Dochia i Trianntre Piatra Detunat (lovit de trsnet;)-al Sahastrului Picior,Vezi o stnc ce-a fost fataA unui mare domnitor.Acolo de rea furtunE lcaul cel cumplit,Unde vulturul rsunAl su cntec amorit.Acea doamn e Dochia,Zece oi, a ei popor,Ea domneaza-n vizuinPeste turme i pstori.La frunte i la minteLui Decebal i semna,Dar cand Dacia-au impilat-o (asupri)Fiul Romei cel mrit,Pe cel care-ar fi scpat-o,De-a iubi a giuruit (a promis).Trian vede ast zn;Dei e nvingtor,Frumuseei ei se-nchin,i subgiug (cucerit) de amor.Vaznd patria ferecat,Dochia se-ndeamn a fugi.Prin a codrului poticEa ascunde al ei trai,Acea doamn tinericTurma pate peste plai.A ei hain auritO preface n aia (postav clugresc negru, cafeniu sau sur fcut din ln igaie),Tronu-i iarba inverzit,Sceptru-i (demnitatea) este un toiag.Trian vine-n ast ar,i de-a birui deprinsSpre Dochia cea fugarAcum mna a ntins.Atunci ea, cu grai ferbinte,Zamolxis, o, zeu, striga,i jur pe al meu printe,Astazi rog nu m lsa!Cnd ntinde a sa mnCa s-o strng-n bra Trian,De-al ei zeu scutit znaSe preface-n bolovan.El petroasa ei icoanNu-nceteaz a iubi;Pe ea pune-a sa coroan,Nici nu se poate despri.Acea piatr chiar vioaieCu aburi acopere-a ei sn,Din a ei plns ntea ploaie,Tunet din al ei suspin.O ursit-o privegheaza,i Dochia deseoriPeste nouri lumineazCa o stea pentru pstori.