b raurăr ş războiul din utah şi masacrul de la mountain ... · pdf fileb raurăr ş...

2

Click here to load reader

Upload: haminh

Post on 06-Feb-2018

214 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: B RAURăR ş Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain ... · PDF fileB RAURăR ş Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows Creşterea tensiunilor a condus la războiul

BAZELE RESTAURĂRI I – LECŢIA 25

Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain MeadowsCreşterea tensiunilor a condus la războiul din Utah

După trei ani de când primii pionieri sfinţi din zilele din urmă au ajuns în valea Salt Lake, guvernul Statelor Unite a organi-zat teritoriul Utah şi l- a numit pe Brigham Young ca primul guvernator al teritoriului. La jumătatea anului 1857, condu-cătorii sfinţilor din zilele din urmă au auzit zvonuri conform cărora guvernul federal ar putea să- l înlocuiască pe Brigham Young cu un nou guvernator al teritoriului Utah, care avea să fie susţinut de un număr mare de trupe federale. La data de 24 iulie 1857, preşedintele Brigham Young sărbătorea alături de un grup de sfinţi a 10- a aniversare a sosirii lor în Valea Salt Lake, când a primit confirmarea unor veşti anterioare despre o armată care se îndrepta spre oraşul Salt Lake.

În anii precedenţi, neînţelegerile şi lipsa comunicării au dus la creşterea tensiunilor între sfinţii din zilele din urmă şi oficiali ai guvernului Statelor Unite. Sfinţii voiau să fie guvernaţi de conducători aleşi de ei şi au refuzat delegaţii federali care nu le împărtăşeau valorile, deoarece o parte dintre ei erau lipsiţi de onestitate, corupţi şi imorali. Unii dintre oficialii federali au considerat că acţiunile şi atitudinea sfinţilor sugera faptul că erau răzvrătiţi împotriva guvernului Statelor Unite.

Preşedintele Statelor Unite, James Buchanan, a trimis apro-ximativ 2500 de soldaţi spre Salt Lake City pentru a-l însoţi în siguranţă în Utah, pe noul guvernator şi pentru a reprima ceea ce credea că era o rebeliune a sfinţilor. Această decizie a fost luată fără a avea informaţii exacte în legătură cu situaţia din Utah (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2- a [manual al Sistemul Educaţional al Biseri-cii, 2003], p. 368- 371).

Pregătirea pentru apărarea teritoriului

În predicile adresate sfinţilor, preşedintele Young şi alţi con-ducători ai Bisericii i- au descris pe soldaţii care se îndreptau spre ei ca fiind duşmani. Se temeau că soldaţii îi vor alunga pe sfinţi din Utah aşa cum fuseseră izgoniţi anterior din Ohio, Missouri şi Illinois. Preşedintele Young, care timp de mulţi ani îi rugase pe sfinţi să strângă grâne, le- a cerut din nou să facă acele lucruri, pentru ca ei să aibă mâncare în cazul în care ar trebui să fugă din calea acelor soldaţi. De asemenea, în cali-tate de guvernator al ţinutului Utah, el a dat instrucţiuni mili-ţiei teritoriului să se pregătească pentru apărarea ţinutului.

Conflictul cu caravana de emigranţi

O caravană de emigranţi, care călătorea spre vest, din Arkan-sas spre California, a ajuns în Utah chiar atunci când sfinţii din zilele din urmă se pregăteau să apere teritoriul împotriva soldaţilor Statelor Unite care urmau să vină. Unii membri ai caravanei s- au înfuriat pentru că le- a fost greu să cum-pere grânele de care aveau nevoie de la sfinţii care fuseseră instruiţi să le păstreze. De asemenea, emigranţii au intrat în

conflict cu sfinţii care nu voiau ca numărul mare de cai şi vite ale membrilor caravanei să consume resursele de mâncare şi apă de care ei aveau nevoie pentru propriile animale.

Tensiunile s- au intensificat în oraşul Cedar, ultima aşezare din Utah în drumul spre California. Au existat confruntări între câţiva membri ai caravanei şi câţiva sfinţi din zilele din urmă. Unii membri ai caravanei au ameninţat că se vor alătura tru-pelor guvernamentale care veneau să lupte împotriva sfinţilor. Deşi conducătorul caravanei i- a mustrat pe cei care au făcut asemenea ameninţări, unii dintre conducătorii şi coloniştii oraşului Cedar i- au considerat pe emigranţi duşmani. Cara-vana a părăsit oraşul la aproximativ o oră după ce sosise, dar unii dintre coloniştii şi conducătorii oraşului Cedar au vrut să- i urmărească şi să- i pedepsească pe bărbaţii care- i jigniseră.

Intensificarea conflictului

Deoarece aceşti sfinţi nu au rezolvat în felul Domnului conflic-tele cu emigranţii, situaţia s- a înrăutăţit. Isaac Haight, primar al oraşului Cedar, conducător al miliţiei şi preşedinte de ţăruş, a cerut permisiunea comandantului miliţiei, care locuia în aşezarea din apropiere, Parowan, să cheme miliţia pentru a- i înfrunta pe membrii caravanei care rostiseră ameninţările. Comandantul miliţiei, William Dame, un membru al Bisericii, l- a sfătuit pe Isaac Haight să ignore ameninţările emigranţilor. În loc să urmeze acest sfat, Isaac Haight şi alţi conducători ai oraşului Cedar au decis să- i convingă pe câţiva indieni, care locuiau în împrejurimi, să atace caravana şi să fure vitele, drept pedeapsă pentru emigranţi. Isaac Haight l- a rugat pe John D. Lee, un membru local al Bisericii şi maior în cadrul miliţiei, să conducă acest atac, iar cei doi au plănuit să dea vina pe indieni pentru această faptă.

Atacul asupra emigranţilor

Isaac Haight a prezentat planul de a ataca acea caravană unui consiliu format din conducători locali ai Bisericii, comunităţii şi miliţiei. Unii membri ai consiliului au respins categoric pla-nul şi l- au întrebat pe Haight dacă s- a sfătuit cu preşedintele Brigham Young în privinţa acestuia. Spunând că nu a făcut aceasta, Haight a acceptat să trimită un mesager, pe James Haslam, în oraşul Salt Lake cu o scrisoare în care se explica situaţia şi se întreba ce era de făcut. Cu toate acestea, pentru că oraşul Salt Lake este la aproximativ 400 kilometri de oraşul Cedar, era nevoie de aproximativ o săptămână de călărit rapid pentru ca mesagerul să ajungă la Salt Lake şi să revină cu instrucţiunile preşedintelui Young.

La scurt timp după ce Isaac Haight a trimis mesagerul cu scrisoarea, John D. Lee şi un grup de indieni au atacat tabăra emigranţilor într- un loc numit Mountain Meadows. Lee a condus atacul, dar şi- a ascuns identitatea pentru a lăsa impresia că doar indienii erau implicaţi. Unii dintre emigranţi

Page 2: B RAURăR ş Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain ... · PDF fileB RAURăR ş Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows Creşterea tensiunilor a condus la războiul

BAZELE RESTAURĂRI I – LECŢIA 25

© 2

015

INTE

LLEC

TUAL

RES

ERVE

, INC

. TO

ATE

DREP

TURI

LE R

EZER

VATE

.

au fost ucişi sau răniţi şi cei rămaşi au luptat cu atacatorii lor, forţându- i pe Lee şi pe indieni să se retragă. Emigranţii şi- au tras repede căruţele şi au format un cerc strâns sau o barieră pentru protecţie. Alte două atacuri au urmat în cele cinci zile de asediu asupra caravanei.

La un moment dat, miliţienii oraşului Cedar au descoperit doi emigranţi în afara barierei de căruţe. Miliţienii au tras spre ei şi l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a scăpat şi le- a dat de ştire celor din tabăra caravanei că bărbaţi albi erau implicaţi în atacul asupra lor. Cei care plănuiseră atacurile erau acum prinşi în propria înşelătorie. Dacă emigranţilor li s- ar fi permis să- şi continue drumul spre California, s- ar fi răspândit veşti că sfinţii din zilele din urmă erau responsabili pentru atacul asupra caravanei. Conspiratorilor le- a fost frică de faptul că această veste avea să aibă consecinţe negative pentru ei şi oamenii lor.

Masacrul de la Mountain Meadows

În încercarea de a împiedica răspândirea veştilor că sfinţii din zilele din urmă erau implicaţi în atacul asupra caravanei, Isaac Haight, John D. Lee şi alţi conducători locali ai Bisericii şi conducători ai miliţiei au plănuit să- i omoare pe toţi emigran-ţii rămaşi în viaţă, cu excepţia copiilor mici. Urmând planul, John D. Lee s- a apropiat de emigranţi şi le- a spus că miliţia avea să- i protejeze împotriva altor posibile atacuri ducându- i înapoi, în siguranţă, în oraşul Cedar. În timp ce emigranţii că-lătoreau spre oraşul Cedar, miliţienii au început să- i împuşte. Câţiva indieni, care fuseseră recrutaţi de colonişti, au ieşit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranţi care făceau parte din caravană, doar 17 copii mici au fost cruţaţi.

La două zile după masacru, James Haslam a ajuns în ora-şul Cedar cu răspunsul preşedintelui Young, care le cerea conducătorilor locali să permită caravanei să plece în pace. „Când Haight a citit cuvintele preşedintelui Young, a plâns ca un copil şi a nu putut spune decât: «Prea târziu, prea târziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

Consecinţe tragice

Explicaţi că masacrul de la Mountain Meadows nu a dus doar la moartea a aproximativ 120 de oameni, dar a provocat şi mari suferinţe copiilor care au supravieţuit şi altor rude ale victimelor. Câţiva sfinţi din zilele din urmă au adăpostit şi îngrijit copiii emigranţilor care au supravieţuit masacrului. În anul 1859, oficialii federali i- au luat în custodie pe acei copii şi i- au înapoiat rudelor în Arkansas. Indienii Paiute au suferit, de asemenea, fiind acuzaţi pe nedrept pentru crimă.

Conducătorii Bisericii află despre masacru.

„Chiar dacă Brigham Young şi alţi conducători ai Bisericii din oraşul Salt Lake au aflat despre masacru la scurt timp după ce a avut loc, ei au primit treptat informaţii despre implica-rea coloniştilor şi detalii despre crime. În anul 1859, ei i- au eliberat din chemări pe Isaac Haight, preşedintele de ţăruş, precum şi pe alţi conducători importanţi ai Bisericii din oraşul Cedar care fuseseră implicaţi în masacru. În anul 1870, ei i- au excomunicat din Biserică pe Isaac Haight şi John D. Lee.

În anul 1874, judecătoria teritorială a pus sub acuzare nouă bărbaţi pentru participarea la masacru. În final, cei mai mulţi dintre ei au fost arestaţi, cu toate că doar Lee a fost judecat, condamnat şi executat pentru crimă. Un alt acuzat a colabo-rat cu procurorii [a depus mărturie şi a adus dovezi împotriva altor acuzaţi], iar alţii s-au sustras din faţa legii timp de mulţi ani. Alţi membri ai miliţiei care au participat la masacru au avut tot restul vieţii mustrări de conştiinţă greu de suportat şi coşmaruri repetate despre ce au făcut şi au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

A 150- a comemorare a masacrului de la Mountain Meadows

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Responsabilitatea pentru [masacrul de la muntele Meadows] o poartă conducătorii locali ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfin-ţilor din Zilele din Urmă din zonele învecinate cu Mountain Meadows, care deţineau poziţii civice şi militare, precum şi membrii Bisericii care au acţionat sub conducerea lor…

Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia trăim noi se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaţilor, femeilor şi copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea şi iertarea. Ceea ce s- a făcut [la Mountain Meadows] cu mulţi ani în urmă de către membrii Bisericii noastre reprezintă o abatere cumplită şi greu de iertat de la învăţăturile şi conduita creştină… Cu siguranţă că justiţia divină va impune o pedeapsă potrivită pentru cei care sunt responsabili pentru masacru …

Fie ca Dumnezeul Cerului, ai cărui fii şi fiice suntem cu toţii, să- i binecuvânteze şi onoreze pe cei care au murit aici, acordându- ne unul altuia dragostea pură şi spiritul iertării pe care Singurul Său Fiu Născut le- a întruchipat” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th- anniversary- of- mountain- meadows- massacre).