http://pamantuldeocamdata.blogspot.ro/2009/07/emanatiile-vulturului-si-oul.html

EMANATIILE VULTURULUI SI OUL LUMINOS,IOANA BURSANPublicat de Panait

Credintele samanilor Vechiului Mexic, despre care ii vorbeste don Juan lui Carlos, se constituie din idei

despre un univers format din energie. Nu numai ca omul are o dublura energetica, dar tot ceea ce ne

inconjoara este energie, spirit, care ne da tâcoale mereu, dar la care numai vrajitorii stiu cum sa reactioneze.

Fiind oameni ai cunoasterii, ei lupta pentru utilizarea acestora. Pentru ca, spune don Juan, suntem un

sentiment, o constiinta ingradita in rutina vietii noastre. Ceea ce nu suntem invatati in societate este ca

suntem formati din energii luminoase, intregul univers este lumina densa, structurata in benzi de emanatii,

iar noi suntem un "simtamânt".

Ceea ce numim noi corpul nostru este, de fapt, un conglomerat de fibre luminoase care au constiinta. Corpul

nostru, cu cele doua parti (cel din viata de zi cu zi si dublul) este structurat in functii corespunzatoare celor

doua parti, in ratiune si vointa. Ratiunea e legata de vorbire (adica doar de o descriere a lucrurilor), pe când

vointa coordoneaza sentimentul, "visatul", "vederea". Aceste trei elemente ofera vrajitorului capacitatea de

a observa ceea ce este acel "dincolo", plin de forte misterioase. Ratiunea si vorbirea isi au centrii in zona

capului, centrul energetic al vointei se afla undeva sub ombilic, la jumatatea corpului; centrul sentimentului,

sub stern, iar al visatului si al vederii, de o parte si de alta a sternului. Fiinta umana, arata don Juan, este

luminoasa, impenetrabila si nemarginita, si dispune de un "inel" de cunoastere, nefolosit in mod normal, care

este " vointa".

Vizionarii Vechiului Mexic au inteles ca trebuie sa se depaseasca in efortul de a gasi noi cai. Si, deoarece

scopul vrajitorilor este invatarea artei de a cunoaste si manipula constiinta, primul pas in acest sens e a

accepta ca lumea inconjuratoare nu este ceea ce pare a fi si ca "omul poseda infinite resurse interioare in

stare latenta" (Castaneda, 1999, 23).

Don Juan spune ca singurul adevar pe care vrajitorii il iau in considerare este faptul ca ceea ce este cu

adevarat in exterior este eternitatea, fluidul in continua miscare, o entitate infinita, denumita "Vulturul".

Acesta, spune don Juan, "este cel care aduce constiinta" (Castaneda, 1999, 55) si el "devoreaza constiinta

imbogatita dupa ce fiintele renunta la ea o data cu moartea". Vulturul este puterea care guverneaza toate

fiintele, forta indescriptibila, care genereaza o serie de benzi luminoase de energie, "emanatiile Vulturului".

Omul este o fiinta luminoasa, intr-o lume luminoasa, si tot ceea ce simtim se reflecta in acele fibre

energetice de constiinta de lumina.

In acest context, vrajitorul nu mai percepe evenimentele cronologic, iar lumea, si el insusi, nu mai sunt

simple obiecte. Astfel, pentru un om al cunoasterii ca don Juan, viata isi este siesi suficienta, se explica de la

sine si este completa. Având constiinta propriei luminozitati, luptatorul devine convins ca, intr-adevar, dublul,

constiinta energetica viseaza persoana care suntem. Suntem, spune don Juan, constiinta, nu obiecte, iar

omul nu are soliditate si este nelimitat in posibilitati: "energia inchisa inauntrul nostru, in emanatiile inactive,

are o forta uriasa si o gama incalculabila de perceptii" (Castaneda, 1999, 272).

Din pacate, insa, omul normal foloseste doar primul inel: cel al ratiunii si al vorbirii. Don Juan ii spune lui

Carlos ca trebuie sa iubeasca fiinta care adaposteste splendoarea luminozitatii sale fiindca numai prin ea,

luptatorul poate dobândi libertatea spiritului, inspre care tinde, adica inspre pierderea formei umane si

existenta ulterioara prin "intentie" si "vointa".

Pentru a-si pierde forma umana, luptatorul trebuie sa isi constientizeze fiinta luminoasa, prin a nu mai retine

imaginea tonalului si prin folosirea celei de-a doua atentii. A-ti pierde forma umana permite amintirea sinelui,

fapt care duce la libertatea fiintei, adica la eliberarea din constrângerile corpului fizic. A-ti aminti de sine

inseamna reflectarea oricarei amintiri a corpului luminos, colectate din momentul nasterii. Fiecare din noi,

spune Juan Matus, ar putea fi capabil sa-si aminteasca toate amintirile, fapt ce ar avea un efect inimaginabil.

Inclusiv impecabilitatea luptatorului consta in energia acumulata prin procesul de constientizare a puterii

vointei, adica a necunoscutului, ce poate fi infruntat cu partea de fiinta luminoasa, denumita "cocon" si care

poate fi constientizat numai de cei care "vad", de cei care isi utilizeaza a doua atentie, cu ajutorul careia se

poate percepe oul luminos : "omul este format din emanatiile Vulturului, nu trebuie decât sa-si canalizeze

atentia spre partile care-l compun" (Castaneda, 1999, 58).

A actiona ca un luptator, sau ca om al cunoasterii inseamna a actiona in calitate de fiinte luminoase, fapt

realizat prin intermediul celei de-a treia atentii, care este o constiinta incomensurabila, ce dezvaluie aspecte

neasteptate ale constiintei corpului fizic si luminos.

Fiinta luminoasa este cea care apare in visat, "corpul din vis", si reprezinta o emanatie rezultata prin fixarea

unei imagini tridimensionale, cu ajutorul celei de-a doua atentii. Iar vointa apartine celuilalt eu, in care

suntem când visam. Scopul acestei actiuni este de a constientiza corpul energetic si de a-l transforma in

orice doreste ucenicul, fiindca energia luminoasa a fiintei poate fi transformata, prin vointa, in orice.

Fiinta umana este fluida, iar aceasta fluiditate consta in constientizarea luminozitatii noastre. Ceea ce

sustine si produce coconul luminos in care se regaseste forma umana este Vulturul. Spargerea acestui cocon

conduce fiinta la amintirea sinelui si la aparitia constiintei totalitatii sinelui, iar distrugerea carapacei

miezului luminos duce la pierderea formei umane.

Emanatiile Vulturului sunt constiinta, de aceea, un om al cunoasterii tinde spre constiinta totala, adica spre

eternitatea emanatiilor, in care se intra prin a treia atentie. Peceptia si constientizarea acestora aduc si

libertatea totala. "Dupa moarte, spune don Juan, constiinta noastra intra de asemenea in a treia atentie; dar

numai pentru o clipa, ca o actiune purificatoare, exact inainte ca Vulturul sa o devoreze" (Castaneda, 1998,

249); o data cu intrarea in a treia atentie, omul devine ceea ce este in realitate, o "explozie de energie",

explica don Juan. In acel moment al trecerii, "corpul in intreaga sa entitate e daruit cu cunoastere. Fiecare

celula devine instantaneu constienta de ea insasi si de totalitatea intregului corp" (Castaneda, 1998, 182).

A doua atentie apartine corpului luminos si este focalizata pe emanatiile universului, spre deosebire de prima

atentie, ce se leaga de cele ale pamântului. Luptatorii au ca scop intrarea in a treia atentie, adica atingerea

libertatii. Tot ce intreprinde un luptator este pentru a intra in posesia fortei vietii, incercând sa se sustraga de

la imensa forta magnetica si dezintegratoare a Vulturului.

Pentru un luptator care ajunge sa "vada" emanatiile de lumina, timpul nu mai are aceeasi valoare; de fapt,

timpul nu mai exista intr-o astfel de lume a energiilor, iar constientizarea inseamna cunoasterea adevarurilor

si, mai ales, asumarea lor. 

Potrivit invataturilor samanului Juan Matus, in lume exista doar emanatiile Vulturului, fluide, neschimbate,

eterne, intr-un cuvânt, necunoscutul, indescriptibilul. Dar un luptator se confrunta cu necunoscutul, fortându-

si astfel fiinta sa se extinda la maxim, sa isi utilizeze intreaga energie stocata. El trebuie sa se dezlege de

orice constrângere, pentru a pluti pe emanatii si a curge o data cu "intentia" spiritului (adica a Vulturului, a

Indescriptibilului).

Emanatiile Vulturului reprezinta "lucrurile in sine", ele sunt tot ce exista, cunoscut si necunoscut. Ele sunt

resimtite ca o prezenta, ca o presiune; nu se vad, ci se simt, cu corpul luminos, iar "un lucru cu adevarat

imposibil de inteles este ca aceste fascicule sunt constiente" si ca "fiecare contine o eternitate in sine"

(Castaneda, 1999, 63). Dar "emanatiile Vulturului sunt mai mult decât simple fascicule luminoase", spune

don Juan, ele "reprezinta o sursa de energie nelimitata" (Castaneda, 1999, 67), vibreaza si sunt in numar

infinit. Aceasta energie e transmisa fiintei, luminozitatea noastra fiind partea de emanatie inchisa in coconul

nostru luminos.

Perceptia oamenilor deriva din presiunea exercitata de emanatiile din exterior asupra coconului luminos, pe

care fiinta le interpreteaza ca fiind realitatea. Perceptia este o aliniere a emanatiilor exterioare cu cele

interioare. Aceasta aliniere este elementul care permite constientizarea. Luminozitatea fiintei provine din

particica de emanatie continuta in cocon; luminozitatea din exterior lumineaza interiorul. Batrânii vizionari

au vazut constiinta "ca pe o lumina stralucind in interiorul fiintelor insufletite. Ei au denumit-o, pe buna

dreptate, stralucirea constiintei" (Castaneda, 1999, 68). Aceasta stralucire este observabila când fibrele din

interiorul coconului se afla in concordanta cu cele care vin din exterior. Convergenta are loc pe o banda

verticala, ingusta, aflata in partea dreapta a coconului, asezata la trei patrimi distanta spre suprafata oului,

si având o culoare chihlimbarie, mai intensa decât restul coconului. Locul acesta este numit punctul de

asamblare.

"Lumina constiintei (.) interpreteaza emanatiile Vulturului" (Castaneda, 1999, 73), reactiile la presiunile

exterioare sunt diferite, fiintele reactionând intr-un mod propriu, convenabil, astfel ca exista moduri diferite

de perceptie, in functie de personalitatea fiecarui om. "Fiecare organism, afirma Juan Matus, este antrenat

intr-un fel sau altul (.). Când noi, ca fiinte umane serioase, adulte, privim un copac (.) punctele noastre de

asamblare aliniaza un numar infinit de emanatii si realizeaza o minune. Punctele noastre de asamblare ne

fac sa percepem un ciorchine de emanatii pe care-l numim copac", pozitia punctului de asamblare fiind "cea

care dicteaza ce sa perceapa simturile" (Castaneda, 1999, 158).

Realizarea suprema a unei fiinte luminoase, spun oamenii cunoasterii, este capacitatea de a misca punctul

de asamblare si insusirea "vederii", care este ea insasi o aliniere (o alta aliniere decât cea din starea normala

de constiinta ). Cei care " vad " afla ca adevaratul mister nu vine din noi, ci din exterior. Daca se intâmpla

acest lucru, devenim ceea ce suntem in realitate: fiinte fluide, continuu miscatoare, eterne. Constientizarea

tine de faptul de a fi viu si se dezvolta incepând din momentul nasterii, iar constientizarea totala este

produsul final al procesului de maturizare.

Emanatiile Vuturului sunt interpretate de fiinta luminoasa drept comenzi. Aceste comenzi ale Vulturului

trebuie contopite cu vointa oului luminos al fiintei umane. Caci omul este doar o bula creata pe filamentele

cosmice, e un punct de lumina de marime microscopica in comparatie cu infinitatea emanatiilor.

Si energia sexuala, potrivit lui don Juan, este comandata de Emanatii. Mai mult de atât, este singura energie

de care dispunem, singura forta creatoare. In timpul actului sexual stralucirea constiintei partenerilor fuzio-

neaza si li se separa de cocon, producând astfel o perceptie diferita fata de cea normala. Energia sexuala

ofera constiinta viitoarei fiinte procreate: "actul sexual este intotdeauna o daruire de constiinta" (Castaneda,

1999, 77). Energia sexula este, intr-adevar, generatoare de energie, dar, pe masura ce-si dezvolta constiinta,

copiii produc un gol in coconul parintilor, in acel loc de unde stralucirea a fost luata.

Copiii, arata don Juan, nu au punctul de asamblare fixat; punctul lor se deplaseaza peste tot in banda umana.

"Apoi, pe masura ce cresc, datorita dialogului interior, punctul incepe sa se stabilizeze". Multi copii "vad", ii

spune samanul lui Carlos, dar ei "sunt considerati ciudati si se fac toate eforturile pentru a fi indreptati"

(Castaneda, 1999, 152).

Perceptia stralucirii de pe suprafata coconului corespunde primei atentii. A doua atentie este mai complexa

si presupune perceptia emanatiilor luminoase din zonele necunoscute ale coconului. Don Juan spune ca

exista si o a treia atentie, atinsa când stralucirea constiintei aprinde nu câte o banda, ci toate emanatiile din

interiorul coconului; este momentul când stralucirea se transforma intr-un foc launtric: "Cea de-a treia

atentie este atinsa atunci când stralucirea aurei se transforma in foc interior: este o stralucire orbitoare care

nu trezeste o banda o data, ci aprinde toate emanatiile Vulturului cuprinse in coconul uman" (Castaneda,

1999, 85). "Vizionarii care ating in mod deliberat constiinta totala, merita sa fie vazuti", afirma don Juan,

acesta fiind "momentul când ard launtric. Focul launtric ii consuma. In aceasta stare de constiinta deplina, ei

fuzioneaza cu emanatiile libere si aluneca in eternitate" (Castaneda, 1999, 134). 

Facând lumea din prima atentie sa dispara, luptatorii "stiu ca, dupa ce ii arde constiinta, ramân, intr-un fel, ei

insisi " (Castaneda, 1999, 311). Scopul final al constientizarii totale este oprirea mortii, caci "adevarul

suprem, spune Juan Matus, este ca fiintele vii lupta sa moara (.). Ceea ce tine moartea pe loc este constiinta"

(Castaneda, 1999, 91). Constientizarea inseamna inventarierea tuturor elementelor vietii si este o comanda,

adica o "porunca" a Vulturului. Iar luptatorul râvneste la constientizarea totala deoarece "facând inventa-

rierea, devenim invulnerabili" (Castaneda, 1999, 95). "Pentru un vizionar mintea nu este altceva decât

autoreflectia inventarului unui om. Daca pierzi acea autoreflectie, dar nu si baza ei, traiesti, practic, o viata

infinit mai puternica decât daca ai fi pastrat-o" (Castaneda, 1999, 141).

Luptatorul isi analizeaza emanatiile interioare si incearca totodata sa le racordeze la cele exterioare, pentru

a fuziona cu ele si pentru a obtine, astfel, constiinta totala. In acest punct, constiinta echivaleaza cu

libertatea fiintei prin faptul ca aceasta a transformat emanatiile coconului in emanatiile Vulturului. "Oricum

ar fi, spune don Juan, menirea luptatorilor pe lume este aceea de a se antrena pentru a fi martori, pentru a

intelege misterul existentei noastre si pentru a descoperi ce sunt in realitate" (Castaneda, 1999, 167).

Luptatorul trebuie sa scape de comenzile Vulturului, dar, paradoxal, singura modalitate de a face aceasta

este de a le da scultare. Emanatiile sunt "vointa" sau "intentie", sunt forte ce strabat tot ceea ce exista.

Libertatea provine din contopirea celor doua intentii: cea a coconului uman si cea a Vulturului. Comanda

luptatorului devine comanda Vulturului prin renuntarea totala la sine. Din "nimic", cel care a pornit pe calea

cunoasterii trebuie sa devina "totul". Acesta este modul de consumare totala prin care samanul intra in

eternitate. "Gândeste-te numai la mistere, il indeamna Juan Matus pe Carlos; doar misterul conteaza.

Suntem fiinte vii. Trebuie sa murim si sa renuntam la constiinta noastra" (Castaneda, 1999, 303), ucenicul

fiind indemnat sa sparga barierele cunoscutului pentru a provoca imposibilul.

Don Juan il ajuta pe Carlos sa "vada" emanatiile Vulturlui, astfel ca ucenicul va povesti: "am vazut fibrele

captivante de lumina multiplicându-se. S-au deschis si au iesit din ele alte mii de fire " (Castaneda, 1999,

239). Lumea intreaga, cu tot ce este cunoscut si necunoscut, este formata din aceste emanatii, care sunt

aranjate in forma de ciorchini, numiti mari benzi de emanatie. "De exemplu, ii spune don Juan lui Carlos,

exista un ciorchine incomensurabil care produce fiinte organice. Emanatiile acelei bande organice sunt

pufoase. Sunt transparente si au o lumina unica, proprie, o anumita energie. Sunt constiente, sar. Acesta

este motivul pentru care toate fiintele organice sunt pline de energie. Celelalte benzi sunt mai inchise la

culoare, mai putin pufoase: "unele nu au deloc lumina, sunt pufoase" (Castaneda, 1999, 177).

Exista mai multe benzi de emanatii. Vechii vizionari sustin ca in zona Pamântului exista 48 de astfel de benzi,

care produc tot atâtea tipuri de organizari sau structuri. Opt din acestea produc structuri constiente, dintre

care una singura reprezinta viata organica, iar celelalte sapte produc bule de constiinta anorganice. Restul

celorlalte patruzeci de benzi emana organizatii fara constiinta: "produsul celor patruzeci de mari benzi nu

este constiinta, ci o configuratie de energie lipsita de viata" (Castaneda, 1999, 183).

Don Juan compara Vulturul, care confera constiinta prin emanatiile sale, cu Dumnezeu, care "confera viata

prin iubirea sa" (Castaneda, 1999, 179). Constiinta este transmisa de Vultur prin trei "manunchiuri uriase de

emanatii" care traverseaza cele opt benzi. Acestea pot fi vazute fiindca au nuante diferite de culori, in

functie de cantitatea de energie stocata de fiintele pe care le traverseaza. Astfel, exista un manunchi ce

ofera "senzatia" de roz-bej, un altul are o nuanta de piersica, "la fel ca luminile de neon", iar celalalt

manunchi "da senzatia ca e de culoarea chihlimbarului, adica a mierii limpezi" (Castaneda, 1999, 177).

Fiintele organice apartin aceluiasi ciorchine, sub forma de banda imensa, alcatuita din filamente luminoase,

fara sfârsit, si sunt crescute pe aceste filamente. Unele sunt asezate in centrul benzii, altele inspre margine,

astfel ca exista mai multe feluri de fiinte organice; ele impartasesc emanatii de pe aceeasi banda, totusi,

sunt diferite.

Emanatiile fiintelor vii, organice, sunt cuprinse in cocon, iar constiinta celor opt benzi este produsa de

"vointa" si reprezinta energia care provine din alinierea emanatiilor. "Un urias ciorchine de emanatii in marea

banda a vietii organice care apare numai in interiorul coconului" este denumit "tiparul" uman. Tiparul uman

reprezinta o "matrita uriasa care formeaza la nesfârsit fiintele umane, ca si când ar veni pe banda" (Castane-

da, 1999, 279). Acesta apare sub forma "unei lumini, splendide, calde, de culoarea chihlimbarului, (.) il poti

vedea ca pe un om sau ca pe o lumina" (Castaneda, 1999, 285).

Don Juan ii explica ucenicului sau ca tiparul uman le apare oamenilor ca fiind "Dumnezeul nostru, pentru ca

suntem ceea ce am fost modelati sa fim" si, drept urmare, "oricine vede tiparul uman, presupune in mod

automat ca este Dumnezeu" (Castaneda, 1999, 280). In astfel de viziuni, spune don Juan, constau

experientele misticilor. Insusi Carlos descrie o astfel de viziune, dupa ce don Juan ii aplicase "lovitura

nagualului": "Lovitura m-a proiectat intr-o lume radianta, intr-o sursa diafana de beatitudine pasnica si

delicioasa. Lumina aceea era un rai, o oaza in bezna din jurul meu. Din punctul meu subiectiv de vedere, am

vazut lumina aceea o perioada incomensurabila de timp. (.) Ce minunata senzatie de plenitudine ! Am stiut,

fara nici o urma de indoiala, ca eram fata in fata cu Dumnezeu, sursa tuturor lucrurilor. Si am stiut ca

Dumnezeu ma iubeste. Dumnezeu era iubire si iertare. Lumina ma scalda si ma simteam curat, izbavit"

(Castaneda, 1999, 281).

Lumina devine din ce in ce mai condensata si Carlos vede un barbat: "un barbat stralucitor care degaja

farmec, iubire, intelegere, sinceritate, adevar, un barbat care insemna tot ce este bun", impresie dupa care

ucenicul cade, epuizat, in genunchi. Dar don Juan, il atentioneaza ca ceea ce vazuse nu era nici Dumnezeu,

nici Isus, "ci tiparul omului. Stiam ca are dreptate. Dar nu puteam recunoaste, nu din incapatânare, ci din

loialitate fata de divinitatea din fata mea" (Castaneda, 1999, 281). Ceea ce vazuse Carlos nu era

corespondentul niciunei figuri din mistica crestina, acel barbat stralucitor nu fusese decât revelatia a ceea ce

ucenicul insusi este, si o data cu el orice fiinta umana: fiinta, in esenta, plina de iubire si de bunatate.

Aceasta este ceea ce trebuie sa descopere cel care a pornit pe drumul cunoasterii, si apoi sa actioneze

conform acestei convingeri. "Când m-am scaldat in acea lumina sacra, povesteste Carlos, un gând rational a

explodat in linistea mea interioara. Mi s-a parut posibil ca misticii si sfintii sa fi intreprins aceasta calatorie a

punctului de asamblare. L-au vazut pe Dumnezeu in tiparul uman. Au vazut iadul in dunele de sulf si apoi au

vazut gloria raiului in lumina diafana" (Castaneda, 1999, 306).

Fiinta umana prezinta o anumita nuanta a luminozitatii si, fiindca ucenicul vazuse deja culoarea chihlimbarie

a omului, don Juan ii spune lui Carlos ca urmeaza sa descopere caror fiinte le corespund nuantele celelalte. A

le descoperi, il asigura invatatorul, va fi una din cele mai minunate experiente ale sale.

Luminozitatea fiintei este data de cantitatea de energie stocata si de intinderea benzii sale, astfel stralucirea

omului apare cel mai frecvent in nuante de albastru -chihlimbar, cea de culoarea mierii pure fiind foarte rara,

caci putini sunt cei care ating perfectiunea pe care aceasta nuanta o semnifica. In rest, pe banda fiintelor

organice, rozul apartine plantelor, iar nuanta de piersica, insectelor. Chihlimbarul este specific nu numai

omului, ci si animalelor.

Plantele au coconi diferiti ca marime; un copac urias, ii explica don Juan lui Carlos, are un cocon urias, la fel

de mare ca si corpul sau fizic; exista insa, plante mai mici, care au un cocon urias in comparatie cu marimea

lor. Acestea sunt plantele energizante, care au emanatii la fel de mari ca ale omului, doar ca nu au

constiinta.

Luminozitatea difera de la o planta la alta: majoritatea au culoarea roz, cele otravitoare sunt de un galben

pal spre roz, cele medicinale au o nuanta de violet-roz deschis, iar plantele puterii sunt singurele de culoare

roz-alb. Plantele au punctul de asamblare asezat in partea de jos a coconului, in timp ce fiintele organice il

au in partea de sus. Deplasarea punctului in jos genereaza agresivitate; totodata luptatorul care isi coboara

punctul de asamblare risca sa atinga niste niveluri foarte intunecate de constiinta, foarte periculoase fiindca

apartin lumii fiintelor anorganice care incearca sa-l capteze pe ucenic in lumea lor.

Si fiintele anorganice ofera senzatia unei culori, in functie de cele trei manunchiuri ce traverseaza cele sapte

benzi ale anorganicelor. 

Emanatiile de culoare (ale constiintei fiintelor organice, precum si a celor anorganice) fac posibila, cred

vrajitorii, comunicarea dintre fiintele aflate pe cele opt benzi. De obicei, comunicarea este inceputa de

fiintele organice, cele anorganice devenind mai apoi ceea ce vizionarii numesc "aliati". Aliatii pot sa

anticipeze cele mai adânci gânduri sau temeri ale luptatorului, insa acesta trebuie sa formeze cu ei relatii de

prietenie, in urma careia aliatii executa tot ceea ce luptatorul le cere.

Totusi "aliatul nu ne poate face nimic si nici invers. Suntem separati de un abis" (Castaneda, 1999, 121).

Ucenicul e indemnat sa lege relatii de prietenie cu fiintele anorganice deoarece acestea sunt mai multe

decât cele organice (fiindca detin mai multe benzi) si au, tototdata, o viata mai lunga decât acestea. "Noii

vizionari au descoperit, de asemenea, cel mai important lucru despre aliati: ce anume ii face nefolositori sau

folositori pentru om. Aliatii nefolositori, care exista in numar mare, sunt aceia care au emanatii interioare

incomparabile cu emanatiile noastre. Sunt atât de diferiti de noi, incât nu ne putem folosi de ei. Alti aliati, in

numar foarte mic, se aseamana cu noi, adica poseda emanatii ocazionale care se potrivesc cu ale noastre"

(Castaneda, 1999, 121). Dar si aliatii, la rândul lor, spune don Juan, "cauta câmpul energetic mai puternic al

omului, prin intermediul caruia se pot materializa" (Castaneda, 1999, 122).

Produsul celorlalte patruzeci de benzi cunoscute de vizionari, nefiind constiinta, ci doar o configuratie de

energie inanimata, ceea ce produc ele a fost numit "vase", pentru ca sunt doar receptacule rigide ce tin

emanatiile, fara a fi câmpuri de constiinta energetica. Totul este, pe pamânt, spune don Juan, ambalat astfel,

invaluit, adica alcatuit din coconi sau vase cu emanatii.

Dupa o astfel de prezentare cosmogonica, don Juan ii reaminteste ucenicului sau ca vrajitoria nu este altceva

decât o stare de constiinta, ca este capacitatea de a percepe ceea ce perceptia normala nu permite, iar

scopul luptatorului este acela de a atinge constiinta totala, inlaturarea fricii de a cunoaste toate posibilitatile

fiintei, atingerea libertatii totale. Omul cunoasterii trebuie sa devina un "maestru al constiintei".

Asa cum omul dispune de emanatii proprii, si pamântul "detine toate emanatiile care sunt prezente in fiintele

dotate cu simturi, fie organice, fie anorganice" (Castaneda, 1999, 224). Potrivit conceptiei lui don Juan,

pamântul "insusi este o fiinta vie", "dotata cu perceptii, supusa acelorasi forte ca si noi" (Ibidem, 222).

Acesta are si el un cocon luminos si reprezinta "sursa fundamentala a tot ce suntem", fiind in masura sa

ofere luptatorului "un extraordinar imbold". Energia pamântului "inalta constiinta pe culmi de neimaginat (.)

este o explozie de constiinta nelimitata", numita "libertate totala" (Ibidem, 266).

In timpul unei viziuni in starea celei de-a doua atentii, Carlos observa o "minge de lumina " indreptându-se

cu viteza inspre el. Don Juan ii spune ca acea concentratie energetica este numita "forta de rostogolire" si

reprezinta "o forta provenita din emanatiile Vulturului, (.) o forta neincetata care ne loveste in fiecare clipa a

vietii noastre. Este letala când este vazuta, dar altfel nu o sesizam in viata de zi cu zi pentru ca avem scuturi

protectoare" (Castaneda, 1999, 240). Scuturile la care se refera don Juan, sunt grija noastra continua pentru

"posesiunile" noastre, mentinuta prin dialogul intern. Forta de rostogolire este forta prin care "Vulturul

imparte viata si constiinta spre pastrare" (Castaneda, 1999, 241), ea face ca "toate fiintele vii sa moara".

Dar, in loc sa se lase doborât de ea, un luptator invata sa foloseasca aceasta forta. Indemnul lui don Juan

este sa ne deschidem acestei forte, care il ajuta pe luptator la deplasarea punctului de asamblare, purtându-l

spre "pozitii de visat de neimaginat". Acesta este singurul mod de a obtine libertatea, iar aceasta este "darul

facut de Vultur omului" (Castaneda, 1999, 314).

Libertatea totala inseamna a deveni tu insuti sursa de energie. Ucenicul este invatat ca, pe lânga forta de

rostogolire, exista si o "forta circulara" care "vine imediat dupa forta de rostogolire". Acestea sunt "atât de

apropiate una de cealalta, incât par aceleasi" (Castaneda, 1999, 246). Mingea de energie circulara ii apare

celui care "vede" sub mai multe forme. Carlos o vede, de exemplu, sub forma unei "mingi de foc", dar ea

este, ii spune don Juan, doar "o singura forta indivizibila, fara marime".

Prin respingerea acestor bule, explica Juan Matus, vechii vizionari au crezut ca pot scapa de moarte. Totusi,

experienta a aratat ca "nu ai cum sa aspiri la nemurire atâta timp cât omul are un cocon" (Castaneda, 1999,

247). "Nu poti scapa de acea forta uriasa decât prin deschidere", il asigura don Juan pe Carlos. Luptatorul

trebuie sa isi deschida acea spartura vulnerabila ce corespunde unei mici distante sub buric, pe suprafata

coconului, fiindca "energia inchisa inauntrul nostru, in emanatiile inactive, are o forta uriasa si o gama

incalculabila de perceptii", iar in momentul mortii toata energia se elibereaza deodata (.). Atunci fiintele vii

sunt inundate de cea mai de neconceput forta. (.). Sunt inundate de forta tuturor emanatiilor care se aliniaza

brusc, dupa ce au stat inactive o viata. Nu poti scapa de acea forta decât prin deschidere" (Castaneda, 1999,

272).

Pentru a scapa devorarii de catre Vultur, luptatorul nu trebuie, paradoxal, sa incerce sa isi pastreze forma

umana, ci trebuie sa se deschida emanatiilor Vulturului, trebuie sa devina una cu Vulturul.