bdd-a6441

6
AUT, XLVII, 2009, p. 188-193 BERTOLT BRECHT ŞI METAMORFOZA EPICĂ A TEATRULUI. OPERA DE TREI PARALE de Florin OPRESCU Criza teatrală de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea are în prim plan repunerea în drepturi a teatrului, rescrierea şi refacerea oricărei activităŃi scenice, observându-se manifestări pentru înlăturarea canoanelor înguste şi învechite ale artei dramatice, în special a reprezentării scenice. EvoluŃia tumultoasă a teatrului modern pare marcată de afirmaŃia radicală a lui Antonin Artaud din Primul manifest al Teatrului cruzimii: Nu putem continua să prostituăm ideea de teatru, afirmă Artaud, preŃioasă numai datorită legăturii magice şi crude cu realitatea şi cu primejdia.” 1 În acest context, al reinstituirii teatrale, Paul Claudel este preocupat de „fizionomia globului”, Tennesee Williams propune şi el un teatru experimental, legile clasice fiind cu desăvârşire abandonate, teatrul având o funcŃie compensatoare 2 , Antonin Artaud îşi doreşte un „teatru al cruzimii”, în timp ce Bertolt Brecht se înscrie în avatarurile dramaturgiei moderne prin abordarea teatrului non-aristotelic. „Anti-pascalian” 3 , Brecht nu pare un reformator dramatic la fel de zgomotos precum colegii săi ultra-moderni. Fiind mai degrabă „răbdător, simplu şi aparent simplist, el rezumă concepŃia celor care cred că o reorganizare a societăŃii ar putea vindeca omul de a fi om” 4 . Teatrul său 1 Antonin Artaud, Teatrul şi dublul său, În româneşte de VoichiŃa Sasu şi Diana Tihu-Suciu, PostfaŃă şi selecŃia textelor de Ion Vartic, EdiŃie îngrijită de Marian Papahagi, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1997, p. 72. 2 Tenesse Williams mărturiseşte că se refugiază în scris „pentru că am găsit viaŃa nesatisfăcătoare” (“because I found life unsatisfactory”). 3 R.-M. Albérès, L’Aventure intellectuelle du XXe siècle, Quatrième édition, revue et augmentée, Paris, Editions Albin Michel, 1969, p. 265. 4 Ibid., p. 265. Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) © 2009 Editura Universității de Vest

Upload: voinea-luminita-andreea

Post on 09-Nov-2015

2 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

brecht

TRANSCRIPT

  • AUT, XLVII, 2009, p. 188-193

    BERTOLT BRECHT I METAMORFOZA EPIC A

    TEATRULUI.

    OPERA DE TREI PARALE

    de

    Florin OPRESCU

    Criza teatral de la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul

    secolului al XX-lea are n prim plan repunerea n drepturi a teatrului, rescrierea i refacerea oricrei activiti scenice, observndu-se manifestri pentru nlturarea canoanelor nguste i nvechite ale artei dramatice, n special a reprezentrii scenice.

    Evoluia tumultoas a teatrului modern pare marcat de afirmaia radical a lui Antonin Artaud din Primul manifest al Teatrului cruzimii: Nu putem continua s prostitum ideea de teatru, afirm Artaud, preioas numai datorit legturii magice i crude cu realitatea i cu primejdia.1 n acest context, al reinstituirii teatrale, Paul Claudel este preocupat de fizionomia globului, Tennesee Williams propune i el un teatru experimental, legile clasice fiind cu desvrire abandonate, teatrul avnd o funcie compensatoare2, Antonin Artaud i dorete un teatru al cruzimii, n timp ce Bertolt Brecht se nscrie n avatarurile dramaturgiei moderne prin abordarea teatrului non-aristotelic.

    Anti-pascalian3, Brecht nu pare un reformator dramatic la fel de zgomotos precum colegii si ultra-moderni. Fiind mai degrab rbdtor, simplu i aparent simplist, el rezum concepia celor care cred c o reorganizare a societii ar putea vindeca omul de a fi om4. Teatrul su

    1 Antonin Artaud, Teatrul i dublul su, n romnete de Voichia Sasu i Diana

    Tihu-Suciu, Postfa i selecia textelor de Ion Vartic, Ediie ngrijit de Marian Papahagi, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1997, p. 72.

    2 Tenesse Williams mrturisete c se refugiaz n scris pentru c am gsit viaa nesatisfctoare (because I found life unsatisfactory).

    3 R.-M. Albrs, LAventure intellectuelle du XXe sicle, Quatrime dition, revue et augmente, Paris, Editions Albin Michel, 1969, p. 265.

    4 Ibid., p. 265.

    Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) 2009 Editura Universitii de Vest

  • 189

    tinde spre redescoperirea socialului, adic a realului invocat i de Artaud sau Williams dar n forme mai puin directe dect acetia. Brecht admite c reinventarea genului nu trebuie s duc la eliminarea total a emoiei din dram, ci doar la o necesar distanare care s poat permite analiza raional a reprezentrii realului. Fenomenele obinuite prezentate n art, dac sunt privite cu obiectivitate, pot crea nu numai revelaia descoperirii, ci pot contribui i la redescoperirea emoiei dramatice. n acest scop, ntreaga art sincretic a spectacolului n care se integreaz decorurile, muzica, efectele de lumin, jocul actorilor, mijloacele de expresie, trebuie s contribuie la revitalizarea teatrului i, n acelai timp, la epicizarea acestuia, deci la o simplificare att de necesar a genului, n scopul nobil de a-i dobndi o nou fa uman, n acord cu sensibilitatea timpurilor.

    Opera de trei parale este astfel o adaptare a acelei Beggars Opera (Opera ceretorilor) de John Gay, care data nc din 1728. n piesa lui Brecht sunt pstrate aceleai personaje: Macheath, Peachum, Polly i Jenny iar precizarea autorului referitoare la obiectivul adaptrii este c Opera de trei parale nfieaz mentalitatea lumii burgheze pentru c aceasta era convingerea sa profund, de reflectare a unor realiti imediate care blocheaz transformarea social, progresul, viitorul omenirii. Opera s-ar vrea un exemplu de ceea ce spectatorul ar dori s vad transpus din via n teatru. Concepia lui ar fi c orice spectacol care nu se inspir din spectacularul real sufer din pricina inactualitii cauzate de dificultatea sau chiar de imposibilitatea de reprezentare abstract.

    Prin songuri i procedee literare specifice parodiei scriitorul se strduiete s-l provoace pe spectator la reflectare5, spune Romul Munteanu, iar prezentarea scursorilor societii i formarea unei societi autonome, mise en abme (societatea n societate) a hoilor, a ceretorilor, a prostituatelor se vrea o portretizare a unei pri mascate a comunitii londoneze. Cu toate acestea, intenia lui Brecht nu pare a fi una exclusiv, de expunere moral sau de supunere la judecata public, aa cum spune acelai Romul Munteanu, ci mai mult de ilustrare a unei situaii pe care spectatorul o cunoate sau nu, dar prin care este pus n faa unei obiectivizri care-l oblig s o recunoasc. Viziunea negativ asupra societii capitaliste se extinde n opera lui Brecht devenind o imagine constant a mai multor perioade i n special a modernitii. Hoi i prostituate, ceretori i delapidatori, poliie corupt pot figura foarte bine i n tabloul societii contemporane sau n cel al secolelor trecute, autorul propunndu-ne tare sociale eterne, care reflect relaia social tensionat a omului de la periferia societii, ntr-o permanent lupt pentru supravieuire.

    5 Romul Munteanu, Bertolt Brecht, Editura Pentru literatur Universal, Bucureti,

    1966, p. 87.

    Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) 2009 Editura Universitii de Vest

  • 190

    Liantul dintre personaje i aciunile lor, folosit n acelai timp i ca o concluzie la diferite aciuni, este muzica, song-ul. De altfel, Bertolt Brecht este interesat s redea imaginea complex a lumii, n diferite forme de reprezentare, contientiznd astfel importana sincretismului teatral. Tendina evident a dramaturgului este, ca n Sfnta Ioana de la abatoare, de a demistifica i de a demitiza orice personaj, orice societate care nu mai are nicio valoare mcar ideal.

    nc din Prologul piesei se anun cntecul lui Mackie-i, personajul central al piesei, un ho cu imunitate social datorit stilului i modalitii acestuia de a se comporta, de a nelege lumea i de a o manipula. Prin didascaliile de nceput se creeaz atmosfera preponderent a piesei, n care decderea este privit ca o normalitate, banal, ndeletnicirile oamenilor fiind n acord cu acest univers:

    Ceretorii ceresc, hoii fur, curvele curvesc. Un cntre ambulant cnt povestea lui Macheath.

    nc din actul I ironia, caracteristic de altfel ntregii piese, i face apariia odat cu prezentarea magazinului cu articole de cerit al lui Jonathan Jeremiah Peachum i prin declararea motivelor i necesitii apariiei unei astfel de afaceri, adic spre a ntmpina nsprirea mereu crescnd a sufletului oamenilor.

    Cstoria n secret a fiicei lui Peachum cu Mac este prilejul pentru destabilizare i scurtcircuitarea normalitii i ncercarea de acuzare a celui din urm ntr-o societate n care puterea nu mai este deinut de stat, ci de ceretori i hoi. Cu alte cuvinte, numitorul comun al oricrei societi este un cod moral imanent, care, odat ce nu mai este respectat, risc s dinamiteze i s amenine existena acesteia. Este creat o imagine care mimeaz Apocalipsa i n care ordinea social e total inversat:

    Vinde-i fratele, om ticlos, i trte-i soia-n noroi! De Domnul din ceruri nu-i pas ? Vedea-vei n ziua de-apoi!

    Mac nu numai c reprezint aceast societate, dar i printr-o ironie a sorii el i articuleaz o fals imagine de societate burghez. Ordinea social pare a fi inversat, ntr-o aparent comedie a erorilor sau a falsurilor pretenioase. Dei purta mnui glac albe, avea un baston cu mnerul de filde i o cicatrice la gt, un adevrat dandy n aparen, el nu reprezint dect lumea hoilor de rnd. Ruptura de societate i formarea altei societi n miniatur, o societate fetiizat, este obsesia dramaturgului

    Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) 2009 Editura Universitii de Vest

  • 191

    prin care se realizeaz un dublu al adevratei societi, inexistent n pies, procedeu care traduce un complex al marginalitii i al marginalizrii.

    Una dintre trsturile piesei este poziia surprinztoare a instanelor dramatice, interesul constant al autorului de a dialoga cu publicul. Re-teatralizarea de la nceputul secolului al XX-lea a avut ca scop punerea n faa spectatorului inactiv a unor situaii ocante, care s-l scoat din starea de somnolen, prin destabilizarea emotiv sau prin ocul realitii. Intenia de mai trziu de a crea un living theatre, un teatru trit, a fost actul suprem de implicare a spectatorului care devine personaj prin estomparea graniei canonice dintre autor, personaj i spectator. n cazul lui Brecht se poate vorbi de o ncercare de bulversare a gustului clasic al publicului prin registrul ironic i prin modul direct de abordare a realului, a unor fapte aparent banale, obinuite i prin dialogul pe care Brecht l propune publicului:

    Intermezzo Doamna Peachum i cu Jenny-Spelunc ies n faa cortinei. Doamna Peachum: ...Dac-l vedei zilele astea pe Mackie-

    i...

    Pe lng intenia textual a autorului de a ironiza i de a arta o alt fa a societii londoneze se mai observ i o latur critic a legilor care o guverneaz, o intenie mascat a autorului de a moraliza. Ideea unei astfel de societi i a unei astfel de critici este foarte subtil, legile putnd oferi protecie i o adevrat existen comunitar, n sensul ironic al cuvntului. Domnul Peachum, care beneficia de o astfel de protecie, spune ntr-o manier ironic:

    [] Doar trim toi n cadrul legilor! Numai la adpostul

    legilor pot fi exploatai cei care nu le neleg sau care, din prea mult mizerie, nu le pot respecta. Iar cine vrea s capete i el o firimitur de pe urma acestei exploatri trebuie s se in strict de lege.

    Acesta pare a fi adevratul discurs al unui delapidator despre lege, iar

    contrastul pe care l impune acest personaj i nu numai el, dar i Mac, este o viziune pamfletar asupra Republicii eline.

    Sub aspect formal, se poate vorbi fie de o similaritate cu metodele expresioniste prin tipica distanare brechtian i prin bulversarea rolului spectatorului, iar n privina personajelor este vorba de un baroc trziu, reactivat n funcie de realitatea istoric i ncrcat cu ironie. El este prezent n Opera de trei parale prin referire la sensul barocului sugerat de Adrian Marino, care afirma c: Spiritul baroc, disociat n esen, ncearc s-i refac unitatea originar, s elimine vidul interior i atunci el supraliciteaz n sensul formei, insistent solicitat s sugereze sau s

    Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) 2009 Editura Universitii de Vest

  • 192

    suplineasc prin abunden, abilitate, artificiu, efort de convingere existena unui coninut absent6. Este ceea ce se ntmpl cu lumea lui Brecht, cu Mackie-i sau cu Peachum, ei ncercnd s dea amploare coninutului prin exploatarea voit i exagerarea formei: haine de lux, mnui glac i mnerul cu cap de filde, artificialitate exagerat, cutat i strident.

    Didascaliile prezint i ele, ca o intenie absolut a autorului, imaginea de dinaintea unei scene, imagine care corespunde personajelor i care deseori este prezent n cntecele ce nsoesc replicile. De exemplu, al doilea final al operei de trei parale acord circumstane atenuante rufctorilor, pornind de la o moral a discrepanelor sociale:

    Mac: Voi, care ne-nvai cum se triete, i crima i pcatul pedepsii, nti s ne hrnii mai omenete, i-apoi putei ct vrei s ne vorbii!

    Dar chiar i la sfrit, prin absolvirea de la spnzurtoare a lui Mac prin bunvoina reginei, se poate deduce faptul c societatea rmne neschimbat, iar singura soluie relativ curativ ar fi parodierea ei.

    Prin teatrul su epic, Brecht realizeaz o reprezentare acurat a imediatului, reamintind nevoia de a nnoi i de a reflecta profund asupra poziiei Omului n societatea modern. Geniul su dramatic, spune Albrs, a fcut din el omul care ne ofer o imagine convingtoare scenic, o viziune simpl i coerent asupra Istoriei.7. n locul bruiajelor avangardiste, el prefer echilibrul epic i reflectarea unei metamorfoze lente a omului, uneori prea lent i niciodat n favoarea sa.

    BIBLIOGRAFIE

    Albrs, R.-M., LAventure intellectuelle du XXe sicle, Quatrime dition, revue

    et augmente, Paris, ditions Albin Michel, 1969. Artaud, Antonin, Teatrul i dublul su, n romnete de Voichia Sasu i Diana

    Tihu-Suciu, Postfa i selecia textelor de Ion Vartic, Ediie ngrijit de Marian Papahagi, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1997.

    Brecht, Bertolt, Opera de trei parale, Bucureti, Editura pentru Literatur, 1967. Marino, Adrian, Dicionar de idei literare, Bucureti, Editura Eminescu, 1973. Munteanu, Romul, Bertolt Brecht, Bucureti, Editura Pentru literatur Universal,

    1966.

    6 Adrian Marino, Dicionar de idei literare, Bucureti, Editura Eminescu, 1973,

    p. 230. 7 R.-M Albrs, op. cit., p. 266.

    Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) 2009 Editura Universitii de Vest

  • 193

    BERTOLT BRECHT ET LA MTAMORPHOSE PIQUE DU THATRE. LOPERA DE QUATSOUS

    (Rsum)

    Dans le contexte des changements thtraux du dbut du sicle pass, Bertolt Brecht nous propose un thtre pique, une rvolution lente, argumente par le besoin de reprsenter lactualit et les coordonnes modernes de lindividu dans son milieu. Ainsi, par LOpra de quatsous le dramaturge change la convention classique du thtre en nous dmontrant que le thtre peut changer au niveau formel (distanciation critique, musique, spectateur actif), mais aussi au niveau du message, en projetant un monde dans sa drive historique.

    Provided by Diacronia.ro (2015-05-21 20:38:02 UTC) 2009 Editura Universitii de Vest

    Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)

    http://www.tcpdf.org