bicicleta lui dumnezeu

2
 Bicicleta lui Dumnezeu Într-o seară, un tânăr se apropie de Maestru şi-L întrebă: Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viaţă este pe placul lui Dumnezeu? Maestrul, surâzând îi spuse: Într-o noapt e, adormind, am visat următoarele: o bicicletă cu două locuri, un tandem şi L-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu, pedalând.După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa scimbăm locurile. ! m "ost de acord şi, din acel moment, via#a mea s-a scimbat, via#a mea n- a mai "ost aceeaşi. Dumnezeu îi dădea vie#ii mele, "ericire şi emo#ii. $e s-a scimbat, când am inversat locurile%$ând conduceam eu, cuno șteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâ șurile. &ra aceeaşi stradă monotonă, era ' aceeaşi. &ra întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte. Dar când a început să conducă &l, &l ştia scurtături nemaivăzute, sus între mun#i, traversam locuri stâncoase cu viteză ma(imă, aproape să-mi rup gâtul. )ot ceea ce reuşeam să "ac era să mă #in în şa. $iar dacă părea nebunesc, &l îmi zicea: *edalează+ *edalează+ $ând deveneam îngriorat, Îl întrebam: Doamne, unde mă duci% Dar &l nu-mi răspundea nimic, doar surâdea. Deodată, nu ştiu cum, am început să am încredere. epede, am uitat via#a monotonă şi am intrat în aventură şi ziceam: Doamne, mi-e teamă+ Dar &l, se uita înapoi, îmi lua mâna şi, dintr- o dată, mă linişteam. M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat şi s- au bucurat. &i ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis: Împarte darurile primite, sunt bagae în plus, sunt grele. i le-am împăr#it persoanelor cu care ne întâlneam în drum şi, mi-am dat seama că, atunci când împăr#eam, eram eu cel ce primeam şi totuşi bicicleta noastră era uşoară. La început nu m-am încrezut în &l, mă gândeam că mă va duce cine ştie unde. Dar &l cunoştea secretele bicicletei, ştia cum să o încline când venea o curbă, ştia să sară ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile în"ricoşăt oare. /ar eu, învă# să tac şi să pedalez în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se iveşte la orizont, de vântul care îmi  bate în "a#ă şi de ' tov arăşul meu de drum . i când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, &l îmi surâde şi-mi zice:  Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!

Upload: rdanuta

Post on 05-Nov-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

frumos

TRANSCRIPT

Bicicleta lui Dumnezeu

Bicicleta lui Dumnezeu

ntr-o sear, un tnr se apropie de Maestru i-L ntreb:

Cum pot fi sigur c ceea ce fac eu n via este pe placul lui Dumnezeu?Maestrul, surznd i spuse:

ntr-o noapte, adormind, am visat urmtoarele: o biciclet cu dou locuri, un tandem i L-am vzut pe Dumnezeu n spatele meu, pedalnd.Dup un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbm locurile. Am fost de acord i, din acel moment, viaa mea s-a schimbat, viaa mea n-a mai fost aceeai. Dumnezeu i ddea vieii mele, fericire i emoii. Ce s-a schimbat, cnd am inversat locurile?Cnd conduceam eu, cunoteam pe de rost strada, curbele, suiurile, coborurile. Era aceeai strad monoton, era aceeai. Era ntotdeauna drumul cel mai scurt ntre dou puncte.

Dar cnd a nceput s conduc El, El tia scurtturi nemaivzute, sus ntre muni, traversam locuri stncoase cu vitez maxim, aproape s-mi rup gtul. Tot ceea ce reueam s fac era s m in n a. Chiar dac prea nebunesc, El mi zicea: Pedaleaz! Pedaleaz!

Cnd deveneam ngrijorat, l ntrebam:

Doamne, unde m duci?

Dar El nu-mi rspundea nimic, doar surdea.

Deodat, nu tiu cum, am nceput s am ncredere. Repede, am uitat viaa monoton i am intrat n aventur i ziceam: Doamne, mi-e team! Dar El, se uita napoi, mi lua mna i, dintr-o dat, m liniteam.

M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat i s-au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru cltoria noastr. Dar Dumnezeu mi-a zis:

mparte darurile primite, sunt bagaje n plus, sunt grele.

i le-am mprit persoanelor cu care ne ntlneam n drum i, mi-am dat seama c, atunci cnd mpream, eram eu cel ce primeam i totui bicicleta noastr era uoar.La nceput nu m-am ncrezut n El, m gndeam c m va duce cine tie unde. Dar El cunotea secretele bicicletei, tia cum s o ncline cnd venea o curb, tia s sar ca s evite locurile stncoase, zbura ca s evite locurile nfricotoare. Iar eu, nv s tac i s pedalez n locurile cele mai ciudate, ncep s m bucur de panorama care se ivete la orizont, de vntul care mi bate n fa i de tovarul meu de drum.

i cnd nu mai sunt sigur c pot merge nainte, El mi surde i-mi zice:

Nu te ngrijora! Eu conduc, tu pedaleaz!