ASPECTE CLINICE

AMT, vol II, nr. 2, 2010, pag. 114

CORELAŢIA DINTRE BOALA PARODONTALĂ ŞI DIABET

ADELA BÂSCĂ1, M. NEAMŢU2

1Doctorand, Universitatea “Lucian Blaga" din Sibiu, 2Universitatea “Lucian Blaga”din Sibiu

Cuvinte cheie: boală parodontală, diabet

Rezumat: Articolul de faţă a urmărit relaţia diabet-boală parodontală pornind de la rapoartele îngrijorătoare ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind creşterea continuă a incidenţei diabetului zaharat în ultimii ani. Diabetul este un factor de risc pentru parodontopatii severe. Există o relaţie bidirecţională între diabet şi boala parodontală. Tratamentul parodontopatiilor la pacienţii cu diabet zaharat favorizează o reducere a mediatorilor responsabili pentru distrugerea ţesuturilor parodontale. Boala parodontală este caracterizată printr-un grad scăzut de inflamare cronică care poate rămâne mută la diabetici cauzând pagube care nu sunt limitate la nivel local, dar se poate extinde sistemic.

Keywords: periodontal disease, diabetes

Abstract: This paper has sought the relationship diabetes-periodontal disease from worrying reports of the World Health Organization concerning the continuous increase in the incidence of diabetes in recent years. Diabetes is a risk factor for severe periodontitis. There is a bidirectional relationship between diabetes and periodontal disease.The treatment of periodontitis in diabetic patients favors a reduction in mediators responsible for the destruction of periodontal tissue. Periodontal disease is characterized by low grade chronic inflammation that may remain silent in diabetics causing damage that is not locally limited but may extend systemically.

1Autor Corespondent: Adela Bâscă, Str. Ştefan cel Mare nr. 101, Sibiu, România; e-mail: adelabasca@yahoo.com; tel +40-0740369982 Articol intrat în redacţie în 01.03.2010 şi acceptat spre publicare în 9.03.2010 ACTA MEDICA TRANSILVANICA Iunie2010; 2(2)114-116

ARTICOL ŞTIINŢIFIC PREDOMINANT TEORETIC În literatură boala parodontală este menţionată a fi a

şasea complicaţie a diabetului.(1) Medicii dentişti trebuie să cunoască semnele şi simptomele diabetului şi să înţeleagă importanţa menţinerii sănătăţii parodontale pentru pacienţii cu diabet.

Diabetul zaharat este o afectare metabolică caracterizată prin hiperglicemie ca urmare a secreţiei sau activităţii defectuoase a insulinei.(2) Un diagnostic concludent a diabetului zaharat se face prin evaluarea nivelului de hemoglobină glicozilată.

Complicaţii pe termen lung pot să apară atât în diabetul de tip 1 cât şi în diabetul de tip 2.(2,3) Diabetul zaharat poate duce la boli coronariene şi accidente vasculare cerebrale, retinopatie, nefropatie şi neuropatie. Diabetul netratat sau controlat necorespunzător a fost asociat cu o susceptibilitate crescută la infecţii orale, în special boală parodontală. Incidenţa parodontitei creşte la subiecţii postpubertali şi creşte odată cu avansarea în vârstă, fiind mai gravă la pacienţii cu complicaţii sistemice ale diabetului.S-a stabilit existenţa unei corelaţii între prezenţa diabetului şi parodontita marginală cronică, mai ales la diabetici trataţi necorespunzător. Complicaţiile orale ale diabetului zaharat sunt.(4,5) - xerostomia - sensibilitate a ţesuturilor orale la traumatism - acumulare de placă bacteriană - susceptibilitate la carii şi la boli parodontale - infecţii oportuniste - risc de a dezvolta abcese parodontale atunci când există o

afecţiune parodontală - vindecare întârziată Factori care contribuie la dezvoltarea bolii parodontale în diabet:

• Disfuncţia microcirculatorie a gingiei în diabet Modificările microangiopatice gingivale au fost pentru

prima oară descrise de către Ray. Acesta a considerat caracteristice îngroşarea şi degenerarea hialinică a capilarelor, arteriolelor, umflarea celulelor endoteliale şi obliterarea vasculară. (6) • Modificarea funcţiei hematiilor Din cauza modificării formei eritrocitare se schimbă fluxul, vâscozitatea intracelulară, glicozilarea hemoglobinei sau a proteinelor membranare. Cauza agregării globulelor roşii o reprezintă modificarea proteinelor plasmatice. Glicozilarea constă în legarea proteinelor cu glucoza. În concluzie, tulburările microcirculatorii cauzate de schimbări fiziopatologice, lezarea morfologică şi fiziologică a vaselor mici reprezintă o consecinţă a hiperglicemiei diabetice. • Modificarea funcţiei leucocitelor polimorfonucleare

Severitatea parodontitei este corelată cu alterarea chemotaxiei. Pacienţii diabetici cu parodontită severă au prezentat deprimarea funcţiei chemotactice a PMN, în comparaţie cu cea constatată la pacienţii parodontotici nediabetici. S-a constatat de asemenea o modificare locală, astfel activitatea PMN din lichidul gingivo-cervical recoltat de la diabetici a fost mai scăzută decât în sânge sau în alte ţesuturi indiferent de stadiul diabetului. (7)

Cât priveşte efectul diabetului asupra sănătăţii parodontale numeroase studii au găsit o relaţie pozitivă între pacienţii cu diabet zaharat tip2 cu un control glicemic scăzut şi un nivel ridicat al parodontopatiilor. Un studiu longitudinal de cinci ani a găsit o pierdere a ataşamentului mărită la adolescenţi cu diabet zaharat, în timp ce subiecţii non-diabetici au avut un nivel de ataşare stabil.(8) Un studiu transversal de peste 1400 de subiecţi a constatat că diabeticii au risc de 2,3 ori mai mare pentru pierderea ataşamentului.(9) Taylor(10) a publicat o

ASPECTE CLINICE

AMT, vol II, nr. 2, 2010, pag. 115

analiză calitativă sistematică examinând dovezi pentru o relaţie negativă între DZ şi boala parodontală. Dintre cele 48 de studii pe copii şi adolescenţi cu diabet zaharat tip 1, în toate cu o singură excepţie a fost găsit o prevalenţă crescută a bolii parodontale în comparaţie cu copii non-diabetici. Nivelul de control al diabetului zaharat a fost un factor semnificativ. Subiecţii cu diabet zaharat, care au fost în măsură să menţină nivelul glicemic consecvent nu au avut nici un risc mai mare decât au avut subiecţii sănătoşi. Pare să nu existe nici o corelaţie între prevalenţa sau severitatea bolii parodontale şi durata de diabet zaharat.

Primele studii au încercat să stabilească dacă prezenţa bolii parodontale influenţează controlul diabetului (11,12) şi a raportat că terapia parodontală poate îmbunătăţi controlul metabolic al diabetului zaharat. La o examinare mai atentă a cercetării s-a demonstrat că tratamentul mecanic parodontal singur îmbunătăţeşte sănătatea parodontală. Amploarea şi durata de îmbunătăţire nu poate fi clinic semnificativă.

Există dovezi slabe din studiile clinice în care diabeticii au nevoie de terapie parodontală mai detaliată şi mai agresivă decât non-diabeticii cu boală parodontală. Odată ce boala parodontală este sub control, şi pacientul cu diabet rămâne pe un program de întreţinere pentru controlul plăcii la intervale de trei luni, sănătatea parodontală va rămâne stabilă. Sănătatea parodontală se poate deteriora mai rapid la diabetici cu nivel glicemic insuficient controlat decât la alţi pacienţi, şi pot să nu răspundă la fel de bine la terapia tradiţională. Cunoaşterea controlului metabolic al pacienţilor este important pentru determinarea prognosticului şi a intervalelor de rechemare. Pentru pacienţii care nu răspund bine la tratamentul iniţial, este mai bine să se selecteze un antibiotic pe baza rezultatelor testelor microbiene.(13) În timp ce diabeticii controlaţi în mod

adecvat pot trece prin toate tratamentele stomatologice, fără măsuri speciale de precauţie, medicul dentist, trebuind să fie conştient de semnele şi simptomele unui atac acut hipoglicemic. Acestea sunt: ameţeli, anxietate, paloare, tahicardie, transpiraţii, slăbiciune, foame. Este recomandabil să existe o formă de glucoză rapid absorbabilă la îndemână la tratarea pacienţilor cu diabet zaharat. Pentru a evita un episod de hiperglicemie trebuie luate în considerare următoarele: • Programarea pacientului în timpul activităţii celei mai mari

a insulinei. • Pacientul trebuie să fie sfătuit să nu schimbe regimul lor de

insulină sau dieta înainte de tratament. • Achiziţionarea unui aparat de testare a glicemiei în cabinet

sau chiar al pacientului.

CONCLUZII Prevenirea şi controlul bolilor parodontale trebuie să

fie considerată o parte integrantă a controlului diabetului. Principiile de tratament a bolii parodontale la pacienţii cu diabet zaharat sunt aceleaşi ca şi cele pentru pacienţii non-diabetici şi sunt în concordanţă cu abordarea noastră pentru toţi pacienţii cu risc care deja au boală parodontală. Eforturi majore ar trebui să fie direcţionate spre prevenirea bolii parodontale la pacienţii care prezintă risc de diabet zaharat. La pacienţii diabetici cu controlul glicemic scăzut ar trebui să fie văzuţi mai frecvent, mai ales în cazul în care boala parodontală este deja prezentă (Tabel 2). Pacienţii cu diabet zaharat controlat, care au o bună igienă orală şi care sunt pe un program regulat de întreţinere parodontală, au acelaşi risc de boală parodontală severă ca pacienţii non-diabetici (Tabel 1).

Tabelul nr. 1. Întreţinerea parodontală pentru pacienţii cu diabet zaharat bine controlat(14-17)

Diabet bine controlat Întreţinerea parodontală Frecvenţa Parodonţiu sănătos, fără sau cu gingivită

localizată Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării

papilare;detartraj Anual

Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării papilare;detartraj Anual Parodonţiu sănătos, gingivită generalizată

Detartraj La 6 luni Sesizarea unui parodontolog dacă este posibil

Dacă sesizarea nu e posibilă, monitorizare La 3 luni Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării papilare Anual Boală parodontală cronică sau moderată

Verificarea adâncimii parodontale şi a sângerării parodontale, detartraj La fiecare vizită

Tabelul nr. 2. Întreţinerea parodontală pentru pacienţii cu diabet zaharat slab controlat(14-17)

Diabet slab controlat Întreţinerea parodontală Frecvenţa Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării papilare Parodonţiu sănătos, fără sau cu gingivită

localizată Detartraj,ohi La 6 luni

Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării papilare Anual Parodonţiu sănătos, gingivită generalizată Detartraj,ohi La 4-6 luni

Sesizarea dacă este posibil Dacă sesizarea nu e posibilă, monitorizare La 3 luni

Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării papilare Anual Boală parodontală cronică sau moderată Verificarea adâncimii parodontale şi a sângerării

parodontale, detartraj La fiecare vizită

Sesizarea dacă este posibil Dacă sesizarea nu e posibilă, monitorizare La 3 luni

Înregistrarea adâncimii parodontale şi a sângerării papilare Anual Boală parodontală avansată sau agresivă Verificarea adâncimii parodontale şi a sângerării

parodontale, detartraj,ohi La fiecare vizită

ASPECTE CLINICE

AMT, vol II, nr. 2, 2010, pag. 116

BIBLIOGRAFIE 1. Loe H. The sixth complication of diabetes mellitus.

Diabetes Care 1993;16(1):329-334. 2. Tan M, Daneman D, Lau D, others a. Diabetes in Canada:

strategies towards 2000. Toronto; 1997. 3. Meltzer S, Leiter L, Daneman D, Gerstein HC, Lau D,

Ludwig S, et al. 1998 clinical practice guidelines for the management of diabetes . Canadian Medical Association Journal 1998;159(Suppl 8):S1-29.

4. Rees T. Periodontal management of the patient with diabetes mellitus. Diabetes Care 2000;23(1):63-72.

5. Lalla RV, D’Ambrosio J. Dental management and considerations for the patient with diabetes mellitus.Journal of the American Dental Association 2001;132(10):1425-32.

6. Ditzel,J.:Functional microangiopathy in diabetes mellitus.Diabetes 1968,17,388-397.

7. Bybee,J.D.and Rogers,D.E.:The phagocytic activity of polymorphonuclear leukocytes obtained from patients with diabetes mellitus.J.Lab.Clin.Med.1964,64,1-13.

8. Firatli E. The relationship between clinical periodontal status and insulin-dependent diabetes mellitus.Results after 5 years. Journal of Periodontology 1997;68(2):136-40.

9. Grossi SG, Zambon JJ, Ho AW, Koch G, Dunford RG, Machtei EE, et al. Assessment of risk for periodontal disease. I. Risk indicators for attachment loss. Journal of Periodontology 1994;65(3):260-7.

10. Taylor GW. Bidirectional interrelationships between diabetes and periodontal diseases: an epidemiologic perspective. Annals of Periodontology 2001;6(1):99-112.

11. Tervonen T, Karjalainen K. Periodontal disease related to diabetic status. A pilot study of the response to periodontal therapy in type 1 diabetes. Journal of Clinical Periodontology 1997;24(7):505-510.

12. Grossi SG, Skrepcinski FB, DeCaro T, Robertson RG, others a. Treatment of periodontal disease in diabetics reduces glycated hemoglobin. Journal of Periodontology 1997;68(8):713-19.

13. Martorelli de Lima AF, Cury CC, Palioto DB, Duro AM, da Silva RC, Wolff LF. Therapy with adjunctive doxycycline local delivery in patients with type 1 diabetes mellitus and periodontitis. Journal of Clinical Periodontology 2004;31(8):648-53.

14. Christgau M, Palitzsch KD, Schmalz G, Kreiner U, Frenzel S. Healing response to non-surgical periodontal therapy in patients with diabetes mellitus: clinical, microbiological, and immunologic results. Journal of Clinical Periodontology 1998;25(2):112-124.

15. Matthews DC. The relationship between diabetes and periodontal disease. Journal of the Canadian Dental Association 2002;68(3):161-164.

16. Stewart JE, Wager KA, Friedlander AH, Zadeh HH. The effect of periodontal treatment on glycemic control in patients with type 2 diabetes mellitus. Journal of Clinical Periodontology 2001;28(4):306-10.

17. Westfelt E, Rylander H, Blohme G, Jonasson P, Lindhe J. The effect of periodontal therapy in diabetics.Results after 5 years. Journal of Clinical Periodontology 1996;23(2):92-100.