Maturi de vrajitoare Denumire ştiinţifică

Taphrina institiae

Balai de sorci're du prunier; Witches broom of plums; Pflaumenhexenbesen; Vedmina metla.

Raspindire Răspândire: Boala este cunoscută în Europa, America de Nord şi Asia. La noi în ţară se găseşte frecvent pe văile râurilor din Muntenia şi zona premontană.

Biologie Agentul patogen: Pe miceliul ciupercii, care este intercelular, în luna mai se formează asce cilindrice, hialine, rotunjite la capete, care conţin câte 8 ascospori, unicelulari, ovoizi. Ascosporii înmuguresc în interiorul ascelor. Miceliul ciupercii iernează în ţesuturile infectate, astfel că boala reapare în fiecare primăvară, pe aceleaşi ramuri.

Descriere Simptome: La pomii infectaţi de această ciupercă se observă ramuri lungi, subţiri, bogat şi neregulat ramificate, care pornesc din locuri foarte apropiate, sub forma unor tufe lungi de 1m şi late de aproximativ 40 cm. În iarnă, atacul se observă mai uşor. Acestea pornesc în vegetaţie primăvara, dar sunt lipsite de flori. Frunzele de pe aceste ramuri sunt mai mici, uşor băşicate spre partea superioară, iar pe cea inferioară prezintă un strat fin, cenuşiu - albicios, format din asce cu ascospori. Aceste frunze se brunifică şi cad mai devreme.

Combatere Combatere: Boala se combate prin tăierea şi distrugerea prin ardere a focarelor de infecţie (mături de vrăjitoare) şi prin tratarea rănilor rezultate cu diferite substanţe dezinfectante (sulfat de cupru conc.1%) şi badijonarea lor cu fungicide sub formă de unguent (Santar, Pancil, etc.).

Monilioza Denumire ştiinţifică

Monilia laxa, Monilinia fructigena

Moniliose (rot-brun) du prunier; Brown -rot, Blosom-wilt; Monilia Bluten und Zweigdürre, Monilia Fruchtfäule der Obstbäume.

Raspindire Răspândire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în toate ţările din Europa şi America de Nord. Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%.

Descriere Simptome: Boala se manifestă pe flori, frunze, lăstari, fructe. Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică şi în final se usucă. Vârful lăstarilor se usucă şi se îndoaie. Aceştia pot fi confundaţi cu îngheţurile târzii de primăvară. Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind repede, cuprinzând fructul; pulpa devine moale şi putrezeşte; fructificaţiile ciupercii apar sub formă de perniţe de 1-2 mm diametru, de culoare alb - gălbui sau cenuşiu - gălbui; acestea se dezvoltă la o umiditate atmosferică mare şi o temperatură de 10 -12 gr C. Fructele se infectează uşor prin leziunile provocate de grindină şi insecte, cât şi prin contactul direct dintre cele infectate şi cele sănătoase. Agentul patogen: Boala este produsă de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey; (sin. Sclerotinia cinerea (Bon.) Schröet; F.C. Monilia laxa). Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare, având hifele hialine, septate şi ramificate. În sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi, ce poartă conidii elipsoidale, unicelulare, hialine sau gălbui, dispuse în lanţuri simple sau ramificate. Conidiile sunt organe de propagare în timpul perioadei de vegetaţie, precum şi organe de iernare; prin germinare, ele produc filamente de infecţie, care străbat stilul şi ajung în ovar, de unde trec în scoarţa lăstarilor tineri, producând crăpături şi scurgeri cleioase. Infectarea fructelor se realizează prin răni cauzate de grindină, de insecte, de alte ciuperci. Pe fructele căzute, după 1-2 ani, se formează apoteciile ce conţin asce cu câte 8 ascospori, ovoizi, hialini, mai mici decât la M. fructigena. Conidiile de Monilinia laxa, iernează pe diferite organe, în coroana pomului sau pe suprafaţa solului, prezintă o facultate germinativă mai mare (83%) comparativ cu M. fructigena; captarea conidiilor de Monilinia laxa pe lame capcană se realizează cu o lună mai devreme decât la Monilia fructigena; Monilinia laxa formează conidii la 10 grC, în timp ce Monilinia fructigena la 15 - 20 gr C. Monilinia laxa atacă frecvent florile, ramurile şi fructele tinere în primăvară (formând perniţe cenuşii), în timp ce Monilinia fructigena infectează fructele mature (perniţe galben-brunii).

Combatere Combatere: Pentru prevenire şi combaterea atacului de Monilinia laxa sunt necesare o serie de măsuri de igienă culturală, precum şi tratamente fitosanitare, aplicate la avertizare. Pentru protejarea lăstarilor de cireş, vişin, cais, rezultate foarte bune se obţin prin 3-4 tratamente, la intervale de 2-3 zile, de la începutul înfloritului până la scuturarea petalelor.

Pătarea roşie a frunzelor de prun Denumire ştiinţifică

Polistygma rubrum

Taches rouges des feuilles; Fleischfleckenkrankheit der Zwetschke, Ojag listiev.

Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în plantaţiile de prun unde nu se aplică tratamente chimice, începând cu decada a III-a a lunii aprilie, îndeosebi la soiurile sensibile.

Descriere Simptome: Boala se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete galbene-verzui, apoi roşii-cărămizii (de unde vine numele bolii). Ţesutul este mai îngroşat, casant, uşor bombat spre faţa inferioară a limbului. Numărul petelor oscilează între 1 -13, frecvent 6 - 8. În condiţiile unui atac puternic se constată o defoliere timpurie, şi în final fructele cad. În dreptul petelor, pe faţa inferioară a frunzelor, apar nişte punctişoare, mici, brune ce reprezintă deschiderile picnidiilor. Către sfârşitul verii, ţesutul din dreptul petelor se colorează, începând din centru, în brun-negricios. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Polystigma rubrum (Pers.) DC., formă picnidiană - Polystigmina rubra (Desm.) Sacc. Din loc în loc, în stromă se formează picnidiile, ovoide, cu numeroşi picnospori, filamentoşi, unicelulari, hialini, încovoiaţi la capăt, sub formă de bastonaş; prin picnospori se răspândeşte în cursul verii.

Ioan Bobeş (1962), arată că picnosporii nu sunt capabili în orice condiţii să producă infecţia. Acestea sunt realizate numai de ascospori, pe măsură ce ajung la maturitate. În timpul iernii, în interiorul picnidiilor golite se formează un filament ascogonal, iar în primăvară apar periteciile, cu numeroase asce clavate, care conţin 8 ascospori, unicelulari, elipsoidali, incolori, ce se maturizează eşalonat şi sunt proiectaţi pe timp umed. În primăvară, aproape după scuturarea petalelor, ascosporii maturi germinează în picătură de apă şi produc infecţii pe frunză.

Combatere Combatere: În prevenirea infecţiilor se recomandă arătura de toamnă şi tratamente chimice la avertizare, în funcţie de evoluţia parazitului şi condiţiile pluviohigrotermice. Rezultate bune se obţin când se folosesc tratamente preflorale cu produse cuprice (Turdacupral 50-0,4%, zeamă bordeleză - 0,5%, Captan 50 PU - 0,25%, Folpan 80 WP - 0,2%,Dithane M45 - 0,2%) şi postflorale cu produse fungicide de sinteză organică.

Pătarea şi ciuruirea bacteriană a frunzelor de prun Denumire ştiinţifică

Xanthomonas campestri

(sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson) Maladie bacterienne du prunier; Bacterial black spot of plum Bacterial of stone fruit; Fleckenbakteriose des Steinobstes; Bakterialnaia piatnistosti

listiev kostocikovîh plodovîh dereviev.Raspindire Răspândire: Boala a fost semnalată şi descrisă pentru prima dată de E. F.

Smith, pe prunul japonez (Prunus japonica Thurub) în anul 1902 în statul Michigan, SUA; apoi s-a răspândit mult în toate ţările cultivatoare de prun.

Descriere În România, este răspândită în toate zonele pomicole, constatându-se şi pe alte specii de sâmburoase. Din cauza atacului s-au înregistrat pagube importante în livezile de prun, prin defolieri puternice şi căderea în masă a fructelor la soiurile de prun sensibile la atacul acestei bacterii. Simptome: Boala se manifestă pe frunze, fructe, lăstari tineri, pe ramuri şi tulpini. Pe frunze încă din luna mai, apar pete mici de 0,5 - 2mm în diametru, circulare sau unghiulare, cu aspect apos, translucid, de culoare verde, ceva mai închisă decât a ţesutului sănătos. La început petele apar în jurul stomatelor sau sunt limitate la ţesuturile dintre nervuri. Caracteristic, este faptul că ele sunt înconjurate de o zonă cu aspect sticlos şi transparent. De cele mai multe ori sunt acoperite cu un exsudat abundent, gălbui. Cu timpul, ţesuturile din dreptul petelor se necrozează, se usucă se desprind şi cad, iar frunzele rămân ciuruite. La un atac puternic, petele se unesc, se extind, mai ales către marginea frunzei, care în cele din urmă apar zdrenţuite. Când apar pete şi pe peţiolul frunzelor, se înregistrează o cădere în masă a acestora. Pe fructe, apar la început pete mici, de culoare brună, apoi negricioasă, circulare cu aspect apos, care se măresc în dimensiune, odată cu fructul. Ele sunt cufundate în pulpa fructului şi prezintă la suprafaţă un exsudat gălbui foarte bogat în bacterii. Uneori, petele de pe fructele necoapte apar înconjurate de un inel verde-închis. In dreptul acestor pete, ţesuturile fructului reacţionează prin secreţie de clei şi prin formarea la limita dintre ţesutul sănătos şi cel bolnav, a unui strat de suber separator. Cu timpul, petele se necrozează, plesnesc, formând crăpături mai mult sau mai puţin adânci. Agentul patogen: Boala este produsă de bacteria X. campestris pv. pruni (Smith) Dye, sin. Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dowson, sin. Pseudomonas pruni E. F. Smith; Bacterium pruni E. F. Smith; Bacillus pruni (E.F.Smith ) Holland. Celulele bacteriene au formă de bastonaşe, mici, Gram-negative, cu un flagel polar; pe agar, coloniile sunt circulare, convexe, netede, strălucitoare, galben - deschis. Pătrunderea bacteriei se realizează prin stomate, lenticele sau diferite răni, cicatrici peţiolare şi înţepături produse de insecte. Bacteria infectează natural prunul, piersicul, caisul, cireşul, corcoduşul şi migdalul.

Combatere Combatere: Se recomandă stropiri cu produse cuprice prefloral, urmate de 1 - 2 tratamente la interval de 10-15 zile în funcţie de condiţiile climatice, cu fungicide de contact; de asemenea trebuie aplicat un tratament chimic după căderea frunzelor cu un produs cupric .

Vărsatul prunelor Denumire ştiinţifică

Plum-pox

Sharka disease, Plum-pox; Sharka du prunier; Pockenkrankheit; Sharkakrankeit der Pflaume; Ospa slivi; Sarka po slivite; Sharka sljive.

Raspindire Răspândire: Vărsatul prunelor este una din cele mai grave boli ale prunului, precum si ale altor specii de sâmburoase cultivate. Boala determină pierderi importante de recoltă, depreciază calitatea fructelor şi scurtează viaţa pomilor.

Descriere Semnalată pentru prima dată în 1916 în Macedonia, boala s-a extins rapid în Europa. În ţara noastră se găseşte frecvent în toate plantaţiile de prun, cais şi piersic. Simptome: Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele infecţia rămânând latentă. Simptomul apare pe frunze şi pe fructe.

Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, de culoare verde - deschis, de dimensiuni variabile, cu margini difuze, rareori distincte. Petele inelare prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparenţă. Petele sunt evidente în toată perioada de vegetaţie. La unele soiuri limbul foliar se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor şi o deformare accentuată a limbului. Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează; viteza de migrare a virusului este în funcţie şi de vârsta pomilor; la cei mai bătrâni răspândirea este mai lentă. Pe fructe simptomele apar când au dimensiunile unei alune sub formă de pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde - deschis, crud. Este afectată şi pulpa, care devine mai deasă şi colorată. În dreptul petelor de pe fructe apar depresiuni, zone în care coloraţia specifică maturării apare mai devreme. Fructele atacate sunt mai mici, deformate, colorate neuniform, acumulează puţine zaharuri, au gust fad şi cad înainte de vreme. Agentul patogen: Vărsatul prunelor este produs de virusul vărsatului prunului Prunus virus 7 Christoff (sin. Annulus pruni Christoff; Marmor cerasi). Virusul se prezintă sub formă de particule flexuoase, în celulele vii ale plantei gazdă. Nu se transmite prin sol sau sămânţă. Se transmite uşor prin butăşire, altoire de muguri sau scoarţă, prin inoculare de suc sub scoarţă, cu ajutorul unor fitile şi prin polen. Pe cale naturală se transmite prin specii de afide: Myzus persicae, Phorodon humuli, Brachycaudus helychrisi, etc., prin unele specii de eriofide (Aculus fockeui), prin păianjenul comun Tetranychus urticae şi prin cicada Empoasca flavescens. Temperatura de inactivare în suc de Nicotiana clevelandii este între 52-55 oC. Ca plante indicatoare se utilizează soiurile: Pozegacea, Renclod verde, De Bistriţa, Iskra; dintre plantele ierbacee se folosesc ca indicatori: Chenopodium foetidum, Nicotiana clevelandii, Licium halimifolium, Cucurbita maxima, Chenopodium quinea. Pentru diagnoză rezultatele cele mai sigure se obţin prin reacţii serologice (Minoiu N.,1968). În afară de prun virusul mai atacă: Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris, Prunus insititia, Amygdalus comunis (Minoiu, N. 1968). Soiurile de prun reacţionează foarte diferit. Sensibilitatea cea mai mare o au soiurile din grupa Vinete. Virusul produce importante modificări în procesele biochimice ale plantei gazdă. La plantele atacate, activitatea peroxidazei şi a catalazei se intensifică; deasemenea se intensifică activitatea respiraţiei.

Combatere Combatere: Plantele bolnave prezintă simptome evidente sau rămân cu agentul patogen mascat. Virusul transmiţându-se prin vectori, se recomandă măsuri de combatere a acestora, în special a afidelor şi cicadelor. Transmiterea prin polen, impune distrugerea plantelor cu simptome în

plantaţiile unde apar pomi izolaţi infectaţi. Plantaţiile mamă de unde se recoltează ramuri altoi, vor fi izolate, departe de plantaţiile comerciale; vor fi înfiinţate numai cu material sănătos, care va fi testat periodic pe plante indicatoare. Producerea de material săditor pomicol liber de boli virotice, reprezentând o sarcină de serviciu, constituie o măsură de bază pentru preîntâmpinarea răspândirii virusului. În pepinieră, în fiecare an, în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie se vor controla toate plantele şi se vor distruge cele cu simptome. Ideal este cultivarea de soiuri imune sau cu rezistenţă mare şi la atacul de plum - pox.

Viermele prunelor Denumire ştiinţifică

Cydia funebrana

(sin Laspeyresia funebrana Tr., Grapholita funebrana Tr.)Raspindire Răspândire: Se întâlneşte în zona temperată frecvent în livezile de prun. La

noi în ţară când nu se iau măsuri preventive, produce pagube importante din punct de vedere economic.

Daune Daune: pagubele sunt produse de larve, ajungând la 50-80% din producţie. Fructele atacate prezintă scurgeri gomoase; se maturizează timpuriu şi sunt predispuse la infecţiile cu diferite ciuperci (ex. Monilia).

Biologie Biologie: Iernează ca larvă în cocon mătăsos sub scoarţa pomilor sau sub alte adăposturi. În primăvară se transformă în pupă, iar fluturii apar în luna mai. Ponta are loc la 2-3 zile după apariţia fluturilor. O femelă depune aproximativ 45 ouă, în jumătatea inferioară a fructelor. Larva pătrunde în fructe, săpând o galerie spre peduncul. Fructul nu mai creşte şi cade înainte de a se matura. Larvele consumă întregul fruct şi chiar sâmburele. Dezvoltate complet larvele se retrag în crăpăturile scoarţei pomilor. Aici se transformă în pupe, construindu-şi un cocon din fire de mătase. Fluturii generaţiei a-II-a apar în iunie şi zboară până în august. Ponta are loc în cursul lunii iulie sau august; zborul este mai numeros decât al generaţiei hibernante. Larvele se dezvoltă în aproximativ 3 săptămâni, în august-septembrie, retrăgându-se pentru hibernare. În lunile călduroase de toamnă poate evolua şi generaţia a 3-a incomplet dezvoltată.

Descriere Descriere: Fluturele prezintă aripile anterioare triunghiulare, mai înguste la bază, brun-cenuşiu - închis. În centrul petei marginale prezintă patru linii longitudinale, iar în porţiunea mijlocie, pe marginea posterioară are o pată cenuşie-deschis. Aripile posterioare sunt brun-cenuşiu, cu franjuri scurte. Oul este lenticular, eliptic, translucid, apoi devine galben. Larva este de culoare roşie-cărămizie pe partea dorsală şi roz-pal pe cea ventrală. Capul este brun-închis. Pupa este brună, de 6,2-6,6 mm lungime.

Combatere Combatere: Preventiv se efectuează tratamente chimice la avertizare după schema 2 +3 sau 2 + 2 (generaţia I-a şi generaţia II-a), în funcţie de rezerva biologică a dăunătorului; tratamentul chimic se justifică la depăşirea pragului economic de dăunare (PED) de 3 - 5 fluturi/capcană/săptămână.