Anul II. Árad, Duminecă 25 Martie (7 Aprilie) 1912. Nru 6 9 ABONAMENTUL:

?» on an . . 28 — Cor. P» jumătate an 14-— , P« 3 luni . . 7 - - , Pi o lună . . 2-40 ,

Pentru România şl străinătate:

P» an an. 40-— iranoi T e l e f o n

patra oraş şi interurban Nr. 760.

Inchinati-vă... Inchinaţi-vă popoare !

Dumnezeu e bun — El a pus în soare focul Verli-atot încălzitoare; Inimă-i e sfântul soare ! Stele nouă pune 'n locul

Stelelor ce-apun.

Inchinaţi-vă, popoare! Dumnezeu e drept —

Binecuvânta ta anii Celui ce 'n căinţă moare, Dar de-apururi plângătoare Trişti îi vor avea duşmanii

Inima din piept,

Inchinaţi-vă, popoare! Dumnezeu e sfânt —

Dat-a umbră frumuseţii, Spre-a întinerii când moare. Căci a-tot stăpânitoare, Vecinica putere-a vieţii

Trece prin mormânt. G . C o ş b u c .

HEI) ACT JA şi A D M I N I S T R A Ţ I A : Strada Zrlii) i Nrnl í i s

INSERŢIA NILE se primesc la a.aw.:,n'm-

traţie. Maiiămite publica şi Lao deschis costă şirul iO (*!.

Manuscriptele nu se în-napoiazâ.

Christos a înviat! De Ylctor Bonteseu

învingerea luminei, biruinţa vieţei, ser-bătoarea iubirei. înălţarea aădejdei şi is-bânda adevărului!

Ne chiamă murmurul sfânt al bălaii de toacă şi svonul duios al rugătoarelor clopote:

Veniţi să ne închinăm Lui! *

Şi să uităm, pe cele câteva clipe de rugăciune, întreg val-vârtejul amărăciunilor şi al pierzărilor vieţii şi nebăgând în seamă, că iarăşi... „s'au înfuriat săminţiile şi popoarele cugetă de: er'^. regii pământului s'au răsculat şi mai marii împreună se sfă-tuesc, asupra lui Dumnezeu şi asupra dreptăţii . . . " veniţi, noi să ne împreunăm cu Dânsul!

Iar în proşternerea cucernică a înge-nunchierei înaintea altarului Celui, ce iertător a murit şi fără de răsbunare s'a înălţat, sfărimând piatra mormântului — noi să trecem cu vederea, pe-o clipă măcar, şl păcatele multe ale nu puţinor fii, din chiar, neamul nostru, cari fac ca... „nebunul, care zice în inima sa: — Nu este Dumnezeu! — şi cari stricaţi şi urâţi sunt în lucrările lor şi nici unul nu face bine..."

Dar noi să credem în El !

Şi noi să-L chiemăm, pe cel vrednic de laudă, ca de neprietini, să ne mântuiască.

Doar... „cum şi pe noi încunjuratu-ne-au legăturile morţei şi puvoiul fărădele-

Informaţiuni l i t e r a r e j 1. St. Ü. losif, Cântece. (Preţul 2 le i) . j 2. D Angiul. Triumful vieţii (Preţul 30 bani), j 1. Iosif adună — în volum cu cea mai posomo

rită copertă cc-ain văzut anul acesta — patruzeci it câteoe po cari le dedică unei femei: „Nata-

Cine va fi Natália, nu cercetez. Mă mulţumesc' ! w

Pag. 2. „ R O M A N U L" Nr. 69-1912.

gilor ne înspăimântă şi cătuşele iadului ne-au învăluit, peste noi căzând laţurile morţei:

Noi să-1 chiemăm îu strimtoarea noastră pe El, strigând cătră Dumnezeul nostru: şi El va auzi din biserica sa glasul plângerei noastre şi strigătul nostru va veni la urechile Sale.. ."

Şi statornicia credinţei în El şi în viitorul ueamului nostru ne va mântui!

* Şi dreptatea luptelor noastre ne va

mântui. Căci dreptatea e Dumnezeul dea-pururi al învingerei. Şi în numele ei, când 1-1 vom chiema:

„Atunci, so va sgudui şi se va cutremura pământul, iar temeliile munţilor se vor mişca şi se vor clăti, căci El s'a mâniat:

Fum se va ridica din nările lui şi foc, care mistuie, din gura lui, cărbuni se vor aprinde dintr'însul. El va pleca ceriurile şi se va pogorî şi întunerecul va fi sub picioarele sale. El va călări pe un cherubim şi va sbura şi va pluti pe aripile vântului. Drept acoperemânt îşi va pune întunecimi, drept cort în juru-i, adunătură de ape şi nuori deşi. De strălucirea ce va fi înaintea lui, vor trece prin nuorii săi grindiisá şi cărbuni de foc. Şi Dumnezeu va tuna din ceriu şi cel preaînalt va face să .se audă glasul său: grindina şi cărbunii de foc. Va arunca săgeţile sale şi-i va împrăştia; fulgere multe şi va risipi duşmanii. Şi fundurile apelor se vor vedea şi temeliile pământului se vor descoperi de certarea Ta, Dumnezeul nostru, de suflarea vântului nărilor Tale..."

„Şi El va întinde mâna sa din înălţime şi ne va apuca. Şi ne va scoate din ape puternice: El ne va scăpa de puternicii noştrii neprieteni şi de cei ce ne urgisesc, când sunt mai tari dcât noi..."

Şi astfel, când fumul tămâiei se va ridica, prinos învierei Sale, în toate măruntele bisericuţe ale neamului nostru, din ritmic bătătoarele cădelniţe şi sufletul nostru să tresalte înalt, pe puternic nebiruitele aripi ale psalmilor cântăreţului rege

De-atâta farmec, milă şi de tine Caşi -de tot oe e frumos pe lume 9i efemer ca nopţile senine.

Ce poate însemna în concepţia aceasta poetul însuşi ? Ce-iar putea fi el altceva decât instrumentul „efemer" al unor cântece. Pentru sine ceruse moarte cântăreţul; dar cântecile înşile sunt el când el a fost mai bun, mai curat, mai sus; sunt el când a iubit mai fericit, când şi-a iubit şi idealizat şi suferinţa; sunt el oare va rămânea dincoace de poarta cimitirului ca să trăiască -şi pentru viitor; sunt ce pe voia lui ar fi să fie al tuturora, fără să se ştie cine a cântiat. Dragostea de cântecul său nu cade jertfă nici durerii celei mai atroce. Nepăsarea de efemerul om oe'şi zice Iosif şi dorul de nemurirea cântecului său se îmbină caracteristic (nu şi atât de avântat pe cât oele două idei ar merita şi noi am dori, în Cântăreţul. Câm-tăreţul ar primi ar- vrea să rămână un necunoscut, o umbră ce trece prin mulţime, dar ar fi fericit ca seara, venind la casa sihastră

S'audă cântecele sale Cântate dela vre-o fereastră, S'asculte dus şi nici 'să-i vină In minte cânturile-acele, Să-i parä-o inimă străină Că sufere şi plânge 'n ele.

Preţul acesta al cântecului devine la I . şi pverul durerii. E a î i dă — mai mult decât fer i rea — glas ritmat. In ferkr« cântecul nu-i

David, care mărunt la statură, dar nemăsurat în credinţă, ucisese odinioară, în luptă vrăjmaşă, cu pietriceaua albiei, pe uriaşul Goliat.

Şi să ne aducem aminte, că pietricea biruitoare în praştia luptelor noastre, a celor mărunţi şi în faţa duşmanilor atât de uriaşi — va fi deapururi: dreptatea!

Şi veniţi cu toţii şi iarăşi şi iarăşi să cântăm cu psalmistul:

„Cătră Tme Doamne, strigăm, stânca noastră, să nu ne Taci,! Ca nu, tacându-ne, să ne asemeni cu cei ce se pogor în groapă. Ascultă glasul cererei noastre, când strigăm cătră Tine, când ridicăm manile noastre cătră sfântul Tău Vestelnic. Nu ne răpi cu nelegiuiţii şi cu făcătorii de rele, cari cu-viuteazâ pacea aproapelui lor şi răutatea este în inima lor. După lucrul manilor lor dă-le; dăie plata lor. Căci ei nu iau aminte la faptele Taie Doamne, nici la lucrul manilor Tale; surpă-i şi nu-i rezidi!"

„Binecuvântat fii tu Doamne, pentru-că vei asculta glasul cererei noastre. In Tme s'a încrezut inima noastră şi am fost ajutaţi. Veseli-se-va deci foarte sufletul nostru şi prin cântarea noastră iţi vom mulţumi. Dumnezeu este puterea poporului şi tăria mântuirei unsului său iarăşi el este. Ajutoră Doamne, poporul tău şi binecuvânta moştenirea ta. Păstoreşte-1 şi înalţă-1 până în veci!"

* Să ni-se umple dar inimile de nădejde:

Christos a înviat!

I N T E R N E

Obstruţie croată. Ziarul „Reichspost" este informat din Zagreb că acei 18 membri ai coaliţiei sârbo-croate, d căror mandat pentru camera ungară e valabil până când noul sobor va trimite noui deputaţi, după Paşti vor merge la Budapesta şi vor interpela în cameră în chestia numirei comisarului regesc şi a suspendărei constituşiei în Croaţia.

Din ştirea publicată de „Reichspost" reiese,

sosia îmbelşugat; acum îi soseşte. Pentru ce ar is-goni-o deci pe aducătoarea prilejului de a fi părintele duiosului vers oe'l are? Şi astfel jialea plânge mereu, plânge mult în Cântece. Câteodată te simţi apăsat şi căutând câte un luminiş, ca rătăcitul prin codirii cu umbră deasă.

Volumul are şi luminile ce le cauţi. Luminişurile acestui volum sunt amintirile.

Veselul frumos ce l-a închis odată în suflet: nopţile înstelate eoborîte deasupra gradinei din care ea lipseşte acum; paşii uşori cari înştiinţau că în prag va răsări lin, ea şi rîsul ei; acea întâie clipită, când inima lui porni să bată

Aşa de par'că pân' atunci Nu mai bătuse niciodată.

Luminiş este colţul acela al leagănului unde Cor in a ascultă unul din cele mai frumoase cântece le leagăn ce s'au rostit vr'odată. Luminiş este • :;ată viaţa ee-a stins-o un „zmeu". Dar luminile acestea se pierd în mulţimea de umbră ce le urmăreşte şi le cuprinde ca apele turburi un ostrov verde.

Luminiş mai este întregul om bun. căruia nu-i este mila de sine, dar căruia multă milă îi este de toţi ceilalţi. Luminiş este d. ex. mila din Doi prieteni: Oamenii se despart; „cel mai bun prieten te înşală" (p. 110) ; micul vizitiu şi calul -ău, animalul şi copilul, sunt tovarăşi credincioşi şi blânzi... In astfel de poezii vorbeşte bunătatea însăşi.

că croaţii vor organiza o nouă obstrucţie tn » ; mera din Budapesta, deoarece — scrie comp] dental din Zagreb al lui „Reichspost" — croajai se vor îngriji ca preşedintele să întrebuinţat d de des faimoasa expresie „îi iau cuvântul".

*

Moştenitorul tronului şi-a întrerafi mai zilele trecute vilegiatura de pe inimoasa insulă Brioni şi a plecat de-a dreptul la Viena şi de-a dreptul în audienţiIt Majestatea Sa. Această audienţă care i avut loc la 4 1. c. înainte de amiazi, st zice că a durat mai mult decât o oi Moştenitorul s'a reîntors dela audienţă, a atitudinea în faţă a omului, care şi-a împlinit bine misiunea. Iar ziarele ungureşti scriu, că Francisc Ferdinand şi-a propra să nu se amestece acum nici în politici maghiară, nici în cea austriacă şi că reactivarea contelui Khuen nu l-a fi frapat d» loc. Bine. Dar atunci nu înţelegem, con; de chiar acum a venit din Brioni la Viena, când Auffenberg... ar fi să fie pe ducă?!

* Dimtsionarea ministrului comun de rt>

bol Auffenberg — o colportează cele mai pro»: pete ziare din capitală ca şi un „fait accomplit", Partidul muncei jubilează şi mulţi prezintă ştir» senzaţională, ca şi un rezultat al răzbunăm cor telui Khuen, care ar fi impus drept condiţittMi reactivărei dimisionarea lui Auffenberg şi câ in s'ar fi învoit la conchiemarea delegaţiunilor pentn sesiunea din aprilie, decât sub condiţia ca Aof» b -rg să fle schimbat. Ştirea încă nu e confirmai din Viena. Dar ori cum ar fi, credem, că bucura guvernamentalilor e vană: Auffenberg, ori cela», ar fi sâ-1 schimbe e tot atât. Şuruburi sunt ei ut.' mai ai maşinării, al cărei motor nu se încilr din Budepesta.

Procesul de agitaţie dela Făgă la Tabla. In 3 aprilie 1912 s'a desbatnt înaintea tablei regeşti dela Murăşoşorbn' procesul de agitaţie a românilor Dr. Nicol» Şerban şi soţii dela Făgăraş. Procesul si pornit pe baza acuzei, că unii membrii mâni ai congregaţiunei comitatului Fäg au cântat în decursul şedinţei aceleia, diu 25 maiu 1 9 1 0 , imnul nostru naţiowi „Deşteaptă-te române". Tribunalul i

Luminişuri sunt câteva pastele (S. e. Toánú] dintre care pe unul îl voiu cita îndată, întreg. Poeţii oraşului cari se deslipesc de muntele şip -ul ţării vor găsi în el un model de lirică... „popo-ranistă" şi totuşi clasică. Ar fi o greşală aă irt subliniem acest cântec cu sâmbure român*: Tălăngi

Saud de pretutindeni tălăugilc sunând, Plâng- unele cu larmă şi altele 'n surdină, Răspund şi dau de ştire că turmele 'n ourlnd Vor coborî la şesuri...

In galbena lumină De-abia le-auzi cum sună, mai jos, tot maidep Le-adună vântul par'că în negre văgăuni Si-apoi le-alungă iară pe văi şi iar le 'mparte Ca glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni... Trezite din prăpăstii de planşetele lor Cresc negurile sure, alunecând tăcute, Ies după stânci în pripă şi pier ca un decor Retras de mâna unei fiinţe nevăzute... Apar din altă parte, sporind acum treptat Şi'n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte, Iar piscul singuratec, sub cerul întristat, Posomorit îşi trage căciula peste frunte...

Lumina este îu sfârşit şi'n cele câtevacân ••are dela Iosif-ucen icul ar- putea trece fără ruji in orice wiluni do Heine-meşterul. €hkr Şi vii, nu; dar Romanţa veche, da; dar Clopi din Nürnberg, da. Cum o părere de rău tristăît vâlue veselia tinerei care uşor uită se spune" romanţă cu o măestrie de creator suveran; dincoace, la Nürnberg, nu sunt de prisos f, două vorbe româneşti zise de un străjer net»}

Nr. 8 9 - 1 9 1 2 . „ROMÄNÜfc" Pag. 3.

laşov a judecat pe Dr. Nicolae Şerban şi iţii pentru acest „delict" la închisoare de lat. La desbaterea recursului din 3 aprilie ibla în urma motivelor aduse de ap arămii cauzei Dr. Romul Boila, advocatul din kteioBânmărtin a nimicit sentinţa tribuna-ahi şi înainte de a aduce o nouă jude-itá a dispus cercetare în privinţa, că ce irofe B'au cântat din „Deşteaptă-te ro-Bâoe' şi în genere ce s'a cântat din imn, i ce situaţie s'a cântat, adevărat e că snânii au fost estrem de năcăjiţi pentru igalităţile săvârşite în campania electorală i mai ales pentru omorul dela Mărgineni i d prin urmare nu spre a agita la ură Şatra ungurilor, ci în revoltă legitimă au Intat şi au căutat prin toate modalităţile gale să împiedece desbaterea din congrese. Cu cercetarea a fost însărcinat un Ecător de tablă, Raportorul.

Optimismul contelui Khuen-Héderváry. imnl-ministru cont. Khuen-Héderváry, într'o con-tbire avută cu corespondentul din Budapesta al mini „Le Temps" din Paris asupra situaţiei po-ite din Ungaria, a declarat următoarele:

,Autograful regal şi discursul meu din ca-lămuresc îndeajut.s Htuaţia. Mă bucur, că s'a ceaţa şi cerul s'a limpezit. Sunt foarte feri

că împreună cu colegii mei mi-a succes să pre-nişte eventualităţi, cari ar fi întristat foarte

!(pe oricare maghiar. I Am firma convingere că, desbaterile în cheta reformei militare, de acum înainte vor lua un iui accelerat".

Ca răspuns acestor speranţe eronate, opoziţia jţtrească publică un comunicat în care declară, I toate sforţările lai Khuen sunt zadarnice, de-

Pte dnpă Paşti opoziţia va lupta cu toată pute-pentra zădărnicirea acestor desbateri. Opoziţia îl sfătuieşte pe Khnen să se gră-

wă cu rezolvirea proiectului indemnităţii comune li să-şi adune şandramaua şi... sä dispară cât li curând.

ţ i Megaţiunile. După informaţia ziarului „Zeit" Ifegaţiuniie vor fi convocate probabil pe ziua de D aprilie n. pentrucă să voteze un provizoriu bud-

de două luni ps seama guvernului comun, rezolvirea acestui provizoriu bo va începe rea proiectului definitiv al bugetului. Deoare-

I Insă, contele Khuen încă n'a făcut nici o de-linţie Sn privinţa aceasta, o schimbare a fermentai na este exclusă.

O sută de ani

[ In sufletul poetului, aşa cum îl descopere vonni acesta, se luptă un vechiu fond de energie vk şi ideal eu un val de durere şi de crude

lalităţi. Lupta pare nesfârşită şi schimbătoare. Ite odată poetul se prosterne fără bărbăţie Şinei cu ochi 'adânci (p. 1 0 ) ; câteodată el oaută tHare în vieaţa bachicâ, pe care nu reuşeşte s'o tote cu uşurinţa sau, mai exact, cu proprietate [tablouri (104). Câteodată, foarte rar, ne spune itoinecari nu iau nimic personal. In total însă Bpta a fost cântată cu destoinieia-i cunoscută.

| , Acelui fond de energie poetul i-a descoperit m originea: din valul de nelinişte şi durere, din jrieaţacehi părăsit .sorţii adeseori crude a poeţilor etpitafei Iosif scrie lui O. Goga, şi-i serie cu pirerede râu şi eu dor că .a părăsit vieaţa care i-a dat energia:

8á fi rámás în casa de sub deal De unde 'n neguri vezi sclipind Carpatii... Dar eii m'am dus şi te-arai lăsat, Ardeal, Ca nn fugar mi-am părăsit eu fraţii.

încă o vorbă. Am citat, fără să fiu complet, (serie de poezii fără cusur, cu răsuflarea scurtă, iar perfectă. Voiesc să zic şi că aceasta este bo-Hţiel De sigur, doar sunt multe vibraţii de sim-S» şi atât de variate şi atât de variat exprimate! tapresia că .poetul nu gâlgâe ca un izvor sgomo-Mo dă înclinarea lui de-a nu se analiza, de-a se ptprima direct şi de-a nu-şi f alsif ida expresia sim-jrei cu motive concentrate cu forţa. De iaceea gă-fra la el şi poezii aşezate pe câte-o singură idee-

Sărbătorile aniversărilor cari reamintesc fapte de arme sau câştiguri de teritorii — ale unora în detrimentul altora, desigur, — au întotdeauna un caracter delicat, — căci ele nu se pot pune la cale de către cel triumfător sau norocos, fără ca a-ceasta să nu aducă, orişicum, o jignire celui odinioară învins sau nenorocos, şi fără să provoace, deci, şi din parte-i, contra-ma-nifestări, opunând învestmântărilor de sărbătoare cernirea, şi strigătelor de triumf oftările după zile ,,de plată şi răsplată..."

Germania sărbătorind anexarea Alsaciei şi Lorenei, a simţit că o accentuare escesivă de jubilare ar fi fost ofensatoare pentru Franţa, ar fi însemnat sgândărirea ranelor ei nici astăzi încă închise — şi când oare ar putea să se închidă cu totul asemenea rane ?... De aceea se ştie că a procedat cu destulă discreţie, cu toată posibila cruţare a susceptibilităţilor' vecinului, la organizarea chipului de amintire a aniversării răsboiului din 1 8 7 0 — 7 1 .

...României, Moldovei, — Rusia nu i-a luat, acum o sută de ani, Basarabia prin răsboi. Ar fi putut, negreşit, s'o ia şi aşa, — cine ar fi putut rezistă colosului, din moment ce împotrivire nu găsiâ, n'a găsit atuncea, în voinţa şi acţiunea altor puteri, mai mari sau comparabile cu dânsa?... Dar faptul este că n'a luat-o printr'o procedare care să se poată chema în orişice fel şi câtuşi de puţin glorioasă. Aşa că, sărbătorirea evenimentului dela 1812, care e vorba să se pună la cale acuma de către oficialitatea rusească în Basarabia, nici din acest punct de vedere n'ar prea putea fi tocmai îndreptăţită să ia forme şi porţii de o prea mare glorificare.

Se vesteşte chiar, că o primă intenţie de a se da acelei aniversări o deosebită importanţă politică, a fost părăsită de oficialitatea rusească, şi s'a hotărît ca totul să se mărginească la reamintirea despre incorporarea Basarabiei, numai printr'o serbare administrativă, locală şi intimă. — De

unde se vestise că însuşi Ţarul avea să vină la Chişineu, ca să primească omagiile diferitelor delegaţiuni din toate ţinuturile ba-sarabene, şi în acest caz, conform uzului constant internaţional, şi pe acelea ale re-prezintanţilor statelor vecine — Austria şi... România, — acuma se asigură că toată solemnitatea — care e fixată pentru una din zilele lunei maiu — se va reduce la o cuvântare a guvernatorului Basarabiei, cu subiectul : progresele făcute de Basarabia sub stăpânirea rusească de o sută de ani.

Totuşi, aniversarea nu va putea trece şi fără o comemorare din partea cealaltă, căreia ea vine, după vorba poetului, să-i „reînoiască durerile". După cum ne spune ziarul bucureştean „Minerva", la Iaşi s'au şi început pregătirile în vederea acestei comemorări. Un grup de profesori universitari au discutat două propuneri: una, că în ziua de 24 maiu Bă fie arborate steaguri de doliu în oraşele şi satele României, şi a doua, ca să se tipărească şi să se dea o largă răspândire unui memoriu prin care să se arate condiţiile în cari a fost răpită Basarabia.

Citatul confrate de peste munţi socoteşte foarte nimerită propunerea a doua, — dar pe cea dintâiu o găseşte c'am exagerată. „De vreme ce, zice el, Rusia a convenit să nu jignească sentimentul naţional al Românilor, e nimerit ca şi aceştia să procedeze în aşa fel, ca să nu ofenseze Rusia". Altceva ar fi fost, dacă la Chişineu s'ar fi pus la cale o aniversare cu fast şi zgotnot, care ar fi putut să constituie o sângeroasă ofenză pentru România, şi n'ar fi putut, atunci, să rămână fără răspuns".

Părerea ziarului independent bucureştean — şi probabil acea care va fi aprobată de întreaga opinie publică din ţară, este ca : — Intelectualii din România, numai ca români, nu au caracterul oficialităţii, se ţină conferinţe şi să publice memorii. prin cari să arate cum şi de ce s'a răpit românilor Basarabia. Manifestarea aceasta,

piedestal, ca de pildă' Cu ochii tăi în care nimic •nu este neobişnuit decât doar versul

$i inima porni să-mi bată Aşa de par'că pân' atunci Nu mai bătuse niciodată.

Insă u.iurea, în alte poezii, aceste idei cari trezesc atenţia se înmulţesc şi revelaţia sentimentală devine satisfăcătoare. Este o sinceritate să te 'nfă-făţi^ezi Urmii cum ai fost, cum eşti. Fără calitatea aceasta volumele lui ar fi mai subţiri şi artistul arpă rea totdeauna bogat. Eu m'am împăcat cu acest l'el de-a f i : Când recitesc pe Iosif evit văile prin care a voit .să treacă şi trec de pe culme pe culme. Şi cine poate -pune că ele nu sunt culmi spre (i.u-e setoşii de poezie adevărată nu vor rîvni neobosiţi ?

Şi de aceea cine nu va fi vesel să constate că din naufragiul vieţii poetul se iveşte acelaş artist şi aproape acelaş căutător de ideiale? Şi cine nu-i va trimite urarea să-şi împlinească cuvântul ce-1 aude dela Stelele sale:

Trăind vremelnic pe pământ Eşti prea departe azi de stele — Dar, suflete, nu-i un cuvânt Să nu mai năzueşti spre ele.

2. Când am cetit titlul „Triumful vieţii", ani crezut că A. ne dă vre-o operă în clare optimismul să fie pus în cinste ca de ex. Lydda lui Duiliu Zamfiresou. Era 'altceva, mai puţin. Poetul s'a însănătoşit şi într'o schiţă ne spune că începe a-şi

c lădi mai departe „schela clădită până la un loc". Din schiţele adunate câteva au muOtă însemnătate biografică — tendinţă afirmată steruitOT în „Fantome" — şi numai câteva sunt, pentru cetitori, impresii calde.

Vorbisem de stilul Ini A. Recomandasem istu-diarea stilului său. După „Triumful vieţii" trebuie să adiaog: Gustaţi tot ce-i bun, dar siliţi-va să vedeţi ş i negligenţele care aici încep chiar dela. pagina întâia. Copiez:

1. Visurile, pe cari le-am visat şi am încercat să le încheg, va trebui să renunţ la ele, căci nu poţi efcc. (pag. 3).

2. Blisabeta de Austria, lingură oare a avut la rîn-dul ei un sfârşit aşa de tragic, se spune că s'ar fi plecat pe reveriile lui etc. (pag. 79).

Etc. etc.

Pripeli? Se poate. Căci numai în pripă se mai poate

spune că ~N. lorga a avut un predecesor asirian (el fiind „alt rege" asirian) şi că a biruit somnul făcând „din noapte zi, iar din zi noapte". Dar aşa Pa biruit somnul pe el! Decât, eu pot mărturisi că A", lorga nu doarme ziuia ş i că pentru a lumina atât de puternic nu are nevoie să fure ceasurile nopţii.

Ediţia finală va avea ceva de îndreptat în „Triumful vieţii'.

G. Bogdan-Duică.

Pag. 4. „ î l O M Â N U L " Nr. 69-1!

având un caracter pnr istoric, n'ar jigni pe nimeni; ar fi numai împlinirea unei datorii, de a se aminti românilor şi străinilor, că sunt o sută de ani de când, fără drept şi cauză, s'a ciuntit aproape jumătate din ţara marilor voevozi ai Moldovei, şi că odată va trebui să fie reparată această crudă nedreptate ce i-s'a făcut...

Şi noi, de aicea, dela apusul şi nordul Carpaţilor, avem să unim sentimentele noastre cu acelea ale fraţilor de sânge de dincolo de munţi, —• căci ori-ce durere a lor este şi a noastră, ori-ce scădere şi nedreptate făcute neamului, ne ating şi pe noi. — 0 aniversare de doliu este, pentru toată românimea, ziua de 24 maiu, — şi daca manifestarea prin embleme văzute a acestui doliu nu va fi găsită oportuna, el totuşi nu se va putea şterge din inimile noastre.

Mângâierea să ne fie, — şi speranţa viitorului să ne o punem —' în puterea ele viaţă a rasei româneşti, putere ce s'a manifestat şi se manifestă şi sub opresiunea seculară rusească, după cum neînfrântă rămâne şi sub alte apăsări şi nedreptăţi căzute asupra capului mult încercatului nostru neam.

E X T E R N E Lucrări le sobraniei închiderea ei. Cea

d'fntâiu sesiune a actualei sobranii a 25-a cu serie a fost închisă printr'un decret regal citit de d. Gueşoff actualul şef al guvernului bulgar. Aceasta sesiune s'a distins printr'o fecunditate eu totul particulară. Sobrania a votat 125 legi şi 16 moţiuni de diferit cuprins.

Printre legile votate este de menţionat legea asupra sistemului electoral proporţional; legea asupra tribunalelor administrative; legea asupra camerelor agricole; legea azupra burselor; legea asupra construcţiilor de şcol i ; legea pentru administraţia datoriei pubiice; legea pentru ameliorarea creşterii vitelor etc. Şi 16 convenţiuni comerciale. Această Cameră este ultima din cele alese după sistemul electoral majoritar.

Sistemul proporţional fiind deja votat o parte din opoziţie a reclamat dizolvarea actualei sobranii spre a se face noui alegeri după noul sistem. Dar majoritatea un admis acest punct de vedere şi numai după dizol rărea Camerei, adieă după eventuala cădere a actualului regim, noul sistem de vot va întră în vigoare.

* Protectoratul franeez asupra Marocului.

Contractul, prin care Maroco este pus sub protectoratul Franţei s'a publicat în trăsăturile lui generale. De aci înainte Marocul va fi guvernat de un president general francez. Sultanul va avea şi pe mai departe miniştrii săi aşanumiţi „Maghcen" dar va putea da numai decrete, cari i-h va propune presidentul general. Forma de guvernare va fi cea din Tunis, care asemenea este sub protectoratul francez. In Maroco până acum poporaţiunea era obicinuită, că în ţară să fie pretendenţi la tron. cari luptau eontra sultanului, fiind ajutaţi de triburile nemulţumite şi resculate şi astfel Franţa va avea lipsă de multă putere armată, ca să menţină ordinea.

Contractul asigură prestigiul şi posiţia religioasă a sultanului, apără profesarea credinţei şi aşezămintele religioase. Drepturile Spaniei remân neatinse precum şi situaţia deosebită în Tanger

Franţa va avea dreptul să o^upe teritorul Marocului cu miliţie, când va afla de necesar şi va avea supravegheiea poliţienească pe uscat şi pe mare.

Toate măsurile cari le va lua guvernul vor fi propuse de Franţa şi sultanul le va emite numai, Franţa va fi reprezentată prin un comisar numit president general, care va aproba şi promulga decretele Sultanului. Asemenea tot Franţa va apăra interesele supuşilor marocani în străinătate.

Sultanul nu va putea încheia fără învoirea Franţiei nici un act internaţional, precum nu va pute lua nici un împrumut.

Viaţa în Paris Banditism în Franţa . — Lecţiuni c« folos. — Reorganizarea poliţiei pariziene. — Rătăcirile unor utopişti. — Bandiţii tuberculos!. — Re

învierea sentimentului religios la francezi.

Paris, 2 aprilie.

Eu unul, socotesc, că loviturile îndurate de poporul francez, de un an încoace, îşi au meritul lor. A quelque chose malheur est bon. Dacă nu se fura portretul Giocondei din Londra, organizaţia defectuoasă a acestui muzeu ar dăinui poate şi astăzi. Explozia cuirasatului „Liberte" a atras luarea a-minte a ministrului marinei asupra neglijenţei cu care se manuau materiile explozibile pe vasele franţuzeşti. Conflictul de astăvară cu Germania, în afacerea marocană, a fost salutar: el a reînviat patriotismul în sufletele francezilor şi a grăbit perfecţionarea armatei lor aeriane. Influenţa aşazişilor umanitarişti, internaţionalişti, antimilitarişti şi altor utopişti, a scăzut cu 80 la sută. In ciasul, când vă scriu, Parisul este terorizat de o ceată de bandiţi, a căror îndrăzneală, ferocitate şi ingeniozitate au turburat şi înfricoşat minţile. încasatori de bancă împuşcaţi în plină zi, în plin oraş, ucişi şi jefuiţi de milioanele, cari le purtau; automobile furate şi conducătorii lor împuşcaţi cu un sânge rece diabolic; năvălirea bandiţilor într'o sală de bancă, unde au ucis pe funcţionari şi au golit cassele de bani, ziua în amiaza mare; agenţi poliţieneşti asasinaţi; poliţia batjocorită... Iată câteva din întâmplările ce au avut loc în zilele din urmă în oraşul nostru, întâmplări, cari au sguduit opinia publică, şi au întrerupt până şi activitatea economică a marei metropole. De v'aţi plimba câteva ciasuri pe bulevarde, de v'aţi opri prin cafenele, squaruri şi grădini, aţi vedea numai chipuri animate, priviri bănuitoare, gesturi tulburate, şi aţi auzi, că toate discuţiile se învârtesc în jurul ban-diţilor-fantomă. Căci ei nu au putut fi prinşi până acum, cu toate că poliţia întreagă, formidabila poliţie pariziană e întru căutarea lor.

Dar pentru ce v'am înşirat aceste aventuri sinistre? Pentru a conchide, că ele sunt crude; dar folositoare. Căci ele dau măsura; nu vreau să spun a defectuoasei, dar a insuficientei organizaţiuni a poliţiei noastre. Că poliţiştii francezi sunt cei mai abili şi cei mai . uragioşi din Europa, este incontestabil; mijloacele de cari dispun, sunt însă din cele mai restrânse. Numărul lor constitue abia o treime din cifra pe care în mod raţional ar trebui să o reprezinte în proporţiuni cu un oraş de mărimea şi de importanţa Parisului. Armele cu cari sunt dotaţi poliţiştii sunt defectuoase; budgetul de care dispune d. Lépine este relativ ridicol. Şi în vreme ce bandiţii se servesc de armele cele mai perfecţionate şi gonesc cu automobilul pe străzile Parisului şi pe şoselele Franţei, posturile poliţieneşti nu sunt legate între dânsele nici măcar prin telefon, iar siguranţa Parisului dispune în total numai de şase trăsuri-automobile, învechite, hodorogite, rizibile

Fireşte, că guvernul nostru s'a grăbit să voteze numai decât o sumă de bani pentru reorganizarea poliţiei Parisului, care e pe cale de a se mări, de a se renova. Nu e mai puţin adevărat, însă, că toate acestea s'au înfăptuit sub impresiu-nea teribilă a cutezanţei bandiţilor, cari au luat proporuile unui pericol naţional. Poporul Parisului este surescitat peste măsură, şi faţă de neglijenţa administrativă s'a hotărît să instituiască justiţia străzii! Nu e zi în care un răufăcător să nu fie linşat de mulţime.

Dar reflecţiunile, pe cari ni-le sugerează actele de banditism, ce au loc în Franţa, merg şi mai departe. Ţara aceasta, unde utopiştii au găsit până acum o „Arcadie ferice" îşi răscumpără din greu păcatele. Dacă bandiţii s'au înmulţit aşa de neliniştitor, vina o mai poartă, afară de neglijenţele de ordin administrativ, şi falşul spirit de umanitate, care a domnit până acum la noi. Nişte juraţi slabi de înger şi neghiobi, achitau, până acum cu blândeţe ultra-creştinească pe răufăcătorii cei mai puţini demni de milă. Fii cari îşi ucideau părinţii, autori de violuri, criminali înăspriţi, se alegeau cu câţiva ani de muncă silnică. Ce este a-ceasta, dacă nu o încurajare la adresa asasinilor şi tâlharilor de tot soiul? Şi acum francezii culeg roadele rătâcirei lor.

Se ip-opie sărbătorile de Paşti. Ca fericiţi sunt aceia in al căror suflet credinţa vibrează la rarele lowelui primăvăratec, ce ie strecoară prin

ramurile abia înverzite ale copacilor, graţie tot utopiştilor sociali, a căror c bine să repetăm că e pe sfârşite, sceptici făcut ravagii considerabile în inimile omeii ne mai având credinţă, francezii s'au in tot mai mult de spiritul utilitarist, mo, ritor, de egoismul plăcerilor materiale, 1 inevitabile ale lipsei de ideal. De ce sâni înmulţirea bandiţilor de care am vorbit i îmi pare, că e tot un rezultat al lipsei du Nu comit copilăria să susţin, că răufăcători un element nou în omenire; din păcate, ei întotdeauna, au străbătut anticităţile ej greacă şi romană, nu au lipsit nici în •: misticism acut a evului mtdiu. Dar aşa,! prezintă bandiţii Parisului din zilele noi caracteristica stranie de care vă voi vorbi, par în adevăr un rezultat dacă nu puţin în parte, al destrămărei sentimeáj ligios.

Asasinii de cari ne ocupăm, cari ui groaza în oraşul nostru şi ale căror nomei toate buzele. Sunt toţi tineri, feroci şi... tnkţ Da; a treia parte din ei suferă de neinJş boală. Zilele trecute, poliţia a reuşit si piuit pe doi afiliaţi ai celebrei bande, şi ani. plămânii atacaţi. Gândul că vor muri per nu pare a-i impresiona din cale afară, iá răspuns aproape cu aceleaşi cuvinte brutar rarului general: „Mourir pour moutir; jtm pas mal de la guillotine, puisque fai Ú pourrie!" Cinismul acesta dă de gândit: descoperă întreaga psihologie a acestor te

Aşa dar, nenorociţii tineri ştiind dţ întru întimpinarea unei morţi sigure şi ipt îşi cheltuiesc toată energia, toată activităţii! delir, tot focul intens de cari sunt ţele condamnate la un sfârşit precoce, împodobi cele din urmă zile ale lor cu toii cerile pe cari le poate da banul, iar tk bani fură şi omoară pentru a-i dobândi.'*, cât de departe duce lipsa unei raze de iii* de deosebită este psihologia acestor ftiziei: de graţioşii şi delicaţii tuberculoşi din yraţ cute, de gingaşele eroine, de blânzii şi m eroi ai lui Murger, Müsset şi chiar I n cari mureau cu zimbetul pe buze, în mijloc.-rilor parfumate, cu cuvinte de iubire şi m tament pe buze!... Astăzi cei atinşi de ineiţ boală devin nişte fiare sanguinare, îşi nciáf cu o voluptate fioroasă, nu au altă tintáit a-şi petrece în beţie, doboşuri şi crime | zile pe cari le mai au de trăit...

O Are tot aşa ar fi fost, dacă oamenii i1 ar avea o credinţă, încrederea într'un bun şi iertător, în sublema jertfá a dirinilá fiu pentru binele obştesc? O, nu! Credinţa! mântuit. Credinţa i-ar fi îmblânzit. Ea eéj nea unei lumi viitoare, mai frumoasă, mai nj ca aceea în care trăim. Ea mai este l ieagă de anii graţioşi, dulci, inocenţi ai toi când sufletul ne era curat, când nu ştiau e* ipocrizia, minciuna, ci vedeam omenimF prin dragostea, abnegaţia, devotamentele pirj noştri, credinţa ar fi oprit mâna acestor toţ momentul când au făcut gestul ucigaş. II melodie veche şi duioasă care ne umple sm vedeniile dulci ale trecutului, tot astfel cţ le-ar fi înturnat mintea cătră blânda şi m pilărie şi i-ar fi desarmat. Chipuri dispiiti viaţa noastră, glasuri dragi şi pe veci ani" ce. nu sunteţi voi în stare când vă evocăa'r

... Adevărul mă sileşte să adaag áh frumoasa Franţă se scutură serios de uf din trecut. Odată cu redeşteptarea simt/' trioric, odată cu splendida renaştere a spül militar ce e pe cale să se îndeplinească.) văd o reîntoarcere a sentimentului ei i atunci va fi admirabil.

DÜ IOAN BLIDARII)I MEDIC UNIV.

ş i -a început praxa medicala i{ LUGOJ, (Palatul „POPORM

Consnltaţiuni dela 8—10 a. m. fi 3—4 paj

l í r . ( 5 9 . R O M Â N U L Pag. 5.

Christos a înviat De Gheorghe P. de Basesti

Cu aceste sfinte cuvinte se salută astăzi toată lumea creştină.

Christos a înviat simbolizează, în semnează, că lumina a învins întunerecul, adevărul a biruit nedreptatea, că atotputernicul şi induratul Dumnezeu prin Fiul său a răscumpărat lumea, a dat omenirei fericirea şi cea vremelnică şi cea vecinică.

Domnul nostru Isus Christos prin sfintele sale învăţături şi sfintele pilde ale vieţii sale ne-a arătat calea, cum să putem ajunge la fericirea lumească şi la cea vecinică. când ne învaţă: .,aşa să lucri, ca şi ciun vecinie ai trăi", ,,aşa să te rogi lui Dumnezeu şi să faci fapte bune. ca şi cum astăzi ai muri*', „iubeşte pe deaproapele tău ca pe tine însuţi". Intru adevăr în învăţătura evangeliei avem în puţine cuvinte îndrumarea, avem călăuza vieţii noastre fiitregi; acum să ne dăm seamă cum şi ce lucrăm ?

Prima virtute a unui popor este a avea încredere în sine însuşi.

Öare poporul nostru are încredere în sine însuşi? Oare cunoaşte-şi el puterile sale? Şi dacă le cunoaşte, preţuieşte-le a-rele. precum se cuvine?

Aceste sunt întrebările, cari trebuie să ni-le punem şi la cari datori suntem să răspundem.

Noi românii suntem urmaşii acelui mai . brav, mai viteaz, popor, care a trăit vre-o-

dată pe acest pământ. Suntem fraţi cu a n e t a parte din toată populaţia Europei. A-fară de România care încălzeşte la sinul său de mamă dulce 7 milioane de români, noi ceialalţi 7 — 8 milioane suntem risipiţi ca făina orbului, suntem supuşi ai altor neamuri străine, pedepsiţi a servi interesele lor, înhămaţi la carul triumfal al altora.

Prea grea şi prea îndelungată pedeapsă I provedinţei! Se poate că pentru abuzul fie puterea de odinioară a străbunilor noştri !

Acum să védem situaţia şi împrejurările, în cari trăim şi între cari ni-e dat a conehicra pentru fericirea noastră vremeJ-uică.

Compatrioţii noştri maghiari stăpâniţi de ideia de stat naţional maghiar fiind astăzi stăpâni puterii de stat, jertfesc tot şi toate acestei idei şi adecă cu toată puterea legislaţiei şi a guvernului voiesc a transforma statul nostru poliglot. Ungaria, alcătuit, după cum l'a lăsat Dumnezeu Sfântul din mai multe neamuri în stat naţional maghiar, prin nimicirea celorlalte naţionalităţi de aici.

Eu. care mult m'am gândit şi mult Mi'am ocupat cu cauza asta, sunt de con-ringerea. că astăzi în veacul luminilor, în veacul libertăţilor naţionale şi individuale chiar şi atunci când noi intelectualii români şi intelectualii celorlalte naţionalităţi, tovarăşe de suferinţe am primi de bani buni nălucirile de maghiarizare ale şovi-niştilor şi ne-ani desbrăca de vrednicia noa-itrl naţională şi ne-am întovărăşi la ruşinoasa lor strădanie de maghiarizare, aceea mei »hwßi mi s'ar putea înfăptui.

Asta o voiu documenta în următoarele : Nizuinţa de maghiarizare nu este nouă.

Aceea s'a practizat în felurite forme, de când au intrat maghiarii între graniţele a-cestei ţări.

In veacurile mai îndepărtate, până la amil 1 8 4 8 , aşa zişii renegaţi s'au recrutat din lamura popoarelor nemaghiare prin

instituţia nerneşească, când adecă tot ce produceau naţiunile nemaghiare mai bun, mai distins, ca eroi în lupte şi învăţaţi se nemeşiau şi prin asta se rupeau dela obârşia lor, de trupul naţiunei, din care au răsărit, făcându-se membrii aşa zisei sifintei coroane maghiare. A ;sta e dovedită prin renegarea numeroaselor familii nobile şi a-ristocratice, mai vârtos între Românii din Transilvania, dintre Slovaci , mai târziu dintre Sârbi, — şi până în ziua de astăzi dintre Nemţii din Ungaria.

Istoria Ungariei ne dovedeşte, că Maghiarii nu au produs genii. Renegaţii au fost cari au dat Ungariei în totdeauna pe cei mai mari eroi şi bărbaţi de stat. cum au fost Ioan Uuniadi şi fiii săi Latlislau şi Matei Corvinul, cardinalul Nicolau Oláh, Zrínyi, Kossuth, Deac. Mai-latli şi alţi mulţi nenumăraţi, cari toţi erau respectaţi şi temuţi, dar numai la părere, până erau la putere. Căci nici chiar aceştia nu erau scutiţi de fudulia oligarhilor nemeşi maghiari îngâmfaţi, cari la ocazii bine venite îi batjocorea cu obârşia lor de oláh, de tănt. Aşa s'a întâmplat în dieta din Cluj în 1842, când Baronul Wesselényi Miklós în plina şedinţă i-a strigat baronului Józsika „'taci moi/" , la ceia ce i-a reflectat Józsika ..morc ari!'

Este cunoscută de obşte obârşia românească a baronului Józs ika . Dânsul va fi ştiut de ce i-a răspuns lui Wesselényi .,more ari!"

Oligarhii maghiari de comun răsplăteau marile servicii când li-se da ocazii bine venite cu nerecunoştinţa revoltătoare, cum s'a întâmplat când au ucis pe Ladis-láa fiul celui mai mare erou, a lui Ioan Uuniadi şi când cu alegerea de rege a lui Mateiu Corvinul, pe care numai de frica celor 40 .000 ostaşi roîuâni aşa zişi ..fekete hadsereg'" a lui Ioan lîuniadi, aşezaţi pe Dunărea îngheţată în faţa palatului regal din Buda, sub comanda unchiului lui Matia. Szilágyi. Iau proclamat de rege oligarhii maghiari în palatul regal din Burla sub condiţia, ca uciderea fratelui său ha-dislau să nu fie răsbunată asupra lor. Oligarhii adecă şi atunci şi întotdeauna făceau tocmeli şi legături cu domnitorii în favorul lor. cum fac şi astăzi în zilele noastre.

Spre dovedirea siluirei maghiarizării amintesc, că conducătorii lor între cari K o s s u t h z ic : ...sí; ne grăbim, să maghiarizăm pr Croaţi. Români, Slovaci şi Saşi, că de int. periin!" Széchenyi moderîndu-l z ice: „să nu-i silim cu foc şi. fer, ci mai bine să-i primim în cadrele constituţiei noastre ca şi dânşii să ne primeasc pe noi şi limbă noastră''. *

Tară Wesselényi propune în dietă, că

în Ardeal numai acelor români să li-se dee drepturi, cari se vor face maghiari.

'Forţarea maghiarizării s'a continuat în veacul trecut şi până astăzi cu mijlocirea legislaţiei.

Dela anul 1830 până la 1848 preocuparea dietelor atât în Ungaria cât şi în Transilvania era mai vârtos decretarea feluritelor legi în scopul maghiarizării.

S'a adus lege. prin care s'a decretat limba maghiară de limba statului, prin oare s'a ordonat, ca limba maghiară să se folosească pe toate terenele în administra-iţe publică şi în cea bisericească până şi matricolele să fie conduse în limba maghiară.

Dieta clin anul 1842 în Transilvania a adus o lege, care însă nu a fost sancţiona-(ă. ca în rost im p do 10 ani toată administraţia bisericească să fie condusă în limba maghiară, iară ca în şcoalele naţionalităţilor nu numai să se înveţe şi limba maghiară, ci şi (oaie studiile să se propună în limba maghiară. L a ceia ce a urmai remonstraţia Episcopilor şi măreţul protest al capitiulUi din Blaj zicând între alte le :

..Katomur untom sincere non I ant um post decern an nos, seil neque post decern saecnla. im mo millo. tiun qi ram tempore n o s ratkmemque nostrâm lege obligări'pos-şe, (|iiae moribiis et religiozităţi periculum ohiieel naţionalităţi vero ruinam parat".

Asta în limba oficioasă de atunci latină, în româneşte: ,

Declarăm sărbătoreşte că nu în zece ani, ci nici după zece sute de ani şi nici rând noi şi naţiunea noastă nu poate fi o-bligată prin nici o lege. din care ar isvorî primejdie pentru morali tate şi religie, iar pentru naţiune ruină.

Astfel s'au scurs vremile şi în astfel de împrejurări au trăit părinţii noştri până la anul 1848 când a izbucnit revoluţia cu toate grozăveniile ei ca urmare a necurmatelor fărădelegi de veacuri, cari numai c u mari jertfe de sânge s'au putut îndrepta, din care apoi a rezultat ştergerea iobăgiei tuturor popoarelor din patria noastră şi e-galitatea, libertatea personală şi naţ ională.

In zilele noastre lupta pentru existenţa naţională se desfăşură pe toate terenele vieţii publice, căci zice-se, că lupul îşi schimbă părul, dar nu şi năravul.

Astăzi, în era democraţiei oligarhiei, cari tot ei au puterea statului în mână, văzând că zi de zi pierd teren, sunt stăpâniţi de o teamă înfrigurată. Sub masca falsă a intereselor naţionale maghiare se leagă de supremaţia maghiară. Poporul maghiar, care î n totalitatea sa este democrat şi el. în sirve nu rîvneşte la supremaţie peste capul concetăţenilor lor de altă naţionalitate, ci ar primi bucuros democratizarea patriei din care ar rezulta egalitate, libertate şi în-destulirea tuturor. Dar nemeşii deţinători ai puterei. în interesul lor propriu îl povăţuiesc pe poporul maghiar pe căi condamnabile, îl strică şi-1 sumuţă asupra celorlalte naţiuni conlocuitoare sub pretext mizerabil, că acelea primejduiesc existenţa naţiunei maghiare. Aceasta e îin contra marelui adevăr istorie, care dovedeşte că naţiunile de sub coroana sfântului Ştefan au trăit de una mie (le ani în patria comună în pace şi bunăînţelegere şi dacă s'a

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 69 .

ivii cândva neînţelegere şi duşmănie între ele. apoi întru adevăr asta a fost totdeauna mimai urmarea apucăturii diabolice a duşmanilor fericirei popoarelor, cari îşi vânează interesele lor de c]a,să sub pretext de luptă de rassă.

Astăzi toate popoarele patriei, mai virtus după alegerile din urmă de deputaţi săvârşite cu ne mai pomenită corupţie ruşinoasă, cer democratizarea legislaţiunei prin votul obştesc secret şi după comune. Iar oligarhii şovinişti împiedecă înfăptuirea aceluia prin fel de fel de metehne.

Astăzi avem legea egalei îndreptăţiri naţionale, după care ai' trebui ca noi Românii să avem în dieta ţării încă 60 şi foaie naţiunile împreună măcar 120 de deputaţi si abia avem toţi împreună 8.

După lege ar trebui, ca noi Românii să avem lő fişpani şi nu avem nici unul. Ar trebui să avem diregă tori în toate branşele şi nu avem nici măcar un procent dintre cei aplicaţi, cu toate că avem mii şi mii de oameni pregătiţi pentru astfel de slujbe. Aşa am ajuns acolo că nici ca notari comunali nu so mai aplică cetăţeni do naţionalii ate nemaghiară.

După lege sfatul e du lor să ridice naţionalităţi lor scoale de toate soiurile şi n'a ridicai nici una.

După lege am avea drept ca în afacerile noastre să fim judecaţi in limba noastră prin judecători şi diregători de naţionalitatea noastră, sau prin diregători. cari ne cunosc limba şi obi ce ivrité. —- şi ce păţ im? Suntem judecaţi in averea şi viaţa noastră, libertăţile noastre prin judecători cari ne sunt străini, fiindcă nu ne ştiu limba. Ne judecă prin ajutorul tălmacilor, cari de multe ori sunt. servitorii de cancelarie. Şi astea toate sunt fapte pentru cari nu poporul neaoş maghiar, ci şovi-nişfii cari dispun de puterea statului şi mizerabilii do renegaţi, lăpădătura altor popoare, sunt responsabili.

In beţia şovinismului unii patrioţi mai vârtos oligarhii nemeş; merg cu reavoinţa de stârpi re a noastră până acolo, că având pământuri de vândut, acelea le vând ori şi cărui străin numai Românului nu; şi bieţii Români siliţi sunt apoi a le cumpăra dela speculanţi cu preţuri îndoite. Dar pământul tot devine proprietatea Românului şi cu asta ei promovează, că umplu buzunarele speculanţilor, mai vârtos jidani, cari şi aşa Ie-a crescut în ca}) şi sărăcesc bietul popor care cu munca lui a susţinut pe moşii şi strămoşii oligarhilor şi îi susţin şi astăzi pe urmaşii lor.

Cu câţiva ani mai înainte de asta a-vând eu o convorbire cu un fruntaş maghiar íntr 'o cauză naţională, şi arătându-i că ei maghiarii deşi de 40 de ani lucră pe toate terenele pentru paralizarea şi nimicirea noast ră ; i-am dovedit: că noi cu toate astea ne desvoltăm şi ei nu pot ară ta nici un rezultat. Fruntaşul maghiar a recunoscut de adevărată constatarea mea şi a cuvântat : ,,da, ai dreptate, că roi aveţi în biserica voastră o fortăreaţă care va scuteşte de toate atacurile noastre".

,.Csak a beszerikába tudnánk bejutni,, (numai în biserica voastră să putem străbate) apoi vom arăta noi rezultate.

Şi într 'adevăr de două decenii toată silinţa lor este de a intra în sfânta noastră cetate, în biserica noastră naţională.

In anul 1879 au intrat în şcoalele noastre — tinda bisericei noastre — în contra tuturor legilor pedagogice cu limba maghiară. Ministrul Apponyi a mers şi mai departe cu legea lui şi a ordonat ca mai toate obiectele de învăţământ să ...e propună în limba maghiară, ba că chiar şi rugăciunile să se facă în limba maghiară.

Inspectorii şcolari ca reprezentanţii statului la cercetarea şcoalelor nu se interesează, de progresul copiilor în cunoştinţele prescrise ci numai şi numai că ee au învăţat şcolarii din limba maghiară şi că oare ştiu cânta ..Tsten áld meg a magyar t" /

To t ei, inspectorii, cu toţi aplicaţii .statului îşi dau cea mai mare silinţă a controla pe bunii şi harnicii noştri preoţi şi învăţă-văţăîori. cum îşi împlinesc datoriile ,,pa-irtotice" — în schimb pentru puţinul ajutor de stat. — sfătuindu-i şi chiar siliudu-i la fapte imorale de a lucra în contra intereselor proprii naţionale şi asta mai vâri os cu ocazia alegerilor de deputaţi dieta li. Pe cei buni îi-ameninţă cu de trage re a ajutorului şi în fudulia lor nu-şi dau seamă că ajutorul de stat se dă preoţilor şi învăţătorilor din contribuţia publică la care au mare [tarte Românii.

Acum mai nou e.sle, că şoviniştii şi-au propus a intra mai adânc în sfânta cetate în biserica noastră naţională cu înfiinţarea episcopatului gr.-cat. maghiar prin ruperea a lor 100 parohii române cu peste 100.000 fii credincioşi români, din corpul sfintei noastre metropolă rom. autonome de rit gr.-cat. Şi mai dureros este, că la săvârşirea lucrului acestuia imoral a dat mână de ajutor chiar şi conducătorii bisericei urori, romano-catolice de rit latin, intrînd în alianţă cu tot soiul de şovinişti francmazoni, jidani calvini, cari sunt cei mai mari duşmani ai bisericei catolice. Dar să nădăjduim, că nu le va ajuta Dumnezeu !

Şovinismul descreerat, durere, bântuie îu patria noastră nefericită chiar şi în biserica catolică. Despre asta avem trista mărturie şi cu isgonirea c.elov 16' tineri teologi români din seminarul dela Oradea-mare, pentru că aceia, ea români au cutezat sa-şi vorbească limba lor românească.

Dar fie mângâiaţi dragii noştri fii, mucenicii scumpei noastre limbi române, batjocoriţi de şoviniştii latini, cari şi-au uitat de chemarea şi da forint ele sfintei noaste, retigiuni creştine, că în schimbul brutalităţii săvârşite contra lor, îi îmbrăţişează dragostea celor l!f milioane de fraţi iubirea tuturor Românilor.

Multe şi nenumărate sunt suferinţele noastre şi dacă aş voi să le înşir pe toate, ar trebui, ca şi eu sa opresc sfântul soare să nu apună, cum a făcut Tozue belliducele din biblie.

Dar de astă dată mă mărginesc la cele expuse rugând pe Atotpufcernioul Dzeu să se îndure şi să lumineze mintea şi să îmblânzească moravurile acelora, cari având puterea în mână conduc sorţile patriei noastre comune, să-i povăţuiască, ca în viitor să nu folosească puterea statului pentru nimicirea concetăţenilor, ci pentru fericirea tuturora.

Eu din parte-mi le aduc aminte şi îi fac băgători de seamă la marele adevăr

istoric, că aceleaşi cauze au aceleaşi urmări.

Cei pe cari îi priveşte mă vor înţelege dacă vor voi!

Noi Românii şi ca buni creştini urmând învăţăturile Domnului nostru Isus Christos ii împărtăşim pe confraţii noştri maghiari de dragostea deaproapelui nostru, dar îi împărtăşim de dragostea noastră şi ca neam de aceeaş soarte cu dânşii.

Eu din parte-mi, cum am făcut în toartă viaţa, aşa şi de astă dată îi fac băgători de seamă la soartea comună a acestor două naţiuni, aşezate aici în Europa în mijlocul marilor popoare a Slavilor şi Germanilor avizaţi, nu la duşmănie ci la dragoste împrumutai ă din care să izvorească apărarea comună a acestor două neamuri.

De încheiere mă întorc căt ră voi fraţi români şi vă zic :

Străbunii noştri în lupte măreţe, pline de martiriu, dar glorioase ni-au apărat limba, naţonali tatea şi religiunea! Noi, această limbă, simbolul şi atributul naţionalităţii noastre, noi. religiunea şi datinile noastre naţionale le-am moştenit ca relicvii sfinte dela strămoşii noştri, acelea ni-le-a-rn apărat şi păstrat, [ieste lungimea veacurilor petrecute în mari primejdii. Credincioşi a-cos tor tradiţii, noi datori suntem a le păzi şi apăra spre a le lăsa moştenire urmaşilor noştri ca cienodii sfinte, far acelora cari voiese să ne împiedece întru aceasta le zicem cu străbunii noştri : ,,/iic niger estl, hune lu romane caveto!" în româneşte: „o-cesta e negru la suflet, de acesta te fereşte române ! u

Făcând aşa nu ne vom teme că periiu Vom trăi împlinid sfânta învăţătură

Domnului nostru Isus Christos şi în butii/ tuturor nenorocirilor vom ajunge de ne va răsări şi nouă .soarele dreptăţii împărtăşiţi fiind de fericirea ce vom merita şi ne vom [iuţea saluta mângâiaţ i în sufletul nostru creştinesc şi românesc cu simbolul dreptăţii e terne:

..Christos a înviat!"

CĂTRE SYLVIA Şi nopţile, ca zilele, de calde. Şi luna rătăcită 'n calea ei Se duce, visătoare, să .sc scalde In apa sclipitoare de scântei.

Ca luna e viaţa muritoare: Răsare şi se urcă şi-a perit: Se scaldă în sclipirea re o doare A propriului vis ne 'nfăpiuit.

Dar visul ce n'a fost înfăptuire E singur adevărul cel de-apoi Şi sunt făgăduinţi de fericire în mugurul ce n'a dat încă foi.

Tu nu-ţi închipuieşti că fericirea E mimai în speranţa de a fi, Că doară lu pricepi că ie-a scris fim Spre-a fi cu-a devorat şi a ivbi.

Iubeşte dar. — Femeia-i pururi noul Ca pasărea ce tremură în crîng, Şi e ca mierea florilor pe rouă: Mai dulce când petalele se sMug.

D. Z.

Nr. 61). II O M 4 N IT T, Pag. 7.

Posibilităţi — realitatea — şi politica vorbăriei goale

De netăgăduit, că politica poporului nostru românesc din Ungaria, nu poate fi decât ini ransigenlă. Şi e cert. că şi mangris-niul chiorilor de sul) comanac la mitră şi măruntele .speciilaţiuni broteluice şi lihnit-liămisitele târăieli siegesco-burdisre şi toate, toate viaicuţeniile niitro- ori nemitro-plăcile, cari au răsărit şi vor mai răsări poate in urină, din drojdia nemerniciei poporului nostru — .sunt tot atâţia lăstari bastarzi -numai, ai vieţii noastre politice, şpo-reli supărătoare, cari se taie şi se ratează si se aruncă în f o c Prea firesc. Căci ar fi doar nu numai o patentă nebunie, ci un act de sinucidere chiar, dacă adevărata politică a neamului nostru, ar sta să pună o modeniţiune prea vădit slugarnică împotriva eumpănei. care susţine (le cealal tă piirtp cea mai nesăbuita pornire de exterminare a noastră, ori ar nădăjdui să poată opune un mult prealihod oportunism, faţă de cea mai şovină intoleranţă, ce a primejduit vre-odată însăşi existenţa naţională a unui popor.

Dar c eva să zică intransigenţă ? ! Înţeleg iniroiisM/eiif

Pag. 8.

Preocupaţiuni interne — Situaţiunea politică în România —

• Una din căile cele mai greu de ţinut este, fără îndoială, calea imparţialităţii . Ca cronicar din România al ziarului Dvoa-stre, în a cărui coloane nu este permis să se amestece politică militantă deja noi. datoria mea principală este să păstrez cea mai severă imparţiali tate în apreciarea e-venimentelor poliiicc din ţară.

Ca să nu spunem nimic despre frământările politice de aici nu se poate. După cum datoria Românilor din regatul liber este de a cunoaşte cât mai de aproape situaţiunea Românilor de sul) stăpânirea un-gurească, tot aşa este datoria Dvoastre celor de peste munţi a cunoaşte stările de lucruri din România . A închide ochii şi a astupa urechile spre a nu afla lămuririle despre evenimente de aici cari poate nu vă convin, este o politică de struţ. Trebuie să ne cunoaştem unii pe alţii sul.) toate formele, cu toate manifestările îeurstro. căci numai în acest chip vom putea constata rolele de cari suferim şi numai aşa vom putea ghici ce ne trebuie ca să scăpăm de acele rele.

începutul acestui an a fost la noi cu deosebire plin de evenimente politice din cari patimile u'au lipsit. Şi aceasta atât la Românii din I'iigaria cât şi la acei din România.

Două chestiuni sunt cari au răscolit patimile dincolo şi a ic i : chestia ..Tribunei". :1a Românii noştri din l 'ngaria

şi chestiunea tramvaelor din Bucureşti, aici în ţară. Cea dintâi a fost rezolvită. cea de a doua continuă a agita şi acum spiritele. Să. sperăm că după cum bravii luptători ai românismului din l 'ngaria au ştiut «ă facă mari sacrificii spre a pune odată capăt neînţelegerilor din partidul naţional, care reprezintă neamul românesc din acele părţi, tot aşa şi Românii din regat vor .sfârşi prin a se convinge că restabilirea armoniei dintre cetăţenii aceleiaşi ţări. aşa de mult compromisă, este o necesitate de stat. o necesitate naţională!

S'a zis că dacă partidul conservator nu aducea la ordinea zilei chestiunea tramvaielor din capitală ridicând acele grave acuzatului împotriva unor fruntaşi liberali, pe cari cititorii noştri le cunosc, această vehementă criză, la care apistăm astăzi, n'ar fi islmcnit. Desigur. Să examinăm însă. în mod cu totul imparţial, cele petrecute între cele trei partide conservator, liberal şi cel democrat de sub şefia dlui Take Io-nescu.

Partidul conservator de sub şefia dlui P. P. Carp a venit la putere în ultimele zile ale anului 1010. Noul guvern, compus din bărbaţi de seamă ai ţărei, a promis a-legătorilor o tserie întreagă de reforme — partea cea mai mare de natură econrmi-co-socială — menite a uşura mai cu seamă sarcinile populaţi unei mai sărace. Afară de

„Sit nu vinzi scump, dar sii târjriirşli [rffhi". Acesta oslo secretul succesului nostru.

Cui îi trebuiesc dar

mobile frumoase, ieftine s î bune — = — = - —

K O M A N Ü L

aceste reforme, pe cari cititorii acestui ziar le cunosc din articolele noastre anterioare, guvernul dlui Carp a promis a realiza reforma cea mare. administrativă, pentru

care d. Carp a aşteptat aşa zicând o viaţă întreagă.

l 'n fel de fatalitate a voit. ca guvernul şi partidul acesta, compus din elemente conservatoare distinse, să nu poată să-şi ducă la bun sfârşit opera inteprinsă. De abia este tiu an şi trei luni de când guvernul Carp n fost chemat la cârma ţărei şi acest guvern se clatină. Demisiunea sa este chestiune de câteva zile şi când aceste rîuduri vor fi citite poate că guvernul Carp nu va mai exista.. .

( 'are a fost cauza că acest guvern, care s'a bucurat şi se bucură încă de atâtea simpatii în ţară. să fie silit să se retragă după o guvernare aşa de scurtă? Alte guverne compuse din elemente mai puţin valoroase şi cu programe mai puţin utile ca acela al guvernului dlui P. P. Carp. au stat Ia putere câte 2—4 şi chiar mai mulţi ani. De ce vieaţa acestui guvern a Post aşa de scurtă?

Chestiunea tramvaiclor. iată cu două cuvinte răspunsul la această întrebare.

Istoricul care va scrie, peste câteva decenii, istoria acestor timpuri zbuciumate va s-puue că acest guvern Carp a căzut fără să aibă o altă vină decât aceea de a fi răscolii prea adânc patimele. în credinţa că face un lucru util şi moral.

Iată. în câteva cuvinte, această chestiune a tramvaielor:

Fiind Ia putere partidul liberal s'a format, în capitală, o societate pe acţiuni cu scopul de a construi în Bucureşti noui linii de tramvao de care se simte mare nevoie. Pa această societate a luat parte şi comuna Bucureşti, ca acţionară. Majoritatea acţiunilor a fost subscrisă, de bărbaţi politici sau oameni de afaceri liberali. O lege s'a creiaf stabilind condiţiunile în cari comuna Bucureşti devine părtaşe la obligaţiunile şi la beneficiile nonei societăţi de tramvae. Capitalul a fost subscris, vărsămintele s'au făcut, consiliul de administraţiune a fost ales şi societatea a şi început, lucrările a-şezând şinele pentru nouile linii şi construind instaiaţiunile necesare.

In intervalul acesta însă partidul liberal cade dela putere şi partidul conservator de sub şefia dlui Carp ia. frînele gu-vernărei. Câteva luni după instalarea noului guvern la putere ministrul de interne Alex. Marghiloman, care a fost acela care s'a ocupat mai de aproape cu chestiunea tramvaelor. a găsit că legea tramvaelor creiată de liberali stabileşte pentru comuna Bucureşti condiţiuni puţin favorabile, anume: comuna ar participa in aceeaş măsură la obligaţiunile societăţii , dar la profit în proporţie mult mai mică. In chipul acesta comuna ar fi. vădit, păgubită în folosul celorlalţi acţionari.

Consiliul de miniştri. în urma propu-

Să cerceteze pe

Székely és Réti fabricanţi de mobile

Marosvásárhely. Széchenyi tér nr. 4 7

N Í 6 9

nerii dlui Marghiloman, a anulat statutele societăţii de tramvae şi a oprit lucrările, împiedecând punerea în circulaţiune H notiilor vagoane. Iar în sesiunea aceasta a corpurilor legiuitoare guvernul Carp. abrogând legea t ramvaelor creiată de liberali şi votând o nouă lege care punea societatea pe alte baze. In chipul acesta voia guvernul Carp să rezolve chestiunea tranr-vaelor. , ' • ; -.1

Procedarea aceasta a stârnit o adânca nemulţumire în sinul partidului liberal. c â r e şi-a văzut învinovăţiţi mulţi dintre fruntaşii săi de necinste în viaţa publică Şi A văzut mutilată o lege şi o instituţie creiâte de acest partid. O agitaţiune violentă a fost pornită de partidul liberal contră guvernului conserva toi', aşa cum nu s'a mai pomenii" în ţară de câteva decenii încoace.

Partidul conservator-democrat de sub şefia dlui Take lonescu a profitat, de această luptă îndârjită dintre guvern şi liberali spre a provoca căderea guvernului. Con-servatorii-democraţi s'au unit cu partidul liberal de sub şefia dlui Ionel Brătianu şi opoziţia unită a pornit o campanie de răsturnare contra guvernului Carp. Cele două partide opoziţionale au ţinut o serie de întruniri publice şi de manifestatului violente de stradă. Situaţiunea guvernului a devenit şi in a cri t ică prin faptul că înalta curte de casaţie a respins recursul făcut de ministerul de intenie contra sentinţei tribunalului comercial de Ilfov care s'a pronunţat, în procesul dintre minister şi societatea de tranivac creiată de liberali pentru aceasta din urmă. In chipul acesta guvernul Carp s'a văzut lovit chiar de justiţia ţării...

Aceasta este .situaţiunea astăzi în Dumineca Floriilor. Poate ca chiar înainte de Paşti tsă avem un guvern nou — nu ştim care va fi acela — dar poate ca guvernul să mai reziste opoziţiei până dună Paşti. In ori ce caz de mult ţara n'a avut serbă-torj ale învierii aşa de agitate ca acestea.

Bucureşti. 18 (ß\) Martie 1 9 1 2 . _

Mi rec a K. Şirianu,

G L U M E .

In coreeţional:

Prezidentul: — Prevenit, explică-mi cum ai putut să t îr i /d- ta singur, o ladă aşa de greş, fără să fi simţit?

Prevenitul: — Nu vă foloseşte, domnul| prezident, d-ta nu vei reuşi s'o faci asta niciodată.

* Doamna Popescu'are o discuţie vie ni

soţul. — Poftim, sfârşi el, nu eşti decât ogásoi. > — Se poate... Dar adu-ţi aminte că gâş

tele au scăpat capitoliul! — Oh! nu toate !

Chiar in i::tricsul lui propriu.

Alegere mare în tru-J souri pentru mirese,1

V â n z a r e î n r a t e fftră r idicară di preţ.

Nr. 69 R O M A N U L Pag. 9

Chris tos a înviat! Mâine

— Schiţă. —

Cum sboară zilele, ca cant ei! .dramezi de nori, albe. uriaşe, coboară

yribil şi tainic spre răsărit, în drumul Pastelul. De jos, flori de cais. fărămituri de primăvara înşirate pe ramuri vechi, H-se închină cu smerenie.

Ferestrele dela case, par'că s'au înţeles : îşi întind braţele prieteneşte, de-a lungul străzii, cât vezi m ochii: cele mari spre. cele mici, cele. cu ciurciuvele rupte spre cele văpsite de curînd. Din odăi, năpădesc spre trotuare, pale de terbentină şi aburi de mazăre fiartă.

in prăvăliile cu lumânări roeşte lumea ca în viespar. Mirosul sănătos al cerii a-duce aminte de stupi, de livezi îndepărtate, de chilii paşnice. Gem mcscioareie de turte, de păhărele, de raţe albe, de portocale ruginite, de miezuri galbene de pepene verde eu seminţe negre.

Amurgul tăcut apropie de pământ patimile Domnului. Străzile sunt mai pustii cu altă dată. Mugurii castanilor se deschid noaptea, pe furiş, în aerul încropit al grădinilor. Sgomot de zaruri, nuirăit de căţei în-iărîtaţi, rîsete de copii îmbătaţi de gândul Puşteiui, se desluşesc la o cotitură. într'o rasă veche, cu perdelele Insule.

Vineri, hainele noui. curate, par scrobite la lumina zilei. Cine e cuminte merge ia biserică, trece pe sub sfânta masă pe sub comoara cu zambile şi cu sfeşnice scăldate n viorele. Soarele de după amiază pătrunde

la altar, ca niciodată. Se văd lespezile late. prin uşa deschisă a bisericii, până 'a fund Mumele bătrîne. prapurele roase, lucind de curăţenie.

In curţile mari cu case mici, trec ca în rin, dinspre bucătărie, tăvi de aramă vâr-Juite eu ouă roşii ca bujorul.

Spre toiul nopţii zidul bisericilor se in văpaiază pe din afară, ca un rug, salutând cu limbi de umbră şi tremurat de clopot cerul înourat şi tainic: Cartea mâhnirii îşi deschide uşor întâia foaie şi ochii nevinovaţi, cari. nan cunoscut-o încă, ameţesc de sclpirile neastâmpărate ale vorbei mâine , scrisă acolo meşteşugit cv litere de pietre scumpe.

I. A. Bassarabescu.

Furtuna primăverii. Precum aduce oştiri străine Spre ţara de-unde-a fost gonit Un rege 'n furie, uitând de sine,

Aşa vedeam un vânt grăbit Cu norii după el cum vine.

Urlând le cârmuia cărarea Partânda-i în năvală orbi, Şi-umplu 'ntr'o clipă 'ndepărtarea Cu mii de lupi şi mii de corbi, Si-o spa/wî' apoi cuprinse Prin codri ea 'icepu să muejă, Şi 'n tum, de unde-o supăra Al clopotelor cânt de rugă Trăsni, şi-un larg potop era Urgia ce-a făcut-o 'n fugă.

Cu ea o noapte 'nfricoşată Ca iadul peste văi trecu — Dar însăşi par'că 'nspăimântată De atâta spaimă ce făcu, De-abia veni, perind de-odată.

S'a dus cum a venit. Departe Spre-adâncul orizont s'a dus Şi spaime-amm pe-acolo 'mparte, Şi iar s'a luminat pe sus Şi rîde soarele lui Harte!

t t t TT T

Sprijinul

Fragment din „Spumă de mare". De I. Broşu

Seena reprezentează fundul mării. *) Conform unei legende nordice povestite de An-

dwsen, sirenele, cari populează adâncul întunecos al mirilor, n'au voie să iasă la 'suprafaţa -apelor până la tírsta de 20 de ani. Afară de asta, fiecare din ele îşi »re in grădina *a statui frumoase, în cari s'au meta-noriozat oaineuii, ce-au murit înecaţi. Scena de fată «tpetrece tocmai în preajma zilei, în care Sirena are Toi« '9& iasă afară din adâncuri. Sepia o iubeşte. (X.

. Miorului).

Sirena: ...Iii* povestit 'bunica de oameni, cum sunt oi, Cât de duioşi sunt ochii frumoaselor femei,

• E* mi-a mi-a vorbit de suflet... iar noi ce-avem % [O coadă!

Cwmarä ni-e viaţa; nu'mi trebuie broboadă ?iiiici cununi de perle, nici haină neţesută

,$1111 vreau ca viaţa să treaSireno? să-i prinzi şi să-i răpui. Şi «ă-i aşezi pe soclu de perle albe, pale, Si le 'ncunimi şi fruntea şi gâtul cu corale, jar dacă vreai «ă'ţi placă şi să'ţi permiţi o glumă: Le toarnă şi pe braţe şi şi pe umeri spumă, C* fruntea, gâtul, braţul, înfăşurate salbe

.8i ttrălueească 'n lună frumoase, albe, albe! Uri» grozav pe oameni...

Sirena: Eu tocmai îi iubesc:

Când spun cuvântul suflet, de oameni când vorbesc Simt ca şi-o adiere ce tmă 'mpresoară ?ncet. Ca visul cel mai dulce -pe-o frunte de poet... Tu îi cunoşti de-ap>roape! Eu drept vonbind nu-i

L-ştiu Har simt în piept, de oameni un fior nebun,

Lpustiu: Aş vrea numai pe unul să'l văd venind aici; Şi să mă uit în ochii fulgerători şi mici; Căci toţi pe cari voi Sepii i-aduoeţi ,morţi în mare Au buzele uscate, privirile amare Şi'n ochi au tăinuită comoară de dureri...

Sepia:

iSunt nebunii Sireno, sunt nebunii ee'mi ceri!

Sirena: Iar devenişi obraznic... Ah, eşti cumplit...

Sepia: Mă leg cu jurământ pe aipe să prind...

Si reim: Te înţeleg.

Dar ce vreai tu? Ascultă: e tot în van, că nu >>... Sepia (întrerupând):

Ţi-e gândul iar aiurea, de sigur la statue! Mă erede-i minunată, splendidă, nu te mint: Statuea-ţi are bnaţe tomate din argint Şi'n loc de ochi safire albastre două are... Skeno! Tu oşti tristă?

De Ion Gorun. T r e b u i e să « 'aş tepte ziua când n o a p t e a

n'o m a i în trece cu nici o clipa, ci începe de aci lumina să se înalţe tot m a i b i ru i toare asupra întunereeulu i . D a r nu a j u n g e : ci după a c e a s t a trebuie să se m a i a ş t e p t e cre ş t erea -lunei până la î n t r e a g a ei s t r ă l u c i r e . Şi n u m a i Dulmineca ce va u r m a şi după a-c e a s t a , va însemna s ă r b ă t o a r e a învierii , într'un între i t s imbol.

Nu se potr iveşte în to tdeauna c r e ş t e r e a şi s c ă d e r e a lunci la fel cu c r e ş t e r e a şi scăderea zilelor şi nopţ i lor . — de a c e e a a v e m uneori Paş t i m a i târzi i , a l t eor i m a i t impurii: d a r n ic iodată «nai curînd de răsăr i rea pr imăveri i , şi n i c iodată mai târziu decât t rebu ie lunci, după a c e a s t a , c a să-şi facă o revcVluţiu-ue în treagă pe c e r . şi Dumineci i celei mai aprop ia te să u r m e z e fazei culminante a rovoluţiunii a c e s t e i a .

A v e m d a r Paş t i c a r i îşi teîmbi-ţ e a z ă tr iumfala r e î n t o a r c e r e în mijlocul firii abia înmugur i te când sfioasă încă. firea îşi pregă te ş t e a r m e l e ce n'au să fie deplin b iru i toare decât mai târz iu . — şi a v e m P a ş t i sosimd în plină înflorire a a c e s t e i biruinţe. în minunatu l A-pril. sburdalnicul şi cel m a i voinic copil al anului. î m b r ă c a t în s tră luc i ta- i haină albă şi verde.

IO o a r e un simbol şi în var iaroa a c e a s t a , dela începutul şi până fa p l inăta tea redeşteptări i sufletului o m e n e s c spre mângâie rile fecunde ale cred inţe i şi .«pro l ă m u r i r e a , spre c u r ă ţ i a , ce n u m a i ea, cred in ţa , poate să i-le dea. înălţându-l din t u r b a r e a nesiguranţe i n ă s c ă t o a r e a fricei . şi din noroiul pat imi lor o t r ă v i t o a r e a t o a t e ? — P o a t e e a c e s t a : O înviere suf letească eiste cu put inţă a tunc i când sufletul î n m u g u r e ş t e . — şi până atunci când şi-a ajuns p l inătatea dezvoltării iui. Xic i ma i curînd. nici mai

Sirena.: Sunt tristă? Ţi-se pare...

Adeseori văd ziua icoane Jie'nţelese, Şi-adâncul nopţii visuri în inimă îmi ţese Cari uneori, chiar zile m ă uninăresc, pustii...

Sepia: Stat nea ta-i de vină! O prea iubeşti...

Sirena: O fi!

De când e în grădină mă tot gândesc la ea Şi-aş vrea să-i dau viaţă...

Sepia: Sireno, eşti o stea

Ce'iini străluceşti în noaptea eternei suferinţi!

Sirena: Ce crezi ( Statuea noastră va fi avut părinţi '. Deoarece atunci când stau în faţa ei. Când scutur' flori asupra ai mării falnici tei; Şi alegând corale s'o împletesc cu ele, Să-i pun la gât o salbă de stridii şi mărgele Şi când privesc la dânsa, de mână când o strîng. Adeseori împi pare că ochii ei trişti, plâng... Ce plânge statuea? De ce-i curg k w inii, rîndnri. Şi pentru ce trişti, ochii, se 'ntunecă de gânduri '. Un (k>r awnns pe buze-i citesc de-atâtea ori...

Tu aiurezi Sireno! Sepia:

Pag. 10 „ R O M Â N U i; Nr. 69

târziu. Mai eurînd nu. — căci într'un suflet, ca şi într'un pământ care doarme încă, sămânţa n'are să. prindă şi n'are ce căuta ; şi iarăş nu mai târziu, fiindcă vegetaţia — flori, fructe sau buruieni — odată cuprinzând terenul, nu va mai lă'sa loc de acolo înainte altoi 1 îneolţiri. — şi chiar rntr'o răsturnare a brazdei, .sămânţa cea bună nu va mai găsi. la vremea priincioasă. «oarele răsăririi şi coacerii sale depline.

Krau nişte Paşt i tot aşa timpurii — cam de mult acuima. fiindcă vremea tot trece şi nu întreabă. — când într'un liceu din ţară se născuse mare zarvă. Sa tana îşi trimisese emisari în Moldova, de sus din Nordul ghieţos. şi vântul tăgadei şi al st.î lipiciului aruncă in toate părţile sămânţa palămidei sufleteşti: în suflete de dascăli şi. prin sufletele lor, în usfletele de şcolari...

Zarvă mare în ajunul sărbătorilor Învierii: şi zarvă pornită aşa deodată. Până ativneea. şcolarii îşi împlineau datoria spovedaniei şi cuminecăturei. şi era un preludiu, al dispoziţiei sărbătoreşt i ce avea să le facă «ă bată mai împăcate, mai încrezătoare, mai pornite spre dragoste frăţească, şi spre tot ce face ntulţămirea şi farmecul vieţii... Dar în anul acela, se ridicase duhul răsvrăt irii: T n glas, gros şi răguşit, a răsunat de undeva, dintr'un colţ întunecos: — ..Nu este Dumnezeu!"' Ca un ecou, un glas piţigăit i-a răspuns întâi, apoi al tele: — ,,Nu este Dumnezeu!"

Şi iată acum glasurile piţigăiate dintr'o clasă a liceului. în barmalie deplină : — ..Ce .spovedanie? Ce cuminecătură? Ce popă? — Nu este Dumnezeu! Şi dacă nu este Dumnezeu, atunci nu mai e nimica ! E natura. — •şi natura e surdă, oarbă, şi mută. Ea nu te aude ce spui. nu te vede ce faci. uu-ţi mai are grija după ce te-a fătat: — deci nn-ţi cere nici o spovedanie şi nici o cuminecătură. Popii sunt nişte şarlatani! — Xu este Dumnezeu!"

Ciiul. o stârpi tură. bălană, cu ochii mici. strîmbi. sub pleoapele umflate, fără gene. cu napul ivivsuros şi cu buzele groase şi crăpate. — striga mai tare de cât boiţi. Şi

Sirena: Ai vrea şi tu să mori?

Dar drept 'răspunde, sincer! (pentru sine) Să vad [ee o să zică ?

Sepia: Ce dulce ţi-e cuvântul... c'al apei strop când pică! E-o cantilenă sfântă... Sireno, (kcă'mi ceri Un veac de suferinţe, >o viaţă de dureri, Sunt gata pentru tine să le suport! De vreai Ca rpe-o statue mâne'n grădină să mă ai Nici cu-getnl acesta să erezi că mă 'nfioară... De socoteşti că-i 'bine: omoară-mă, omoară! Din marna ta pumnalul când roşu va să cadă Sau mi-i străpunge pieptul cu'n ascuţiş de spadă. De mine când aproape vei sta şi-o fi «ă mor. Murind, şopti-voi dulce: Sireno! te ador!...

Sirena:

Eşti cum ai fost: obraznic, linguşitor, nebun!

Sepia: Sunt om cu sentimente curate şi sunt bun... Eu îi iubeam pe oameni întocmai ea şi tine: Odată-aim fost în stare ca să le fac şi bine Şi dus cândva de valuri, de vânturi şi de soarte. Am mântuit un rege din ape, dela moarte; Dar de ştiam c'atâta e de viclean un rege Iţi jur pe ce-am mai tare, pe braţe şi pe lege, Că n'aş fi stet >pe gândiwi o singură clipită, Să-i răsplătesc cu moarte vicleana lui ispită...

cum pe ici pe colo unii dintre şcolari îşi vedeau de treabă prin bănci, nepăsători de răzvrătirea pornită, stârpitura se repezi la unul :

— ..Ei. Popescu Mihail al doilea! Uite, ăsta aş jura că tot mai crede în superstiţii... Dar. pe Dumnezeul meu. am o idee: Să vedem, câţi -mai cred ca el. şi câţi cred ca mine. — Să votăm !"

— ..La vot ! la vot!" răsunară acum glasurile piţigăiate. — Şi umil mai strident : — ..(.'ine este pentru existenţa lui Dumnezeu, scrie pentni. cine este contra, scrie contra... Preparaţi buletinele!""...

Ea vot, Dumnezeu a rămas în minoritate. Votul lui Vasiliu Roland, stârpitura, a plecat balanţa spre soluţia neexistenţei ..Fiinţei supreme'"... Natura a triumfat cu un vot.

* Eu uf am fost atuncea. acolo, dar pe

\ asiliu Rohmd Cam cunoscut mai târziu. Şi l'am întrebat odată dacă. după scena aceea, sau poate mai târziu, nu s'a petrecut o alta. cam astfel:

— Tăcere . Noapte. Intimeree nepătruns. Stingerea obligatorie a lă'rnpilor a găsit pe Popescu Mihail al doilea dormind liniştit Iu patul lui dintr'un colţ al odăii. In celalalt colţ. tovarăşul lui de odaie. Roland Vasi-liu. se sbate însă şi sc sbuciumă. în patul lui. chinuit, de problemele naturii şi ale existenţei.

— , .Xu este Dumnezeu... Fireşte că nu es te : fiindcă dac'ar fi. aşa atot puternic, stăpânitor a toate1, atunci de ce nu i-ar putea porunci şi minţii lui Vasiliu să creadă într'îusul ?... Dar iacă. Vasiliu nu crede; deci Dumnezeu nu-i poate porunci lui, să creadă. — iar dacă nu-i poate porunci, a-tunei ce fel de Dumnezeu ar putea să fie ace la? Nici un fel. fireşte. — deci: nu este Dumnezeu"...

—Bast. . . Ce es te? S 'a mişcat ceva în-tr'un col ţ? E poate vr'un şoarece... O scâr-ţiitură la uşă?.... E poate cineva care vrea s'o deschidă... Cine poate să fie?...

.R ohmul se ghemuieşte în patul lui şi asudă. Nu-i este lui frică de lucruri supranaturale. — dar se terne de cele ce pot fi pământeşti. Dar acelea c.e-1 pot ameninţa aicea. — unde va găsi el apărare împotriva lor?... Nimic mai simplu. Împotriva şoarecilor, o t ravă: împotriva oamenilor răi. zăvorul.

Tremurînd. Roland se dă, jos din pat şi se apropie de uşă: ascultă... Scârţi i turile acestea, sunt paşi ? — ce sunt ?... — Repede pune zăvorul, şi răsuflă. Acuma e sigur: nu-l mai ameninţă nimica...

Dar dacă omul acela de afară, pune rimă rul puternic şi scoate uşa din bîţîni?... Roland fuge speriat şi se ghemuieşte iarăşi sub plapomă. Aşteaptă.. . In tot momentul catastrofa se poate produce. — şi nimenea nu-i aci care să-1 apere...

Popescu Mihail doamne acolo, nepăsător, neştiutor... O brută! — Vasiliu sare iarăş'din pat. se apropie. îl sguduie:

— Popeseule, fu « 'auzi nimica?. . . Popescu face «o.mişcare de neastâmpăr.

Vasiliu nu-l vede. dar îl ghiceşte deschizân-du-.şi ochii... Şi ca prin farmec, nu se mai auch1 nimica. Nici o sgâlţăitură la uşă. — nici un sgomiot de paşi afară... Ochii lui Popescu? — aş i ! — glasul lui. al lui Ro

land Vasiliu, a fost, desigur, care a depărtat primejdia de afară.

Popescu. s'a întors la perete mormanul, — şi Roland în patul lui. Dar tot n'a putut închide ochii, până târziu. Natura nu e miloasă: ea e indiferentă. Fa nu muleome-şte, — dai1 oboseşte. Ja r când oboseşte prea mult. atunci provoacă, după legile ci. o-dibna imperioasă. — toropeala.

S'a deşteptat din toropeală Roland Vasiliu a doua zi... A pornit la şcoală, tot aşa de răsboinic ca în ajun. şi încruntat: — ,.Nu. nu este Dnmnezeu !".... Ia r în urma lui păşind liniştit. Popescu Mihail se gândea la ale lui. şi pe faţa-i senină, odihnită, pa-re-că juca un zîmbcl uşor...

*

— De unde le ştii a s t ea? — m'a întrebat Roland. —

Nr. 69. R O M Â N U L Pag. 11.

Un mare Centenarul unui mare Principe aí Bisericei. ! Arhiepiscoput-Metropolit. Andrei Baron de Şa- \

guna.

Solemnităţi deosebite ău, avut loc pe la jumă-t.itea lui Octonivrie la Siblin în Transilvania, unde Românii ortodoxi clin Ungaria, întruniţi în mare număr, au comemorat .pe nn mort mare: pe ilustrul arhiepiscop şi mitropolit Andrei Baron de Şagnaa rn oeaziunea împlini roi unui secol (lela naşterea m. — La această comemorare, — care nu a fost numai o sărbătoare a bisericei ci şi o sărbătoare naţională — s'au -asociat toţi Roniâ-nii din Imperiu (ortodoxii ca .şi uniţii), precum şi cei din Regat, căci mai pretutindeni dincoace şi dincolo de ("arpaţi au avut loc servicii divine în lnVeriei. Totodată, afară de principalele centre româneşti din Transilvania precum sunt Sibiiul, Bi\aşovul, Aradul, Haţegul etc., conferinţe «u tost ţinute în acela? timp şi în principalele oraşe ale României ca Bucureşti, Iaşi, Ura iova, Galaţi, Ploieşti etc.. etc. în care oameni eminenţi au 1 o-rilioat j-iata şi faptele unuia din cele mai frumoase genii, do cure neamul românesc este cu dvcpt cuvânt mândru.

Cine. şi ••'(• a fost Şaguna '. — FI ;i fost un preot mare nu numai a! ortodo.xilor şi al creşti-natăţei întingi, ci şi al -conenirei aş putea zice. pe care el. prin .actele vieţii lui, « onorat-o şi vi în-nălţato. — l'n mare preot şi un mare creştin a f'o-t Naguna. însufleţit de un spirit liberal şi dc-m ci atic, pe care l'a impvimnt el tuturor operilor sale, după vum vom vedeai mai la vale.

Bari l n'a fost numai un venerabil principe'al bisericei, ci a lost în ocelaş timp şi un mare om politic, un iVcirdt ,şi încercat diplomat si un in-ouiiparabil conducător si organizator,

Ş.-Uiii'.na a guvernat Biserica ort ' .doxa română din Transilvanii,', si Ungaria dela 1K41Í până la

ridicarxluo din ruina şi umilirea în care o aruncaseră mai multe veacuri de persecuţii şi nc-(li'Cjităţi comise în contra neamului românese din arde ))ărţi. KI a fost chemat în fruntci.i bisericei sale in calitate dc iarhim.aml.rit şi vicar general in amil 184(5. iar în 1848, graţie calităţilor excepţionale ale puternicei lui personalităţi, împăratul Ferdinand l'a numit episcop al Transilvaniei. Şa-ÍTima era într'adevăr un bărbat de-o inteligenţă fără pereche; — baronul Eötvös, marele ministru ungar zicea despre dânsul, că u.re atâta minte cât jumătatea unui întreg popor. Pe lângă această strălucită inteligenţă. Şaguna mai avea un spirit (lin cele mai pătrunzătoare, o fineţă şi un tact deosebit, editaţi ce erau complectate în mod mi-nunat printr'o rară frumuseţe bărbătească, prin-tr'o înfăţişare impozantă şi prin trăsăturile feţei cari comandau respect şi admiraţiune. Când Şa-jruna apărea într'o adunare, sau «e prezintă la Senatul Imperial din Viena, sau la Curte, toate privirile se întorceau ca prin farmec cătră acest om extraordinar, care credeai că aiparţine unei alte lumi «iiperio'aire şi mai ideală decât a noastră.

Mulţumiită acestor calităţi excepţionale ale personalităţii s

Pag 12 R O M Â N U L Nr.

CU O TREIME ŢII MEMBRI KIICI CU DOUII TREIMI, LUCRU CE AR ÎNTRĂ, FOARTE PIR'OBA.BIL. CU GREU IN CONCEPŢIA CELOR MAI MULŢI OCLESKIISTIEI DIU OCCIDENT. DAR TC»C-NIIIII PRIN •îK'-C«TSTN ORGIANIZAI'C PARTEA COA MAI CARAC-TOVIWTICĂ A GENIULUI LUI SAJTTUIA •CA-RE ÎNŢELESESE |VER-ÍECT SPIRITUL TIMPUL! UI ŞI DE.SVOLTA REA SOCIALĂ ŞI POLITICA, CA RE NIVEA NECESIARINENTE SĂ SE ÎMTÂMPLE -MAI TÂRZIU.

LATĂ ÎN CE CONSTĂ F'IRI.ia N,])EREI SALE, LA ADĂPOSTUL CĂR•} Soc. li) 11. Vioara din Bihor.

Cântece. /.

Vream in cântecele mele Flori frumoase să răsară, Să le 'mbrac de sărbătoare, CA P E tine, primăvară !

Dar iin trandafir nu creşte Pe-a durerii goală stâncă..., Căci în sufletul meu bietul Cade nea... o iarnă încă!

TL Afă doare râule, mă doare Că n'o să-ţi mai veghe/ jie prund. Ga 'n drumul altor plaiuri ponte Pleca-voiu jalea să-mi ascund.

Şi plâng, şi plâng, că luna alhă Când s'o plimba din val în vai, Zadarnic o s'o tot aştepte S'npnsn pe 'nlloritul mal!

Cupulon.

Î N V I E R E . Ce mană cuprinde şi ponte să dec Puterea- do viaţă -—şi \i;i(n s'o ioc: Puterea co trug*, căldura din som-o Şi-o in când doreşte, — şi 'n vie ce moare?...

Ce taină e ii ren—şi cine-o conduce Şi eine-n dat viaţă lui Crist mort pe cruce?.-. Si cui să- supune materia — atomul?,.. A cui c \'oinţa?... Ce sfinx este omul?..

Imensul albastru cu Jună şi stele Şi marea spumoasă şi spaţiu 'nlre ele: Schinteia din soare. — nimicul din zare; Ş-atatea enigme şi forme bizare —

Ce fac universul şi boli a senină. Al cui glas ascultă, şi cui se închină?... Substanţa gândirii, să sfarmă, să sbatc. In tainele firii să poată străbate:

Savanţi fără număr iş mistue ereerul Se alle problema, să ştie misterul. Si formă să dee noţiunii: Credinţă Se scoată din haos D iv ina fiinţn...

Din noapte pe ceriuri o dungă se tac Si 'ntocmai ca brazda de jar şi \-apao Din negre adâncuri lumina apare 0 vezi tu cu ochii, o vezi cum resare.

Şi vezi cum învie sub sfânta lumină Pădure şi luncă, şi deal şi colină Si tontă făptura e cântec şi floare Şi freamăt de codru şi glas de isvoarc.

Atuncea sublimul -— senină plăcere. Şi 'n sul let ul nostru serbează 'nvior

Nr. « 9 - 1 9 1 2 . „I i O M Ä .N U L

Messina De R. Ciof «c

Del« gara Ali, cu vre-© 20 chilometri înainte de Messina, înoep a se arăta, pe ici pe colo, crăpături largi în ziduri ori întregi aripi de case, dărâmate... Trenul se opreşte iară. Dărîmătu'rile tot mai numeroase mă fac' din nou să cred că am atins Messina — şi trenul merge înainte, apoi iar se opreşte, şi iar înainte, în mers fulgerător, cu-trenmrîndu-se tot şi sguduind, par'că din temelii {armul... Pentru ce ni-s'o fi părând că un tren îşi măreşte iuţeala, atunci, când se apropie de o staţie, unde avem să rămânem ? Simt că este o legătură tainică între Messina şi alergarea nebună a trenului... şi inima minse strînge. Deşi nu văd nimic nici în gând nici afară, şoapte amestecate se îndemnă şi se ridică să mă cheme, în vreme ce ramuri de portocali, uşor legănate de vânt, roângăie vagonul cu frunzele lor fragede... Poate că e ziuă, poate că e noapte, iar trenul, poate că merge mai încet, ori nu merge de .Loc... Poate că e acuma, poate nu e niciodată, poate e întotdeauna... Fiorul care străbătea aerul rece .al nopţii, a pornit cine ştie de unde ori poate acuma porneşte iar pe coaste ori prin strâmtoare dealungul şi dedatul... Glasul straniu ide ape şi de vânturi întărâtate năvălesc spre coaste; întunericul pare că creşte, înţelege iş şopteşte... Puteri, cari acum se încheagă undeva în adânc şi cari par a ameninţa pe sus, caută eşire printre uscat ori printre ape. Şi ca şi când ar fi prea largi ca să încapă afară, sguduie şi apele şi uscatul; le sguduie din B O U , apoi, printr'o mai strânsă închegare între ele le sguduie sălbatec, mutând uscatul şi legănând, în mişcări sidruncinate, uriaşele cuprinsuri de ape dintre cele două coaste. Glasul morţii, care rătăcea în şoapta de pe valuri, iese pe uscat. Aici