefan, şi pe găcite îl va fi însuşit Măriei fiicei Iui Radu, mai alee, că şi pre muma eî tot Mariao kiema, şi el va fi crezut, că ele trebuia să aibă numiri deosebite.

U1H R O lH O ^ Γ Ι Ι ^ Κ Α Γ Π ^ Ν Α G t î (|)AHA RO.-

RO hJ , η Α9 * 3 E/VUH ΛΛοΛ ΑΚΟΚΟΗ HÎKt MţAcTA- RH K X β Ί ςΜΗΗΛΛ V D K H T ^ A t M Η Λ 'Γ Ο Μ ψ .. ;

Acest m orm ânt este a l M a r i e î D 6 m n e î , f i i c a l u i H a d u l

Voevoda, Domna D o m n u lu i S t e f a n V o e v o d a , D o m n i­

torul ţereî Moldavei, c a r e a s ’a m u t a t l a v ia c in ic e le

locaşuri în an u l 7.... luna....41 A t â t în e p i t a f u l D o m -

neî Măriei, cât şi în al M a r e lu i S t e f a n n u s e a r a t a

data m orţii dep lin , ci n u m a i c i f r a d e 7 m ii . A c e s t a

se esp lică prin aceea, că a m â n d o u e a c e s t e p ie t r e

monnântale s ’au c o m e n d a t d e M a r e l e S t e f a n în c ă

fiind el în v ia ţă , şi a remas, c a d a t a f i x ă s ă s e p u n ă

după m ortea lo r; ceea ce î n s e n u s 'a f ă c u t .

Prin urinare neesactâ e s t e a s e r ţ i u n e a u n o r is to r ic i

moderni, carii afirmă, că S t e f a n , d u p ă d e c l a r a r e a

resbeluluî dela Valea-albă, a r f i a l u n g a t d e l a s in e

pre fiica lu î Radu, soţia s a ( A r c h iv . r o m â n ă , t . 1. p. 86. edit. 1860).

Fiind-că, precum a m v e d u t , P e t r u R ă r e ş t i s e n u ­

mesce fiiti al Mareluî S t e f a n , n u p u t e m a n u a m in t i

şi pre muma luî, de şi n u c a s o ţ i a l e g i t im ă , d u p r e

afirmarea clironicaruluÎ U r e k i e . P e t r u R ă r e ş t i în p o ­

melnicul săpat în petră l a j e r t f e u i c u l d in m o u a s t i r e a

Pobrata (Probota) numeşce p r e t a t ă l s e u ş i p r e

muma sa cu aceste c u v i n t e : , , ι ι ο μ ^ ν η γ η

ţ>*K CROH ÎWN Gtî(J)AN ROIRO , CHA ΙΓ0 lliT fX

Μ M a t i ^ h ι γ ο Λ /Ιλ^ Ϊλ : p o m c n c ş c c D o m n e s u f le ­

tele robilor t ă i loan Stefan λ o e v o d , p r e f i iu l s e i i

Petru şi pre muma luî M a r i a “ . P o m e ln ic u l d e la

Bistriţa încă numeşce „Maria “ pre m u m a l u i P e tru

H a i e ş i i ; , ,Π ο Λ Λ ^ Ν Η Γ ΙΙ {\ U JA JAW CKOII^ l u I lf 'l

1KSCK1PŢ.A UE 1.A m q n a s t i u k a n i i s iv l'.Xl 7 0 1

7 0 2 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RXs BOKNI

ROfRO^t, N Μ Α Τ ίρ Ν ΙΓΟ Λ Λ α (>ΙΑ (f. 4). K h lo i^ -

cariul Urekie ne spune; că mama lu î Petru Ra_ reşti, adică acestă Marie, fusese soţie legitimă a unui neguţitoriti din Hârlăti, pronumit Răreşti: că în anul 1487 Marele Stefan a zidit în Hârlău o Biserică şi curţi Domneşti (Letop. t. I. p. 1 3 5 t 156). Multe urice ale Mareluî Stefan portă data din Hârlăti, de unde se vede, că el de multe ori petrecea acolo, în apropierea vielor dela Cotnari, unde era via lui cea renumită, care astăzi o posede familia boerescă Roznovanu. Prin urmare naşcerea Iul Pe­tru Răreşti, a trebuit sa urmeze după anul 1487; Cu modul acesta Petru, când s’a făcut Domn, la 1527, putea să aibă versta între 30 şi 40 ani.

Aşa dar pe temeiurile espuse mal sus, afirmăm, că soţiele Măreţul Stefan ati fost:

Mâruşca, muma Iul Alexandru,Evdokia dela Kiev (*).Maria dela Mangop Maria fiica luî Radu-Vodă Maria Răreşti dela Hârlăti.

In pomelnicul dela Bistriţa s’ati păstrat numeletuturor membrilor familiei Iul Bogdan, tatăl MerelulStefan, anume:

Bogdan-V oevod I „ . . . .Oltea (**) P&rmţiî Mareluî Ştefan.

(*). Marele Ştefan, într’un uric din anul 1466,numeşce pe Evdokia —Ovdotia (Archiv. is tor. 1.1. No. 161).

(**) In uricul Marelui Stefan din anul 1466, amintit în notiţa pre­cedentă, Marele Stefan numeşce pre muma sa „M a r i a Insă acostă Oltca, împreună cu Bogdan se pomaneşce şi la Episcopia de Roman între ctitori. Decă în uricul publicat în Archiva D-luI Hajdeu nu esteo neexactitate în cetirea şi transcrierea numelui Oltea LUA Ί Ί atunci trebue să admitem, că muma lui Stefan avea doue nume: Oltea Şi Maria,

I n s c r i p ţ i a , d e l a m o n a s t ir e a r Ezijo en î

f r a ţ i i M a re lu i S te fan .

Maria,' 0 Λ. , ..cţ χ o u ro n le M arelui oteian. oorea,)

Tot acolo se în s e m n ă ş i m em b rii familiei Ţ ariu lu î Mosqueişialui Radu-V o d ă , — ceî în ru d iţ i cu M a­

rele Stefan:Ivan Ţariul Mosqueî,Anastasia Ţariţa ( â n t e ia so ţie a lu i Iv an I l l - le ,

mama luî Ivan seu l o a n g in e r e le M a re lu î Ş tefan .)

Ivan ţarevici, g in e r i l e M a re lu î S te fan .

Evdokia, fiica lo r , s o r a ţ a r e v ic iu lu î Iv an .

Teodor» ^ Ţariuluî.Iurie J ’ +Radul VoevodMaria D<5mna.Manoil şiAna D6mna luî.

Din inscripţiunile m o r m în ta le , c e se a f lă în fosta

catedrală a vecheî Episcopii d in R ă d ă u ţ i în Buco­

vina se pot constata maî m u lte p e rso n e d in tre a s ­

cendenţii familiei M a r e lu î S te fa n , D om ni a î ţe-

reî înainte de Alexandru c e l b u n . A ce s te in scrip -

ţiimî epitafice sunt în n u m e r d e 6 , t6 te făcu te de

Marele Stefan, în anii 1 4 7 8 şi 1 4 8 0 , sp re conservarea

memoriei strămoşilor s& î, c e s u n t în m o rm ân ta ţi în

acea Biserică, si carea esista acolo, c a m onastire,T T

înainte de înfiinţarea episcopiei d e R ă d ă u ţ i sub A le­

xandru cel Bun. Aceşti strămoşi ş i m o şi a i m arelu i

Stetan sunt:

7 0 4 INSCRIPŢIA d e LA MOMAST.KKA RgŞBO EN !

1 . Bogdan cel bătrân CTApUH Ε ογ^λν).2. Laţîco Voevod.3. Roman Voevod.4. Stetan Voevod cel betrântt (cTaptJH ). Pe toţî

aceştia Mar. Stefan îî numesce: strămoşi (i ty'fc A*fc h ) aî W§.

5. Bogdan Voevod, fratele luî Alexandru Voevod (cel Bun) ( κ λτζ ΙΙαι^ αν α BOfBO^u). Pre a-cesta Stefan îl numeşce: moşii βέϋ Bunicii ).

6 . O strămdşă a Marelui StefanInscripţia spune, că ea se chema Maria, şi a avut mamă pre Anastasia fiica luî Laţîco- Voevod.

Ne mărginim aicî cu reiaţi unea despre familia Ma­relui Stefan, Şi ne întdrcem iarăşi la insciipţiunea de la RSzboeni,

10. „T oro |»ΛΗ ΚΛΓ0 Πρ0 Η3 8 0 ΛΗ 1 U> Ο'ΓίφΑΜ KOtKO.. . H CX3 <\A C*H )((>λμ kz hiw]; Af)£r,c- ■Γ(>\ΤΗΓΔ ΛΙμΥΆΗΛΑ η BX MOAkX ί ί κ ΐ . . . Η ΚΖ ΠΑΜ V Η ΚΧ 3AjVUJ ί BXC'bV flpABOCAABNHy XpC- τΤαη H'/Kt 3i\f HOTp’CKHBUlHVCA : Pentru aceeabine-voi loan Stefan Voevod.....şi zidi acest templuîn numele Archistratigului Michail şi întru rugă şie....Şi întru pomenirea şi întru desufleţia tuturor ortho- doxilor chreştinî, cariî ati perit aicî“.

Scopul principal aşa dar, cu carele Marele Stefan a zidit Biserica de la Rfizboeni, este neuitata pome­nire a ostaşilor, căcjuţî în râzboiu, şi înmormântaţi acolo. Letopiseţul spune, că, „decă au eşit neprie­tenii din ţeră, a strâns Stefan-Vodă trupurile celor morţî, le-a înmormântat într’o gr0pă mare şi a făcut

deasupra eî movilă, şi a zidit deasupra <5selor o Bise­rică, carea trăeş'ce până astădi la Rezboeni, întru pomenirea acelor suflete" (Letop. t. L p. 131). Din inscripţie urineză că Stefan tocma la 19 ani dupâ războiti, adică îu 1495, a zidit Biserica deasupra movilei, unde au fost îngropaţi ostaşii. Astădi la acestă Biserică este un skit de maîce, carele este administrat m partea materială de epitropia gene­rală a spitalelor din Moldova. Urmărind documen­tele acestui skit, aflătore la epitropia Spitalului St. Spiridon din Iaşi, găsim următ<5rele noţiuni istorice, despre s<5rtabisericeî Mareluî Stefan de la Rezboeni:

Dintru o carte de judecată flin anul 1G20, de la Gaspar Vodă, se constată, că M. Stefan, zidind Bise­rica de la Rezboenî, ca un monument commemora- tiv celor căduţî în resboiu. pentru apărarea ţerei, a dotat acea Biserică cu o bucată de locu, din al că­reia venit, ea să se potâ întreţinea şi să se perpetue pomenirea ostaşilor acolo îngropaţi. Pe acel loc al Bisericeî, cu timpul s’a format sătişorul Rezboeuii, vecin cu satul rădeşescu Uscaţii.

Cu curgerea timpului însă acestă proprietate a Bisericeî dela RSsboenl, a devenit proprietate boe- rescă. Aşa pe timpul lui Ştefan Tomşa (1612), pro- prietariul moşiei Resboenii, împreună cu ea şi a Bi­sericeî Mareluî Stefan, era Visteraicul Nicorâ lră- jescul. Nic(5ră, participând la revolta boerilor contra Domnului Tomşa, el, ca şi mulţi alţi colegi ai sei, ca să scape de urgia domnescă, a fugit în Polonia, λ oda a confiscat moşia lui Nicoră—Rfesboeun. şi a ruit’o Monastireî Sântului Ilie (diu Bucovina).

Sub Domnul R a d u - V o d ă călugării dela Sant

_____f a g g p T ' A DE LA MONASTIREA Κ£ζΕ0ΚΝί

INS' 'RIP |"ΙΛ DE LA M O N A S T IR E RfiZBOENI

se judică la Domnie pentru o bucata de loc a mo­şiei RSsboeniî. ce o împresurase re<Jeşiî din Uscaţi, si câştigă procesul. In anul 1632 Lupu Prăjescu, ti iul lui Xicora. prin bună învocl ă cu călugeriî dela Monastirea Sânţi lie. rescumperă moşia Resboeniî cu Biserica, dându-le 300. taleri şi nisce vite, şi primin- duşî documentele în derept. In acelaşi an lonaşcu Prăjescu a pretins a i se da şi luî o parte din moşia păiintescâ Resboeniî. Logofătul Pătraşcu Başotă, comendat dela Domnie, a împărţit moşia Resboeniî în doue părţi: Lupului ι a dat partea din jos, eră lonaşcului—partea de sus. Moşia acesta s’a stăpânit de familia Prăjască până la anul 1668, când ea totă se stăpâuia de Dumitraşcu Prăjescu, carele a tre- cut'o în stăpânirea cumătrului sfeti Gavriil Tăbărţă, fost (biv) Cămăraşu, jumetate prin danie, eră jum e­tate prin vendare. Tabârţă împrumutând dela lonaşcu Prăjescu 130 lei. î a amanetat jumetate din moşia Resboeniî, şi neplâtind banii, partea de moşia cea a- manetată. a trecut iarăşi la familia Prăjască. In anul urmâtoriu 1669 Tabârţă a vendut şi ceeal altă parte din Resboenî fostului Spătariu Tudoraki Iordaki. Se vede înse, câ acestă vendare nu s’a efectuat; căcî peste doue lunî face altă vendare pe jumătate din moşia K&sboeniî naşului seu aldoile-logofet Dumi- traşcu Boul. Acestă vendare se întăreşce prin ispisoc domnesc de Stefan Petriceîcu-Vodă, din anul 1673. In anul 1688 Maria Prăjasca, cu fiiul seu Stefan şi cu ţinerile eî, vend jumătatea lor din Resboenî Hat­manului Constantin Velicico. Vendare a acesta s ’a fă­cut cu condiţie, ca Hatmanul să plăt.dscă o datorie a veudet(jreî Prăjasca la monastirea Hangului, unde era

aiuentat.â a c ea parte de moşie. Hatmanul Yelicico înse ii a p lă tit acea datorie, şi Monastirea, avend trebuinţă, de bani, ca sâ acopere Biserica Monastireî. a vendut acea parte de moşie Slugeriului Nicolaiii. împreună cu B iserica.

In anul 1714 a patra parte din moşia Resboenii se stăpânea de Yelicîko sin Caţiki, starostele de neguţitorî din Iaşi, carele în acest an a veudut'o Slugeriului Nicolaiu şi giupănesei sale Catrineî. Aşa dar acum maî totă moşia Răsboeniî se stăpânia de Slugeriul Neculaiu, fiiul Medelniceriuluî Eni, carele la rândul seu şi el a avut procese cu redeşiî din Us­caţi peutru hotară. Dar judecata constată dreptă stăpânirea Slugeriului şi o confirmă.

Igumenul Monastireî Hangu, când a vândut Slu- geriuluî partea Prăjascăî din Resboenî, se adresase maî ânteiu nepotului ei Andreiu, feciorul lui Stefan Prăj eseul, cu propunere de a rescumpera el acea parte a mătuşei sale ; acela înse Ί a respuns, că nare bani, ca să o răscumpere. Maî pe urmă acest Adreiu Prăj eseu în anul 1731, a intentat proces Slugeriului. In curgerea acestuî proces pentru jumetatea pră- jască din satul Resboenii, pe carea cădea şi Biserica Mareluî Stetan, în anul 1734, Slugeriul Nicolaiu, văzând că, împreună cu partea Prăjascăî, cea recla­mată de nepotul eî, avea să per dă, şi Biserica dom- neseă, ca să scape măcar acea Biserică, de a trece la altu stăpân, s’a decis a preface Biserica Mareluî Şte­fan dela Resboenî îu Monastire de călugări. Spre acest sfârşit ι a chărăzit a patra parte din moşia sa dela Resboenî pentru întreţinere, a ales de igumen pe preotul Dimitrie. A împuternicit pre tiii sei Sandu

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RfiZBOENI

şi Saffca să se ducă la Mitropolitul terci, carele atuncî era Antonie, spre a cere pe de o parte recundşcerea şi întărirea ndueî Monastirî şi a daniei, eră pe de alta sa dobândesc»! biue-cuventare preotului Dimitrie, de a se călugeri. De atuncî dăteză fundarea Monas- tireî seti skituluî Resboeniî. Intre acestea procesul Slugeriuluî cu Prăjescu continua. După ce judecata a legitimat dreptul Prăjesulcuî, Slugeriul n’a voit să primescă de la el baniî de rescumperare, şi a lăsat procesului loc deschis pentru alte vremi. Prăjeseul înse. puind stăpânire pe partea din moşia Resboeniî, n’ati ţinut sema de skitul şi de dania Shigeriuluî^ ci a vendut totă acea parte de moşie cu skitul Logofă­tului Sandu Sturza. După mdrtea Slugeriuluî, fiiul seti Vătavul Costaki a continuat procesul cu Andreiti Prăjescu, carele înse prin judecată a silit pre ri­valul seu a primi bauiî de rescumperare, ce ’Ϊ dă­duse tatăl seti Slugeriul pe partea Prăjascăî din R6sboenî.

Noul proprietariti al moşieî RsbSoeniî, SanduI Sturza a respectat skitul fundat acolo de Sluge­

riul Nicolaiti, şi a lăsat pe călugărî în pace să stăpân escă Biserica şi dania făcută lor de Sluge­riul, precum şi de alţî răzeşi din vecinătate. Aşa în documentele skituluî se vede, câ în anul 1768 era la skitul Resboeniî igumen Monachul Visarion, carele se judicâ cu rădeşiî dela Uscaţî, cariî pre- tindati, că Biserica skituluî ar fi pe moşia lor, că prin urmare călugării ar fi stăpânid cu nedreptul o parte din moşia răcleşescă. Dar pe temeiul is- pisoculuî dela Radu-Vodă, din 1624, ce era la

mâna călugărilor, s’a recunoscut dreptatea ski- tuluî.

In anul 1789 Mouachul llie Dabija, dintre râ- cjeşiî localî, chărăzeşce skitulut totă averea sa. Din o scris(5re din anul 1790, se vede, câ moşia Res­boeniî cu sk itu l trecuse dela Sandu Sturza la Constantin Sturza, şi acesta o a dat de zestre gi- neruluî sSti. Vornicul (se pare) Michail Sturza. Tot din acea scrisore se vede, că era năcelnic skitu- luî Archim andritul Efrem. Ginerile Sturzeî, împu- temiceşce, prin am intita scrisore, pre Efrem a strân­ge veniturile moşieî Rezboeniî, ca şi sub socrul seu, şi a le întrebuinţa întru ţinerea Bisericeî, şi a servitorilor eî. De aic î se vede, că la început noul proprietaiiu , Michail Sturza, era iavorabil skituluî si Archimandrituluî Efrem. Dar acesta n’a duratTmult, precum vom vedea maî jos.

In A rch iva Mitropolieî Moldovei se afla o măr­turie a maî m ultor boerî Sturzeşcî, dată în amil 1790, prin carea se adevereşce, că moşia, pe carea M. Stefan a zid it B iserica dela Resboenî, a fost cumpărată de ta tă l lor, Marele Logofăt Sandu Sturza dela un Prăjescu, şi o a afierosit skituluî Resboeniî, care le la acest timp se administreză de Archimandritul Efrem, pre carele eî îl laudă şi îl recomandă pentru buna orânduelă duchovnicescâ, ce ţine în skit. Boeriî Şturzeşcî, subscrişî în acea mărturie sânt: loan Sturza vel Vornic, Ştefan Stur­za vel Logofăt, Dumitraki Sturza Ban, Grigorie Sturza Hatman.

In anul 1792 Domnul Alexandru Moruz. prin chrisovul s6 ii , milueşce skitul Rezboeniî cu oie-

care chărăzirî din veniturile (ruzumaturile) dom- neşcî. Aceleşi chărăzirî se confirmă în amil rttr— mătoritt de Domnul Michail Suţul.

Din o suplică a Archimandrituluî Efrem din a- nul 1793, către Mitropolitul Iacov Stamati (suplică, ce se păstreză în Archiva Mitropoliei Mold.) se vede, că acest Efrem a făcut maî multe îmbună­tăţiri la skitul Rezboeniî, şi care, cum se espri- mă el, l a costat „sudorî de sânge, “ întrebuin­ţând tută silinţa sa, spre înzestrarea skituluî, atât cu podobe frumose în interiorul Bisericeî, cât şi pe dinafară prin repararea Bisericeî, prin construi­rea a patru kiliî, prin înzestrarea skituluî cu mori şi cu viî.

Dar tot din acea suplică se vede, că proprie- tariul moşiei Eezboemî, Logofătul Michail Sturza, skimbase atitudinea sa anteridră către skitii. El tindea acum a se face deplin stăpân pe moşia slei­tului, şi kiar a desfiinţa skitul, întrebuinţând la acesta până şi silnicii şi violări. Se vede, că contra acesteî atitudini ilegale a Logoffetuluî Sturza, E- frem -îşi procurase dela boeriî Sturzeşcî mărturia citată maî sus, şi în carea nu figureză Sturza, cel ca pretenţia.

Efrem apoî se jălueşce Mitropolitului, că acest boeriu voieşce sal alunge dela Rezboenî şi „să strice skitul," ca să se facă el stăpân pe moşia skituluî, că s a încercat în multe rânduri să apuce documentele skituluî, ce se păstra la igumen. Spre acest sfîrşit i-a prădat kilia în maî multe rânduri, până ce in fine a isbutit, a pune mâna pe docu­mentele skituluî. Apoi a instalat pre vătavul sen

- jQ IVSCRÎPTIA DE LA MONASI'IREA RfiZBOENI

cu familia 111 skit, poruncindu-ί a punt* mâna pe t6 tă averea călugărilor. Efrem, avend a lupta eu un duşman mare şi puternic, a credut de-o-data, că prin răbdare va putea îmblâncji „fera.u cura numeşee el pre Sturza. Dar totul a fost în zadar, şi în fine, resbit de suferinţe, a fost silit a se tân­gui Mitropolitului. Se vede că şi Mitropolitul na putut ajuta pre Efrem, căci de acum skitul Kezbo- eniî cu moşia sa a trecut în stăpânirea familiei Sturzeşcî şi skitul de călugări a remas desfiinţat de o cam-dată.

In anul 1803 Mitropolitul Veniamin, în înţele­gere cu Domnul Alexandru Moruz a făcut o re-Dformă în monastirile de călugăriţe. Pe la finele via- cului trecut, o cuviosa betrâuă, Maica Nazaria. sub conducerea stareţului Paisie de la Monastirea Nemţii]uî, a înfiinţat u d skit de Maice, la Yara- ticul, nu departe de Târgul Nemţului. Acolo saii adunat curend multe femei şi fete din tote stările societăţii, dorit<5re de călugărie, îutre care multe fete de boerî, date la călugărie mal mult din mo­tive iconomice. De aici a urmat necesitate a se destina pentru călugăriţe o monastire maî mare şi maî avută. Pe de altă parte, erati maî multe ski- turî mici de maice, împrăştiate prin deosebite lo­curi ale ţereî, unde călugăriţele trăiau nu cu des­tulă disciplină monastirescă. Ast-feliti erau: 1) ski­tul Prepad(5mna din capitala Iaşiî; 2) skitul So-

cola de lângă Iaş i; 3) skitul Vânătorii preste nul Bistriţa, din jos de oraşul P£tra, jud. Nemţului; 4) skitul Gârcina, apr op e de Petra, tot jud. Nemţului. T(5te aceste skituri, prin clirisovul D-luî Moruz din

, IN SC R IP Ţ IA DE I .Λ M O NASTIREA RfiXttOKNt 7 1 1

anul 1803 s a t i d isfiin ţat. P en tru locuinţa c ă lu g ă ­rite lo r s a destinat o m o n astire marc, A g a p ia , carea dela înfiinţarea eî încă din viacul XVI-le, fu sese locuita de c ă lu g ă r i. Călugărit acum sati s t ră m u ta t pi» la alte m onast.irî, precum: N em ţu l, Raşca; e ră igum cn u l s’a strămutat la Monastirea S o c a l a , carea s a înzestrat cu câteva m oşii, şi s’a prefăcut în S e ­min ariti, pentru educarea şi învăţătura candidaţilor dc preoţie. Tote celc-l’alte skiturî desfiinţate s ati prefăcut în m etoce ale Monastireî Agapieî, sub a căreia conducere s’a dat şi skitul Yaraticul. C ă lu ­găriţele adunate, ne încăpând t0te la Agapia, do e-c jec î şi cincî dintre ele s ati aşezat în skitul R e z b o e n iî. D e skitul Rezboeniî în se nu se pomeneşce nimica în chrisovul Domnuluî Moruz, de unde se vede c ă aşezarea călugăriţelor acolo s ’a făcut dupre o dis- posiţie ulterioră a Mitropolitului Veniamin, si dupre o înţelegere particulară a luî cu familia Sturzescă, în a căreia posesiune era acum skitul. De aceea călugăriţele de acolo, până în anul 1813 n’au avut nicî un act public, constătătoriti dreptului lor de a locui acolo, şi a avea drept la întreţinere din averea skituluî.

In anul 1811 murise marele Logofăt Michail Sturza, râpitoriul skituluî Rezboeniî. Urmaşiî luî, împreună cu totă familia Sturzescă, ati închinat skitul cu moşia Rezboeniî spitalului sântului Spi­ridon din Iaşi. In actul de danie se dice între altele, câ familia Sturzescă avea numai epitropia prin clironomie asupra skituluî şi a moşiei sale. Reproducem întreg acest act de danie, dupre cum l ’a publicat D. Dimit. Guşti, fost epitrop al

7 1 '2 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RgZBOENT

c a se i S âu tu lu X S p ir id o n , în ju r n a lu l „ C urieru lu (Ba- la s a n ) d in la ş i , în a n u l 1870 , INo. 87.

Actul de danie este a d ev er it de M itropolitul Ve­niamin :

„Datoria n e a p e r a t ă ş i ch re ş tin e sc ă este cu adevărat a urma sfintelor e v a n g e lic e ş te lo r dogme, şi. m ăi ales

acesta adecă: unde v a fi co m o ra vostră , acolo va li şi inima v 0 s t r â : ş i i a r ă ş i : m ilo s ten ia sp a lă şi curăţeşce

mulţime de p e c a te , şi iz b ă v e şc e suflete de m orte.Dintre a c e s t e s f in te ş i dum n ezeesc l în văţatu ri am â-

nându-ne şi în d e m n â n d u -n e , în tin dem m anele nostre (măcar deşi n e v r e d n ic i sun tem ) către p rea în a ltu l şi prea puternicul D u m n ed eu , ş i d in bun ă voinţa inimei n<5stre închinăm prea s f â n tu lu i ş i m are lu i seu nume, adică la spitalul p ă m e n tu lu î(^ r e î) , ce este în monas- tirea sfanţului d e m in u n i f ă c ă to r iu lu i Sp iridon, sfân­tul skit R e z b o e n i i , c e e s te p e V a le a -A lb ă , la ţinutul N e m ţu k iî , u n d e s e c in s te ş c e ş i sep răzn u eşce hram ul sfinţilor maî marilor Y o ev o d î M ic lia il ş i G avriil, din- preună cu t o t ă moşia s a , ce se coprinde prin scrisori, şi cu t<5te alte averi ale s a le , m işcăto re ş i nem işcă- t(5re, ce sunt arătate an u m e p rin o seb it isvod; care acest sfanţ skit cu moşia s a a u fost după moştenire sub epitropia n&nulul n o stru p â n ă la răposaţii pă­

rinţii nostril Michail Sturza ş i E ca te rin a Sturza, pe care acum cu a n<5stră bună-voinţă, şi cu a tuturora

nemurilor ndstre, îl închinăm ş i î l afierosim cu tote

ale sale la spitalul pămentulul, ce este în mouastirea sfântului şi de minuni f ă c ă to ru lu i Spiridon, ca tot

venitul, c e se strânge, să fie d cap u ru rea spre purtare

de g r i j ă , mal â n t e iu a sfanţului sk it R&sboeniî. spre

a nu conteni nici odinioră ce le către induratul

IN SC R IP Ţ IA DE L A MONASTIRKA RftZBORNI 713

D um n edeu r â n d u ite r u g ă c iu u î , c i m a î v e r to s c u p le ­c a tă u m ilin ţă n e ru g ă m a s e sp o r i; ş i a l d o i le a p e n t r u

h ra n a ş i g r i j a b o ln a v ilo r , c e n ă z u e s c p e n t r u t ă m ă d u ­

ire a lo r l a a c e s t o b ş te sc s p i t a l d in m o n a s t i r e a s f â n tu lu i

S p ir id o n , p en tru p o m e n ire a s u f le te lo r ş i p e n t r u e r t a - re a p e c a te lo r n o stre ş i a le p ă r in ţ i lo r , f r a ţ i lo r , ş i t u ­tu ro r c e lo r d c o s e m in ţie d in v ia c r e p o ş a ţ î , ş i a c e lo r v ii; c a re d e a cu m în a in te s ă f ie v e e în ic ă d a n ie ş i m i­

lu ir e l a s p ita lu l p ă m e n tu lu i, sp re * în t r e b u in ţ a r e a d e m at su s a r ă ta t ă , în v ia c î d e s e v e r ş it . E r ă c in e d in n eu n ir ile m js tre , s£ti d in s t r ă in i , s a r i s p i t i a s t r ic a , se ti c â t d e p u ţ in a s t r ă m u ta a c e s t ă a n o s t r ă d a ­n ie , s ă fie u e e r ta t d e D o m n u l D u m n ezeu . în v ia -

c u l d e acu m ş i în c e l v iito r iu , ş i în d iu a în f r ic o ­ş a te i d u in n er je e şc iî ju d e c ă ţ i s ă a ib ă p a r a ş i p e

s f in ţii m a î m a r i v o ev o d î M ic h a i l ş i G a v r i i l ş i p e s fân tu l d e m in u n i f ă c ă to r iu l S p ir id o n . Ş i s p r e în ­tă r ir e a a c e s te i a d e v e ra te d a n ii , în c r e d in ţ ă m c u a le nostre is c ă litu r i , is c ă l iu d u s e ş i a l ţ i c in s t i ţ i b o e r î de n em u l n o stru ."

I s c ă l iţ i : C o n stan tin G h ic a L o g o f ă t , S a n d u S t u r z a H atm an , G rigo rie S tu r z a V is te rn ic , D im it r ie S t u r z a \ o rn ic , lo a n S tu rz a , A le x a n d ru S t u r z a , lo a n N e - c u lc e a sp ă ta r iu .

C ân d s a fă c u t d a n ia d e m a î s u s , î n s k i t u l R e s - b o en iî e rau a şed a te , p re c u m a m v ec jn t , d o e - d e c î ş i

c in c i d e c ă lu g ă r iţe , c a r e fo rm a ti a c e l s k i t , ş i s e în ­t r e ţ in e a u d in v en itu l m o ş ie i în c u n g iu r ă td r e . E p it ro ­

p ia a r f i v o it s ă d e p ă r te z e d e a c o lo a c e le c ă lu g e - r i ţ e , c a s ă r e m a n ă a v e re a s k i t u lu i t d t ă î n fo lo s u l s p i­

t a lu lu i . D u p ă în te rv e n ir e a M it r o p o li t u lu i V e n ia m in , e p it r o p ia a co n s im ţit , c a s ă r e m â n ă în a c e l s k i t a c e le

7 1 4 IN SC R IPŢIA DE I A MOVASTIRFA R fiZ B O E N t

d0ue-c)eCî şi c in c i dc c ă li igeriţc,pan a 1 a τη orte a 1 or, no- a v c n d atuncî unde se strămuta ele, cu condiţie înse, ca sâ nu se adune acolo m aî multe câlugeriţe, de cât cele presente atunci·, eră dupâ mortea lor, ski­tul să se desfiinţeze, rem âind tote veniturile mo­şiei în folosul spitalului. In urmarea acestei dis- posiţiî s’a dat de epitropil casei sfântului Spiridon călugăriţelor urmetorea carte, carea a legitimat petrecerea lor în skitul Resboeniî:

S’au dat cartea nostrâ maicelor călugeriţelor, ce sunt aşezate la skitul Resboeniî, ţinutul Nem- ţuluî, care skit este afierosit de D-lor Boeriî Stur- zeşcî metocii monastireî sf. Spiridon, cu totă mo­şia şi altele, ce are skitul; şi fiind că maîcele era aşedate m al dinainte la acest skit, şi nici un chipu nul, ca să se potă strămuta la alt loc, mouastirea sfântului Spiridon, vedend neputinţa acestor maice şi că nu aii chip unde aiurea să se mute, prin arătarea ce ne-au făcut şi preosfmţia sa părintele Mitropolit Kirio Kir Veniamin, li s’au dat de la noî voîe, ca să se aşeze la numitul skit, în totâ viaţa lor nesupărate, însă numaî aceste doue-derî şi cinci maice câte sînt acolo la skit, acestea să petrecă în pace, eră maî mult să nu aibă voie a se aduna; cum şi moşia, câtă este împrejur a ski­tuluî, să rămâe spre hrana maîcelor şi pentru al­tele, ce vor avea trebuinţă, fără să fie supurate cu dare de batic de către monastirea sfanţului Spi­ridon. Eră după severşirea lor, va remânea skitul Şi moşia ia răş i a monastireî sfanţului Spiridon, ca o danie, ce este dată monastireî. 1813. Mart. 20".

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIRF.A RftZBOF.Nl 7 1 5

E p it ro p i: N e c ta r ie S a r d io n , I o r d a k i C a n t a L o -

go fe t, S a n d u S tu r z a V is tc rn ic .

C ă lu g ă r iţ e le d e l a R e z b o e n î n u s a u m a î îm p u ­

ţ in a t p â n ă în p re se n t ş i a i i c o n t in u a t a f o rm a s k i ­

tu l d e m a ic e , cum a fo s t d e la în c e p u t u l v i a c u lu î . P e l a a n u l 1 8 3 5 , s ’a îu c fe rca t u n b o e r îu A le c u

S tu rz a , ce se d ic e a u rm a ş ă a l d o n a to r i lo r s k i t u lu î ,

a c e re d e la E p itro p ia c a s e î S t . S p ir id o n a lu n ­

g a r e a c ă lu g ă r iţe lo r d e la R e z b o e n î p e n t r u t o t - d e - u n a ,

ş i cu v en itu l s k itu lu î s ă s e în t r e ţ in ă în S p i t a l u l S t .

Sp ir id on c in c î p a tu r i p e n tru b o ln a v i , p e s t e a c e le ce în tr e ţ in e a a tu n c î S p it a lu l . E l . a m e n in ţ ă , c ă la c a s ă c o n tra r iă , v a c e re d e la g u v e r n ă s t r i ­c a r e a d a n ie î ş i r e în tu rn a re a e î l a u r m a ş i i f a m i l ie i .

M itro po litu l V en iam in ş i a c u m a a p ă r a t e s is t e n ţa

s k itu lu î d e m a îc e l a R e sb o en î. M a î p e u r m ă , su b M itro po litu l M e le tie , k ia r E p it ro p ia S p i t a lu lu i s ’a în c e rc a t a d is f iin ţa s k itu l ş i a în t r e b u in ţ a a v e r e a lu i n u m a i l a S p ita l . D a r ş i a c u m M itr o p o lia a a p ă ­r a t sk itu l. în c â t e l co n tin u ă p â n ă a s t ă z i în to tă p acea , ş i ad ăp o ste şce u n n u m ăr m ic d e f e m e i b ă ­trân e să ra c e , d in c la s e le in fe r io re a le p o p u la ţ iu n e î ndstre. M itropo liţii n o ştr i b in e a u f ă c u t , s p r i j in in d a c e s t s k i t ; c ă c i p rin a c e s ta s ’a în d e p l in i t v o in ţa donato rilo r, c a r ii a t i în c h in a t M o n a s t ir e î S â n t u lu î Sp iridon sk itu l cu a v e re a lu i . N u m ir e a d e s k i t a r a tă anum e, c ă aco lo e r a o lo c u in ţă c ă lu g ă r e s c a

(fie d e b ă rb a ţ i, fie d e fem e i) . M a i d e p a r t e s e c lice în a c tu l de d an ie , c ă d in a c e l s k i t n ic î - o - d a t ă s ă nu în ce te z e ru g ăc iu n ile c ă t r ă D u m n e z e u .; c ă a v e r e a lu i s ă se în treb u in ţe ze sp re ţ in e r e a s k i t u lu î , ş i n u m a i c e e a , c e v a p r iso s i, s ă s e în t r e b u in ţ e z e în

7 1 6 INSCRIPŢIA DE I.A M O N A ST IR E A R&ZBOKNI__________

fo lo su l s p i t a l u l u i ; că nimene, fie dintre rude. fit· d in tr e s t r e in i , să, nu strice, nicî să prefecă acea d a n ie n i c i odinioră, nici cât de puţin.

D e a c e e a ş i e p it r o p ia a lăsat în pace esistenta ski- t u lu i d e c ă lu g e r i ţ e dela Resboenî. A regulat însă, ca m o ş ie ra skituluî sa se arendeze, ca şi alte moşii ale s p i t a lu lu i Sântului Spiridon, de către Epitropie-, slu­tu lu i ’i s ’a f ă c u t budget aparte. Moşia skituluî a a -

v u t o în t in d e r e de 684 f ă lc i , din care, 239 dându-se lo c u ito r i lo r c l ă c a ş i din satul Rezboeniî, aii rci n as pe

se m a p r o p r ie t ă ţ i i 445 de t ă lc i . Acest păment arendat, p ro d u c e a n u a l 6000 l e i noi. Din acestă suină 4,48<> l e i s e d a i i pentru întreţinerea skituluî, eră restul se i e a în p r o f i t u l s p i t a lu lu i .

11) β ζ ΠΛΜΕΤ Η 5Ά 3*^?UJ!fc ~spre memoria ■fi sp r e clesu fleţia . E s p r e s ia 3* p i l i s e , pre carea noi am t r a d u s ’o l i t e r a l p r in desiifleţie, este forte obi­c in u ită în v e k i l e n d stre docum ente slavoue. Ea e s te v r e d n ic ă d e în s e m n a t , căc i în ea este obârşia u n o r e s p r e s iu n i r o m â n e ş c i , păstra te până astâtji în l im b a p o p o r u lu i . P rin e a se esprim ă în sens a b s t r a c t t o t e f a p t e l e bune, ce, dupre credinţele c h re ş t in e , s e f a c p e n t r u u ş u r a r e a şi mântuirea su­f le te lo r c e lo r r ă p o s a ţ i î n c r e d in ţă , p recu m : rugă­c iu n i le c e l e o b ic in u i t e a l e Bisericeî, milosteniile, fo n tâ n e le , p o d u r i l e , d o t a r e a ş i zidirea Bisericelor, e tc . , c e s e f a c d e s e u p en tru sufletul cutăruî re- p o s a t .

D e a i c i e s p r e s iu n i l e r o m â n e ş c i : a dat de suflet, a în g r i j i d e su fle t . T o t d e a i c i 111 limba populara f i iu l adoptiv e e n u m e ş c e : fi it i d c suflet, desufieţel. 0r* simplu su fle ţe l , c u p r iv i r e l a d a to r ia luî, a

£ IN S C R IP Ţ IA D E L A ΜΟΝΑ ŞT IR E A RfeSBO BNÎ 7 l t

îngriji de sufletul tatălui său adoptiv, după marţea lui.12) Cea dintăiii traducere a inscripţiuneî de pe

Biserica dela Războenî o a publicat Gr. Asaki, la tinele nuvelei sale istorice, întitulată „ Valea-albă *. (Ve$i opera luî Asaki „Nuvele istorice a Româ­niei", ediţ. 3-a Iaşi, 1867. p. 122). Acestă tra­ducere apoi o au reprodus întocma maî mulţi a l ţ i i : D. Cogălnicenu în articol. „Bătălia dela Resboenî* (Archiv. rom. t. I. p. 87). D. Guşti, în articolul, menţionat maî sus, despre skitul Războenî. Acea traducere cuprinde maî multe neesactităţî, chiar grosolane, care arată, că traducătoriul era l<5rte slabO 9în cunoştinţa limbeî slavice a documentelor n<5stre. De aceea punem aicî neesactităţile cele maî prin­cipale ·,

a) 6 ψ ί Κ ί H fnCApAU BOitJO^A NA3SAMÎH /1λ-

V'juta npÎHAe cz m m ca bzcîa cboîa gaca^ar-

CKOA 3 t/v\AEA La Asaki se traduce : „ în că ş i B a - saraba V. V. chiemat fiin d la rezboiti, ati v en it cu densul cu tâtă pu terea pământului Iul B a sa rab .

jO npÎM^OLUA ΠΛ+ΝΜ'ΓΗ Η Γ Α Λ Α Τ Η 3t/V\AK)

moa abCkoH) ; aH ven it cu d en su l să rob ia scS f i sâ iee pămentul Moldovei.

c) H* iwtcTO HApHlţAIMOÎ Κ'ΙλΪΗ ΙΙΟ'ΓΟΚ I la locu l c e se kiamă Valea-albă.

d ) Tor^AÎKi H TATApf KAApHUJA 3£/V\AW ΛΛΟΛ- ^λβ(κοΗ) w r τ ο * ctd\hh : a tun ci ati lu a t a treea pa rte din păm entul M oldovei, d e sp r e a c ea lăture.

Domnul Codrescu, la finele părţii a I lI -a a „Urica- riuluΓ său, p. 279, publică o D<5uă traducere a aces­

718 INSCRIP Π A DE LÂ MONASTIREA RfiZBOKNÎ_________

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIRÎ A R jţ/,ΗΟΕΝΪ

tei inscripţii; înse şl ac.eeâ greşită, d.e. numele lui La­iot, îl traduce prin „lon“; numele lui Alexandru,fiiul mareluî Stefan, îl skimba în Bogdan; de Tătari nul pomeneşce nimica, puind în locul lor trei punc- turi...“. etc.

Melchisedek Epi SCopu I ele Roman.

Serbătorî nemutabile

Se scie că sărbătorile în Biserica nostră sunt seu nemutabile, seu mutabile. Nemutabile simt acelea carî cădii într’o di a uneî lunî, şi nu se m al schimbă nicî-o-dată, altele îşî schimbă locul ast-feliu, în cât nu numaî din aceeaşi di a luneî, darăpotii trece şi în altă luna, precum sunt: Floriile, Pascele, Înălţarea, Pofforîrea Sântului Duchti. Aceste sărbători aternâσde serbâtdrea Pascelor.

Serbătorî nemutabile, pre longă ale sânţilor, sunt:1. Circumcis iunea, la 1 Ian. Acostă sSrbăt(5re esista ancă în timpul luî Leone-cel-Mare (în secolul 4). Leone în epistola IV, cap. 4, între altele dice : Aliud quo intaus circum cid it 'r = altu (timpii) în care co­pilul (Iisus) se circumcide. Despre celebrarea acestei serbătorî la 1 Ianuarie, nu găsim date m aî înainte de anul 567. In cele maî vechî calendare figureză şi acostă s6rbăt(5re.

La 1 Ianuarie păgânii serbati sfirbătdrea jDeului lanu, care avea în sine practice impure ale cultului acestui ţ)eti. Biserica creştină a voită să înlăture a- ceste practice păgânescî, avendii şi unii argumentii biblică in favorea sa, adică a opta di după nascerea Domnului Iisus, când s a circumcis.

Ce este şi maî mulţii, Ambrosiii ca să desrădSci- neze practicele idolescî stabilise şi unti postii în

SĂRBĂTORI NEMUT ABILE

a c e s t a cli, in o n o re a s â n g e lu i ce Mântuitorul, pentru prima dată, in o p e ra mântuirei, şi-a versaţii in dina circumcisiuneî. A c e s tu p o stii se parc a se ti păzită până in secolul al I X - le a .

2. E pifania. La 6 Ianuarie se celebreză aretarea Domnuluî, botezulii, numiţii greccsce epifania— «ra­tare, manifestare. Acestă numire i s’a daţii acestei sărbători pentru că in acestă di Dumnedeu, Tatăl a proclamaţii in audul poporului pe lisus Christos, dc fiă alu Seu. Unii scriitori, ca cardinalul Xoris, susţin că Epifania nu insemneză, cum am disu, arătare, ci presenţă, pentru că Dumnedeu Tatăl acum a fost presinte spre a atesta ensuşî despre Fiul. Cu tote acestea părinţii Bisericeî, in omiliile lor, la acestă serbare, admitii sensul literalii alii cuvântului de arătare.

Despre botezul Domnuluî iu acestă di atestă tra- diţiunea unanimă. La Clemente Alexandrinu (Stro­mata, cart. 1 ) găsim atestaţiunî âncă din secolul II in acostă privinţă. Atâtii creştinii orientali câtu şi ceî occidental! toţu-de-una aă celebraţii acestă ser­bare la 6 Ianuarie cu o mare solemnitate. Despre serbarea Epifanieî menţioneză şi Amian Marcelin, cu ocasiunea petrecereî luî Iulian Apostatul la Vieua care, prefăcendu-se că ţine religiunea creştină cele­bra acostă serbătore în acest oraşă: Feriarum die quem celebrantes mense Ianuario Cliristiani Epipha- niam, dictitant -=în (Jiua sărbătoreî, pe cari creştinii celebrându-o în luna lui Ianuarie, o numescu Epi- fania. In acestă <.i, în vechime se celebra sosirea magilor cu darurile la lisus Christos. Biserica din Africa celebra, totii in acestă φ , minunea înmulţire!

722 s Er b ă t o r î n e m u t a b i l e

celor cinci pâni şi s&turarea a 5 mii de <5menî. Din se­colul şi al 4-lea şi al 5-lea acostă serbăt<5re fu una din tjilele consacrate şi destinate pentru săvârşirea bo­tezului, din care causă Biserica ortodoxă o şi numes­ce φηα luminel, Sântul Chrisostom în omilia III (:AdpopulumAntiochiae) ne spune că creştinii orientali aveaţi obiceiul ca noptea să scotă apă din fântâni, pe care o conservai! până la trei ani fără a se strica, făcândti acesta în memoria nuntei din Cana.

Diua de 6 Ianuarie, pe lân gă cele clise, era desti­nată capatriarchii, Metropoliţii să facă epistole cir­culare către Episcopii sufraganţi, aretându-se (Jiua în care are să fie Pascele şi cele alte sărbători mutabile din acel anti din care causă acele epistole se numiau pascale.

3. întâmpinarea Domnului, la 2 Fevruarie. Acestă 8ărbăt0re, consacrată în memoria întâmpinării Dom­nului de către Simion, in templul din Ierusalim, este instituită din timpurile primitive. La păgâni pe acestti timpii se serbau Lupercalele şi spre a se perde asemenea serbare s a aşezaţii întâmpinarea.

4. Buna- Vestire, la 25 Martie. Acostă serbăt<5re, instituită in memoria anunţerei ce s’a făcuţii Sântei Fecitfre Maria, că va nasce pe Mântuitorul, la cei vechi purta diferite numiri, ca Concepţiunea Iul Christos, Anunţarea lui Christos, în cep u tu l răscuin-

perărei, Patima lui Christos. Bolandiştii sunt de părere că acostă sărbătdre este instituită de Apostoli, căci Augustin <Jice: totii ce esistă şi nu este insti- tuitti de sindde este apostolicii.

Datele cele mai autentice in privinţa acestei săr­bători le avem la sinodul din Laodicea (can. 51)

s E r b Xt o r î NEMUTABILE

ţinuţii in secolul IV; asem enea şi la sinodul Trulan (in can. 52). Din cele arfetate se vede câ acestă sGrbatorc in secolul IV, era in t6tâ vigorea in Biserica ortodoxă.

5. Main 21, S -ţil Imp eraţi. Constantin-cel-mare este împeratorul care a făcuţii să înceteze persecuţiuuile improtiva creştinilor, şi a ridicaţii religiunea creştină pe tronul Cesarilor. Mama sa, Elena, a aflaţii la Ie­rusalim Crucea pe care a fost restignitii Mântuitorul, Despre acesta atestă istoricii Socrate, Sozomen, Teo- doret, Girilde Ierusalim. Ciril, in catichesa IV. spune că, prin secolul al patrulea, lumea totă poseda păr­ticele din Sânta Cruce.

Biserica der recunoscetiSre, celcbreză pe St. Con­stantin şi mama sa, ca pe nisce încoronaţi de Dum- n efoti, şi egali cu apostolii.

6 . Iun ie 24. Acostă serbătore instituită in memoria si onorea nascereî St. loan Botezătorul, dupre cum atestă Augustin, este una din cele mai vechi in creş­tinătate; chiar in bisericele Galicane acesta <Ji era o solemnă serbât<5re, cândii se primia botezul de către ceî ce voia a intra in sinul Bisericeî creştine (Gre- goire de Tours, Hist, de la France, VIII 9),

7. Iun ie 29. Petru ş i Pavel. Serbâtorea sânţilor A- pestolî Petru şi Pavel dateză in Biserica creştină din primele secole. La inceputîi in occident, şi pote şi in orientii, se serba in doue d ile : la 29 Apostolul Petru şi la 30 Apostolul Pavel.Tocmai prin secolul al 9-lea seii al 10-lea s’au reunit intr’o singură (Ji, la 29, ceea ce este maî raţionalii, pentru ca amendol apostolii aii primit corona de martiri in aceiaşî di, la 29, dupre cum atestă Eusebiu (Hist. eccl. 11. 25). Cu tote a- cestea chiar in Biserica nostră vedem uruie despre

“ 2 4 SfiRBÂTO RÎ NEMUTABÎLfe

esistenţa serbăreî la 30 Iunie. Se vede că după înce­tarea sărbătoreî de la 30, a rămas u ore cum totu săr- bătdre şi a doua φ , sub numele de soboru l sânţilor Apostoli.

8 . SeptembreM. Înălţarea Sântei Cruci. Acostă săr- bătore iu Biserica ortodoxă ne aduce aminte despre aflarea sântei Cruci de către sânta Elena, mama lu î Constantin cel Mare. M u lţi esplică acestă serbătore prescriindu’Î alt scopti. Unii presupun că acostă Ser­bătore ne represintă vedenia luî Constantin cel Mare, când a văţlut pe cerii sânta Cruce, cu vorbele gre­cesc! : bi τουτω νικά. Alţii presupun că este instituită in memoria aduceriî sântei Crucî înapoi de la Perşî pe timpul luî Eraclie. Dar nicî una din aceste două opiniuni nu pote fi admisibile, pentru că sărbătcSrea portă numele de înălţarea Crucii, eră faptul din tim­pul luî Eracle este posterior esistenţeî acesteî ser­bări. Adevărul este numaî aflarea sântei Cruci, ca basa a sărbătoreî. Sânta Elena mergend la Ierusa­lim, şi voind a vedea Crucea pe care a fost răstig­nit Domnulti, a făcut cercetări seriose spre a o găsi.

Cele treî Crucî după răstignire fuseseră îngropate in păment şi spre a nu se maî sci despre ele, se <Ji- dise d’asupra locului unii edificiu.

Prin tradiţiune ensă. se păstrase sciinţa cum că Crucile sunt subt acel edificiu. Sânta Elena a pusii omeni s o caute in acel locti şi aflat’o. Dar acum era la mijloc nesciinţa: care este Crucea pe care a fostu răstignit Domnul lisus. Spre a se descoperi ade­vărul u, le-a atins pe txSte succesiv de unii bolnavii şi s ’a tămăduit numai prin atingerea uneia. Asemenea, s’a atins cu ele de unii morţii care a înviaţii îndată

s Kr b Xt o r î n e m u t a b i l e

ce a fost atinsti de crucea Domnului, care însănăto­şise pe bolnavii. Atunci toţi au dat mărire lui D-zeti pentru acostă preţitfsă aflare.

După acesta Episcopul Ierusalimului dim preună cu Sânta Elena ati hotărât ca sânta Cruce se fia ridi­cată pe unti locti inalt spre a o vedea tot poporulii creştinii şi spre a a’î aduce veneraţiunea cuvenită. Acesta este înălţarea Cruceu

Sântul Chrisostpm in omilia 51 spune că creştinii âucă din timpul seti serba acostă d i cu m are solem­

nitate in memoria Orucei,P r . S t . C alinescii.

Pe lângă, observaţiunile şi modificările făcute de noî la unele dinarticuleleproiectululde lege pentru întreţinerea cle­rului din comunele urbane şi rurale, votatit de onorabilul Se­nat, publicăm cu mare mulţămire şi altu. sirii de observaţiunî făcute de unul din preoţii noştri cel mal distinşi din capitală.

Tote observaţiunile asupra proiectului de lege menţionat mal sus, publicate deja, precum şi acele ce se vor mal face, onorabila Cameră, căria are să i se pună înainte proiectul votat deja de onorabilul Senatii, este cu stăruinţă rugată de a lc ceti şi iarăşi a le ceti, căci chestiunea regulărel parohii­lor si a clerului nu este o ccstiune aşa deuş<5ră. Observaţi-le şi iar observaţi-le, ve rugăm D-lor Deputaţi, şi în urmă în prudentă Domniel-V<5stre chibzuire, alegeţi opiniunile ce vi se vor p.lrea mal practice şi tot-o-dată şi avantagi<5se acelora pentru care se face asemenea lege. Şi credem că veţi face a- cesta, dacă veţi recundşte încă necesitatea bisericeî şi a cle- tuIuî în ţară la noi şi a îmbunătăţire! lor.

Iată şi noile observaţiunî:

Inconvenientele s is te m u lu i p a r o c h ia ladopUtfi în

proiectul de lege p en tru întreţinerea c leru lu i ş i a b iser ice lo r din comunele urbane şi ru ra le c e se în treţin d e com une

în iotă coprinsu l României.

Cestiunea îmbunătăţire! posiţiune! clerului laicii al Bise­riceî române s’a agitatit încă de mulţii timpii. Ceea ce s’a regulaţii în acostă privinţă prin legile comunale s’a dovediţii că nu este de ajunsu. St. Sinodu, din cel d’ânteiu ani al con­stituire! sale, a admişii principiul rotungirel parochiilor (în regul. pentru posiţiunea seminariştilor), ca mijlocii de îm­bunătăţire. Unu alţii regulamentii votatii de St. Sinodii a călifarii să găsiscă înijl<5cel:<? materiale pentm a resolva ces­tiunea. La o eoluţiune equitabilă, cu t<5te acestea, nu s’a pu-

IN CO N V EN IE N TE LE SISTEMULUI PAROCHIAL 727

tuta ajunge, şi starea materiale a clerului laica a rgmasii aceeaşi. Causa imposibilităţeî consistă, precum ni-se parc, în tendinţa statului de a se debarasa de sarcina îngrijire! ma­teriale a Bisericeî şi clerului eî, şi a lăsa acta sarcina co­munei. Eu nu voiţi intra în examinarea acestei cause, care, în forma eî cea maî evidentă, pare a indica că religiunea, in totă manifestaţiunea eî esterioră (culţii, clertt şi Biserică), nu este uă trebuinţă a statului, dar este constatat că tocmai acăsta posiţiune ce s’a creatu Bisericeî şi cleruluî, lăsândtt sarcina îngrijire! numaî comuneî, a fost causa de nu s’a putut resolva cestiUnea. De altă. parte, comuna adesea şi maî tot-de-una se găsesce în mijl<5ce restrânse pentru trebuinţele materiale ale cleruluî şi Bisericeî ; apoî, afară de acăsta, nicî comuna n’a arătatii unti interesă şi prin urmare uă bună voinţă pentru clerul Bisericeî. De aci imposibilitatea St. Sinodu de a ajunge la unu resultatu eficace cu mijl<5cele căutate numaî în Bise­rică; de aceea şi regulamentele votate, de şi învestite cu sancţiunea Domn£scă, nu s’ati pututu pune în aplicare.

In fine, 1.1. P. P. S. S. Metropoliţl şiP. P. S. S. Episcopî, în calitate de Senatori, au puşti totă stăruinţa ca posiţiunea ma­terială a preoţilor şi bisericelor să se reguleze printr’o lege de statii.

Proiectul, adus înaintea Senatului din iniţiativa P. P. S. S. Eparchioţl în sesiunea trecută, s’a votatti cu <5re-carî modi­ficări în minus, şi aşteptamu ca în sesiunea actuală să Ί ia în desbatere şi Camera.

Până atunci însă credem că este oportunii a espune la cu­noştinţa D-lor Deputaţi diversele observaţiuni ce, prin între- vorbirile particulari ale preoţilor, s’au făcută asupra proiec­tului în cestiune, ca ast-felu Domnii Deputaţi să cunoscă mai dinainte cari sunt inconvenientele ce presintă acestii proiect în sistemul parochial bisericescii, în locul căruia propunem unti altu sistemti care, fiindu mal practicii, este tot-de-o-datâ Şi mal corespunzător cu situaţiunea bisericescă a ţSreî n6stre.

S’a (]lisu într’adevăru, că nu se p<5te alt-felil înbunătăţi sta­rea materială a preoţilor, de câtu mărindu parochiile şi re- ducândti numărul preoţilor la unul de fie-care parochie, fi

acestii principiu, constitue baza esenţială a proiectului în cestiune. Principiul este salutarin, dar desvoltarca lui laşii torre multu de dorii fi. Aşa. sistemul parochial, des voi tatii în proiecţii, presintă o mulţime de inconveniente, atătu din punctul (le vedere al obiceiurilor religiose ale poporului ro­mânii, cât şi cel al posiţiuneî topogrifice a comunelor.

Proiectul stabilesce în art. 2, că, ua p a ro ch ie trebue să ca­prin ή ί celu [nitin 200 fa m ilii contribuabile stabil. Iar în art. 5 regnleză că, decă într o pa roch ie de 200fa m il i i v o r f i doua. sfii un i urnite Biserici, una clîll ele f i anume cea cen tra la , imii Ijuu't şi cu ni ύ multe m ijloce d e întreţinere, Vil ft de­clarata de Biserică paromiafio Cele alte biserici vor fi deservite pe râlldli de personalu l B iser iceî p a ro ch ia le etc.

Acestii sistem Ί admisese şi St. Sinodii, cu diferenţă numai că uă parochie nu cuprindea mai mulţii de 1 0 0 de familii (1 ).

La determinarea numărului familielor uneî parochil s’a avuţii in vedere, credem, că unti preoţii nu pote îngriji de o parochie mai numeroş i, pentru cuventul că parochiele se vor forma, in cele mai multe părţi, din cătune situate la dis­tanţe, mal mulţii seu mai puţin mari unele de altele.

Scopul principal al legel. fiind de a da mijlocele materiale, necesare pentru întreţinerea (2 ) preoţilor şi a Bisericilor, nu se pote ajunge de cât m irind parochiele, iar parochiele nu se pot mări de cât întrunind mai multe cătune, cu s^il fără Biserici, până Ia suma de 200 familii, şi având fie-care pa­rochie un preoţii. Prin urmare, dou6 consecuenţe resultă din modul de a forma parochil după propunerea proiectului: 1 ) reducerea minierului preoţilor şi 2) că Bisericile cătunelor, întrunite intr’o singură parochie, vor r6 mânea fără preoţi, îndeplinind unii singur preoţii t<5te trebuinţele bisericescî şi religiose ale parochiei. Numaî este îndotflă c i, vor intra m coprinsul parochiei, ce se va forma, mai multe Biserici, cari actualmente aii câte doni şi trei preoţi. Una din acele Bise­rici va ii declarată de Biserica centrală a parochiei cu unii

7 2 8 INCONVENIENTELE

( 11 K e g n l . p e n t r u potufiuuea aemiuariştilor, art. 1— 4.'2 i Subliniem c u r e n t u l întreţinere, d in proiecţii, spre deosebire de cuventul in-

btindldfire, c u m se aşteptă.

singur personal ca r e vn serv i p e rind hi tfte cek-Valte. Am spus eii principiul p ro ie c tu lu i e s te salutarii!, der presintă in­conveniente însemnate în clesvoltaren Ini, si acestea ne fac sa speram forte puţinii in a p lic a re a lege i. Ast-fel, decă dorinţa generală admite o rg a n is a r e a en o rie lo r, satelor şi cătunelor iu parochiî mai mart s e u m a i m ic i, d u p ă posiţiunea lo r topo- trrafică, precum si r e d u c e r e a n u m ă ru lu i preoţilor la unul, in locil de doui şi de treT, c o n s id e râ n d adică, că alţii mijlocii nu este pentru a îmbunătăţi p o siţiu n ea m ateria lă a preoţilor

şi Bisericilor, apoi nu p o te a d m ite ca acest sistem să reducă

o mare şi însemnată p a r t e clin B iseric ile esisteute. D e aceea,

în primul punct, n o î c re d e m c ă p ro iec tu l a p ierdu t din ve­dere cel mat însemnat l u c r u : d isposiţiun ile si obiceiurile re-

ligi<5se ale poporului ro m â n ii . — C lăd irea unei Biserici nu

s’a făcut p e nicairi în ţ£ra n o s tră , fă ră o trebu in ţă religiosâ mult simţită de locuitorii c a r i o în co n g io ră , — fie că locui­

torii nu corespund în privinţa m in ie ru lu i cu disposiţiunea

proiectului în cestiune, fie c ă mijl<5cele lo r pen tru întreţi­

nerea ei numai sunt îndestulăt<5re în tim pu l de faţă. După

sistemul propus de proiectil u rm e z ă ca ore-care Biserică, re-

mânend fără preoţii, să s te a în c h is ă in unele D um inici şi săr­

bători. Locuitorii satului s e u c ă tu n u lu i, decă a r fi in depăr­

tare de 5— 6 p<5te şi 10 kilometri d e B iserica declarată paro-

chială, vor suferi de a nu se p u te a du ce la Biserică. N n tre­

bue să ne uităm la aceea că ei nu se ducii in tote Duminicile

la Biserică. Nu se duc toţi, e s te a d e v ă ra t ; d a r se ducii mulţi.

Prin urmare cu sistemul propus, se v a a tinge adencii simţul

religioşii, când locuitorul va v e d e a c ă în doue Duminici setiO 'în cutare sSrbât<5re mare biserica din sa tu l seu stă închisă.

Afară de acesta, locuitorul s ă te a n , a căru ia biserică se

deschide numai când ’i vine rendul c a parochu l să serveseă

într’ensa, are legături religiose cu b ise rica satului se ii: acolo

sunt îngropaţi părinţii, moşii şi s tră m o ş ii seî: la biserica a-

ceea s’a botezatu el, s’a cununat, ’şî a înm orm ân ta t copi re-

pausaţi; la clădirea ei a ajutat el c u m u n c a şi cu banul se ii;

în biserica aceea s’a obicinuit el să se în ch in e . Apoi, atât la sâm­

betele mari, cât şi o ii când fac pomeniri răposaţilor, lemeeilsă -

■ T * , , ________ SISTEM ULUI PAROCHIAL ^ 2 9

7 3 0 INCONVENIENTELE

tene nu se ducii. cu eolividrele dintr’un sat în altul, ci la bise­rica satului unde sunt morţii lor îngropaţi. La dilele mari ale posturilor ist ducii copil la biserică să ’î comunice cu sântele taine. Peste tote acestea, vine Paştele şi Crăciunul, câncl săteanul — ia miedul nopţeî — se duce la biserică cu tdtă familia. Câtă amărăciune nu va fi în sufletul lui atunci, când, in cele mal însemnate dile, va găsi Biserica satului s&ti în­

chisa, ! închisă va sta negreşit Biserica săteanului, căci paro­chul va servi neapărat la Biserica centrală a parochieî. Nu va avea unde să asculte serviciul divin, unde să se închine şi el ca creştinii, căci Biserica parochială fiind departe, cu nepu- putinţă I va fi să se ducă ndptea la Biserică. Dar sunt încă alte multe trebuinţl religi<5se, cari silescu pe sătean, fără vre­me, să caute pe preoţii: trebuinţe urgente precum : comfe- sarea şi comunicarea unul bolnavii, botezuri grabnice etc.

Acestea tote sunt considerante forte însemnate, peste cari nu se pdte trece fără a nu provoca nemulţumirea — şi ne­mulţumirea va fi generală — a sătenilor.

Poporul român este, înainte de tdte, poporul eminamente creştin şi religios; el prin midldcele sale proprii ’şl a clădit Biserica în care să se închine lui Dumnezeii. Proiectul chiar, voind a disposa pentru înbunătăţirea lucrului religios al lui, n’a recurs de cât tot la mijldcele sale—la fixarea unei contri- buţiunl. Prin urmare, cu drept va dice un satu că contribu- ţiunea, ce este impus s’o plătescă pentru culţii, este nedr^ptă, de dre ce Biserica lui, la Paşti, la Crăciun şi în alte sărbători însemnate, stă închisă, ne având preoţii.

Deci, legea trebue să ţină conţii de atâtea împrejurări im­portante dăca voim să nu blesăm simţul religios al poporu­lui. Mijldcele, căutate într’unu sistem parochial, nu trebue să privescă numai partea materială a întreţinere!, ci să se caute a se aduce înbunătâţire ast-fel în cât să se satisfacă în mSeură egală şi partea religiosă morală — partea cea mal însemnata.

Din cuvintele espuse vedem că sistemul adoptat de pro­iect, de a forma adică parochiî de 2 0 0 familii, cu câte un sin­gurii preoţii pentru tdte Bisericele ce ar intra în coprinsul fie-

tăria, p resin tă inconveniente cari prejudecâ in cel mai înalt grad simţul religios a l poporulu i: îl nemulţumesce şi Ί es- pune la greutăţi insuportabile pentru a putea găsi t<Stâ satis- faeţiunea trebuinţelor sale religiose.

Afara de acestea, n’cî nu putem ajunge la o organieare a parochielor, după sistemul propus, de cât atunci când sa­tele şi sătucele, cătunele şi cătunaşele situate la distanţe mari unele de altele, se vor întruni ca sâ formeze comune strînse, ceea ce nu credem că se va face, şi prin urmare, re­ducerea preoţilor, în condiţiunele actuale şi cele prevedute în proiectil, nu se p<5te face cu atâta eficacitate, in câtu sa satis­facă şi trebuinţele materiale ale clerului şi Bisericelor, si tre­buinţele morale şi religiose ale poporului. Lângă aceste in­conveniente,este a doua consecuinţă prejudiţi<5să ceresultii din proiectu : că Bisericile cătunelor întrunite intr’o singură pa­rochie vor rftmânea fără preoţi. Am arătat deja că Biserica gatului este pentru sătean, ca şi Biserica enorieî, pentru ora- şanu, unu obiecţii atât de preţuiţii în cât nu va suferi ca g o vadă stând închisă. S’a obiectat cu drept cuvânt c\proiectul, plecând de la unii principiu de economie pentru scopul de a spori mijl6 cele materiali, necesare la întreţinerea clerului şi Bisericilor, ocasionează punerea, pe nesimţite, în ruina a Bi­sericilor ce parii a fi prea multe la noî în ţară, lucra care ar lovi f<5rte simţitor susceptibilitatea religiosă a poporului. De aceea noî credem că nu prin reducerea şi punerea in ruina a Bisericilor se p<5te ajunge la o seriosă şi reală inbunâtâtire a Bisericilor şi preoţilor, ci prin u rlisarea metodică a mij- l0celor de carî deja dispunem.

Din cele espuse se vede că pe noi nu ne preocupă de cât sistemul parochial propus în proiectă, şi prin indicarea di­verselor împrejurări, relative la situaţiunea topografică a co­munelor, şi la obiceiurile religiose ale poporului, proiectul a- pare nepracticii în acest punctu.

Noî voim mărirea parochielor, însă ast-fel in cât 1ι Bisen- cele esistente să nu se desfiinţeze nici una; 2 ) pentru fie-care Biserică să fie unii preoţii cu unu cântăreţiVparaclieer. iar ia biserica centrala a parochieî—cea mai incăpătore, situata

■ Μ Β Κ ϊ S IST E M U L U I PAROCHIAL 7 g j

cât se pote maî in centrul parochiei, — să fie cloni cântăreţi şi unit paracliser. Ambii cântăreţi, împreună cu copii aleşi

din şcola comunală, să formeze şi unu micii cor vocal al Bi­

sericeî ; 3) tote Bisericele aflate într’o parochie, împreună cu Biserica centrală, să fie administrate de unii comitetii paro­chial compuşii din toţî preoţii parochiei şi trei parochienî a- leşî, sub preşedinţa parochului Bisericeî centrale ; 4) la fixa­rea contribuţiuneî pe capii de familie să se ia de bază învoie­lile actuale contractate intre preoţii şi sătenii, carî învoelî coustaii in genere din douS baniţe producte şi 2 —4 leî pe anii; 5) să fie un singur budget al parochiei; 6) sâ se clasifice Bise­ricele ce intră in formarea uneî parochil, dupâ numărul popula- ţiimei ce înconjură Biserica, ca ast-fel sâ se creeze emulaţiune si perspectivă; 7) salariul sâ fie pentru preoţi, în comunele ru­rale de la 50—100 lei lunarfi. Cu modul acesta parochiele nu se vor determina după numărul familielor, ci după al Bi­sericilor cu satele şi cătunele lor, ast-fel că parochia, în pri­vinţa întindere! teritoriale, va fi sub puncţul de vedere bise­ricesc, ceea ce este comuna sub puntul de vedere politic, şi

parochia să nu se întindă peste cercul teritorial al comunei. Motivele espuse în privinţa sistemului parochial pentru comu­nele rurale suntii de consideraţii şi pentru comunele urbane, cu diferinţă că Bisericile din comunele urbane au şi Pre­cari averi şi venituri proprii de la 1 0 0 0 lei anual până la deci mi de mii. La formarea parochielor urbane'sunt unele dificultăţi insă cari fdrte ranl se întâmpină în comunele rurale. Aşa de exemplu sunt Biserici particulare, Biserici comunale şi Biserici întreţinute de Stat, al căror preoţi sunt deja sala­riaţi. Atât bisericile particulare (afară de f<5rte rerl escep- ţiuni) cât şi Bisericele de Stat ati actualmente şi câte o en o r ie mal mult sail mai puţin întinsă. Asemenea Biserici se găsesc mal cu s£mă în capitală multe şi anume peste 20 de Bise­rici întreţinute de Stat, şi vr’o 5 ctitoriceşcî. Acum, la for­marea parochielor se va întâmpina acea dificultate, că eno­riaşii acestor biserici, după legea în diecuţiune, nu se scie d6că vor fi obligaţi la contribuţiunea prevSdută. De altă parte, având în vedere scopul legel, în formarea unei pa-

7 3 2 INCONVENIENTELE________ _

rodiii nu p<5te intra nicî una din cele dou6 categorii de Biserici, iar daca vre una din ele s’ar declara dc Bisericii, pa- rocliialii, considerând mărimea şi posiţiunea locala, atunci cum s’ar putea lăsa fără preoţi cele alte Biserici, cari ar cădea in cuprinsul parochiei? Afară de acesta, luând ca punct de ple­care capitala, se pote forma în Bucuresci parochiî după sis­temul propus de lege V Fdrte greii, şi putem dice chiar, că nicî de cum nu se pot forma parochiî de câte 2 0 0 de familii şi formându-se nu se pote aplica nici de cum disposiţiunea leo-eî care clice, că Bisericile din cuprinsul unei parochiî vor fi deservite p e râ n d ă d e personalul Bisericei parochiale, pentru că suntu bisericelc de statii şi cele ctitoriceştî caii ne impe- dică a aplica sistemul propuşii de l°ge. Să luănui de esemplu situatiunea următore: Incepândii de la Biserica Creţnleseu, care este Biserică ctitoric^scă, avem Sărindarul, Biserica Dom- neî, Slătariî, Sântul Ioan-mare, Stavropoleos, Sântul Dumitru, Măo'urănu, Curtea-Vecliie, biserici de statii situate la distante

O 7

ast-felti că ocupă uă mare parte din central capitalei. împre­jurul peiîferiel acebtor biserici, carî nu intră în prevederile leo-eî, sunt bisericele comunale: Gorg’auii, Brezoianu. St. Io-O * Ό ·nieă-Moldovenl lângă Brezoianu, Biserica Albă (Calea Victo­riei), Biserica Brad u, Biserica dintr’uă-di, Şelarii, St. Gheor- ghe-vechiti, St. Ionică (piaţa Sântului Anton), avendil fie-care enoria sa maî mult sau mai puţin întinsă. Uitându-ne pe harta Capitalei vom vedea că este imposibil a întruni enoriile bisericelor de Stătu enumerate într’o singură parochie eu o Biserică parochială, 1) pentru că nici una din ele nu cade in categoria bisericelor despre cari regulez i legea ; 2) pentru că, chiar în cazul de a se forma o parochie. cele-alte biseric fiindu de stătu, nu potu fi private de preoţi, şi deservitei apoi de personalul Bisericei parochiale ; 3) pentru că nicî uă dată nu se pote fixa întinderea circouscripţiei care să dc*a cele 2 0 0 familii pentru formarea parochiei, pentru că cen­trul capitalei este posiţiunea comercială a ei, şi populaţi uwm consistă, cea mal mare parte, din streini de alte rituri; 4) in nne, este imposibilii a alipi acele enoriî la bisericele enumerate ( ^prejurul periferiei centrului, pentru că nu ar sta nici

a i a ί ja iv iu L U i^ P A R O C H IA L

7 3 4 INCONVENIENTELE

o-dată in raporta cu parochul respectivii pe câttl timpii Bi­sericile de care aparţinu actualmente— ca Biserici de statft s6u ca Biserici ctitoricescl—râmând servite de preoţi şi după aplicarea legel. El bine, d6că sistemul parochial propuşii de legea in discuţie, nu se pote aplica intr’o parte destul de în­tinsă a centrului capitalei, atuncî la ce este bund ?

Am căutată sa vedem d<$că sistemul acesta se pdte aplica intr'o posiţiune a capitalei, unde centrul este ocupaţii de unfi mare numSrd de biserici de stătu, împrej urul cărora suntu la distanţe, mal mari βέΰ mal mici, biserici dise comu­nale. Vom vedea acum d£că acestu sistemd se pdte aplica la o altă posiţiune a capitalei, unde o singură. Biserică co­munală este situata într’unu centru a căruia circomferenţă o form ză mal multe biserici de statft. Să scie unde se află situata Biserica Albă (Postovarî) .împrejurul el, la distanţe mal multu βέύ mal puţin mari, suntu următdrele biserici de stat: Sântul Spiridon, (Spirea-Veche), Mihaiu-Vodă, Sânţii Apos­toli, Sântul Spiridon-vechifl (stradă Brâncovănu), Antim şi Schitu-maicilor; fie-care îşi are enoria sa maî multu s£u mal puţin întinsă. Aci, ca şi în primul esemplu, dificultatea la formarea parochiei este aceeaşi. In fine, d£că în Bucureşti, sistemul parochial, după legea in discuţie, nu se pdte aplica, fară inconveniente cari ar produce de sigurii nemulţumiri populaţiunel creştine, apoi credem că în nici unu oraşii al ţSre! nu se pdte aplica.

Tdtă causa, care face ca acest sistem să apară nepracticd, esfe principiul reducere! preoţilor la un singur parochil într’o parochie care ar coprinde într’ensa mal multe Biserici. In vederea atâtor inconveniente, ce presintă legea, şi ineficaci­tatea sistemului parochial de a răspunde la satisfacerea tu­tor exiginţelor Bisericeşcl şi religidse, trebue neapărat să că­utăm un sistem practicii şi potrivit tot-d’o-dată cu trebuin­ţele unei reale îmbunătăţiri a posiţiune! preoţilor şi Biserici­lor. De aceea, credem oâ sistemul parochial nu pdte fi aplicat cu succes in com. urbane de cât: 1) lăsându-se la fie-care Bise­rică, fie de stat, fie comunală(esceptăm pe cele ctitoricescl),câte un preot; 2) formându-se parochil de 2, de 3, de 4 şi de 5 Bi-

SIST E M U L U I PAROCHIAL 7 0 1- _______<OQ

serici, după întinderea teritorialii, si avend fie-care parochie o Biserica centrala; 3) fie-care parochie sa se administreze de nil comitet, compus din preoţii Bisericilor parochieî si de 3 s6ti 4 parochienî aleşi, sub preşedinţa parochulul Bisericeî cen­trale; 4) Ia fie-care Biserică din parochie sâ fie un cântăreţii si un paracliser, iar la Biserica centralâ doul cântăreţi, un paracliser şi un com vocal, organisat potrivită mijWcelor ma­teriale; 5) parochul preşedinte împreună cu cci-alţl preoţi vor oficia înpreună la chramul fie-câreî biserici din parochie; 6) averile bisercilor îmtrimite în parochie, împreună cu contri- buţiunea prevedute de lege, vor forma averea parochieî ad­ministrata de comitetul parochial sub controlul comunei şi chiriarchiel b isericeşti; 7) Salariile personalului întregii al parochieî şi cele-alte cheltuelî se vor înscri într’unu budgetii anual, făcuţii de comitetul parochieî, aprobată de comună şi vSdutii de autoritatea imediată a eparchieî bisericeşti; 8) Principiul clasificaţiuneî se va avea în vedere la fixarea sa- larielor preoţilor, pentru a se crea emolaţiune şi perspectivă;9) Salariele sâ fie de la 80 până la 200 lei lunar; 10) Decă în organismul parochieî ar fi o Biserica de Statii, şi ar fi în- căpătdre, să se declare de Biserică parochială în marginile legeî în discuţiune, lăsându-se întregii budgetul ei actual ca unu avuţii al casei comitetului parochial; 11) Preoţii paro­chieî să serv^scă fie-care, Duminicele si sărbătorile, în Bise­rica lângă care trebue se ’şî aibă locuinţa; 12) Preotul miei biserici din parochie să îndeplinăscă trebuinţele parochie­nilor orî unde va fi chiematu în cercul parochieî, 13) la sâm­betele repausaţilor, parochieniî, în comunele urbane, potii să

aducă colivile la Biserica centralâ unde preoţii întruniţi ai parochieî să oficieze St. Liturgie pentru pomenirea repausa­ţilor. Numaî cu o ast-fel de organisaţiune vom putea respunde eu deplină satisfactiune— şi fără alte mijloce de cât cele deja propuse — la tdte trebuinţele creştinilor, la o reală îmbună­tăţire a-posiţiuneî materiale a preoţilor şi la buna întreţinere a bisericilor. Numaî cu metodul acesta putem resolva iu fine cestiunea de mult agitată si ftfrte mult discutata.O ί

Pr. C. Enescu.

10 AKIMCu mila lut Dumnezeii Archiepiscopu a i C o n s ia u t in u p o h ,

ţ i

Patriarchâ ecu menicflN o. P ro to c . 3 18 5 .

Prea Sân ţi te Motropolite al l ’ngro-Valachioi, prea onorate şi Jixarcli iii laturilor şi loeoţiitoru al Cesariet Capadocicî şi toţî cialalţl respec­tabili Ierarchî din păzi tul de Dumnedeu HegatU al Rumâni eî, iubiţi fraţi în s-tul Spiritu şi coliturgisitori aî Modestiei nostre. Charii să fie cu voi şi pace dela D-deă. Din cele publicate prin diare a ajunau la timpii în cunoştinţa nostră, nu eu puţinii întristare şi supărare, că arcliieria vostră, la 25 Martie anul curenţii, aţi procedaţi! la sever- şirea sânţirri sântului Mirii în neîntinatul templu al Metropolieî din Bucureşti, cu o complectă ignorare a puterei vostre spirituale şi ca­nonice, faţă adecă cu tronul prea sânţii, patriarchiceseîi, apostolică şi ecumenic-u, precum şi alăturea cu ordinea, ce din anticitate ave pu­tere în acestă privinţă, făcendu-ve cu inodulîi acesta voi înşive, în locii de păzitori aî ordinei, ce domnesce în Biserică, tipii al disordineT, ce merită cuvenitul blanrîi. Căcî este o datorie sântă, ca ordinea să se recunosce de către toţi, ca unii ce forte complecţii, din cele maî necesare şi maî generale şi nimicii în lume neregulată şi neprecugetatii nu este demnă a se păstra ca celii ce este imposibilă ase eterniza, conform cu raţiunea, /’recunoscută) din anticitate. Căcî cele înstre- inate de ordinea usuală în genere se conducă reu în viitoriii şi se pe­trecu în disordinc şi nicî o dată nu voră avea o basă solidă, depărtate fiindu acum de limitele stăreî lor proprii şi atrase fiindu când în cocc, când în colo într’un modă oposită şi neregulaţii. Pentru acesta şi vasul celti aleşii ordonă Corintenilor, dicându „tote să sc face cu cuviinţă şi în ordine1. Iar ordinea acesta, observabilă întru tote, este indis­pensabilă a se conserva mai ales în cele spirituale. De aicî în adeverii şi archieria vristră nu trebuea nicî în vorbă a permite, ca să se aujlă de disordine în cele ce ve privesc ii, cu atâta maî mult de a o efectua voi. contravenindîi ordinei, ce domină conform usulul străvekiu ccle- siasticli. Căci s-tul Spiritii, îu conformitate cu vocea profetului, v ’a pusu şi pre voi modelă casei lui Israilu şi casei lut Iuda, pentru ca maî întâi ii voi să ve dominaţi pre voi înşive, (făcendu-ve), dupro ordi­nul apostolică, ţipă şi modelă întru tote „Pasceţî, ţjice fericitul Pe­tru, turma Iui D-ţleă cea dintre voîu . . . făcendu-ve tipuri ai turmei. Pre longă aceste, şi divinul Paul ordonă, când învaţă ce feliu anume trebue să fie Episcopul „fugi de dorinţele inovătore, cunoscendii, eă ele nască lupte*. Propuse fiindu aceste spre înveţătură, iar canonul

X X X IV apostolica ordonândii eii „Episcopii fie-căria naţiuni sântQ JatorÎ să recun0 scă pro cel întăui dintre dînşiî (cov ~[>ώ:ον iv r iro :; . Primatul dintre dînşiî) şi să ’lii considere pre dînsul, ca capfi. ţi >;t nu face nimicu mai mult fure de opiniunea aceluia", datoria şi arcliieria vostră să se conformeze cu accste disposiţiuni, stabilite în s-tul .Spi- ritu şi din dorinţa de inovaţiune, pre carea s’a înveţatu a o evita încă din copilărie, să nu cuteze a sfărâma usul, ce ar·· put< ri­de secuii depărtaţi, (dupre care usu) Archiorcn din diferite jocuri (trebue) a lua S-tul Mirii de la tronul celu dela noi prea .sânţii, patri- arcliicescîi, apostolică şi ecumenicii, căruia (tronQ) cel 630 purtători de Dumnezeu părinţi, convocaţi în s-tul .Spiritu şi carii au compuşii s-tul sinodii al patrulea ecumenicii, cclii adunatu în Clialcedona Bitiniei aii votat ase supune Episcopii diecesci pontice, asiatice şi tracice, încă

şi Episcopii din părţile barbaricc ale dieceselor menţionate1*. Astu- teliu fiindii aceste, şi noi supunendu-ne voce! apostolice, care ordonă „luaţi aminte de voi înşi-ve şi de turma totă, preste care s-tul .Spiritii v’a pusă Episcop!, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeii, pre care a a răscumpărat’o cu scumpii sângele seQ“, nu ne-ain supusă tăcem, lucru ce n’ar ii trebuită să fie, de a negligea ceia, ce s’a comisii îr. cestiunea acesta, alăturea cu ordinea, ce din vekime ţine de precă- derea n0 stră, dar pentru acesta, şi pentru alte ore-care faine, pre­cum pentru stropire şi turnare în locu dc s-tul botezu, pentru înrnor- men tarea eclesiastică a sinucişilor, pentru calendarul gregoriană, pentru demnităţi patriarchate şi pentru altele, ca aceste, am socotită să scriemu archieriel vostre, ca despre aceia, ce s’a făcută acum bine­cunoscut, înculpându-ve pre voî, ca contravenitori ai ori linei ecle­siastice şi ca cel ce ve presentaţî pre voi înşive păstoriţilor voştri tipu nu al ascultare! legale şi al supunere!, dar din contra, alăturea cu disposiţiunile apostolice şi sinodale, modelă de disordine şi neascul­tare. Pentru aceste fame, de care noi dispunemu, sunteţi rugaţi să ve ecsplicaţî, seu nu, clar asupra ve raci ţâţei lor. Asceptămă deci respunsul vostru asupra acestora. Iar charul lui Dumueţjcu şi îndu­rarea infinită să fie cu voi.

1882 Iulir. 10

/· Al Constantinupolel frate iubitorii în Christo*.Al E fesului Atanasie frate etc.Al Nicomidie Fliotei fra te etc.Al Troadet Nicandru frate. ete.Al DerculuX Nicodim frate etc.Al Amusiei Sofronie frate etc.Al BrnseX Nicodim frate etc.Al Mitelinei Constanţie fra te etc.Proedrul Didimoticnlul frate etc.Al Varneî Ciril fra te etc.Al Vodenelor Doroteî fra te etc.Al Casandriet Constanţie fra te etc.

înalt Prea Sanţitul Metropolis Primaţii, comuni- cândti Sântuluî Sinodii scrisdrea de m a î sus, Sântul Sinodu a fo rm u laţii următorul a c tu s in o d a l i i , subscris de toţi membrii, pe care investiudul şi cu sigiliu l se t i ,

a decişii, ca o rig in a lu l să se păstreze în archiva Sân­tului Sinodu, iar o copie sâ se trimiţă de în alt P. S. Metropolis Primaţii, pe lângă scrisdrea I. P. S. Sele, Înaltei Sele Sanctităţi Patriarchuluî de Constanti- nupol.

A C T U S I N O D A L Ucare coprinde

Autocefalia Bisericeî OrtMoie Române si relatinnile ei7 ιco

Pdtriarchia de Constantvnopo l.

SÂNTUL SINODU ALÎI SÂNTEI BISERICI AUTOCEFALE 0RTH0D0XE ROMÂNE

Sântul Sinodu al Sântei Biserici autocefale orthodoxc ro­mâne ascultând Epistola sinodală a înaltei Sale Sanctităţi Domnului Domnii loakim Archiepiscopul Constantinopolei şi patriarclni iciunenic, epistolă adresată „Prea Sfinţitului Mi­tropolit al Ungro-Vlachiel, Prea cinstitului Exarchii alplagi- nelor şi locoţiitoriu al Cesariei Capadocieî“, precum, şi „tu­turor respectabililor ierarchl al păziteî de Dumnezeu regiuni (ţinutj a României (κράτει της Ρουμανίας)K, pre carii ί ϊ nu­mesce -fraţi şi conliturgisitori ai Modestiei sale : s’a informat de cuprinderea el, carea este cea următ<5re :

1) înalta Sa Sanctitate, Domnul loakim patriarchul icu- menic spune, că s’a informat din jurnale, că la 25 Martie trecut, in Biserica catedrală a Mitropoliei din Bucureşci s’a sevârsit Sfinţirea Sântului Myril, şi că prin acăsta ierarchii români ar fi arătat deplina lor neşciinţă despre canonica su­premaţie Spirituală a thronulul patriarchal, apostolicii

şi icumenicfl; cil acesta. u run are ar fi in protiva regulei urniatA I din vechime in acesta regiune (κ'λψ-ατη); ca ierarchii români prin acostă fapta, in loc de a fi păzitori al regalei păstrate in Biserica, art oferit un model (tuîtovj de neorândinilâ (άτ: ζνζζ), carea prin acesta epistola îşi atrage mustrarea meritata. Acesta mustrare consta din următorele aserţiuni: a) Că orân­d u ia (τάςις) este din cele mai salutare, mat necesare şi uni­versale in· lume, şi că farădeusa şi fără prevedere nu trebue a se conserva nimica în lume ; căci ce se face alt felin nu este stabil şi nu are condiţiunile necesare la trăinicie. Citezi cuvintele Apostolului, adresate Corintenilor, ca tote să se facăl cu bună cuviinţă şi dupre orenduelă. Acdstă orânduelă, carea trebue a se păzi intru tdte, cu atâta mai vârtos trebue ase păstra în cele spirituale, b) Ierarchii români, prin actul sfin­ţire! Myrului, ar fi realisat o neorându61ă, călcând rânduela stabilită de un f<5rtc vechili obiceiii bisericescti. Că ierarchii români, dupre cuvântul Apostolului Petru, trebue să fie pen­tru turma lor pildă şi model: „păstoriţi turma lui Dumnedeii cea dintre voi, făcenduve pildă turmei“. Deaseminea euvin- tcle Apostolului Pavel: „fugi de dorinţele de innovaţiuni, şciind că ele produc c e rtec ) Alt argument al mustrărei epistola îl îea din canonul XXXIV Apostolic, carele prescrie, ca „Episcopiî fie-carei naţiuni să recunoscă pre cel ânteiti intre dânşii, şi să-lu socotdscă ca capii, şi să nu facă nimica de prisos fără opiniunea lu lu. Câ acest canon ar fi avencl acel înţeles, că Ierarchii români nu trebuia să cuteze a face Sim­ţirea Myrului, carea ar fi un novisnnl ; căci trebuia să con­serve vecliiul obiceiu de a primi Sântul Myril dela patriar- chiade Constantinopole, sub a căreiajurisdicţiunebisericescă este pusă România încă de Sinodul Ecumenic IV-le, ce s’a adunat în Chalcedon în anul dela Christos 451, si carele a decis, ca, Episcopii din Diecesele Pontului, Asiei si Thraeiei precum şi Episcopii dieceselor acestora, carii se află printre barbari, — să depindă de scaunul patriarchal al Constanti­nopole!. Intre poporele acele barbare, de prin viacul al \ -le la care se trimitiau episcop! misionari dela Constantinopole, şi din alte eparchiî ale imperiului roman de orient. Epistola sinodală a patriarchuluî umnSră şi pe România nostră, şi crede a întemeia pe acostă esplicîitie supremaţia sa bisericescă. d) Că înalta sa Santitate, ascultând glasul Apostolescu. ca­rele dice: „Luaţi aminte de voi şi de totă turma, intru carea iMchul sânt v’a pus Episcopî, ca să păstoriţi biserica lui 1 Hun- Ile(Jetlu, n’a trecut cu viderea a ne mustra pentru îndrăsneţa

a c t C s i n o d a i .

faptii a sfinţirel Sântului M vr. faptă abătută dela oriindmSla bisericescă, şi tot-o-dată exemplu r6u turmei, de nesupunere şi neascultare.

2) Epistola patriarchală sinodală spune mal departe, că sar fi respândit pe acolo egomotul, că in Biserica ndstră s’ar fi mal introdus şi alte mnovaţmnl, precum : Stropirea şi tur­narea pe cap la Sântul Botez, in loc de cufundare ; înmor­mântarea bisericescă a sinucişilor; calendariul grigorian; demnităţi patriarchate şi alte novisme, pe care le însemnă nu­mai cu tţicerile : -şi altele aseminea“. Dar adauge, că aceste din urmă le consideră ca simplu sgoinot de o cam dată, şi cere intortnaţiunl lămurite despre esistenţa unor ast-feliîl de in- novaţiunl in Biserica românăscă. Epistola se inkee, invo­când charul şi mila Iul Dumnezeii asupra ndstră.

Epistola portă data 10 Iulie anul 1882, şi este subscrisă de Înalta Sa Santitate patriarchul loakim şi de 11 Archierel membri al sinodului patriarchal!!.

Cetind şi ascultând cu mare luare aminte acostă admoni­ţiune patriarchală, am simţit in inimele nostre o plăcere du- chovniciscă, vedend, că înalta Sa Santitate patriarchul icu- menicu ne aminteşce maî multe cuvinte din Sânta Scriptură şi din canâne, care sunt norma administraţiunel Sântei n<5s- tre Biserici orthodoxe a resăritului, şi pre care noi nicl-o-dată nu trebue să le perdem din videre în administraţia spirituală a dieceselor nostre. Ast-fel in de cuvinte le recităm şi noi încă odată cu multă plăcere: a) Cuvintele Sântului Apostol Pavel din I-a Epistola cătră CorintcnI. Cap XIV, st 40, unde Apos-

ţ toiul prescrie buna-rânduela, ce trebue să domnăsc'i in tem­plu in timpul serviciului divin, şi inkee regulele sale cu aceste cuvinte : „tdte să se facă dupre cuviinţă şi orândiidlă44. b) Cuvintele Sântuluî Apostol Petru din I-a Epistolă cap V,st 1: „Păstoriţă turma lui Dumnedeii cea dintre voi..... fă-cându-ve esemplu turmel“. Cuvintele prin care Sântul Petru dă povâţuirî apostolice păstorilor bisericeî, sună în t<5tă întregimea lor ast-feliu : „Pre presbiteriî cel dintre voi il îndemnă, ca cel ce sunt împreună presbiterti, şi martur al suferinţelor Iul Christos, şi părtaşii al mărirel cel ce va să se descopere: păstoriţi turma lui Dumnedeii cea dintre voi, priveghind asupra el, rfu cu sila, ci de voie, şi dupre Dumnedeti, nu din interes r8fi, ci cu osârdie; nici aşa ca cum aţi domina preste eleni; ci făcându-ve csemple tur­meiu. c) Cuvintele Sântului Apostol Pavel cătră Timoteirt Episcopul Efesulul: τάς νεωτερικάς επιθυμίας φεύγε, trebue ci-

tate έι-âşî în tdtă întregimea lor, pentru a fi pricepute şi a se ţinea minte cuprinsul lor cel sahitariti. Aceste cuvinte (J I-a Timot. II. st. 22—26) glăsuescti ast-feliu :

„Eră de poftele tinerelei fugi (τάς νεωτερικά; έιτιτυαίας οευγε = Juvenilia autem desideria fuge), şi urm0zâ dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu toţi cel ce kiamă pre Domnul din inimă curată. Era de întrebările cele nebune şi neinţe- lepte te fereşce, şciind că nasc sfedi. Şi slugii Domnului nu i se cade să se sfăddscă, ci blând să fie cătră toţi, inveţătoriil, răbdătoriu, cu blândeţe certând pre cei ce stau improtivă; pdte cândva le va da lor Dumnedeii pocăinţă spre cunoşcinţa adeveruluî.Şi vor scăpa din cursa diavolului, prinşi fiind el de densul spre a lui voie“. d) Pasagiul din Faptele Apostolilor, unde Sântul Ap. Pavel adresază cele din urma cuvinte ale sale presbiterilor din Efes, cu carii nu avea să se mai varie în lumea aedsta: „Luaţi aminte de voi, şi de tdtă turma, intru carea Duchul Sânt v’a pus Episcop!, ca să păstoriţi biserica lui Dumnedeu, carea o a câştigat cu scump sângele sefiK (Fapt. XX, 28).

Noi mulţămim din inimă înaltei Sale Sanctităţi patriarchale. că ne pune în videre cuvintele cele Sfinte ale Scripture!, ne dă ocasiune să gândim la ele, să le studiem profund şi sâ le realis.im în viaţa ndstră.

Afară de aceste citaţiuni din Noul Testament, Epistola Sanctitate! Sale ne aminteşce încă doue candne, anume: a) Ca­nonul XXXIV al Sânţilor Apostoli, din care se citeză cuvintele dela început: „Episcopii fie-cărci naţiuni se cuvine ca şei pre cel ântâiil dintre dânşii, şi a-lu recundşce ca capO, şi nimica din cele ce trecu preste autoritatea lor a nu face fără de socotinţa (opiniunea) lui.u Restul textului sună astfeliă precum urmdză : „ci să facă fie-carele numai aceea, ce se atinge de eparchia luî, şi de locurile ce aparţin la ea. Dar şi cel dintâiu (Episcop) să nu facă nimica fără de socotinţa tu­turor, ca in acest chip să fie unire şi să se slăv&că Dumne- cleti prin Domnul întru Duchul Sânt: Tatăl şi Fiiul şi Sântul Duchii“. Aşa dar sensul acestui canon este, că fie-care naţie s6ti popor chrestin ortliodoxil are Episcopii sg!; intre Epis­cop! este unul în fruntea tuturor; fie-carele administrezi diecesa sa dupre regulele stabilite de Biserică. Când se înfăţişăză vre-un casii neprevgdut. de regulele bisericesc!, episcopul respectivii, se consultă cu cel întâii!, seii Archie- piscopul, despre modul cum se cuvine sâ urmeze in caşul respecţivu. Dar şi Arch i episcopul s<5ii căpitenia Lpi copilor.

în caşurile neprevetjute prin regulele bisericesc?, să nu facă nimica arbritariil, ci să consulte pre Episcopii naţiunii, şi să facă aşa precum cu toţii vor decide : căcî cu mo­dul acesta se va păstra buna înţelegere şi unanimitatea în disciplina bisericescă. Cum că aşa se înţelege acestii canonit vom cita aici esplicaţia. ce îi face unu canonists rusii, Archi- mandritul loan, in cartea sa intituJată: „Onbin> Kypca IJepKOB- uaro 3ai»0B0Bt.iedia“, carte carea servcşce de Manual in semi- nariele Rusiei la studiul Dreptului canonicii.

In tomul I-ifi. pagina 177 a acestei opere cetim următd- rele asupra acestui Canon: „Din acest canon (XXXIV Apost.) mai înainte de t<5te se vede, că delimitarea hotarălor locale în administraţia Bisericeî creştine, hotare numite eparchiî (diecese), s’a începutii deja in timpurile Apostolilor. Canonul apostolic la fie-care popor (iirvo; = naţiune), ce compune o Biserică particulară sail locală, represintă câţi-va Episcopî, din carii fie-carcle dirige o parte din turma (παροικία) încre­dinţată lui, şi carea constă din câte-va Oraşe, εέΰ sate (χώρα) £ră toţi aceşti Episcopî au preste dânşii unii Episcop primate ca un capă, carele este ânteiul între dânşii (ό έν ο.ύτοις πρώτο;). Cu privire la viaenl apostolic şi la timpurile cele mai apro­piate de el. episcopî primaţi său cei ântâiil în bisericele locale fară îndoiala se socotiaii primii urmaş! apostolici, puşî de însuşi apostolii, cu deosebire în locurile cele maî însemnate ale ţărilor şi provinciilor, cunoscute atunci: Iacov în Ieru­salim, Trmotheiii in Efes, capitala de atuncî a Asiei mici, Tit in insula Crit. s. a. Inse numind pre aceştî Episcopî primaţi

W Capî aî Bisericelor lor, canonul apostolicii dă a înţelege aicî F nu o putere a lor nemărginită şi cu totul independent a, ci

numai o principală protie, prioritate, ântietatea votului in afacerile bisericeşti: căcî precum episcopilor subordinate nu le se permite a face nimica din cele ce ar avea o importanţă, deosebită, fără şeirea şi socotinţa capului, aşa şi însuşi epis­copului capital i se inspiră a nu face nimica fără socotinţă şi eonglăsuirea comună a tuturor episcopilor. Ast-felifi de acte, care coverşescn autoritatea parţială a fie-eăiuia Episccp şi cer votul şi decisiuneaprincipalilor representanţl a ! Bisericeî, p o t fi d. e. hotărârile dogmelor credinţei, compunerea can i­nelor hi le g iu n i lo r p en tru Biserică, alegerea Episcopilor, ju ­decata asupra lor şi altele aseminea. Eră fie-care Episcop eparcliial ori dieceeaml, dupre canonii, are primăţia şi auto­ritatea numai în cele ce privescii la eparchia luî şi la locu­rile ce aparţin eî. Căminele timpurilor următ<5re aii confir­

mat acostă înstituţiune apostolica (Sinod. I, icum. 4 , 6 .—Sin.XI icum. 2. Sinod. Antioch. 9. ş. a.). Deaseminea se p6te observa, că candnele apostolice vorbesc numaî despre o ca­pi ten îg parţiala, in Bisericele locale, dar nu arata nicî un cap universal preste t<5ta Biserica,—şi nici măcar nu-lti presu- punu; caeî nu numai dirigerea Bisericelor o represintă des­părţita,—fie-carea sub capul s6u, ci şi pre fie-care ast-feliu de capii îl margineşce prin votul comunii al tuturor episco­pilor locali", (tom. I, p. 177—179).

In conformitate cu acest canon apostolicii este constituită Biserica orthodoxă din regatul României, aî căruia locuitori sunt de naţiune română. România este împărţită în opt epar- chil ş0iL diecese , dintre care—doue Archiepiscopiî şi Mitro­polii şi ş£se Episcopii, anume : Mitropolia Ungrovlachieî e£tl a Munteniei, Mitropolia Moldovei; Episcopiile : a Râmnicului si Noului Severin, a Romanului, a Buzăului, a Huşilor, a Argeşului şi a Dunărel-de-jos. Conform canonului Apostolic, Archiepiscopul şi Mitropolitul Ungrovlachiei, ca unul ce re- şăde în capitala regatului, este primul între toţi ierarchii ro­mâni, şi are prerogativele de precădere, pentru care, pe lângă titlul de Archiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlachiei, p6rtă şi pe acel de „Primat al României şi preşedinte al Sântuluî Sinod al Bisericeî orthodoxe române. “ Aşa este el conside­rat şi titluit în regatul României şi de cleru şi de laici. Sub acest titlu se adresază cătră primul ierachu românii ori cine are vre o afacere bisericescă, relativă orî la administraţia parţială a Mitropoliei Ungrovlachiei, orî la cea generala a Bisericeî orthodoxe române. Maî departe, tot în conformitate cu canonul apostolic în cestiune, ierarchii noştri eparchialî, în cestiunile curente ale administraţiunei lor Bisericeşcî se conduc de regulele stabilite maî dinainte de Biserică şi de usul tradiţional, clironomisit dela predecesori; 6ră în caşu­rile, neprevSdute de practica anterioră , cer deslegarea Sântuluî Sinod, unde se adună toţî ierarchiî terii: Mitropo- liţiî, Episcopii şi Archiereiî, în număr de 16, şi ceea ce se decide în Sinod, aceea devine regulă pentru toţi, şi pentru Mitropoliţî şi pentru Episcopî. Sinodul se adună de doue ori pe antt, dupre hotărîrea can<5nelor: primevara şi t0mna. Aşa se înţelege şi aşa se aplică în România canonul XXXIV aposto­licii, carele intră în legislaţia ţereî; căcî în spiritul luî şi al altor can<5ne sinodale este făcută legea nostră organică, pentru constituirea Bisericeî orthodoxe române a Regatului Roma-

7 4 4 A C T t SINODAL

b). Epistola patriarclială citeză încă un fragment din ca­nonul XXVIII al Sinodului IY-le icumenicfl, afirmând că Bise­rica română ar fi pusă de acel Sinod sub jurisdicţiunea patriar­chie! de Constantinopole. Etă cum se esprimă Epistola în acest loc: „sub a căruia (a thronuluT patriarchicesc) jurisdicţi- une ceî 630 sânţi părinţi, carii au constituit IV-le St. Sinod icumenic din Chalcedon în Bithinia, aii rânduit să fie supuşi: „Episcopii din provinciele Pontului, Asiei şi Thraciei, precum şi Episcopii provincielor mai sus clise (aflaţi) înti*e barbari. “

Noi reproducem acostă citaţiune din canon, dupe Pidalion: numai Mitropoliţii provinciilor Pontului, ale Asiei şi ale Thra­

ciei. deaseminea şi Episcopii cei de la Barbarii mai sus diselor provincii, să se pună de cătră sus numitul prea sân­tul scaun al Bisericei Constantinopolitane : adică fie-care Mi­tropolit al provinciilor menţionate, cu Episcopii provinciei, trebue să pună pe Episcopii eparchiei, precum este prescris de dumne<|eeşcile canone. Eră însuşi Mitropoliţil menţiona­telor provincii trebue să fie puşi, precum s’a dis, de Archie- piscopul de Constantinopole, după ce se va face prin con- glăsuire, dupre obiceiii, alegerea şi presentarea lor aceluia. “ Aşa dar canonul a hotărît, ca Mitropoliţil ce se vor alege în provinciele Pontului, Asiei şi Thraciei să se presinte la con­firmarea Patriarchului. Tot aseminea să se urmeze şi cu E- piscopii populaţiunilor barbare, ce aparţin acelor provincii. Care sânt înse acele populaţiuni barbare, la care face alusrrme Sinodul icumenicu din anul 451 după Christos ? La acesta ne respunde Pidalionul, s£il cartea caninelor bisericeşci, pu- blicată de patriarchia de Constantinopole la începutul vra­cului acestuia, şi dupre carea avem şi noi o tradneţiune în limba română, — ne răspunde în comentarea acestui canon, că populaţiunile barbare din viacul V-le, pre ai cărora Mitropo- liţi şi Episcopl Sinodul de Chalcedon îi pune sub jurisdicţiu­nea patriarchiei de Constantinopole, simt: Alanii şi Ruşii. Prin urmare Canonul XXVIII al Sinodului IV-le icumenicu, nu pdte privi intru nimica pre regatul României din anul mântuire! 1882.

Canonistul rus, amintit mai sus, Archimandritul loan, £tă cam esplică canonul XXVIH-lea alu Sinodului IV-Iea : v Sinodul a adaos încă în canonul s6u, că de acelaşA pa- friarehti al Constantinopolel trebue să se pună şi Episcopii popdrelor celor de alte seminţii (ce sunt afară de imperiul ro­man), carii dupre dirigerea bisericescă se numeră la provin­ciele menţionate in canon ( i u oi κ α ί ε ν Ι ϊ χ ρ ζ χ ρ ι χ ο ί ζ Ε π ίσ κ ο π ο ι

των προειριαενων διοικήσεων): adică— Episcopii acelor locuri ţi pop6ril, care aii pnimit. invgţatura credinţei si botezul din Bizantia cea orthodoxă,m tot de la densa ati primit cei ântfr Episcopî “ (tom. II. p. 315—316). Şi dupre acăsta espli- c a ţ i e Patriarcliia constantinopolitană nu are nici o su­premaţie asupra Bisericeî române: căci Românii riali pri­miţii botezuliV şi doctrina creştina de la Constantinople, nici pre ântâii lor Episcopî. Căcî creştinătatea Români­lor este maî vek ie , de câtii kiar esistenţa Constantino- poleî· Românii au venit în Dacia cu semânţa creştinismului, încă din viacul 2-le după Christos. Sâmenţa creştinismului adusa în Dacia, s’a desvoltat aicî prin propriele puteri ale poporului, aşa că în viacul al treilea, dupre mărturia luî Ter­tulian, Dacia era plina de chreştinî, şi Episcopii Daciei aii participat la prim ele Sin<5de icumenice. De aceea nicî unul din 'scriitorii posteriori, cariî au scris despre chreştinarea di­feritelor pop<5re din orientul Europei, precum despre Bulgarî şi Ruşî, despre Unguri, Poloni, Litvani.nu amintesc nimicii despre chreştinarea posteri<5ră a Românilor, fiind că eî erau deja chreştinî din viacurile primitive ale clireştinismului. Constatam dar din noii, că nicî prin canonul SinoduluiIV-le, nicî prin altul al vre-unuî Sinod icumenic ori local, Biserica română nu este supusa celei constantinopolitane.

In imperiul Roman era datina, ca precum administraţia politică, aşş, şi cea bisericescă să aibă diferite centruri în po­litiile cele maî însemnate ale imperiului. Aceste centruri se determinau atât prin le g i imperiale, cât si prin canone sino­dale. De la aceste centrurî se da direcţiunea administrativă şi organizăt(5re în regiunile respective. împăratul Justinian, în viacul al Vl-le, a instalat un aseminea centru de adminis­traţie bisericescă în politia sa natală, Prima-Justiniană, ψ între alte provincii încorporate la acest centru a fost si Dacia, unde locuiau Românii. Acestă lege imperială, cuprinsă în Nuvela XI a luî Justinian, este cel ânteiii actu publicu, cunoscut in istoria Românilor despre jurisdicţiunea lor bisericăscă. Ro­mânii în decurgere de mulţi secoli s au ţinut de acestă juris- dicţiune. In locul Primei-Justiniane cu timpul s’a rădicat 0- chrida, la slavii de sudu, şi Româi ί au păstrat cu densa ve- kile legaturi, ce avusese cu Biserica Primei-Justiniane. In intervalul acesta Românii si cu Slavii de sud formase un im- Periti, pre care ati trebuit sâ-hl ţină cu necontenite lupte şi vărsări de sânge contra pretenţiunilor de cucerire ale inipe- periuluî bizantin, până ce imperiul româno-slav ciwlu pradă

746 a c t O s i n o d a l

cuceritorilor. Ca clironomie din acel timpii am avut noi lite­ratura slavă in Biserica română până in văcul Χλ II-le. Ro­mânii işl adunară puterile lor, şi după multe lupte şi vărsări de sânge formară in România actuală, prin viacul XIII-lc, d<5ue state române, unul in Muntenia, altul în Moldova, indepen­dente de ori ce supremaţie străină. Acestc staturi au păstrat incă un timpii legăturile lor bisericesci cu Ochrida. Aceste legături consistai! intru aceea, că Românii, la casii de tre­buinţă, cereai! de acolo povaţuirî în unele cestiunl bisericeşcî, pre care consciiuţa lor religi(5să le credea de o importanţă deosebită.

Pe la finele viaculul XIV-le se iveşce ântâia oră tenainţa patriarcliiel de Constantinopole, de a ’şl întinde jurisdicţi- unea sa asupra Domniatelor române. In Moldova se îndepli­nise vacanţele ce avură loc în scaunele episcopale ale ţărel, dupre anticul săfl usu. încă mai dinainte, cu primirea Dom­nilor şi a boerilor, Patriarchia trimisese în Muntenia doi Mi­tropolit!, unul pentru Valacbia-mare, altul pentru Valachia- mică. Tot aşa voia să facă şi in Moldova; înse aici nu fu primit Mitropolitul trimis de patriarcliie. Acăsta excomunică întrega ţără, carea continua a se administra bisericeşce du­pre usul antic de Mitropoliţil şi Episcopii săi, recunoscuţi de Biserica Ochridel. Â întrevenit curtea imperială bizantină, şi pe că! amicale a liniştit afacerea, silind pe patriarchie a nu se amesteca în afacerile interidre ale Bisericei Moldovei, a nu trimite acolo Mitropoliţil seî, ci a recundşce pre aî ţă­rel şi a se pune în relaţiune bisericescă cu denşiî, ărâ pre Domnul ţărel, AJesandru cel bun, l’a înduplecat a se pune în relaţiunî bisericeşcî cu patriarchia, carea este centrul a tdtă orthodoiia. De aici se încep relaţiunile ndstre bisericeşcî cu patriarchia de Constantinopole. Ele nu aii fost regulamen- tate prin nici un canon bisericesc, ori lege politică, ci au fost tot-dă-una relaţiunî amicale, de bună voie, nisce legături mo­rale cu centrul orthodoxiel. Acestă stare de lucruri nu a du­rat mult. După Sinodul de la Florenţa, unde patriarchul şi împăratul Constantinopole!. s’au unit cu Biserica Romei în desavantagiul orthodoxiel, Biserica română din amând<5ue ţările, iarăşi a curmat legăturile abia strânse cu patriarchia de Constantinopole, şi sati lipit iarăşi de Biserica Ochridel, cu carea din-noit s’a pus în comunicaţiune, ca una ce era în- fr’un lo c paclnic şi retrasrt de turburările politice, şi cu carea aveau simpatii tradiţionale. Acostă stare de lucruri a continuat până pe la finele viaculul XVI-le. Patriarchia de

rVHistantinopole, fiind căzută sul» dominaţiunea turc&wă, a j ’ cpnt a căuta sprijin material, moral şi politicii la «taturile

oithodoxe, 1h Rusia si România. S’a început vzitde prin tirilc Române Muntenia şi Moldova, precum şi colcctele bn- eşcî pi'iu ţ ra, pentru susţinerea patriarchicT, carea era în

ultimul pericol. Cea dintâm vizita patriarclială in Muntenia ■\ fost primită cu rficeîilă, in Moldova inse a fost primita cu totâ simpatia, şi s’a dat patriarcliuliii Ieremia cea mai largă ospitalitate, şi ajutori uri materiale. Biserica Oclirideî, câdcnd siib jngul turcescu, prin aceea a cădut şi Bisericcşce sub natj ia.rehia de Constantinopole. Eră prin acesta bisericele din [grile române, din-nou, de bună voia lor, şi după rugăminteai)îitri:irchieî, s’ail pus in relaţinnî spirituale cu densa, pâstrân- Ju-si autocefalia lor internă. In puterea acestor relaţinnî -miicale şi de omodoxie Domnii şi boeriî, precum şi clerul românii, respectai! pe patriarchî, primiati cu bucurie povă- tnirile lor în materii dogmatice, morale şi disciplinare, care serviaft spre edificarea naţiunel. Domnii noştri cu influenţa lor politică la înalta pdrtă protegiail pe patriarchî şi afacerile Bisericeî orthodoxe; îî ajutau cu mijloce materiale la plata nenumăratelor lor datorii. Un patriarchii persecutat de cămă­tari turci, armeni şi ovreî, în cât nu mal putea trăi in Constantinopole, a venit la ajutoriul ţărilor române, şi tân- frnindu-selnT Vasilic-Vodă despre trista sa posiţiune. a scos din buzunariit un string·, şi arătândul Domnitoriulul i a rlis: _.Spâmlurâ-mă Măria Ta, un Donmitoriil chreştin, de cât me vor spândura păgâniiu! Domnul se umili de acestă posiţiune disperată, şi îî dădu o sumă marc de bani. Mulţi patriarchî detronaţi de Sultani şi Viziri, găsi aii adăpost in ţările române, până se puteaii reabilita, ori până la mortea lor. Aici, chiar in retragerea lorii, erau stimaţi de toţi şi priviţi ca martiri pentru causa Bisericeî orthodoxe, persecutaţi de necredincioşi. Stima mergea până acolo, că ii poftiart sâ pre-

ta Divanurile ţfirel, alăturea cu Domnitorii nostril. Nu numai patriarchul Constantinople!, dar şi cel de Ierusalim, d® Antiochia şi de Alexandria; ba şi călugării de la diferite monăstirî din Orient în veacurile "VI. XVII şi XVIII um­blau prin Principatele române, implorând mila şi ajutoriul mnnilor, boerilor, clerului şi poporului. Intre alte ajutore

’nila roniânescă a mers până acolo, câ a început sa dea in H miniştraţia acestor călugări ai Orientului ortodox, chiar "nâstirile române cu averele lor, crcdendu ca ei, ca11 "‘ni sânţi, vor administra aşa de bine acele monastiri, ca

a c t P sin o d a l

după ce le-ar ţinea bine şi in t<5tă regula, mal bine de cât călu­gării români, vor produce şi un escedent de venituri pe ca­rele eă'l trimită, ca milă monastirilor respective ale lor din Orientul ortodox cel nenorocit.

Insă, după ce patriarchil sa il pus bine cu Turcii aft vrut să introducă in biserica orthodoxă o dominaţiune absolută. Aii desfiinţat Bisericele autocefale din Bulgaria şi Serbia, aii zdrobit independenţa patriarchielor Ierusalimului, Antiochicî şi Alexandriei, reducândti-le la rolul de Mitropolii, supuse jurisdicţiunei lor. S’afi încercat a face nu o dată aşa şi cu biserica română. Insă aici Statele române, precum ş’aii păs­trat autonomia politică, tot aşa aii şciut să’şl apere şi auto­cefalia bisericescă prin puterele lor proprii de orî-ce încer­cări arbitrare ale patrîarchiel, precum: numirea Mitropoli- ţilor şi Episcopilor, administraţia şi legislaţia internă a bise­riceî. Xu o-dată s’au ţinut sindde şi adunări naţionale, şi s’afi făcut protesturi energice contra a ori-ce încercări dc încălcare şi nesocotinţă a drepturilor autocefale bisericeşcî. Aceste încălcări ale patriarchiel în drepturile ndstre autocefale datăză mal ales din timpul domniei fanarioţilor. Istoricul lup­telor n<5stre cu călugării fanarioţi, este o dramă plină de durere suflet scă pentru orice inimă creştinăscă. Pe de o-parte simplitatea, devotamentul religios până la abnegaţiune, credu­litatea. durerea pentru suferinţele confraţilor din Orient, jert- vele enorme in favorea lor, pe de alta— ingratitudinea, dorinţa de apăsare, de dominare, de absolutism şi de interes propriii , particularii, cu un cuvânt — eeploatarea unei naţiuni demi- lidne de credincioşi, nu pentru folosul el moral, religios şi material, ci pentru alte interese streine şi kiar opuse acestei * naţiunii. Cu domnia fanarioţilor, s’ail împuterniciţii egumenii Greci, ce erau pe la monastirile române. Favoraţl de Domnii fanarioţi şi de influenţa politică a Patriarchiel, el se făcuse stăpâni pe o mare parte din teritoriul României, cu drepturile Monaetirelor române. El alungase călugării români, şi îl înlocuise cu familiele .or, cele aduceaţi . din Orient, când intrau în egumenate; lăsase kiar edificiele ctitoresc! în dărâmare deplină. Adunaţi banii veniturilor pen­tru dânşii şi pentru membrii familiei lor; după ce se îmbo- găţiau în destul, egumenii se întorceai! în Orient, unde îşi agonisiail diregătoril mari bisericeşcî; ără rudele lor deve- neafi bancheri in Constantinopole şi prin alte oraşe mari din Orient Unii cu banii româneşci îşi trimiteau rudele la învă­ţătură in scrflel" Europei, şi apo! din el ajungeai! demnitari

ACTU SINODAL

niarî în Turcia. Dar pentru România n’ail făcut nimica bumi aceşti călugări fanarioţi: nicî o scdlă pentru cultura clerului şi a poporului, nicî un spital pentru bolnavi, nici un bărbat român cult format prin iniţiativă şi banii ce aveau la dispo- sitia lor, nici o carte română pentru cultura limber, nici o instituţie de binefacere; ba încă aii lăsaţii în părăsire şi pre jyjcle testamentare ctitoreşcî. In loc de bune, ne-ail lăsat numai rele: corupţia moravurilor, împuţinarea simţului religios in cler ii şi popor, simonia, jaf in cler şi popor, in cât se revoltă consciinţa, cetind în scriitorii români dela începutul viacului acestuia despre corupţia clerului fanariot, adus aici de Domnii fanarioţi, şi protegiat de el şi de patriarchia de Constantino- pole. In acele timpuri de tristă memorie, patriarchia, băgată pe Domnii fanarioţi, făcea felurite încălcări în sfera autocefa­liei ndstre bisericeşcl, d. e. Domnii puneaţi biruri grele pe ţeră, care sărăciati de tot pe locuitori; se făcea murmură mare, se revolta poporul, se făceau adunări mari de boeri şi clertl, se făceai! ehrisove. aşa numite soborniceşti, pentru desfiinţarea acelor biruri, se legaii cu mari blestemurî de către mitropoliţl şi episcopî, se citiail priu Biserici şi se proclamau anatlieme îngrozi tore contra celor ce ar mai în­drăzni a le introduce. Domnii fanarioţi asceptaii până se liniştia poporul, apoi se adresai! la patriarchie si dobân- diau deslegarea anatemei, pusă de Biserica română. Alte dăţl Mitropoliţil ţerel în puterea dreptului canonică opriau unele căsătorii între rude de aprope. Cel interesaţi alergau la patriarchie, şi isbutiau. a’şl scdte de acolo învoire, cu înjosirea demnităţii ierarchiel române. Unu folos inse de si negativii, au avut Românii de la călugării fanarioţi ş . de la amestecul lor în afacerile nostre bisericesc!:—Convingerea, că Românii nu trebue să aştepte pentru ţera lor nimica bunii de la călugării streini căcî aceşti streini, deşi ar fi început cu vreun bine, tot-d’a-una au sfârşit’o cu reu pentru ţera nostră. Românii trebue să-şi facă bine lor şi naţiunii lor, ei înşişi prin propriei© lor puteri, şi pe teremul bisericesc—prin pro- priele puteri ale Bisericeî naţionale. Numai în ei şi in Dum­nezeii să conteze, şi nimica bun să nu aştepte de aiurea, ci maî vârtos să stea în posiţiune de aperare· din tote părţile.

Aşa şi făcu Românii acum de mult timp. De la 1821, dat£za epoca renaştere! nostre naţionale, politice şi bisericeşcl: atunci 8 aii depărtat din ţara nostră cu Domnii fanarioţi şi clerul fanarioţii. Biserica nostră este biserica orthodox» Româna.

750 a c t C s in o d a l

pe care provedinţa divină acum de curând a făcut’o Bise­rica unul regat liber şi independent. —- Regatul României.

Decă ea în timpuri grele, de restrişte şi de întunerec a sciut, împreună cu tdtă naţia, a’şl păstra şi apăra autocefalia sa. cu atâta mal vârtos va face acăsta astădJ, când s’a făcut lumină mare, când naţiunea, a căreia este acăstă Biserică, vede in ea un scut mare de apărare in timpurj grele, un liman in vijeliile vieţeî, şi o călăuză sigură pe calea mântuirei.

Cu tdte acestea Patriarchia n’a încetat, din timp în timp, a manifesta sub diferite forme, părerea sa de rău, că n’a pu­tut cuceri şi supune acostă Biserică a naţiune! române, pu­ternică prin credinţă. Patriarchia a dcsaprobat tdte mişcările ndstre de reuaşcere naţională, şi le-a combătut cu tdte armele, de care a crezut că pdte dispune. Pentru mişcarea ndstră naţională de la 1848, patriarchia, a destituit şi argosit pe Mitropolitul Neofit, pentru că s’a pus în fruntea naţiuneî în acea mişcare. Tăra era turburată şi îngrijită de esistenţa sa politică, şi de aceea faptul a fost trecutti cu vederea, şi consideraţii numai ca un espedient in luptele politice interne şi csterne. Când s’a început mişcarea unionistă în Ro­mânia, patriarchia a credut că pdte ameninţa pe Mitropo- liţiî români cu escomunicare, dăcă vor adera şi eî la unire şi vor coopera pentru realizarea ei. Mitropoliţil ensă ca şi in trecută au continuat a coopera la realizarea acestui mare act naţional. Sub Domnitoriul Cuza s’au luat monăsti- rele ţăreî din mâna călugărilor fanarioţi, actil prin care s’ail şter.sii ultima rămăşiţă a dominaţiuneî fanarioticc, şi s’a des- robit şi redat ţăreî partea instreinată din moşiele şi veniturile române, spre a se întrebuinţa numai spre desvoltarea şi cul­tura naţională. Patriarchia a dat alarmă maî în totă lumea, a părit, si nu încetăză a se plânge pe la tdte puterile contra unei inkipuite nedreptăţi ce ’î-ar fi fâciit România; dăr în realitate pentru un mare bine făcut României. Când sub acelaşi Domn,între alte legi pentru organizarea ţăreî, s’au fă­cut şi câte-va legi, privitdre la Biserica română, aceste legi în adeverii n'aii găsit echo în inimele Românilor, şi s’au impus de guvernul Domnitoriuluî, ca tiişce espediente politice, cum s’a esplicat lucrnl pe urmă. In ţărâ era însă murmură pentru dânsele. Patriarchia, a protestat contra lor la Domnitoriil; însă protestul său a fostu respinsii.

Gruvernul Domnitoriuluî a respuns patriarchuluî, com­bătând amestecul lui in afacerile interne ale ţărel şi Bisericeî române. Sub Domnitoriul Carol I-itS, legea organică biseri-

ACTU SINODAÎ,

c0 sca: făcuta sub Cuza-Vodă, si carea deşteptase mare ne- mulţamire în ţ£ră, s’a prefăcut, puindu-i-se ca baza candnele bisericescî şi uaurile tradiţionale ale ţc-rel, ceea ce a rnulţămit tdte spiritele în ţdră. In ea se cuprinde modul alegerii Mitro- poliţil' )i* şi Episcopilor, constituirea Sântului .Sinod şi prero- o-ativele lui in afacerile biserieeşcî; administraţia eparchie- lor, etc. Dupre acesta lege se conduce Biserica nostra acum de dece ani aprdpe, şi ea în sine nu este de cât o continuare şi aplicare a usurilor anteridre. Patriarchia pană astădf se face a nu şei nimica despre organizarea şi poziţiunea nostra bisericescă, şi la t(5tă ocasiunea favorabilă ne intimninâ cu pretenţiunile s ile de amestec în administrarea nostra internă bisericescă. Şi în t<5te scrisorile sele eătră Mitropolitul j/ri­mat a l R om ân iei ş i p r eşed in te le Sântului Sinod a! Bisericeî ortodoxe rom ân e , patriarchia întrebuinţeza titluri: „preş/iu­ţite M itropo lite a l Ungro- Vlachieî, prea cinstite exarche al p la g in e lo r ş i lo co -ţ iito r iă a l Gesariel Capadociel; “ titluri, care cele mal multe la noi, n’au avuţii şi nu au un sens sau vre o aplicare practică, afară doră numaî-intenţiunea de a jigni simţul nostru naţional, neintrebuinţândfi titlurile nostru legale. Cu acostă ocasiune, amintim şi aceea, că in present ţâranostră nu este o simplă regiune, ţinut (κράτος, κλίκα): ci „păzitul de Dumnedeu Regat a l României

Acesta este în scurt istoricul autocefaliei bisericeî române, pe de o parte—avută şi practicată de Români ne’ntrerupt, ca o demnitate inerentă uneî naţiuni autonome, şi apărată cu zchi şi pietate de t<5te generaţiunile trecute, in curgere de mulţi secolî; pe de altă parte — combătută şi îngânată dc patri- arcliia de Constantinopole, deşi ea nu are in favdrea sa. de cât pdte unele caşuri regretabile din Domnia fanarioţilor, sin reminiscenţe de pe atunci; deşi ea dă Cantinelor sinodale, unu altu înţelesu punându-ne pre noi intre barbarii din văcul al V-lea, carii lăcuiau lângă Thracia şi lângă 1’· inul Euxin. Chiar eă fi fost noi între acel barbari, in viacnl \ -lea. tot n’ar avea patriarchia un drept să ne stăpânescă asfcujl bisericeşce. Popdrele barbare în pruncia lor. devin cu timpul culte prin civilizaţie, şi îşî iau locul lor cuvenit intre nat nile culte, şi se trat^ză cum sunt, nu cum aii fost cu sute m cu mii de ani in urmă. Pe temeiul Canonului acestuia, şi al altora, pdte că patriarchia va pretinde dominaţiunea ricdscă asupra Rusiei, asupra Bulgariei, l ngariei, Serbiei ţ chiar Greciei actuale; căci tote acestea ore-când se adinn

a c t C s in o d a l

trail bisericesce dupre disposiţiunilc luate de la Constanti- nopole.

încheind acest capitul, St. Sinod al bisericeî ortodoxe ro­mâne, pe temeiul istoriei nristre române, pe temeiul legisla­ţiei nostre moderne, pe temeiul demnităţei statului român şi al demnităţii naţiune! române, declară sus şi tare, că Bi­serica română orthodoxă a fost şi este autocefală in cuprin­sul teritoriului României, şi nici o autoritate bisericescă stre­ină nu are drept a ne impune ceva. Nu avem nevoie a fi din nou recunoscută de cine-va autocefalia ndstră bisericescă: ca este un fact istoric îndestulătorii! pentru noi şi pentru cei ce ne iubesc!! şi voescii a ii cu Biserica şi cu Statul nostru in relaţiunl amicale. Ast-feliil stăm şi ast-feliil vom sta câtu va fi in noi o suflare, şi nimica nu ne va urni din acestă posiţiune.

Declarăm tot-odată, că noi, apărând autocefalia bisericeî nostre de ori ce presiune din afară, nu voim a ne despărţi de întregimea bisericeî orthodoxe. Noi păstrăm aceleaşi doc­trine biserictişcl, aceiaşi disciplină, acelaşil culţii divin, care lc-am moştenit de la părinţii noştrii, şi care sînt comune Bi- scriceî orthodoxe din tote ţările. Noi recunoşcem in patriar- cliia de Constantinopol un centru moral, de unde trebue să purc^dă direcţiunea în t<5te cestiunile de interes general al intregei biserici orthodoxe, în privinţa dogmelor, a disci­plinei, a cultului. Patriarchia pote Ia trebuinţă a ne consulta şi pre noi in asemenea materii; putem şi noi în asemenea ca­şuri sa o consultăm. Patriarchul este socotit la noi ca primul ierarch al bisericeî orthouoxe, şi Mitropoliţil noştrii il pome- nescu la Sântele servicii, implorându-I de la Dumnedeu pace, săneiate, onâre, viaţa îndelungată şi povâţuire a bisericeî p e calea cea drepta. Vom primi de la acest centru bisericesc cu dragoste chiar povăţuin spirituale de folos naţiunii şi bise- ricei n<5stre. Dorim însS ca corespondenţa ndstră bisericescă să fie in formele obicinuite la noi şi cerute de demnitatea reciprocă.

Sfârşind acum cele ce trebuiau spuse despre autocefalia Biecricei române, şi despre relaţiunile ndstre cu patriarchia, el revenim iarăşi la epistola patriarhală, de carea ne ocu- p.im, şi anume la cestiunea Sântului Myră.

înalta Sa Sanctitate, patriarchul loakim, face mustrare Ie- rarchilor români pentru actul sântireî Myrului, dicend că prin acest act ş'ar ii călcat supremaţia sa spirituală asupra Bise­riceî române; c i acestii actii ar fi contrar rânduelel tir-

ACTU s in o d AI.

mate la not din vechime; că prin acest act Ierarchii români ar fi oferit lumei un l ip ă d e neorâriduelă. Apoi urmăzâ tex­turile biblice şi candnele, pe care le-am analizat mal sus, şi care, precum am vădut nu afi nici o relaţiune, nici cu auto­cefalia Bisericei române, nici cu actul Sântului Myrii. Sa ne esplicăm sincer şi în cunoscinţă profundă a cestiunil, pe tă- rimul istoric, dogmatic şi canonic.

In Pidalion găsim un singur canon in carele se vorbeşce despre actul sfinţire! Myrului, poruncind a nu se face de presbiter! : „severşirea Myrului... să nu o facă presbiterulu (Sinod. Cartag. c. 6). Canonistul rus, Archimandritul loan, comentând acest canonii dice : „Severşirea Myrului (χρίσ- αατοζ ποίησις) în canonul acesta se înţelege cu deosebire mys- teridsa sevârşire, adică sfinţirea Myrului. Temeiul pentru ca­rele se opreşce presbiterulu! sfinţirea Myrului, este pus in candnele bisericeî apostolice, unde botezul şi cele-l’alte taine se sevârşiau de presbiterl; dar punerea mânelor asupra celor botezaţi, pentru a le comunica darurile Sântuluî Duchu, a- parţinea însuşi Apostolilor, şi constituia un drept al lor de­osebit, dupre darul şi autoritatea, comunicată lor de lisus Christos (Fapt. 8 . 14— 17). După Apostol! aceeaşi punere a mânelor în Mysterirt s’a însuşit Episcopilor, prin succesiunea autorităţii lor de la Apostoli. Aşa scriitorii bisericeşcî din via- curile primitive mărturisescd, că presbiteril, sevărşind bote­zul, duceau pre cel botezaţi la Episcopî, carii puneau pre e! mânele şi î! declarau vrednic! de Sânta comunicătură. Pen­tru aceea şi după ce pretutindenea s’a stabilit întrebuinţarea Sântului Myrii şi ungerea in locul punereî mânelor, în dem­nitatea episcopală s’a păstrat de-aseminea şi dreptul de pre-, cădere al ungere!, şi dreptul esclu siv al severşireî, sdft al sfinţire! Myrului. Dar sevârşirea Mysteriulu! ungerei s'a în­voit şi presbiterilor. Acostă din urmă lucrare Biserica ortho­dox! niciodată nil o a însuşit esclusiv episcopilor (precum Biserica Romei) şi nu a oprit’o preoţilor. In cartea instituţi- unilor Apostolice cetim : „tu episcope, s6il tu presbitere, dintr’autâiu unge cu eleti, apoi boteză cil apă şi in fine pe- cetluejce cu Myrii. “ (t. II. p. 129—130). Aşa dar de aici result ί, c i canonul opreşce pe preoţi a sevărşi sfinţirea My- ru lu l, şi o reservă Episcopilor. Pidaliul patriarchies esplicând acest canon, dice, că trei lucruri opreşce canonul acesta a se face de preoţi, anume : consacrarea feciorelor, împăcarea păcătoşilor cu Biserica ; dră mal cu deosebire facerea Sân­tului Myru, care tdte trebue a se lucra de Archiereti. Apoi

intro notiţa sublineară cetim ceva mal mult despre facerea Sântului Mvrfl :

..Alcătuirea Sântului My rit, slujba şi taină se numesce de Dionisie Areopagitul, in capIV-le allerarchiei bisericescî. Acestă taină in diua de astăzi, f<5rte rarii, intr atâţia ani, sc săverşesce odată, in Biserica cea mare a patriarchie! Con- staudnopolel: nu seim pentru care pricina. Eră in împărăţia cea de Dumnedeu păzită a Rusiei auclim, că se face la fieşce- carele al doilea anu, in Joia cea mare a sfintelor patimi. In- semnăză insă, că acăstă lucrare nici-cum nu o potti face preoţii, dupre canon, ci numai Archiereil, carii pot fi în deo­sebi a severşi myră. Dar pentru buna ascultare şi supunere, adunându-se la Scaunele patriarch iceşcî in Biserica catedrală o săverşescii‘\ (Pidal. f. 320).

De aici urmeză, că dupre canone orl-care Kpiscopă ortho - doxfi pute fa ce sfinţirea MyrnhiX; dar l ’a introdus usul că in fie-care tării cu Biserică autocefală sfinţirea Mvrulul se face numai in Bisericele principale, la patriarchii şi Me­tropolis Asa in Orient se face la Patriarchia de Constan- tinopol, la a Ienisalimulul, a Antiochiei. Alexandriei, la Crit;111 Rusia—la Mitropoliele din Petersburg, Mosqua şi Kiev, in Austria la Mitropoliile din Carloveţu, din Sibiiil şi din Cer­năuţi. Şi cuvântul principal este, că cheltuelele, ce- recla­mă material urile, din care se compune Sântul Myru, nu le pote întâmpina fie-care Episcopii îndeosebi, ci numai bise­ricele principale, care represintă centrurile de unitate bise- ricăscă in fie-care ţără cu biserică autocefală.

Decă ne întorcem la istoria Bisericeî române din trecutei, găsim şi aicî o dovadă palpabilă de autocefalia bisericeî n6 s- tre, carea şi in privinţa Sântuluî Myru a avut deplina liber­tate a şi-ΐΰ procura dupre bună-voinţa sa, şi dupre credinţa sa. Cestia Mvrulul la noi nicî-o-dată n’a deveniţii obiecţii de discuţiune theologică, său de jurisdicţiuno canonică, până în present; căci altminterea ea s’ar fi curmaţii de demult, ca multe altele, in puterea autocefaliei ndstre bisericescî. Din vekime Sântul Myrit une-orl se sfinţia în România. Anume, Domnitorii noştri, cu ocasia visitelor patriarchilor din Orient, ai Constantinopolel, Ierusalimului, al Antiochiei şi aî Ale­xandriei, îi poftiait de săvârşiad sfinţirea Myruluî, împreună cu Mitropoliţil şi Episcopii ţărel. Bătrânii spun, că în Mol­dova Vasele de argint pentru sfinţirea Mirului s’att păstratil până nu de mult in Monastirea Sf. Trierarohî din IaşT, de unde ele aii dispărut cu alte oddră cfcitoreşcî şi documente

7 5 4 ACTU SINOD A t. ________. . . .

a c t O s i n o d a l

istorice, când s’aii retraşii egumenii grec i din ţdr.'i. Alte orî patriarchit din orient, la ocasiunea diferitelor lor trebuii iţi trimiteau Mitropoliţilor St.Mvr, ca darii; alte ori Mitropo- liţii noştri ’şi procuraţi Sf. Myr când de la unii, când dc la alţii dintre patriarchiî orientului, dupre relaţiunile de apro­piere amicală, ce erau între dânşii. In timpurile din urmă Sân­tul Myr se lua când dela Constantinopole, când de la Kiev. M v- rul procuraţii în atâtea diferite moduri, Mitropoliţil la casii dc nevoie îlu adăugeaţi cu unt-de-lemnil curat şi îl sporiaii, ca să ajungă pe un timp maî îndelungat. Acesta este permis de usul Bisericescil. De usul acesta se pomineşce şi în Pi- dalion, în not. dela f. 320, la comentariul canonului 6-lc, ce l’am citat maî sus despre Sfinţirea Myrului. Pe la începutul viaculul XVII-le, Patriarchul de Alecsandria Me Ie tie Pigas, trimiţând Sf. Myr Mitropolitului Moldovei Georgie Moghilă, îi dice în scrisdre : „înmulţeşcehl cu regula şciută‘\

Pe lângă aceste temeiuri canonice şi istorice, noî am luat în considerare şi partea dogmatică a cestiuniî. Sântul Myrii este unul din Misteriele Bisericeî, prin care se pecetlueşce botezul, se pune pecetea darului Sântuluî Duchu asupra noului membru al Bisericeî, adică a celui botezat. Prin bo­tezii el s’a făcut fiiil al luî Dumnedeu, şi eonmoşten cu Christos al împărăţiei luî Dumnedeii, s’a introdus in Bise­rica luî lisus Christos ; prin ungerea cu Sântul myrii se pe- cetluesc t<5te membrele luî şi se declară de organe ale Sân­tului Duchii, carele trebue să locinSscă în sufletul Chreşti- nuluî, să dirigă viaţa şi mişcările lui, dupre învăţătura Dom­nului nostru lisus Christos. Sămânţa pusă în sufletul noului membru al Bisericeî prin Mysteriul Botezului si al Chrismel, βέιΐ ungereî cu Sântul Myrii, trebue să se disvolte în viaţa lui prin îngrijirea Bisericeî, al căreia el a devenit membru, adică prin catichizare, prin predică, prin administrarea celora- lalte Sfinte Mvsteriî, a cărora depositară este Biserica. Atât Botezul, cât şi Miruirea, fără o mare îngrijire a Bisericei în decurgerea vieţeî chreştineşcî, ar rămânea, ca o sămânţă aruncată pe un pământ necultivat,—nerodit<5re. Biserica dar trebue să fie depositară a tuturor mijl<5celor de Sfinţire şi perfecţionare a credincioşilor, trebue să aibă la indămână tdte mijl(5cele, spre săvârşirea şi administrarea Tainelor, şi spre perfecţionarea în viaţa chreştină. Unul din aceste mij- ldce fiind şi Sântul Myrii, ca pecete a Botezului, ca simbol al comunicărel Sântuluî Duelul, se cere neapărat, ca el sa se producă în fie-care localitate, unde este organizata· o Hi-

a c t O s i n o d a l

sericii autocefalii. A căuta acest mijloc de Sânţire pre la Bi­sericele din alte ţări ar însenina, cil acea Bisericii : nu posedă totâ plenitatea mijldcelor de mântuire şi Sfinţire; câ ddcă ea nu pote produce Sântul Myrtl, nu pdte comunica nici Duchul Sânt celor botezaţi de dânsa, nicî al desăvârşi prin eatichisare şi predică : ci caută pe la alte Biserică, ca acelea să pună în comunicaţie cu Duchul Sânt pre botezaţii seî. Prin urmare ar trebui, ca consequenţă, ca-tot de acolo să se aducă şi catichizatorl şi predicatori, cariî se conserve şi sâ disvolte darurile Sântului Duchii, cele comunicate prin Mvnl. Aşa dar Sânţirea Sântului mvril este un atributu in­dispensabil pentru o Biserică autocefală. Fără acest atributu acea Biserică este lipsită de unul din mijlocele principale spre mântuire, — Comunicarea Sântului Duchu. A căuta mirul pe la Bisericele altor ţări însemnă a nu avea conşciinţa şi în­crederea, că Duchul Sânt se pogdră dela Dumnedeii: „tot darul desăverşit de sus este. pogorând dela tine părintele luminelor“, dice Sânta biserică. Aşa dar şi Biserica ndstră crede, că Duchul Sânt să pogdră şi asupra el precum şi asupra celoralalte biserici, şi ea Ίΰ caută şi ’lu cere de sus, — dela părintele luminelor, şi dătătoriul a tot darul de- sev&rşit.

In acostă convingere, basată pe candne, pe istoria gene­rală a Bisericeî orthodoxe şi pe istoria Bisericeî n<5stre, pre­cum şi pe însemnătatea dogmatică, şi pe esemplul altor bi­serici autocefale, noî am decis a sevârşi în România, în Bi­serica Catedrală a primei Mitropolii, Sfinţirea Myruluî, dupre rându la stabilită întru acesta de Biserică, şi dupre cum se face şi la alte Biserici autocefale. Acostă decisiune este nestrămutată pentru tot-dă-una, până când va esista Bi­serica orthodoxâ a naţiune! române.

Cât privesce mustrarea, ce ne face pentru acest actil înalta Sa Sanctitate Patriarchnl icumenicu, no! o privim cu simţul blândeţe!, cuvenită Bisericeî ndstre, ca membru al Bisericeî orthodoxe icumenice, cu carea dorim a fi în pace şi în armonidse legături spirituale, aducându-ne aminte de cu­vintele Sântului Apostol Pavel cătră Timotheiti, că „slugii Domnului nu i se cade să se sfăd&că, ci blândii să fia către toţi. învăţătorii!, răbdătorul" (IITim. Π, 24).

2) Epistola patriarchală spune, căpe acolo s’ar fi răspân­diţii sgomotul, câ în Biserica română s’ar fi introdus <5re-care innovaţinni, precum : stropirea şi turnarea la Botezu; înmor­mântarea bisericescă a sinucişilor; Calendarul gregorian;

a c t O s in o d a f ,

demnităţi patriarchate şi alte novisme, şi cere a i se da in- formaţiiinl despre nişce aeeminea novisme. Acdstft îngrijire a Sanctităţei Sale despre păstrarea bunet rânduele şi a disci­p linei Bisericeî orthodoxe ne place şi o aplaudam din inima. Par St. Sinodu alu Bisericeî orthodoxe Române nu are nici o cunoscinţâ despre asemine inovaţiunî, cacî in Biserica or­todoxii română s’aii pâstratti neatinse prescripţiunile canine­lor respective.

B u c u re rc t 1882. Ş e d in ţa de l a 2'd Noemvrl··

f Preşedinte Archiepiscop ţ i Mitropolit al Ungro- Vlachieî, Primat al României, Calinic.

f lo s i f, Archiepiscop şi Mitropolit Moldovei şi Sucevei,

f Episcopul l o s i f Râmnicul, f Episcopii Romanului Melckisedec. f Innocentie BuzSU. f Kallinik Episcop Huşilor, f Ghenadie Argeşiu. f Calist Stratonichias. f Arch. Ieremia Gdlăţeanu. f Silvestru B. Piteşteanu. f Ar. Valerian Romnicenu. f Innocent M . Ploeşt&nu. f Calistrat BerlădSnu. f Narcis C. Botoşenectnu.

IDISOTTIRSTJXj

Rostit de Sânţia Sa părintele Nicolae Cesărescu, preşed in tele Comitetului Societăţii Clerului român „Ajutorul*, cu ocasi- unea deschiderii lucrărilor Societăţii, în (jliua de 26 August, a. c·

Iubiţi Fraţi,

In acestă di solemnă a deschiderii Societăţii nostre «Aju­torul·, daţi-ml voie, vS rog, ca, în calitatea mea de preşe­dinte al Comitetului, s6 rostesc câte-va cuvinte asupra mer­sului Societăţii, a foloselor ce a realisat şi asupra stării sale financiare.

Societatea nostră, iubiţi fraţi, de la înfiinţarea sa şi pene astădl a mers prosperând, de şi nu aşa de repede, precum eram în drept s€ ne asceptăm cu toţii. In tot caşul însă, ea, astădl, mulţămită înaltului nostru preşedinte şi protector, şi a stăruinţei tuturor societarilor, este bine întemeiată: greutăţile ce a avut se întâmpine la început, astădl sunt în­lăturate, scopul laudabil ce şi-a propus astădl, este în mo­mentul de a fi realisat. — Da, iubiţi fraţi, cu multă mân­drie spunu în acestfi moment că, Societatea nosţrâ are îna­intea sa o perspectivă din cele mal frum0 se, un câmp larg în care bine facerile el sfi'şl potă da rodul, dar cu condiţiune ca se ne grupăm cât se pote mal mulţi împrejurul acestei mântuitore idei: ajutorul fra ţilor noştri neputincioşi ş i în lipsă, scăparea din ghiarele miserieî a fam iliilor celor ce şi-a petrecut viaţa servind altarul divin şi ţ&riî ndstre. «Unirea face tăria» dice o dicetore vechie, şi este forte adevărată unindu-ne mal mulţi, ne vom putea împlini datoria maieu înlesnire; căci mtr'adevfir, iubiţi fraţi, realisând scopul ce ne-am propus, nu facem nimic alt-ceva de cât ne împlinim o datorie sântă către fraţiî nostril.

DTSCL'RSC

Din deosebite împrejurări însă, pe cari le cunosceţl forte bine, pene astădl nu am putut face mal nimica, care se li făcut simţită viaţa Societăţii nostre. Dar dacă în anii trecuţi n'am făcut decât se strângem ca şi albina, şi totii produsul sfi’l păstrăm de acum înainte, şi chiar in acest anii, vom în­cepe a respândi o parte din rodul micilor nostre contribu- ţiunl. Pe cât midlocele ne vor ierta anul acesta, ne vom sili a vindeca rănile lăsate de suferinţă in sinul familielor fraţilor noştri şi cu toţii rugându-ne lui DumnedeO, El ca mare şi bun ce este, va bine cuvânta micul 'nostru obol şi I va face ca se aducă multă uşurinţă durerii.

Cum disel mal sus, pene astădl n’am făcut de cât se strângem şi se iconomisim. De şi numerul membrilor este restrâns, ba încă forte restrâns, totuşi, astădl dispunem de un capital de peste 1 0 ,0 0 0 lei noul, care se află, parte în efecte publice, parte în împrumuturi făcute membrilor.— Acest modesffi capital, iubiţi fraţi, ne va permite a începe şi noî lucrările n0stre pentru ajungerea scopului Societăţiil De aci înainte dar, viaţa ndstră ca Societate începe se fie vedită şi rodele străduinţelor nostre se fie gustate.

Profit şi eO de acestă ocasiune ca se ve rog a stărui din tote puterile spre a putea grupa împrejurul steagului pe care se află scrisă mântuitorea ideie: „ Ajutorul fratelu i", cât se pote mal mulţi membri.

Acum se viii la altă cestiune. Ve aduceţi aminte că adu­narea generală din anul trecut a pus Comitetului însărci­narea de a supune la aprobarea înalt Prea Sânţitului Me tropolitşia Guvernului, modificările făcute în Statute. Pene astădl n’a făcut o, şi iacă de ce. La Decembre 1881, Comi­tetul primind în sînul seti noul membrii, unii au propus a se face modificări şi altor articule, mal ales art. 2 . De aceia s’a oprit înaintarea modificărilor spre a li supuse la apro­bare, credând ca adunarea se decidă dacă trebuiesc făcute şi acele modificări. Cu chipul acesta, cererea de aprobare a remas se se facă o dată pentru tote aceste modificări.

Comitetul însă n a făcut nici un proiectil de modificare art. 2 , ci a lăsat ca membrii cari susţin şi cer acestu modi-

D ISC C R SÎ)

iîcare să o propună şi să o desvolte eî înşişi în sînul adu­nării generale.

Cestiunea acesta, iubiţi fraţi, este de mare importanţă şi constitue, pot se die, viaţa Societăţii. Adunarea dar, trebue se se ocupe se delibereze cu t0 tă maturitatea şi se decidă aceia ce va li bine, aşa in cât se nu desbrace Societatea de caracterul eî filantropic, dar se împace şi cererile ce s ar face asupra acestui punct.

Afară de acesta, adunarea generală va avea se se ocupe cu formarea unul regulamentfi privitor la distribuirea de a- jut0re,căcl Societatea, in vederea modificărilor făcute, este ţinută se incepă distribuirea de ajutore, iar Comitetul tre­buie se albă o normă după care sâ se conducă în facerea acestor distribuiri. — încă din anii trecuţi, s’a elaborat, pentru acest scop, un proiect, şi care s'a publicat in foia Societăţii Consolatorul·*·, dar care pene astădi nu s a votat, Comitetul crede ca acestfi proiectil se fie luat în desbatere cât mal in grabă, spre a stabili cel puţin o norm.l provisorie, ast-fel ca Comitetul se nu facă nimic de la sine, ci numai aceia ce va hotărî adumrea.

Un alt punctfi,care trebuie se ve ocupe, este votarea bu­getului pentru eserciţiul anuluî 1883 .

Acestea sunt cele ce voiam se ve spun; Cum vedeţi, a- vem mult de lucru. De aceia rog pe Dumnedeii ca s6 ve dea putere se lucraţi şi de aci îuainte cu acelaşî zel şi abne- gare ca şi pene acum, şi ca să facă ca rodele ostenelelor frăţiilor v6 stre se fie şi mal spornice.

Cu ocasiunea acestei noul ere ce se deschide Societăţii nostre, nu pot termina fără a v^dîccT’ Nlucru iubiţii met fraţi.

Se strigăm apoi din a d a n a W \ λ Trăiască înalt Prea Sânţia^^^^'^p^iiâjrim at, înal­

tul nostru preşedinte;Trăiască-Aigiastăţile· lor Trăiască România;Trăias ‘ :î Societatea "Clerului român „A jutorul*.