lucian boia-istorie si mit in constiinta romaneasca.doc

8/2/2019 Lucian Boia-Istorie si mit in constiinta romaneasca.doc

1/151

SERIA

ISTORIE

coordonata de

SORIN ANTOHI

BCU Cluj-Napoca

lllllll

4060 013 9955

Aceasta carte este editata cu sprijinulFUNDAIEI SOROS PENTRU O SOCIETATE DESCHIS


2/151

LUCIAN BOIA s-a nascut la 1 februarie 1944 n Bucuresti.Studii: Facultatea de istorie a Universitatii din Bucuresti ntre1962 si 1967. Doctor n istorie n 1972 cu o teza despre omulpolitic transilvanean Eugen Brote. Cariera universitara la Facul-

tatea de istorie a Universitatii din Bucuresti: asistent din 1967,lector n 1977 (pozitia cea mai nalta" atinsa sub regimul co-munist); profesor titular n 1990. Secretar general (1980-1983)si vicepresedinte (1983-1990) al Comisiei internationale de istoriea istoriografiei, creata, din initiativa sa, cu ocazia Congresuluiinternational de stiinte istorice desfasurat la Bucuresti (1980).Fondator si director al Centrului de istorie a imaginarului nfiintatn 1993 n cadrul Universitatii din Bucuresti.

Directii de cercetare: miscarea nationala a romnilor din Transil-vania si relatiile ntre popoarele monarhiei habsburgice; istorio-

grafia universala si romneasca, si unele probleme teoretice simetodologice ale istoriei; istoria imaginarului (mitologii stiin-tifice, politice si istorice).

Carti publicate:Eugen Brote (1850-1912), Editura Litera,Bucuresti, 1974;Evolutia istoriografiei romne, Tipografia Uni-versitatii Bucuresti, 1976;Relationships between Romanians, Czechs,and Slovaks (1848-1914), Editura Academiei, Bucuresti, 1977;Mari istorici ai lumii, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1978;Das Jahrhundert der Marsianer(n colaborare cu Helga Abret),Heyne Verlag, Miinchen, 1984;Probleme de geografie istorica,

Tipografia Universitatii Bucuresti, 1985; VExploration imaginairede l'espace, La Decouverte, Paris, 1987;La Fin du monde-. Unehistoire sansfin, La Decouverte, Paris, 1989 (traducere n japoneza,1992);La Mythologie scientifque du communisme, Paradigme,Caen-Orleans, 1993;Entre l'Ange et la Bete. Le mythe de l'Hommedifferent de VAntiquite a nos jours, Pion, Paris, 1995 (traduceren spaniola n curs de aparitie).

Lucrari aparute sub directia sa:Etudes d'historiographie, Tipo-grafia Universitatii Bucuresti, 1985; Great Historiansfrom Antiquityto 1800. An International Dictionary si Great Historians of theModern Age. An International Dictionary, Greenwood Press, NewYork-Westport-Londra, 1989 si 1991;Mituri: istorice romnesti,Editura Universitatii Bucuresti, 1995;Miturile comunismului rom-nesc, Editura Universitatii Bucuresti, 1995;Miturile comunismuluiromnesc, II, Editura Universitatii Bucuresti, 1997.

In pregatire: lntroduction a Vhistoire de Vimaginaire siEssaisur le mythe de la longevite.


3/151

LUCIAN BOIA

Istorie si mit

in

constiinta romneasca

HUMANITAS

BUCUREsTI


4/151

CopertaIOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

774880

CINTRAUJUBCOt* BiAOA-

.

s> HUMANITAS, 1997ISBN 973-28-0765-2


5/151

Introducere

Orice demers intelectual presupune o prealabila definire a con-ceptelor cu care operam. In lucrarea de fata, va fi vorba despre

istorie si despre mituri istorice. Sa lamurim, asadar, ce ntelegemprin istorie si ce ntelegem prin mit.

Cuvntul istorie are doua semnificatii distincte, pe care publicullarg, dar si multi profesionisti tind foarte adesea a le confunda.,Istoria defineste n acelasi timp ceea ce s-a petrecut cu adevaratsi reconstituirea a ceea ce s-a petrecut, cu alte cuvinte trecutuln desfasurarea sa obiectiva si discursuldespre trecut. Cele douaistorii snt departe de a fi echivalente. Prima se sterge pe masuraderularii faptelor, iar cea de-a doua nu are cum sa o renvie"n deplinatatea ei. Ceea ce numim ndeobste istorie este discursul

nostru despre istorie.'este imaginea, inevitabil incompleta, simpli-ficata si deformata, a trecutului pe care prezentul o recompunefara ncetare.

n raport cu istoria reala, istoria ca discurs presupune o drasticafiltrare a faptelor, ordonarea lor ntr-un ansamblu coerent, dra-matizarea" actiunii si nvestirea sa cu un sens bine definit. Istoriareala este un depozit neornduit si inepuizabil. Din acest depozit,istoricul (sau, n genere, cel care vorbeste despre istorie) alege siornduieste. Istoricul este un producator neobosit de coerenta sisemnificatii. El produce un gen de fictiune" cu materiale ade-

varate".Aceleasi procese istorice si aceleasi fapte snt tratate diferit,adesea foarte diferit, n functie de punctul de observatie. Manualelescolare publicate n diversele parti ale lumii dovedesc cu prisosintaimposibilitatea unei istorii care sa fie la fel pentru toti. Totulcontribuie la diferentierea discursului: spatiul de civilizatie, moste-nirea culturala, contextul mental, conjunctura istorica, formatia


6/151

6 ISTORIE sI MIT N CONsTIINA ROMNEASC

istoricului si, ntr-o maniera decisiva, evantaiul ideologiilor. Plu-ralismul ideologic si politic se traduce inevitabil n pluralism

istoriografie.

Sa admitem n beneficiul demonstratiei ca s-ar puteaajunge la un adevar absolut" al faptelor. Chiar si asa, alegerea,ierarhizarea si nlantuirea lor ar ramne n continuare deschisespre o varietate de solutii. n realitate, faptele" snt ele nseleconstruite de istoric, detasate dintr-un context mult mai larg siasezate ntr-o schema explicativa pe care tot istoricul o elaboreaza.

Trebuie nteles ca nu exista istorie obiectiva, si nu numai ca nuexista, dar nici nu poate exista. Este sfrsitul unei iluzii, ntretinuta

si amplificata de scientismul ultimelor doua secole. scoala critica",att de ncrezatoare n capacitatea istoricului de a stoarce din do-cument ceea ce Ranke numea istoria asa cum a fost ea cu adevarat",si teoria marxista cu impecabila-i asezare a tuturor fenomenelorntr-o schema completa a devenirii umane snt cele doua puncteextreme atinse de mitul unei istorii perfecte si obiective. Istoriculnu este cel care stie, ci cel care cauta", spunea Lucien Febvre.Efervescentul sau dialog cu trecutul nu are cum sa se cristalizezentr-un unic adevar, care ar nsemna de fapt sfrsitul istoriei.

De altfel, vremea adevarurilor absolute a trecut chiar si n

stiintele considerate cndva exacte. Epistemologia contemporanaa cunoscut o infuzie apreciabila de relativism. Ar fi curios caistoria, oricum o disciplina mai putin structurata dect fizica, sapretinda n continuare un acces la absolut" pe care fizicieniinu l mai invoca.

Se mai adauga un element care asaza istoria ntr-o pozitie cuadevarat aparte. Fizica este apanajul exclusiv al fizicienilor; origi-nalii care din cnd n cnd descopera cte o teorie noua conteazaprea putin n dinamica acestei stiinte. Nu tot asa stau lucrurilecu istoria. Istoria nu este facuta doar de istorici. Ea reprezinta o

expresie privilegiata a constiintei de sine a fiecarei comunitatisau a oricarui grup social. Toata lumea participa, ntr-un fel saualtul, la elaborarea si adaptarea permanenta a fondului istoricimprimat n constiinta colectiva. Traditia orala, literatura, scoala,biserica, armata, discursul politic, presa, radioul, televiziunea,cinematograful snt toate surse de istorie care actioneaza, uneoricontradictoriu, cu intensitati si efecte variabile, asupra constiintei


7/151

INTRODUCERE

7

istorice. Profesionistii istoriei se afla prinsi n aceasta retea. Influentalor nu trebuie subestimata, dar nici supraevaluata. Un roman sauun film istoric se dovedesc adesea mai influente. Un manualscolar si exercita nrurirea asupra unui public incomparabil mainumeros dect o capodopera istoriografica adresata unei elite.Nici rezistenta istoricilor la mitologie nu trebuie supraestimata.Istoricul nu se poate detasa, oricum nu se poate detasa pna lacapat, de mediul istoric" n care evolueaza, cu fondul lui detraditii, cu prejudecatile si constrngerile pe care le implica. El ^se hraneste din mitologia ambianta si este la rndu-i un producatorde mitologie.

Exista, asadar, la toate nivelurile, un proces inevitabil de mitifi-care a istoriei. Ajunsi aici, urmeaza sa lamurim cel de-al doileaconcept, raspunznd la ntrebarea: ce ntelegem prin mit?

Miteste un cuvnt la moda. Utilizarea sa tot mai frecventa,adesea abuziva, intretlie un grad nalt de ambiguitate. Exprimareacurenta si dictionarele vehiculeaza o multime de semnificatii.Pna la urma, tot ceea ce se ndeparteaza mai mult sau mai putinde realitate pare susceptibil de a devenit mit. Fictiuni de tot felul,prejudecati, stereotipuri, deformari sau exagerari se regasesc sub

aceeasi eticheta comoda.Nu aceasta este conceptia noastra. Mai nti, nu vedem nici ocontradictie inerenta ntre imaginar (caruia i se subsumeaza mitul)si realitate. A distinge, n cazul miturilor, ntre adevarat" sineadevarat" este un mod gresit de a pune problema. Mjtul pre-supune o anumitastructura, si este indiferent n fond, pentrudefinirea lui, daca aceasta structura nglobeaza materiale adevaratesaujjctiye^sau adevarate si fictive n acelasi timp. Singurul lucruimportant este ca le dispune potrivit logicii imaginarului. Exista ~"'un mit al lui Napoleon, exista un mit al lui Mihai Viteazul. Ar

fi derizoriu sa reproseze cineva utilizarea conceptului pentru mo-tivul ca Napoleon si Mihai Viteazul au trait cu adevarat! Mitificareaacestor personaje consta n asezarea faptelor lor reale n tipareale imaginarului (istoric si politic). Atunci cnd Mihai Viteazulapare ca fauritor al unitatii nationale", ne aflam n fata unui pro-ces de mitificare, pentru simplul motiv ca asupra faptei sale realese proiecteaza ideologia statului national a ultimelor doua secole,inexistenta n anul 1600.


8/151


[Definitia pe care o propunem mitului este urmatoarea: con-structie imaginara (ceea ce, nca o data, nu nseamna nici reala",

nici ireala", ci dispusa potrivit logicii imaginarului), destinatasa puna n evidenta esenta fenomenelor cosmice si sociale, nstrns raport cu valorile fundamentale ale comunitatii si n scopulde a asigura coeziunea acesteia. Miturile istorice presupun, evident,- preluarea trecutului n sensul acestei definitii.

Rezulta ca nu orice deformare, adaptare sau interpretare n-seamna mit. Mitul presupune degajarea unui adevar esential. Elare un sens profundsimbolic. Prezinta n acelasi timp un sistemde interpretare si un cod etic sau un model de comportament;adevarul sau nu este abstract, ci nteles ca principiu calauzitor

n viata comunitatii respective.Mitul natiunii si mitul progresului,pentru a numi doua mituri fundamentale ale lumii contemporane,ofera n egala masura o cheie a devenirii istorice si un sistemde valori creator de solidaritate si de proiecte mpartasite.

/Mitul este puternic integratorsisimplificator, avnd tendintade a reduce diversitatea si complexitatea fenomenelor la o axaprivilegiata de interpretare. El introduce n istorie un principiude ordine, acordat necesitatilor si idealurilor unei anumite societati.

Terenul nostru de cercetare l constituie societatea romneasca

a secolelor al XlX-lea si al XX-lea. Ne intereseaza modul cumpermanenta elaborare a discursului istoric, la toate nivelurile, n-globnd, asadar, cu distinctiile de rigoare, dar fara nici o ekcluderesau despartire artificiala, istoriografia, manualele scolare, literaturasau propaganda politica, s-a acordat cu evolutia nsasi a societatiiromnesti, cu gama ideologiilor si proiectelor de tot felul. Amretinut nu orice deformare sau adaptare, ci acele accente ale dis-cursului istoric care se prind cu adevarat n structurile unei mitologiinationale, dnd sens, prin trecut, proiectelor prezente.

Istoriografia romneasca se afla n faza unei necesare revizuiri

critice, care nu va putea ocoli raporturile dintre imaginar si jstorie.Demersul nostru poate sa para insolit. n alte istoriografii, o ase-menea tratare a discursului istoric nu mai are nimic revolutionar".Problema, la noi, sta n iluzia, adnc nradacinata, a obiectivitatiiistoriei, pe care comunismul, promotor al adevarului unic si in-contestabil, nu a facut dect s-o consolideze. Ceea ce Guizot stiacu un secol si jumatate n urma, anume ca exista o suta de


9/151

INTRODUCERE

9

feluri de a face istoria", nu pare nca deloc evident n culturaromneasca. O logica simplista functioneaza: sau ideologia co-munista nu a deformat substantial istoria, si atunci nu exista motivesa se renunte la schema existenta, sau a deformat-o, si atunci mi-siunea noastra este, n sfrsit, stabilirea Adevarului! Faptul cadeformarea este inevitabila, iar adevarul relativ pare greu de ntelessau de acceptat.

Nu demolarea mitologiei istorice este scopul nostru. Ceea cenu nseamna ca nu ne rezervam dreptul de a semnala ntretinereaartificiala si chiar amplificarea n prezent a unor mituri istorice

si politice care, n ciuda patriotismului afisat al promotorilor lor,nu fac dect sa ne ndeparteze de ceea ce de altfel o larga majoritatedoreste sau cel putin afirma: modernizarea si democratizarea so-cietatii romnesti, competitivitate (inclusiv n domeniul ideilor)si integrarea tarii n structurile europene. Miturile nationaliste,purtatoare ale unui mesaj autoritar si xenofob, nu snt cel mai bun nsotitor pe acest drum. Dar, repetam, nici vorba nu poatefi de demolarea mitologiei n sine. Nu se poate trai n afara ima-ginarului. Viata oricarei cpmunitati este organizata n jurul unorconstelatii mitice. Fiecare natiune si are propria mitologie istorica.Nimic nu lamureste mai bine prezentul si caile alese spre viitor ...

dect modul cum o societate ntelege sa-si asume trecutul.


10/151


11/151

CAPITOLUL UNU

Istorie, ideologie, mitologie

PRIMA INTRARE N EUROPA

S-a petrecut n secolul trecut ceea ce astazi, n cu totul alteconditii, poate mai dificile, ncercam sa repetam: intrarea societatiiiomnesti n Europa. Timp de mai bine de un secol, procesul deloccidentalizare, afirmat initial n snul unei elite, a progresat trep-Itat, ncetinit totusi, ntr-o anumita masura, de inertii materiale siI mentale. Cel putin 'cteva decenii ar mai fi fost necesare pentruca valorile si institutiile occidentale sa prinda cu adevarat radaciniputernice n solul romnesc. Aceste decenii, istoria nu a vrut sa

le acorde Romniei. Ofensivei autohtoniste de dreapta, i-a urmatsolutia de extrema stnga, mult mai durabila si transformatoare.Comunismul a scos pur si simplu Romnia de pe calea normalaa evolutiei, rasturnnd complet toate structurile si valorile. nsaconstructia pe care a ncercat-o, a unui nou tip de civilizatie, aesuat, ceea ce impune, la capatul unei jumatati de secol de iesiredin istorie, reeditarea demersului de acum un veac si jumatate.Batem din nou la portile Europei si ncercam cea de-a doua noas-tra intrare n lumea occidentala.

f Reperele cronologice snt o chestiune delicata; se poate totusi

considera ca procesul primei intrari n Europa ncepe sa prindaconsistenta n jurul anului 1830, n vremea tratatului de la Adria-nopol si a Regulamentului Organic. Alfabetul de tranzitie ilustreazaperfect mersul nsusi al societatii romnesti. Scrierea chirilicalasa locul, n intervalul 1830-1860, unei scrieri amestecate, com-binatie de caractere chirilice si litere latine, cu tendinta genera-lizarii celor din urma. n 1860, alfabetul latin este legiferat. Spre1830, tinerii aristocrati adoptasera deja mbracamintea europeana.Iconografia ne ofera imagini amuzante: n saloanele epocii, barbatiitrecuti de prima tinerete, consecventi modei orientale, stau alaturide tineri, precum si de femei de toate vrstele, nvesmntati si


12/151


nvesmntate europeneste". stefan Cazimir a schitat un interesanttabel al gradului de receptivitate fata de formele occidentale: bo-

ierii apar mai receptivi dect categoriile de mijloc sau de jos, ti-nerii mai receptivi dect vrstnicii, femeile mai receptive dectbarbatii. O boieroaica tnara admiratoare a modei franceze sicititoare de romane frantuzesti simtea cu siguranta mai binepulsul vremii dect un trgovet batrn! Scrierea si moda se constituien simptome ale unui proces pe cale de a cuprinde, cu intensitativariabile, toate compartimentele societatii romnesti.1

Trebuie nlaturata aici o idee, puternic nradacinata, prin repe-tarea ei timp de aproape cinci decenii. Nu clasele de jos si nuo burghezie practic inexistenta au fost, n prima jumatate a secoluluial XlX-lea, purtatoarele ideii de progres. Opozitia ntre vechi"

si nou" nu a separat clase sociale antagoniste, ci a mpartit nsasielita romneasca a vremii. Purtatorii noilor vesminte si ai noiloridei au fost n majoritatea lor tineri boieri. Ei s-au aflat de altfelsi n fruntea revolutiei de la 1848, numita de istoriografia comunistarevolutie burghezo-democratica"; democratica, fireste, dar bur-gheza", ne ntrebam cu ce burghezi? Oricum, ceea ce am numimai curnd o clasa de mijloc, putin consistenta si ea, dect o bur-ghezie n sensul strict al termenului, era departe de a fi fostfoarte receptiva la ceea ce se ntmpla n apusul continentului.Cronica lui Dionisie Eclesiarhul, ncheiata pe la 1815, ne parefoarte caracteristica pentru cultura si atitudinea micului orasean"

n preajma demararii procesului de modernizare. Dionisie trans-forma Revolutia franceza ntr-un roman fantastic, nu i ntelegesi nu i accepta principiile, iar ntre francezi si rusi ia fara ezitaripartea celor din urma, vazuti ca aparatori ai ortodoxiei...2 Con-sideratiile lui de politica europeana prefigureaza judecatile unorjupn Dumitrache" sau conu Leonida", imaginarii, dar att derealii eroi ai lui Caragiale de peste o jumatate de veac. Cu sigurantaca nu din acest mediu a pornit europenizarea societatii romnesti.

1 stefan Cazimir,Alfabetul de tranzitie, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti,1986.

2 Pentru ideologia, nu tocmai burgheza, a incipientei clase mijlocii romnesti,vezi Lucian Boia, Reception et daformation: la Revolution fransaise dans lachronique de Dionisie 1 'Eccl&iarque", nLa Revolution frangaise et Ies Roumains(6tudes l'occasion du bicentenaire publiees par Al. Zub), Iasi, 1989, pp. 279-284.


13/151

ISTORIE, IDEOLOGIE, MITOLOGIE

13

11 Ideologia comunista avea nevoie de o revolutie burgheza (mo-ment obligatoriu al traiectoriei istorice marxiste) si de o clasa bur-gheza care sa o puna n aplicare. In faza anterioara, interpretareadominanta n cultura romneasca fusese aceea a preluarii ideo-logiilor si institutiilor moderne din Occident, teza pe care E. Lo-fvinescu si-a construit cunoscuta sa teorie a civilizatiei romne'moderne. O nota aparte a adus stefan Zeletin, sustinnd dezvol-tarea efectiva a unei economii capitaliste romnesti, ca punct deplecare al restructurarilor socio-politice.3 Dar si Zeletin puneaaccentul pe imboldul dat de capitalul occidental si de burgheziaanglo-franceza (asadar, tot factorul exterior"), iar categoria bur-

gheza" autohtona pe care o invoca era alcatuita n fapt din boieri,brusc interesati dupa 1829 de comertul cu grne. Pna la urma,ntr-o interpretare sau alta, este clar ca totul a pornit de sus, dela clasa boiereasca, si nu din zona fragilei si dezorientatei clasede mijloc". Dupa cum, chiar acceptnd o implicare limitata a societatii romnesti n economia de schimb capitalista, ramnefaptul ca elementele civilizatiei moderne, de la formele literarepna la Constitutie, de la Universitate pna Ia sistemul financiarsau la caile ferate, si asa mai departe, au fost toateproduse deimport. Ele nu puteau fi importate" dect de acei membri aielitei deprinsi cu civilizatia occidentala. Ceea ce nu nseamna ca

societatea romneasca, n ansamblul ei, nu a avut de jucat un rol,aculturarea presupunnd egala participare a doi actori: cel careofera modelul si cel care-1 preia si l adapteaza. Nu oricine poateimita orice. Imitarea nsasi presupune un anume grad de com-patibilitate cu modelul ales. Dar faptul n sine ca romnii au imi-tat nu poate suferi discutie.

NAIONALISM sI MODERNIZARE

Trei mari probleme rezuma traiectoria societatii romnesti nsecolul al XlX-lea. Ele au nrurit ntr-o masura decisiva si ra-

porturile romnilor cu propriul lor trecut.3 E. Lovinescu,Istoria civilizatiei romne moderne, voi. IIII, EdituraAncora, Bucuresti, 1924-1925; stefan Zeletin,Burghezia romna. Origineasi rolul ei istoric, Cultura Nationala, Bucuresti, 1925.


14/151

14 ISTORIE sI MIT N CONsTIINA ROMANEASC

Prima este ideea nationala. Discutiile din ultimele decenii njurul_cohceptuluid_ejiatiune au fost afectate, ntr-o maniera adesea

? contradictorie, pe de o parte de faimoasa definitie lui Stalin (prelungita pna astazi n versiune anonima"), iar pe de alta partede exacerbarea nationalista a erei Ceausescu. S-a reusit pna laurma ncurcarea completa a conceptului. Caracterizarea stalintsta ,avansa ca argument obligatoriu unificarea economica a teritoriului,ceea ce conferea o dimensiune abuziv materiala unui proiect emi-namente ideal; tendinta nationalista, sacrificnd mai mult misticiinationale dect economiei, mpingea departe n trecut premiselenatiunii romne, daca nu chiar natiunea romna n deplinatateaei. Daca ar fi sa retinem extremele celor doua interpretari, sntemfie o natiune formata n epoca moderna din ratiuni predominant

materiale, fie o natiune nascuta o data cu istoria!De fapt, ceea ce se numeste ndeobste constiinta nationala, ca1 nsemnnd altceva dect simpla constiinta a identitatii etnice, esteI ideeastatului national, astatului-natiune, este vointa unei comu-Initati, omogena sau nu din punct de vedere etnic, de a alcatui\un organism politic; aceasta nu decurge din piata economicaunitara" (romnii din Transilvania apartineau n 1900 pietei un-gare", nu romnesti!), dar nici din vreo iluzorie predestinaremarcnd irevocabil cu amprenta ei o istorie multimilenara. Ideeastatului-natiune are o vechime nu mai mare de doua secole si j

nu este scris nicaieri ca se va perpetua n vesnicie. Ea si are ori-lginea, pe de o parte, n filozofia contractului social", asa currra fost definita de Jean-Jacques~R6usseau, si, pe de alta parte, nperceperea comunitatilor etnice ca organisme vii, fiecare cu pro-pria-i spiritualitate si propriul sau destin, distincte de ale celorlaltejr (potrivit interpretarii lui Johann Gottfried Herder, dinIdeen zurPhilosophie der Geschichte der Menschheit, 1784-1791). Suve-ranitatea populara si mistica sngelui comun" snt, asadar, celedupa principii, contradictorii dar si complementare, ale faptuluinational. Revolutia franceza si rascolirea sistemului european, nurma razboaielor napoleoniene si a revolutiilor ulterioare, au gra-bit cristalizarea conceptului, conducnd la decuparea reala sau idealaa continentului ntr-o constelatie de natiuni-state. >'

Pna n aceasta faza istorica, alcatuirea si evolutia organismelorstatale nu avusesera nimic de a face nici cu frontierele etnice si


15/151


15

lingvistice, nici cu exprimarea vointei populare. Franta, devenitan ochii multora model de stat national, a nceput prin a fi unconglomerat de teritorii si culturi disparate; n sud se vorbeaprovensala, mai apropiata de catalana dect de franceza, bretoniierau celti, iar alsacienii germani. In momentul cnd, prin Revo-lutie, francezii devin o natiune, aceasta va fi definita nu n sensulunui organism etnic, ci ca rezultnd din libera optiune a cetatenilorsai. In opozitie cu aceasta ntelegere contractuala" a natiunii,modelul german avea sa insiste asupra etnicitatii si istoriei, sngelui si culturii. Este lesne de nteles de ce alsacienii au fost privitimulta vreme, cu egala ndreptatire, ca fiind francezi sau germani.

Erau francezi potrivit definitiei franceze a natiunii si germanipotrivit definitiei germane. Acest dezacord teoretic a generat in-terminabile conflicte care au afectat nu numai cele doua state,ci si continentul european n ansamblul sau.

n ceea ce priveste natiunea romna (si, n genere, natiuniledin spatiul central-european), modelul invocat corespunde formu-lei germane. Romnii se definesc prin originea comuna (romana,daca sau daco-romana), prir^imba unitara, prin istoria mpartasita,prinjspjririialiratea specifica. Se. ntelege astfel de ce (ntocmai cagermanii si maghiarii) ei nu pot accepta disocierea celor de acelasi

neam n natiuni distincte (cum sentrmpla astazi cu basarabeniidin Republica Moldova), dupa cum cu greu i pot considera carorrrn^deyaratipe cei de alta origine si alta limba (cazul ma-ghiarilor din Transilvania care, Ia rndul lqrTTmpartasind aceeasiconceptie a natiunii, snt prea putin dispusi sa se integreze nmasa romneasca).

Decuparea prezentului potrivit liniilor de fractura dintre natiunis-a manifestat n egala masura prin proiectarea n trecut a acesteidecupari reale sau ideale. Miturile_fondalpare au fost reelaborate,n asa fel nct configuratia originara sa fie ct mai apropiata, daca

nu chiar identica, cu organismul national actual. Fenomenul estegeneral european. n cazul romnilor, simbolul acoperitor al n-tregului spatiu romnesc a devenit Dacia, ntr-un moment cndnumele de Romnia nca nu exista. De altfel, sa remarcam absenta pna n plin secol al XlX-lea a unui termen generic moderncare sa defineasca ansamblul teritoriilor romnesti. Numele deastazi al tarii a fost formulat mai nti de un istoric sas, Martin


16/151


Felmer, n secolul al XVIII-lea, apoi, n 1816 (nIstoria Romnieisi Geografia Romniei), de istoricul grec stabilit n ara Rom-

neasca Dimitrie Philippide. Spre mijlocul veacului, termenulDacia apare frecvent pentru a defini ceea ce astazi se numesteRomnia: ntregul teritoriu locuit de romni. Publicatii precumDacia literara, Magazin istoric pentru Dacia, Dacia viitoare re-prezentau, prin nsusi titlul lor, un ntreg program politico-national.Ceva mai trziu, cnd termenul Romnia s-a ncetatenit, desemnndnsa mica Romnie, rezultata din unirea arii Romnesti cu Mol-dova n 1859, functionalitatea Daciei a ramas intacta, ea acoperindntreg spatiul national romnesc, Romnia Mare de mai trziu.Titlul marii sinteze a lui A. D. Xenopol,Istoria romnilor dinDacia Traiana (1888-1893), simbolizeaza relatia directa dintre

Dacia antica si natiunea romneasca moderna.A doua mare sfidare a secolului al XlX-lea a fost problemamodernizarii, n fapt a occidentalizarii societatii romnesti. Renun-tarea la orientalismul si traditionalismul scrisului si vestimentatieinsemnau, fara ndoiala, o apropiere de modelul occidental, dargreul ramnea de facut. ntrebarea era cum puteau fi puse nmiscare un sistem patriarhal si autoritar, o societate covrsitor ru-rala, dominata de marea proprietate si aproape lipsita de fermentiimoderni ai capitalismului si democratiei. ntr-un interval scurt,si cu deosebire n deceniul 1860-1870, tnarul stat romn a adop-

tat aproape tot ce se putea prelua din sistemul institutional si le-gislativ european: constitutie, parlament, guvern responsabil, coduride legi, universitate, academie... Forme fara fond", avea saspuna Titu Maiorescu, avnd dreptate n sensul ca transformarean profunzime a societatii romnesti si a mentalitatilor reprezentao ntreprindere de mult mai mare anvergura dect simpla nceta-tenire, prin entuziasmul unei elite, a institutiilor occidentale. Mareaproblema a societatii romnesti a devenit, pentru aproape un se-col, pna la dereglarea pricinuita de deriva comunista, punereade acord a fondului cu forma. Pariu pe jumatate cstigat, pe ju-matate pierdut...

Principala contradictie a proiectului de modernizare se gasean nsasi structura societatii romnesti. Societatea moderna esteopera oraselor si a burgheziei. n mediul romnesc, dimpotriva,dialectica raporturilor sociale i reunea si i opunea n principal


17/151


17

pe marii proprietari de pamnt si pe tarani. Chiar spre 1900, dupao perioada de relativa dezvoltare a sectorului urban, nu mai putinde 81,2% din populatia Romniei locuia nca la sate. Masivapredominare rurala a marcat puternic att o larga gama de proiectesocial-politice, ct si diversele interpretari ale trecutului national,ale spiritualitatii romnesti, ale destinului romnesc. Modelulromnesc", trecut, prezent si chiar viitor, s-a ntiparit si a ramasfi mintea"multora ca un model predominant rural. Dintr-o asemeneaperspectiva, orasul aparea ca o excrescenta straina pe trunchiulromnesc sanatos, cu att mai mult cu ct mediul citadin era cuadevarat n mare masura strain sau cel putin cosmopolit.

Discrepantelor inerente dintre sat si oras li s-au adaugat, asadar,n cazul romnesc, si semnificative deosebiri de ordin etnic, religiossi cultural. n 1899, Iasi, capitala Moldovei, avea 76 277 de lo-cuitori, dintre care doar 26 747 de romni; 48 530, deci simtitorpeste jumatate, erau evrei. Chiar Bucurestii apareau ca un orascosmopolit: spre sfrsitul secolului al XlX-lea, la o populatie deaproximativ 250 000 de oameni, 32 000 erau catolici si protestantisi 31 000 mozaici.4 Rezulta ca aproximativ un sfert din populatiacapitalei avea o origine neromneasca". Nu mai vorbim de ora-sele din Transilvania, unde romnii erau minoritari fata de maghiari

si germani. Opozitia dintre sat si oras, dintre puritatea etnica siculturala a taranului, ca si a boierului neaos", si cosmopolitismulburgheziei romne, este frecvent invocata timp de mai bine deun secol. Idealizarea satului si a unui trecut patriarhal reprezintao tema de predilectie a literaturii romne. Refuzul modernitatii n singura sa versiune reala, cea burgheza si citadina capataseo asemenea amploare, nct E. Lovinescu s-a simtit obligat saduca o adevarata campanie, n perioada interbelica, pentru reabilita-rea, n literatura, a mediului orasenesc. stefan Zeletin apreciacultura romneasca drept reactionara, razvratire a elementelormedievale ale sufletului nostru mpotriva ornduirii burgheze,impusa de invazia capitalismului strain n viata noastra patriarhala".si istoricii s-au apropiat cu mult mai mare interes de problematica

4Enciclopedia romna (publicata de C. Diaconovici), voi. III, Sibiu, 1904,p. 810 (art. Romnia"); voi. II, 1900, p. 762 (art. Iasi"), si voi. I, 1898,p. 606 (art. Bucuresti").


18/151


rurala si ndeosebi de raporturile de proprietate agrare, dect deevolutia mediului orasenesc si a burgheziei romne. Toate acestea

dovedesc o sensibilitate traditionalista si antiburgheza; a fost ofrna mentala care nu a blocat, dar a ncetinit, modernizarea so-cietatii romnesti.5

Cert este ca n prima faza a procesului de modernizare, spremijlocul secolului al XlX-lea, raporturile de proprietate din agri-cultura apareau ca problema numarul unu a tarii. ntrebarea eradaca va nvinge marea proprietate, prin eliberarea taranimii desarcinile feudale, dar fara o mproprietarire consistenta, sau dim-potriva, societatea romneasca se va ndrepta spre un regim demica proprietate agrara. Legea rurala din 1864 a ncercat o solutie

de compromis, n sensul coexistentei, n urma unei mproprietariripartiale, a marii si micii proprietati. Framntarile taranesti, culminndcu marea rascoala din 1907, au dovedit precaritatea echilibrului.Noua reforma agrara din 1921 avea sa desfiinteze sistemul latifun-diilor, transfernd micii proprietati taranesti cea mai mare partea pamntului.

Istoricii romni s-au angajat n lupta pentru proprietate cu mij-loacele lor specifice. Trecutul a fost chemat sa depuna marturiepentru prezent si pentru viitor. Doua tendinte s-au conturat. Prima,cu punctul de plecare n eseul lui Nicolae Balcescu,Despre sta-

rea sociala a muncitorilor plugari din principatele romne n deosebitetimpuri (1846), punea n evidenta caracterul primordial al propri-etatii taranesti, uzurpata de-a lungul Evului Mediu de mareaproprietate boiereasca. Cealalta, dimpotriva, afirma anterioritateasi perenitatea proprietatii mari.

Indiscutabil, dezbaterea era esentiala pentru societatea rom-neasca, dar insistenta asupra ei tindea sa lase pe un plan secundar

5 Refuzul capitalismului", ca fenomen cultural romnesc, este analizatde stefan Zeletin n capitolul Valoarea si sensul culturii romne reactionare",

op. cit.,pp. 244-255. Consideratii asemanatoare la Ioan Petru Culianu, carepune n cauza mentalitatea anticapitalista a ortodoxiei, n contrast cu spiritulcapitalist al eticii protestante (teza lui Max Weber): vezi eseul Mircea Eliadenecunoscutul", n volumulMircea Eliade, Editura Nemira, Bucuresti, 1995.Capitolul Dusmanii capitalismului" (pp. 169-174) se ncheie cu constatareaca n Romnia, la nceputul secolului al XX-lea, nu existau prieteni ai ca-pitalismului, n afara capitalistilor nsisi".


19/151

ISTORIE, IDEOLOGIE, MITOLOGIE 19

fortele active ale modernizarii. Nici marea, nici mica proprietaterurala nu figurau n primele rnduri ale acestora. Problema era

scoaterea Romniei din conditia de tara predominant rurala siiesirea romnului din mentalitatea patriarhala. Din acest punctde vedere, comunismul a reprezentat, fara ndoiala, o tentativaspecifica de modernizare. Brutalitatea solutiilor sale a fortat, ntr-a-devar, detasarea de trecutul rural, nsa cu pretul dezechilibrariituturor structurilor si cu rezultatul ncropirii unei false societatimoderne, cu totul n afara a ceea ce nseamna modernitate lasfrsitul secolului al XX-lea.

A treia mare problema priveste modelele, raportul romnilorcu ceilalti. Ideile noi si institutiile noi snt toate produse ale la-

boratorului occidental. Inclusiv ideea nationala, statul-natiuneavndu-si obrsia tot n evolutiile ideologice ale Occidentului.Pna n secolul al XlX-lea, romnii s-au aflat integrati n spatiulcultural oriental. Legaturile punctuale ale unor carturari (precumstolnicul Cantacuzino care a studiat la Padova sau cronicarii mol-doveni n Polonia), puse adesea n evidenta, nu au avut cum saschimbe conditia generala a unei societati si a unei culturi. Erao cultura patrunsa de ideea ortodoxa, nu de ideea nationala. Primabresa importanta a fost, spre sfrsitul secolului al XVIII-lea, operascolii Ardelene, a unor intelectuali greco-catolici, cu studii laViena si la Roma, condusi de ideea si chiar de obsesia originilor

latine, si de necesara lor reactualizare, Demersul lor a constituito sursa importanta a orientarii spatiului romnesc spre Occident,dar tonul dat de carturarii ardeleni exponenti ai unei societatitaranesti aflate sub stapnire straina nu a luat amploare decto data ce elita celor doua state romnesti s-a decis sa adoptemodelul occidental.

Att procesul de modernizare, ct si afirmarea ideii nationaleconduceau n aceeasi directie. Ct timp valorile general mpartasiteerau cele ortodoxe, romnii se puteau simti la ei acasa n ssatiulest-european. n momentul cnd pretutindeni sentimentul identitatiinationale trece pe primul plan, lucrurile iau pentru ei o ntorsaturaradicala. Ei se trezesc dintr-o data, ceea ce fusesera ntotdeauna,dar fara ca aceasta sa-i singularizeze, o insula latina ntr-o mareslava". Rusul nceteaza de a mai fi marele frate ortodox eliberator.Identitatea religioasa apare dimpotriva ca o primejdie suplimentara,


20/151

20 ISTORIE SI MIT N CONsTIINA ROMNEASC

putnd facilita nghitirea si asimilarea Romniei (ceea ce tocmaise petrecea n Basarabia). Nationalismului popoarelor slave si

panslavismului li se opune acum nationalismul romnesc.

Nici raporturile cu ungurii catolici sau protestanti nu erau maincurajatoare. O data ce Ungaria (sau partea dominata de aristocratiamaghiara din imperiul habsburgic) tindea sa devina ea nsasi unstat national, deci asimilator, situatia romnilor din Transilvaniadevenea nca mai delicata. Unguri sau slavi, romnii erau nconjuratipretutindeni de constructii nationale sau de proiecte nationalecare contraveneau propriului lor proiect.

Singura solutie ramnea Occidentul, ndeosebi ideea latina, si,

n mod cu totul privilegiat, apelul la marea sora latina care eraFranta. Modelul francez si, ntr-un fel, iluzia franceza" s-auconstituit n reper fundamental pentru societatea romneasca nsecolul al XlX-lea. nca o contradictie dramatica si insolubila:romnii ncearca pur si simplu sa se rupa din partea de Europacareia totusi i apartin, navignd n imaginar, spre tarmurile occi-dentale.

Dar nici reactia contrara nu poate fi subestimata. Modeluloccidental afla un teren nu tocmai prielnic n fondul rural al so-cietatii romnesti si n mentalitatea rural-autohtonista care, partial

acoperita, un timp, de actiunea prooccidentala a unei elite, siva pastra totusi vigoarea si la un moment dat va irumpe. Contradictiadintre modelul occidental si reperele autohtone avea sa strabatantreaga perioada de care ne ocupam si continua sa se manifestesi astazi.

In ce priveste discursul istoric, raportarea la modelul occidentala avut darul de a genera n egala masura atenuarea nationalismuluisi amplificarea lui. Stralucita civilizatie occidentala, cu impresio-nantele catedrale ridicate ntr-o vreme cnd romnii se aflau ncan afara istoriei, reducea vechea cultura romneasca la o varianta

de barbarie orientala" (sintagma apartinndu-i lui Titu Maiorescu).Mai ales n prima faza a contactului a predominat acest gen deuimire. ntr-un memoriu din 1828 adresat de Ionita Tautu luiStratford Canning, ambasadorul Angliei la Constantinopol, semarturisea, cu toata umilinta, ca romnii snt un popor fara arte,fara industrie, fara lumini". Asa fusesera si stramosii lor: pecnd literele nfloreau la Roma, Ovidiu, exilat n Dacia, se credea


21/151


21

ca n Imperiul lui Pluton". Tot la 1828, un text privitor la istoriaMoldovei (Nouveau tableau historique etpolitique de la Moldavie),putnd fi atribuit marelui boier Iordache Rosetti-Roznovanu, spu-nea n esenta acelasi lucru: trecutul tarii nu prezinta n ansamblunimic interesant, nici un fapt a carui memorie sa merite a fi con-servata n analele natiunilor".6

Pe de alta parte, se argumenta (si din ce n ce mai insistent,pe masura afirmarii proiectelor nationale) ca, dimpotriva, romniiar fi posedat cndva atributele esentiale de civilizatie cu care semndreste Occidentul. Le-au pierdut nsa pentru ca au trebuit sa

stea timp de secole cu mna nu pe condei, ci pe sabie, pentru aapara Europa de expansiunea islamica. Jertfa lor a contribuit lanaltarea Apusului. Pentru ce au a primi, romnii au dat la rndullor cu prisosinta.

Asemenea complexe nu afectau, fireste, modelul autohtonist.O data ce romnii apareau altfel dect ceilalti, problema nu semai punea n termeni de superioritate sau inferioritate. O discutiepurtata n cerculJunimii,prin anii 1870, ntre nationalistul Eminescusi scepticul Vasile Pogor, ilustreaza perfect opozitia dintre autoh-tonisti si admiratorii neconditionati ai modelului occidental.

Iata schimbul de replici autentic sau nu, putin importa n relatarea lui George Panu, memorialistulJunimii:

Ce umblati cu istoria romnilor? exclama Pogor. Nuvedeti ca nu avem istorie? Un popor care nu are o literatura, arta,o civilizatie trecuta, acela nu merita ca istoricii sa se ocupe deel... Pe cnd Franta produsese pe Moliere si Racine, romniierau ntr-o barbarie completa.

Atunci, Eminescu, care sedea ntr-un colt, se ridica si cu un

ton violent, neobisnuit lui, zise: Ceea ce numesti d-ta barbarie, eu numesc asezarea si cu-mintenia unui popor, care se dezvolta conform propriului saugeniu, ferindu-se de amestecul strainului."7


22/151

6 Vlad Georgescu,Memoires et projets de riforme dans Ies principautesroumaines (1769-1830), Bucarest, 1970, p. 170;Mimoires et projets de reformedans Ies principautes roumaines (1831-1848), Bucarest, 1972, p. 185.

7 G. Panu,Amintiri de Ia Junimea" din Iasi, Editura Remus Cioflec,

Bucuresti, 1942, voi. I, pp. 99-100.


23/151


24/151

1600, mai patriot" dect eruditii cronicari de la sfrsitul secoluluial XVII-lea?


25/151

ISTORIE, IDEOLOGIE, MITOLOGIE 23

Nici scoala Ardeleana, careia constiinta nationala romneascadin veacul al XlX-lea i datoreaza att de mult, nu face totusi

pasul decisiv, desi telul sau era afirmarea identitatii romnilorsi a mndriei de a fi romn. Ideea unui stat unic al tuturor romnilornu si gaseste nca afirmarea, nfaptuirile lui Mihai Viteazul nefiindexploatate n acest sens. Iata cum i rezuma domnia Samuil Micu,n Scurta cunostinta a istoriei romnilor(redactata n ultimul deceniual secolului al XVIII-lea): n anul 1593 n domnia arii Romnestiau urmat Mihai Voda, carele sa zice Viteaz. Acesta foarte mareostasiu au fost, si pre turci i-au batut si pre ardeleni i-au biruitsi Ardealul l-au luat si l-au dat mparatului Rudolf..."11 Astazi,o asemenea interpretare ar strni indignarea multora; autorul eieste totusi unul dintre marii initiatori ai nationalismului romnesc!

InHronica romnilor si a mai multor neamuri, Gheorghe sincaiconsacra un larg spatiu domniei lui Mihai si cu deosebire actiuniilui n Transilvania. Combatndu-1 pe Engel, el pune mereu lucrurilela punct n favoarea romnilor. Apara cu ndrjire personalitateavoievodului, caruia i compune un portret moral avantajos, nantiteza cu defectele adversarilor sai. Ingredientele mitului sntprezente, dar mitul nca lipseste. sincai accentueaza asupra mndrieinationale, dar nu exploateaza politic ideea n sens de unitatenationala.

Cteva decenii mai trziu, n 1830, banateanul Damaschin Bo-jinca, discipol al scolii Ardelene, publica, nBiblioteca romneasca,o biografie a domnitorului, sub titlul Vestitele fapte si perirea luiMihai Viteazul, printipul arii Romnesti.Nici de data aceasta

10Cronicari munteni, voi. I, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1961,p. 329.

" Samuil Micu, Scurta cunostinta a istoriei romnilor, Editura stiintifica,Bucuresti, 1963, p. 112; idee dezvoltata tot de Samuil Micu nIstoria silucrurile si ntmplarile romnilor, editie recenta sub titlulIstoria romnilor

(ngrijita de Ioan Chindris), voi. I, Editura Viitorul Romnesc, Bucuresti,1995, p. 97.


26/151


ideea nationala nu apare cu adevarat conturata, accentul cazndpe luptele mpotriva turcilor.

Momentul de rascruce este marcat de transilvaneanul AaronFlorian, stabilit n ara Romneasca, unde devine profesor laColegiul Sfntul Sava" din Bucuresti. Mihai Viteazul ocupa unloc esential n sinteza saIdee repede de istoria printipatului ariiRomnesti. Aaron Florian procedeaza la o amplificare a persona-jului si a epocii, consacrndu-le mult peste ceea ce pretindea eco-nomia lucrarii: doua sute de pagini, cea mai mare parte a celuide-al doilea volum, aparut n 1837, si, n acelasi timp, nscrie,n sfrsit, actiunea lui Mihai pe linia nfaptuirii unitatii nationaleromnesti. Singurul repros adus voievodului sta n faptul ca nu

s-a dovedit capabil sa doteze teritoriile romnesti unificate cu oconstitutie potrivita. Numai n acest fel ar fi putut ncepe o eranoua, care ar fi permis romnilor sa evolueze, uniti, ntre celelaltenatii ale Europei.

Asa vedea lucrurile, la Bucuresti, transilvaneanul Aaron Florian.

'Nu nsa si moldoveanul Kogalniceanu. Cel care avea sa devinamarele artizan al unirii principatelor nu se dovedeste deloc sensibil,n opera sa de tinerete, la potentialul national al episodului MihaiViteazul. nHistoire de la Valachie...,publicata n acelasi an,

1837, cu volumul amintit al lui Aaron Florian, ne ntmpina unMihai Viteazul descins din evocarea lui Miron Costin, neanuntndnca n nici un fel proiectul de unitate nationala. Trasatura luidominanta pare a fi ambitia nemasurata" care l-ar fi mpins nunumai sa cucereasca Transilvania, dar chiar sa viseze la coroana

" Ungariei si a Poloniei. Domnia sa a fost stralucita prin cuceriri,dar fatala arii Romnesti", conchide Kogalniceanu, extragndde aici si o anumita morala istorica: numele marilor cuceritorinu piere niciodata n memoria poporului, n timp ce acesta uitape principii virtuosi, dar pasnici".12 Mihai apare ca un mare raz-

^ boinic, un erou, dar nicidecum ca unificator.

12 Mihail Kogalniceanu,Histoire de la Valachie, de la Moldavie et desValaques transdanubiens, n Opere, voi. II, Scrieri istorice (editie Al. Zub),Editura Academiei, Bucuresti, 1976, pp. 177 si 184.


27/151


28/151


Aceasta explica ura nationala a romnilor n contra tiranilorunguri". Iata de ce, de cte ori un steag romnesc se ivea fluturnd

n vrful Carpatilor, Ardealul ntreg se nfiora: romnii de nadejde,tiranii lor de spaima".13

_> Cartea lui Balcescu a nsemnat o premiera n istoriografiaromneasca. Pentru prima oara istoria medievala a romnilor, acelor trei tari romnesti, era tratata explicit ca istorie nationala,ca istorie a unui deziderat national care nu a ncetat sa se manifestede-a lungul veacurilor, ca istorie a unui ideal stat romnesc, de-plin si unitar. Influenta acestei lucrari asupra constiintei nationaleromnesti a fost considerabila, cu toata ntrzierea relativa apublicarii (editie partiala n 1861-1863, integrala n 1878, apoi

/numeroase reeditari). Prin Balcescu, Mihai Viteazul se impunedecisiv si definitiv ca prim ctitor al Romniei moderne.

Anii imediat premergatori unirii principatelor din 1859 mar-"cheaza cresterea interesului pentru figura voievodului, inclusivn Moldova, paralel cu conferirea de valente unificatoare unordomnitori moldoveni, n primul rnd lui stefan cel Mare. mpreuna,Mihai si stefan ajung sa simbolizeze istoria particulara, dar totodatacomuna, tinznd oricum spre unitate, a celor doua tari romnesti' surori. rmare a limbii si poporului romn devine chiar mai ngust


143/151

rentierele Daciei romane. Mapa etnografica" a Romniei

secolul al IlI-lea pna n secolul al Vl-lea se ntinde, dupa

eu> de la Severin pna-n Hateg, de la muntii Temesianei

"ghe sincai, op. cit., voi. I, pp. 282-283 si 289.


144/151


pna-n Olt, departe de goti si de gepizi". Asadar, nationalitatearomna s-a nascut si s-a dezvoltat n Oltenia pna-n valea Hate-

gului". Din Oltenia, romnii aveau sa se reverse spre Ardeal,Muntenia si Moldova, ntr-un proces de lunga durata, nceput nsecolul al Vl-lea si prelungit pna n veacul al XlV-lea. Hasdeuinsista asupra fortei de expansiune a oltenilor".2 Pentru el, Olteniaa fost si ramne nucleul nationalitatii romne. Cu siguranta canationalistul Hasdeu a fost impresionat de curatenia etnica" aOlteniei, provincia cu cea mai mica pondere a elementului straindintre toate tinuturile romnesti.

Alt gen de limitare teritoriala ntlnim la Xenopol. Scopul saueste de a demonta punct cu punct argumentatia lui Roesler, care

si publicase, n 1871, Studiile romnesti. n sprijinul tezei ori-ginii sud-dunarene a romnilor, Roesler invoca apropierea dintredaco-romna si macedo-romna, doua dialecte ale aceleiasi limbi,aflate astazi la mare distanta una de cealalta, precum si influentasud-slava n limba romna. Replica lui Xenopol a aparut n 1884,sub titlul Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romnilor nDacia Traiana (si n franceza, n 1885: Une enigme historique.Les Roumains au Moyen Age). Tactica sa urmareste doua obiec-tive : mai nti separarea neta, de la bun nceput, a romnilor nord-du-nareni si macedo-romnilor, si n al doilea rnd explicarea influenteisud-slave altminteri dect prin sejurul romnilor la sud de fluviu.

Potrivit lui Xenopol, Moesia ar fi fost slab romanizata n Anti-chitate; romnii nu au avut deci cum sa se formeze aici. Elementulromanic se afla nu n Moesia, ci mai la sud, n Muntii Balcani.Nici o legatura directa, asadar, ntre cele doua trunchiuri romaniceale Rasaritului: Daco-romnii si macedo-romnii snt doua po-poare deosebite prin obrsia lor, care datoresc asemanarea lorcovrsitoare mprejurarii ca se trag din amestecul acelorasi ele-mente."3 Pentru a-i distanta si mai sensibil pe romni de sferabalcanica, Xenopol i ndeparteaza si de Dunare, mpingndu-ispre munti. n epoca migratiilor, romnii s-ar fi retras n cetatea"Carpatilor, n zona Transilvaniei; iata ceea ce explica unitatea

2 B. P. Hasdeu, op. cit., voi. I, pp. 306-308.

3 A. D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romnilor nDacia Traiana, Tipografia Nationala, Iasi, 1884, p. 224.


145/151

CONTINUITATEA

127

remarcabila a limbii romne, ca si existenta unor cuvinte de ori-gine maghiara n graiul tuturor romnilor, precum si descalecatul"lui Negru Voda n ara Romneasca si al lui Dragos-Bogdan nMoldova. Dupa ultimul val migrator, cel al tatarilor, romnii(dndu-si seama ca migratiile s-au terminat ?) au cobort spre dealsi cmpie, ntemeind cele doua principate. Formarea poporuluiromn si continuitatea romneasca snt limitate deci Ia Transilvania,desfasurndu-se la adapostul arcului carpatic.

n ce priveste lamurirea influentei sud-slave celalalt punctesential al demonstratiei lui Xenopol -, si aici asistam la o ntoarcere

completa a argumentelor lui Roesler. O data ce evolutia romnilorla sudul Dunarii nu este de acceptat, ramne solutia inversa: ex-pansiunea slavilor din sud la nord de fluviu. Xenopol consideraca primul tarat bulgar s-ar fi extins asupra ntregului teritoriu ro-mnesc de astazi. Timp de cteva secole, Romnia" a facut partedin Bulgaria. Iata explicat ritul slav n biserica romna si, n ge-nere, influenta politica si culturala a slavonismului.

Cu ce ochi ar privi astazi un nationalist romn limitarea conti-nuitatii romnesti la Transilvania si supunerea primilor romnitaratului bulgar? si totusi, Xenopol a procedat asa din pur natio-

nalism, n intentia de a narui pna la temelie esafodajul construitde Roesler. Caile nationalismului snt diverse si uneori neasteptate.

Hasdeu marginise leaganul" poporului romn la Oltenia. Xe-nopol si exprimase preferinta pentru alta dintre provincile ro-mnesti: Transilvania. Onciul depaseste aceste limitari. ntr-untext conceput ca o recenzie a cartii lui Xenopol, dar devenit olucrare de sine statatoare, una dintre monografiile fundamentaleasupra chestiunii (Teoria lui Roesler. Studii asupra staruinteiromnilor n Dacia Traiana de A. D. Xenopol. Dare de seamacritica", n Convorbiri literare, 1885), el opta pentru spatiul ntreg

al Daciei romane: Oltenia, Banatul si partea apuseana a Transil-vaniei. Dar aria formarii poporului romn se extindea, potrivit luiOnciul, si dincolo de Dunare. Moesia, superficial romanizata po-trivit tezei lui Xenopol, devenea la Onciul un puternic focar deromanitate. Dunarea disparea ca granita. Romnia" originaracuprindea cam jumatate din teritoriul actual al Romniei, dar nplus o parte nsemnata din Bulgaria si Serbia de astazi.


146/151

128 ISTORIE sI MIT N CONsTIINA ROMANEASC

Am vazut ca ncadrarea romanitatii sud-dunarene n istoriaromneasca avea deja o traditie n istoriografia nationala. Onciul

se refera nsa nu numai la un teritoriu comun al romnilor sivlahilor balcanici, ci, ntr-un sens partial apropiat de al imigratio-nistilor, la alimentarea romanitatii nord-dunarene cu valuri romanicedin sud. Teoria sa, numita admigrare,prezinta o solutie de sintezasau de compromis ntre teza stricta a continuitatii si teza nu maiputin stricta a imigratiei. Din punctul de vedere al lui Onciul,poporul romn s-a format att prin continuitatea elementului da-co-roman din provincia Dacia, ct si prin aportul considerabil depopulatie romanizata de la sudul fluviului. n primele secole aleEvului Mediu, elementul roman din Peninsula Balcanica era chiarmai puternic dect putea sa fie n Dacia Traiana pe timpul na-

valirilor. Acest element roman al tarilor balcanice afirma On-ciul este fara ndoiala identic cu cel romn, si astfel istorianoastra se petrece la nceput mai ales n Peninsula Balcanica, deunde ea si purcede mai nti prin cucerirea romana a tarilortraco-ilirice si romanizarea acestora. Ar fi foarte gresit a renuntala aceasta istorie si a ne margini trecutul numai la Dacia Traiana,unde se pare ca l vom cauta pentru acel timp n zadar, spre a-1cunoaste si ntelege."4

Din secolul al VH-lea, timp de cteva veacuri, n urma in-vaziei slave la sud de Dunare, rezervorul" romanic al Balcanilor

a alimentat considerabil spatiul nord-dunarean a carui romanitate,desi supravietuise, fusese totusi diminuata prin multiplele invaziibarbare. Ca si Xenopol, Onciul argumenteaza apartenenta terito-riilor din stnga Dunarii la taratul bulgar, ceea ce ar fi facilitatprocesul admigrarii". El considera chiar spre deosebire deXenopol ca si al doilea tarat Imperiul romno-bulgar s-ar fi ntins pna la Carpati, fapt care ar explica, n si mai maremasura, ponderea elementului romnesc n aceasta constructiepolitica. Aici s-ar afla si originile arii Romnesti, Muntenia des-prinzndu-se la un moment dat de statul Asanestilor. Populatia

4 Dimitrie Onciul, Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romnilorn Dacia Traiana de A. D. Xenopol. Dare de seama critica", n Scrieri istorice(editie Aurelian Sacerdoteanu), voi. I, Editura stiintifica, Bucuresti, 1968,p. 244.


147/151

CONTINUITATEA

129

romneasca s-ar fi extins la rasarit de Olt si de Carpati nMuntenia si Moldova abia ncepnd din a doua jumatate a se-colului al Xl-lea (n urma abandonarii acestor tinuturi de catrepecenegi). Romnii apareau astfel n acelasi timp ca autohtoni(n Dacia romana), imigranti (de la sud de Dunare) si cuceritori(n Principate).

Nu discutam validitatea solutiei propuse de Onciul, si nicivaliditatea oricarei solutii n genere. Remarcam doar ca teza ad-migratiei reusea o mbinare abila ntre continuitate si imigrationism,propunnd raspunsuri plauzibile la toate ntrebarile incomode ale

imigrationistilor. O data ce elementul romnesc s-a format si lasud de Dunare, toata argumentatia imigrationista nu mai puteafi folosita mpotriva continuitatii nord-dunarene!

In interpretari ulterioare, Onciul avea sa puna accentul n cevamai mare masura pe spatiul Daciei romane si sa sublinieze trainiciaelementului roman instalat aici, ceea ce conferea doar un rolauxiliar aportului sud-dunarean.

Pe aceeasi linie de sinteza ntre continuitate si imigratie s-ausituat si cei mai de seama lingvisti romni. n ansamblu, se poate

constata o mai mare disponibilitate a lingvistilor dect a istoricilorn ce priveste luarea n considerare a romanitatii sud-dunareneca element fondator. Cel mai departe avea sa mearga AlexandruPhilippide (1859-1933) care, n lucrarea sa Originea romnilor(1923-1927), a sustinut stingerea completa (sau aproape com-pleta) a romanitatii nord-dunarene dupa retragerea aureliana sirecolonizarea teritoriului actual al Romniei cu populatie romanicavenita de la sud de Dunare ncepnd din secolul al Vll-lea (sipna n secolul al XHI-lea).5

Deosebindu-se doar partial de Roesler si de Philippide, Ovid

Densusianu (1873-1938) a luat n considerare, nHistoire de lalangue roumaine (1902), lucrare care s-a bucuratde o larga audientan lingvistica romanica, supravietuirea unui oarecare element romanla nordul Dunarii, mai ales n sud-vestul Romniei de astazi;totusi, si din punctul lui de vedere, elementul balcanic a fost maiimportant dect cel autohton, avndu-si nsa obrsia nu n Moesia,


148/151

5 Alexandru Philippide, Originea romnilor, voi. I, Iasi, 1923, p. 854, sivoi. II, Iasi, 1927, p. 569.


149/151


cum se considera ndeosebi, ci mai la vest, n lliria.6 n sfrshSextil Puscariu (1877-1948) a propus o sinteza lingvistica implj!

cnd n egala masura teritoriul Daciei Traiane si provinciile tra-co-ilirice ale Peninsulei Balcanice.

Pe linia Onciul-Puscariu merge si G. 1. Bratianu n Une enigmefet un miracle historique: le peuple roumain (1937, editie romneas-ca 1940), lucrare n care polemizeaza cu imigrationistii, acceptndtotusi originea partial sud-dunareana a limbii romne si a poporuluiromn, dupa cum concede teoriei imigrationiste si faptul ca regiuneaI de la est de Carpati, Moldova si Basarabia, a fost desigur ultimaetapa a expansiunii romne n Evul Mediu".7 Romanizarea relativtrzie a spatiului moldovenesc (n secolele precednd constituirea

principatelor) nu nsemna nsa, potrivit lui Bratianu, un argumentn favoarea prioritatilor slave, deoarece slavilor, mentionati deIordanes si Procopiu, le luasera locul ntre timp diverse popoarede stepa, precum pecenegii si cumanii. Daca Moldova n-a fostla origine romneasca, ea n-a fost, asadar, nici slava!

Ideea dublei origini, nord- si sud-dunareana, este exprimataclar si de P. P. Panaitescu, n manualul sau de istorie a romnilor:[...] din existenta elementului albanez n limba romna si dinasemanarea dialectelor daco-romn si macedo-romn rezulta calocul de formare al neamului romnesc este valea Dunarii de jos

pe ambele maluri ale acestui fluviu, Dacia Traiana toata, precumsi cele doua Moesii (Bulgaria si Serbia)."8

0 constatare se impune, poate neasteptata pentru cititorul romnde astazi, supus timp de decenii, n era comunismului nationalist,unei violente campanii antiroesleriene: este faptul alegerii, de multispecialisti romni, istorici si lingvisti, a unei solutii de compro-mis ntre continuitate si imigrationism (cu multiple nuante n ce

6 Ovid Densusianu,Histoire de la langue roumaine, voi. I, Paris, 1902(reimprimat Bucuresti, 1929), pp. 288-289: Un point ou nous tombons

d'accord avec Rosler c'est que le centre de la formation du roumain doitetre place au sud du Danube."

1G. I. Bratianu, O enigma si un miracol istoric: poporul romn. Fundatiapentru Literatura si Arta Regele Carol II", Bucuresti, 1940, p. 60.

8 P. P. Panaitescu,Istoria romnilor, Editura Didactica si Pedagogica.Bucuresti, 1990 (reproducere a editiei din 1943), p. 60.


150/151

CONTINUITATEA

131

sau ntinderea teritoriilor nord- sau sud-duna-

ste pu>"'

__Kr-ntc n

rene

riveste pondere*

i;^Qtr n geneza romaneasca),

rene impncdlc

CONSOLIDAREA ROMANITII NORD-DUNRENE


151/151

complet al Romniei, chiar daca intensitatea romanitatii saulanitatii nu fi apare identica de la o provincie la alta: araeaga insa, si Ardealul, unde erau romnii mai multi, si Oltenia,

EH;. Ie lrvan> nceputurile vietii romane la gurile Dunarii, editia a Ii-a,Ed

'tUra

**&. Bucuresti, 1974, p. 130.

lucian boia-istorie si mit in constiinta romaneasca.doc

Documents