Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga

Ion Creanga, autor cu o semnificativa activitate literara in perioada clasica, fiind contemporan cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L.Caragiale, este considerat unul dintre cei mai valorosi povestitori ai poporului nostru. Operei sale capitale, scrierea memorialistica Amintiri din copilarie i se adauga basmele culte, care proiecteaza in fabulos lumea taraneasca apropiata de sufletul sau intr-o maniera originala de exprimare.

Basmul cult este specia genului epic in proza cu numeroase personaje ridicate la rangul de simbol, in care se prezinta confruntarea dintre bine si rau, solutionata, de regula, printr-un final fericit. Opera Povestea lui Harap-Alb este publicata in revista Convorbiri literare la data de 1 august 1877. Ea respecta, in linii mari, structura populara a speciei literare epice. Forma culta a speciei literare consta in reorganizarea elementelor populare sau completarea lor de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprima textului stilul personal de relatare. O prima trasatura a basmului cult identificata in text este construirea realista a personajelor, protagonistul pierzandu-si din capacitatile supranaturale ilustrate popular. Harap-Alb este un antierou intrucat este construit in evolutie de la un tanar boboc in felul sau la trebi d-aistea la imparat mare si puternic. Milostivirea este calitatea ce asigura trecerea primei probe, iar in celelalte comportamente este umanizat, prin monolog interior autorul ilustrand pt propria viata a personajului. Nici personajul antagonist nu este construit in note unilaterale, ci este un rau necesar pt maturizarea protagonistului. Daca sfatul parintesc nu a fost respectat de mezin, atunci spanul prin metode coercitive il obliga sa aleaga drumul drept.

O a doua trasatura a basmului cult consta in originalitatea stilului obtinuta prin ironie (Doar unu-i imparatul Ros, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui si milostenia sa fara de seama). Proza rimata si ritmata (Lumea asta e pe dos,/ toate sunt cu susu-n jos./ Putini urca, multi coboara,/ unul macina la moara.) si prelucrare a elementelor paremiologice (fereste-ma de gaini ca de cani nu ma tem) prin care Ion Creanga, autor cunoscut isi imprima stilul popular .. in forma scriptica. Tema operei are sursa folclorica, prezentand confruntarea binelui cu raul. Pe parcursul acestei confruntari, soldate cu victoria binelui, ca in majoritatea basmelor, eroul central isi formeaza personalitatea, ceea ce confera substanta epica scrierii conferindu-i caracterul de bildungsroman, tradand descendenta culta. Secventa narativa in care este prezentata confruntarea binelui cu raul este aceea in care protagonistul ajuns la fantana cu Spanul, unde acesta il ademeneste sa intre acolo, pe motiv ca e racoare; odata intrat acolo Spanul inchide capacul si ii spune ca pentru a-i da drumul trebuie sa faca schimb de identitati, ii da numele de Harap-Alb si il pune sa jure ca va pastra secretul. Alta secventa narativa pentru sustinerea temei basmului este evolutia personajului principal de la fecior de crai la imparat. Titlul basmului enunta atat specia literara, cat si numele protagonistului purtat de-a lungul propriei formari; Harap-Alb este o sintagma oximoronica, substantivul comun harap desemneaza o persoana cu pielea si parul de culoare neagra si se afla in contradictie cu epitetul cromatic alb.

Actiunea este relatata la persoana a III-a, de catre un narator a carui perspectiva narativa obiectiva este completata de multiple comentarii subiective. Aceste completari umoristice, ironice, lamuritoare sunt specifice stilului autorului Ion Creanga. Este structurata pe momentele subiectului, expozitiunea ne plaseaza intr-un timp nedefinit si intr-un spatiu nedeterminat. Fiul cel mic al Craiului pleaca spre curtea Imparatului Verde pentru a-l urma la tron,fratii sai nereusind sa treaca prima proba de curaj. Intriga este reprezentata de rugamintea lui Verde imparat catre fratele sau de a-i trimite pe cel mai viteaz fiu ca sa ii urmeze la tron. Dorind sa il ajute, craiul accepta. Intriga este moment al subiectului care contine premisele conflictului. Desfasurarea actiunii reprezinta urmarea episodului care constituie intriga. Pentru ca isi iubeste copiii, craiul nu ii lasa sa porneasca la drum fara a le verifica acestora puterile. Dintre toti, doar mezinul reuseste sa faca fata probei si isi continua drumul. Se dovedeste insa imprudent, acceptndu-l pe Spn ca sluga. Pe drum, acesta il ademeneste pe print intr-o fntana. Prins acolo ca intr-o capcana, tnarul este nevoit sa jure ca din acel moment va accepta numele de Harap-Alb si ca il va servi pe Spn ca sluga. La curtea lui Verde imparat, Spnul incearca sa scape de Harap-Alb, dndu-i sarcini care ii pericliteaza viata: sa aduca "salati" din gradina unui urs feroce, pielea cu nestemate a unui cerb fabulos si pe fata imparatului Ros, cunoscuta pentru viclenia si puterile ei magice. Harap-Alb este ajutat de Sfanta Duminica ,de cal ,de insecte,de personajele cu puteri miraculoase :Ochila ,Setila ,Flamanzila,Pasari-Lati-Lungila ,Gerila. Punctul culminant al basmului este cuprins in episodul in care fata imparatului Ros, ajunsa la Verde imparat, dezvaluie identitatea lui Harap-Alb. In acelasi episod, Spnul se repede la fiul craiului si ii taie capul. Fata imparatului Ros incearca prin mijloace magice sa-l readuca la viata pe cel pe care il iubea. Deznodamntul este reprezentat de invierea printului si casatoria lui cu fata imparatului Ros.

Cele patru elemente de structura si compozitie pe care le voi prezenta sunt: legatura dintre incipit si final, imbinarea planurilor real si fabulos, personajele si relatiile dintre personaje. Incipitul basmului este o formula initiala: Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori.. Aceasta are drept corespondent in basmul popular inceputul A fost odata ca niciodata si are rolul de a introduce cititorul in lumea miraculoasa, in care totul este posibil. Incipitul este in legatura stransa cu finalul, construit tot ca o formula specifica redata in maniera culta: Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda.. Formula de incheiere a basmului face trecerea de la universal fictional imaginat de autor la realitatea cotidiana a fiecarui cititor. Pe langa valoarea ei hiperbolica ( veselia finalului fericit nu se sfarseste niciodata), aceasta are puternice accente sociale, daca lumea basmului e dominata de veselia perpetua, lumea reala are determinari legate de conditia sociala a fiecaruia. Formulele mediane dau continuitate actiunii, mentinand starea de atentie si curiozitatea lectorului:[]ca cuvantul din poveste inainte mult mai este sau Si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua.

Imbinarea planurilor real si fabulos este evidenta chiar din incipit. Timpul este vag, nedeterminat, un trecut indepartat in care se petrec evenimente ridicate la rangul de simbol. Reperele spatiale sunt la fel de vagi: Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata.[] Tara in care imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si craiia astuilalt la alta margine.. Cele doua tinuturi indepartate marcheaza un intreg univers, pe care protagonistul este nevoit sa-l ia in stapanire, trecand de la teritoriul ocrotitor, familiar catre un spatiu al probarii propriilor veleitati de lider. Harap-Alb este protagonistul basmului si eponim, fecior de crai, este un Fat-Frumos din basmele populare, destoinic si curajos, dar ramane in zona umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator, ca un flacau din Humulesti. El este un personaj pozitiv si intruchipeaza inaltele principii morale cultivate de orice basm, ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trasaturi ce reies din intamplari, fapte, din propriile vorbe si ganduri si direct din ceea ce alte personaje spun despre el. Cltoria pe care o face pentru a ajunge mprat este oiniierea flcului n vedereaformriilui pentru a deveni conductorul unei familii, pe care urmeaz s i-o ntemeieze. El parcurge o perioad de a deprinde i alte lucruri dect cele obinuite, de a nva i alte aspecte ale unei lumi necunoscute pn atunci, experien necesar viitorului adult.

Semnificaia numeluireiese din scena n care spnul l pclete pe fiul craiului s intre n fntn: "Fiul craiului, boboc n felul su latrebi de aieste, se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-1 trsneasc prin minte ce i se poate ntmpla".Naiv, lipsit deexperien i excesiv de credul,fiul craiului i schimb statutul din nepot al mpratului Verde n acela de slug a Spnului, numele lui poate fi unoximoron,Harap-Alb putnd nsemna "negru alb", deoarece "harap" nseamn "negru, rob". Faptele eroului rmn i ele n limita umanului, probelecare depesc sfera realuluifiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje,nzestrate cu puteri supranaturale.Probele la care l supune spnul sunt menite a-1 deprinde pe flcu cu greutile vieii, cu faptul comul trebuie s nving toate piedicile ivite n viaasa, pregtindu-l pentru viitor, cnd va trebui s-i conduc propria gospodrie, propria familie. Depind cu bine toate probele, flcul demonstreaz c e "soi bun" (G.Clinescu) prin valorile morale care compun codul comportamentului rnesc: inteligena, buntatea,perseverena, rbdarea, capacitatea de adaptarela diverse situaii ale vieii. Cinstit din fire,Harap-Alb nu-1 trdeaz niciodat pe spn, dei un stpn tiran ca acesta ar fi meritat.Harap-Alb arecapacitatea de a-iface prieteni adevrai, loiali,care s-1 ajute n orice mprejurare dificil a vieii sale, acetia folosindu-i tocmai trsturile dominante, devenite - la nevoie - adevrate talente: "tot omul are un dar i un amar, i unde prisosete darul, nu se mai bag n sam amarul". n aceast perioad a iniierii, Harap-Alb cunoatedragosteaaprins pentru o fat de mprat, care vine, aadar, din aceeai lume cu el, pregtindu-1 pentru cstorie, unul dintre reperele finale ale devenirii sale.

Ultima prob la care l supune fata este, de data aceasta, o demonstrare a calitilor viitoarei soii, care va ti s aib grij de brbatul ei, s-i stea aproape la bine i la ru, acest fapt fiind ilustrat atunci cnd ea i salveaz viaa, trezindu-1 din mori. Aceast ntmplare simbolizeaz ideea c acum Harap-Albredevine el nsui,fiul craiului, scpnd de povara jurmntului fcut spnului, acela c i va fi slug "pn cnd va muri i iar va nvia". Cea mai pregnanta relatie intre personaje este aceea dintre eroul central si Span. Acesta din urma este personajul secundar, negative al operei, postura dublata de aceea de formator pentru tanarul neinitiat. In timp ce Spanul este deja un character format dominat de o trasatura, anume rautatea, Harap-Alb este un tanar in formare, a carui personalitate se completeaza pe parcursul scrierii. Personajul negativ nu are deloc intentia de a-l ajuta, ci este orbit de statutul inedit de a conduce un destin; fara insa a constientiza, ii este de mare ajutor, punandu-l de fiecare data, in situatii-limita, in care trebuie sa accepte provocarile. Spanul devine astfel un simbol al experientelor nefaste din viata omului, a caror aparitie este neplacuta, uneori chiar dramatica, dar care ajuta la maturizarea fiecaruia dintre noi. Consider ca prin basm omul din popor creeaza un univers fictional desavarsit in care binele, dreptatea si adevarul triumfa. In schimb, in basmul cult, formula finala realizeaza prin opozitie diferenta dintre idealitate si realitate: iara pe la noi cine nu are se uita si rabda. Mesajul etic al basmului depaseste toate celelalte specii narative fiind asa cum spunea G. Calinescu mitologie, stiinta, etica, observatie moralao oglindire a vietii in moduri fabuloase.