boia, lucian - napoleon iii cel neiubit.pdf

8/18/2019 Boia, Lucian - Napoleon III cel neiubit.pdf

1/242


2/242

LUCIA BOIA, născut Bucurşti a erarie 144,este profesor a Facultaea de storie a iversităţii diBucureşti era sa, îninsă şi viată cupride numeasetituri apăte î România şi în Frţa, precum şi adu

ceri î engleză geană şi în ate imi Preocupat îndeosebi de istoria ideior şi a imaginarlui, s-a remcat aâpri ucrări teoretice privitoar la istorie (Joc c trect Istora între adeăr cne) şi a imagiar (Pentro store a magnar), cât şi pi ivestigarea consecvetă a unei argi game de mitoogii (de a viaţa extraterestră şi srşi umii pă a comuism, naionaism şidemocraţie) În 197 lucrarea sa Istore mt în contna românească a stâit senzaţie şi a rămas de anciun punct de reper în redenirea isoriei aţioae.


3/242

LC

BONAPOLE III

C IUBT

ză

•HUMANITASUUŞT


4/242

CopeaIOANA DGOMRESCU MAAE

Dscrir C Bibliotecii ionle Roniei C

oleon cel neibit 1 Lucin Boia; ad Emanoil Mcu. Bucueşti: Humanitas, 2008

ISB 978-973-50-989-

arc Emanoil (ad)

94(44)"8" apoleon 929 apoleo III

UCA BOA

NALEN L MALAME© Les Belles ettes, 2008

© HUAITAS, 2008, penu vesiuea omânească

EDITUA ANITAS Piaţa Prese Libere , 0370 Bcueşti, Româniatel 02/408 83 50, fax 02/408 83 5

wwwhmanitasroComenzi CARTE PR POŞTĂ tel./fax 0213 23 30CPCE. CP 4 Bcurete-mal [email protected]


5/242

Î n amntrea mame mee F/aaceastă carte a care nea atât de mt


6/242


7/242

Cuvânt înaite

Acastă carte u o biograe Itenia autorui estesă propă o meditaţie privind cariera unei persoaităţicare i-a dezbina pe acezi şi îi separă, încă, pe istorici În cenl investigaţiei se aă un proiect de o ambiiepuin obnuită apoeon III a vrt să remodeleze Fra,

Eopa şi ea Va trebui să limpezm geneza unei viziunipoliice şi sociale foe iculare, obiecivele urmăriteşi modul ce-au fost pue opră, i la sşit să facmbilanl, pin de coaste, al împliirior şi eşecurior

Ludovic apoleon, viiorl apoleo II, sa ăscut

î noaptea de 20 spre 2 1 ariie 1 808, acum xac douăsecole u intea care ar ivita la o comemorare A fostpreşeditee Republicii Franceze di 1 4 pâă în 1 852şi împat al cezilor din 1 852 pâă î 1 870 vremealui, sa ucura de o autoritate neegalată de nici un atom de st europe Dar ître el şi posteritae se inteudouă evimente nefericite : ovira de sat din 2 decembrie 1 85 1 , care a ichida a Doua Republică, şi războiulpierdu in 1 70, care a pus capă Imperiului şi mai aesa ovi deros ara Mort în exi, î Agia, la 9 febrarie1 873, îpăral rmâne exilat şi astăzi pe pămât bria

ic şi u mai puţi din memoia compaioţior săi Esteu episo din istora or pe ce acezii preferă să- uiteExpunerea care uează a fos cocepută cu gândul

a iverea reală sau vială din 22 1 aprilie 2008,


8/242

8 Napoleon I cel neiubi

dar ră să e un cadou cut împăralui. Citiorl vajudeca; oricum, autorl şi-a propus să rămână cât maideparte de dispuele partizane di jul lui apoleon I

şi să-şi trateze suiecl cu înţelegere, d ră meajăiiutile. A căuta raţiunile unei opţii poitice, ale uuisucces sau ale uui dezastr e un demers cu mult mai utildecât acela de a copleşi cineva cu laude sau cu repşui

Fiecare idivid, şi cu atât mai mult un personaj istoric

de mare avergură, prezintă o mutidie de chipuri,compuse şi recompuse î cţie de perspectiva din caree privit. apoleon III este o inţă reală şi în acelaşi timpo creaţie colectivă" a scriitorilor, a istoricilor, a turorcelor care s-au apropia de el î-un fel sau în all.

Preocuparea mea a fost să găsesc un punct de echilibrîntre atâea reprezenări divrgene. Oricum, istoria nudeţine adevărri absolute". În spaele oricărei reconsiiri s ascunde istoricul. Cu ate cuvinte, acest poret,pe care l-am doit cât mai del, este şi el, într-u fel pro

priul meu apoleon IIIPe un plan mai geral, dosarl apoleon III e legade dezbaterea nicicâd îcheiată despre rolu jucat deeroii" istoriei. Să e oare istoria domiată de aciunalor, cum a pretis atâa timp istoriogra tradiţională, saudimpotrivă, marii oameni" u fac decâ guraţie, iareseţialul se joacă la niveul stcurilor prode şi prinaciuea maselor, cum susţine intertarea ştiinţică şidemocraică ilustrată de noua isorie"? Experina luiapoeon III dovedeşte u lucr capacitatea oameniormari" de a inuena isoria e limitată, dar reală. Persoa

jul nos n-a izbui să schimbe lumea misiue imposibilă, chiar şi pent un erou". A schimat toşi faţaParisului, ceea ce nu s-ar întâmpla ră el. Şi mai alesa declanşa sau a favoizat, în Franţa şi în alte părţi, un


9/242

Cuvn naine

şir înre de evoluii, cu consecinţe ueori considerabie abs să depersonaiz isoria în asemenea măsurîncâ să pretindem c, şi ă el, am avu acleaşi evo

luţii, cae s- petrecu xact în aceaşi fel apoeon IIIîşi are lcul lui prire arhiecţii Franţei modee şi aiEurope modee

A suraesima, cu sigurană, poteţiaul ţării sae eângă errile poiticii imperiale, istoricul rebuie să ia î

considrare, ma ales în aaiza caasrofei nae, capacităţile şi imitee ranţei Sub al Doea mperiu, ranţaa prorsat în teei absouţi, însă eeni reaivi eaa pierd eren î faa puterilor concurente Geaia eramai slaă în 1 848; s-a dovedit a mai puteică î 1 870

Evoluţi paradoxală în locul ascensiunii promise, Franţainrase prin comparaţie cu alii) pe panta deciuui apleon III drama unui om care a vrt cu orice preţ

să facă realitate din visee sale


10/242


11/242

Conoverse

Ludovic Naplen cel Mareşi Nplen cel Mic

Desiul posum al lui apoleo III e unul straniu lafel de aiat ca viaţa lui, atât de bogaă în răsări de

siaţie draorii lui sut o specie ă; mul mai neşi su cei ce nu-l ţin la me cinste Ura, măc, cosiderabilă pe vremuri, s-a oci înre timp, evoluând spreo osiie mai puţin pătimşă Sentimen cel mai curete o otală indifereţă Petr cei mai mulţi anczi, uti

ul lor suvera s aă în-o zonă oscură, la eriferiaimaginalui isoricŞi oşi, apoleon III şi-a mca apăsat poca Frţa,

uropa şi lumea Sub doia lui, bunăoară, socieaeaanceză face paşi decisivi î modeiae O conradicţie

apă ape asfel îre lul lui istoric greu de contesatşi ocul ediocr pe care-l ocupă î memoria şi stiacompaioţilor săi

Aces gen de dizgraţie a avu efecul paradoxa de astimula itresul istoricilor, inrigaţi şi p bună drepate de sauul echivoc al împaui Exisă un miserNapole III" ce-i iciă pe specialişti câteodată chişi pe uii amatori" să caue o explcaţie Iereărlese adună, dar, ind inviabil divergete, u fac decâ săîreţină mbiguitatea Biograile suveraului şi lucrăile


12/242

2 Napoleon I cel neiubit

dspr al Doia mpriu formază dja o întragă bibliotcă, a ci amploar contrastază cu dzinrsul cvasignra

Istoria nu cuoaş unanimitata Judcăil dspractorii i sut în mod rsc difrit; rar sunt ouşi cauril câd sut prfct opus, punct cu punct E cac s îtâă cu Napolo II La nivlul rprzntior,s probab prsonalitata ca mai controvrsată din

istoria Fţ putaia ui variază d la abjcia toaă,înrat ictor ugo în aoon e Pett, până lamăria ră pată, a cări bard s-a cut mai rcnt Philipp Sn î-o uc ntitlaă chivoc Losaoon e Gand Iril xtrm s susi rciprocDiabolizara sau dscosidrara, injus şi una şi caală, dtină iniiativ d railitar car, îtrcdunori măsura, îi încurajază p advrsai în prjudcăillor osti o mişcar d pndul, atuată d câva timp,dar car încă dpart d a s opri

imic nu ilustră mai bin controvrsa dcâ opiniil

divrgt privid capacităi ilcal a împăraului; d la u autor la all, acsta variază d la spiditata ca mai crasă a o itigă ră gal Un crin",î caaoga Adoph Thirs î 1 48 : sntim împărtăşid o bună pa a iti poiic C idio", ,rcona",

douăzci d ani mai târziu, Jus Favr, un idr al opoziii di timpul mpriuui Alxis d Tocquvill s araă mai indulgnt d nu

oa mult Gâdira lui aprciază l ra incorntă,conză, pină d mi idi amstca, p c l ua câddin faptl lui apolon, câd din toriil socialis, cddin amintiri sa di ngia, und trăis izvoar oart

După A an Pesss, De la fte imriale au mur des fdrs185-1871, Pars, edţa 1979, p 14.


13/242

Cnvese 3

diferite şi adesea tota opuse [ ] Era visător şi himeic [ ] Câd ebuia să părăsească aceste zone vaste şiceţoase e a-şi restrge judecaa la u subiect ume,

era capabil de perspicacitate, uneori de eţe şi avergură, ba chi de o ume prozime, d niciodată sigurşi gata oricd să asocieze o idee bizară cu ua jusă"Tocqueille îl suspctează de u grăunte de nebuie"care, pe lgă limitele iteligenţei şi cutuii, i-ar explica

esăbuiţele

Al oreis" a prnului, Charles de Rmusat, scritor şi om politic de orientare liberală, apropiat de Thiers,î cosideră oa lipsit de udecaă, instrire, conversaţiesau exprienţă", rezudu-i personaliaea îtr-u singuruvât insignia"; î schimb, î vede îzestrat cu o

acultat rară şi puteică, aceea de a-şi pue ampretaersonală î treburile omeneşi" Deciul de inteigenţăar astfel compesa de un plus de imaginaţie, pe care-foloseşe în afacerile lumii", producd sau modicâdevenienele după fantezia lu" O idioţie" creativă,aşadar, pusă inelignţei sterile a celorlalţi resposabilipoiici

Din omentl ce Ludovic apoleon devine apoeon III, comportamenul său intelecual cepe să e maibin apecia Fireşte, un împărt în ncţie" este maiinteliget, vezi bine, decât un simplu prenden, e el

i preşeinele Republicii În intimitate, şi cu condiţiasă-şi dezege limba, ceea ce se îtâmplă rar, u spuneicioda lucrri banale Interlocutorii săi au suriza dea descoperi un ins mai iteligent decâ părea Alexanderber, ambasadorl Ausiei, otează în jualul săua cină, partea cea mai plăcută a zii, discuţia ditre

2 Aexs de Tocquevlle, Souvenirs, Pars, 189, pp. 15-16 .3 Chles de musat, Mmoires de ma vie, vo. I Pas, 1 967,

59-30


14/242

4 Napoleon I cel neiubi

împăra, lady Cowly [soţia ambasadorului glz] şimie curge neobosit, iar modul d a judeca a împăaluiapolo, diversitatea cunoştinţlor sale, mai temeinic

dcât se crede, la ca se adaugă diversitatea şi mai mara avenrilor sale d tinereţe îi dau un faec cu toulspecia < Hotărâ lucru, nu e poreu unu crtin

Mai ievoitoare decât uii dinre coemporanii săi,poseriatea a reunţat cel puţin la caracterzarea iniţiaă

a lui Thiers, înceând să-l mai cosidere sărac cu duhulOric, ivinţa capacităţilor sale, peril r pţite A fost un veleitar medioc, sau, dimporivă, un omcu adevărat inteligent, poa chiar de o inteligeţă ieşitădin comun, izând genialitatea? Mai mulţi istoici auconinuat să vadă î e ca Tocquevill visător inca

pabi de judecaă metodică. Mai als ci ce s-au apecatasupra dosarelor spioase: rmania, Mexicul , cele îcare împăral s-a dovedi neinspira. Ees Denis, autorul unei lucri apreciae, La Fondato de 'Emre emad, îi face u poret desul de nefavorabil: Era de o

inteligenţă medie : scierile lui u conţ nici o idee personală, iar baalitaea teoriilor sale nu e compensaă nicimăc de sil . u era lipsi de o ume curozitat itlecuală şi de ceva cunoştinţe tehice, însă avea acune mariîn educaţia generală şi gus deporabil o sensibilitateierară de băcan. Era incapabil de efort susţinut, de con

cnrare, de eacitae "Chisia Schefer, într-un sdiu exclent despre originile războiului di Mexic, nu e ici l mai blând: uştia să gândească, iar anci când îşi imagina că o face

4Contee bner, euf ans de souvenirs d 'un ambassadeurd'Autriche aris sous le Second Emire 1851-85, Paris,

1 904, vo. I, p. 441 (notă dn 25 octombrie 1 856).5 Eest Dens, La fondation de l 'Emire alemand, Ps, 1924

(edţa I, 1906), p 189


15/242

Convese

se mulţumea ce mai adsea să mege la nesrşit aceleaşi fatasme şi aceleaşi idei Efor de a gâdi criticsau miic, petru a lua apoi o dcizie chizuiă, îi pro

voca reulsie, pent că mintea lui ceţoasă şi haotică era,în plus, pese măsră de lenşă "Mai puţin sever, Piee de La Gorce îl caracerizează

pe împărat ca u spiri conz şi himeric, capabil oşide mifesti teiene de ţelpciue şi origialiae:

umini care se arăau doar pentru a se stig aproapeinsantaneu"7La isoricii mai recnţi, cota inlecală a împăralui

ese vizbil în creşere; faptul d a gândi şi a se comportadiferit sau chiar bizar car aâa vrem a fost handicapul să ese mult mai puţin pnalizat în zilele oastre

decâ în epoca ui O perspectivă relaivistă" nu-i poate decât favorabilă acesi mar original" na pestalta cochide Louis irard , nu e un «geniu» exaordinar u are nimic din marel conducăor militar carea fos uchiul său; e pur şi simplu civi inteligent"

La nd Caseot, prsonajul apare deja ca foart ineligen", chi dac f gul chiului său că o eapă,şi aprciea dvin măgulitoare, la Alain Plessis bunăoară: departe d a o mariontă ră prsonalita, aavu sofa unui om poliic original, mul suprior anrajului său şi clor mai mulţi dintr adversii săi" ; mult

superio": până la gnial" mai e doar un pas

Cita Scheer, L ande ense de aoon Les origines de l 'ition du Mique (85818), s, 1939, 261

7 Pee de L Gorce, aolon I et sa olitique, Ps, 1933,

p. 1798 Lous Girard, aolon I, ris, 1 986, ediţia 2002, p 516 9 And Castelot, aolon trois, vo. Ps, 1973, p. şi

vo. II, Ps, 1974, p. 937 Alan lessis, o cit , p 12


16/242

6 Naplen I cel neiubit

Am enaţi să spunem că faculăţile intelecale aleîmpalui cresc pe măsură ce ne depărtăm de epoca lu.Cei care nu-l cunosc decât din documete au despre el

o păere mai buă decâ cei ce l-au cuoscut nemijlocit.De asemenea, istoricii actali sut mai deschişi decâ istoricii generaţiilor precedente. Unde e adevărl? Desigur,vedem mai bine de aproape, poate că, de depe, înţeegem mai bine. Decil de obseaţie ar compensat

de o privire mai detaşaă, mai puţin coveţională şi lipsită de prejudecăţile secolului al XIX-lea.Caliăţile sueteşti ale păaului sut a fel de co

versate ca şi inteligenţa ui. După mai mulţi contemporişi isorici, buătatea" era ua din cele mai caractrisiceşi mai puţi contsabile răsăi ale sale. Suferiţa ă

îi ezea o vie compasiue; era atent şi gaa oricd să ajute.Tocqueville îi recunoştea o re bievoioare şi amabilă,un suet blând şi chiar desul de sentimental . . . ". DupăEes Denis, era din re şi cu adva omenos, omenoscu toată umea, cu prieteii, dar şi cu adversarii săi". ,Aceasă buăae omenească a fost caceristica lui, [ . . . ]ea lui dorinţă de bine", insisă şi Piee de La Gorce. I schimb, pen aţi biogra, era doar o amabilitae defaţadă, ce ascudea u egoism mgni şi o toală ifereţă. Ludovic apoleon scrie uul dinre aceşti isorici este un « gentlema>> , dar nu cunoaşe adevărata

milă. Aş spune chi că omu u-i inspiră nici cel mai elementar interes".

Aexis de Tocqueville, o. cit. , 3 1 4 2 Eest Denis, o. cit. , p 190 3 Piee de La Gorce, o. cit. , pp 177 şi 180

4 Marcel Emerit, Madame Coru e t aolo I d 'ars leslettres de l 'Emereur et d 'autres documets idits, Paris, 1937 p 1 6 ; acelaşi text este ublicat c Itroducere la rimul volumdin Lettres de aolo I Madame Cou, ublicate de McelEmerit, 2 volume, Pais, 1937.


17/242

Conoverse

Ce ghem de conradicii ! C posibil să i în aceaşitmp me şi mic, omenos şi ă inimă, sşiat peanentître bine şi rău, cum e posiil, mai ales, în ciuda inere

sului cer a isoricilor, să nu poi dărâma zidul de eînţeegere sau de indiferenă din jur ău? Ce nui în reguăcu apoleo III?

Cmpltul scriitrilrJea Tulard, isoric al lui apoleon şi , prin ricoşeu,

a nepolui său, coordonaor al unui monumental Dconnar d Second Emre, crede că deine rspusu aradoxl, acsta ar reui căua pinre scriiorii epo

i u exisă oameni mari Există oameni care sutsluj iţi de mari scriitori " Ludovic V i-a avut pe Racineşi pe Boileau Mauiac şi Maa i-au consit imagieaui de Gaulle" n schimb lieraura a îvins pe apoeon III Împoiva lui au scris Zola, cor Hugo mai ales,

şi Ma, p şi Dumas Mii scriitori i-au fos ostili,ar cei care i-au fos favorabili, ca Mrime şi ThophileGautier, nu şi-au pus icioda pana în serviciul lui"Tol s- schimbat dac avea alări u me scriior,isistă Tard Sub pana lui Hugo, a uui at Hugo, Sedar devit repica băliei de la aerloo, o îângere,

desigur, dar o îânger glorioasă Ineretarea pare cam sumar Să vezi în de Gaullecreaia l Mauriac şi Maraux e oşi prea mu. Nu-iai puin adevăra că, în cazu ui Napoeo III, atiudiea sciiorior şi impac or asupra opiiei publice

5 Jean Tuard, ne poque chaire de notre histoire" îne igaro ittraire 12 octombrie 1995, p. 4, şi De Badingueta LouisNapolon le Grand", în ourquoi rhabiliter e Secodmire , coocviu rezidat de Jean Tulard, Pas, 1 997, pp. 9-15 .


18/242

8 Napen I cel neibi

ridică o problemă. Ce care -au apărat s-au manifesatu discreţie În schimb, discreţia era departe de a primacalitate a ui Victor Hugo. aoo e Pett, pe care-

publică î 1852, chi după lovira de stat, a pătat penmut timp imaginea împaui. Nu e un idio, avertizeazăpoe, respingând cişeul deja meţonat. Nu e un idio,este mult mai rău o creară pervrsă şi periculoasă cerdicuizează şi înjoseşte Franţa. Ludovic Bonapare are

o idee xă, dar o idee xă nu � ona cu idioţia. El ştiece vrea şi îşi urmăreşte ţelul. Impotriva jusiţei, împotriva legii, împoiva ogicii, împotriva onesităţii, împotriva umităţii, aşa e, dar el î urmăreşte eabut." Cuu astfe de om, viitor se aunţ teribil. ar grozăviaar putea dura! Şi voi îmi spuneţi că va dura O u, nu!

Nu va dura! Căci dacă ar dura, ah! , înseamnă că u existău Dumezeu î cerri sau că nu va mai exista o ranţăpe pmân !" Această ugă lametaţie, de o grandilocveţă, pentr oi, isuportabiă, a părt foarte convingătoe într-o epocă îndăgosiă deopoivă de ideaurie

democratice şi de azele sforăitoare.Zola este mai moderat, şi tocmai această relaivă moderaţie dă evocării sae u aer de aueniciae. Cee şaptesprezece voume ale cicului ogonMacqartcompuno escă uriaşă a societăţii di timpu celui de-al Doieamperiu; î percepţia comu a cezior, aceasă reconstitue pare să rămâă cea mai apropată de isoria reaă.Scriitorl se substiie astfe istoiei. Cotinu să vedemepoca prin ochii lui. Vedem domnia bului, vremea pveniţilor ră scrpule, moraitatea triumtoe şi insoena sbătoe imperaă", dureros conast cu mizeracaselor mucioe, descrsă î cele mai popue romale cicuui (L Assommoi, 1 877; Germna/, 1 885) Zoa

, apln le Pet ( 1852), a a Va ş a Va


19/242

Convese 9

a puut traa exact a fel Monarhia din uli sau a Treiaepubică: mizeria şi corpţia nu aparţin excv celuide-al Doilea mperiu D el a xat pen eeate acest

egim şi această epocă Asfel, în imaginarl ancezior, al oilea Imperiu a ajuns să concentreze o mulţimee vicii şi nedreptăţi al căror monopol, în chip evident,u- deţine

Cât despre împărat, el nu e pntr Zola iranul infam

tigmaizat de ugo, ci personaj mai curd mediocr,e care destinul l-a ridicat cu mul deasupra merilui săuea. Îl vedem, şers şi aproape absen, la o recepţie de Tuilles (So Exceence Egne ogon, 1 87), îlai vedem, la srşit, incapabil să cotroleze siuaţia şi

ăutdu-şi zadaic moarea pe câmpu de luptă de aedan (L Dâce, 1 92) Convins în prima lui tinereţee pamel lui Hugo, Zola a evouat apoi spre o interetare mai umanizată" a împăraui (prezenta deja, La Dâce, ca o victimă vrednică de milă) şi a srşit

in a-i recunoaşte cel puţin unee inenţii : un ins deteabă, it de visuri generoase, incapabil de icăloşii,oarte sincer în credinţa neclintită care- susţine în perieţiile vieţii aceea că este un om predestinat, cu o mi sine absolut deteinată, ineuctabilă, moştenitor uiapoleon, al numelui şi al misiunii sae. Toată forţa îi vinee aici, din acest senimen al obligaţiilor care-i inumbă "7 Dar acest text, datând din 1895, este ulteor ciclului ogonMacqart; răul era deja cut. Înus, Zoa nu revine asupra esenţiaului Prezină în-omiă mai favorabiă motae personale ale împă

aui, nu corecteă biţul domniei Bunele intenţii

7 Citt după Casteot, o cit, vo. , p 936; textlicat î Le Gaulois, augst 1895


20/242

20 Naplen III cel neiubi

u anuează banalitatea persoajului; ître geeroziaeavsuui, pe de o pe, mediocrtatea acţiui şi eşecul otala demersuui, pe de aa, conastul devine poate şi maidezamăgitor.

Diaboizat de ugo, apoleo III a fost diminuat deZoa Aparet u exista ală aegere decâ între aceseouă versiun Sut oare sciiorii aât de puteici cumcrede Tuld? Desigur, iuenţa o asupra opiniei public

este cosiderabilă, cu condiţia să e foarte citiţi (Hugoşi Za au fost) . Dar opiia publică nu acceptă orice Selasă şor iueţaă şi chiar maipuată câd i sespue ceea ce vrea să audă. Împotriva lui Napoleon IIIau acţioat factori mut mai puteici Cei doi scriitoi

-au cut decât să urmeze curenl, accendu- poate,dar u mai mut decât atât. Proasta rputaţie a lui apoeo I şi a regimuui său are alte cauze prime" Trebuiecăutat mai adc

Să adăugăm şi ate motive ideicae de Je Tulard:

maualele şcolare din timpul ceei de-a Tria Repubici,concepute - spri repubc ofesiv, adcă osti Imperiuui; inevitabila comparaţie cu Primu Imperiu, care-pune în umbră pe cel de-al Doiea; î ne, un decit deimagine, î sesul propriu al cuvului: absenţa unoreprezentări aristice care să gorice regimul; î schimb,răspâniea fotograe mijloc mult mai prozaic, esteconsiderată de istoric o adevărată catastro pentr alDoilea Imperiu" Această din urmă explicaţie este ciudată (şi contrazisă de o propagandă prin imagine foarteecienă, şi mult mai susţinută, în realitae, decât pe vre

mea Primuui Imperiu) Dar de ce să veim cu gumentemai curând margiale câtă vreme cauzee masive" aleeîţeegerii dintre Napoeon II şi acezi s pur şi simlu î ochi?


21/242

Cnvee 2

Mtivele unei neînţelegeri

Mai întâi, doia u apoeon îcepe şi se temin

ost o oviur de stat a început şi o înrâgere umtoe a sşi. 2 decembrie 1 8 5 1 al ui Ludovic Napoeou se poae compara cu 1 8 Brmar a lui Napoon Bonaarte, şi ici Seda cu ateroo. 1 8 Brmar a pus captui regi aat îtr-o agonie lameabi; era de aseme

ea pucl a a unei revouţii extrem de agiae şioete; Franţa era istovit, voia iişte şi u regim creă readuc odinea. schimb, î 1 8 5 1 a Doua Repuic era abia a început; dduse deja rateuri, ce-au îest sarcina preedentului dar epoca era prond ataşată

aorilor libertţii şi democraţiei . Î raport cu aspiraţiilempului su, viitor Napoleon II a ers împova curenui A dat prioritate ordinii într-u momet când priotare erau liberţile u dezacord ce va avea coseciţeajore. Sigur, o bu parte a burgheziei s-a raiat, dar di

otive conjucae convingeri bonaptiste autene Satele au fost de partea lui; era marea majoritate aopulaţiei dar majoritatea care conta cel mai puţin!emeele agajate şi dinamice, care foau eectivopiia public, mediie citadie şi iberale, inteectuaii

i tierii au fost împotriva mperiului (pe faţă su maiiscret, aşteptâd zie mai bune). n plus, această loviură de stat perfect reuşi a fost totodat o oviră detat tragic. Di inabilitate sau eşansă, ea a provocat oae de sâge pe strie Pisului. Nu asa voise udovic

apoeon; aceasă miire macabr îi va apăsa coştinţa.icum, u mai era ic de cut. periul a rămas cucest sigma n mit fodator deplorabil. Numeroase esări şi deportri au completat imaginea represivă a oi


22/242

22 Naplen I cel neub

puteri Mai ârziu, regimul se va liberaliza progresiv, maiales începâd di 1860; cu puţin înaie de căderea sapărea să intre într-o fază efectiv liberaă Cu toae astea,nimeni nu i-a fost recunoscăor pentr cocesiie cepăreau smuse sub presiunea opoziţiei (chiar dacă nu eraadevăat) A rămas imaginea unui regim auoriar prinnară, dar slăbi şi sili să ajungă la compromisuri cuadversi, ceea ce, î loc să blzească opoziţia, a d

jit-o şi mai mutÎnceput puţin glorios, srşit absolut jalnic Sedan afost o âgere ipsită de glorie O ată prost pregăită,operaţiuni prost conduse, geerai mediocri, un împăratdezorenat. . . -a fost o bătălie sensul propriu a cuv

lui, ci mai curând o ambuscadă urmată de un începude masac, pe care, din fericire, capitularea la oprit.apolon 1 avea geiu milit; talenele războinice alenepotului său erau mai mult decât modeste. aterooveea după un lug şir de vicorii strălucie; era srşil

tragic ş prbabi inevitab al unei epopei de neuta.u exista asemenea contex pentr a justica şi transgura dezastr de la Seda Pri înângerea lui apoleo , Fraţa pierdea toate cuceririle erioriae obţiutede Revoluţie şi de el însuşi Erau însă doar cuceriri Pierderea Alsaciei şi a Lorenei, după îngerea din 1870,a fost cu mut mai duerasă: acese ovicii ceau pedin coul naţiunii. Încă u cap de acuzare la adresa luiNapoeo .

Când o istorie începe şi se ermină prost, e greu somai judeci cu deaşe Meritaă sau u, prejudecata dfa

vorabiă ce breşe mintirea ceui de-al Doileampeu este perfect explicabilăChiar şi î impu său, acest regim a avut puţini repre

zenţi autentici apoleon lsat aceasă buadă:


23/242

Cnvee 23

mpărăeasa este egitimisă pinţu Napoeon, republican; Moy, oreaist; eu însumi sut sociaist; singuboapartist e Persigny, da el e nebun." Remarcă de o

eţe surinzătoare (admiţând că-i aparţinea) di parteaui om considerat de unii nu prea iteliget (dar u eraigur daă cd Napoeo I se dovedea mai lucid decâtonemporanii săi). Să recem în revistă poziţia acestorcâteva persoaje.

Prinţu Napoeon, u regeui Jrme, era vărl uiapoleon II; spre deosebire de ce din ă, ce nu aveaimic di aerl famiiei e semăa surinzător cu meeapoeo (ceea ce, ueor, î puea pe suver în-o siaie icofortabi). Liberal şi aicerical pril Napo

eon se prezenta ca ider al aripii de stâga a regiuui, oală opoziţie cu împărteasa Eugenia, coservatoarei caoică Moy, atele vitreg a împăraului, îtra combinaţie, desul de reuşită de om de lume şi om defacer; ciera ui datora mut Monhiei di Iuie; orcu,

u se prea îcurca î princiii Persgny î schimb era doctinar inransigent teoretici al bonapartismuuiur şi dur, egându-i, r raziţie, pe Napoeo I deapoeon II; Persigny a fost asocia a oate loviriede stat, la cee eşuate de a Srasbog (1836) şi Bouogne 840), ca şi a cea reuşită din 2 decembrie. teigent,ar pămaş, a ucat u ro de prmpa a înepuuegimului (minisr de nee îre 1852 şi 1854 şi 186şi 1863, ind apoi recut pe inie moar, puţi câte puţin,e măsură ce regimul se iberaiz.

otărâ lucr, aceste persoaje cercu apropiat al

mpalui u se porveau îe ee Grpu lor resrsustra în mic o conadicţie mai generală a ceui de-aloilea Imperiu. n ciuda solidităţii aşate, regimul impeia a fos lipsit de coereţă.


24/242


Bonapartismul purta în el geenii disoluţiei sale. Dela bu îceput, prolul său a fost desl de ceţos, indu-igreu să-şi facă u loc precis pe eşichier politic acez.

To începe cu mul lui apoleon Dar câţi dintreadmiratorii împăaului doreau cu adevărat revenirea lao doie despotică şi la războaiel ră sfâşit? eîndoienic, mil a fost hrănit de o fabuloasă istorie reală;d el s-a impus în contexul foarte specia de după 1 8 1 5

Culul napoleonian exprima de-a valma reul reveniriiBourboilor, rul îgerii şi umilirii Fraţei, ataşamel pen valorile liberale, democratice, repubice,revoluţionare . . . 8 O paletă largă şi inevitabil contradictorie. Odată cu schimbea de direcţie uţată în timpul

celor sută de zile" deschidere liberală, o politic depace . . . , apoeon dedubase e însuşi proul donieilui . Bonapartismul a devenit un soi de antrepozit universa, reper cvasireligios petr veteraii Marii Armate şipentr nostagicii imperiului, dar şi stindardul sub care

se aduau aioţii de orice orientae, republicii, şi chiadepţii Casei de Orls . . . O mişce compozită şi o stede sprit mai mult decât o adevată ideoogie; orice c,depe de partid costiit. Cei doi scriitori care auconibuit cel mai mult a crearea milui napoleonia

Adolphe Thiers, cu moumentala Hstore d onsatet de Emre, şi Victor Hugo, care şi-a pus gradilocvenţa în serviciul uchiului în aceeaşi măsură în care s-aîndâit să- distrgă pe nepot -au simţit probabil nicio conadicţie ître ataşaenl lor faţă de Primul Imperiu

Despre plul ideologic şi mitoogic al onaartismului:Sudir azeesingh, La Lgede de aolo Pis, 2005 ; Franois Bluche, Le boapartisme 1801850, Paris 1 980; Beardnager, Les aoo du eule, Pas, 1988


25/242

Cnvese 2

ostiitatea faţă de cel dea Doilea Bonapartismul amat a jucat un rol decisiv în alegerea ui Ludovic apoo ca preşedite al Rpublicii n decembrie 14; răoştenirea apoeoniană, prinl ar fost un simpuoim Î schimb, Imperiul restaurat a beeciat în preacă măsură de strălucirea Primuui mperiu care eraăucirea personală, netransmisibiă, a lui apoeon

mperiul propunea o sinteză apă să unice o Franţă

ond divizaă. Trebuia găsit un puc de echilibr ntreevouţie şi Monhie, e ordin şi ibeate, tre demoaţie şi auoriate. În viziunea lui Ludovic apoleon,rimul apolon a fost mij lociorl e două veacurişmane; a ucis Vechiul Regim restaurând ot ce avea

esta bun; a ucis spiriul revoluţionar impunâd pestet beneciile revoluţiei". Resaurarea mperiului în852 încheia denitiv era revoluţiilor", şi totodată conţea cuceririle din 89" oul regim rspeca oateveările precedene; ecare îşi adusese conibuţia

ediciul deitiv care era al Doilea Imperu.ată aşadar sinteza completă şi ultimă Rămânea deăzut dacă era reaizabilă şi dacă acezii o doreau cudevat În fapt, autoritatea s-a impus în dauna libertăţiiconcesiie ulterioare au fos privite, tocmai, ca nişte conesii) Democraţia, expimată pri suagiu universal

9 Discours du prince prsident a l'inaugurtion de a statueese de Napolon r a Lyon", 20 septemrie 1 852, în La oli ue imriale exose ar les discours et clamatios de mereur aolo I (citată în continuare sub: La olitiue

priale , Paris, 1865, p. 154.20 Ibidem, p. 1 6 , Message d prince prsident au Snat",4 oemrie 1852

2 Ibidem, p. 1 67, Discours de 'Empereur aux grands cos 'Etat" 1 decemrie 1852.


26/242

26 Napleon I cel neiubi

mascul (cea mai avasaă, sub acest aspect din Europa),a servit î special pentr a reconrma din când î câ(graţie mai ales voului ţărănesc) rgimul şi pe conducătorl său Pe scurt, sinteza promisă se reducea, îtr-omăsură cam mare, la un regim autoritar întrpat de unlider providenţial (şi el mai curând prin procură")

Dar mai ales, acest regim îşi găsea cu greu locu peo scenă politică deja aglomeraă Opţiuea damentală

a acezior ra între Republică şi Monarhie Republicaavea şi ea mai mute niveluri": mai mul sau mai puţindemocratică, mai mult sau mai puţi socială La râduei, Monarhia se împărţise în două: Restauraţia şi Monarhia din Iuie, egitimişi pe de o parte, orleanişti pe de

ata Repubica se voia dmocratică, Restauraţia sesecoservatoare, iar Monarhia din Iulie, liberală Ce săpropui în pus? Era greu de găsit u culoar suplimetar,poae do improbabila sinteză moderată" a uror acestor orientări contradictorii Chiar admiţând că aces gen

de sinteză era mai mult decâ un simplu slogan propagdisic, fapt este că socieatea aceză, extrem de polarizată şi coicuală, nu era pregătită pet o asemeneaexperienţă Democraţii voiau cu orice preţ Repubica,reacţionarii îşi aminteau de vremurile bune ale Restauraţiei; cât despre burghezia industriaă şi nanciară, eaapreciase domia ui Ludvic Filip, la fe de prielicăpentr afaceri ca al Doilea Imperiu, dar mai liberală şimai puţi persoalizată La dep vorbind, ca souţie desinteză îne evouţie şi Vechiul egim, Moarhia diIulie părea mai potrivită cu spiriu timpului: o moarhie

costiţioaă şi pamentă apropiaă d modeul brianic Pe câd o moarhie investită cu puteri deplie, îaceaşi timp erediă şi plebisciaă, se prezenta ca o souţie mai puţi coeretă şi poteţia pericuoas


27/242

Cntovese 7

Chiar şi în epoca sa, al Doilea mperiu a fost mairând accepta decâ iubit cu adevărat A fost o soluţieouncaă: bghezii şi ţanii au vut în el o gţie

e sabilitate şi prosperitate. Raierea a fos în primul ragmatic şi mult mai puţin senientală sau ideologică.a put constat în momenl cderii sale : nimeni n-ait să- apere. Puţinii bonapartişti s-au risipit ră u.a aproape ca şi cum imperiul n-ar existat niciodată.

a toate acesea s-a adăugat insistena propagandăubică de după 1870 (şi până i !). Valorizea Repuci trecea dsigur prn devalorizarea adversalui eiediat. Locurie memoriei", în Franţa, sunt mai alespubicane uţine simboluri monarhice, mai puţine

cum decât ar îndeptăţi-o conibuţia reală a regilor (şi celor doi împăraţi) la crearea Franţei. E sucient săcem ista străzilor şi monumenelor publice; rare suntenumirile sau reprezentrie nerepublicane". La Pars,perba Pace Royale, o creaţie efectiv regală, a devenitace ds Vosgs, r nici o legră cu deartamenl

espectiv, doar pentr a şege un simbol; revenirea a veul nue săbi, o, Rubica? Această reativă estome a trecuui monhi a afectat al Doiea mperiu maiult dcât ceelae perioade, pen simpul fapt că acesa,staurat pe inele unei republici şi eiminat, la rându-i,

e republica uăoe, a fost gajat mai direct nrea cu ideoogia republicană.n e, să- privim pe împărat. u există bonapartism

ră Bonaparte Napoeon sau Napoleon I. Şansacestei mişcări (de fapt, principala ei raţiune de a exisa)

ost să invoce, ca spirit te, personaliatea legendară22 Diferitele compartimente ale memorie storice a ancezior

foează obiectu plei cuegeri Les Le de mmoire, su cooronare lui Piee Nora trei volume, ars 1997


28/242

2 Naple I cel neiubi

a lu Napoleon 1. n schimb, Napoleo II n-a reuşit săitre cu adevărat în magiar ancezor. Nu meriă săînviuim, ca ea Toulard, deciu de inspiraţe a artiş

tilor ociali sau prozasmu foograi lor. Din contră euna sătile de modeate ale domniei sale , Napoleo III ş guveul său au pus la punct o propagandăocială exceent orchestrată. Era exa obligatorie a ozoei democraice aşae : puterea se baza pe popor, iar

poporl, în cosecinţă, trebuia îdocrinat. Broşuri, aşe,magni, săbători, comemori, vizie ecvete ale cuplului imperial în oae courile ţării toul a fos pus lacontribuţie pet a- ega pe ancezi de noul regim şide conducător său providenţial. Caraceristice pent

epocă sun revistele ilusate ce răspândesc nenumărateimagini ale împărauui, ale famiiei imperiae ş ae evenimnteor ociale (hebdomadarl L 'sato ese unbun exempu) . Î fond, gura ui apoeon III a fost maiprezentă sub ochi cezior decâ cea a lui apoeon I

şi a or suverilor Frţei ce l-au precedat. Cu toaeasea, reutal s-a dovedi modest. Fracezi n-au cuto pasiune pentr împal lor; ra o căstorie din interes .Împăau u avea carismă. Desigur, era un om de maredistncţie. Afabil şi de o boomie narală. Do că, pensaia unu Salvator sau a uui Fodator, nu era de ajus.Napoleon III părea să aibă un dect de vtaltate. U sode absenţă. Modul ui de a aciona era şovăielnic. u ştiasă comunice. Făcea efour ca să-şi impună părerie. uavea dl de a poci. vea mai mult perseverenă, chiîncăpăânare, decât forţă. Era u personaj ascuns, insesi

zabi, misterios. Un maerial boga pentr psiholog, daral decât cel dn care se uresc mrile.Câ despre împărăteasă, spaniola Eugena de Motjo,

ea n-a ost nicodată prea populă. Era considerată ivolă,


29/242

Cntvese 29

echibzuită, pipită, repezită prea spanioă, poate, sauu desu de anzoaică Făcea efortur pentr a plăcea,da ocmai, efortul se simţea Î ultimii ani ai Impriului, pris gust pen afaceile politice (preocupată mai aese succesiunea uui ei); i sa rproşa că se amestecaai mul decâ îi peieau prerogativele

Cuplul imperia nu era, ici pe departe, de de disreţ Însă nici împal, ci împărăteasa nu avau calită

le necsare p a sâi admiraţia Au fost îconjuraţiu un respec măsura" şi destul de convenţiona, carea risipit pe dată în momenul înâgerii

Acest foidabil cocurs de circumstanţe potrivniceăsa puţine şanse celui de-al Doilea mperiu, î epoca sa

a şi în posteritate Există edepae în acest desti Însătaşamen nu e a comadă Şi mai ales, imeni nu seoate lupa cu desinul

Interpretări: cnservatri, scialişti,republicani ...

S-a scos î evidenţă, reşe, contribuţia istoricior şi manualeor şcolare în discrediarea celui de-al Doileamperiu Reproş întemeiat doar î parte Pe lâgă ugo, chiar Zoa, isoricii par mai curâd indulgenţi ! Profea le impune o aume rigoare profesionaă şi un ideale obiectivitae, exignţe ferm aate către 1900. Îsăstoria chiar şi cea mai scrpuloasă u se poae detaşae idoogie Isoria nu e p şi simpu trecuul, ci priviea

privirie) pe care prezenl le arncă asupra treculuiupă 170, bonapartismul este în cădere liberă; orleisul are o revenire notabilă şi pare chiar pe puncul d aâştiga partida, înaine de a dispărea şi el; mai mult sau


30/242

30 Napoleon I cel neiubt

mai puţin rsenaţi cu o rpublică pe ce o deesă, caolicii convişi şi nostalgici monarhiei cotinuă să înreţiă un curen coservaor; în schimb, republicaismuse aă î plin av, viio îi aparţine; î ne, mişcareasocialistă e pe cale să devină o forţă Al Doilea Imperiue văzu în mod diferit de ecare din aceste ideologii.

De partea bonapartistă, o primă ucrare apare îndatădupă căderea Imperiului : Hstore oare stre de

Emerer aoo ( 1 874). Autorii sut Grier deCassaac (1801880), publicis appiat de guveulimperial şi pizan al regimului autorit, şi ul său, Paulde Cassagnac ( 1 843-1 904 ), duşma înverşuat al Republicii . Este o naraţiune elogioasă, ră nici o critică; deşi

se adresează unui pubic larg, nu i-ar put convingedecâ pe cititorii deja convinşi, nucleu rsrâs al bonapartişilor puri şi duri. O lucrare de cu toul altă facrăva publicată peste câteva decenii de Emile Olivier(18251913), Imiului lil; ca s L 'Emra

apărtă înre195

şi19 15 ,

este o foarte ungăpedoarie ( 1 7 volume!) menită să justice opţiunile politice ale auorlui, preţioasă touşi ca sursă de infoaţiidespre epocă

Lucrie ostile ceui de-al oilea Imperiu sut evidentmai umeroase şi se bucură de o audienţă mai argă. Esucien să-i menţioăm pe Taxile Deord (18151877) ,cu store d Second Emre şase vole ( 1 69-1 75 ;ediţie nouă, 18801883), Hippolye Magen (11186),cu o ală Hstore d Secod Emre ( 1 878) scrisă pe o pet, apoi Heri Mi (18101883), istoric foe

cii emea lui, ce cosacră celui de-a Doiea Impiumai multe sue de pagini volumee VI şi VI dinr-o Hsto de France oa ( 1 681 885) Se consiie asfel,chiar din primii i ai Republicii, vugata atiimperială


31/242

Cntvese 3

Prima privire de asamblu denă de acest ume îiparine lui iee de La Gorce ( 1 841 934), istoric catoic de orientare oreaistă Cartea sa, Hstore d Secondmre (1891905), este o lucrae moeală, şapteolume, cea mai ampă coibuţi individuală pe acestubiect pâă în przent, ua dintre cele mai bine informatei mai inteligente; iteretare foarte critică (dar nu brală) şi atenă la nuanţe Poziţionarea ideologică a auto

lui e transpaenă, ră a osentativă: La Gorce ure simpaii nici pentr mperiu, nici pentr Repubicăorbid despre regimul imperial, remarcă violenţa carea fodat şi ceaaltă vionţă, care -a disrs", respind asfel deopoivă naşerea Imperiului (2 decembrie)

i pe cea a Republicii( 4

sepembrie) Îângerea de laed este cosiderată cosecinţa inevitabilă a uui increibil şir de aberaţii, de ignoranţe, de visuri ambiţioase debie care pregăiseră ol pe o ulimă îjosire"uorl subliniază defectele lui apoeon III, dar încerd să e ept, ţine sea şi de calităţile ui : om nociv, nu deestabil, complex şi complicat, dar nu vulgar,esăbuit, d u abect, himeric, dar generos " Câtevaeceii mai târziu, spre sfârşiu vieţii, La Gorce reviepra personaliăţii împărauui într-u eseu iniuaaoon I et sa otqe ( 1 933), î ce, ă să adauge

e lucr a prima sa judecată, lsează această sentinţără apel Marea nşansă a acestui om a fost că a domt" ! Ese o demole aproape duioasă, d nu mai puţi demolare (vizâd î primul râd lipsa de realism a

23iee de La Gorce, Histoire du Secod mire, vo V,s, 1905, p 432

4 Ibidem, p 3685 Ibidem, p 3682 Piee de La Gorce, ao o I et sa o itique, p 6


32/242

32 Napoleon I cel neiubit

poiticii extee) O istorie cută din bue ineii caredi păcate sau traspus întro politică proastă.

neretea socialistă este propusă de Albert Thomas(1878-1832), un tânăr politician aparţinâd acestei miş-cări şi care va ajunge deputat şi minist. El este auolucrării Le Second Emre ( 1 907), a zecelea volum din-tro Hstore socaste apără sub coordonarea lui JeanJaurs Tonul, deşi critic, este mai favorabil decât era de

aşeptat omas pe sşiat tre denuea laii d bourgeois" a regimului i aprecierea proiectelor sociaiste" ale împăraului Îi plăcea să e sainsimonianulîncoronat, împăraul socialist, să ducă până a capăt dezvoea indusială să asigure buăstarea caseor sace,

petr care utreşte o simpaie reaă "27 Napoeon I ar aciona şi pen, şi împova clasei mucioe, întrundublu spiri": spirit de protcie, de telă, şi spirit poiie-nesc, de supraveghere, ostil oricui efort de emanci- pare"28; un prieten şi î acelaşi imp adversar

ea mai ativă în demolarea mperiului e însă ideologia republicană; devenită ideologi ocială şi ilustratăde istorici imporai Lavisse, Seigobos . , ea a pă-trs, pri mualele şcoare, în masa populaiei Lucra-

rea de referină reuneşte La voton de Le Second

Emre şi Le Dcn de 'Emre et 'tassement de a qe, de hles Seiobos ( 1 85 1 942), volumee a şaselea şi a şapelea di Hstore de a Francecontemorane, apărtă sub direcia lui Eest Lavisse.Expuerea ese ată pe contea dintre autoriismulimperia şi numeroasele sale abuzuri, pe de o parte, şispiri de libertate a acezilor, pe de alta; creşerea

27 Abe Thomas, Le Secod mire, Paris, 1907, p 5628 Ibidem, p. 66


33/242

Cntvee 33

uenţei opoziţiei republicane ar impus relativa libe-aizare a regimului, srşind prin ai deteina cădereaeza lui Seignobos prezină u Imperiu lipsit de orice

usţinere socială şi sprijini excusiv pe forţă nu exisau,rintre ancezi, decât opozanţi şi idiferenţi Imperiu,pus Frţei printro lovit de stat miliă, era susinue o singură forţă aata; naţiuea nu devenise adeptaperiului şi nui acorda decâ sprijinul uei forţe iner-

ale; alegăorii vtau pentr Imperiu doar pentr că eratoritaea istiuită Guveul nu era decât un gp dencţioari suprapus naţiunii, ră a face co comun cua, rămâând u apara ocial ră autoritate moraă;asa indiferenţilor se supuea, d to ce era viu din puct vedere poitic upta contra lui Cd aata a dispărt,periul sa prăbuşit ră luptă, ră rezistenţă, sub preunea mulţimii Conducătorii săi au gi în străinătate, imeni na cercat să apere"29 Touşi, Seignobos pri-eşte favorabi opera conomică a regimuui căile ferae,crăril edilitare din Paris

Acest traament diotomc politică proastăconomieerfoantă e foarte apăsa în store contemorane ai Alber Malet (ediţia înâi 19051907), editată apoi subumee ui Albert Malet şi Jules Isaac, faimosu manualaetIsaac, versiunea cea mai completă datd din 1930

onu ese apropiat de cel al lui Seiobos ată, în câtevaaze, esenţiaulPă în 1860, Franţa a trăit sub u regim de dicta-

ră Imperiul autoriar; a fos o perioadă de serviueoiică, de avân economic şi de rboaie vicorioase

Din 160, începe faza Imperiului iberal din concesie

concesie, Imperiu revin de la regimul auoritar la cel

29 Chles Seiobos, Le Dclin de l 'Empire et l 'tablissementd a Rpublique (85875), Pis, 1921, p 248.


34/242

34 Naplen cel neiubi

parlameta, spre a se prăbuşi apoi în dezastree pregttde politica lui exeă.

Touşi, pri spiri său îneprizător, me

contrbuise a îmbogăţirea Fraţei şi, prin reforee so-ciale îmbunătăţise condiţia casei muncitoare.0 (Acestdin ură aspect este lega direc de iiţiativee îmăra-ui: î tot timpul doniei sale, Napoleon a acoatsisematic petr creşerea prosperiăii materiae "

Poliică inteă aspr criicată; poliică exteă îcuuată cu succes la ceput, dezasoasă mai tâziu; act-vitate ecoomică şi socială mai curd poziivă: a Doemperiu se instalează pentr mult imp întro zocenuşie acumuld deopotrivă rezultae bune şi proaste

ajoritatea isoricilor îl judecă aspr, dar aproape toţîşi nuţează judecaa, ind seama e de bel iteale împăraui, e de câteva realizări icontestabieNapoeon şi al Doilea mperiu devin o problemă co picaă şi desl de conză Nemeritând, se pare cprea mută instire dar nici dispre", imaginea or saîceţoşat şi estompa în memoria colectivă, care de peferinţă reie imaginile nete şi clare

Periada interbelică: împăratul mde

În aii perioadei interbeice, ucrrile au îceput toşsă se mişte î favoarea lui Napoleon Cu o întârzierede jumătae de secol isoria pe săi dea î ne depatece puţ în câteva privinţe. Învis ca ider politic îşi iao revaşă osmă ca profet Întradevă: la srşit

30 Abert Maet şi ues saac, Hstoire contemporaine depuisle mi/ieu du X/X sicle, Paris, 930, p 109

3 Ibidem, 128 .


35/242

Cntovese

Primului Război Mondia, imperiil se prăbuşesc; pe ri-nele lor se ridică satelenaiui Est iuml principiuluinaionalităilor, introdus în poitica europeană de Napo-

eon I Pe de altă part, problemaica economică şisocială a lii modee dvin din ce ce mai sensibilă,găsinduse, de acum înaine, în centr oricărei aciuniguveamentale Napoeon puea revendica o prioriateşi în aceasă priviă Întro epocă în care ceilali oameni

de sa se ineresau aproape exclusiv de poliica pură",el ştia deja că, îainte de orice, cheia reuşiei să îndezvoltara coomică şi căuara unui echilibr socialMomel împăralui vnise în sarşi, la două generaiidupă moarte lui

Mai prompi decâ ancezii, primii care sau ansatîn reabiiara lui Napoleon au fost isoricii engleziLa drep vorbind aceşia au avut înotdeaua pentr el

un interes foarte viu, atraşi d aura lui averoasă şienigmatică, de suspasul unei cariere cu suişuri şi cobo-

râşui: istoie şi roman î acelaşi mp Fireşe, ancezii,care au păti desu de scump avera, sau arătat mai

pui zeloşi decâ britaicii, care priviseră de departe, caspecaori Un at moiv al acesui ineres ie de rapor-trile foe speciale ditre Napoleon şi nglia Londa fost regiu predilec a viiorlui împărat A sa aiciîn mai multe râduri, în 1 8 3 1 , în 1 8321 83, 1 838-1 840şi 184184, în otal un număr apreciabil d ani Şiacu prieeni î socieaea brianică şi a avu î persoaui Miss owd o amată cea conat în viaa lui Îe, avea să moă tot glia, unde sa exila după ce-

rea mperiului şi captiviaea în Geaia Rămăşiele lui pte odnesc p britc Nu exag con-siderd nglia ca a doua ui ară Mai mul, Napoleon chiar a iubit şi admirat Marea Britaie; puini ancezi


36/242

36 Naplen I cel neub

au fos aât de agoi; a creut î aliaa cobritacşi a privit modeu britanic ca pe o sursă de inspiraie etr proiectele sae fraceze Câd deschid dosar u

apoleon II istoricii englezi au probabil sentime cse ocupă de o persoaă foarte apropiată

Autor primei mari biograi a împăraului, scrisă scurt timp după moartea acesia, a fos de alfe u

briic, eod Bchard; lucra sa e Le of ao

eon I, în par volume, a fost publicată înre 174 şi1882. Tonu este elogios, în conras cu ceălat puct devedere, exprimat de Aexader Wiliam Kinglake, istora Războiuui Cimeii (The vason of the rmeea ovolume, 1863-187 care denuă în special loviura de

sa din 2 decembrie, considerâdo ueliea uor ave rieri, pe fondul uui me decit acez de culră demo-cratică; e greu, pen un englez să conceapă u alt regimdecât monarhia parlamenară! Dar istoria recentă e încă

puin sdiată în secoul a XXea Abia după 1900 (şimai aes după 19 18 , vedem înmuiduse aces gen deucrări.2

O adevăraă cotiură în iteretările britaice se prolează odaă cu scrierie lui Frederick Aur Simpsoşi Rober Seco. Sipso a scris două ci despre Napo-eon I: The se of Los aoeon (1909) şi Lousapoeon and the ecove ofFace (1923 cea di uă, găsim o comparaie ciudată înre Primul

32 Despre itoricii goamerici ce sa intesat de Napoeon ş de al Doiea mperiu două stdii detaliate în Ree d hs

tore modee et contemporaine, anuarimartie 1974, numărconacrat teme 'istoriographie du Second Empire": PatrickBur Quatre gnrations d'hstoriens angosaxons devant leSecond Emre" p 89) şi enis Brn, es istoriens glaiset amrcans et e Second Emire" 941 04)


37/242

Cnvee

şi al Doiea mperiu, fo favorabilă celui uă na-izând isoria europeană şi mondiaă, Primu mperu fost decât un episod, î raport cu a Doiea [ ] Acţiueacea mai fertilă a Primuui mperiu a fos să pregăeascaşterea celui dea Doiea Imperiu" Adevăral itlu degorie al lui apoleon acela de a unchiu nepouisău? După Simpso, victoriie ca şi îfrâgerile ui a- poeo au fos serie", avenra îcheinduse cu u

soi de match n/ cu restabiirea vechii ordii europenea Congresu de a Viena Î schimb apoleo I a pusefectiv în mişcare isoria Înaitea ui, srcie euro-

pee erau încremenite; u ou bocaj, prelugit pâă larimu Război ondial, va urma după el Doar în răs-

timpul câ aces averier a ţinut âiee la Pis, şi umaianci, au fost posibile averie în sfera poiticii intea-ţionale la scara Europei înregi n timpu domniei acesuivisător imperia, şi numai atuci, codiţiile diplomaţieidi secou a XXea eau pes visătorior săşi rans-foe visuie î aţiune" Pe scur o mare epocă, ibu-ară uu om deosebit

În lucrarea sa aoeon The Mode Emeor(1933) dusă aceză sub titu aoon Un rcrse (1935), Robert Secourt merge şi mai dearte;cee ouă titluri, englez şi acez rezumă clar argume-

tele sae mpaul ar văut limpede şi cu ut îaineaceoraţi, în toate privinţee La srşil vieţii, î cudaeşecului aparent, putea mândr de ordinea pe care oedase Franei, de sistemu ei de căi ferate pe care

33 Frederick Arthur Simpson Louis Napoleon and the Recoe ofFrance 188-185, Londra 192 citat uă apolen - Man of Destiny Enlightend Statesman or ProtoFascist?,cuegere de texte editată de Brson D. Gooch ew ork 1 963, 522


38/242

8 Naplen I cel neubit

complease, de producia i de comeul ei pe care le dez-volase, de prosperiatea poporlui, de lichidarea şoma-

jului, de liberl schimb cu nglia care sporise buăstea,

d asarea, museea şi rconsrcia Parisului . . ".De asemenea, în poliica exeă: Schimbările sueniteîn Italia, pe care a creao [ . . . ] ; aliana solidă p care aştiu so menină cu Agia; independena Româiei pecare a încurajao, i chiar ridicarea Prsiei i unicaa

Geaniei, pe care lea susinut dei aveau săi provoacecădera"Dacă viiorl i s deschis în faă, put vedea

revana per înâgera sa, i pe împăătasă asistândla această revană; ar vău o veche utopie realizată:

puea Auiei inaă, Impiul Oom got

Eopa,Polonia i România inrând în rândul naiunilor impor-tane, Vaicanul îcheind cu Italia un acord pe pincipiifoarte apropiate de cele susinute cu atâta insisenă deel, Rusia prăbuşinduse, c prevuse l, pen că nimicdin idealul său nu se regăsea în sisemul i de guvare

Toul îi dădea drepae Devenea asfel un Napoleo mo-de, omul ce prin muca lui a pregăti Europa visaăde fondaorl dinasiei sale Se născuse pen a avascu două generaii . . . "34

Apărăor a deprilor naiuilor, Napoleo III a fost

totodaă u me europe, ce visa pe toae nailecontineului un viior comun şi paşnic: Era partiz al principiului aionalităilor pentr Geaia, Italia, Ro-mâia, Ungaria, dar ră a înceta săşi proclame idealuld înelegere, pace i uiate înre aiui «Război în Eu- ropa îseană război civil», îi păcea să repete."5

34 obe Senco, Napoon II Un prcurseur, Ps, 1935 pp. 357-358.

35 Ibidem, 360


39/242

Cnvese

Exagerează isoricul? Se poae. Dar u mai mut decâtugo în aoon e Pett Era u mod de a rechilibra

balţa prin exagerare. Napoleon I devenise prizonier

unei logici pasionale şi conadicorii.Brcii sut să şi ei împiţi. Phiip Guedala, autor

al unei cărţi rmarcae: The Second Emre (1922), uvede la Napoleo ici un proiect adevărat, ci doar o

poliică ră scop precis, ră anvergură, dusă de pe o zi

pe alta, cu oamei mediocri. Suntem foare departe deîmpal ce deschis toate căie ş avut deptaeî oate privinţele!

La râdul or câţiva isorici francezi încep săl pri-vească pe împăra cu mai mută înţelegere. Republica era

isalaă soid şi nu se mai simţea nevoia dea o legitima prin bamea mperiului. Alsacia şi Lorena seseră recu- perate şi u a rproş adus lui Napoleon I rămânea asferă obiect; î denitiv, împăraul u micşorase Franţa,c o mărise. storicii erau aşadar mai dispuşi să apreciezezioomia modeă a sveranului, judecâdu u doardupă eşecurile sale, ci şi după proiecte şi reaizăr. Maiaes că insabilitatea poitică a celei dea Treia Republiciajunsă a na şi slabu ei bilanţ economic erau cumvade nară să pună în vaoare ecacitatea tehnocratică"a celui dea Doilea mperiu. Această ouă abordare esteexprimaă specia de doi autor. aul Guiot îşi îheiecartea (aoon I, 1 933) cu u bilţ în cea mai mare

part pozitiv. După el, dacă apoeon ar murit aîncepul aului 1870, ar rămas cu siguranţă uul dinmarii suverani ai Fraţei; dar amitirea dezasrlui na

cântăreşe greu î memoria coectvă şi subiiază dureros erorile politicii sale extee". În ciuda acesor rezee,isoricu subscrie a părerea ui Louis Pasteur: Domnialui va rămâne una din cele mai gorioase di istoria


40/242

40 Napleon I cel neiubt

oastră"6 Octave Aubry publică u apoon II 1929,apoi, 93 8, Le Second Emre, sinteză ce face o judecat des de echilibrată Constaă inconsisena poliicii

împlui, numeaselei condicii ce rezulă faptucă î mntea lui sau ciocni prea mule idei", dar în ace-laşi imp îi apreciază iniiativee iovatoare în domeniueconomic şi social, precum şi rolu în edicarea Europeimodee" Această importanţă europeană a lui Napo-

leo I va deveni di ce în ce mai evidentă, odată cu tre-cera impului Nu este imposibil ca mai tiu, cd Istoriava devei cu adva senină, să aşeze mai sus, mul maisus decâ Bismarck Acesta a ost doar u mare ge[ ] Napoleon III a fos întodeauna u mare euopea'

Reabiitarea lui apoleon III trezeşte de asemeneainteresul isoriograei amercane, până aunci des de rezervaă faţă de el Americanii aveau mai puine moivede simpaie decât englezii Fieşe, respingeau auortarismu imperia în umee lozoei lor republicae; da mai

ales u uiau că Napoeo III jucase împoriva StateorUnt în timpu celor două coicte concomitene, Răz- boiul de Secesiune şi ăzboiu din Mexic, cercând săşiimpună inuenţa, în locul or, în America Latină bertGurard, isoric de origine anceză, rofesor în Statee

nite, a dat tonul unei noi abordări, îtro lucrare care astimua cercetea pe aces subiec: aoeon An Inteetaton, publicaă în 1943 După Gurard, contribuţiaisorică a persoajului său poate reată trei pce:rnc naţoatăţor, socasm santsmonan şidemocraţa drectă Primele două i se par inconestabile ost u mai bu eope decât Bismck sau Gbta,

36 Paul Guot, apoon I, Ps, 193, vol , pp 3 1 9 şi 3237 Octave Aub, Le Second Empire, Pas, 198, 67784


41/242

Cntvese 4

şi un mai bun socialist decât Karl Marx pentr că eramai puţin îchistat decât aceştia, şi nici nu era otrăvit deă sau de orgoliu." Proiecl său: oae naiuie ibere

şi egae în cadrl unei Europe unie, iar bogăia idus-riaă pusă în foosul majoiăţii, şi nu rezervată uneiminorităţi. eri aceste idei erau nişe utopii astăzi, eesunt ateativa la conict şi haos". Rămânea de lămuritconcepul, desl de conoversat, de democraţe drectă

Concuzia ui Gurard ese că, î variana napoleoniană,ea ai apropiată de regimul americ decât de pa-mentarsmul englez, pe de o parte şi de dictatura totaiă, pe de alta".38 ată apoleon adaptat" a gustulamerican! Constiţia di 152 ar fost pet Franţa un puc de poire mai bun decâ cea din 1875 adică un execuiv pueic şi un şef de stat invesi cu puteriîsemae, ca în Saele Unite, în codiţiile î care, spresşil mperiului, puterea egislaivă câştiga şi ea impor-tanţă. Consideraţiile lui Gurard rebuie privie mai alesî contexl prăbuşirii celei dea Treia Republici în 1940,

un soi de Sedan repulic, de natură să discrediteze unsistem poiic prea dependen de interesele partideor şide jocurie parlametare, şi otodată să reabiliteze mperiu vicimă a unei Repubici care eşuase şi ea.

Precursrul lui Hitler?

E bine să amintim din când în câd codiia echivocăa isoriei, costrcie intelecaă ce depide de preznla fe de mul ca de ecut. Adapat" la perioada interbelică,

38 Abert Gurd, Naoleon An Interretation, CgeMass , 1 953, citat după Naoeon I - Man ofDestiny, o cit pp 7-18


42/242


Naplen III nu puea rata experiena fascismlr aimui isrici au descprit e u precursr al lui uss-ini şi a lui itler. a asta din cauza aceleiaşi dmcraii

ece" pe ce Gurd crde aprpiaă de sismul ame- rican, dar care pen ai isorici anună otaiarismeedin seclul

Seria este deschisă de isricu ameican FrederickB. , înr cmuicare prezeată î 198 şi publica

în 1940 sub itlul ,Bnapism d Dicaorship". nalizaui privind regimul imperial se rezumă în aceste aze:Cele duă Camere de mucava ua putea discua egieă să vteze, cealală putea vta ă să discute dădeau

regimului aparena democraiei î imp ce tiranul dispu-

na de putere dicarială Puerea reaă era în mâinieCnsiliului de Stat mdel penr Marele Cnsiliu al luiMusslini şi ale prefecilr."39

Sugesii deate de al isric eric, ab SalnShapir, înr lucre cnsacraă iberalismului din sec-lul al lea, ce, crede aul, s cna cu ufascism avat a et Leram and the haenge ofFcsm Soca Forces n Engad and France (1949) Al Dilea mperiu marca apariia unui fen-men nu în isria sistemer şi idelgiilr plitic. C-tempranii săi nici nu şiau da seama; sub aes aspect,

semnicaia sa era mai evidetă spre mijlcul seclu-lui dcât ca sa. ,etdele flosi, poliica aăşi idalurie sae aună înrun md cnz şi icmpleceea ce îeegem azi prin fascism. La fel ca fascismul,a fst rezula acelraşi cndiii" (îngijrarea claslrdmine în faa agiaiei sociale) şul asupra Rmei

3 Frederic B. z, Bonaprtism and Dctatorship", SouthAtlantic Quarterly, anuae 1 940, reprodus în Napoleon I- ManofDestiny, 63-65


43/242

Cntvese

al lui Mussolini din 1922 similar cu loviura de sta din1851 " Trebuie semnalat că mai muli istorici geanidi perioada hitleristă menioai de Shapiro se inte

resează de Napoeon III, văzând în e un fel de precursoral salui nist, pr încercea de a găsi o cae de mijlocîntre socialism şi capiaism, prin dorina ui de unitatea naiunii mai presus de clase şi prin autoriaismul baza pe încrederea poporlui . . . Ceea ce era sauar pen isto-

ricii gei devea codanabil sub pana unui istoricamerican Ca să îcurce şi mai mul lucrrile, Shapiroadumecă în ideologia bonapartistă un damf de antise-mitism, deşi e nevoit să admiă că al Doilea Imperiu nafost o priodă tocmai ra pentr eeii di Frana. Cumsăi compi, sub aces aspect, pe Napoleo I şi pe Hiter, cosmopoli şi rasis? În realiate, lucle sau exac pe dos: reaiile lui Napoleon III cu acezii de origineevreiască au fos exceete. Oricum, în nici stat euro- pea din epocă au fost mai mui evrei în nea aface- rilor nanciar şi poliice ca î Frana clui deal Doilea

Imperiu: James de otschild, faimosu bacher parizian,aii Emil ş saac Pereir, cei mai preioşi asociai a-ciar în proiectee împăraui, Achille Fould, miisrlFinanelor şi una din principalel guri ale guveuluiimperia. . .

Lewis B. Namier, isoric britanic de renume, împingeîs cel mai departe această campaie de fascizare" acelui dea Doilea Imperiu; îtrun articol itiat TheFirs Mounbank Dictator" (inclus î voumu ashedSremaces, 195), Namier susine că ussoini şi Hiterar reprodus mod inconşie cezismul plebisciar"

al lui Napoleon Toae acese regimuri ar prezenta

40 acob Sal Schapo, Liberalm and the Chaenge ofFcism, 1 949, citat duă apoleon I - Man ofDestiny, pp 779


44/242

Napleon I cel neiubi

umeroase trăsări comue: apel direct la mase; soga-ni demagogice; dispreţ pe legala ciuda pretnsu-lui respect pen lege şi orde; dispreţ pe pidee

poitice şi sistemu paramentar; dispreţ de asemene pen inteecali şi valorie ielecuale; atea popor-lui şi promisiui vagi şi cotradictorii adreste ecăreicaegorii în parte miitaism; corpţie Sar mai adăugaasemănări apate între cariera lui Ludovic Napoeo şiciera lui ir: lovirile eşuate de la Strasbourg

(1836)şi Boulogne (1840), respeciv chen (1923); o detenţieconfortabilă ce ea peis viitorilor dicaori să meditezeşi săşi scrie exte programatice: Des des naoonennes şi Men (aaţie eroată î ce priveşte lucra-

rea ui Ludovic Napoleo, scrisă la L, 1839, ainte

de detenia a am); î ne, orbirea clasei politice, carenu a fost conştientă, nici în Frţa, nici în Geia, de pericolul reprezentat de acese două jaice personaje 4

Această schiţă de vieţi paralee", de concepţie dubi-oasă, e foarte edeaptă cu Napoeon II A travesti subtrăsăurile lui Hitler îece măsura Psihologia şi inte-ţiile sale îl siează mai curând la tipodu dicatoruinazis La fel în ce priveşte regimul său ajoritatea isto-

ricilor cae au reuat această temă au respins iteretrieui Shapiro şi Namier, observând, dimporivă, distanţa

uriaş ditre proiecu lui Napoeon III şi proiecu fascis

sau ce nazist Imperiu, dictatial a cut, apoi do autorit, ibera căe sşil său, a fos niciodată toaliarÎn condiţiile epcii, nici u puea să e; de altfe nimeinu gâdea în termeni totalitari Isoricu nu are voie săîcurce secoele Un sdiu despre poiţia politică în aDoilea Imperiu, cu

195de istoricul meric Howd

4 Lewis B Namier, The First Mounteank Dictator", înVnished Suremacies, Londra, 1958, luat î aoeon I- ManofDestiny, pp. 194.


45/242

Cnvese

C. Pae, arată car diferenţa dintre represiunea" impe- rială şi cotrolul poliţienesc totalitar42 Neimiate îteorie, puterile poliţiei ncţionau practic întru registr

esu de modera; cimaul social şi poitic împiedica înmod obiectiv omipotenţa executivului, a adminisraţieişi a istiuţiilor represive Alfel spus, represiunea punc-ală nu e sucientă pen a dei u sa totaliar; acesase sprijină pe o sc globalizantă ce tinde să auleze

autoomia individului, a gpurilor, a instiţiilor . . . Or,mijloacele admiistrative ale secoului al XIXea erauisuciene pent asa, i socieaea de masă nu apărseîcă; zilele noase, chi şi socieăţile cee mai demo-cratice, idividu ese mai integrat şi mai controla decâtî epoca lui Napoeon II. Aces fals regim totalitar" nu

dispunea nici măcar de un partid politic care săşi asumemisiuea de ai mobiliza pe adepţi; ideologia lui era vagăşi compozită.

În mod straniu, autoriarismu împăralui era dublatde· intenţii liberale. Napoleon III credea (pe dept sau pe

edrept) că putea jugula anarhia prin autoritaea sa, pre-găind ase condiţii sănăoase pent un regim iberatemperat Ese exac opusul ogicii dictatoriae, în caretedinţa este, de reguă, spre înăsprirea regimului. Câtdespre toaliaisme, vocaţia lor e să restrgă încontinuu

ibertăţie, u să e resabiească. Liberaizarea regimuuiimperial îcepând de la un anumit momet hotărâtăvolunar de însuşi împra e cel mai bu argumentcora oricărei încercări de ai aibui u chip fascist.

ai trebuie uae în consideraţie psihoogia lui Napo-eon III şi comportamen său. Nu avea so de iran.

42 Howard C. Payne, Theory and ractice of Politica Policeduring he Second Empr in France", Joual ofMode Histo,martie 1958, reluat în Napoleon I- Man ofDestiny pp. 883.


46/242

6 Naplen I cel neiubi

Auoriarismul ui era în bună parte de faadă, diluat de un spirit tolerat şi de un anume asserare, ce naveaucum să îreţiă intoleraţa adinisrativă. Puterea impe-

riaă a avu, desigur, accese de autoriate, dar ce maiadesea a suferit, mai curând, de o lipsă de coordonare şiecaciae. Buele ienii" ale lui Napoleon III nau datîntotdaua rezulatee sperate, ueori au avut chi efecte perverse, d asta nu înseamnă că pot negae. Umani-

arismu" lui, desl de ceţos şi aplicat cu imiditate, etoşi de cu tol ală ară decât dispreul penr individspecic ideologiilor fasciste

În ne, nu rebuie uiat că al Doilea Imperiu a fost oepocă de efeescţă literă şi tistică, epoca ceau

apărt Les Fers d Ma, Madame Bova, şi a înorimişcarea imprsioistă. Nu a fost meil regimului, darcel puin acesta nu sa opus; sunem departe de cenzuaideologică şi birocratică a toaliarismelor Şicanele decare au avut parte îoiorii sau daora conservatoris-

mului mediuui ambian, şi nu unei poliii a gândirii"de tip nis sau comuis Faimosul salo al rzaţilor"di 163 dovedeşe buăvoiţa împăraui care a impus

psonal aceasă solue ocmai pen a l pe expunăartişilor neagraţi de juriul saonului ocial (şi pe cee însuşi ui gusta defel! ) E greu să vezi pe Hitler î

rolul de protecor al unei arte aleaive!Cum să intereăm anci aceasă apropiere forţată

înre bonapartism/cezarism şi fascism/nazism? Pe lgăobsesiile uei epoci şi spiil piz al ior istorici,există un lucr mai importa care leagă fenomene so-

ciopolitice almineri foarte diferite E vorba de justi-carea democraică a unui regim de mă fore: dicaaegiimată de popor. Exisă î democraţie u viciu ascuns.Tocqueville avertiza deja împoriva derivelor ce rezultă


47/242

Cnvese 7

dintro relaţie prea directă între Putere şi supuşii" săi,atnci cd stiţiile intermedie echilire" dince în ce mai slabe. Tocueville vedea, în acese noi co-

gaţii cala potenţială spre o sclavie lâdă". Ca regulăgeeraă, dacă democraţia a dat maselor drepl de aalege, ea a înări pe măsură şi puterea aleşior, legii-mdo. ,Democraţia diectă" ape ca o consecinţă a aces-ei logici des de perverse. În aces ip de regim poliic,

dialogu se eagă exclusiv ntre conducător şi popor Nimicmai democratic î aparenţă: suagiu uiversal şi consul-ti periodice ale naţiunii, prin plebiscit. În realiate, acest

raport uivoc înăbuşă dezbaerea, lasă oc manipuării ( emai uşor să manipuezi masee decât eliee) şi îi conferă

conducăorlui, devenit personaj providenţial, o legiimitate excesivă şi periculoasă. Astfel, ceea ce aparn ar o cume a democraţiei duce uşor la unifoizarea socie-tăii şi la dictară. Napoleon III a îneles acst mecaism,sau, în orice caz, a ştiu să prote de el. Mai tâziu, toali-tarismele di secolul

fascismul, nazismul, comu-

nisml au perfecţionat metoda. Toate aceste regimuriau exploatat potenţiaul auoriar al democraţiei, dar îcu tol alte scopuri Dacă dorim neapărat să identicămo experienă cât de cât asemătoe cu al Doilea Imperiu,u n fascisme trebuie so căuăm, ci mai curd în Repu- blica gaullistă di ii 19581969 De Gaulle a fost şi eacuzat că să insaze u reg fascist n Fraţa.Nu a fos cazul. Însă, la fel ca al Doilea Imperiu, era un

regim foarte personaliza, des de auoriar şi fondat,mai mult decâ pe instiţii şi pe clasa politică, pe un îalt

ivel de încredere populă şi pe diaogul direct tre şelsalui şi ancezi. În istorie, comparaţiile sunt uile, cucondiia de a nu forţa nota. În iuda itor simiidini,apoleo III nu e de Gaulle şi cu atât mai puţi Hiter.


48/242


Prcesul de reabilitare

Puţin câte puţin, printre excesele detracorior şi ale

adiratorlor, şi-a cu loc o cercetare mai serioasă, dacnu obiectivă ideal căutat mereu în isorie, da d păcaeiangibi cel puţin mai relaxată Seria este deschisă,î Franţa, de Marcel Blchard, cu un Second Emrepublicat în 1950; după el, regimul imperia a propulsat

Fraţa în modeiate prin acţiuea sa ecoomic (deinspiraţie sain-simoniană) şi, în special pri două reaizări crciale: reeaua de căi ferae şi un sisem bacaradapta la cerinţele di industrii şi din trasporturi

O foarte substanţiaă cotribuţie îi aparţine lui AieDsette Deme qe et Second Emre, sinezăapărtă î 192, ese urmaă de o serie concepuă la oscară vasă şase volume plăuie, iniiaiva cea maambiţioasă pe aces subiect, după cele şape volume aleui Piee de La Gorce Dsette n-a reuşit să scre decâprimele ei: Losao/on a conqte d oor

( 1 96 1 şi 1 973) ; D dcemre a setemre ( 1 972consacrată poiticii inte); assance de a France modee ( 1 976 evouţiile economice) Au rămas în stadiulde proiect (din cauza morţii istoricului) L 'Eroe deaoon I, La France d Second Emre (abloul social

şi cura) şi aoon III et Bsmarck. Dasette ţie săprecizeze că nu apreciază loviurile de stat şi regimuriledicatoriae; toşi, ga ui apoleon III i se pe denăde simpatie". Din aceste sentimente împărţie, rezulă oanaliză înelegăoare dar crică, bazată pe o infoaţievastă, supusă uei judecăi riguroase Motiv de a regretaşi mai mult absenţa uimelor trei volume

Pe aceeaşi inie de mij oc se siuează ucrea lui AainPlessis,De ate mae a mr d frs, 18521871( 1 979) şi aoo III { 1 986) de Louis Girard (probabi


49/242

Cntvese

ca mai solidă biograe a împalui) storiograa ceză a celui de-al Doilea mperiu găseşte astfel un nouechilib, cercd să evite acuzaţiile şi gloricile facie;

e u demers critic, dar nu osil, care-şi propune mai multsă îţeleagă decâ să judeceReabiliarea otală nu lipseşte nici ea Cva mai târziu

decât colegii lor britici (Simpson şi mai aes Secourt),câţiva storici ancezi descoperă la rându or un Napo

leon aproape impecabil, un mare suveran, un om carea pregurat viior Suzne Destees şi eriette Chade pubică, în 1 96 1 , aoo I homme d sceo ucrare cam simpluţă, scrisă pe urmee lui Secourtîn care acee coesabile ae împăalui sun expediaterapid (d pldă, represiunea din decembrie 1 85 1 ; desprevictime nu se suă o vorbă), şi se reţine do roul săuexcepţioal în isoria Franţei şi-a omenirii : ntr-adevăr,cu el începe secol ce va dura pă în ziee noastre,pentr că trăim îtr-o lume care încă îi poartă amprentabeecă sau nefasă În orice domeniu economic, social

ineaţiona , succsorii săi n-au cu decât să deoteceea ce schiţase el"43Sia couă cu aoon me Gradde Ec Lgb

(1978) Se face astfe şi utimul pas: Napoleon cel Mical ui Victor Hugo devine în srşit cel Me", chiar dacă

sub o pă mai puţi ilustră căuta zadic, în aceastăcrte, cea mai mărnă criică, cea mai mică rezeră, ceamai mică îndoială Împal are do calităţi: ieligenţă,buăate şamd Soţia lui, aşijderea: femeie emineă,incomparabilă , suverană modeă" Legube justicăpă şi aventa mexică; cât despre dezastrl din 1 70,împăratul ese exonerat de orice vină

43 Sae estees şi Heette Chdet, apolon homme du • sicle, Pas, 1961, 1


50/242

Napleon cel neubt

Pe aceeaşi lungime de undă, cu u apoleo la fede mare şi nu mai puţin ipecabil, mult mai ine gumentată, se aă cartea lui Philippe Sguin, Losaoon e Grand (1990) ucrare de istoric, dar şi de ompoitic, costrită după toate regulie cercetării, dar condusă cu o abiliate specic politiciistă spre ţelu uit:reabilitarea totală. E sucient să urmărim expunereadifereduui ditre prin-preşedinte şi Adunarea legis

ativă, îainte de loviura de stat di 2 decembrie1 8 5 1

To rău e pus în cârca Adunării : imobilism, deziare,iecienţă, dispreţ petr revendicăile popuare, reusuagiului uiversal Adunarea e singura viovaă depropria-i dispariţi, deznodămât brtal pe care Ludovicapoeon nu - dorit d la ce a fos împins de siua

ţie ată o interetare specioasă a eziărilor prinlui Îfapt, Ludovic apoeon era o re ezittă; pentr ecaredin mişcările sale, câtărea la esrşit argumentele proşi cotra Dar ştia foarte bine îcotro mergea Scopul luinu era să salveze Repubica (chiar dacă ar ncţionatimpecabil) ci să-i dea loviura de graţie Misiuea lui erasă restaureze mperiu Sarcina ui era să ducă la îndepinire ovira de stat

a fel, Sgin cecă să tocă favoea lui apoeon nes dosar al aului 1870 Explicaţia lui: împăral îcercase dar ră succes, daă ind eschivarea

responsabililor politici şi milii să refoeze u sistemmiitar îvechit; a fos sigul, de asemnea, care aîţees că iteresul Franei era să evite războiul Da, eadevăra dar ce foos? Datoria împăralui era să convingă şi la evoie să impună soluţiie pe care le socoeanecesare Chiar dacă erori lui po reativizate, în cţie de cotext, a gâdi corect şi a acţioa greşit u e unitu de gorie

Acesui apoeo neverosimil de perect, mai mulţiautori contuă să-i prefere un apoeon imperfect,


51/242

Cntvese

dar ataşant: um, complicat, tragic, u personaj ieşi dicomun e meria î sşit o rpaţie din partea cezilor Dctonare du Secod Emre (publicat în

1995 şi reunind conibuiil a circa două sute de colaboratori), Jean Tulard îşi propune să xze zionomiaşi importţa unei epoci, şi astfel să relsze dezbaereaReacţiile n-au înziat; foae divrgene, rşe, buatradiţie a discuţilor despre apoleon III şi regimul săuCu această ocie, Le Fga ttrre a publica u dos:aoo I e cs en rhatao, ce s-au exprimat doisprezece intlecuali şi oameni poliici, inclusivî chestiunea Trebuie repatriate osemintel lui apoleon III?" Răspunsuile variază de la opinia lui AlainDcaux acesa vede în apoleon III unul din oamenii

ce au creat Frţa" şi cer deparea uei injusiţii" ,până la punctul de vedere opus al lui Max Galo, carenu e dispus să ierte sângele vărsa î impul loviurii destat din 2 dcembrie: Oseminel lui au otrăvit pra multsecolul ca să dorim aum să-i înălţăm un monument po ă încă prea mar Dacă intră în ţară, ar trebui aduspe tăcue, c se cuvine pen un om cea cu dstullucrri c trebuie uitate" ricum, endinţa mai curândspr came, ch şi la sga, mai puţin favorabilă împăraului cât dapa ack Lag îşi ainşe că FroisMiand nu sar opus acesei repaieri posume, şi

conchid: apoleon III a fos un împăra costrcorA lăsa o operă civlatoe şi estetică inconesabiă, chdacă a lichida regimul republican u puem coniuasă vâăm, prin rămăşiţele lor pământeşti, prsonaje careau marca istoria Mi se pare o aiudine meschină 4Cuvine înţepe xcepâd referiţa la estică",doeniu mai curâd străin de preocupările împăratului

Le Figaro littraire, 1 octombrie 1 995, Napolon , lerocs en rhabilitation", pp 5


52/242


53/242

Cnvese

Aguho constată că al Doiea Imperiu este dea reabiiat: nu-l mai isută imeni D, evidet, susţinătorii ueireabilitări cu acte î reguă doresc mai mut decât atât

Num bioailor creşte Cea mai mplă şi mai detaliată, ră a şi foarte îoitoare, este aoon a uiPiee Milza, apără în 2004 Colecţia Que sais-e?" apubicat succesiv u aoon de Thier Lez ( 1 995)şi un Second Empre de Andr Encrev (2004), cel di

urmă îocuind mai vechiuSecond Emre

a ui Georgesrradali (care, între 1 957 şi 1 996, cuoscuse nouă ediii) aoon I (2006), Je Etvenaux prezintă împărat vizionar ce trebuie reabilita": texl e des de banaşi ptiz, icooaa este remcabiă ne, iteratura îşi îsuşeşte subiectul : sub pana ui Jean-Piee Du

eigne, aoon I (2007) devine persoa de rom Socialismul" pui se aă de asemeea a ordineazilei Un socast a tere? se îtreabă Alai PessisPentr a conchide că Napoeo I apar ca cd paredin marea familie a socialiştior secoului al XX-lea" La

rdul ui, Je Saes îşi propue să detice ădăcesociaismului lui Ludovic Napoeon Boaparte"storici anglo-saxo rămâ la fe de activi, şi or e

datorăm mai mute conibuţi preţioase Vom remca maiîtâi sudiie soide pe subiecte pucae ca sistemupoitic (aegeri, prefecţi seecie paramentară), aparatu

de stat (poiţie, propgandă cotrou prese), băci şinaţe ucrări pubice (reameajarea urbaă a Parisuuişi Lyonuui) _47 Astfe, de a cosideraţii foarte (prea)

46 Aain Pessis, Napoon : n empereur sociaiste?"

L 'Hstoire, iue 1 996 pp 29 şi n sociais a pouvoir? Histoire, iunie 1997, p. -5; ean Sagnes, es Racnes dusociaisme de ouisNapolon Bonaparte oouse, 006

47 enis B, Les historins angais et amricains u Second Emire" art. cit 10-04


54/242

Naplen I cel neibi

generale şi ieviabil pize se ece la o orine diferiă: acea de a îneege ncionea regimului mai curddecâ a-i lipi eichet Cocluziil îclină în geeral în

favoarea ceui d-al Doilea Imperiu, mai puin reprsivdecâ se credea, mai dispus la o evolui liberală, şi maiales perfot în domeul econoc Trebuie menionat mod special bricul Theodore Zeld, auorl ueilucri oioe despre sisemul poliic al lui Napoleon III,

The Potca/ System of aoeo I, 1 958, uaă deEme /er and the Lera Emre of aoeo III,1963; articolul The Myh ofNapoleon III" (195), ureuma a interetilor sale, a fost o pies importatîn dzbaerea despre esna regimului impeial Zeldinî consideră pe Napoeon III un mar om poliic (aproape a fe de mare în arta politicii pe cât era unchiu săuîn ce piveşe războiul şi adminisraţia), care a reuşi, cumulă abiliate, să menină echilibrl înre curte opuseEvoluia liberală a regmului fos dori de e: oîncerce de a rp cercul vicios al revoluiei şi reacţiuii,

ăsăuri domnate în istoria Franţei după doa luiLudovic al XVI-lea"Mai puţin convins de geu politic al lui apoleon III

ames Maew Thompson (în Los aoeon and theSecond Emre, 1954; ediţie nouă, 1983), reză oşi

să vadă în el un iran Caraceristica regimului imperiala fost nu dictaura, ci schimbarea În fod, apolon IIIar fos vicima slăbiciunii, a eziăilor sale, a spiriluisău hamleian" Foe departe, aşad, de porel unuidicator, ş mai aproape de efrici pri al DemceiA fos un om prea slab penr maril ucrări pe care şi

48 Theodore Zeldin, The Mh of Napoeon ", Histooday, febrae 1 958, reprodus î apoleon I- Man ofDestiny,pp. 427


55/242

Cnvee

le-a propus"; trăia în visurile sale, icapabil să le transfoe î reaitate"

Menţionăm de asemenea dubla ucrare biogracă a lui

Wiliam C. Smith: aoeon I (1972; ediţie anceză,1 982) şi Egne mratrce etfemme (ediţie aceză,1989) Smith prezintă un apoleon I foarte complex,vizioar şi fatalist, dar şi om de stat remarcabi pâă lacapăt (spre deosebie de aţi istorici, el nu crede declinul

capacităţior împaului, di cauza bolii; ba chiar, în timpul crizei din 1 866 victoria Prsiei asupra Austriei considerată î general ca un mare eşec a poiticii imperiale, ar pcedat cu mută abiiate). Câ despre împăeasă, ea este xonerată de orice bănuială de itrigi depaa şi de amestec în afacerile de stat. Origina, dar nuîtodeauna convigător.

Lucrările britanice şi americane cele mai recentearată o mare varietate de abordări Jmes McMila (aoeon I, 1991) îşi propune un sudiu despre putere şini-l prezintă pe împărat ca un politician abi, dar care,

paradoxa, n reuşeşte decâ rareori să atigă obiectiveleuărite, rezulaele ind adesea contrare ienţiilor sale .Mahew Tresde scoate în relief rou excepţioa apropagandei şi mai ales al spectacouui politic î egitimea regimului imperial (Sectacar Potcs Losa

oeon Boaate and the Fte mrae 1 997) Rort ric aaizează evouţia sistemului pliticî raport cu ineresele sociale divergente (e Frech Second Emre An Aatomy of Potca/ Power, 2001 ) Î, David Bagueey reţine aura extravagată" aImperiului şi a reprezeărilor sale (aoeon and hsegme A Extraagana, 2000)

49 M Thompson, Louis apoleon and the Second EmpireOxford 1954, 3


56/242


Istoicii americani i-au precedat pe colegii lor ancezi pubicd, încă din 985, u Dcoar a ce deaDoea me (storca Dctona of the French Se

cod Emre editat de William E Echard)E mai puţin detaliat decât ucrarea simiară anceză, daranumite subiecte sut tratate într-o manieră mai aprodată ot unui istoric eric S L Campbell, îi dator o trecere revist a istoriograei aceze consacrate

ceui de-al Doilea Impeiu Aşa stau lucrrile pentr apoleon III, cel puţi în

mediul istoricilor Mai curâd bie decât rău, departe deapoteoza imagiată de Philippe Sguin, depe însă şi devechea gndă ea" centrtă pe personaj cd idit,

cd malec Ocional din respect pen diţie , maiţâşneşte o mică az otrăvită, ca în Introducerea" la Second Emre a lui nd Encrve: De câţiva ani remarcă autorl acestei siteze recente anumiţi istoriciîncearcă să dea o nouă imagine celui de-al Doilea Impe

riu şi chi să- reabiliteze Vom ocoli această problematică În-ev, istoricul nu e dator să spundă la ebeadacă a încălca un jurămât sole, a aresta deputaţi, atrage cu ul asupra unei muţimi dezarmate, a hărţui,a xila, a înteiţa, a depora oameni care nu cr decât

respectarea legaităţii repubicane costiuie o crimă deneiertat, sau dacă, dimpovă, e vorba de simple incidentepoitice La fel ca ui M. Aguho, ni se par o chestiunede etică personală şi civică, în faţa căreia ecare se poziţioează î ncţie de conştiinţa sa"

50 Stuart L. Campbe, Te Second Emire Revisited a Studyin French Historograhy New Brnswic, New Jersey, 1979.

5 1 Encrev, Le Second Emire, Que saisje?, Paris,2004 p 7


57/242

Cnvee 7

Să ne veric aşad conştiinţele Ni se lasă îtreagibertate, icusiv aceea de a judeca favorabi îcălcareui jurmt sau u măce în masă C e mipuleă

isoricii ! apoleon a vărsat mai puţin sâge decâtRevoluţia Fraceză; mai puţin sge decât a Doua Republică î timpul insurecţiei din iunie 1 48, sau decât a TreiaRepubică la începuile ei ilustrae prin înnile săbatice dintre comunarzi şi trpele guveului de a Ver

sailles, 1 7 1 . Ct despre îcălcea jăminelor, aceastaera, în epocă, o specialitae foarte nzească, majoritatea cezilor trecd prin ce puţi treipa regimuriDacă respigem teza vădi partizană a ui Phiippe Sguin(un Ludovic Napoeon total inocen, împins spre loviura

de sa de adversarii săi), la fel de inaccepabiă ese şiteza opusă (o Republică inocetă şi un Ludovic Napoleonnecinsit) Din perspectiva de acum, egitimiatea aparţieRepublicii, în mod evident Dar secolul al XX-ea nutrebuie judecat dintr-o perspecivă ce u era a sa Înainte

ca Repubica să câştige deniiv şi să intre în conştiinţenu exisa o sigură legiimitate, exisau mai mute Legitimişi" în sensul propriu al cuvânlui, nu erau republicii, ci regaiştii, suţnătorii Boboor Oreştii aveauşi ei o parcelă de egiimitate, rezulată din asocierea ître

boia, lucian - napoleon iii cel neiubit.pdf

Documents