avatarurile unui inger (teatru)

8/19/2019 Avatarurile unui Inger (teatru)

1/19

Motto:

"Între Dumnezeu şi om nu este decât un văl."

Fericita Clara

L a u r e n ţ i u B u d ă u

- 2016 -


2/19

1

PERSONAJELE:

DINA, devenită apoi, dupa îndelungi frământări, Sora CLARA

ÎNGERUL

MARCELLINA, sora mai mare a Clarei, devenită apoi Sora ANGELA

ALESSANDRO MAZUCCHI, tatăl Clarei

ROSA MAZUCCHI, mama Clarei

MAICA CASTOLDI, Maica superioară a Surorilor Canossiene

PR. CARLO COPPINI, Fondatorul Institutului şi Azilului din Camlago

PR. ALOIS GUANELLA (O VOCE BARITONALĂ)

PRIMUL COPIL

AL DOILEA COPIL

AL TREILEA COPIL

JUDECĂTORUL


3/19

2

SCENA 1

(ÎNGERUL, ALESSANDRO MAZUCCHI, ROSA MAZUCCHI)

ÎNGERUL: 27 noiembrie 1857. Conform dispoziţiilor primite, m-am prezentat la post.Cred că, de nerăbdare, am confundat lunile. Se mai întâmplă. Cred că mi-am dat seama, prea târziu, că venisem prea devreme. Venisem fix cu jumătate de anînainte. Nimic neobişnuit. Locul corespundea: Pianello Lario, pe malul lacului Como,o mică localitate compusă din circa 1.000 de suflete. Peisajul este răvăşitor defrumos, dar din păcate nu prea reuşeşte să ascundă sărăcia oamenilor simpli de aici. Adresa corespundea. Casa Mazucchi. Mai precis Alessandro şi Rosa Mazucchi, proprietarii unui petec de pământ plin de flori pe margini şi a unei făbricuţe demătase....

ALESSANDRO MAZUCCHI: Rosa! Scumpa mea soţioară! Dragostea vieţii mele!

ROSA MAZUCCHI: Pe unde-ai întârziat atât? Nu cumva iar te-ai întâlnit cu prieteniităi la Giuseppe?

ALESSANDRO MAZUCCHI: Rosina! Nu începe iar! Am fost la micuţa noastră seră...Ţi-am adus câte o floare pentru fiecare dintre copiii noştri, câte un boboc detrandafir. O adevărată raritate pentru luna asta friguroasă... Sunt adorabili, nu-i aşa?

ROSA MAZUCCHI: Copiii?

ALESSANDRO MAZUCCHI: Şi unii şi alţii, Rosina. Sunt cele mai frumoase flori.

ROSA MAZUCCHI: Să înţeleg că ai adus câte una pentru fiecare.

ALESSANDRO MAZUCCHI: Da, cum altfel. Pentru Tranquillo, Luigi, Alessandro, Adelaide, Marcellina, Quirino, Carisio, Primo, Seconda.

ROSA MAZUCCHI: De asta nu prea merg afacerile tale în ultimul timp. Nu ştii să

numeri. Ţi-am mai spus.

ALESSANDRO MAZUCCHI: Sper că nu iar ai chef de harţă... Cum să nu, Rosa!Zece copilaşi, zece trandafiraşi!

ROSA MAZUCCHI: Ia mai numără-le o dată, Mazucchi!

ALESSANDRO MAZUCCHI: Tranquillo, Luigi, Alessandro, Adelaide, Marcellina,Quirino, Carisio, Primo, Seconda... Zece!... Zece copilaşi, zece trandafiraşi!

ROSA MAZUCCHI: Ai adus cu unul mai puţin, Alessandro, unul mai puţin, ce-i atât

de greu de priceput?... Uită-te şi tu.


4/19

3

ALESSANDRO MAZUCCHI: Da’ de unde, Rosina. Am adus atâtea câte trebuiau.Nici mai mult, nici mai puţin. Zece, zece, zece! Nu mă mai întoarce!

ÎNGERUL: Le-am numărat şi eu. Erau câte trebuiau, adică zece...

ROSA MAZUCCHI: Poate că ar fi fost mai bine să aduci cu unul mai mult.ÎNGERUL: Le-am numărat şi eu. Erau câte trebuiau, adică zece...

ALESSANDRO MAZUCCHI: De ce? Pentru ce?... Rosa, fă-mă să pricep... încercisă-mi spui ceva ce nu înţeleg?

ROSA MAZUCCHI: Pune coşul de paie jos. Dă-mi mâna.

ALESSANDRO MAZUCCHI: Care mână?

ROSA MAZUCCHI: Nu contează. Oricare dintre ele. (Îi apropie mâna lui Alessandrode pântecul ei.) Ei?.... Acum îmi dai dreptate?

ALESSANDRO MAZUCCHI:... Rosa!

ROSA MAZUCCHI: ...Sandro!

ALESSANDRO MAZUCCHI: ...Rosa!

ROSA MAZUCCHI: ...Sandro!

ALESSANDRO MAZUCCHI: Îţi mulţumesc pentru acest frumos, pentru acest

minunat dar... Chiar că ai dreptate!

ROSA MAZUCCHI: Se pare că izvorul a început să secătuiască. Ultimul dar de felulacesta, dragul meu Alessandro, din păcate...

ALESSANDRO MAZUCCHI: Va fi cel mai deştept şi cuminte băieţel din Pianello. CePianello? Din toată Italia. Din lumea întreagă.

ROSA MAZUCCHI: Fetiţă! Şi o să-i spunem "Dina"!

ALESSANDRO: Dina? Ce nume e ăsta? De unde până unde?

ÎNGERUL: Cum "Dina"?! în biletul meu scrie că...

ROSA MAZUCCHI: Dina! Un nume ca toate celelalte. Te pomeneşti că nu îţi place.

ÎNGERUL: Clara, oameni buni! Eu am fost repartizat pentru Clara! Trebuie să fie ogreşeală.

ROSA MAZUCCHI: Dina!!! "Dina", ai înţeles, Sandro?

ALESSANDRO MAZUCCHI: Ce strigi, am înţeles, femeie, e un nume foarte potrivit

pentru... fetiţă, băieţel, cum zici tu, numai sănătos să fie... Ard, nu mai pot denerăbdare. În privinţa numelui eu zic să nu ne grăbim.


5/19

4

ÎNGERUL: Foarte de acord.

ALESSANDRO MAZUCCHI: Când zici că ar trebui să apară pe lume?

ROSA MAZUCCHI: În mai.

ALESSANDRO MAZUCCHI: În mai?! În minunata lună a florilor, în mai! În mai! Înmai!

ROSA MAZUCCHI: Sandro, stai, unde fugi?

ALESSANDRO MAZUCCHI: Cum unde? La Giuseppe! Era, până azi, ultimul dintrecunoscuţi care nu-mi devenise cumătru... Merită să afle vestea asta bună toţiprietenii mei! Nu crezi?

ROSA MAZUCCHI: Nu uita! Când te întorci, opreşte-te la brutăria Rosettei şi

cumpără 11 pâini cu coaja groasă pentru cei flămânzi, ca să se bucure şi ei peminunata veste care am primit-o... Să încercăm să facem puţin bine din marele binepe care l-am primit, Sandro, aşa cum putem; căci lumea trece iute şi, uite-aşa, seapropie cu tălpile goale, pe nesimţite, moartea."

SCENA 2

(ÎNGERUL)

ÎNGERUL: 27 mai 1858. Ieri s-a născut... Dina. O dulceaţă. O minunăţie de nou-născută. Încă mai sper ca părinţii să se răzgândească în privinţa numelui ei. E unnume frumos, dar cam nepotrivit pentru sarcina mea....

Evenimentele au început să se precipite. Astăzi, împreună cu naşii Giuseppe

di Lorenzo şi Martin Alietti care au adus cu ei nişte lumânări foarte frumosîmpodobite cu panglici şi cu flori albastre de câmp, cu toţi copiii familiei Mazucchi,ne-am îndreptat pe jos la San Martino unde ne aştepta părintele Carlo Ferrario. Afost foarte frumos şi nimeni n-a apucat să se plictisească. Bătrânul părinte Ferrario aţinut o predică despre modul de apariţie al perlelor. Dina a avut câteva tentative de plâns când au început să bată cu putere toate clopotele, dar legănată drăgăstos demamă, precum şi de sora ei mai mare, Marcellina, s-a potolit repede. Chiar la unmoment dat am auzit-o gângurind... Nimeni n-a înţeles de ce. Dă, Doamne, să fietotul bine şi să nu mă fac de ruşine!


6/19

5

SCENA 3

(ROSA MAZUCCHI, MARCELLINA)

ROSA MAZUCCHI: Marcellina! Marcellina! Lasă puţin vasele şi vino până aici!

MARCELLINA: Da, mamă!

ROSA MAZUCCHI: Aşază-te! Vreau să stăm de vorbă. Foarte serios.

MARCELLINA: Bine, mamă, dar asta facem toată ziua... De ce ar trebui astăzi să fieceva mai oficial? S-a întămplat ceva?

ROSA MAZUCCHI: Nu e nimic oficial. Stai jos. E o rugăminte.

MARCELLINA: ?!

ROSA MAZUCCHI: Ştiu că eşti foarte apropiată de surorile tale şi faci tot ce îţi stă înputinţă ca să ai grijă de ele. Cred că este foarte obositor pentru tine.

MARCELLINA: ...Când faci ceva care-ţi face plăcere, nimic nu este prea obositor. Eca o rugăciune înălţată la Cer... Deci... despre ce este vorba?

ROSA MAZUCCHI: Marcellina, simt că nu mai am atâta putere ca în tinereţe... Aşvrea să te rog ceva.

MARCELLINA: Orice, mamă, orice!

ROSA MAZUCCHI: Tatăl vostru nu mai pridideşte cu treburile. Este şi secretar comunal, este şi agrimensor 1, are grijă de pământ ca şi de fabrică, cu toate că aresănătatea cam şubredă... Eu încerc să fac faţă cât pot, dar uneori simt că nu maiprididesc. Aş vrea să te rog ceva... Nu trebuie să spui neapărat da.

MARCELLINA: Nu te mai frământa atât. Spune, odată, mamă, nu mă mai fierbeatât!!

ROSA MAZUCCHI: Aş vrea ca, în mod special, să ai grijă de surorile tale mai mici,de Dina şi de Seconda.

MARCELLINA: A! Doar atât? Doar despre asta era vorba?! Fii liniştită! Nici nu-ţiputeai închipui o sarcină mai plăcută pentru mine.

ROSA MAZUCCHI: Deci, Marcellina... pot să mă bazez?

MARCELLINA: Mai încape vorbă? E de la sine înţeles, mamă. Nici măcar nu trebuiasă mă întrebi.

1AGRIMENSOR: s. m. Tehnician al măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole.


7/19

6

ROSA MAZUCCHI: Îţi mulţumesc, fata mea dragă! Îţi mulţumesc! (O îmbrăţişeazămatern.) Chiar că mi-ai luat o piatră de pe inimă.

SCENA 4

(ÎNGERUL)

ÎNGERUL: Vremea copilăriei trece, cu toate necazurile şi bucuriile ei, iar Marcellina,sora mai mare a Dinei, începe să-şi ia foarte în serios rolul încredinţat de mamă, mai ales că, de ani buni, tatăl Sandro a plecat încruntat şi plâns de toată familia pedrumul fără întoarcere al cimitirului înghesuit din Pianello... Cu trei ani în urmă, protejata mea a reuşit să fie admisă înainte de termen, în mod excepţional, la PrimaSfântă Împărtăşanie...

Mica Dina a ajuns acum la 14 ani, vârsta la care frumuseţea ei naturală cât şi însuşirile ei alese îi farmecă pe toţi şi toate fetele din Pianello doresc să-i fie prietene... Viitorul i se pare incert datorită faptului că este încă nehotărâtă în privinţadrumului pe care-l are de urmat, mai ales datorită lipsei banilor...

Înflăcărată de perspectivă şi la sfatul surorii sale mai mari, Dina se hotărăştesă obţină o diplomă de învăţătoare, scop pentru care trebuie să lase totul în urmă şi să plece la Gravedon, ca studentă-muncitoare, la colegiul Maicilor Canossiane,maici cunoscute pentru severitatea şi exactitatea lor. Va reuşi oare să fie destul de puternică şi să le convingă de ceea ce-şi doreşte cu adevărat?

Numele Dinei a rămas tot Dina. N-am înţeles de ce.

A! Ceva foarte interesant de notat: într-o dimineaţă, pe când ştergea oglindaaburind-o cu răsuflarea ei, Dina mi-a văzut pentru o clipă ochii... M-am temut să nu

fiu descoperit şi tot Planul în legătură cu ea să fie ameninţat. Nu mi s-a mai întâmplat până acum. Greşeală de începător. Pfu! Am să încerc de azi înainte să fiu cât mai prudent. Nu a venit încă momentul ca să ne cunoaştem. Încă nu.


8/19

7

SCENA 5

(MAICA CASTOLDI, DINA)

MAICA CASTOLDI: Eşti deja de mai mult de şase ani în mijlocul nostru... Te simţibine între noi, Cannosienele, Dina?

DINA: Mai bine de atât nici că se poate, maica superioară Castoldi. Prin voia luiDumnezeu, deja mă văd una dintre ele. Doar ştiţi foarte bine că, încă din vara lui1877, am făcut o cerere către Consiliul Maicii Provinciale pentru a fi admisă înnoviciatul de la Como.

MAICA CASTOLDI: Maicile mi-au spus că nu reuşeşti să te ridici la înălţimeasarcinilor primite, că te dedici mai mult rugăciunii şi meditaţiei decât acţiunii.

DINA: Şi asta e un lucru rău?

MAICA CASTOLDI: În toate ar trebui să existe un echilibru. Maica Maestră, soraMarietta Novatti, a considerat în şedinţa de consiliu că ai o stare de spirit închisă,pedantă, hipersensibilă şi "smiorcăită"... Ţinând cont de toate aceste observaţii, amhotărât în unanimitate cu Comitetul ca...

DINA: Vă mulţumesc, Maica Superioară! Ştiam că, în sfârşit, trebuia să vină şi clipaaceasta mult aşteptată.

MAICA CASTOLDI: Concentrează-te! Cu riscul de a te dezamăgi, ţin să-ţi comuniccă nu ai înclinaţii pentru viaţa de Canossiană... Nu ai fost acceptată.

DINA: Ce?!

MAICA CASTOLDI: Dina, mă asculţi? Eşti respinsă, Dina. Locul tău nu e aici.Domnul te vrea în altă parte.

DINA: Respinsă?... Cum respinsă?!... Bine, dar simt că aici e locul meu pentrutotdeauna. Aici şi nu în altă parte. Ce să fac în altă parte?

MAICA CASTOLDI: Hotărârea a fost deja luată... şi e spre binele tău. Acesta e unrefuz, Dina. Unul categoric, care nu mai lasă loc de interpretări... Domnul are cărărilelui. Şi, trebuie să te asigur, că nu greşeşte niciodată. E atât de greu de înţeles?

DINA: Da.

MAICA CASTOLDI: Deşi mai aveam unele îndoieli în ceea ce te priveşte, în acestmoment cred că maestra ta, sora Marietta Novatti, a avut perfectă dreptate.


9/19

8

SCENA 6

(DINA, MARCELLINA, PR. CARLO COPPINI)

DINA: Doamne, ce voieşti să faci cu mine? Unde mă vrei?

MARCELLINA: Vino, te rugăm, printre noi! Vino!

PR. CARLO COPPINI: Locul tău e aici, printre Ursuline, Dina, la Azilul din Camlago, în slujba tinerelor orfane şi a bătrânilor abandonaţi! Indubitabil! Crede-mă că ştiu cespun. E atâta nevoie de a face bine, de a ajuta pe cei năpăstuiţi! Suntem atât depuţini! Avem atâta nevoie de tine aici!

DINA: Nu acesta este visul meu!

SORA MARCELLINA: Nu fii încăpăţânată, Dina! Ni s-au alăturat Maddalena şiverişoara ei Elisabetta, precum şi Candida, prietena ta... Ce mai aştepţi? Crede-măpe cuvânt! Părintele Coppini ştie foarte bine ce spune, chiar şi când tace. Şi apoi, nuuita: odată intrată aici o să fim de două ori surori, o dată după sânge şi a doua oarădupă spirit.

DINA: Decât să intru la surorile de la Azil, Marcellina, prefer să mă duc după fraţiimei în America! Prefer să mă duc în Argentina!

SORA MARCELLINA: De ce, de cine încerci să fugi? Roagă-te! Ceaţa deznădejdiitale se va risipi, aşa cum se risipeşte dimineţile de pe Como când apare soarele.

PR. CARLO COPPINI: Nimeni de aici nu-ţi vrea răul. Gândeşte-te, copilă! Maigândeşte-te! Nu lua hotărâri pripite. E doar spre binele tău.

DINA: Mă voi opri doar acolo unde Domnul mă vrea!

PR. CARLO COPPINI: Amin, Marcellina! Nu trebuie să insistăm mai mult.


10/19

9

SCENA 7

(DINA)

DINA (în genunchi): Dumnezeu singur ştie ce bucurii şi ce dureri ne va aduce noulan… Suntem în mâinile sale. Dar eu mă încred în tine, Doamne; eu spun: “Tu eştiDumnezeul meu, zilele mele sunt în mâna ta”2.

Dacă ne îndepărtăm de Domnul, unde vom merge să găsim un sprijin mai sigur şiunde vom găsi pace şi odihnă, în afară de El?

Mântuieşte-mă, Doamne Isuse, mântuieşte-mă! Nu privi la meritele mele ci la aletale, pentru că “Nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt numesub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”3.

Nu pot să mai rezist îndemnurilor pline de iubire ale lui Isus!!!

Iată-mă, o Isuse, mirele meu, toată a ta, toată abandonată în mâinile tale. Dăruieşte-mi harul de a-ţi fi totdeauna credincioasă.

Eu mă simt cu totul inimă înflăcărată de iubire pentru Preasfânta Inimă a lui Isus.Isuse, primeşte inima mea, iubirea mea şi toată fiinţa mea.

Aş vrea să mă consum din iubire faţă de Dumnezeu, ca lampa care arde în faţapreasfântului Sacrament!

“Mă bucur pe deplin în Domnul,/ sufletul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeulmeu,/ căci m-a îmbrăcat cu haine de mântuire,/ m-a învelit cu veşmântul dreptăţii,/ca un mire ce îşi pune pe cap cunună/ şi ca o mireasă ce se împodobeşte cugiuvaieruri."4

Inima mea nu mai poate la vederea lui Isus care suferă şi moare pentru mine, iar eusă rămân totuşi rece, indiferentă, atât de îndărătnică în suferinţă.

Voi medita întotdeauna viaţa şi faptele lui Isus. Voi merge întotdeauna după

preasfintele sale exemple. “Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţigăsi alinare pentru sufletele voastre”5.

Îi voi iubi pe toţi, voi face tuturor tot binele ce îl voi putea. Să facem bine, câtă vremesuntem vii. Este atâta nevoie să facem puţin bine.

Săracii sunt stăpânii noştri. În cei săraci trebuie să vedem şi să iubim pe Domnul şipe Maica Domnului.

2Psalmul 30,15

3

Fapte 4,124Isaia 61,10

5Matei 11, 29


11/19

10

“Nu te teme căci eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe nume: tu eşti al meu. Tueşti preţios în ochii mei, pentru că eşti vrednic de stimă, iar eu te iubesc."6

Iubitul meu Isus, dă-mi virtuţi şi harul ca să devin repede sfântă.

Ce bucurie! Îl văd pe Domnul! Ce frumos e să mori şi să zbori în Paradis! ÎntreDumnezeu şi om nu este decât un văl. Îl văd pe Isus, cât este de frumos!

“Iată, slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”7.

O Dumnezeule, fă cu mine ceea ce îţi place!

SCENA 8

(ÎNGERUL)

ÎNGERUL: 28 iunie 1878. Sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus. Victorie!!! Victorie!!! Victorie!!! "Dispare" Dina Bosatta şi se naşte... Sora Clara. Numele şi l-aales în amintirea marii Clara de Assisi, cea care a împărtăşit măreţia şi privaţiunile

vieţii franciscane. "Dispare" Marcellina Bosatta şi se naşte... Sora Angela, care estenumită imediat şi la conducerea Institutului. Despre această încântătoare zi de vară,Sora Clara îşi va aminti tot timpul de acum încolo ca fiind asemenea zilei Primei saleSfinte Împărtăşanii.

Capela e plină de lume de tot soiul, de nu mai ai unde să arunci un ac, iar noile surori sunt foarte fericite şi emoţionate în hainele lor de culoarea cafelei. Anul viitor, pe data de 27 octombrie, vor face Profesiunea. Ce bine le potriveşte Cel deSus pe toate! Ce vreţi mai mult decât atât? Da, da, m-am mai liniştit, cam era şi timpul, însă greul de-abia de acum începe...

La altar, modestul părinte Coppini se uită la toţi cu blândeţe deasupraochelarilor săi sparţi. Ştie că micile sale succese în întemeierea acestui Azil vor grăbi cât de curând pe calomniatorii ascunşi după colţuri să acţioneze! Dar nu se teme.Chiar zâmbeşte, chiar îi binecuvântează!

6

Isaia 43,1.4

7Luca 1,38


12/19

11

SCENA 9

(ÎNGERUL)

ÎNGERUL: 1882... 1882... 1882... Cine-a spus că sfinţii se nasc? Total greşit. Ei devin. 1882. Ce an!... Colosal. Vestea asta m-a luat şi pe mine pe nepregătite. Adoua mare deziluzie. După ce s-a pregătit cu asiduitate şi rezultate bune un întreg an la Colegiul din Gravedona, tânăra şi firava soră Clara primeşte o nouă loviturăfrontală căreia, pentru moment, pare că nu-i poate ţine piept... Visul ei de a-şi luadiploma şi de a deveni învăţătoare pentru copiii săraci din ţinutul său se destramăsubit în urma hotărârii guvernului italian de a da o lege care să abroge acest titlu destudiu... Pe calea sfinţeniei însă, un uriaş pas înainte. Remarcat de toţi cei din jur.

SCENA 10

(CLARA, PRIMUL COPIL, AL DOILEA COPIL, AL TREILEA COPIL, PR. CARLOCOPPINI )

CLARA: Ce e cu tine aici, Amedeo, în colţ? De ce plângi? Nu cumva trebuia să fiţi înaltă parte la ora asta? Fiorella, Giovana, ce s-a întâmplat?

AL DOILEA COPIL: Nu vrea să spună, soră Clara. Îi e ruşine de ce a făcut.

AL TREILEA COPIL: Ruşine, Amedeo! Ruşine!

CLARA: "Ruşine", Fiorella?! Ce s-a-ntâmplat Amedeo? Sper că nu v-aţi bătut iar!

AL TREILEA COPIL: A aruncat toate frunzele de dud pe care ne-am chinuit să le

culegem astăzi... în lac... Da, da, asta a făcut. Recunoaşte, Amedeo, că tu ai fostcapul răutăţilor. Altcineva n-ar fi fost cine să fie.

AL DOILEA COPIL: A spus că-i este silă de viermii de mătase pe care-i avem în grijăşi că ar vrea să moară toţi. Toţi. Mie una nu-mi este silă de ei, chiar mă amuză când îi văd că se îndoapă continuu cu fălcuţele lor, chiar şi în somn.

CLARA: Aşa este, Amedeo?

PRIMUL COPIL: M-am săturat de ei. M-am săturat!!! Sunt atât de urâţi şi nu fac

nimic toată ziua decât să mănânce şi să provoace mizerie. Într-o zi am să răstorntoate mesele şi am să-i calc în picioare.


13/19

12

AL DOILEA COPIL: Aţi auzit, soră Clara? Aţi auzit?

CLARA: Te-ai gândit vreodată că poate noi mâncăm de pe urma lor şi nu invers?

PRIMUL COPIL: De la urâciunile astea unduitoare?! Ce glumă bună!

CLARA: Toate gogoşile de borangic care merg la depănătoare au un preţ. Şi teasigur că e unul destul de rezonabil pentru vremurile astea tulburi. Cu banii de pemătase putem să luăm pâinea şi laptele pentru voi, câteodată şi legumele, şicarnea... Altfel, numai din ce primim de la binevoitori şi din micile donaţii, ar fi foartegreu, uneori chiar imposibil. M-ai înţeles, Amedeo?

PRIMUL COPIL: De pe urma lor?!... N-am ştiut, soră. De asta mi s-a părut îngrijirealor o corvoadă nesuferită şi chiar am vrut să fug de aici, dar n-am ştiut unde...

CLARA: Ştiai cât de mult semănăm? Cel puţin în privinţa asta cu fuga... Fiorella,

Giovana, Amedeo! Suntem aici unde ne-a pus Domnul. Această Operă este a luiDumnezeu; dacă m-aş îndoi de ea, aş fi prima care aş pune umărul pentru a odistruge. La ea să ne fie în orice secundă fiecare gând al minţii, fiecare sentiment alinimii, fiecare efort al trupului nostru... Acum suntem ai lui Dumnezeu şi a acesteiOpere care este ca o sămânţă aruncată în pământ bun, este necesar ca toţi să ocultivăm cu dragoste şi cu încredere...

AL DOILEA COPIL: Soră Clara, soră Clara! L-am văzut pe părintele Carlo care s-a întors din sat. Are hainele sfâşiate şi umbrela ruptă...E prăbuşit lângă trepte şi de-abia mai vorbeşte.

CLARA: Sfântă Ursula nu ne părăsi!... Ajutaţi-mă să-l aducem până aici. (Gemetelelui Coppini.) Uşor! Uşor!

PR. CARLO COPPINI: Ce le-am făcut?... Ce le-am făcut? (Gemete.)

CLARA: Fiorella, cheam-o iute pe sora Angela! Giovana, fugi repede după nişte apă! Amedeo, adună toţi orfanii în dormitor!

PR. CARLO COPPINI: M-au bătut cu sacii de nisip, soră Clara! Mi-au dizlocat

plămânii... De-abia pot să mai respir! (Gemete.)CLARA: Cine-au fost ticăloşii?

PR. CARLO COPPINI: De unde să ştiu? De unde să ştiu?... Mai întâi mi-au smulsochelarii şi mi i-au călcat în picioare... Ce le-am făcut? De ce atâta răutate faţă denoi, Clara, faţă de Sacre Cuore, faţă de Opera noastră? De ce?

CLARA: Calmaţi-vă, părinte Carlo, nu vă forţaţi! Mâine va fi o altă zi! Acuşi trebuie săsosească dottore Moretti!

PR. CARLO COPPINI (vorbeşte din ce în ce mai dificil): Nu vreau să întârzii... Plec...Eu plec, pentru că nu trebuie să fiu aşteptat... Nu aveţi a vă teme... Fiţi sigure...


14/19

13

După mine va veni un altul... Un altul care va face mult mai bine decât mine. Nu vătemeţi, rămâneţi sigure...

CLARA: Pentru ce ne laşi? Cui ne încredinţezi, Fondatorule? Ce vom face singure,fără sprijinul tău, fără sfaturile tale? Cum îl vom recunoaşte pe cel care trebuie să

vină?

PR. CARLO COPPINI: Aveţi încre... dere! Opera... e... a... lui... Dumnezeu! (Expiră.)

SCENA 11

(CLARA, ANGELA, O VOCE BARITONALĂ)

CLARA: Soră Angela, iartă-mă că-ţi întrerup rugăciunile!

ANGELA: Ce este?

CLARA: Bate cineva în poarta noastră! Destul de puternic. Pare cineva foartehotărât.

ANGELA: Dă-i drumul imediat. Găseşte-i un pat. Orice călător e bine primit la "DivinaProvidenţă". Mai ales într-o noapte friguroasă de noiembrie ca asta.

CLARA: Mi-e teamă... de când cu părintele Coppini... Ştii că nu toată lumea ne vedecu ochi buni.

ANGELA: L-ai întrebat cine este?

CLARA: N-am apucat. După accent, pare că e un muntean din Valchiovena.

ANGELA: Întreabă-l, ce mai aştepţi.

CLARA: Cine e acolo?

O VOCE BARITONALĂ: Guanella!

CLARA: Guanella şi mai cum?

O VOCE BARITONALĂ: Alois Guanella. Padre Alois Guanella.

CLARA: E părintele Alois Guanella. Cel despre care ne-a scris episcopul.


15/19

14

ANGELA: Succesorul părintelui Carlo. Mă duc eu să-i deschid. Tu aprinde toateluminile, Clara. Fără nicio economie. Trebuie să-l recunoaştem dacă el e cel pecare-l aşteptăm, dacă el e cel care trebuie să vină.

SCENA 12

(CLARA, JUDECĂTORUL, ÎNGERUL)

ÎNGERUL: Sper să se termine cu bine. N-am auzit prea multe lucruri frumoasedespre acest judecător.

JUDECĂTORUL: Răspunde numai dacă eşti întrebată.

ÎNGERUL: Calm! Calm! Calm!

CLARA: Am înţeles, domnule judecător.

JUDECĂTORUL: Tu eşti Dina Bosatta, născută la 27 mai 1858, fiica lui Alessandroşi a Rosei Mazucchi, de profesiune mici comercianţi din Pianello?

CLARA: Aşa m-a chemat înainte de a muri...

JUDECĂTORUL: Ce?!

ÎNGERUL: E o exprimare figurativă, domnule judecător. Nu vă e clar?

CLARA: Acesta e numele meu înainte de a muri pentru lume şi de a învia pentrucredinţă. Numele meu adevărat e sora Clara, cu domiciliul stabil la ProvidenţaDivină.

JUDECĂTORUL: Să lăsăm fleacurile astea. Ai o minimă idee pentru ce eşti

acuzată?

CLARA: Nicio idee. Niciun habar.

JUDECĂTORUL: Un anumit "domn" foarte respectabil din Dongo te acuză că letratezi foarte rău pe "orfanele" aflate în grija ta.

ÎNGERUL: Ce urât! Cred că-mi dau seama despre cine este vorba... La vârsta şi la părul său alb, "domnul" ar trebui să se ocupe de nişte lucruri mai generoase. Mult mai generoase.


16/19

15

CLARA: Este o adevărată calomnie. Nu am cunoştinţă de asemenea fapte, în ceeace mă priveşte pe mine şi pe celelalte surori.

JUDECĂTORUL: Este adevărat că surorile în loc le vindece pe fetiţe le deschid şimai tare rănile, făcându-le să sângereze şi mai abundent?

CLARA: Colegele mele şi superiorii mei usucă rănile dacă ele există, şi apoi nu maideschid niciodată rănile pentru niciun motiv. În azilul nostru nu a fost nimenimaltratat până acum...

ÎNGERUL: Bravo, Clara! Nici eu n-aş fi putut răspunde atât de bine la întrebareaasta!

CLARA: Care spuneaţi că este numele acuzatorului? Nu cumva cel care esteresponsabil de moartea părintelui Coppini?

ÎNGERUL: Calm! Calm! Calm!

JUDECĂTORUL: Nu mai insista, dacă nu vrei să ai necazuri. Se pare că n-ai înţelesprea bine că, aici, numai eu sunt cel care pune întrebările... Eşti liberă!

CLARA: Şi care este sentinţa?

JUDECĂTORUL: Cazul este închis. Închis! (Bate cu ciocănelul de lemn în masă.) Înfaţa unui fapt inexistent, nu se poate da nicio sentinţă.

SCENA 13

(CLARA, ANGELA, PR. ALOIS GUANELLA, ÎNGERUL)

În barcă.

CLARA: Preasfântă Providenţă a lui Dumnezeu ai grijă de noi! Nu lăsa ca valurile întinsului Como să ne răstoarne micuţa noastră barca!

PR. ALOIS GUANELLA: Soră Clara, deşi nu ai decât 28 de ani, sub aparenţele talede îngeraş, se ascunde forţa unei leoaice. Cu puterea pe care o ai, sunt sigur căvom aduce la desăvârşire Opera părintelui Coppini. Ştii să-i slujeşti pe toţi cei aflaţi în nevoie şi să te faci iubită de toţi. Am luat hotărârea ca să devii superioara caseiDivinei Providenţe de la Como.

CLARA: Sănătatea mea şubredă nu cred că-mi va îngădui să mă dedic cu totul, aşacum aş dori acestei noi şi grele sarcini... Sora mea Angela mi se pare mult, mult mai


17/19

16

potrivită pentru această nouă misiune... Ea ştie mult mai bine decât mine să fie unbun administrator. Eu nu sunt, nu pot să fiu ca Angela.

PR. ALOIS GUANELLA: Nici nu trebuie, Clara. Fii ceea ce eşti şi e destul. Cu toţiiştim că eşti cea mai potrivită pentru această misiune. Nu pot accepta un refuz. Sora

Angela va trebui să rămână la Pianello să conducă azilul de acolo...

CLARA: O Doamne, foloseşte-te de mine şi fă-mă victimă din iubire, din dragostecătre tine, dar ascunde-mă şi lasă ca lumea să nu mă ia în seamă şi să mădispreţuiască... Timpul care mi s-a dăruit e atât de scurt. Când vor înflori din noutrandafirii, eu nu voi mai fi printre voi...

PR. ALOIS GUANELLA: Să înţeleg că accepţi?

ÎNGERUL: Acceptă! Spune da, Clara! Da! Un "Da!" hotărât!!!

CLARA: ...Când ne apucăm de lucru în via Domnului?

PR. ALOIS GUANELLA: Imediat ce păşim pe ţărm... E bine aşa?

ÎNGERUL: Sămânţa "a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit." 8

SCENA 14

(CLARA, ANGELA, PR. ALOIS GUANELLA)

CLARA: O Doamne, măreşte-mi suferinţele, dar sporeşte şi harul tău!

ANGELA: Nu cred că ne mai aude, boala îi dă aiureli...

PR. ALOIS GUANELLA: Furtunile sunt trecătoare. Sora Credinţei este Speranţa!

CLARA: O Doamne, ia-mă pe mine şi las-o pe Marcellina! Ea poate să facă încă atâtde mult bine!

ANGELA: Tuberculoză! Verdictul medicului este deosebit de dur şi de exact.Tuberculoză! Ultima fază. Nu se mai poate face nimic pentru această "Floare aPatimii", pentru acest trup chinuit.

8Biblia Catolica (Lc. 8, 8)


18/19

17

CLARA: Cât de bun eşti Domnul meu, cât de bun! A cui sunt eu?!... Îl văd pe Domnulmeu departe şi nu-l pot ajunge... Sunt fiica nimănui... Dumnezeu m-a respins... se îndepărtează toţi de mine, căci sunt o creatură vrednică de dispreţ...

PR. ALOIS GUANELLA: "Pater noster, qui es în caelis,/ sanctificetur nomen tuum./

Adveniat regnum tuum./ Fiat voluntas tua, sicut în caelo et în terra."

CLARA: Nu voi mai trăi ca să apuc înflorind trandafirii, îngerul meu drag... Cum sănu iubim iubirea?

ANGELA: Claraaa!... Claraaa!!!

PR. ALOIS GUANELLA: "Panem nostrum quotidianum da nobis hodie,/ et dimittenobis debita nostra,/ sicut et nos dimittimus debitoribus nostris./ Et ne nos inducas intentationem:/ sed libera nos a malo. Amen."

SCENA 15

(ÎNGERUL)

ÎNGERUL: Ora 18, 20 aprilie 1887. Asta e ora şi data. Atunci am făcut prima oarăcunoştinţă, cu toate că ne cunoşteam demult. Era atât de fericită şi repeta în surdină:"Paradisul... Paradisul". I-am întins mâna şi am condus-o la Mirele său.

CORTINA

Referinţe:

Lia Carini Alimandi - Luată în serios

Giuseppina Zenobio FSMP - Viaţa Fericitei Clara Bosatta


19/19

18

avatarurile unui inger (teatru)

Documents