Un oraș-stat este o entitate independentă și autonomă, care avea propriul sistem de administrare, al cărui teritoriu constă într-un oraș și teritoriul său înconjurător. Primele oraşe-state au apărut pe fluviile Tigru şi Eufrat în Sumer, în sudul Mesopotamiei. Dezvoltarea sistemelor de irigaţie a dus la apariţia primelor oraşe-state.

În studiul lumii antice un oraş este în general definit ca un mare centru urban al comerțului și administraţiei, cu un sistem de legi și mijloace de salubritate stabile.

Uruk

Cel mai vechi oraş din lume – Uruk

În lumea antică, de foarte multe ori un “oraș” descria un centru urban cu populație densă și cu un anumit model de răspândire a clădirilor pornind de la un complex religios central cum ar fi un templu (această definiţie se putea aplica, uneori, la fel de bine la un “sat” sau “aşezare”). Cuvântul oraş derivă din latinescul civitas în ciuda faptului că dezvoltarea urbană a existat cu mai multe secole înaintea Romei. Altă definiţie numeşte oraşul ca așezăre mare, densă, cu eterogenitate socială cu alte cuvinte comunitate mare de oameni care au decis să trăiască împreună pentru un scop comun în conformitate cu legile observate de toți.

După cum este menţionat în primul paragraf primele orașe s-au dezvoltat în zona cunoscută sub numele de Mesopotamia între 4.500 și 3.100 î.Hr.. Orașul Uruk, astăzi, este considerat cel mai vechi din lume şi a fost stabilit pentru prima dată în jurul anului 4.500 î.Hr.. Oraşul Eridu, situat în apropierea oraşului Uruk , a fost considerat primul oraş din lume de sumerieni, dar în acelaşi timp există alte orașe care pretind titlul de “primul oraş” precum Babilon (Irak), Ierihon (Palestina), Damasc (Siria), Alep (Siria), Ierusalim (Israel), Sidon (Liban), Luoyang (China), Atena (Grecia), Argos (Grecia) și Varasani (India). Toate aceste orașe sunt cu siguranță vechi și sunt situate în regiuni care au fost populate de mult timp. Cu toate acestea, Uruk este singurul pretendent la titlul de “cel mai vechi oraş din lume”, care are dovezi fizice și documentare scrise, sub formă de texte cuneiforme, care datează activitățile comunității din acea perioadă. Situri cum ar fi Ierihon, Sidon și chiar Eridu, care au fost fără îndoială stabilite înainte de Uruk, duc lipsă de același tip de documentare. Vârstă și continuitate locuirii lor a fost măsurată pe baza de fundaţiilor construcţilor descoperite în săpăturile arheologice, şi nu pe baza documentelor primare găsite la sit.

Orașele fortificate au fost frecvente în întreaga Mesopotamie. Cel mai renumit și, probabil, cel mai controversat oraș din lumea antică a fost Babilon. Babilonul a fost un mare și prosper centru cultural și intelectual, fiind în primul rând, printre alte realizări, cel care a perfectat arta de a face sticlă în jurul anului 1.500 î.Hr., precum și dezvoltarea artelor și științelor cunoscute astăzi ca astronomie, astrologie, fizică timpurie, matematică, drept, literatură, arhitectură și sculptură. Marele rege Hammurabi a înconjurat primul Babilon cu ziduri în 1.792 î.Hr. și a construit primul complex sacru – templu pentru zeul Marduk (Esagila). Cu toate acestea, Babilonul a atins apogeul sub domnia lui Nabucodonosor al II-lea (care a trăit între 634 şi 562 î.Hr., domnind între anii 605 şi 562 î.Hr.), care a înconjurat oraşul de trei ori cu ziduri de foarte înalte şi foarte late.

Babilonia antica

Orasul antic Babilon a fost de doua ori capitala unui mare imperiu. In comparatie cu primele mari orase mesopotamiene Sumer si Akkad, Babilonul a aparut mult mai tirziu, amintit pentru prima oara in secolul al 23-lea i.e.n. El a devenit cu adevarat important abia dupa 1900 i.e.n., cind un grup de triburi semitice, amoritii, au ocupat Sumerul. In citiva ani Babilonul a devenit capitala micului regat amorit, care s-a extins si sub domnia lui Hammurabi (1792-1750 i.e.n.) s-a transformat intr-un imperiu care a ocupat sudul Mesopota-miei si o parte din nordul Asirei.

Ierarhia sociala complicata si bunastarea economica a Babilonului reies din documente scrise pe tablite de lut, descoperit in palatul din Mari al lui Hummurabi. Ele sunt redate si inscrise pe piloni, ridicati in intregul imperiu. Desi imperiul lui Hummurabi s-a destramat curind dupa moartea sa, Babilonul a ramas un oras important, in asa masura incit intreaga parte de sud a Mesopotamiei o numim Babilonia. Bunastarea orasului orasului se datora asezarii strategice pe riul Eufrat, care i-a permis sa detina controlul asupra cailor de comert care treceau prin sudul Mesopotamiei. Chiar di acest timp Babilonul avea si un satatut special de centru religiossi de educatie. Dupa cucerirea Mesopotamiei, babilonienii si vacinii lor asirieni din nord au preluat cultura din Sumer si Akkad adoptind limba akkadiana, pastrind miturile sumerienilor si inchinindu-se zeilor lor. Insa Hummurabi a schimbat orinduirea religioasa, ridicindul pe Marduk, zeul orasului Babilon in pozitia de conducator al panteonului sumerian, sustinind ca aceasta este dorinta zeitatilor implicate! Cu timpul credinta in suprematia lor Marduk a prins radacini si Babilonul a devenit un oras sfint, centrul cultural si o metropola bogata.

Acest statut a fost consolidat intr-o perioada lunga, pina in secolul al 12-lea i.e.n. cind Babilonul a fost eclipsat politic sub controlul unui popor barbar. Sub domnia lui Nabucodonosor I (1123-1103 i.e.n.) si a succesorilor sai, orasul a devenit din nou capitala unui regat independent, dar in secolul al 10-lea i.e.n. asirienii au ocupat Mesopotamia. Timp de peste trei secole, Babilonul a fost condus regi aserieni sau oameni numiti de acestia. Insa doua triburi nomade aparute de curind, arameonii si caldeeni, s-au opus cu perseverenta asirienilor. Datorita statului sau de oras sfint, Babilonul a fost bine tratat de asirieni si i-a sprijinit in general inpotriva celor doua triburi. Totusi in 689 i.e.n. regele asirian Sennacherib si-a pierdut rabdarea fata de istabilitatea continua din zona si a distrus Babilonul.Desi acest act de sacrilegiu a fost remediat de urmatorul rege, babilonienii tindeau sa se alieze cu dusmanii Asiriei. Condusi de regele caldeean Nabopolasar, babilonienii s-au aliat in cele din urma cu mezii, un popor Iranian, si au nimicit Asiria la sfirsitul secolului al 7-lea.

Al doilea Imperiu Babilonian

Fiul lui Nabopolasar , Nabucodonosor al II-lea (605-562 i.e.n.), a fost unul din marii cuceritori ai istoriei, care a intemeiat un imperiu, al doilea Imperiu Babilonian sau Imperiul Neo-Babilonian, care se intindea de la Canalul Suez pina la Iran. El a cucerit Siria si Palestina aflate sub Dominatia Egiptului si a invins in acelasi timp regatul izraelit Iudeea, distrugind Ierusalimul. Asemenea inaintasilor sai asirieni, Nabucodonosor al II-lea a infrint spiritul ostil al popoarelor printr-o politica de deportari; fiind descrisa in Biblie, cea mai cunoscuta dintre acestea aste <<exilul babilonian>> al evreilor.

Sub domnia lui Nabucodonosor al II-lea Babilonul a atins culmea gloriei. Arheologii au descoperit ramasite din Gradinile Suspendate si maretul templu care a dat nastere legendei biblice a Turnului Babel.

In acel timp Babilonul a fost aproape cel mai mare oras din lume, si timp de mai multe secole oamenii au continuat sa il admire. Pe linga pastrarea culturii sumeriene, babilonienii au facut progrese si in matimatica si astronomie care a fost transmise grecilor si, prin acestea, lumii moderne; sistemul lor sexagesimal, se regaseste azi in cele 60 de secunde al unui minut, in cele 60 de minute al unei ore si in cele 360 de grade in care se inparte cercul. Al doilea Imperiu Babilonian si-a gasit sfirsitul brusc in 539 i.e.n., cind orasul a ajuns sub dominatia persilor condusi de Cirus al II-lea cel Mare; conform legendei, Cirus a reusit sa patrunda in oras deviind cursul riului Eufrat, care in acel timp trecea prin Babilon, si inaintind pe albia riului.