Autonomii locale in spatiul romanesc

1. Obstea sateasca – forma traditionala de organizare social-economica - factor de permanenta si continuitate - organizarea obsti

2. Uniunile de obsti – „romanii populari”, „obsti de obsti”- au stat la baza primelor embrioane, statele/ nuclee statale: „tari”,

„voievodate”, „jupanate”, „cmezate”, „codri”, „ocoale”- mentionarea autonomiilor locale („tari”, „cnezate”, „voievodate”)

a) La sud de Dunareb) În Transilvania -> voievodate sec IX-XIc) La sud de Carpati -> voievodate si cnezate => nasterea statului medieval I Roman.d) La est de Carpati -> “tari”, “ocoale”, “codri” => nasterea sbt medieval Moldova – 1352

Dragos - 1359-1365 Bogdan

e) În Dobrogea: - jupanate secolul X - conducatori local sfarsitul sec XI

- 1230 “Tara Cavarnei” - sec XIV conducatori: - Bolica (1346-1354)

- Dobrotici (1358-1386)- Ivano (1386-1388)

Insemnatatea temei: Problema organizarii politice a romanilor in Evul Mediu de la formele inferioare ale autonomiilor locale la forma superioara a statului medieval reprezinta o problema esentiala a istoriei medievale romanesti.

Forme de organizare: de la obstea sateasca la uniunile locale (autonomii locale) Obstea sateasca a reprezentat in sec VII-IX principala forma de organizare social-

economica a romanilor; este o forma traditionala de organizare si un element de permanenta si continuitate. Caracteristicile obstii sunt: un teritoriu bine delimitat, organizare social-economica proprie, organisme de conducere colectiva (adunarea obstii, sfatul obstii) iar apoi se individualizeaza (juzi, cnezi avand atributii juridice si administrative), proprietatea comuna asupra pamantului, padurilor, apelor.

Uniunile de obsti: ulterior din motive economice, biologice, militare, religioase au determinat confederarea obstilor în uniuni de obsti. Din aceste uniuni de obsti se vor naste primele nuclee statale (embrioane statale) precum „tarile”, „voievodatele”, „cnezatele” sau potrivit traditiei orale se numeau „codri”, „campuri”, „ocoale”, „cobale”. Nicolae Iorga numeste aceste uniuni de obsti „romanii populare”/ „democratii taranesti”.Exemplu: La sud de Dunare Izvoarele Bizantine mentioneaza o serie de „tari” precum Vlahia Mare în Thessalia (Nordul Greciei), Vlahia Mica în Etolia si Acarmania sau Vlahia de Sus în Epir. Momentele politice mai importante a Vlahilor din sudu dunareni:

- 1066- rascoala vlahilor împotriva fiscalitatii bizantine- 1185- rascoala vlahilor si bulgarilor din nordul Peninsulei Balcanice condusa de fratii Petru

si Asan- 1187- vlahii pun bazele unui stat claho-bulgare. Apogeul acestui stat este atins în timpul

domniei lui Ionita Caloian care în noiembrie 1204 este recunoscut de Papa Ionicentiu a II lea drept „rege al vlahilor si bulgarilor”. Acest stat va fi desfiintat si divizat de otomani.

b) În Transilvania existenta formatiunilor politice prestatale în secolul IX-XI este atestata de 2 izvoare: „Gesta Hungarorum” (sec IX) si „Legenda Sf. Gerard” (sec XI). Aceste izvoare mentioneaza pentru secolul al XI lea voievodatele/ ducate conduse de Menumorut în Crisana, Glad în Banat, Gelu în centru Transilvaniei si pentru începutul secolului XI (1002-1003) Ahtum în Banat, Gyula în Transilvania. Aceste voievodate au opus rezistenta înaintari maghiarilor în Transilvania fiind în cele din urma înfrante si supuse. Cucerirea Transilvaniei de catre maghiari s-

a desfasurat în secolul XI-XIII si a fost însotita de o serie de masuri de organizare politica, demografica.

În plan politic încercarea regalitati maghiare de a substitui voievodatul cu principatul, astfel la 1111 documentele pomenesc de „Princeps Ultrasilvanus” Mercurius. La 1176 documentele pomenesc pe Leustachius voievod, ceea ce atesta esecul actiuni politice maghiare.

În plan administrativ – teritorial regalitatea maghiara a impus comitatele (1111 Bihor) conduse de un Comite numit de regele maghiar. Romanii si-au pastrat în teritoriile de margine formele traditionale de organizare „tarile” ulterior districte (districtius olaholes) în care beneficiau de autonomie administrativa si juridica.

În plan demografic regalitatea maghiara a recurs la colonizarea de populatii alogene: sasii secolul XII si secuii sfarsitul secolului XII si cavaleri teutoni 1211-1225.

Transilvania a fost organizata cu voievodat autonom facand parte din regatul Ungariei. În zonele marginase ale Transilvaniei, romanii si-au pastrat formele traditionale de organizare: „tarile” ulterior „districtele.”

c) Principalul izvor care mentioneaza aceste autonomii locale este „Diploma cavalerilor Ioaniti” din 2 iunie 1247 data de regele Bella al-IV-lea. Documentul mentioneaza 5 nuclee statale: 1.Tara Severinului, 2. Voievodatul lui Litovoi (in Oltenia pe Jiu cuprinzand si Tara Hategului), 3.4. Cnezatele lui Ioan si Farcas (in Oltenia), 5. Voievodatul lui Seneslau (zona Campulung si Arges). Aceste autonomii locale su stat la baza constituirii statului medieval Tara Romaneasca.

Prima actiune unificatoare a pornit din dreapta Oltului si a fost condus de Litovoi. Pe la 1272-1279 actiunea a esuat. Voievodul fiind infrant de trupele magheare. A doua actiune unificatoare decisiva a pornit din stanga Oltului. Initiatorul acestei actiuni a fost Basarab I care la 1290-1300 a unificat cnezatele si voievodatele din stanga si dreapta Oltului sub conducerea sa.

La 1324 Basarab I apare in doc magheare ca: „voievodul nostru transalpin”, vasal al regelui Ungariei. La 1328 relatiile cu regatul Ungariei s-au deteriorat. Conflictul dintre noul stat Tara Romaneasca si Regatul Ungariei s-a finalizat cu victoria lui Basarab I la Posada 9-12 noiembrie 1330 care a consfintit independenta noului stat.

Traditia istorica pastrata de cronicile sec XVII avanseaza ca intemeietor pe legendarul Negru Voda din Fagaras care „cu toata casa lui si cu multime de noroade” ar fi coborat la Sud de Carpati si ar fi „descalecat” la 1290 la Campulung. Lui i s-ar fi spus basarabii cu toata boierimea ce era mai inainte peste Olt „El este descalecatorul” (intemeietorul) Tarii Romanesti.

d) Autonomiile locale sunt atestate de izvoare rusesti, bizantine, magheare si papale. Astfel sunt mentionate „tari” precum T.Sipenitului, T.Volohovenilor, T.Brodnicilor. Traditia orala a pastrat denumiri originale pt autonomiile locale: „codrii” (Codrii Hertei, C.Orheului, C.Cosminului), „ocoale” (Campulung, Vrancea), „campuri”, „cobâle”.

Existenta lor a fost un factor imp in constituirea statului medieval Moldova. Alti factori au fost: existenta drumului moldovenesc ce lega Europa Nordica de gurile Dunarii, diminuarea puterii taranilor si interesul Ungariei si Poloniei de a controla acest drum prin inlaturarea prezentei tatare in Moldova.

Momente principale ale constituirii statului Moldova: 1342 in urma expeditiilor antitataresti Ludovic I, regele Ungariei infiinteaza in N-V Moldovei o structura politica militara „o marca” condusa de Dragos voievod de Maramures.

Traditia istorica mentionata de cronicari vorbeste de primul „descalecat”. Noua structura se afla insa sub suzeranitatea maghiara. La 1359 Bogdan Voievod de Maramures aflat in conflict cu regalitatea maghiara trece in Moldova si cu ajutorul fortelor locale indeparteaza pe urmasii lui Dragos si infrange apoi pe la 1362-1365 toate incercarile regalitatii maghiare de a reveni in Moldova. S-au pus astfel bazele statului medieval Moldova.