bolile produselor vegetale depozitate

20

PATOGENII FLORII SOARELUI

3.1. Pătarea neagră (fomoza) a tulpinilor

Agentul fitopatogen:

Laeptosphaeria lindquistii Frezzi, cu forma conidiană

Phoma macdonaldii Boerema, syn. Phoma oleracea Sacc.var.

helianthi-tuberosi Sacc.

Fig.3.1. Pete caracteristice pe tulpini

(după Csep N., 2010)

Măsurile de protecţia a culturii:

Măsurile preconizate se referă la respectarea unei rotaţii

minime de 4 ani cu scopul reducerii concentraţiei de inocul aflat

pe resturile vegetale din sol.

3.2. Pătarea brună (alternarioza) frunzelor, tulpinilor şi

calatidiilor

Agenţi fitopatogeni care provoacă infecţiile părţii aeriene ale

plantelor aparţin genului Alternaria:

Alternaria helianthi (Hansf.) Tubaki et Nishihara, syn.

Helminthosporium helianthi Pevgi; Alternaria zinniae Pape;

Alternaria alternata (Fr.) Keissler, syn. Alternaria tenuis Nees.

21

Fig. 3.2. Pete caracteristice pe tulpină


Prevenire şi combatere:

De la un an la altul transmiterea patogenilor se realizează

prin miceliul şi sporii iernaţi pe resturile vegetale, care produc

apoi infecţiile primare. Din acest motiv mărunţirea şi

încorporarea resturilor vegetale, includerea florii soarelui în

asolament sunt măsuri preventive eficace .

3.3. Putregaiul alb al tulpinilor şi calatidiilor

Agenţi fitopatogeni:

Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, syn. Sclerotinia

libertiana Fuck, Peziza sclerotiorum Lib.; Sclerotinia minor

Jagger

Cercul de plante gazdă:

Ciuperca Sclerotinia sclerotiorum este un agent fitopatogen

foarte polivor, fiind unul din cei mai polifagi agenţi fitopatogeni.

După Purdy 1979, citat de Csép N., 1993) poate ataca peste 360

de specii de plante de cultură şi spontane, aparţinând la 225

genuri din 64 familii. Dintre plantele de cultură, prezenţa

patogenului este descrisă pe plante tehnice (floarea soarelui,

sfecla de zahăr, cartofi, rapiţa, cânepa), plante furajere (trifoi,

lucernă) şi plante legumicole (morcov, pătrunjel, varză, salată,

roşii) .

22

Pe parcursul anilor de cercetare s-au identificat toate formele

de atac semnalate în resursele bibliografice studiate:

- pieirea plantulelor în urma infecţiilor din perioada de

germinare-răsărire-plantulă, datorită miceliului iernat în seminţe

sau celui format în urma germinării scleroţilor aflaţi în sol, veniţi

în contact cu plantele. Acest tip de atac trece deobicei neobservat

în condiţiile parcelelor de producţie, dar cauzează reducerea

desimii în culturile afectate. În prevenirea acestui tip de infecţie

am utilizat cu succes tratarea seminţei cu fungicide sau

biopreparate.

- infecţii (la colet) la baza tulpinii datorate miceliului

format din scleroţii germinaţi în sol. Miceliul format dintr-un

sclerot a reuşit să infecteze deseori şi 2-3 plante cu rădăcinile

apropiate. Asupra acestui tip de infecţii au avut efect în

primeletrei săptămâni de la semănat, fungicidele sistemice

utilizate în tratarea seminţei, ulterior efectul de apărare scade pe

măsura descoperirii substanţei active a fungicidului.

- infecţii la nivelul tulpinii, peţiolului, frunzelor sau a

primordiilor florale, ca urmare a diseminării ascosporilor şi a

germinării acestora în prezenţa umidităţii pe organele respective.

Datorită eliberării eşalonate a ascosporilor în perioadele umede şi

moderate din punct de vedere termic (18-20 C), tratamentele cu

fungicide sunt mai greu de planificat. În vederea semnalării

formării apoteciilor şi a eliberării ascosporilor din esce, s-au

amplasat între rândurile unor parcele de avertizare, scleroţi la

adâncimea de 3 cm, iernaţi în sol, în vederea stabilirii zborului

maxim al ascosporilor. În observaţiile efectuate, în majoritatea

anilor, eliberarea ascosporilor a avut loc eşalonat, începând cu

decada a doua a lunii iunie,după fiecare perioadă răcoroasă şi cu

precipitaţii, apropiate ca dată calendaristică şi fază de vegetaţie a

plantei cu diseminarea ascosporilor de Diaporthe helianthi.

- infecţiile pe calatidii, cauzate ca urmare a germinării

ascosporilor, ca şi cele provocate de atacul ciupercii Botrytis

cinerea, au fost puternic influenţate de evoluţia temperaturii şi a

regimului de precipitaţii în perioada postflorală. (Figura3.3.).

23

Fig. 3.3. Simptomele atacului pe calatidiu


Posibilităţi de prevenire şi combatere:

Miceliul şi scleroţii ambelor specii persistă pe plantele şi

resturile de plante rămase în sol, formând rezerva biologică ce

poate rezista o perioadă îndelungată (6-8 ani şi chiar 11 ani după

Goidanich, 1964 şi Neegard, 1978, citaţi de Csep N., 1983)

asigurând producerea infecţiilor în anii următori. Scleroţii aflaţi

la suprafaţa solului sau îngropaţi la 1-5 cm, produc cea mai mare

cantitate de ascospori prin germinarea lor, în timp ce îngroparea

lor mai adâncă, la 15-20 cm reduce complet posibilitatea

germinării lor, chiar şi în condiţii favorabile de temperatură şi

umiditate

Măsurile culturale dintre care evitarea terenurilor joase şi

umede, asigurarea rotaţiei culturii de 6-8 ani, evitând din grupul

premergătoarelor florii soarelui a plantelor susceptibile la atacul

celor doi agenţi fitopatogeni, utilizarea de sămânţă liberă de

scleroţi, asigurarea nivelului de fertilizare moderat şi desimea

uniformă de 45-50.000 plante, diminuează posibilităţile de

transmitere a ciupercilor din genul Sclerotinia prin ascospori.

3.4. Putrezirea cărbunoasă a rădăcinilor şi tulpinilor


Macrophomina phaseoli (Maubl.) Ashby., syn.

Macrophomina phaseolina (Tassi) Goid. cu forma sclerotială

24

Sclerotium bataticola Taub., syn. Rhizoctonia bataticola (Taub.)

Butler, Batryodiplodia phaseoli (Maubl.) Thir.

Sursa principală de infecţie este reprezentată prin solul

infectat cu microscleroţi. Resturile vegetale fărâmiţate, aderate la

sămânţă, pot de asemenea contribui la răspândirea patogenului.

Infecţiile care pornesc din sol, pot afecta şi alte plante, ca soia,

porumb, fasole şi chiar anumite specii de buruieni (Figura 3.4.).

Fig. 3.4. Putrezirea cărbunoasă a tulpinilor



Măsurile de prevenire şi combatere sunt asemănătoare celor

recomandate în cazul patogenului Sclerotinia sclerotiorum,

constând din rotaţia raţională a culturilor şi eliminarea

premergătoarelor care pot fi de asemenea atacate de patogeni;

folosirea seminţei sănătoase, curăţate de resturi vegetale

purtătoare de inocul; irigarea raţională a culturii în perioadele de

secetă prelungită, în vederea prevenirii stresului hidric al

plantelor care ar favoriza procesele de infecţie .

3.5. Pătarea brună a tulpinilor de floarea soarelui

Agentul patogen: Ciuperca Diaporthe helianthi Munt.-Cvet.

et al., cu anamorfa Phomopsis helianthi Munt.-Cvet. et al.

25

În România agentul fitopatogen a fost semnalat şi identificat

în anul 1981 în culturile de floarea soarelui din judeţul Bihor de

către Iliescu şi Csep, 1982; Iliescu, Csep şi Păcureanu, 1982), iar

în judeţele Arad, Timiş şi Satu Mare de către Ciurea şi col.,

1983.

Agentul fitopatogen poate afecta peţiolul frunzelor, limbul

frunzei, tulpina şi uneori calatidiile, prin apariţia de pete brune

sau brune-cenuşii (Figura 3.5.).

Fig. 3.5. Pătarea brună a tulpinilor de floarea soarelui

(www.agroatlas.ru)

Parazitul se conservă sub formă de miceliu pe resturile

vegetale bolnave rămase după recoltare.

Pe resturile vegetale infectate, se pot dezvolta periteciile

ciupercii, având forma sferică şi culoarea neagră, fiind prevăzute

cu un gât lung.Ascosporii sunt eliberaţi activ, prin golirea lor din

peritecii şi luaţi de vânt pentru a fi diseminaţi pe distanţe mari de

la sursa de infecţie, lucru care explică extinderea rapidă a

patogenului în anii 1981 şi 1982. Eliberarea ascosporilor din

peritecie a durat în condiţii de cameră umedă timp de 24-72 ore.

Ciclul biologic al ciupercii începe în primăvară odată cu

eliberarea şi germinarea ascosporilor, care sunt responsabili

pentru producerea infecţiilor primare. În condiţii naturale,

formarea periteciilor poate avea loc în tot timpul vegetaţiei,

26

pentru formarea lor nefiind nevoie de perioade cu temperaturi

apropiate sau sub zero grade . Astfel putem întâlni generaţii

succesive de peritecii din luna mai până în lunile septembrie-

octombrie. Eliberarea ascosporilor are loc după perioade ploioase

şi calde, la temperaturi peste 16°C .


Evoluţia şi răspândirea bolii este influenţată în mare

măsură de factori ecologici, în mod deosebit de condiţiile

climatice, iar dinamica infecţiilor poate fi influenţată de factori

tehnici dirijabili. Toţi factorii ecologici care determină stări de

stress asupra plantei, facilitează evoluţia ciupercii. Cele mai

puternice atacuri sunt semnalate când cultura este pusă în condiţii

ecologice mai puţin favorabile: semănatul în monocultură cu

sursa de inocul a patogenului neepuizată (resturi de plante

infectate,insuficient descompuse; soluri cu regim hidric

defectuos; sole cu fertilitate slabă sau unilateral fertilizate;

desimea mare a plantelor şi hibrizi sau soiuri cu sensibilitate

ridicată.

Cercetările complexe efectuate în cadrul SCAZ Oradea

între anii 1981-2000, au confirmat concluzia rolului deosebit de

important al resturilor de plantă infectate. Prin studiul viabilităţii

patogenului pe tulpinile de floarea soarelui infectate, la suprafaţa

solului respectiv la diferite adâncimi , a rezultat faptul că pe cele

amplasate la suprafaţa solului şi la adâncimea de 5 cm patogenul

şi-a păstrat viabilitatea după parcurgerea perioadei de iarnă. Pe

tulpinile amplasate la adâncimi de 10, 20 şi 30 cm adâncime s-a

constatat pierderea viabilităţii patogenului, concomitent cu

descompunerea avansată a ţesuturilor tulpinilor. Mărunţirea

resturilor de plantă şi încorporarea lor sub arătura adâncă de

toamnă, asociată cu includerea florii soarelui în asolamente de 4-

5 ani a dat cele mai bune rezultate în reducerea cantităţii de

inocul în cazul acestui patogen periculos al florii soarelui în zona

de cultură a Câmpiei de Vest a ţării.

27

3.6. Mana florii soarelui


Ciuperca Plasmopara helianthi Novot., sin. Plasmopara

halstedii (F.) B. et T.

În ţesuturile plantelor atacate (tulpinile plantelor pitice şi

frunze) se formează sporii sexuaţi, oosporii ciupercii, care

datorită rezistenţei lor pot supravieţui în sol până la 6-8 ani,

transmiţând infecţiile culturilor din anii următori. Oosporii prin

germinarea lor la temperaturi de peste 12 °C în prezenţa apei, duc

la formarea de zoospori care produc infecţii primare la nivelul

rădăcinilor plantelor tinere (Figura 3.6.).

Transmiterea de la un an la altul se poate realiza şi prin

intermediul seminţei infectate, în proporţie de 2-3 % sau chiar

mai mare (15-35 %, Csep N., 2002), precum şi prin oosporii din

sol care supravieţuiesc pe resturi de plante infectate.

Fig. 3.6. Plantă cu infecţie sistemică


Prevenire şi combatere

Pe lângă utilizarea hibrizilor rezistenţi şi a tratării seminţei, un rol

hotărâtor în lupta împotriva patogenului este încadrarea florii

soarelui în asolamente, care să permită epuizarea, pierderea

infecţiozităţii inoculului.

Condiţiile pedoclimatice ale Câmpiei de Vest şi în cadrul

acesteia zona de cultură a florii soarelui din judeţul Bihor, oferă

în general condiţii favorabile necesare culturii florii soarelui.

Alegerea solelor pentru cultură are importanţă, întrucât se pot

întâlni situaţii favorizatoare ale proceselor de infecţie. Rezultatele

28

obţinute atestă în mod clar faptul că solurile cu reacţie acidă

favorizează menţinerea în sol a rezervei de inocul reprezentat în

special prin scleroţi.

Reacţia solului influenţează nemijlocit dezvoltarea plantelor

şi prin aceasta implicit şi receptivitatea lor faţă de boli.

Solurile grele, argilo-iluviale, compacte (brune pseudogleice

cu diferite grade de podzolire, lăcovişti) au avut efecte

nefavorabile asupra creşterii şi dezvoltării culturii, influenţând

vigoarea şi starea de rezistenţă a plantelor. Permeabilitatea

limitată pentru aer şi apă a acestor soluri a creat condiţii de

microclimă umedă, favorabilă dezvoltării buruienilor şi a

agenţilor fitopatogeni din faza de germinare-răsărire-plantulă, a

celor care se instalează lanivelul tulpinii. Din observaţiile

efectuate cu ocazia cercetării suprafeţelor puternic afectate de

agenţii fitopatogeni, a rezultat că frecvenţa şi intensitatea atacului

de Diaporthe helianthi, Sclerotinia sclerotiorum şi Botrytis

cinerea au atins valorile celemai mari în unităţile unde cultura

florii soarelui a fost amplasată pe astfel de soluri (Sînmartin,

Tulca, Nojorid-judeţul Bihor).

Corectarea acidităţii solului, lucrările de afânare adâncă şi

de drenare au fost măsuri care au contribuit la sigurarea

dezvoltării normale a plantelor prin crearea condiţiilor adecvate

de mediu. În acest sens, recomandările colectivului de cercetare

al SCAZ Oradea, care a elaborat tehnologia propusă unităţilor din

judeţul Bihor , prevăd efectuarea lucrărilor de corectare a

acidităţii solului prin calcarizare şi a lucrării de afânare adâncă

pentru asigurarea permeabilităţii pentru apă şi eliminarea

excesului temporar de umiditate pe tipurile de sol amintite.

În proiectarea asolamentelor este necesar a se ţine seama de

factorul fitosanitar, atunci când se recomandă succesiunea

plantelor pe aceeaşi solă. Asolamentul joacă rol important în

dinamica infecţiilor, în mod special în cazul paraziţilor polifagi

telurici din genurile Sclerotinia şi Sclerotium.

Din constatările efectuate în unităţile cultivatoare şi în

experienţele colegilor de la disciplina de agrotehnică, a rezultat

conatatarea că prin numărul mare de scleroţi de Sclerotinia

29

sclerotiorum pe care le lasă în sol cultura de soia, sau prin

microscleroţii de Sclerotium bataticola. Aceste rezultate au fost

furnizate de observaţiile efectuate în experienţele amplasate în

câmpul de cercetare a laboratoarelor de agrotehnica culturilor şi

tehnica irigaţiilor.

Indiferent de agentul fitopatogen luat în observaţie, rotaţia

contribuie la reducerea frecvenţei atacului în funcţie de creşterea

numărului de ani după care floarea soarelui a revenit pe acelaşi

teren. Diminuarea a fost mult mai evidentă în cazul patogenilor la

care sursa de infecţie perpetuează prin sol (Sclerotinia

sclerotiorum, Sclerotium bataticola şi Botrytis cinerea).

Includerea florii soarelui într-o rotaţie de cel puţin 6 ani a

asigurat reducerea rezervei de inocul şi posibilitatea infecţiilor cu

Sclerotinia sclerotiorum şi Sclerotium bataticola din sol.

Lucrările de întreţinere a culturii cu rolul de a asigura şi

menţine cultura lipsită de buruieni, contribuie la realizarea

microclimatului sănătos din interiorul culturii. Reduc influenţa

nedorită a polenului asupra infecţiilor cu Botrytis cinerea de pe

primordii florale şi calatidii, favorizate de prezenţa polenului

unor buruieni .

Lucrările de mărunţire şi încorporare adâncă a resturilor

vegetale purtătoare de inocul, contribuie la reducerea şi epuizarea

rezervei biologice a patogenului.

Influenţa prezenţei buruienilor asupra nivelului atacului

cauzat de ciupercile fitopatogene prezente pe tulpinile şi

calatidiile de floarea soarelui, a fost de asemenea demonstrată în

experienţele efectuate în cadrul SCAZ Oradea. Continuarea

acestor cercetări, prin evidenţierea prezenţei cantitative şi

calitative a polenului unor specii de buruieni şi a rolului de

influenţare pozitivă a proceselor de infecţie datorate acestei

prezenţe, va aduce noi date în această privinţă.

bolile produselor vegetale depozitate

Documents