IOAN SLAVICI

BASME

Aa7#lt4llt

-ZITURA TEDIT BZI,jiBucuregti

ED

zAxlzoRrLoR

fost ce-a fost; dacd n-ar fi fost, nici nu s-arpovesti. A fost odatl un implrat - un implrat

mare gi puternic; impdrilia lui era atAt de mare inc6t nicinu se ;tia unde se incepe gi unde se sfhrgegte.

Unii ziceau ciar fr fbri de margini, iar allii spuneau cilin minte de a fi auzit din bltr6ni cd s-ar fi b5tut odinioariimp5ratul cu vecinii sii, din care unii erau gi mai mari gimai puternici, iar al1ii mai mici gi mai slabi dec6t ddnsul.

Despre imp6raful acesta a fost mers vorba cAt e lumeagi lara cum cu ochiul cel de-a dreapta tot r6de, iari cu celde:a st6nga tot 1[crimeaz6, ndncetat. inzadar se intrebalara cd oare ce lucru si fie acela, c[ ochii impiratului nuse pot impdca unul cu altul. DacI mergeau voinicii laimpdratul ca s5-1 intrebe, el zdmbea a rAde gi nu ziceanimic. A;a rdrnase vrajba dintre ochii impiratului o taindmare, despre care nu gtia nimeni nimic afardde impdratul.

Crescurd feciorii impdratului. Ce feciori! ce feciori! Treifeciori in Jari ca trei luceferi pe cer!

Florea, cel mai bdhAn, era de un st6njen de inalt, cuniqte umeri, incAt nu l-ai putea mdsura cu patru p51micrucfu.apo6 Apc6Apo6Apo6 Aeo6Ap"6r Apo6 Apq6 Apo6

Ap"6aeq6 Ae"6Aeq6 Aeo6Apo6Apo6 Aeo'6 Apc6

Ioan Slavici

Cu totul altae Costan: mic la staturd, indesat la fXpturS,cu braful de birbat, cu pumnul indesat.

Al treilea;i cel mai t6ndr fecior al impdratului e Petru:inalt, dar sub{ire, mai mult fatd decAt fecior. Petru nu facemulti vorb6: el r6de gi cAntd, cAntd qi rAde de diminealdpAni in seard.

Numai cAteodat5 il vede omul mai intunecat; dd cumAna pletele in dreapta gi in stAnga de pe frunte, ;i atunci

Ji se pare cdvezi pe un bitrAn din sfatul irnpdratului.

- Mbi Floreo, tu egti acuma mare; du-te ;i intreabi petaica pentru ce-i plAnge lui un ochi, iar altul rAde pururea.

Aga zise Petru cdtre frate-sdu Florea intr-o bunbdimineali. Dar Florea nu s-a dus; el gtia incl de mic ciimpdratul se supdri dacil intreabS cineva de asti treab6.

Tot aEa o pdfi Petru;i cu frate-siu Costan.

- Nu cutezd nici unul; lasd c-oi cuteza eu, zise la urmdPetru.

Vorba fu zisS; lucru fu gata. Petru merse ca si intrebe.

- Oarbn-1i fie mum6-ta! Ce treabi ai tu de aceea!? iizise impdratul m6nios ;i-i dete o palmS pe de-a dreapta gi

alta pe de-a stAnga.

Petru se duse supirat qi le spuse fralilor sii cum a p5!it-ocu tatdl sdu.

De cAnd a intrebat Petru de treaba ochilor se pdrea cumci ochiul cel din stAnga plAnge mai pufin, iari ce-l de-adreapta rAde mai mult.

Petru igi intdri inima;i mai merse o dat6la impdratul.

,,O palmd e o galmS;i dou5-s douS!"

4pq6 Apo6 apc6 rffi Apo6 rbpc6 Apo6 Apo6 Ap"6)

Aeq6Apq6ap"6Ap"6Ap"6Apo6Apo6Aps6Apc6

Basme

GAndi qi ficu.O plti din nou, cum a mai p[!it-o.Ochiul cel din st6nga ldcrima acuma numai din c6nd in

cAnd, iarS cel din dreapta se pirea a fi injunit cu zece ani.

,,Daci e treaba a;a, gAndi acum Petru, apoi ;tiu eu ce-oiface. AtAta m5 duc, atAta intreb, atdtarabd li pdlmi, pinice nu vor rAde am6ndoi ochii!"

A zis-o, a qi ftcut-o! Petru nu zicea nimic de doul ori.

- F6tul meu, Petre! zise impdratul, acuma mai blAnd;irdzdnd cu amAndoi ochii. Eu v6d cum cd lie nu-Ji iese

grija din cap; !i-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi,ochiul acesta rAde de bucurie c6ndvXd cI am aqa trei feciorica voi; iar ce151a1t plAnge pentru cd md tem cd voi nu velifi in stare sd imp6r6li1i in pace gi sI apdrali lara de veciniicei vicleni. Daci-mi veJi aduce insi ap[ de la fhntAna ZdneiZorrlor,ca sd md spll cu ea pe ochi, imi vor rAde amAndoi

ochii, clci voi gti cd am feciori voinici, pe care mi potrdzema.

A;a zise impiratul. Petru-;i lui p515ria de pe prispi 9ise duse sI spuni fralilor sii ce-a auzit.

Feciorii impdratului se puserd la sfat;i gdtirdlucrul pe

scurt, cum se cade intre fralii cei buni.Florea, ca cel mai bdtr6n dintre cei trei, se duse in grajd,

alese calul cel mai bun gi mai frumos, puse gaua pe el gi

apoi lud ,,ziuabunb" de la casS gi mas6.

- MA duc, zise cltre fralii sii, ;i dacd nu voi veni intr-unan, o 1un5, o s[ptdmAn5 qi o zi cu apa de la fbnt6naZdneiZori1ror, si vii tu, Costane, dupd mine.

Apq6 Aec6apq6Apq6Apo6Apodrapq6 Apc6Aeo6

Apo6ApodAp.i6Apc6Apo'6Apc6Apc6 Apo6Apc6Ioan Slavici

Se duse.

Trei zile qi trei nop{i Florea nu mai stdtu: calul sdu zburaca ndluca peste munJi gi peste vdi pAnd ce n-ajunse lamarginile impdrdfiei

Jur imprejur pe l6ngd impdrdlie era o prdpastie adAncdgi peste aceasti pripastie o singuri punte. La puntea astamai stdtu Florea o dat6: si priveascd inapoi, apoi sd ieie,,ziuabuni" delalar6.

Fereascd Dumnezeu ;i pe sufletul pdg6n de aceea cevdzu Florea acum, c6nd era si plece mai departe. Unbalaur! dar balaur cu trei capete, cu ni;te fele grozave,cu-o falcS-n cer, cu una in pdmAnt.

Florea nici nu mai agteptl ca balaurul sd-l scalde invdpaie, ci dete pinteni la cal gi se duse ca qi cdnd nici n-arfi fost aici.

- Balaurul suspind o datd gi pieri fhrd urmd.

Trecu o sSptdmAnd! Florea nu mai veni; trecrJrd dou6;de Florea nu se mai auzea nimic. Trecu o lund; Costanincepu a alege intre cai. CAnd crdpard zorile dupd un an, olund, o sdptdmAnd qi o zi, Costan se sui pe cal, iqi lud,,zitJa bun6" de la frate-sdu mai mic.

- Sd vii gi tu, dac6 voi pieri ;i eu, zise, gi se duse cums-a dus frate-sdu.

Balaurul de la punte era acum mai infricoqat, capetelelui erau mai ingrozitoare gi fuga voinicului mai repede.

Nu se mai auzi de amAndoi frafii; Petru rimase singur.

Aec6 tbeo6 Apc6 Apc6 A>cd Apo6 Ap"6 Apc6) Apc6

Apod Aec6Apq6AeodApo6Apo6Apo6r Apq6 apo69 Basme

- Md duc gi eu in unna fralilor mei, zise el intr-o zicitre tat51siu.

- Apoi mergi cu Dumnezeu, ii zise impdratul, doardvei avea mai mult noroc decAt fratii tei.

$i cel mai tAndr fecior al impdratului lui dard ,,ziiabun5" gi porni cdtre marginea impdrdfiei.

Pe puntea cea mare stdtea acum un balaur gi mai mare

;i mai grozav,cu fblcile gi mai infricogate gi mai deschise.Balaurul av€a acum nu trei, ci gepte capete.

Petru stitu in loc cAnd vizu dihania asta infricosatd.

- Feri din cale! strigd apoi. Balaurul nu feri. Petru maistrigd o datd gi inc6 atreiaoarS; dupi aceea se repezi la elcu sabia scoas6.

indatS i r" irrton"cd cerul de nu vdnt altddecAt foc!Foc in dreapta, foc in stdnga, foc pe dinainte, foc pe

dinapoi. Balaurul arunca la foc din toate capetele.

Calul incepu a horcdni gi a se arunca in doud picioare,incAt voinicul nu putea sX lupte cu sabia.

- Stii! c-aga nu-i bine! zise el, gi se cobori de pe cal. inm6na stdngl calul, in m6na dreapti sabia.

Nici aga nu merse: Fdt-Frumos nu vedea altd decAt foc

9i vdpaie.

-Acasd dupl alt cal mai bun! Petru zise, incdlecd gi se

duse, ca iarfui si vin6.CAnd sosi acas5, il agtepta lSptltoarea sa, baba Bir;a,

in poarta curfii.

- Hei, frtul meu Petre! am gtiut cum cd iard ai sd vii,fiindci n-ai plecat bine.

Apo6 Ap"6 Ap.6Ap"6 apo6Apo6apc6Apc6Ap"6

apq6Apc6Apc6Apc6Apq6Apo6Apq6Apc6Apo'6

loan Slavici

- Cum sd fi plecat dar6? intrebd Petru pe jumdtatesupirat, pe jumdtate trist.

-Yezi,dragul mou Petre, incepu a-l inv51a acuma baba,tu nu vei putea merge la fbnt6na ZdneiZoilor decAt cAndvei cdliri pe calul pe care a cdllt'rttatLltdv, impdratul, intinerefea sa; mergi, ?ntreabd unde gi care e calul acela,dupi aceea incalecd qi te du.

Petru mu115mi de inv6liturd gi apoi se duse ca s5 intrebede treaba calului.

- NeagrS-li fie lumina! se rdsti acuma impiratul. Cinete-a invSjat ca sI mi intrebi tu pe mine a;a? cu de-a bunisamd vr5jitoarea cea de Bir;a. Ai tu minte? Au trecutcincizeci de ani de cAnd am fost eujune; cine gtie pe undeau putrezit oasele murgului meu de atuncea!? in podulgrajdului imi pare cd mai e o curea din fr6u. AtAta am, qi

mai mult nimic, din cal.Petru iegi supdrat gi spuse babei cum gi ce.

-Agteaptd numai! strigd baba arzdnd de bucurie. Dacistd lucrul a;a, apoi std bine. Du-te gi adi bucata din frAu.Doard voi qti eu face un lucru cu cale din ea.

Podul era plin de fr6ne, de ;ei gi de curele. Petru alesecele mai roase, mai ruginite qi mai neingrijite qi le dusebabei, ca sd faci precum a fost zis. Baba lu6 frAnele, leafumd cu fum de timAie, zise peste ele o zicalldin cuvintemirun.tele;i grdi dupd aceea cdtre Petru:

- Ia frAnele gi di cu ele de propta casei.Petru fbcu precum i se zise ca sd facd.Vraja babei a fost bund. Abia dete Petru cu frAnele de

Apo6Apo6Apo6Aeq6apo6Apc6Apq6apc6Apo6

10

llApod Aac6 Apq6 Aeq,6 ffi Aeo6 Aeo6 Apo66ecdr

Basme

propt6, se gi intAmpld... nu gtiu cum... un lucru inainteac5ruia Petru stete uimit... Un cal stdtea inaintea lui, decAtcare lumea n-a vdnfi mai frumos, cu qa plind de aur gi

piehe scumpe, cu nigte frAne la care sd nu privegti, cd-Jipiere lumina ochilor.

Frumos cal, frumoasi ga gi frumoase f-r6ne pentruFit-Frumos.

- Sdri, voinice, in spatele Murgului, strigd baba fEcAndcruce peste cal gi c515re!; mai zise apoi.o zicatl de_cdteva

cuvinte gi intrS in cas5.

DupS ce Petru s[ri pe cal, s6mlea cum cd de trei orieste mai puternic tabra!;i de atAte ori mai pietros la inimi.

- Sd te Jii bine, stipdne, c-avem cale lungd gi trebuie simergem iute.

Aga zise Murgul; dar gi-a aflat voinicul!. . . Se duseri...se duser6, zhurar6- cum nu s-a dus gi nici n-a zbwat calsl volnlc rnamte cle aceea.

Pe puntg stdtea acuma un balaur cum n-a mai stat, unbalaur cu douisprezece capete, grozave, mai pline devdpaie!... Hei! Dar gi-a aflat voinicul! Petru nu se

inspdimdntS, ci incepu a se sufleca la mAneci gi a scuipain palme:

- Feri din cale!Balaurul incepu a scuipa foc.Petru nu mai fbcu dard multd vorb5, ci scoase sabia gi

se gribi sd se repead5 spre punte.

- StAi! stAmpird.te, stlpine! grii acumaMurgul; fbcumzic: infepenegte-te cu pintenii la mine in brAu, scoate sabia

Apo6Apq6 Apo6 Apo6Aec6Ae€r Aec6 Ap"6 apq6

Apq6Apo6 Apo6 Apo6apo'6 tbpq6 Apo6 Apo6 Apq6

Ioan Slavici

qi stii gata, ce avem sI sirim peste punte gi balaur. CAndvei vedea apoi cI suntem tocmai pe deasupra balaurului,taie capul cel mai mare, gterge cu mAneca sabia de sdnge gi

o bagi in teaci, ca sd fii gata cdnd ajungem la pdm6nt.Petru strAnse din pinteni, scoase sabia, tiie capul, gterse

sAngele, bdgi fierul in teacd.gi fu gata pe c6nd s6mfipimAntul sub picioarele calului.

Aga trecurd puntea.

- Sd mergem mai departe, incepu Petru vorba, dupi cemai privi o datd indlrit la lara sa.

- Sd mergem! ii rSspunse Murgul. Numai spune-miacuma, stdpdne, cum sI mergem? Sd mergem ca vAnful?sI mergem ca gAndul? sd mergem ca dorul? sau sd mergemchiar ca blestemul?... -

Petru privi inainte gi nu vdntaltddec6t cer gi p6m6nt.. .

un pustiu la a cirui vedere i se ridicarl perii in vArfulcapului.

- Sd mergem tot una dupi alta, nici prea tare si nu neobosim, nici peste misurb s5 nu intdrziem.

Zise, apoimerserI. . - o zi ca v6nful, una ca gAndul, unaca dorul gi una ca blestemul, p6ni ce n-ajunserd in crepetulzorilor zilei apatra,la marginile pustiului.

- StAi acuma!... D5 in pa;i!... Sd v6d ce n-am maivdzu| strigi Petru ;terg6ndu-se la ochi ca omul care setreze;te din somn, sau ca acelacare vede ceva gi-i pare cinumai ii pare. Naintea lui Petru se intindea o pbdure dearamd, cu tufiquri,iarb5"gi flori care de care mai frumoase,tot de aram5...

Apo6Apc6Ap"6Apa6Apo'6Apc6ffi Apc6Apc6

t2

Apo6 Apc6r.bpq6 Apq6 Apc6 Apo6 Apo6 Apc6 apod

13 Basme

Petru stdtu gi privi cum privegte adicd omul care vedece n-a maivdzvt gi despre care n-amai avzit.

Intrd in pidure.Florile de pe marginea ciii incepurd a se l6uda gi a

indemna pe Petru ca'sd le rupd gi s6-gi facd cunund dinele...

- Ia-md pe mine, cd eu-s mai frumoasd gi dau puterecelui ce md rupe, zicea una..

- Ba ia-md pe mine, ci cine md pune la p6lSrie, peacela-l iube;te cea mai frumoasd nevasti din lume, zicea

Si iarisi se misca alta... si alta... care de care maifiumoasd gi mai dulce lu rrorb6, pAn[ ce l-ademenirS pePetru ca s5le rup6.

Murgul sdri in lSturi cdndvdnt c[ stdpAnul sdu se pleacddupd flori.

- Pentru ce nu rdm6i in pace!? zise Petru cu rdstita.

- Nu ilFo, cd lrq e bine sd rupi! zise Murgul sfbtos.

- Pentru ce sI nu fie bine?

- Pe florile acestea zace blestemul: cine rupe una, acelaare sd se lupte cu VAlvaPidurii!

- Ce VAlvS!?

-Acuma dd-mipace! Ascultd de mine: privegte la flori;nu rupe insl din ele, ci rdmAi in pace.

Aga zise calul, gi merserd in pagi mai departe.Peku o gtia din pilite cum cd e bine s-asculte de Murgul;

i;i rupse a;adar gdndul de la flori. inzadar ins5! dacb se

pune o datdnecazvl pe capul cuiva, nu scapd de el de s-ar

Apo6 apodbpa'6 Apq6Apq6apq6 Apc6 Apo6apo6

AaqdApc6Apc6rAeo6Apc6 Apq6Aeq6 apo6Apc6Ioan Slavici

qi feri din toate puterile... Florile tot i se imbiau, ;i el totintruna slibea din inimd.

- Fie ce e dat s5 fie! zise Petru de la o vreme. Baremvoi vedea gi VAlva Pddurilor. SI v5d ce e, cu cine am delucru. Dac6-mi va fi ursita sd mor de ea, voi muri gi aga;daci nu, apoi scap... sd fie o sutd ;i o mie de iele! Se puseapoi la rupt de flori.

- N-ai fbcut bine! zise Murgul plin de gnj6. Dacd aifbcut-o insd, e ficuti! te incinge acuma qi fii gata de lupti,cd acqi vine Vdlva!

Abia rosti Murgul vorba, abia fu petru gata cu cununa,pAnd ce gi incepu un vAnt ugor din toate pdr,tile... DinvAnt se fbcu vifor... Viforul crescu... crescu pAni ce nuse v52 alta decAt intuneric qi noapte... gi iari numainoapte gi intuneric... Lui Petru ii pdrea cum cd a luat cinevalumeain spate qi aincdrcat-o la fugIcu ea,agase cutremurapdmAntul sub el.

- Fricd fi-e? intrebd Murgul scuturAnd din coamd.

-Ba! rdspunse Petru, intdrindu-sepe inimd, depi speteleincepurla-l furnica. Dacd e acuma aga, apoi sd fie cum e!

- Nici nu-fi fie fricS! incepu a-l indemna Murgul. IafrAul de la mine din cap gi umbll ca sd-nfrAni VAlva cu el.

Alta nu mai zise, cici Petnr nici nu avu timp sI desfrAnecum se cade, pAnd ce qi ajunse VAlva la ei...

Petru nu putea privi la ea, aga era de grozav| gi deinfricoqatd.

Cap n-are, dar nici fErd de cap nu e. . . prin aer nu zboard.,dar nici pe pdmAnt nu umbli... Are coamd ca gi calul,

Ap"6apod 4""6 4""6 4pq6 Apcd Apo6 Apo6 Apc6

L4

l5

tbeo6Aeo6Apq6Aeo6Apo6apq6Apo6 ApodAec6

Basme

coarne ca cerbul, fala caursul, ochii ca dihorul gi trupul ede toate, numai de fiin!6 nu. . . Aqa era V6lva c6nd se repezicltre Petru.

Petru se sprijini in fiare, se ridicd in picioare ;i incepua lucra c6nd cu sabia, cAnd cu braful, iard sudorile mergeaudupd el ca pArAul.

Trecu o zi ;i o noapte; lupta nu mai ajunse la capdt.

- Stai... Sd ne mai intbrim oleacS! zise V6lva rdsuflAndcu greu.

Fit-Frumos lSsi spada in jos.

- Nu sta! strigi Murgul cu gr6bita.Petru iarSgi incepu a lucra din toate puterile.VAlva rdnchezd acuma o dati ca gi calul, apoi ur15 ca

lupul gi se repezi din nou la Petru. Lupta mai curse o zi qio noapte, ;i mai infrico;atd capdndacuma. Petru sdmleacum cd abia se mai poate mi;ca de obosit ce era.

- StAi, acuma, cI vdd cd am cu om de lucru! Stdi, ziseVAlva gi-a doua oard, stii! sd ne impdcim.

Petru se lupta mai departe, degi abia mai putea risufla.- Nu sta! vorbi Murgul.Dar nici V6lva nu se mai repezi ca pAnd acuma, ci

incepu a se purta mai cu cale gi treabX, cum se poartiadici toate cAnd nu mai simt putere in sine.

Aqa curse lupta pAn6-n zorile de-a treia zi. Cdndincepurd zorile a crepeli, Petru flcu ce fbcu, destul cdaruncd fr6ul in capul VAlvei obosite... Deodatd se ficudin VAlvd un cal, cel mai frumos cal din lume.

- Dulce-li fie viafa, cd md scdpagi de la robie! zise

Apo6Apq6Apc6Apo6Apq6Apo6Apo6Apc6aeo6

Ap<i Ap<n Apq6 Aecd Apq6Aecdr.bp<i.be<il Aea6r

Ioan Slavici

acum VAlva, prefrcuti in cal, ryi incepu a se dezmierda cuMurgul.

Mai in urmd in.telese Petru din vorbd;i cuvAnt cum cIV6lva nu fusese alta decAt un frate al Murgului, pe carel-a blestemat Sfhnta Miercure inainte de asta cu atAte siatAte sute de ani.

Petru legd V6lva de calul s6u, se sui pe ea qi se pusedin nou pe cale. Cum a mers? nici nu e nevoie sd spun.Repede a mers... p6ni ce n-a iegit din pidurea cea dearami.

- Stali pe loc! dafi in pagi, si v5d ce n-am v6ntt! zisePetru mai o dat6 cAnd iegird din pidurea cea de aramd.

inaintea lui se intindea u",rrn o pidure incd maiminunatl decdt cea de aramd, cu tufig mai strdlucitor, cuflori mai frumoase ;i mai ademenitoare - el intra inpddurea cea de argint...

Florile incepuri a vorbi incd mai dulce, mai indemndtordecAt cele din pddurea de arami.

- Sd nu mai rupi flori, zise VAlva cea legatd de Murgul,c6ci frate-meu e de ;epte ori mai puternic dec6t mine.

Nu se opri insd F6t-Frumos cel frrd de fricd!Abia trecuuna, doud pind ce Petru gi incepu a rupe flori gi a le impletiin cunund.

Se fbcu vifor mai turbat, noapte rnai neagrd, pimAnfulse cutremurS mai tare decAi in pidurea de aramd; VAlvaPidurii de argint se repezi la Petru c-o grozdvie de gepteori mai mare decAt cum a fost in pddurea de aramd... Niciel nu fu insi leneq!... Lupta mai curse o datd trei zile gi

Apo6Arro6Aec6Apo6 Apc6rApq6Apc6Apq6Aeq6

l6

t7

Aeq6AecdAeq6 Ap"6APq6Ap"66eo6 ap9!64p96

Basme

trci nopli; gi-n crepetul zorilor zilei aputtt, Petru infrAnd

gi pe a doua VAlvI.' - D.rl""-!i fie fericirea, cd m-ai scos de la robie! zise Ei

astd datd V61va... apoi se intinser|la caIe, cum s-au mai

intrns gr pana acuma.

- Ho, stali pe loc!... Dafi in pa;i!... SA vld ce n-am

nrai vdzut inc6! strigi c515refu1, acuma atreia oarS; puse

dupd aceea palma la ochi, fiindcd se temea cd-i va pieri

lumina de razele ce veneau din pidurea cea de aur'

El mai vdzuse lucruri minunate, dar despre aqa ceva

nici nu a visat p6ni acuma.

- Si st6m pe loc! c[ nu e bine, strigari caii deodati'

- Pentru ce nu e bine!? intreb5 Petru.

- Tu iardqi ai sd rupi din flori. $tiu cd nu te va r[bda

firea!... ;i fratele nostru cgl mai tAndr e de geptezeci qi

qepte de ori mai puternic gi mai grozav decAt noi toli trei

laolalti... SI inconjurIm dar pddurea! ,

Aqa vorbi Murgul.

- Ba nu ! rispunse Petru, s[ mergem! si le vedem pe

toate, dacd am vdn$ceva. N-aveli frici, nici eu n-am!

Nu e nevoie si spun cum ci Petru iarfui fbcu ficuta" '

Doamne! dar cum sd nu o facd. '-Abia impletitd fu cununa, pAnd ce 9i incepu sd fie ceva

cum n-a mai fost... Acuma nu era mai mult vifor, nu mai

mult intunecos; p6mAntul nu se cutremura mai mult" ' Se

frceanu gtiu ce qi nu stiu cum..' destul ci lui Petru iiplrea c-a intrat Cineva in miezul lumii 9i a inceput.s-o

intoarcd pe dos...

Apo6 Ae"6A,?"6apc6 4pq6 Apq6Apq6 Ap"6A'""'6